3.

Clasificarea metodelor de invatamant

Exista numeroase criterii de clasificare a metodelor de instruire. Unii autori, pentru a simplifica
demersul de clasificare, opereaza cu criterii mai putine. In psihopedagogia romaneasca, cea mai
elaborata clasificare este cea realizata de Cerghit. Avand drept criteriu izvorul principal al invatarii,
autorul distinge 4 categorii de metode: 1. Metode de comunicare si dobandire a valorilor social-
culturale: a). metode de comunicare orala din care fac parte: met. expozitive ( naratiunea, descrierea,
explicatia, demonstratia, prelegerea, etc), met. interogative (conversatia euristica, discutiile, dezbaterile,
brainstorming-ul etc) si met. de instruire prin problematizare (invatarea prin rezolvare de situatii-
problema). b). metode de comunicare oral-vizuala ( instruirea prin film, televiziune, cu ajutorul
videodiscului etc) c). metode de comunicare interioara ( reflectia personala si experimentul mental) d).
metode de comunicare scrisa (analiza de text, informarea, documentarea) 2. Metode de explorare
sistematica a realitatii obiective: a). met. de explorare directa a realitatii ( observarea sistematica,
observarea in conditii de experimentre, studiu de caz, ancheta, etc) met de explorare indirecta a realitatii
( demonstratia, modelarea ) 3. Metode bazate pe actiune (metode practice): a). met. de actiune
efectiva, reala sau autentica ( exercitiul, lucari practice, proiecte, etc ) b). met. actiune simulata sau
fictiva ( jocul didactic, dramatizarea, etc) 4. Metode de rationalizare a continuturilor si operatiilor de
predare-invatare ( instruirea programata, instruirea asistata de calculator, etc).
Metodele clasice si cele moderne. Cerghit face o paralela intre metodele clasice si cele moderne,
prezentand principalele lor caracteristici 1: Metode clasice, care pun accent pe insusirea materiei si
activitatea de predare, sunt centrate pe activitatea profesorului, se bazeaza pe memorie si reproducere,
neglijeaza insusirea metodelor de munca independenta, impun o conducere rigida a instructiei si
determina relatii la fel de rigide intre profesor si elevi, elevul este obiectul instructiei, se bazeaza pe
motivatia externa a elevului, profesorul este doar un transmitator de cunostinte, promoveaza competitia;
2 Metodele moderne care sunt orientate pe dezvoltarea personalitatii elevilor, se bazeaza pe activitatea
lui, elevul este si obiect si subiect al instructiei, se bazeaza pe insusirea tehnicilor de munca
independenta, pe autoistruire, promoveaza participarea activa a elevului in activitatea de instruire,
profesorul este doar indrumator si animator.
Din aceasta paralela nu trebuie trasa concluzia ca metodele clasice au numai dezavantaje, iar cele
moderne numai avantaje.
Avantaje si dezavantajele metodelor clasice si moderne.
Dintre avantajele metodelor clasice pot fi enumerate: * exista continuturi ale instruirii care nu pot fi
transmise decat prin astfel de metode. La acestea se adauga situatiile in care cunostintele de transmis
sunt mult diferite de cele posedate deja de elevi si ca atare, elevii nu au experiente anterioare care sa
sprijine noua instruire. * faciliteaza transmiterea unui volum mare de cunostinte pe unitatea de timp* se
pot transmite cunostinte cu grad mare de abstractizare* permit profesorului personalizarea
continuturilor, ca demonstratie a creativitatii sale didactice * nu presupun dotari costisitoare faciliteaza
instruirea unui numar mare de cursanti.
Dintre dezavantajele metodelor moderne pot fi enumerate: * exista continuturi ale instruirii care
impun utilizarea unor astfel de metode * nu faciliteaza transmiterea unui volum mare de cunostinte pe
unitatea de timp; necesita dotari si instrumente speciale * implica competente sportite din partea
profesorilor. In consecinta fiecare metoda are avantaje si dezavantaje, dar in general metodele moderne
au mai multe avantaje dezcat dezavantaje.
Activizarea metodelor clasice. Unii autori vorbesc despre modaltati de activizare a metodelor clasice.
G. Palmade da exemplu expunerii, metoda clasica expoziva, care poate fi activizata prin intrebari de
control dupa fiecare subdiviziune logica a continutului si prin intrebarile legate de ideile principale la
finalul lectiei.
Cerghit identifica urmatoarele modalitati de activizare a metodelor traditionale: adecvarea comunicarii
la nivelul experientei lingvistice a elevilor; utilizarea procedeelor care sporesc forta de argumentatie
logica a comunicarii; renuntarea la prezentarile descriptive in favoarea explicatiilor; utilizarea unor surse
suplimentare de informare ( citate, fragmente din lucrari si autori, etc.) ; elaborarea unui plan dupa care
se face prezentarea continutului; intercalarea in exprimare a unor sarcini scurte destinate elevilor,
introducerea unor momente de relaxare; extragerea de idei si ierarhizarea lor; extragerea concluziilor
partiale si finale; utilizarea de ilustratii si concetizari adecvate care sa permita elevilor sa inteleaga
continutul.