1. Definiia i caracterizarea criminologiei.

1. Criminologia este stiinta care studiaza fenomenul social al criminalitatii, in scopul prevenirii si combaterii acestuia.
2. Criminalitatea este un fenomen complex, aflat in continua evolutie, care dispune de un obiect propriu de cercetare, de metode si tehnici de explorare a
criminalitatii, este in masura sa aprecieze asupra starii si dinamicii fenomenului infractional si sa propuna masuri eficiente in scopul prevenirii si limitarii.
Fata de criminologia traditionala, cea contemporana tinde spre o orientare realista, prin care isi innoieste permanent cadrul de referinta, metodele teoretice
si metodologice, care vor contribui la indeplinirea obiectivelor asumate.

2. Apariia i evoluia criminologiei.

Aparitia criminologiei nu poate fi precizata cu exactitate, insa chiar dinaintea erei noastre comunitatile umane s-au preocupat de pedepsirea
comportamentelor periculoase cu scopul autoprotejarii colective. In antichitate se practica legea talionului, principiul razbunarii sau regula compozitiunii, toate
avand scopul de a impaca partile, plati datoriile patrimoniale sau morale, intr-un mod rudimentar. Astfel, criminologia si-a lasat amprentele in antichitate prin
izvoare complexe precum Codul lui Hammurabi, cercetarile atenienilor Drakon si Solon, Platon (scopul pedepsei este prevenirea altor crime) si Aristotel (cauza
infractiunilor sunt saracia si mizeria sociala), poemele homerice, Antigoa si Oedip a lui Sofocle, Medeea a lui Euripide si istoria medicinii legale. Perioada Evului
Mediu ne revela un numar mare de abordari filosofico-umaniste asupra problematicii criminalitatii si cercetari experimentale. Intemeietorul disciplinei
criminologice, supranumit parintele criminologiei antropologice, medicul militar Cesare Lombroso, publica o caracterizare a modelului infractorului numita Omul
delicvent. Cesare Beccaria pledeaza impotriva dreptului inchizitorial si accentueaza in lucrarile sale, umanistul pedepselor si prevenirea crimelor. Thomas Morus
considera important un anumit tip de prevenire, cel prin masuri economice si sociale. Filozoful ilumist Montesquieu are o parere diferita si este adeptul prevenirii
prin imbunatarirea movarurilor. Jeremy Bentham subliniaza in publicatiile sale accent pe problema penologiei in domeniul criminologiei. Epoca moderna ni-i
prezinta pe Enrico Ferri, supranumit si intemeietorul criminologiei sociologice, care a analizat rolul factorilor sociali in disciplina criminologica, Raffaelle Garofalo,
care prin a sa Criminologia face publica teoria criminalitatii naturale si Andre Lacassagne, care datorita aparitiei teoriei mediul, pune bazele dualiste ale
etiologiei acestui domeniu: preponderent biologica in viziune italiana si preponderent sociala in viziune franceza. La inceputul epocii contemporane, sfarsitul sec
XIX si inceputul secolului XX, criminologia nu e constituita ca disciplina autonoma si se lucreaza asupra unui proces de consolidare prin largirea ariei de investigare
si acumulare de informatii, ajungandu-se treptat la criminologii specializate (biologice, pshihologice, sociologice), iar apoi la criminologie generala. In 1934 se
constituie Societatea Internationala de Criminolgie (SIC) care promoveaza pe plan international studiul stiintific al criminalitatii. In 1950 prin Rezolutia 415 adoptata
de Adunarea Generala a ONU si Consiliul Economic si Social se formeaza Divizia pentru Justitie Penala si Prevenirea Criminalitatii, care are rolul de a analiza
global si particular fenomenul crimei, prevrenirea si resocializarea delicventilor. Apoi, la nivel international s-au creat centre de cercetare stiintifica. In Romania,
anul 1990, apare Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, afiliata SIC si se infiinteaza colective de cercetari criminologice in diverse institutii publice
precum Institutul General de Politie, Parchetul General si Directia Generala a Penitenciarelor.
3. obiectul de studiu al criminologiei
Obiectul de studiu al criminologiei include criminalitatea ca fenomen social, infractiunea, infractorul, victima si reactia sociala impotriva criminalitatii.
a)Criminalitatea ca fenomen social. Ca orice fenomen social, criminalitatea reprezinta un sistem cu proprietati si functii proprii, distincte calitativ de cele ale
elementelor componente.
Criminalitatea reala este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu, intr-o perioada de timp determinata
Criminalitatea aparenta cuprinde totalitatea infractiunilor semnalate sistemului justitiei penale si inregistrate ca atare
Criminalitatea legala rep totalitatea faptelor penale pt care s au pronuntat hotarari de condamnare ramase definitive
Diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta este denumita cifra neagra a criminalitatii si rep faptele antisociale care, din diverse motive, raman
necunoscute organelor din sistemul justitiei penale.
Obiectul criminologiei are in vedere criminalitatea reala, cercetarea stiintifica incercand sa surprinda dimensiunile adevarate ale acestiu fenomen.
b)infractiunea- rep manifestarea particulara a fenomenului infractional, avand identitate, particularitatii si functii proprii.
Consideram ca includerea faptelor atisociale in obiectul de studiu al criminologiei trebuie sa aiba la baza criteriului normei penale. Extinderea obiectului prin
includerea fenomenului mai larg al desiantei determina dificultati metodologice si conceptuale precum si o nedorita interferenta cu alte discipline, cum ar fi
sociologia si psihologia sociala.
c)infractorul- strict juridic, infractorul este persoana care, cu vinovatie, savarseste o fapta sanctionata de legea penala. D.p.d.v. criminologic, conceptul d einfractor
are o semnificatie complexa datorita conditionarilor bio-psiho-sociale care il determina pe om sa incalce legea.
d)victima infractiunii- in criminologie, intreresul acordat victimei s-a reflectat in numeroase anchete internationale privind victimele, construirea si dezvoltatrea unor
teorii victimologice, realizarea unor tipologii ale victimelor, cadrul global si procesual al drepturilor victimelor.
e)reactia sociala impotriva criminalitatii-includerea reactiei sociale in obiectul de studiu al criminologiei este determinata de necesitatea stabilirii nivelului de
adecvare a acestuia la realitatea fenomenului infractional si la tendintele sale evolutive.
Obictul sisntetic al criminologiei fenomenul infractional integreaza elementele componente intr-un ansamblu unitar ce se comporta ca un intreg ansamblu unitar ce
se comporta ca un intreg cu proprietati si functii proprii, dinsticte calitativ de proprietatile si functiile partilor componente.
4.scopul criminologiei
Criminologia are un scop general, scop urmarit de ansamblul stiintelor penale- de a fundamenta o politica penala eficienta in lupta impotriva criminalitatii care sa
apere valorile esentiale ale societatii, sa previna criminalitatea si sa traga la raspundere pe cei vinovati si un scop imediat- verificarea ipotezelor privind cauzele
criminalitatii si reactia sociala fata de acestea, urmarind in plan practic prevenirea criminalitatii, umanizarea formelor de reactie sociala, dar si tratamentul
delincventilor.
5. functiile criminologie. Functia descriptiva
O etapa importanta in cunoasterea obiectului de cercetare al criminologiei il reprezinta studiul descriptiv al fenomenului criminalitatii in ansamblu, care a fost
promivat de scoala cartografica.
Conceptele operationale de ordin descriptiv utilizate de criminologie sunt:
-mediul este un concept operational care are mai multe acceptiuni: mediul fizic sau georgrafic, mediul social, mediul social global, mediul personal sau psihosocial.
-terenul este un concept folosit pt a desemna trasaturile de ordin biocontitutional ale individului
-personalitatea semnifica subiectul unam considerat ca unitate bio-psiho-sociala, purtator al functiilor epistemice, pragmatice si axiologice.
-situatia rep ansamblul de imprejurari obiective si subiective ce precede actul criminal in care este implicata personalitatea
-actul este raspunsul pe care personalitatea il da unei anumite situatii
6. functiile criminologiei. Functia explicativa
Explicarea naturii, a cacuzelor care determina criminalitatea, a conditiilor care o favorizeaza presupune analiza calitativa a fenomenului studiat
Principalele concepte operationale de ordin explicativ utilizate in criminologie sunt: cauza (elem care det in mod necesar producerea fenomenului), conditia (element
favorizator), efectul, factorul ( orice element care intr-o masura mai mare sau mai mica, are legatura cu crima), motivul, indicele ( este un simptom care oermite un
doagnostic criminologic pers societatii sau grupului studiat).
7. functiile criminologiei. Functia predicativa,
Criminologia incearca sa anticipeze evolutia fenomenului criminalitatii, fenomen cu o determinare complexa. Conceptele operationale de ordin predicativ utilizate
cu o frecventa mai mare sunt: prezent, viitor, probabilitate, similitudine, extrapolare, hazard, risc , prognoza.
8. functiile criminologie. Functia profilactica
Functia profilactica a cfriminologiei se materializeaza in sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalitatii, in inlantuirea lor logica si transpunerea acestora intr-
un sistem concret de masuri preventive si combatere a fenomenului infractional. Conceptele operationale : reactie sociala, control social, modelul clasic de prevenire,
modelul social de prevenire, modelul situational de prevenire, raspuns social, tratament, resocializare, reintegrare sociala.
10. clasificarea criminalitatii
Criminalitatea poate fi clasificata in functie de mai multe criterii:
a)in functie de gradul de cunoastere a criminalitatii exista: criminalitate reala, aparenta, judiciara, legala
b)in functie de sexul infractorului criminalitate masculina, feminina
c) in fct de varsta infract criminalitate a minorilor si a majorilor
d) in fct de locul comiterii faptei criminalitate urbana sau rurala, zonala, nationala, internationala
e) in functie de statutul social al infractorilor criminalitatea oamenilor obisnuiti si criminalitatea gulelelor albe
f) in functie de gradul de organizare al infract criminalitate neorganizata si organizata
g) in functie de gravitatea infractiunilor criminalitate grava, mijlocie si usoara
h) in functie de valorile sociale lezate criminalitate contra patrimoniului, contra persoanei, economica, legata de coruptie, legata de traficul si consumul de droguri,
rutiera
11. ramurile criminologiei
- criminologia generala studiaza fenomenul criminalitatii in ansamblul sau
-criminologia teoretica studiaza teoretic si mai putin aplicativ explicarea actiunii infractionale
- criminologia speciala studiul unor parti sau sectoare de criminalitate
- crim clinica o ramura de stiinta aplicativa, asemanatoare cu medicina clinica
-crim aplicata se ocupa in principal de studiul stiintific al mijloacelor de lupta contra delincventei
-cim etiologica se ocupa de studierea cauzelor conditiilor sau factorilor care det sau care fav fenomenul criminal
-crim dinamica se ocupa cu studierea fenomenului criminal dpdv al mecanismelor si proceselor care insotesc trecerea la actul criminal
- crim empirica fol metoda empirica de cercetare a fenomenului infractional, fara a se lasa influentata de teoriile criminologice ale comportamentului infractional in
general
-crim restaurativa ramura a criminologiei in care victima devine un actor important si care se concentreaza pe repunerea lucrurilor in situatia anterioara comiterii
infractiunii, in masura in care este posibil, atat in ceea ce-l priveste pe autor cat si pe victima
12. mijloacele de lupta impotriva criminalitatii. Mijloace juridice: de dr penal si de dr general si mijloace empirice
13. raporturile dintre criminologie, dr penal si politica penala
Criminologia urmareste, in planul scopului imediat, prevenirea criminalitatii, umanizarea formelor de reactie sociala, tratamentul delincventilor. Dr penal are ca
scop imediat apararea valorilor sociale fundamentale impotriva criminalitatii. Criminologia si dr penal se deosebesc si in ceea ce priveste functiile su metodele
folosite
Prin finalitatea sa, criminologia isi aduce o contributie esentiala la cunoasterea criminalitatii, la particularizarea principiilor de politica penala. Politica penala
impreuna cu dr penal definesc axul in jurul caruia criminologia isi desfasoara cercetarile. De altfel, prin politica penala se cauta si se propun remedii pt fenomen
sau individ.
14. raportul dintre criminologie si criminalistica
Criminologia ofera criminalisticii date privitoare la personalitatea infractorilor, a victimelor, la mecanismele trecerii la act; criminalistica pune la dispozitie date cu
privire la relatia victima infractor, date privind modurile de executare a diferitelor tipuri de infractiuni. Unii autori sustin ca, practic, criminalistica rep nu numai un
mijloc eficace de represiune, dar si un instrument de prevenire in masura in care contribuie la descoperirea grabnica a adevarului si judecarea celui vinovat.

15. rap dintre criminologie si stiinta penitenciara
Stiinta penitenciara a avut ca obiect de studiu initial pedepsele in mediu inchis, fiind asimilata la inceputurile ei, criminologiei. Datorita amplificarii si diversificarii
sistemului sanctionator, denumirea a devenit improproie, fiind inlocuita cu cea de penologie. Multi autori opteaza pt denumirea de dr executional penal, care ar
acoperii ambele domenii. In conceptia nord-americana, penologia a fost si este incluza in criminologie
16. rap dintre crimino si sociologia penala
Sociologia penala studiaza interactiuni dintre normele dr penal si diferiti factori ai vietii sociale. Ca scop, sociologia penala urmareste cunoasterea influentei
factorilor, sociali asupra normelor penale. Ca metode, ea foloseste numai metode sociologice, in timp ce criminologia face apel la un evantai mult mai larg de
metode.
17. cercetarea fundamentala in criminologi. Etapele cercetarii. Nive;lel profunzimii cercetarii
Cercetarea fundamentala. In sens mai larg, are drept scop cunoasterea si inte;legerea lumii care ne inconjoara, deschiderea unei noi perspective prin largirea
universului explicarii realitatii. In criminologie, cercetarea fundamentala vizeaza cunoasterea si explicarea obiectului de studiu al acestei stiinte. Etapele cercetarii
criminologice se deduc din functiile acestei stiinte: documnetarea, elaborarea ipotezelor explicative, verificarea ipotezelor pe cale experimentala.
Nivele profunzimii cercetarii: descrierea , clasificarea datelor, explicarea.
18. cercetarea aplicata in criminologie. Cercetare aplicata are drept scop solutionarea unei probleme concrete, importante si urgente. In criminoogie, cercetarea
aplicata are dr scop aprecierea valorii stiintifice a mijloacelor de lupta contra delincventei , descoperirea modalitatilor de imbunatatire a acestora si chiar de
identificare a altora noi. Se desfasoara pe parcursul a 3 etape: documentarea prealabila presupune studierea domeniului supus cercetarii; diagnosticarea este o
consecinta logica a documentarii si are ca obiectiv aprecierea stiintifica asupra efectivitatii si eficacitatii mijlocului studiat; propunerea de schimbare este etapa finala
a cercetarii aplicare si are loc doar daca rezultatele cercetarii o impun.
19. izvoarele cercetarii criminologice
a)statisticile criminalitatiii. Statistica a devenit o stiinta in sine, iar realizarile sale sunt remarcabile. Fara intentia de a analiza statisticile criminalitatii dpdv al
clasificarii acestora, mentionam existenta statisticilor nationale si internationale
b)sondajele-de victimizare constau in chestionarea unui grup aleator constituit daca a fost victima uneia sau mai multor infractiuni, daca au reclamat aceste fapte si
daca nu, de ce s au abtinut.; -criminalitatii auto-raportate constau in chestionarea unui grup similar daca au comis fapte penale, in ce au constat aceste infractiuni,
daca autorii au fost descoperiti sau nu
20. metodele cercetarii crimin. Observarea . este o metoda stiintifica de colectare a datelor prin intermediul simturilor pt a descrie sistematic si obiectiv anumite
anumite infractiuni, anumite componente individuale sau colective obiective sau produse ale activitatii. Poate fi de 2 feluti dpdv al gradului de intentie:empirica sau
stiintifica. Se pot delimita si alte tipuri de observare, daca ne raportam la alte criterii cum ar fi :in fct de fenomenul studiat observatia directa si indirecta; in fct de
etapa cercetarii observarea globala si partila; in fct de scopurile urmarite observarea sistematizata si nesistematizata; in fct de pozitia observatorului observarea
externa si interna . putem vorbi despre mai multe tipuri de observatori: observator anomin si necunoscut ; observator participant si participant observator.
21. metodele cecetarii criminologice. Experimentul. Acesta metoda este definita ca o observatie provocata in conditii determinate sau alese de experimentator,
fiind supusa unui control riguris, prin control intelegem eliminarea sau restrangerea tuturor potentialilor factori perturbatori ce ar interveni in relatia dintre varianta
independenta si variabilele dependente si ar influenta natura rezultatelor. Controlul asigura una dintre conditiile definitorii ale experimentului: repetabilitatea.
Utilizand diferite criterii, distingem mai multe tipuri de experiment: dupa locul de desfasurare experimentul de laborator si de teren; dupa gradul de implicare al
cercetarilor in manipularea variabilelor experimentul provocat sau proiectat si cel invocat sau expostfacto; dupa criteriul temporar experimente succesive si
simultane. In vederea realizarii celor doua grupuri specifice experimentului, se pot utiliza mai multe procedee cum ar fi: controlul de precizie, statistic sau la
intamplare. Aplicarea metodei experimentale ridica nu numai probleme metodologice, ci si o serie de probleme de ordin deontologic.

22. metodele cercet crimin. Metoda clinica. Are ca scop specific cercetarea cazului individual pt formularea unui diagnostic si precrierea unei terapii. Potrivit lui
daniel lagache, metoda clinica consta in studiul conduitei umane si individuale si al conditiilor sale, adica studiul personalitatii unui infractor din perspectiva
multidisciplinara. Principalul instrument prin care se colecteaza datele infractorului studiat este fisa de anamneza, care cuprinde date generale, pesonale, scolare,
medicale, familiale etc.
23. metod cercet crimo. Metoda tipologica. Este valorificata in mai multe sensuri: pt a descrie un anumit tip de criminal in opozitie cu tipul nou criminal, pt a
descrie tipuri particulare de criminali, precum si pt a stabili o tipologie criminoliga a actului criminal. Intrebuinteaza notiuni de tip si tipologice. In criminologie,
tipologiile se clafica in: specifice si de imprumult. O alta clasificare are in vedere orientarile teoretice din criminologie: tipologii constitutionale, psihologice,
sociologice.
24. metod cercet crimin. Metoda comparativa. Demersul comparativ este o operatoie ce urmareste constatarea unor elemente identice sau diferite pt cel putin doua
fenomene. Regulile comparatiei sunt: se compara numai ceea ce este comparabil; raportarea termenilor opusi comparabili la contextul social, politic si cultural din
care au rezultat; aprecierea termenului comparat prin raportare la sensul initial si la evolutia sensului acestuia in procesul aplicarii. Metoda comparativa este intalnita
in toate fazele cercetarii criminologice, de la descrierea si explicarea fenomenului infractional, pana la prognozarea acestuia, la toate nivelurile de interpretare atat in
cercetarea de natura cantitativa, cat si in cercetarea de natura cantitativa, cat si in cercetarea de natura calitativa. Criminologia fol, cel mai adesea, la nivelul unei
comparatii, urmat 3 procedee: procedeul concordantei, diferentelor si variatilor concomitente.
25. metoda de predilectie. Are ca scop formularea unor previziuni privind evolutia fenomenului criminalitatii pe o anumita perioada si evaluarea probabilitatilor de
delincventa. Criminol fol 2 tipuri de metode de predilectie: metoda schemei de pronostic si metoda tabelelor de predilectie.
26. tehnici de cercetare criminologica. Observarea. Ca tehnica fundamentala de percepere sistematica si planificata a fenomenului infractional, observarea ridica
probl legate de adaptarea sa la obiectivele concrete ale cercetarii criminologice, de adecvarea acesteia la esantioanele studiate si limitele relatiei intre observatori si
observati. Sunt cunoscute mai multe tipuri de observare: directa sau indirecta, globala sau partiala, sistematizata,
27. tehn de cercet crim. Chestionarul. Constituie o succesiune logica si psihologica de inytrebari scrisa sau imagini grafice, cu functie de stimuli in raport cu
ipotezele crecetarii, care, prin administratrea de catre operatori de ancheta sau prin autoadministrare, det din partea celui anchetat, un comportament verbal sau
nonverbal ce urmeaza a fi inregistrat in scris. Sunt mai multe tipuri de chestionare:de date factuale si de opinie; special si omnibus; precodificat, postcodificat si
mixt; autoadministrat administrat prin operator de ancheta.
28. interviul. Este o alta tehnica principala, care suporta mai multe definitii. Astfel, putem retica ca interviul este o tehnica de obtinere, prin intrebari si raspunsuri, a
informatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii ipotezelor sau pt descrierea stiintifica a fenomenelor socioumane. In opinia altui autor,
freud, interviul este un instrument de masurare psihologica si sociologica in leg cu care se ridica aceleasi probleme ale validitatii si obiectivitatii, ca si fata de orice
instrument de masurare. Obiectivele tehnicii interviului sunt fie de a stabili relatii inmtre variabile, fie de a testa anumite ipoteze. Sunt mai multe feluri de interviuri:
formal si neformal, direct si indirect, clinic. Sensibil, neutru, sever.
29. tehnica documentara. Este proprie cercetarii pe documente si priveste modul in care informatiile cuprinse in diferite tipuri de documente pot fi utilizate in
scopuri stiintifice. Orice document, in sens larg, poate fi obiectul acestei tehnici. In criminol se fol adesea urmat documente ,statistici demografice, juridice,
economice, dosarele privind cauzele penale, doc personale, mass-media. Tipuroi de analiza a doc: analiza de continut si analiza statistica.
30. tehnici secundare. Isi propun analiza trasaturilor psihologice ale infractorului, a acomportamentului individual si de grup, identificarea intensitatii factorilor de
inadaptare si a rolului lor in etiologia criminalitatii, completatnd informatiile furnizate de celelalte tehnici si metode. Principalele tehnici secundare fol in
criminologie sunt testele. Testul este definit ca proba standardizzta care permite evaluarea capacitatilor intelectuale ale unui subiect prin compararea cu o medie
stabilita pt totalitaea indivizilor care au fost supusi acetor probe: testul de reusita su teste de personalitate.



31. Orientarea biologic. Teoria atavismului evoluionist.
- Lombroso
- 5907 delincveni
- caracterele omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaii ale scheletului i cutiei craniene, dezvoltarea masiv a
maxilarelor, anumite anomalii ale urechilor, ochilor, nasului, minilor i picioarelor) + anomalii de natur fiziologic, constituional i psihologic
- Cnd la o persoan sunt ntrunite mai multe anomalii, mai ales de natur atavic, acesta ar fi un criminal nnscut
32. Orientarea biologic. Teoriile ereditii.
- Studiile de arbore genealogic efectuate n S.U.A. au ncercat s demonstreze c n familiile care au antecedente cu condamnri penale exist un numr mai ridicat de
infractori
33. Orientarea biologic. Teoriile biotipurilor criminale.
- Kretschmer
- dupa conformaia:
a. astenic - trsturi longiline + rece, rezervat, nesociabil
b. atletic + o bun stabilitate psihologic dar ocazional, exploziv
c. pitic, scund i rotund + prietenos i sociabil
d. displastic - disfuncionaliti glandulare
34. Orientarea biologic. Constituia biopsihologic i inadaptarea social.
- Kinberg teoria inadaptarii sociale
- Structura biopsihologic 2 grupe de trsturi:
a. trsturi ereditare normale
- capacitatea (nivelul maxim de inteligen);
- validitatea (cantitatea de energie cerebral);
- stabilitatea (facultatea proceselor cerebrale de a menine i restabili echilibrul emoional);
- soliditatea (relaiile ntre elementele constelaiilor nervoase)

b. trsturi ereditare patologice
- bolile psihice, tulburrile grave de inteligen, datorate fie dispoziiilor ereditare patologice, fie traumatismelor cerebrale, infeciilor microbiene etc..
35. Orientarea biologic. Teoria constituiei delincvente
- Benigno di Tulio
- constituia cuprinde, pe de o parte, elementele ereditare i congenitale, iar pe de alt parte, elemente dobndite n timpul vieii n special n prima ei parte.
- element important : pragul - nivelul de la care excitaiile exterioare l determin pe individ s comit actul infracional.
36. Orientarea psihologic. Teoria freudian.
- prima etapa :
- incontient - "partea invizibil a aisbergului, care formeaz cel mai larg i cel mai puternic sector al minii noastre" ; = memorie refulata a experientelor
predominant din copilarie ; inconstientul este prelucrat prin psihanaliza
- precontient - poate fi stimulat prin procesele gndirii devine contient
- 2 etapa - se refer la personalitate :
- Eul (Ego) - contiina de sine
- Supereul (Super-Ego) - contiina moral
- Sinele (Id) - complex de instincte i tendine refulate
- echilibrarea raportul dintre pulsiunile instinctive i contiina moral sublimare sau compensare.
- Euarea tentativelor de sublimare ori de compensare trecerea la actul infracional
- atentie la complexul de vinovie al criminalului
37. Orientarea psihologic. Teorii psihanalitice post-Freudiene.

- Alfred Adler - "complex de inferioritate"
- Alexander i Staub au utilizat entitile psihice propuse de Freud pentru analiza diferitelor tipologii infracionale
- August Aichorn a utilizat noiunile referitoare la nevroze i psihoze pentru a explica anumite comportamente antisociale
- Carl Gustav Jung - tipologia introvertitului si extrovertitului pe baze psihanalitice
38. Orientarea psihologic. Teoria psihomoral.
- belgianul Greef
- personalitatea infractorului se structureaz de-a lungul unui proces lent de degradare moral a individului, denumit proces criminogen, care l conduce la comiterea
actului infracional
- faza asentimentului temperat - individul normal sufer o degradare progresiv a personalitii ca urmare a unor frustrri repetate
- asentimentului formulat - individul accept comiterea crimei, i caut justificri
- criza - acceptat eliminarea victimei + stare psihic periculoas
- trecerea la act
39. Orientarea psihologic. Teoria personalitii criminale.
- Jean Pinatel
- trsturile frecvent ntlnite la infractori (egocentrismul, labilitatea psihic, agresivitatea i indiferena afectiv), luate izolat, nu sunt specifice doar acestei categorii
de persoane i numai reunirea lor ntr-o constelaie confer personalitii un caracter infracional
- infraciunea este o fapt omeneasc, iar infractorii sunt oameni ca toi ceilali
40. Orientarea sociologic. coala cartografic.
- Quetelet si Guerry - analiz statistic a criminalitii
- Quetelet - legea termica a criminalitatii vara avem infractiuni contra persoanei si iarna contra proprietatii
- Quetelet analiza asupra influentei factorilor sociale si individuali in realizarea crimei; factori:vrsta sexul anotimpul climatul diferentele social profesia srcia
alcoolismul
41. coala sociologic. Teoria lui Durkheim.
- criminalitatea este un fenomen social normal, care se manifest inevitabil n toate societile. Inevitabilitatea crimei se datoreaz eterogenitii condiiei umane
- Crima este un factor de sntate public, fcnd diferena ntre bine i ru
- conceptul de anomie (fr norme) - stare obiectiv a mediului social, caracterizat printr-o dereglare a normelor sociale, datorit unor schimbri brute
(rzboaie etc.)
42. Orientarea sociologic. coala mediului social.
-coala mediului social =coala lionez
- A.Lacassagne
-mediul social are un rol determinant n geneza criminalitii.
-Societile nu au dect criminalii pe care i merit Lacassagne
-Mediul social este mediul de cultur al criminalitii, iar microbul este infractorul, un element care nu prezint importan dect n ziua n care gsete mediul care l
face s se dezvolte
43. Orientarea sociologic. coala interpsihologic.

- Gabriel Tarde
- socialul este guvernat de relaiile psihologice dintre indivizi, bazate pe legea imitaiei
- Angajarea individului n svrirea faptelor infracionale se datoreaza influenelor pe care le preia prin imitaie
- Imitaia constituie principala cauz a criminalitii
- studiaza relaia dintre criminalitate i profesia exercitat
- exista infractori de profesie care se caracterizeaz prin limbaj (argou), semne de recunoatere (tatuaje), i reguli de asociere (grupuri de rufctori).
Tarde :- crima nu este fenomen normal al vieii sociale ;
-infractorul este un parazit social.
44. Orientarea sociologic. Teoria sociologic multifactorial.

- Ferri - factorilor criminogeni :
a) factori antropologici (endogeni -interiorul organismului) :
-cei care in de constituia organic a infractorului,
-cei care corespund constituiei sale psihice ;
-caracteristicile personale (vrst, sex etc.);
b) factori fizici (climatul, natura solului, anotimpurile, condiiile atmosferice etc.) - exogeni;
c) factorii mediului social: densitatea populaiei, familia, educaia, opinia public, producia industrial, alcoolismul, organizarea economic i politic etc.
45. Teorii sociologice moderne. Modelul consensual.

- Durkheim - analogia propus ntre sistemul natural i sistemul social.
- Cele dou sisteme sunt alctuite din pri componente care se adapteaz i evolueaz n consens deoarece altfel s-ar produce conflictul major, ruptura, disoluia
sistemului.
- adaptarea la condiiile evolutive constituie regula de funcionare a societii. Ruptura, dac survine, reprezint un eec al procesului de adaptare.
- l consider pe infractor un neadaptat i propun, drept remediu, diverse modele de resocializare a acestuia.
- Esena acestor teorii const n recunoaterea existenei unor norme care ocrotesc valorile sociale dominante, a cror nclcare l plaseaz pe individ n categoria
infractorilor.
- orientarea ecologic, curentul culturalist, curentul funcionalist i teoriile controlului social.
46. Orientarea sociologic. coala ecologic de la Chicago

- relaia dintre om i societate este examinat prin intermediul particularitilor ecologice
- Shaw i McKay au fcut o analogie ntre grupurile de imigrani i speciile de plante care ncearc s supavieuiasc pe un pmnt ostil; n aceeai manier, imigranii
ncearc s supravieuiasc apelnd la forme de adaptare impuse de viaa concret.
-Autorii au evideniat existena unor corelaii ntre delincven i perturbrile sociale n zonele de deteriorare moral (caracterizate prin srcie, omaj, condiii de
munc nefavorabile, nvmnt dezorganizat etc.). - Delincvena apare astfel ca un fenomen de respingere, specific cartierelor srace - conceptul de zon
criminogen specific
- Introducnd o nou variabil - ecologia urban - n studiul criminalitii
47. Orientarea sociologic. Curentul culturalist. Cele trei teorii.
- raporteaz personalitatea individului la cultura n care se dezvolt i pe care o asimileaz.
- raportul dintre cultur i criminalitate
-Teoria "asociaiilor difereniate" :
- comportamentul delincvent se nva printr-un proces obinuit de comunicare cu alte persoane, n cadrul unor grupuri. El se dobndete prin asocierea cu indivizi
care apreciaz favorabil acest comportament i prin izolarea (diferenierea) de persoanele care l apreciaz defavorabil. Astfel, "asociaia difereniat a unei persoane
cu diferii indivizi" ar sta la baza actului infracional.
Teoria "conflictului de cultur"
-premis : normele juridice penale sunt expresia normelor culturii dominante n societate.
-comportamentul delincvent apare pe fondul conflictului real sau imaginar ntre normele i valorile pe care le-a nsuit o persoan i normele i valorile dominante n
societate.
Teoria "subculturilor delincvente"
-ideea central a acestei teorii este aceea c infracionalitatea tinerilor din clasele defavorizate constituie,un protest mpotriva normelor culturale dominante n S.U.A
-este funcie a barierelor sociale i economice impuse grupurilor sociale srace.
48. Orientarea sociologic. Curentul funcionalist. Cele dou teorii.
- teoriile consider criminalitatea ca un rezultat al strii de frustrare a indivizilor i grupurilor defavorizate social i economic, incapabile s ating, prin mijloace licite,
scopurile valorizate de societate
-"teorii ale tensiunii sociale" :
1.Teoria anomiei sociale
- Merton
- anomia este transferat individului sub forma frustrrii sociale
- Ordinea social este stabil atunci cnd exist un echilibru ntre scopurile ce urmeaz a fi atinse i mijloacele disponibile pentru a le atinge. Cnd echilibrul se
rupe, i face apariia dezorganizarea social
-criminalitatea reprezint reacia individului fa de neconcordana dintre scopurile vehiculate i valorizate la nivelul societii i mijloacele permise pentru a le realiza.
2.Teoria "oportunitii difereniate". Eecul social
-"O subcultur delincvent este aceea n care anumite forme ale activitii infracionale sunt cerine eseniale pentru performan i ctigarea rolului dominant n cadrul
grupului"
-odat intrai n grupul delincvent li se ofer, de asemenea, i prilejul (oportunitatea difereniat) de a obine i succesul economic pe care i l-au dorit, prin implicarea n
activitile antisociale ale crimei organizate.
49. Orientarea sociologic. Teoriile controlului (autocontrolului) social. Cele dou teorii.
1.Teoria apartenenei sociale (legturii sociale)
-Travis Hirschi
- consider c toi oamenii sunt pretabili s ncalce legea penal, dar cei mai muli dintre ei se tem c un comportament ilicit ar putea conduce la o afectare ireparabil a
relaiilor cu grupul i instituiile sociale de care aparin
-exist o legtur social care include urmtoarele aspecte :a) Ataamentulb) Respectul i acceptarea scopurilor c) Implicaread) Credina
2.Teoria rezistenei la frustrare (autostpnirii)
-W.C.Reckless
- exist o structur social extern i o structur psihic interioar care acioneaz ca un mecanism de protecie n calea frustrrii i a agresivitii tnrului.
50. Orientarea sociologic. Tendine actuale n criminologie. Modelul conflictual.
Caracterizare. Evaluarea critic a modelului conflictual.
- ncepnd cu a doua jumtate a secolului XX, criminologia tradiional modelat pe sistemul consensului natural a nceput s cedeze teren n favoarea unor curente de
opinii i orientri teoretice noi.
- modelul conflictual se caracterizeaz prin relevarea intereselor opuse care provoac conflicte ntre clase i grupuri sociale.
- obiectul de studiu al teoriilor modelului conflictual l constituie clasele sociale definite ca atare n baza relaiilor n care acestea se afl n raport cu mijloacele de
producie. Conform acestui model, ntregul fenomen social este explicat n termenii "conflictelor ntre clase" cu interese opuse, n termeni de interaciune, de dominaie
ntre organisme de ordin naional, religios, etnic, profesional etc..
-Modelul consensual presupune c omul nfrunt aventura vieii dotat cu un patrimoniu bio-genetic i socio-cultural de o mare complexitate.
-n modelul conflictual, se postuleaz egalitatea ontologic a oamenilor- tot ceea ce concur la inegalitile care se observ n societate trebuie eliminat. Aceast
modificare nu opereaz prin ajustri "naturale". Ea se realizeaz prin confruntri, prin conflicte i revoluii. Astfel, teoria conflictual constituie att un principiu
explicativ, ct i unul justificativ.
- acord o atenie sporit analizei calitative
-Noile criminologii, implicate ideologic i avnd adesea un limbaj contestatar agresiv, au trezit reacii mai ales n rndul criminologilor cu orientare clasic din Europa.
Astfel, J.Pinatel afirma: "n mod cert, au existat ntotdeauna opoziii importante ntre criminologi i reprezentanii colilor penale clasice. Dar, ntotdeauna, aceste opoziii
au fost exprimate cu curtoazie, serenitate i obiectivitate. Ele nu au mpiedicat o cooperare util ntre criminologi i penaliti. n privina anticriminologiilor, tabloul s-a
schimbat, climatul (tiinific n.n.) s-a nnegurat i a degenerat".
51. Orientarea sociologic. Bazele istorice ale teoriilor modelului conflictual.
Marxismul i coala economic.
Marxismul
- Karl Marx, Friedrich Engels
- societatea capitalist este mprit n clase sociale a cror existen este marcat de contradicii. Atunci cnd contradiciile
- infraciunea este considerat un colaps al sentimentelor umane care reflect declinul social
coala economic
- exploatarea, mizeria, omajul, corupia
- Bonger, afirm urmtoarele:
- cauzele crimei sunt sociale i nu biologice
- nici un act nu este imoral ori criminal prin natura lui. Criminalitatea nsumeaz aciunile care reflect moralitatea social curent
- infraciunile sunt acte antisociale care afecteaz clasa dominant;
- ca o consecin a sistemului capitalist, omul devine mai egoist i mai capabil s comit infraciuni;
- crima este rezultatul srciei. Aceast relaie poate fi direct, n cazul n care o persoan fur pentru a supravieui, i indirect, atunci cnd srcia ucide
cele mai nobile sentimente ale oamenilor.
52. Orientarea sociologic. Curentul interacionist.
- oamenii acioneaz n conformitate cu propria lor interpretare a realitii;
- ei nva nelesul (sensul) valorilor i non-valorilor din felul n care ceilali oameni reacioneaz la ele att pozitiv, ct i negativ;
- ei reevalueaz i interpreteaz propriul lor comportament n conformitate cu sensurile i simbolurile pe care le-au dobndit de la alii.
-"teoria etichetrii"
- "teoria sigmatizrii"
- "teoria reaciei sociale"
- "teoria interacionist"
53. Orientarea sociologic. Criminologia "reaciei sociale".
- aparinnd modelului criminologic conflictual
- ansamblului proceselor care alctuiesc reacia social fa de criminalitate.
- criminologia "reaciei sociale" vizeaz clarificarea problemelor privind analiza socio-politic a normei penale, procesul de legiferare i aplicare a legii penale, impactul
acesteia asupra traiectoriei sociale a individului.
- George Vold care consider criminalitatea ca un rezultat al conflictului social.
54. Orientarea sociologic. Criminologia "radical" sau "critic".
- actul deviant ar fi rezultatul unei stri conflictuale ntre individ i structurile sociale i economice
- infraciunea ar reprezenta actul politic prin care delincventul i exprim refuzul fa de organizarea social existent.
- cinci etape cu valoare explicativ:
a) originile ndeprtate ale actului deviant.
b) originile imediate ale actului.
c) actul nsui.
d) originile imediate ale reaciei sociale.
e) originile ndeprtate ale reaciei sociale.
55. Orientarea sociologic. Tendine actuale n criminologie.
Schimbarea social i criminalitatea. Integrarea cultural i criminalitatea.

- Cele mai des ntlnite analize criminologice vizeaz urmtoarele :
- impactul criminalitii transnaionale (crima organizat i terorismul);
- criminalitatea i procesele schimbrii sociale;
- integrarea cultural internaional i criminalitatea;
- victima n complexul lege penal - infraciune pedeaps
- Schimbarea social i criminalitatea
- "schimbare social"
- procesele de transformri politice, economice, sociale i culturale care afecteaz societatea att n sens pozitiv (progres, inovaie, ameliorarea condiiilor de trai etc.) ct
i n sens negativ (regresiune, recesiune, criz, criminalitate, conflicte etc.).
- Variabilele utilizate cel mai frecvent n acest tip de cercetare sunt :
- dezvoltarea socio-economic, msurat printr-o serie de indicatori economici, demografici, socio-culturali etc.;
- modernizarea - privit ca industrializare + urbanizare;
- criza economic i omajul;
- sistemul politic i sistemul justiiei penale;
Integrarea cultural i criminalitatea
- teoria integrrii culturale difereniate
- fiecare societate este caracterizat de o combinare specific a trei elemente :
a) structura social - distribuia populaiei dup vrst, sex, profesie, apartenen social
b) cultura - ansamblul de obiceiuri, valori i norme care orienteaz conduita oamenilor;
c) personalitatea de baz - profilul psihologic al persoanei
- autorul distinge grade de integrare social diferite de la o ar la alta :
- societi totalmente integrate cultural
- societi parial integrate
- societi neintegrate cultural
- n rile integrate totalmente criminalitatea este (era) sczut, n rile parial integrate este puternic iar n rile neintegrate cultural este exploziv.
- Autorul explic aceast situaie prin faptul c nivelul integrrii culturale este o consecin a egalizrii sociale ceea ce determin, ntr-o msur important, reducerea
procentului de inadaptai.
57. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Macrocriminologia.
Probleme n clasificarea factorilor criminogeni

- R.Gassin - fiecare fapt antisocial reprezint o component a sistemului din care face parte, respectiv din fenomenul infracional
Viziunea sistemic n criminologie. Concepte operaionale utilizate
- Sistemul reprezint un ansamblu superior organizat de elemente (subsisteme) integrate structural i dinamic, ansamblu care are ca sarcin realizarea unor anumite valori
(efecte) n condiiile unui mediu variabil i, deci, posibil perturbant
i
.
- Dimensiunea diacronic reflect geneza i evoluia acestora n timp
- dimensiunea sincronic reprezint starea n care se gsesc sistemele la un moment dat, prin raportare la anumite sisteme de referin.
- Funciile sistemelor reprezint un complex de proprieti caracteristice, exprimnd relaii de aciune inter- i intrasistemice.
- Cauza este fenomenul care preced i determin sau genereaz un alt fenomen, numit efect
- acioneaz n circumstane, numite condiii i reprezint mprejurrile care influeneaz prin prezena lor cauza, favoriznd-o, potennd-o sau frnnd-o pn la stadiul
producerii efectului
- Necesitatea constituie o modalitate de existen ale sistemelor decurgnd din natura intern a acestora
- ntmplarea constituie i ea o modalitate de existen sau de manifestare a sistemelor, decurgnd ns din factorii exteriori
- fenomene care au legturi prea ndeprtate i nesigure - condiiile ntmpltoare.
Probleme n clasificarea factorilor criminogeni
- Dificultatea clasificrii factorilor criminogeni rezult att din variabilitatea acestora ct i din faptul c fenomenul infracional este un rezultat al aciunii lor conjugate.
Cuantificarea precis a rolului fiecruia reprezint aproape o imposibilitate tiinific.
- J. Pinatel clasifica factorii criminogeni n factori geografici, economici, culturali i politici
- Guerry - "legea termic a criminalitii":
- temperatura afecteaz echilibrul emoional;
- presiunea atmosferic i criminalitatea echivalent variaz invers proporional: cnd presiunea
scade, crete criminalitatea violent;
- umiditatea i criminalitatea violent variaz, de asemenea, invers proporional.
-La factorii fizici sau "cosmo-telurici" fcuse referire E.Ferri, lund n considerare climatul, natura solului
58. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Macrocriminologia. Factori economici.
1.Industrializarea- factor de progres economic i social, oferind locuri de munc, posibiliti superioare de instruire i specializare, bunuri de larg consum de calitate tot
mai bun i implicit, creterea nivelului de trai al oamenilor.
-populaia rurala se deplaseaz spre zonele industrializate, n sperana unui trai mai bun
-omul nu mai are posibilitatea s-i manifeste spiritul creator
- accentueaza starea de stress a muncitorilor
2.omajul
-scderea brusc i excesiv a nivelului de trai
-instabilitatea emoional pe care o ocazioneaz
-atinge grav structura familial
- Inversarea rolurilor familiale produce stri de confuzie, de dezechilibru interior, anxietate, alcoolism, dorina de revan mpotriva societii
3.Nivelul de trai
- srcia are o dimensiune economic obiectiv i o dimensiune spiritual.
- Dimensiunea obiectiv se raporteaz la un nivel de trai mediu ntr-o societate.
- Dimensiunea subiectiv se refer la percepia individual, la evaluarea personal pe care individul o face statutului su economic
4.Crizele economice
- Scderea nivelului de trai
- afecteaz producia, nivelul salariilor i rata omajului
- n lipsa unei protecii sociale corespunztoare, persoanele afectate pot fi considerate la limita riscului comiterii faptelor antisociale.
59. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Macrocriminologia. Factori demografici.
1. Rata natalitii :
-perioada cea mai activ ntre 18 i 30 ani
- intensitate - 25 ani.
- rata puternica a natalitatii duce la delincvena juvenila
- compoziia familial, incapacitatea instructiv-educativ a colii, rolul negativ al mass-media etc.
2. Mobilitatea social i urbanizarea
- plan geografic (mobilitate orizontal)
- plan profesional ori social (mobilitate vertical)
-mobilitatea geografic determinat de urbanizare
- Urbanizarea s-a realizat datorit industrializrii
- rata divorurilor, despririle i abandonul de familie, diminuarea autoritii printeti, cstoria lor prematur - - Normele devin ambigue
- pluralism cultural
- suprapuneri de norme i valori care ghideaz conduitele umane. Unele din ele pot fi exact negaia altora- ocazie favorabil pentru manifestarea conflictului de cultur.
-Rapiditatea transformrilor social-culturale n mediul urban a supus personalitatea uman la perturbaii i a plasat-o frecvent n situaii conflictuale.
- Apar: inadaptaii, alienaii, nstrinaii, infractorii.
60. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Macrocriminologia. Factori socio-culturali.
1. Familia:
-un numr important de copii delincveni: -i-au schimbat reedina n timpul copilriei,
-sunt prost ntreinui din punct de vedere material i igienic, au prini desprii ori necstorii,
- sunt privai de beneficiul culturii.
-Personalitatea copiilor delincveni este mai amorf i lipsit de ambiie n faa exigenelor vieii, normele lor de comportament sunt mai puin numeroase i lipsite de
coninut.
- sunt stresai datorit atmosferei familiale nefavorabile, a lipsei de supraveghere i de interes din partea prinilor.
- atitudine de ostilitate fa de familia din care fac parte, precum i fa de societate.
2. Nivelul de instruire colar
-Pe plan calitativ, nivelul de instruire colar se reflect prin alegerea unor forme infracionale mai puin primitive
3. Religia
- nu a putut fi izolata de alte variabile, cum ar fi grupul etnic.
- pentru obinerea unor avantaje materiale
- n perioadele de crize economice i politice profunde pot avea loc i fenomene infracionale cu substrat religios (distrugeri de lcae de cult, profanri etc.).
-Religia joac un rol puternic de influen i prevenie n combaterea criminalitii
4. Starea civil
-femeile i brbaii necstorii - delicte sexuale,
-sotilor - infraciuni svrite cu violen, datorate nenelegerilor
5. Impactul activitilor din timpul liber
- asocierea n grupuri sau "bande" care se angajeaz deliberat n comiterea de infraciuni.
- aderena la spiritul violenei, cu efecte grave n plan social.
-problemele sociale ale integrrii
- neintegrarea economic i social a tinerilor absolveni conduce la stri de frustrare i dezechilibru
6. Impactul mijloacelor de informare n mas.
- violena n mass-media
- video-violena
- furnizeaz modele de comportament negativ
- determin creterea nivelului agresiv
- desensibilizeaz auditoriul
- il determina s svreasc, pe calea imitaiei, fapte violente, spontane i neplanificate
7. Discriminarea = prejudecata
- niveluri: al claselor sociale, al sexelor, al apartenenei religioase, al grupurilor etnice, al instruirii, al participrii la activiti sociale, al emigrrii etc.
-Discriminrile pot avea loc i n lipsa prejudecilor.
-nasc sentimente de frustrare
- porniri agresive
- dorine puternice de revan
8. Specificul naional
-Prin el nsui, nu este un factor criminogen.
-include un temperament naional care trebuie luat n calcul, n anumite condiii economice, sociale i politice
9. Influenele criminogene internaionale
- O ar cu graniele deschise este expus penetrrii infracionalitii organizate pe plan internaional.
10. Toxicomania
- Include consumul de droguri i alcoolismul.
Alcoolismul:
- produce tulburri mentale cu efecte n planul comportamentului infracional
-temperamentul psihotic sau nevrotic.
a) alcoolismul acut :
- beia uoar :infraciuni neintenionate, comise din impruden i neglijen.
- beia grav : exagereaz nevoile sexuale i conduce la infraciuni svrite cu violen.
b)alcoolismul cronic - furtul, abuzul de ncredere, abandonul de familie si provoac gelozia
11. Profesia.
-Sutherland - " Criminalitatea gulerelor albe"
-infracionalitate svrit de persoane care ocup un statut social elevat
- prin ignorarea i prin interpretarea fals a legii
- o confuzie voit ntre limitele licitului i ale ilicitului
- se profita de ambiguitatea unor legi
61. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Macrocriminologia. Factorii politici.
1. Rzboiul.
-se instaureaz haosul i anarhia social i economic
- ncurajeaz la comiterea de infraciuni i persoane care nu au fost cunoscute anterior cu comportamente antisociale
- apariia terorismului
- combatanii sunt puternic motivai psihologic
2. Revoluia
-Revenirea la limitele normale de stabilitate este dificil
- presupune modificri structurale de ordin politic, economic, social
- readaptarea structurilor de personalitate a indivizilor.
62. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Microcriminologia.
Personalitatea infractorului. Conceptul de personalitate a infractorului.

- Criminalitatea este fenomen individual ce cuprinde faptele indivizilor care, cu vinovie, svresc aciuni ori inaciuni care prezint pericol social.
- teoriile orientarii bio-psihologic - importana personalitii infractorului
- teoriile sociologice - ntre personalitatea infractorilor i aceea a noninfractorilor nu exist deosebiri dect n msura n care factorii de mediu au determinat apariia
personalitilor discordante, deviante, antisociale.

Conceptul de personalitate a infractorului
-unitate bio-psiho-social
- un concept criminologic complex
- nglobeaz noiunea psiho-social de personalitate i noiunea juridico-penal de infractor.
- cuprinde:
1. Personalitatea
- proces de adaptare a fiinei umane la lume, cu scop de conservare i dezvoltare.
-este consecina factorilor endogeni i exogeni
2.Aptitudinile sisteme operaionale de baz sau dobndite
3. Temperamentul - gradele de activare a energiei bio-psihice, determinate att de secreiile endocrine, de cele ale tiroidei i ale paratiroidei- stpnit de caracter
4.Caracterul - ansamblu de nsuiri - se manifest constant
5. Comportamentul
- raportul dintre activitatea sistemului nervos central i sistemul neurovegetativ care conduce procesele interne de metabolism
- presupune ideea de evoluie a fiinei umane
- Tendinele sunt incitaii din interior, ereditare sau dobndite
- Valenele sunt excitaii determinate de mediul social
- tendinte+valente = comportament
63. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Microcriminologia.
Formarea personalitii infractorului
- structur dinamic
- se formeaz pn n jurul vrstei de 25 de ani
- evolueza n timp si depinde de relevana factorilor exogeni
- conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personaliti predestinate pentru crim, ntre delincveni i nondelincveni neexistnd o
diferen de natur, ci o diferen de grad
ii
cu determinare multicauzal.
- Orientarea antisocial a personalitii este un proces de durat n care subiectul asimileaz cu preponderen informaiile perturbante care i sosesc din mediul
social.
- Eficiena modelatoare a informaiilor perturbante este n relaie direct cu trsturile de caracter ale subiectului
- influen deosebit:
a) Familia
- Modelul comportamental al prinilor exercit, fr ndoial, o puternic influen asupra copilului
- Rolul familiei este complex
b) Scoala
- Indivizii cu un volum redus de cunotine nu discern binele de ru, licitul de ilicit
- rolul formativ, menirea sa educativ
- educaia este nlocuit cu colarizarea
- Elevii ajung s se grupeze n relaii ierarhice, fragmentare, care ndeprteaz de coal pe cei mai puin dotai, care se ndreapt ctre anturaje n care i pot satisface
nevoia de apreciere.
d) Profesia
- modalitate de a evita delincvena prin asigurarea unor venituri oneste
- majoritatea subiecilor activi au un statut ocupaional precar, instabil, cei mai muli dintre acetia neavnd nici o calificare.
64. Cauzele fenomenului social al criminalitii. Microcriminologia.
Situaia preinfracional i mecanismul trecerii la act.
- actul infracional constituie rspunsul pe care personalitatea orientat antisocial l ofer unei situaii determinate.
- Situaia preinfracional reprezint un ansamblu de circumstane exterioare personalitii delincventului, care preced actul infracional
- elemente ale situaiei preinfracionale:
- evenimentul - determin apariia ideii infracionale n mintea delincventului i
- circumstanele - fapta antisocial se pregtete i se execut.

Mecanismul trecerii la act
- elementul care difereniaz infractorii de noninfractori
- momentul impactului dintre personalitate i situaia concret de via
- n situaia de a delibera i a opta ntre mai multe variante de comportament
- n procesul psihologic de deliberare intervin criterii motivaionale, valorice morale, afective i materiale
- faza dinamic n producerea infraciunii
- eventualitatea ca infraciunile s fie svrite spontan, din culp ori cu praeterintenie
- caracterizate prin impulsivitate, agresivitate sau neglijen fa de valorile sociale ce sunt protejate de legea penal.
65. Reacia social mpotriva criminalitii. Modelul represiv.
- cele mai vechi texte juridice relev existena rzbunrii private nelimitate i ale rzbunrii private limitate i ale compoziiei.
-Reacia primitiv este nelimitat, nefiind proporional cu gravitatea faptei.
-a fost necesar limitarea rzbunrii. Astfel, talionul i, mai trziu, compoziia, au constituit un progres juridic real
Represiunea etatizat:
- ultima form a reaciei represive,
- s-a bazat pe ideea retributiv,
- a fost pus la ndoial de filosoful grec Platon care considera c pedeapsa nu poate fi justificat prin ea nsi, ci trebuie orientat ctre un scop viitor,
-s prezinte utilitate social
-n opinia lui Enrico Ferri, coala clasic de drept penal a stabilit limitele dreptului statului de a pedepsi,
-Limitele acestei doctrine penale constau n concentrare asupra delictului i asupra pedepsei ca entitate juridic abstract
66. Reacia social mpotriva criminalitii. Modelul preventiv.
-fundamentat de doctrina pozitivist
-Enrico Ferri,
-Tezele principale ale colii pozitiviste sunt:
- n faa instanei trebuie s primeze comportamentul infracional i nu actul incriminat;
- pentru a nelege comportamentul infractorului trebuie relevat influena factorilor ereditari i de mediu care i-au marcat evoluia;
- trebuie nlturat imaginea clasic a omului rezonabil, stpn pe actele sale i liber ntotdeauna s aleag ntre bine i ru;
- justiia trebuie s individualizeze pedeapsa n funcie de personalitatea infractorului i de condiiile concrete care au determinat producerea faptei antisociale.
- Modelul propus de doctrina pozitivist constituie prima ncercare de a preveni criminalitatea prin metode care iau n considerare cunoaterea tiinific a cauzelor
acestui fenomen i nu exclusiv prin metode punitive
67. Reacia social mpotriva criminalitii. Doctrina "aprrii sociale".
- finalitatea dreptului penal este aprarea social care se realizeaz att prin prevenire, ct i prin represiune.

-Baza teoretic- explicat de Marc Ancel
- "aprarea social" reprezint o concepie general de drept penal care vizeaz protejarea societii mpotriva criminalitii;
- msuri penale i extra-penale
- "aprarea social" promoveaz o politic penal n care se acord prioritate prevenirii crimei i tratamentului delincventului;
- are ca obiectiv resocializarea infractorului;
- aceast umanizare a dreptului i procesului penal se va fundamenta pe cunoaterea tiinific a fenomenului infracional i a personalitii delincventului.
68. Reacia social mpotriva criminalitii.
Influena criminologiei asupra modelelor de politic penal.
Examenul individual
-Tema examenului psiho-individual al infractorului s-a realizat n Argentina, 1907, nfiinndu-se un cabinet de psihologie clinic i experimental n cadrul
penitenciarului naional.
Programe de prevenire
-"Chicago Area Project" (Proiectul zonei Chicago), inspirat de teoria ecologic a "colii din Chicago" -apreciaz c rata criminalitii poate fi redus ca efect
al:
- mbuntiri de ordin social-economic i cultural;
- implicarea direct a cetenilor la eradicarea criminalitii.
Modelul curativ
- tendina non-represiva stimulat de evoluia criminologiei clinice, care situeaz persoana infractorului n centrul preocuprilor, urmrind tratamentul i
resocializarea acestuia.
- modelul represiv de reacie social nu contribuie la prevenirea i combaterea criminalitii ntruct nu ia n considerare cauzele acesteia;
- ideea individualizrii, acceptat teoretic, a fost insuficient transpus n practic, datorit lipsei mijloacelor materiale;
- pedeapsa aplicat s-a dovedit a fi ineficient n procesul de resocializare a infractorilor, ntruct unicul criteriu de individualizare utilizat a fost gravitatea faptei;
- varianta represiv nu ofer soluii pentru reinseria social a condamnailor care, dup ispirea pedepsei se ntorc n mediul lor de provenien, relundu-i
comportamentul antisocial;
- creterea spectaculoas a criminalitii este o dovad a faptului c pedeapsa nu mai dispunea de capacitatea preventiv ca efect al intimidrii.
- Individualizarea:
-Individualizarea judiciar a pedepsei pe baza examenului de personalitate a infractorului este o prim etap a tratamentului de resocializare, fiind urmat de o
individualizare penitenciar, cu aceeai finalitate. Elaborarea tratamentului individual de resocializare
-Uneori se aplic suspendarea pronunrii pedepsei, permind unor infractori a cror vinovie a fost stabilit, dar care au o comportare bun, s rmn n
libertate.
- Alte modaliti de sancionare non-represiv au vizat executarea sanciunii cu nchisoarea n semilibertate, avnd drept scop facilitarea resocializrii.
- Reforma sistemului penitenciar:
-umanizarea regimului de executare n mediu nchis i realizarea unui tratament adecvat de resocializare a infractorului
-analizat i pus n practic, ideea tratamentului postpenal,
-Modelul curativ de politic penal constituie un succes important al criminologiei tradiionale, iar nereuitele care au aprut pe parcursul transpunerii lui n realitate
nu se datoreaz lipsei fundamentului teoretic, ci condiiilor social-economice i culturale specifice fiecrei ri.
69. Reacia social mpotriva criminalitii. Tendina represiv, neoclasic.

-reacie fa de modelul curativ de politic penal,
-s-au reiterat (repetat) vechile teorii referitoare la efectul descurajant al pedepsei i la importana nchisorii de scurt durat, care ar produce un oc benefic asupra
fptuitorilor,
-necesitatea renunrii la msurile alternative nchisorii
-limitarea strict a sferei de inciden a liberrii condiionate.
-S-a propus chiar o sporire a severitii pedepsei i a limitrii posibilitilor de individualizare judiciar a sanciunii penale.
-Jean Pinatel recunoate: reacia agresiv de aprare din partea societii, reacie reflectat n plan legislativ -atrage atenia asupra mediul penitenciar, care
constituie "coal a crimei", din care infractorii ies mai versai, mai marcai psihic i mai nrii.
-"guvernele trebuie s acorde atenie cu prioritate promulgrii i implementrii celor mai potrivite legi i reglementri pentru a cont rola i combate criminalitatea
transnaional i tranzaciile internaionale ilegale -legile naionale trebuie s asigure un rspuns adecvat i mai efectiv la noile forme de criminalitate, prin
msuri legislative n materie civil ori administrativ"
70. Reacia social mpotriva criminalitii. Tendina moderat. Vezi subiect 69 caracterizare pt. intoducere
-este, o politic a bunului sim,
- dictat de ideea c att o represiune mai nalt ct i renunarea la sanciunea penal vor conduce la dificulti i mai accentuate n raporturile interumane.
-prevenirea i combaterea criminalitii ntr-o manier structural, sistemic,
-"Trebuie explorate i ncurajate formele diverse ale participrii comunitii (la prevenirea i combaterea criminalitii medierea, arbitrajul i curile de conciliere"
-au fost fundamentate teoretic urmtoarele:
- diversificarea sistemului de sanciuni alternative nchisorii i adoptarea unor sanciuni noi, cum ar fi avertismentul penal, amnarea nelimitat a pronunrii
sentinei, msuri de compensare a victimei;
-prioritatea acordat pedepsei pecuniare,;
-aplicarea mai frecvent a pedepselor care prevd munca n serviciul comunitii ori condamnarea la locul de munc;
-limitarea ori interzicerea unor drepturi pe o perioad limitat de timp;
-meninerea suspendarii executrii pedepsei i probaiunea.
-diversificarea modalitilor de executare a sanciunii "semilibertate"

73. Modele de prevenire a criminalitii. Modelul clasic.
1. Prevenirea general
-Platon
-pedepsete n vederea viitorului, pentru ca vinovatul s nu mai cad n greeal i pentru ca pedeapsa lui s-i nfrneze pe ceilali"

-Beccaria
- cu ct pedeapsa prevzut de lege este mai sever, cu att omul se va abine s comit actul incriminat;
- cu ct aplicarea legii este mai cert i mai rapid, cu att efectul preventiv va fi mai evident.
2. Prevenirea special
-impunerea unei pedepse mult mai aspre in cazul recidivitilor, n scopul neutralizrii acestora pe o perioad mai mare de timp.
-prin pedepse privative de libertate mai severe - uneori, chiar nchisoarea pe via -, fie prin msuri alternative de educare, reeducare i tratament medical sau psiho-
social, care au drept scop resocializarea infractorului
3. Evaluare
-Se pune accentul pe educarea cetenilor prin popularizarea legislaiei n vigoare,
-controlul social specializat, justiia, poliia, curtea de conturi, garda financiar, controlul financiar intern, poliia sanitar, poliia de frontier etc., - organisme ale
statului care, prin lege, au obligaia s intervin n timp util pentru anihilarea focarelor criminogene.
74. Modele de prevenire a criminalitii. Modelul social.
-msuri cu caracter social anticipativ,
-implicarea comunitii n efortul de prevenire a criminalitii, fr a nsemna, ns, o trecere a responsabilitii ctre populaie
-caren :
- foarte bun coeziune social,
- serioas integrare cultural
- spirit civic pronunat.
1. Prevenirea primar
-condiiile necesare socializrii pozitive a tuturor membrilor societii.
-include programele de creare a locurilor de munc, a condiiilor civilizate de habitat, a colilor, locurilor de odihn i recreere, instituiilor de asisten medical.
- n privina familiilor:
- furnizarea de ajutor celor aflai n stare de stress economic i psihologic;
- educarea i orientarea prinilor tineri;
- educarea precolarilor provenii din familii dezorganizate, ori "de socializare negativ".
- coala
- ofera cunotine privind rolul i importana valorilor sociale, a respectului fa de lege i moral, implicaiile crimei, modul n care funcioneaz sistemul
justiiei penale, cile de evitare a comportamentului delincvent
- angajarea n munc a tinerilor - esenial pentru dezvoltarea prin educaie social, viznd ncurajarea pentru asumarea responsabilitii
2. Prevenirea secundar
- adoptarea unei politici penale adecvate
- transpunerea n practic.
-desfurate de organele legislative i executive
3. Prevenirea teriar
-activitile destinate evitrii riscului de recidiv : tratamentul, reeducarea, resocializarea, reinseria social a infractorilor.
4. Evaluare
-este un model generos,
-presupune mari eforturi materiale i umane,
75. Modele de prevenire a criminalitii. Modelul situaional (tehnologic)
-prin msuri realiste, relativ simple i cu costuri reduse. Dac modelul social de prevenire se adreseaz
1. Msuri de securitate
a) msuri prin care intele devin mai dificile- dispozitive de alarm
b) msuri prin care se nltur intele; ex. autoturism parcat n locurile special amenajate, cu paza asigurat;
c) msuri de nlturare a mijloacelor de comitere a infraciunilor; de exemplu, verificarea pasagerilor la aeroport
2. Msuri care influeneaz costurile i beneficiile infractorilor
a) marcarea proprietii; ex. poansonarea autoturismelor,
b) supravegherea tehnic; presupune utilizarea unor dispozitive de control al accesului n locuine (interfoane, televiziune cu circuit nchis)
c) asigurarea supravegherii zonale; activiti specifice de patrulare i control
3. Evaluare
-nu reprezint o noutate practic.
-este corect s se prezinte cetenilor situaia ct mai exact cu putin, pentru ca ei s-i ia msuri suplimentare de autoprotecie.
76. Resocializarea infractorului. Conceptul de resocializare a infractorului.

- resocializarea este un proces educativ, reeducativ i de tratament aplicat persoanelor condamnate penal, prin care se urmrete readaptarea infractorilor la sistemul
de norme i valori general acceptate de societate, n scopul reintegrrii sociale a acestora i prevenirii recidivei.
- constituie domeniul de cercetare al criminologiei clinice.
77. Criminologia clinic. Definiie. Apariia i evoluia criminologiei clinice.

- Cesare Lombroso-1890:
- necesitatea examenului medico-psihologic al infractorului
- caracterului indispensabil al anchetei sociale n vederea unei aprecieri corecte a infractorului.
-Olof Kinberg -1911 susine aceleasi idei
- Primele realizri ale criminologiei clinice n America Latin, n unele ri europene i n rile anglo-saxone.
- Dup, s-a infiltrat n domeniul judiciar,
- lucrrile Ciclului European de Studii organizat de O.N.U. n anul 1951, la Bruxelles.
- Concluziile Ciclului de la Bruxelles au fost aprofundate n cadrul Cursurilor Internaionale de Criminologie
- Examenul medico-psiho-social a fost instituit, pe plan legislativ, n Frana, n anul 1959 ;
78. Criminologia clinic. Starea periculoas a infractorului.

- nu este o noiune juridic, ci o realitate clinic observabil.
- forma cronic a strii periculoase caracterizeaz individul antisocial- recidiviti;
- nainte de trecerea la svrirea actului infracional, toi delincvenii parcurg o stare periculoas iminent: stare de criz, de frmntri.
- Aprecierea strii periculoase conduce la formularea unui diagnostic, a prognosticului i a tratamentului. - metodele i tehnicile utilizate n criminologie:
observarea, experimentarea si interpretarea.
79. Criminologia clinic. Diagnosticul criminologic.
1.Diagnosticul criminologic
- Formularea se realizeaz n trei etape succesive: aprecierea capacitii infracionale, evaluarea inadaptrii sociale i aprecierea strii periculoase prin sinteza
celor dou elemente obinute anterior.
-Diagnosticul capacitii infracionale presupune aprecierea trsturilor psihologice care compun personalitatea orientat antisocial.
-Aprecierea adaptabilitii persoanei:aptitudinile fizice, psihice i profesionale, pulsiunile instinctive, aspiraiile la un anumit status social. Astfel, un individ
valoros i cu aspiraii nalte va ridica serioase probleme de adaptare ntr-un microclimat social mediocru. n mod asemntor, o persoan mediocr, dar cu aspiraii
care i depesc posibilitile reale, se va comporta inadecvat i va fi respins de un mediu social elevat.
-Diagnosticul criminologic reprezint baza celei de-a doua etape, respectiv a prognosticului social.
2. Prognosticul social
-se bazeaz pe principii matematice, statistice,informatice.
80. Criminologia clinic. Programe de tratament.
1. Psihoterapii individuale
a) Psihanaliza - vizeaz identificarea motivelor incontiente ale diverselor tulburri, dezechilibre sau comportamente specifice infractorilor, n scopul nlturrii lor,
ori a dezvoltrii i anihilrii acestora prin contientizare.
- 3-4 ani cu o frecven de 4-5 ori pe sptmn
b) Psihoterapia raional-contientizarea pacientului n legtur cu trsturile pozitive i negative ale caracterului su i determinarea acestuia s se
autoconcentreze
2. Psihoterapii colective
-interaciuni la nivelul grupului
a) Psihoterapiei de grup, inter-relaiile care apar n grup pentru a examina problemele de ordin personal pe care le ridic participanii.
-discuia liber
b) Metoda relaiilor de grup,- punerea infractorului n contact cu grupuri sociale care respect legea.
81. Noiunea de victim. Apariia i evoluia victimologiei.

1. Noiune
a. n sens restrns- persoan care sufer de pe urma unui agent victimizator,
b. n sens mai larg- mai multe persoane, grupuri, organizaii, societi;
c. ntr-o alt accepiune- persoan ce asist pasiv la conflictul dintre agresor i victim,
d. n sensul cel mai restrns- o persoan fizic ce a suferit material sau moral de pe urma unei aciuni sau inaciuni voit criminale

2. Evoluia victimologiei
- secolul al XX-lea.
- o tiin autonom- victimologie.
- Hans von Hentig, german -Criminalul i victima acestuia,
- cercettori romni Mina Minovici
82. Principalele tipologii victimale.
- Hans von Hentig- 13 categorii de victime:1. Victimele nevrstnice 2. Femeile 3. Vrstnicii 4. Consumatorii de alcool i de stupefiante; 5. Imigranii 6. Minoritile
etnice 7. Indivizii normali, dar cu o inteligen sczut;8. Indivizii (temporar) deprimai;9. Indivizii achizitivi 10. Indivizii desfrnai i destrblai 11. Indivizii
singuratici i cu inima zdrobit;12. Chinuitorii13. Indivizii blocai i cei nesupui
83. Victimizarea femeii, a copilului i a persoanelor n vrst.
1. Victimizarea femeii
-planuri: istoric, moral, religios, politic.
-o alt categorie de victime o constituie femeile n vrst de peste 60 de ani, care, mai ales cnd rmn singure, sunt jefuite, lovite, violate i chiar ucise.
-victimizarea prostituatelor, victime ale proxeneilor sau ale unor clieni...
2. Victimizarea copilului
- lipsa aproape complet a posibilitilor fizice i psihice de aprare.
-Copilul nou-nscut este cea mai neajutorat fiin,
-btaia i incestul.
-din prea mult dragoste se ajunge la incest, iar din prea mult severitate se ajunge la loviri i chiar la ucidere
-Legea apr pe copii mpotriva abuzului de drept de corecie ncriminnd n art. 306 Cod penal, fapta de rele tratamente aplicate minorului, pedepsit cu 3-12 ani
nchisoare.
-Copiii din instituiile de ocrotire sau cei din crescui de alte persoane dect prinii sunt supui adesea violenelor fizice sau psihice.
3. Victimizarea persoanelor n vrst
-n cadrul mediului familial de apartenen,
- rudele sau persoanele strine care le poart de grij, sau n afara acestuia,
-infractori, care, profitnd de capacitatea redus a btrnilor de a se apra, precum i de alte caracteristici specifice acestora (credulitate, neglijen, uitare, confuzie
etc.), pot comite acte infracionale grave, inclusiv crime.
-Victimizarea persoanelor n vrst de peste 61 de ani are la origine, adeseori, aciuni de jaf ori de vtmare, diverse stri conflictuale sau, mai rar, motive de ordin
sexual.
84. Autovictimizarea. Sinuciderea, form extrem a victimizrii.- catre sine
-Suicidul act agresiv consecutiv unei tulburri a comportamentului relaional
-o dimensiune moral,
-o dimensiune religioas.
-o dimensiune filosofic- stoicismul, -ncurajeaz.
-o dimensiune juridic. art. 179 Cod penal, este ncriminat fapta de determinare sau nlesnire a sinuciderii, -prima lucrare consacrat sinuciderii aparine lui Emile
Durkheim.
-patru tipuri de suicid:- egoist;- altruist;- anomic;- fatalist.
-James Short- teoria trifactorial- trei categorii de factori:a. sociologici;b. psihologici;c. economici.
-brbaii - mijloace dure (spnzurare),
-femeile - substane toxice), cu scopul de a avea o moarte mai uoar.
-2000 de cazuri zilnic.
85. Definiia, caracterizarea victimologiei i tipuri de victimologie.
1. Definiia victimologiei.
Victima este persoana care, individual sau colectiv a suferit un prejudiciu, n mod special un atentat la integritatea sa fizic sau mental, o suferin moral, o
pierdere material, un atentat grav la drepturile fundamentale, urmare a unei aciuni sau omisiuni care ncalc legea penal sau reprezint violri a normelor
internaionale recunoscute n materia drepturilor omului.
2.Victimologia general.
-B. Meldensohn, avocat penalist, de origine romn,:
-victime absolut nevinovate (cazul nounscutului ucis de mama sa),
-victime foarte puin vinovate (femeia care i provoac un avort i urmare a manoperelor avortive decedeaz),
-victime la fel de vinovate ca i infractorul (suicidul consimit, victimele eutanasiei),
-victime mai vinovate dect infractorul (victima provocatoare, victima imprudent care se accidenteaz), -victima cea mai vinovat sau unic culpabil
(infractorul victim a unei legitime aprri, victima care depune plngere mincinoas i victima imaginar n cazul tulburrilor psihice).
Apoi:
-victimele accidentelor de circulaie,
-victimele accidentelor de munc,
- victimele genocidurilor de orice fel etc.
-factorii victimogeni: catastrofele naturale, societatea, circulaia mijloacelor de transport, accidentele tehnologice i cele domestice, industria, criminalitatea i
victima ea nsi.
-utilitatea- stabilirea unor norme de protecia a muncii, a unor msuri suplimentare de siguran rutier, a unor organisme internaionale capabile s sancioneze
crimele de rzboi etc.
3. Victimologia penal.
- Von Hentig 3 concepte:
- criminalul-victim.- copilul agresat care devine apoi printe agresor,- fenomen de revictimizare
- victima latent.- masochist, automutilant
-relaia particular victim-criminal. -psihopatologic pur (isteric/paranoic, prostituat/proxenet, sadic/masochist)
- clasificare: victime tipice (persoane fizice, persoane juridice sau chiar un animal)
victime atipice (instituii religioase, statul, pacea public).
- Victimizarea:- directa (suporta prejudiciul actiunii penale)
- indirecta (participa la procedurile juduciare)
86. Factori victimologici.

-circumstane bio-psiho-sociale
a. factori biologici. vrsta, sexul, deficienele psihice sau fizice
b. factori sociali- - meseriile cu risc ridicat ( poliist, prostituat, transportator de valori, paznic, ofer de taxi,
- modul de via- relaiile cu infractori- condiiile socio-economice - izolarea social (emigrant) - lipsa msurilor de protecie (antifurt de la automobile i imobile)
c. factori psihologici.-neglijena sau imprudena, -avariia, ncrederea absolut n oameni precum i lipsa total de ncredere n societate, aventurieri sexuali.
87. Cazuri de victimizare.
1.Violena domestic 2.Accidentele rutiere3.Accidentele de munc sau profesionale 4.Accidentele casnice
88. Devictimizarea.
- procesul prin care se ncearc repunerea victimei n situaia anterioar.
a. Acompaniamentul judiciar. Justitia
b. Acompaniamentul social. Protecia social
c. Metode terapeutice. Medicii legiti trebuie s stabileasc un certificat medico-legal
Psihologii se pot implica prin terapii familiale, terapii de grup, psihoterapii.