MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI

SPORTULUI
SCOALA POSTLICEALA SANITARA SF. VASILE CEL MARE
PLOIESTI





LUCRARE DE DIPLOMA





INDRUMATOR ABSOLVENT
ASISTENT MEDICAL ROHAT SILVICA NICOLETA
POPESCU ELENA



CUPRINS
























MEMORIU EXPLICATIV

Infectiile urinare reprezinta prin frecventa lor, prin leziunile grave si uneori ireversibile
pe care le determina in parenchimul renal sau caile excretoare, precum si prin complexitatea
indicatiilor terapeutice pe care le ridica, un capitol principal al urologiei si al medicinei interne.
Aspectele clinice diferite, necesitatea individualizarii tratamentului, complexitatea metodelor
terapeutice care pot fi medicale, dar de multe ori sociate cu tratament chirurgical sau ginecologic,
obligativitatea suprimarii focarelor extrauterine, digestive explica de ce infectiile urinare
constituie o preocupare nu numai pentru urolog si nefrolog dar si pentru pediatru, ginecolog,
internist.
In evolutia infectiilor urinare, tendinta de recidiva este foarte frecvent intalnita (se citeaza
proportii de 50 % sau chiar mai mult).
Un rol important in ingrijirea acestor pacienti ii revine asistentei medicale dupa cum
spune Virginia Henderson: Rolul esential al asistentei medicale consta in a ajuta persoana
bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau recastige sanatatea (sau sa-l asiste in ultimele sale clipe)
prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur daca ar fi avut forta, vointa sau
cunostintele necesare. Asistenta medicala trebuie sa indeplineasca aceste functii astfel incat
pacientul sa-si recastige independenta cat mai repede posibil.






CAPITOLUL I



























I. INFECTIILE URINARE

Definitie: termenul de infectie urinara desemneaza eliminarea de germeni prin urina si
cuprinde o gama foarte larga de localizari ale infectiei, de la nivelul vezical pana la parenchimul
renal.
Infectia urinara cuprinde manifestari clinice diverse, de la cistita si pielocistita pana la
pielonefrita si pionefroza.
Principalul element diagnostic al infectiei urinare il constituie prezenta unui numar
semnificativ de microorganisme in urina bacteriurie semnificativa (peste 100.000 germeni/ml).
Un numar de germeni sub 100.000 infirma infectia, bacteriuria fiind cauzata de contaminare.
Valori intre 10.000 si 100.000 germeni/ml impun repetarea examenului.
Determinarea numarului de microorganisme in urina se face prin urocultura.
Epidemiologie. Frecventa infectiilor urinare este foarte mare, ocupand locul doi in cadrul
infectiilor generale, dupa infectiile respiratorii.
Infectiile urinare apar la toate varstele; in primele trei luni 75 % din sugarii care prezinta
infectie urinara sunt de sex masculin; in 3-8 luni, frecventa acestora este doar de 11 %. In
perioada prescolara infectia urinara predomina la sexul feminin. La aceasta varsta infectia
grefeaza, de obicei pe anomalii ale tractului urinar. La adult, frecventa infectiei urinare creste
mai ales la sexul feminin; in timpul graviditatii incidenta acestor infectii creste in mod
semnificativ, din cauza modificarilor fiziologice care apar mai ales in a doua jumatate a sarcinii.
O data cu inaintarea in varsta ambele sexe au o incidenta asemanatoare a infectiilor urinare (intr-
un procentaj de 3-4%) si sunt determinate de aparitia tulburarilor in evacuarea urinii.
La bolnavii internati in spital infectia urinara apare intr-un procent de peste 15 %.
Etiologie. Este reprezentata de bacilii gram-negativi (Proteus, Klebsiella, Escherichia
coli, Enterobacter etc.), stafilococi, streptococul faecalis, bacterii anaerobe (Fosfobacterium),
micoplasme, mai rar fungi sau virusuri.
Patogenie. Sursele contaminarii urinii cu germeni pot fi variate. De obicei este vorba de
afectiuni genitale la femei, afectiuni digestive sau infectii ale regiunii perineale. Infectia se
propaga la nivel renal fie pe cale ascendenta, intracanaliculara, favorizata de refluxul vezical-
ureteral si pielorenal, fie pe cale hematogena (prin bacteriurie) sau limfatica.
Grefarea infectiei la nivel renal este favorizata de predispozitia acestuia (de natura
genetica sau dobandita) pentru infectii (anomalii congenitale ale sistemului colector, chistica a
ureterului, excretia prin urina a unor substante ca glucoza, obstructia cailor urinare, nefropatii
asociate, compresiune prin uter gravid) precum si de particularitatile organismului gazda, carente
proteice sau vitaminice, denutritie.
Factorii predispozanti ai infectiilor urinare sunt reprezentati de refluxul vezico-uretral,
obstructia tractului urinar, diabetul, HTA si manevrele instrumentale ale tractului urinar (ex.
sondajul vezical).
Localizarea infectiei, precizarea sediului acesteia: inalt (renal) sau jos (vezica urinara)
este o problema de mare interes practic.
Sindromul cistic (polakiuria, disuria, piuria) sugereaza infectia tractului urinar inferior, in
timp ce lombargiile, febra mare, modificarile diurezei si starea generala alterata sugereaza sediu
inalt, renal al infectiei.
Clasificare Forme clinice. Infectiile urinare se pot localiza la nivelul :
- cailor urinare inferioare (vezica si uretre): cistita, pielita si pielocistita;
- cailor urinare superioare (bazinet si calice), tesutul interstitial si parenchimul renal: pielonefrita
acuta si cronica.
Din cauza interesarii precoce si constante a parenchimului renal, indifferent de
localizarea initiala a infectiei urinare joase sau inalte, toate acestea sunt considerate si tratate ca
pielonefrite de la inceput.
Cistita
Definitie: este o inflamatie a mucoasei vezicii urinare.
Este o afectiune frecventa, aparent banala, predominant la femei; apare prin colonizarea
cu germeni a vezicii urinare.
Patogenia contaminarea poate fi pe cale ascendenta, punctual de plecare fiind infectii la
nivelul vaginului, perineului sau in urma manevrelor instrumentale nesterile (sondaj vezical) si
contaminarea descendenta din rinichi si bazinet.
Pielocistita acuta
Definitie: presupune infectia intreguilui tract urinar, inclusiv a sistemului pielocaliceal
dar fara invazia parenchimului.
Pielonefrita acuta
Definitie: pielonefritele sunt infectii bacteriene acute uni- sau bilaterale ale tesutului
interstitial si a sistemului pielocaliceal.
Importanta lor este determinata de frecventa mare si in continua crestere a infectiilor
urinare cauza obisnuita a infectiilor interstitiale, gravitatii lor (20 30 60 % conduc la
insuficienta renala cronica de 3-4 ori mai mult decat glomerulonefritele), tablou clinic greu de
recunoscut mult timp (70 %).
Boala se intalneste in special la femei, fiind favorizata foarte mult si de sarcina.
Etiopatogenie
Agentii patogeni ai infectiilor urinare nespecifice sunt reprezentati de bacilli gram-
negativi (Colibacilul, Klebsiella); mai rar sunt produse de coci gram-pozitivi (Enterococul,
Stafilococul auriu) in serviciile de urologie, din cauza infectiilor iatrogene (sondaje vezicale,
operatii endoscopice, cistoscopii etc.) si interventiilor chirurgicale deschise (predomina infectiile
cu Proteus si Piocianic).
Din multiplele grupe serologice de Escherichia coli si Proteus, doar o mica parte au o
serotipie specifica patogena asupra aparatului urinar. Prezenta anumitor antigene de membrane
(K) cat si a antigenelor II reprezentate de cilii de suprafata mobili, permit permit ca aceste tulpini
sa se fixeze pe celulele uretriale. Se admite ca acesti germeni, datorita mobilitatii lor, pot
ascensiona din vezica pana la parenchimul renal, chiar in conditiile unui aparat morfo-functional
normal. Agentii patogeni pot patrunde in tractul urinar prin urmatoarele cai si modalitati:
1. Calea ascendenta (urogena). La femeie, uretra scurta si vecinatatea caii cu regiunea perineo-
anala faciliteaza contaminarea aparatului renal. Ascensiunea germenilor in vezica este facilitata
de reflexul uretro-vezical, prezent chiar in conditii fiziologice. Acest reflex poate fi produs prin
intreruperea brusca a mictiunii sau prin malaxarea uretrei in timpul actului sexual.
Frecventa infectiei urinare este incimparabil mai mica la barbati, datorita lungimii
considerabile a uretrei si proprietatilor antimicrobiene ale secretiilor prostatice.
2. Calea hematogena. In cursul unei infectii extraurinare, germenii pot patrunde in circulatia
sangvina dar sunt repede distrusi la persoanele sanatoase; in schimb, daca numarul germenilor
este mare, daca sunt patogeni si mai ales daca gasesc teren receptiv (factori predispozanti locali),
pot determina o infectie urinara. Aceste infectii se grefeaza in general pe organele
parenchimatoase (rinichi, prostata, testiculi).
3. Calea limfatica. Este o modalitate de propagare a infectiei relativ rara. Ea se realizeaza de
obicei printr-un mecanism de propagare din aproape in aproape, de la un proces infectios din
vecinatate (prostatica, cervicala, colita).
4. Calea directa (iatrogena). Instrumentarea uretrei poate produce o infectie urinara, chiar in
conditii de asepsie riguroasa din cauza vehicularii in vezica a germenilor uretrali sau a unei
tehnicitati precare (leziuni morfologice, parietale).
Cauze predispozante locale: grefarea germenilor in aparatul urogenital pretinde si
existenta unor cauze favorizante locale:
a) crearea unor solutii de continuitate a mucoasei (calcul inclavat, tumori ulcerate);
b) tulburari in fluxul fiziologic de evacuare a urinei (obstacol, compresiune, spasm,
inflamatii care produc diferite grade de staza urinara);
c) deficienta mecanismului vezical de aparare: golire incompleta (obstacol subvezical,
vezica neurogena) si congestia mucoasei, in urma careia creste permeabilitatea
parientala si se altereaza structura neuroproteica de suprafata;
d) reflexul vezico-uretral; i se atribuie astazi un rol mai important in favorizarea , dar
mai ales cronicizarea infectiei urinare inalte. La fel, se admite in pielonefritele acute
si pot surveni si in cistitele acute, tot din cauza unui reflex vezico-uretral, congestia si
edemul mucoasei determinand insuficienta functionala a functiunii vezico-ureterale.
Cauze patologice generale: colita, constipatia cronica, afectiunile biliare, disfunctiile
endocrine sau neurovegetative, diabetul, neoplazite, bolile de sistem, HTA, starile patologice
extraurinare sunt factori favorizanti generali de aparitie si cronicizare a infectiilor urogenitale.
Cunoasterea mecanismelor etiopatogene ale infectiilor urinare este necesara atat pentru
stabilirea diagnosticului, cat si pentru adoptarea unei conduite terapeutice corecte. Depistarea
cauzelor care le-au generat este la fel de importanta ca si identificarea agentului patogen.
Pielonefrita cronica
Definitie: afectiune renala cronica, caracterizata prin prezenta timp indelungat a
germenilor microbieni la nivelul parenchimului renal, determinand inflamatia tesutului
interstitial renal, cu afectarea concomitenta a tubilor renali si producerea de leziuni secundare
glomerulare.
Etiopatogenie: germenii cei mai frecvent implicati sunt bacilii gram-negativi Escherichia
coli, Klebsiella, Proteus. Mai pot fi intalniti enterococi, stafilococi, bacterii anaerobe
(Clostridium perfrugens, Bacteroides), microbacterii, brucella, fungi.
Mecanismele cronicizarii pielonefritelor nu sunt inca bine cunoscute. Se presupune
implicarea unor mecanisme autoimune ale fenomenului de toleranta imuna sau a unor variante
microbiene numite persistente (sferoblasti, forme L, proteoblasti). Un rol ar putea juca si reflexul
vezico-ureteral precum si alti factori care permit aparitia pielonefritei cronice in ciuda
indepartarii germenilor microbieni.


EVALUAREA UNOR SEMNE/SIMPTOME, PROBLEME ALE PACIENTULUI CU
INFECTIE URINARA

Cistita. Se exprima prin sindromul cistic, polakiurie, disurie, piurie, manifestari insotite de
dureri suprapubiene si tenesme vezicale, emisie de urina tulbure, fetida. Diagnosticul este
precizat de urocultura.
Pielocistita acuta. Clinic se manifesta cu sindrom cistic, la care se adauga lombalgii uni sau
bilateral, febra, frison si alterarea starii generale cu greturi, varsaturi, inapetenta. Este greu de
diferentiat clinic de pielonefrita acuta, absenta proteinuriei si cilindruriei, precum si evolutia
clinica benigna asigura diagnosticul diferential.
Tabloul clinic al pielonefritei acute este cel al unei infectii urinare. Debutul este de regula
brutal si se caracterizeaza obisnuit, dar nu intotdeauna, prin semne generale de infectie: febra
inalta (pana la 40
o
C) cu instalare brusca sau progresiva, frisoane repetate, alterarea starii
generale, cefalee, transpiratii, varsaturi, durere lombara sau in flancuri, uneori cu caracter
colectiv si sindrom cystic (polakiurie, adeseori nocturna si disurie).
Anamneza precizeaza antecedente de cistita sau existent unor focare infectioase in
vecinatate (intestinale, utero-anexiale, biliare).
Examenul obiectiv prin palpare sau percutie (manevra Giordano) releva accentuarea
durerii lombare, dureri la palparea unghiului costo-vertebral si a punctelor ureterale; pacientul
este anxios, tahicardic, apatic, obnubilant.
Diagnosticul se bazeaza pe doua semne capitale:
- leucocituria (milimetru si minut proba Addis-Hamburger) crescuta, si anume mai mult de
5000 elemente, iar dupa alti autori peste 2000;
- bacteriuria inca de acum 20 de ani, Eduard-Koss a demonstrate ca un numar de peste 100.000
germeni/ml, indica o infectie urinara; un numar de 10.000 germeni/ml arata ca este vorba de
germeni de recoltare, deci rezultatul este negative, iar valorile intermediare impugn repetarea
probei, infectia fiind foarte probabila.
Pentru garantia unei interpretari corecte este necesara o recoltare a urinei pentru
urocultura in conditii ireprosabile. Urocultura trebuie sa precizeze natura germenului si
sensibilitatea sa.





PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTELE DE
INVESTIGATIE

In pielonefrita acuta
Examenul urinei este un gest medical elementar care permite adesea stabilirea
diagnosticului.
In cazurile grave exista oligurie si proteinurie redusa (pana la 1g/24 h) in sedimentul
urinar, in afara de leucociturie (se pun in evidenta cilindri leucocitari , eventual hematurie
minima, inferioara leucocituriei).
Examenele sanguine pun in evidenta sindromul inflamator biologic (leucocitoza cu
polinucleaza, VSH crescut, nu se constata anemie).
Proba de concentratie este moderat alterata si nefromegalie tranzitorie (clinic si
radiologic).
Examenele radiologice sunt:
- Radiografia renovezicala pe gol poate evidentia umbra renala marita si eventualii calculi
radioopaci;
- Urografia intravenoasa evidentiaza modificarile functionale si morfologice: intarzierea
eliminarii substantei de contrast (hiposecretie) si hipotonie pielocaliceala, cu contur neregulat
(cicatriceal), dilatatii sau ingustari si deformatii caliceale diverse;
- Pielografia ascendenta pentru evidentierea pielocaliceala si ureterale; se practica rar si numai
in serviciile de specialitate urologice si chirurgicale, din cauza riscului de suprainfectie;
- Ecografia si tomografia renala pentru aprecierea dimensiunilor si contururilor rinichilor; se
recomanda cand urografia intravenoasa este contraindicata (intoleranta la substante iodate de
contrast si pielonefritele cronice cu clearence-ul creatininei sub 30 ml/min); se constata conturul
renal neregulat, cu parenchimul subtiat si festonat. Parenchimul este relativ hiperdens, din cauza
fibrozei, uneori cu mici zone.
Explorarile izotopice sunt:
- scintigrafia renala evidentiaza rinichii redusi de volum, cu noduli multifocali de retentie a
radioizotopului;
- nefrograma izotopica evidentiaza eliminarea intarziata;
- biopsia renala percutanta este indicata mai ales pentru diferentierea fata de alte nefropatii si
evalueaza leziunile histologice in pielonefritele cronice atipice.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe: simptomatologia caracteristica, examenul de urina
inclusiv urocultura si semnele biologice de inflamatie (leucocitoza, VSH crescut).
Diagnosticul diferential:
-pielonefrita acuta va trebui deosebita de cistita acuta: febra, dureri hipogastrice, sindrom cistic si
piurie (urini tulburi cu leucocite in gramezi si germeni bacterieni;
- pielita acuta semne identice ca in cistita dar mai intense, iar durerile sunt localizate lombar in
infectiile urinare joase (cistita si pielita), spre deosebire de cele inalte (pielonefrita) cilindrii
leucocitari sunt absenti, iar proba de concentratie normal (absenta participarii tubular renale);
- pielocistita este rar izolata, in majoritatea cazurilor (70 %) afectand parenchimul renal
pielonefrita;
- pielonefrita cronica acutizata, spre deosebire de PNA se caracterizeaza prin predominatia
semnelor urinare asupra celor generale si probe functionale renale mai alterate;
- pielonefroze febra septic, stare generala alterata, leucocitoza, hemoculturi positive, rinichi
foarte sensibili la palpare, semne de infectie urinara intense (polakiurie, disurie, leucociturie,
bacteriurie);
- flegmonul perirenal este o infectie urinara stafilococica; semne de inflamatie lombara, absenta
semnelor urinare).
IN PIELONEFRITA CRONICA
Examenul urinei evidentiaza proteinurie moderata (1-2 g/24 h), leucociturie importanta
(peste 10.000/min la testul Addis), rareori hematurie intotdeauna inferioara leucocituriei,
bacteriurie semnificativa cu precizarea germenului si a sensibilitatii sale la antibiotice prin
uroculturi.
Examenul sangelui : VSH crescut, anemie normocroma, ureea, acidul uric si creatinina
crescute in fazele avansate de insuficienta renala.
Probe functionale renale: scaderea densitatii urinare la proba de concentratie Volhard sub
1025, acidoza hipercloremica (cloremia poate atinge 120-125 mEg/l), cu cresterea eliminarilor
urinare de sodiu.
Examenul radiologic: cel mai important examen este urografia intravenoasa care pune in
evidenta reducerea dimensiunilor renale, neregularitatea si dilatatia sistemului pielo-caliceal.
Diagnosticul pozitiv rezulta din insumarea examenului de urina, a testului concentratiei
maxime Volhard si a urografiei intravenoase.
Diagnosticul diferential - trebuie sa se faca in primul rand diferentierea intre puseul acut
al pielonefritei cornice sic ea acuta (pe baza modificarii densitatii urinare, prezenta anemiei si
istoricul indelungat de afectiune renala); se exclude apoi glomerulonefritele, nefroangioscleroza
si alte afectiuni renale (infarctul renal, abcesul perinefritic, necroza papulara).
Ca metoda de investigatie radiografia renala simpla este explorarea radiologica fara
substanta de contrast care poate evidentia conturul si pozitia rinichilor, calculi renali ureterali sau
vezicali radioopaci (care contin saruri de calciu). In aceasta investigatie rolul asistentei consta in:
1. pregatirea materialului necesar si anume carbune animal si ulei de ricin;
2. pregatirea psihica a pacientului care consta in:
- anuntarea pacientului si explicarea importantei tehnicii pentru stabilirea diagnosticului;
- explicarea tehnicii investigatiei.
3. pregatirea alimentara a pacientului si anume:
- cu 2-3 zile inaintea examinarii, pacientul va consuma un regim fara alimente care contin
celuloza sau dau reziduuri multe (fructe, legume, paste fainoase, paine) si ape gazoase;
- in ziua precedenta examenului, pacientul va consuma un regim hidric (supe, lemonade,
ceai);
- in seara precedenta pacientul va consuma o cana de ceai si paine prajita;
- inaintea examenului pacientul nu mananca si nu consuma lichide.
4. pregatirea medicamentoasa a pacientului care consta in:
- cu 2 zile inaintea examinarii se administreaza carbine animal si triferment cate 2 tb de 3
ori/zi;
- in seara precedent zilei de radiografie aduc 2 linguri de ulei de ricin;
- in dimineata zilei examinarii se efectueaza o clisma cu apa calda.
5. participarea la examinare:
- dupa ce am pregatit pacientul il conduc la serviciul de radiologie;
- ajut pacientul sa se dezbrace sis a se aseze in decubit dorsal pe masa radiologica.
6. ingrijirea pacientului dupa tehnica si consta in:
- ajutarea pacientului sa se imbrace sis a se intoarca in salon, unde va fi instalat comod in
pat;
- se noteaza examenul in foaia de observatie.
O alta metoda este Pielografia si reprezinta radiografia aparatului renal executata cu
substanta de contrast administrate prin cateterism ureteral, sub controlul cistoscopic. Rolul
asistentei consta in:
1. pregatirea materialelor necesare si anume:
- substanta de contrast Odison 30 % sau iodura de sodiu 10 %;
- medicamente antihistaminice;
- medicamente pentru urgente.
2. pregatirea pacientului si anume:
- anuntarea pacientului si explicarea tehnicii;
- pregatirea alimentara a pacientului.
3. testarea sensibilitatii fata de substanta de contrast:
- se efectueaza testarea sensibilitatii bolnavului la iod cu Odiston 30 % sau iodura de
sodiu 10 %;
- daca toleranta este buna, pacientul va fi condus in sala de cistoscopie unde va fi ajutat sa
se dezbrace si sa se aseze pe masa de examinare;
- administrarea substantei de contrast consta in:
- spalarea pe maini cu apa si sapun;
- sub controlul cistoscopului se introduce sonda in ureter;
- se introduce substanta de contrast usor incalzita, 5-10 ml in fiecare parte
cu presiune mica;
- bolnavul se transport ape targa pe masa de radiografie.
4. ingrijirea pacientului dupa tehnica si anume:
- dupa efectuarea radiografiei, pacientul este ajutat sa se imbrace si sa se intoarca in
salon, unde va fi instalat comod in pat;
- se noteaza examenul in foaia de observatii.






















INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE

Interventiile autonome si delegate vizeaza: asigurarea conditiilor de ingrijire, asigurarea
repausului la pat obligatoriu pana la disparitia febrei (7-10 zile), caldura locala la nivelul regiunii
lombare si hipogastrice.
Asigurarea unui regim dietetic echilibrat, usor de digerat, fara condiment, alcool, cu aport
lichidian adecvat (aproximativ 2-3 l/zi), cu sare in cantitati normale.
Recoltarea produselor biologice si patologice pentru examene de laborator. Pregateste
bolnavul pentru examinarile radiologice. Face zilnic bilantul hidric masurand ingestia si excretia,
cantareste zilnic bolnavul.
Administrarea tratamentului prescris si supravegherea reactiei pacientului la tratamentul
administrat.
In cistita tratamentul este antimicrobian dupa antibiograma, antiinflamator
(antiinflamatoare nesteroidiene) si analgezice, antispastic.
In pielonefrita acuta tratamentul antimicrobian se face cu antibiotice si chimioterapice,
alese in functie de sensibilitatea germenului testat prin antibiograma.
Infectiile grave, care impun un tratament rapid inaintea antibiogramei, reclama
administrarea unui antibiotic cu spectru larg: Ampicilina 2-4 g/zi, Biseptol 4 tb/zi, cu revenirea
ulterioara dupa antibiograma. Durata tratamentului trebuie sa fie sufficient de mare pentru a
preintampina reinfectiile si cronicizarea. Eficienta tratamentului va fi controlata prin examene de
urina si uroculturi repetate.
Se folosesc Acid Nalidixic cp. 500 mg 4 g/zi, Nitrofurantoin 300-500 mg/zi,
Ampicilina 2-4 g/zi, Cefalosporine parenteral sau pe cale orala. Durata tratamentului cu
antibiotic este de 10-14 zile sau mai mult decizia de sistare a antibioterapiei fiind luata dupa
obtinerea a trei uroculturi succesive negative.
In infectiile urinare la gravida sunt total interzise Acidul Nalidixic (interfereaza ADN),
Biseptolul in primul trimestru de sarcina (risc de aparitie a icterului nuclear la noul-nascut),
Tetraciclinele (tulbura dezvoltarea tesutului osos si in special a mugurilor dentari), Streptomicina
si Kanamicina (pentru efectul crescut nefrotoxic si neurotoxic).
Se administreaza concomitent antispastice (No-Spa), antialgice (Algocalmin, Piafen) si
reglatoare ale dinamicii ureterale (Cystenal, Rowatinex).
In pielonefrita cronica tratamentul vizeaza suprimarea infectiei urinare, corectia
factorilor favorizanti (diabet zaharat, guta), tratarea HTA si a tulburarilor caracteristice
insuficientei renale.
Modificarea pH-ului urinar prin alcalinizarea urinei (pH>7) cu ajutorul bicarbonatului de
sodium ce potenteaza actiunea sulfamidelor, Ampicilinei, Gentamicinei si Kanamicinei, iar
aciditatea urinei (pH<7) cu ajutorul clorurii de amoniu si Metioninei care creste efectul
Tetraciclinei si cefalosporinelor.
Tratamentul antimicrobian urmareste eradicarea infectiei si prevenirea proceselor de
acutizare. Se face cu antibiotice si chimioterapicele mentionate la pielonefrita acuta, alese dupa
antibiograma, in functie de sensibilitatea germenului. Dupa un tratament de atac de 3-4
saptamani cu doze mai mari, urmeaza un tratament indelungat de ani de zile, care se poate
administra fie continuu, cu doze reduse, fie intermitent 7-10 zile/luna cu doze mari. Urmarirea
rezultatelor tratamentului se face prin controale repetate bacteriologice ale urinei. Acestea se fac
intotdeauna concomitent cu tratamentul HTA cu hipotensoare (Hiposerpil, Hipopresol) si
diuretice (Furosemid, Nefrix) si cu tratamentul insuficientei renale.
De asemenea, asistenta medicala va face educatie sanitara pentru prevenirea recidivelor,
evitarea frigului umed (baie rece, ploaie), igiena riguroasa a organelor genitale externe si a
regiunii perianale, tratarea corecta a afectiunilor ginecologice, limitarea manevrelor urologice
(cateterismului), combaterea constipatiei cronice, tratarea bolilor favorizante (HTA, diabet) si a
factorilor predispozanti.











EVOLUTIE. PROGNOSTIC. COMPLICATII

In cistita si pielocistita vindecarea este cel mai obisnuit mod de evolutie si survine de
obicei in 2-3 saptamani prin disparitia principalelor simptome. Prognosticul este favorabil in
majoritatea cazurilor si depinde de forma clinica, de complicatii si de tratament.
In pielonefrita acuta evolutia si prognosticul sunt in general favorabile, cu conditia
aplicarii unui tratament corect; exista si un procent de vindecari spontane dar si posibilitatea unei
evolutii cu frecvente recidive si trecerea spre pielonefrita cronica si uremie. De aici rezulta
necesitatea controalelor clinice si urinare repetate (minim 6 luni de la puseul acut).
Complicatiile sunt rare dar cronicizarea este frecventa.
In pielonefrita cronica evolutia este indelungata, lenta, pregresiva cu aparitia dupa 10-15
ani a complicatiilor (HTA, rinichi-atrofie unilateral, I.R.C., necroza papilara). Prognosticul este
mai bun decat in afectiunile glomerulare si depinde de precocitatea diagnosticului, de tratamentul
antibiotic administrat, de prezenta HTA. In general prognosticul P.N.C. netratate sau complicate
este rezervat, ducand la deces in multi ani de la debut.
Complicatiile depind de gradul HTA si al insuficientei renale.















EDUCATIE PENTRU SANATATE

Aparatul renal, pentru a putea functiona normal, pentru a participa la dezintoxicarea
organismului de produsii de catabolism, trebuie sa-si pastreze starea de normalitate proprie, iar
organismul in totalitate sa fie in perfecta stare de functionalitate.
Calirea organismului prin viata in aer liber, printr-un regim echilibrat, corecta
vitaminizare si mineralizare a organismului, conduc la cresterea rezistentei organismului fata de
infectii si reduc frecventa acestora.
PROFILAXIA PRIMARA
Evitarea suprasolicitarilor renale (prin regimul alimentar excesiv incarcat proteic sau cu
aport exagerat de sare si aport redus de lichide, conduc la sporirea rezistentei rinichilor in fata
unor agresiuni.
Inlaturarea sau tratarea corecta a focarelor infectioase din organism, suferintele cronice
intestinale, evitarea mediilor umede, adoptarea unor masuri adecvate de protectie a muncii,
evitarea abuzului de medicamente luate dupa bunul plac, fara prescriptie medicala, limitarea
manevrelor urologice, igiena genitala mai ales la femei, tratamentul bolilor favorizante, toate
acestea constituie masuri capabile sa previna infectiile urinare.
PROFILAXIA SECUNDARA
Consta in totalitatea masurilor care se iau pentru tratarea corecta a infectiilor urinare.
Principala datorie a unui bolnav cu infectie urinara, respectiv P.N.A. si P.N.C. este sa
respecte intocmai prescriptiile medicale in ceea ce priveste medicatia, precum si regimul igieno-
dietetic, sa se prezinte la controalele periodice indicate de medic sau sa se prezinte urgent la
medic cand apar modificari ale bolii de baza.
De asemenea, bolnavul este obligat sa-si asaneze toate focarele din organism, sa-si trateze
corect si la timp infectiile intercurente.
Pacientul se va ingriji sa prezinte tranzit intestinal normal, iar atunci cand foloseste
laxative, sa o faca in mod rational si este de preferat sa se combata constipatia prin regim
alimentar.
Trebuie sa-si asigure o igiena generala si interna perfecta.
Foarte important este ca pacientul cu afectiuni renale sa nu ia nici un medicament din
propria initiativa. Numai medicul este acela care hotaraste daca un medicament este periculos
sau nu pentru bolnav si tot el va stabili doza de medicament.
Tinand seama de toate aceste recomandari, bolnavul cu infectie urinara poate duce o viata
normala in afara perioadelor acute ale bolii, putandu-se realiza pe toate planurile.
PROFILAXIA TERTIARA
Consta in prevenirea complicatiilor survenite in timpul bolii si anume: I.R.A., I.R.C.,
necroza papilara, HTA, pielonefroza, rinichiul-atrofie unilateral.































CAPITOLUL II

PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTILOR CU INFECTII RENALE

















PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI T.M.

II.1 CULEGEREA DATELOR
Surse de culegere a datelor:
- pacient
- foaie de observatie
- documentele pacientilor
- echipa medicala
Tehnica de culegere a datelor:
- interviu
- luare de notite
- observatie
Date privind identificarea pacientului:
Date fixe:
- nume: T
- prenume: M
- varsta: 40 ani
- sex: masculin
- nationalitate: romana
- religie: crestin-ortodoxa
- stare civila: casatorit
- ocupatia: fara
Date variabile:
- pacientul locuieste in Lipanesti cu sotia si 2 copii
- gusturi personale: bolnavul are o alimentatie normala, echilibrata; prefera fructele si dulciurile
- obiceiuri, preferinte: are un regim de viata sanatos, traieste in aer liber, face miscare
- consuma cafea ocazional, fumeaza
Starea de sanatate anterioara
Date antropometrice:
- greutate: 68 kg
- inaltime: 1,79 m
- grupa sanguina: A II, Rh (+)
Modificari somatice si senzoriale
auz in limite normale
vaz nu prezinta modificari oculare, distinge culorile
miros in limite fiziologice
dentitie nu prezinta proteze dentare sau modificari patologice
eliminari perturbate din cauza infectiei urinare; scaun normal 1/zi
psihic fara modificari patologice, orientat, comunicativ, deschis
scaun perturbat din cauza durerilor lombare
mobilitate partial afectata de durerile colicative lombare
alimentatie pacientul are o alimentatie normala, apetit pastrat; serveste masa de 3 ori pe
zi si isi asigura aportul zilnic de elemente nutritive
Informatii legate de boala
Data internarii: 6.01.2013
Diagnostic medical la internare: infectie urinara inalta, microlitiaza urinara, duplicitate
pielocaliceala stanga
Motivele internarii: dureri lombare mai accentuate lombar stanga, polakiurie, disurie, Giordano
(+), insomnie
Istoricul bolii
Pacientul T.M. in varsta de 40 de ani, fara antecedente patologice semnificative, recent
externat din sectie, a fost internat de urgenta cu dureri colicative lombar stang si sindrom
mictional cu urocultura (+) pozitiva si cu E. coli si ecografie (-) negativa; rinichi de
dimensiuni normale, dar posibila microlitiaza si usoara distensie grup caliceal rinichi
stang.
Examen clinic pe aparate
tegumente si mucoase normal colorate
tesut adipos subcutanat anatomic
sistem ganglio-limfatic: nu se palpeaza
aparat respirator: cai superioare respiratorii libere, torace normal conformat, amplitudini
respiratorii simetrice, murmur vezicular prezent
aparat cardio-vascular: soc apexian V. IC., zgomote cardiace ritmice, TA= 120/70
mmHg, artere periferice pulsatile
aparat digestiv: limba normal colorata, umeda; abdomen suplu, participa ritmic la
miscarile respiratorii, sensibil la palpare in etajul inferior stang; ficat la limita superioara
la C6 si cea inferioara sub rebord; splina nepalpabila; tranzit intestinal prezent
aparat genito-urinar: rinichi nepalpabil, Giordano (+) pe stanga; polakiurie
S.N. fara redoare de ceafa sau semne de focar neurologic
Examene de laborator
uree si creatinina
sumar urina
urocultura: s-au dezvoltat 10.000 germeni/ml; s-au dezvoltat E. Coli peste 100.000
germeni/ml
albumina, urme nedozabile
rare epitelii
foarte rare leucocite
rar acid uric
s-a efectuat antibiograma
Examen radiologic
Ecografie abdominala
- ficat cu diametrul anteroposterior lombar stang 70 mm ( AP 1s = 70 mm) lombar drept si
parenal 130 mm;
- ecostructura hepatica omogena;
- colecist fara calculi, pereti de grosime normala, continut transonic;
- vena porta (VP) si cai biliare principale CBP de calibru normal;
- pancreas cu dimensiuni ecostructurale normale;
- splina 100 mm os lung;
- rinichi drept (RD) 104 mm;
- rinichi stang (RS) 106 mm cu IP normal de partea stanga usoara depresie in grup caliceal
superior fara mecrocalculi;
- vezica urinara (VU) cu pereti supli si continut transonic;
- prostata 55/32 mm.
Examen anatomo-patologic
Urografia
- secretie si excretie prezenta bilateral concomitent;
- imagini renale moderat marite in dimensiuni;
- usoara dilatatie a grupului calicial superior si dedublare;
- pielocaliceal bilateral de partea dreapta continuata cu dedublarea ureterala 1/3 proximal;
- vezica urinara amprentata superior.
Consult urologic cu filme
- duplicitate pielouretrala dreapta;
- pielonefrita.





















ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

NEVOIA FUNDAMENTALA MANIFESTARI DE
INDEPENDENTA
MANIFESTARI DE
DEPENDENTA
SURSE DE DIFICULTATE
1. A respira si a avea o buna
circulatie
- TA = 120/70 mmHg
- secretii reduse
- frecventa respiratorie
modificata 27 r/min
- dispnee
- polipnee
- zgomote respiratorii
- puls tahicardic 97 p/min
- De ordin fizic:
- infectia urinara
- De ordin psihologic:
- teama fata de evolutia
bolii
- anxietate
- neliniste
- De ordin sociologic:
- spitalizarea
- insuficienta cunoastere
2. A bea si a manca - dentitie buna, completa
- reflex de deglutitie prezent
- digestie normala
- apetit pastrat
- masticatie usoara si eficace

3. A elimina - tranzit intestinal prezent si in
limite normale
- scaun fiziologic 1/zi normal
- polakiurie
- disurie
- Giordano (+) lombar stang
- De ordin fizic:
- infectia urinara
- De ordin psihologic:
d.p.d.v. al consistentei
- urina cu miros caracteristic
amoniacal
- aspect tulbure cu flocoane,
mucus, puroi
- culoare modificata galben-
brun, tulbure
- anxietate
- neliniste
- De ordin sociologic:
- lipsa cunoasterii
4. A se misca si a avea o buna
postura
- mobilitate afectata limitata
- postura si miscari perturbate
- pozitie antalgica in cocos de
pusca
- imposibilitatea adoptarii
diferitelor posturi
- De ordin fizic:
- dureri lombare
- De ordin psihologic:
- anxietate
- neliniste
- De ordin sociologic:
- insuficiente
cunostinte
5. A dormi si a se odihni - incomoditate
- ore putine de somn
- treziri nocturne repetate
- oboseala
- disconfort
- De ordin fizic:
- dureri lombare
- De ordin psihologic:
- anxietate
- neliniste
- De ordin sociologic:
- insuficiente
cunostinte
6. A se imbraca si dezbraca - vestimentatie corespunzatoare
anotimpului

- haine curate, ingrijite
- preocupare pentru aspectul
fizic si tinuta vestimentara
7. A mentine temperatura
corpului in limite normale
- febra moderata 38,6
o
C
- tegumente rosii, calde
- transpiratii repetate
- hiperemia fetei
- infectia urinara
8. A fi curat, ingrijit, a-si
proteja tegumentele si
mucoasele
- deprinderi igienice
- preocuparea pentru igiena
personala
- aspect ingrijit
- mucoase uscate
- piele rosie, calda
- transpiratii
- tegumente deshidratate
- infectia urinara
9. A evita pericolele - anxietate moderata
- teama fata de evolutia bolii
- risc de loviri, caderi
- complicatii locale
- scaderea rezistentei
organismului
- procesul infectios
10. A comunica - functionare adecvata a
organelor de simt
- debit verbal normal
- comunicativ, deschis
- cooperant

11. A actiona conform
propriilor convingeri
- interes in a invata
- preocupare fata de propria
persoana

12. A invata cum sa-si pastreze
sanatatea
- interes in acceptarea normelor
de sanatate
- acumulare de cunostinte

13. A se recrea - dificultate in a indeplini
activitati recreative
- boala
- anxietate
14. A fi preocupat in vederea
realizarii
- lipsa de preocupare in vederea
realizarii
- boala
- spitalizarea












PROBLEME ACTUALE
- respiratie inadecvata;
- dispnee;
- eliminari urinare inadecvate din punct de vedere cantitativ si calitativ;
- postura inadecvata;
- insomnie;
- hipertermie;
- carente de igiena:
- dificultatea de a fi curat, ingrijit, de a-si proteja tegumentele si mucoasele
- vulnerabilitate fata de pericole;
- anxietate;
- dificultatea de a indeplini activitati recreative;
- dificultatea de a se preocupa in vederea realizarii;
- durere.

PROBLEME POTENTIALE
- risc de atingere a integritatii fizice si psihice;
- risc de complicatii;
- risc de alterarea integritatii.

DIAGNOSTIC DE NURSING
1. Respiratie inadecvata din cauza infectiei urinare manifestata prin: dispnee cu polipnee,
frecventa respiratorie modificata (27 r/min).
2. Circulatie inadecvata, cauzata de procesul infectios, manifestata prin tahicardie.
3. Eliminare urinara inadecvata cantitativ si calitativ cauzata de infectia urinara, manifestata prin:
polakiurie, disurie, aspect tulbure cu mucus, flocoane, puroi.
4. Postura inadecvata din cauza durerii manifestata prin pozitie antalgica, incapacitatea adoptarii
diverselor pozitii.
5. Insomnie din cauza durerilor manifestata prin ore insuficiente de somn, disconfort.
6. Hipertermie cauzata de infectia urinara manifestata prin T = 38,6
o
C.
7. Vulnerabilitate fata de pericole din cauza durerilor bolii manifestata prin anxietate.
8. Dificultate de a indeplini activitati recreative din cauza bolii manifestata prin imposibilitatea
efectuarii de activitati recreative.
9. Dificultate de a fi preocupat in vederea realizarii, din cauza procesului infectios, manifestata
prin lipsa de preocupare.
10. Durere din cauza afectiunii manifestata prin pozitii antalgice, facies crispat.


























APLICAREA PLANULUI DE INGRIJIRE
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII AUTONOME INTERVENTII DELEGATE EVALUARE
1. Durerea - sa se diminueze
durerea in cel mai
scurt timp
- am evaluat durerea
- am observat localizarea, periodicitatea
intensitatea, caracterul
- am asezat pacientul in pozitie
antalgica
- la indicatia medicului am
administrat:
- Diclofenac supozitoare
2/zi
- No-spa 1 fl/2/zi
- in urma ingrijirilor si a
tratamentului durerea a
cedat ca intensitate
2. Dispnee
Circulatie
inadecvata
- sa prezinte o
respiratie in limite
normale
- am masurat respiratia, pulsul, TA si
am notat in foaia de observatie
- amdiscutat cu pacientul pentru a-l
linisti si a-i inlatura anxietatea
- am aerisit salonul
- am umidificat aerul
- am observat respiratia des pentru a
observa ameliorarile

3. Eliminari
inadecvate
- pacientul sa
prezinte urina
fiziologica in 24 h
- am observant eliminarile
- am observat urina: miros, aspect,
culoare
- am recoltat urina pentru laborator
- am masurat diureza si am notat in
foaia de observatie
- am observant emisia urinei si am
- la indicatia medicului am
administrat:
- Ciprinol 1 cp/12 h
- Urovatinex 3-5
plic/zi
Cu 2 zile inaintea examenului
carbune animal + Triferment
- in urma tratamentului
si a ingrijirii de care a
beneficiat, pacientul are
mictiuni in limite
fiziologice, iar infectia
urinara este in curs de
vindecare
anuntat medical
- am interrupt administrarea de lichide
cu 12 ore inainte
- am invatat pacientul sa recolteze direct
din mijlocul jetului urinar 10-20 ml
dupa ce au curs primele picaturi; sa
utilizeze o eprubeta sterila
- am invatat pacientul sa faca toaleta
organelor genital
- am pregatit pacientul in vederea
efectuarii urografiei
- am efectuat clisma evacuatoare cu o
seara inainte
- am invatat pacientul sa nu consume
nimic in dimineata examinarii
- am comunicat pacientului unele
manifestari care pot sa apara: ameteli,
dureri abdominal, dar acestea dispar
repede
- am condus pacientul in sala de
radiografie
- am pozitionat pacientul in decubit
2Un/3/zi
- in seara precedenta
examenului am administrat 2
lingurite de ulei de ricin
- in ziua examenului am
administrat Odiston 2 fl i.v.
incalzite la temperatura
corpului
- Romergan 1 fl i.v. si HHC
200 mg
- am efectuat testarea la
substantele de contrast
dorsal pe masa radiologica
- am administrat 2 fl. de substanta de
contrast
4. Postura
inadecvata
Pacientul sa
prezinte o postura
si o mobilitate in
limite normale
- am observat pacientul
- am evaluat posibilitatea de mobilizare
- am recomandat o pozitie antalgica
- am recomandat miscari usoare fara
bruschete
- am efectuat cu pacientul exercitii
usoare de gimnastica
- in urma ingrijirilor
pacientul si-a reluat
partial mobilitatea
5. Insomnie Pacientul sa aiba
un somn odihnitor
- am asigurat o atmosfera calma
- am inlaturat factorii perturbatori
- am oferit pacientului un pahar cu lapte
cald inainte de culcare
La indicatia medicului am
administrat:
- Diazepam 1 fl i.m. seara

- in urma tratamentului
pacientul doarme bine si
se trezeste odihnit
6. Hipertermie Pacientul sa-si
pastreze
temperatura in
limite normale
- am masurat temperatura la intervale
scurte de timp; am notat valorile in
foaia de observtie
- am observat faciesul, tegumentele si
starea generala a pacientului
- am aplicat comprese reci pe frunte si
piept si le-am schimbat la 15 minute
- am asigurat o ventilatie optima a
La indicatia medicului am
administrat:
- Algocalmin 1 fl i.m.
- Paracetamol supozitoare
- temperatura a inceput
sa revina la normal
salonului
- am asigurat lenjerie de pat si de corp
curata
7. Dificultate in
a-si pastra
tegumentele si
mucoasele
curate (carente
de igiena)
Pacientul sa-si
poata mentine si
realiza igiena
corporala
- am asigurat igiena zilnica a
pacientului
- am asigurat lenjerie curata
- am observat tegumentele pacientului

8. Dificultate de
a indeplini
activitatile
recreative
Pacientul sa poata
indeplini activitati
recreative
- am creat mijloace de relaxare
- am furnizat reviste si ziare
- am exploatat hobby-urile pacientului
- am pastrat legatura cu familia si
prietenii
- pacientul se simte mult
mai bine; a descoperit
mijloace de recreere
limitate la posibilitatile
sale
9. Dificultate in
a se preocupa
pentru a se
realiza
Pacientul sa fie
preocupat in
vederea realizarii
- am ajutat pacientul sa se adapteze in
mediul spitalicesc
- am oferit incredere si sprijin in caz de
nevoie
- pacientul este
preocupat
- s-a obisnuit cu
spitalizarea




INVESTIGATII DE LABORATOR
ANALIZA
CERUTA
MODELE
RECOLTATE
VALORI
OBTINUTE
VALORI
NORMALE
1. Ureea - se recolteaza 5-10 ml
simplu venos
50,15 mg % 0,20-0,40 g % sau
20-40 mg %
2. Creatinina - se recolteaza 5-10 ml
sange simplu
1,58 mg % 0,6-1,2 mg %
3. Acid uric - se recolteaza 5-10 ml
sange simplu
6 mg % 2-7 mg %
4. Na
+
- se recolteaza 5-10 ml
sange vena in sticlute
heparinate
138 mEq/l 140-150 mEq/l
5. K
+
- 5-10 ml sange venos in
sticlute heparinate
4,3 mEq/l 3-5 mEq/l
6. Cl
-
- 5-10 ml sange in sticlute
heparinate
104 mEq/l 90-110 mEq/l
7. Albuminurie - se recolteaza un esantion
de 150 ml urina
- prezenta albuminei
in urina
absent
8. Leucocite - se recolteaza esantion de
100-150 ml urina (sumar
urina)
- foarte rare 0








TRATAMENT

DENUMIRE FORMA DE
PREZENTARE
CALEA DE
ADMINISTRARE +
DOZA
FARMACODINAMICA
1. Diclofenac supozitoare de 100 mg rectala 2 sup./zi antiinflamator
2. No-spa fiole 20 ml I.M.
2/zi
antispastic
3. Ciprinol drajeuri 500 mg per os
2 dj/zi
antiinfectios
4. Urovatinex solutie pentru uz intern Per os
5 picaturi/zi
antiseptic urinar
anticeluloza
5. Romergan fiole 2 ml I.V.
1 fl/zi
antihistaminic
sedativ
6. HHC fiole I.M.
2 fl/zi
antiinflamator

7. Diazepam fiole 2 ml I.M.
1 fl
tranchilizant
8. Algocalmin fiole 2 ml I.M.
1 fl
analgezic
9. Odiston fiole 10 ml I.V. lent
1 fl
substanta de contrast







BILANTUL AUTONOMIEI LA EXTERNARE

EXTERNAREA
Data: 12.01.2013

BILANTUL AUTONOMIEI
- A respira si a avea o buna circulatie ameliorat
- A elimina disurie Giordano (+) lombar stang
- A se misca si a avea o buna postura in curs de ameliorare
- A dormi si a se odihni ameliorat
- A mentine temperatura ameliorat
- A evita pericolele potential de recidiva sau suprainfectare
- A se recrea ameliorat
- A fi preocupat in vederea realizarii ameliorat
Antibiograma
Colistin sensibil
Ampicilina sensibil
Kanamicina sensibil
Gentamicina sensibil
Tetraciclina ------------
Cloramfenicol sensibil
Biseptol -------------
Zinacef sensibil
Fortin sensibil
Norfoxacin sensibil
Ciprofloxacin sensibil

PLAN DE RECUPERARE
In urma spitalizarii si a tratamentului efectuat, pacientul se externeaza ameliorat cu
urmatoarele recomandari:
- sa evite frigul
- sa evite umezeala
- sa evite efortul fizic excesiv si surmenajul psihic
- alternarea perioadelor de lucru cu perioade de repaus, ingestie de lichide
- continuarea tratamentului
- sa respecte regimul alimentar
- sa repete urocultura cu antibiograma la 30 zile
- sa revina la control









BIBLIOGRAFIE

CORNELIU BORUNDEL: Manual de medicina interna pentru cadre medii
Editura ALL, 2002

LUCRETIA TITIRCA: Breviar de explorari functionale si de ingrijiri speciale
acordate bolnavului

CAROL MOZES: Tehnica ingrijirii bolnavului
Editura Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti, 1997