Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Uitarea de
nume si de grupuri de cuvinte
In urma unui articol publicat de Freud in anul 1898, intitulat ,,Despre mecanismul
psihic al tendintei de uitare, el a ajuns la concluzia ca acest accident atat de comun si
fara mare importanta practica si care consta in rateurile unei functii psihice reproducerea mnezica -, admite o explicatie care depaseste cu mult semnificatia uzuala
acordata in general fenomenului ,,uitarii.
Ceea ce l-a determinat pe Freud sa se ocupe mai indeaproape de fenomenul uitarii
pasagere a numelor proprii a fost observarea anumitor detalii care uneori lipsesc, dar
alteori se manifesta cu suficienta pregnanta. In astfel de cazuri este vorba nu numai de
uitare, ci si de false amintiri. Acela care incearca sa-si aminteasca un nume care ii scapa,
regaseste in constiinta sa alt nume, nume de substitutie, pe care de indata le recunoaste ca
fiind incorecte, insa care nu inceteaza de a i se prezenta cu indaratnicie. S-ar zice ca
procesul care trebuie sa duca la reproducerea numelui cautat a suferit o deplasare, s-a
angajat pe o cale gresita, la capatul careia se afla numele de substitutie, numele incorrect.
In exemplul asupra caruia s-a indreptat analiza sa in 1898, numele pe care se chinuia sa
si-l aminteasca era acela al mesterului caruia domnul din Orvieto ii datoreaza magnificele
fresce care zugravesc ,,Judecata de apoi. In locul numelui cautat - Signorelli - alte doua
nume de pictori - Botticelli si Boltraffio -, se impusesera atentiei sale, insa imediat a
ajuns la concluzia ca nu era ceea ce cauta. Cand cineva de langa el a rostit numele corect,
l-a recunoscut de indata.
Examinarea influentelor si cailor de asociatie l-a condus pe Freud la urmatoarele
rezultate:
1.Motivul uitarii nu se afla in vreo particularitate oarecare a acestui nume, nici in vreun
character psihologic al ansamblului in care acesta s-a inserat.
2.Uitarea numelui este explicabila, daca se ia in consideratie subiectul care a precedat in
mod nemijlocit conversatia, si in acest caz apare ca o perturbare provocata de tema
precedenta de discutie asupra subiectelor noi.
3.Noua discutie tulbura ideea aparuta, deoarece atentia o paraseste inainte de epuizare. Si
in ciuda distragerii intentionale a atentiei, aceasta sufera in continuare de influenta unei
reminescente.
4.Uitarea numelui este un proces sub influenta unor mobiluri psihice. Dorind sa uite ceva,
sa refuleze, acesta a uitat numele mesterului din Orvieto, actul de vointa gresind tinta.
5.Genul de asociatii care s-a stabilit intre numele cautat si subiectul refulat este cu totul
bizar.
In rezumat, conditiile necesare spre a se produce uitarea unui nume insotita de falsa
recunoastere sunt urmatoarele: 1) o anumita tendinta de uitare a acestui nume; 2) un
1
proces de refulare care sa aiba loc cu putin mai inainte; 3)posibilitatea stabilirii unei
asociatii exterioare intre numele respective si elemental refulat. O alta chestiune, mult
mai importanta, este aceea de a sti daca o asociatie exterioara d acest gen constituie intradevar o conditie suficienta pentru ca elementul refulat sa impiedice reproducerea
numelui cautat si daca nu cumva pentru aceastra este necesara o legatura mai intima intre
cele doua subiecte. La prima vedere esti ispitit sa negi aceasta ultima necessitate si sa
consideri ca fiind suficienta intalnirea cu totul pasagera a celor doua elemente cu totul
disparate. La un examen mai serios , insa, si in cazuri tot mai numeroase,se constata ca
cele doua elemente(elemental refulat si cel nou), legate intr-o asociatie exterioara,
prezinta de asemenea raporturi intime,adica se apropie prin continuturile lor, asa cum si
era intr-adevar in cazul Signorelli.
II. Uitarea de cuvinte straine
Vocabularul usual al limbii noastre materne, pare a fi, in limitele functionarii normale a
facultatilor noastre, asigurat impotriva uitarii. Se stie ca alta este situatia cuvintelor
apartinand unor limbi straine. In acest caz inclinatia spre uitare intereseaza intreaga sfera
a discursului, un prim grad de perturbatie functionala intalnidu-se in iregularitatea cu
care noi manipulam o limba straina, potrivit cu starea noastra generala si cu gradul nostru
de oboseala. In anumite cazuri, uitarea cuvintelor straine se supune mecanismului de
acum descris in legatura cu cazul Signorelli.
Ca exemplu Freud relateaza o intamplare dintr-o vara din timpul unei vacante in care se
reintalneste cu un tanar care era la current cu toate lucrarile sale de psihologie. In timpul
conversatiei lor , tanarul s-a lansat in lamentatii privitoare la starea de inferioritate la care
era condamnata generatia sa, private de posibilitatea de a-si dezvolta talentele si de a-si
satisface trebuintele. Tanarul dorea sa isi incheie critica prin celebrul vers al lui Vergeliu
in care Didona remite posteritatii grija de a-I razbuna insula pe care i-a adus-o Enea.
Incepe sa rosteasca versul, insa, inca de la inceput nu a putut reconstitui fraza, inversand
ordinea cuvintelor, uitand pronumele nehotarat aliquis(careva,unul). Dorind sa afle de
ce a uitat exact cuvantul aliquis, tanarul incepe sa insire toate cuvintele care ii trec prin
minte atunci cand se gandeste la cuvantul aliquis. Astfel el insira cuvintele: relicve,
lichidare,lichid, fluid, un articol dintr-ul ziaral carui titlu era Parerea Sf Augustin despre
femei, si alte nume de sfinti, isi aminteste apoi de Sf Ianuarie si minunea sangelui sau
care in fiecare an, intr-o anumit zi de sarbatoare se lichefiaza. Dupa scurt timp ii mai vine
in minte inca o ide legata de cuvantul aliquis insa ezita sa o marturiseasca sustinand ca
este un lucru personal legat de o doamna de la care ar putea primi niste vesti neplacute.
Avand toate informatiile de care avea nevoie, Freud a facut legatura intre termenii
mentionati de tanar, si i-a oferit o explicatie in ceea ce priveste uitarea acelui cuvant.
Astfel, Freud, ii explica tanarului ca motivul pentru care el uitase tocmai acel cuvant era
strans legat de nelinistea pe care el o simtea cu privire la doamna care ar putea sa ii dea
vestea ca ar fi insarcinata.
Un nume care, datorita sensurilor sale multiple, apartine mai multor nsambluri de
idei(complexe), adesea nu poat intra decat cu greutate in raport cu un ansamblu de
idei dat, deoarece este impiedicat de faptul ca participa la un alt complex, mult mai
puternic.
Printre cauzele acestor tulburari , se impune in primul rand dorinta de a evita un
sentiment neplacut, penibil, pe care o amintire data il poate provoca.
In general se pot distinge doua varietati principale de uitare de nume: un nume este
uitat fie pentru ca el insusi aminteste de un lucru neplacut, fie pentru ca se leaga de
un alt nume susceptibil de a trezi un sentiment negativ. Asadar, reproducerea de
nume este tulburata fie din cause care tin de ele insele, fie din cauza asociatiilor lor
mai mult sau mai putin indepartate.
Bibliografie;
1.
2.