Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Ion
VATAMANU
NIMIC NU-I ZERO
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478.9)1
V 37
Amintire
}nc[ demult
Desenam cu unghia
Portrete de cai =i m`\e
Pe huma sobei...
Visele, ca o luntre,
M[ duceau
}n larguri
+i lumina
M[ chema de departe...
La focul din sob[,
Ce-ndoia vreascuri uscate,
St[team p`n[-n noaptea t`rzie...
+i cine =i-a atins amnarul
De inima mea,
De sar sc`nteile c`ntului?
Poate mama cu pieptul ei alb,
+i serile cu scr`=net de cumpene?
Ori poate c[ m-am n[scut prim[vara
O dat[ cu florile,
+i-am vrut s[ le iau nectarul,
Ca albinele?
Ori fiindc[ am auzit izvoarele,
C`ntul p[s[rilor pe crengi ]mbobocite
I O N VATA M A N U
B[iatul =i muntele
Un b[iat privea muntele,
Un pici, un punct.
Sus st`ncile sc`nteiau,
Ca flac[ra de magneziu aprins.
Sus se jucau razele,
Cerul albastru,
Pietrele, ca atomii,
Se cuprindeau cu m`ini ascunse
+i toate sclipeau ]n soare.
Piciul =i-a trimis
Numai visul,
Numai g`ndul
+i dorul.
Primii s[ p[=easc[ v`rfurile luminoase
Ale =tiin\ei.
Dar b[iatul n-a uitat s[ se ca\[re
Cu mintea,
Cu m`inile,
Cu din\ii.
B[iatul n-a uitat
C[ st`ncile
Ce cer
Supuse!
NIMIC NU-I ZERO !
Cetatea Hotin
Pere\ii gro=i s-au d[r`mat,
C`te-o piatr[ a c[zut,
Ca =i zilele
Din istoria lumii.
Dar cetatea cu faim[
+i urme de lupte,
Dar cetatea cu glorii
+i pete de s`nge
St[ ca un gigant
Pe malurile pietroase, nistrene.
C`ntul stropilor
Copacii au t[cut
Cu frun\i aplecate,
}n haine negre.
Zborurile p[s[rilor
S-au =ters.
V`nturile
Pe c`mpii amu\ite
Ca broa=tele sar printre brazde
+i numai un c`nt
Pic, pic-poc.
+i-ntre stropi
Te-nc`lce=ti,
Dar ei tot c`nt[ =i c`nt[
Pic, pic-poc.
Pic[turile c`nt[
" I O N VATA M A N U
Din buze,
Din cristale...
Norii ca un c`rd de meduze
Scurg din tentacule stropi
+i pic, pic-poc,
Parc[ sun[ un fluier
}ntre v[ile mele...
O lun[ cerul e lugubru
+i numai
Pic, pic-poc,
+i numai doruri
De lumin[ =i frunze.
MONOLOGURI
1964
Monologul Hiroshimei
Mai ]ncet, Hiroshima...
Calc[ mai ]ncet, Hiroshima...
... Glasul fiec[rei palme de p[m`nt...
Obositul ric=a
}n ajun
}=i imagina punga
+i chipul norocului s[u...
Oare la ce visa pescarul,
L[s`nd pe noapte
N[voadele ]n m`na m[rii?
}n ajun
Fata
}=i g[tea straie de mireas[.
Oare cum i-ar fi stat ei
}n straie de mireas[?
Sunt Odiseu.
Aduce\i-v[ aminte:
Odiseul lui Homer,
Acela ispitit ]n calea
Blestemat[,
Viteazul,
Ce nu vrea s[ se mai bat[...
& I O N VATA M A N U
(O, p[m`ntule,
Pe cei mai buni feciori ai t[i
A fost s[-i cheme Odisei,
Dar c`\i din ei nu s-au ]ntors
La patul Penelopei...
O, p[m`ntule,
Or nu cumva tu e=ti la fel un Odiseu
+i ]ntre sabie =i scut
}nc[run\e=te chipul t[u de lut?)
+obolanii
I-aud cum se revolt[ sub podele
De tot ce-am scris,
Ei \in sub labe-un manuscris.
Orbi\i de foamea ce-i ]nciud[,
Rod biata coal[ de h`rtie,
NIMIC NU-I ZERO '
Sper`nd =i ei c-or fi s[tui
Din poezie.
|[ranii
De m-oi duce c`ndva de pe-acest p[m`nt,
De ne-om duce to\i pe r`nd,
Ultimii vor fi ei,
|[ranii mei.
Solzi de \[r`n[ pe m`n[,
Obraji coaj[ de tei,
Ultimii vor bea la botul calului,
P[r[sind coama dealului.
Ultimii ne vor conduce
Cu vorb[ dulce,
Cu vin ne-or stropi s[ r[m`ie
Foc la c[p[t`ie,
C`ntec =i zbucium
+i treze buciume,
+i ]nc[
St`nc[,
St`nc[,
St`nc[.
Cu tine
Tu =tii, Ilean[,
Sunt cuprins de nostalgie...
A r[s[rit ]n mine o \ar[ veche,
I O N VATA M A N U
* * *
Era t`rziu. Dup[ miezul nor\ii.
+i luna se-nfipse-n st`lpul pop\ii...
M[ chinuia un dor de p[s[ri c[l[toare,
Ce pot s[ c`nte =i s[ zboare.
Dar m[-nfior[ deodat[ lini=tea od[ii,
+i m[ g`ndii la cuiburi =i copii,
La v`nturi reci, la ploi,
La papagalii care zac ]n noi.
+i precum st[team ]ntre zbucium[ri de minte,
}ntrez[rii-n oglind[-un om cuminte,
+i mai z[rii \igara lui
I O N VATA M A N U
La mijlocul ierbii
Este o via\[ a mea,
O c[su\[ de melc
La mijlocul ierbii...
Ce =tiu eu
Despre c[su\a de melc
De la mijlocul ierbii?
Poate triste\ea ei
Deloc nu e triste\e?
Poate z`mbetul ei
Deloc nu e z`mbet?
Poate nu totdeauna are c[su\a
Lumin[ =i p`ine,
O can[ de ap[,
O bucat[ de dragoste...
Poate...
Ce =tiu eu despre c[su\a de melc
De la mijlocul ierbii?
Poate trecu pe-acolo
Ast-noapte-o ma=in[,
Poate o strivi de-acum...
Poate trecu pe-acolo
NIMIC NU-I ZERO !
O cizm[ ast-noapte,
Poate o strivi de-acum!
Poate...
Poate e-ntreag[
C[su\a de melc
De la mijlocul ierbii.
S[ bat la geamul ei?
S[ bat la u=a ei?
Dar are ea u=[,
C[su\a de melc
De la mijlocul ierbii,
Oare las[ ea
Pe cineva
Sub tavanul ei firesc
S[ intre,
Mare =i greoi,
Ne]ndem`natic,
Cu iz de-acreal[ pe buze?
Oare las[ ea pe cineva s[ intre?
C[su\a mea de melc
De la mijlocul ierbii...
* * *
Am scris =i-am =ters,
V[zui c[ ies din univers.
Am =ters ]n textul unor flori,
Mi-era team[ de culori.
Z[rii copacul,
El purta frunzi=ul pe p[m`nt
" I O N VATA M A N U
* * *
Ba ni=te nop\i prea scurte de durat[.
Ba nic[ieri =i niciodat[.
Ba ni=te voci de soc.
Ba o ]ndr[zneal[ de boboc.
Ba ni=te vechi f[pturi prietene=ti.
Ba fe\ele ]ntoarse ]n alt[ parte.
Ba privirile lor sparte.
Ba r[m`n aici p`n[ m`ine.
Ba le gonesc de l`ng[ mine.
Ba e=ti a mea, frumoasa mea.
Ba ce e al meu nu e cu mine.
Ba straniu le petrec pe toate.
Ba le tr[iesc pe jum[tate.
NIMIC NU-I ZERO #
Ba n-am ars p`n[ la zgur[.
Ba n-am iubit p`n[ la urm[.
Ba n-am =tiut c[ toreadorii mint.
Ba am c[zut cu fruntea de p[m`nt.
Punct
M[ lupt mereu cu acest du=man al meu,
C[ sunt for\at s[-l pun,
C`nd al\ii mi-l propun.
+i vreau s[ m[ despart de el,
S[-l pierd pe undeva
Punctu-i sl[biciunea mea.
+i vreau s[ fac din el
Un spa\iu mare,
Dar punctul nu se las[
E mai tare.
Doar una ]mi r[m`ne,
}l mut din loc ]n loc
Tot mai departe,
M[ mi=c ]ncet,
Ca o furnic[,
Cu punctul greu ]n spate.
LINI+TEA CUVINTELOR
1971
Contur de iarn[
Fulgi de nestemate ore
Depun pe-acoperi=, intim,
Pe rumen z`mbet de ora=e,
Pe negre cruci de \intirim.
Alb,
Alb, adus pe c[i de repetare...
E-un r[spuns
La ]ntrebare?
... La geamul nins mai bat, ]ntreb,
La gemul nins a=tept un verb...
Cristalic alb,
Alb rece,
Ce grabnic via\a ta
}n alte vie\i se trece!
Contur de medita\ie
Se nasc din v`nturi
V`nturi,
Pe toate nu le v`nturi...
}nainte
Focul frunzelor ce ard,
}napoi
NIMIC NU-I ZERO %
Focul frunzelor ce cad...
}nainte,
}napoi,
Ploi plouate-n alte ploi...
Contur de adev[r
Crizanteme
Melodii de ]ncheiere,
Priviri de toamn[.
La revedere!
Trec puntea de safire
Pe alt mal,
Sub amintire...
Crizanteme
Nori albi
Pe c[i albastre,
Priviri de adev[ruri
La geamurile
Noastre...
Contur de insomnie
Am secerat =i-am str`ns,
+i bucuros am r`s.
Peste noapte-a nins,
+i peste noapte-am pl`ns...
Nu vroiam s[ ning[,
Nici s[ ploaie,
& I O N VATA M A N U
Aveam de scris
}n foaie...
Contur de curgere
}ntinse lumi
Registre verzi,
Cu pagini rupte.
Un lemn cu altul se cuprinde,
Ap[ l`ng[ ap[ curge,
Acordul na=te-un dezacord.
Tablou de sud,
Tablou de nord.
Pe-o p`nz[ de ispit[
Rar[
Pun semnul curgerii de-afar[.
Contur de armonie
E un dedeasupra
Al propriilor vederi
Uscat[ ploaie.
Ea nici nu plou[,
NIMIC NU-I ZERO '
Nici nu ud[,
O strig ]n relativ
+i relativ e surd[...
Mai e =i un voal,
Ce de pe ochi c[zut,
Descoper[ ]n ploaie
Conturul unui
Mare dedesubt...
Iubire
Ningea matematic, calculat,
Ningea f[r[ tain[ =i vis,
Ningea prin geamul deschis,
Ningea cu lun[:
Tr[ire
C`ntec pentru buna Elena,
Unic =i mult suferit,
C-o aspr[ tr[ire
De spic dureros,
}n t[rie de s`nge,
}n clocot de os.
C`ntec pentru toat[ Elena.
Odat[ rostit,
}ntr-o scurt[ oprire,
C`nd sufer[ g`ndul,
C`nd tremur[ pieptul.
Pl[m`nul \[nd[ri mi se fac[
}n c`ntecul pentru toat[ Elena.
Doar Elena,
Doar Elena
Restul tac[!
NIMIC NU-I ZERO !
Lun[ nou[
Iar tu, Elena, nu m[ mai ]ntrebi,
De unde vin, din care ierbi?
+i ce-i cu nimbul meu de f`n,
Purtat de ]nger =i de sp`n?
Desen
Elena, Elena,
M[ deseneaz[ mereu un copil,
Pe-o p`nz[, ]n acuarel[,
Ba apar f[r[ sprijin,
Ba f[r[ umbrel[.
Elena, Elena,
C`nd se-nt`mpl[, copilul m[ las[,
Uitat ]ntre lucrurile din cas[,
A=tept ]ndelung s[ m[ cheme,
}n alte culori =i desene.
! I O N VATA M A N U
Elena, Elena,
C`nd din nou pensula lui m[ compune
Din linii limpezi =i bune,
M[ bucur din nou ]n acuarel[,
Ba sprijinit de-o iarb[,
Ba-ndosit de-o umbrel[.
}nchipuire
O, tu, ]nchipuire
Cu numele Elena!
}n alb mi-ai ap[rut
Din fl[c[ri ce s-au stins.
Eu am murit, Elena,
Lumina-mi s-a prelins...
O, tu, ]nchipuire
Cu numele Elena!
Nesomnul nu m[ cearc[,
Plutesc acum c-o barc[.
+i drumul nu m[-ntrece.
Eu am murit, Elena,
Tu tremuri l`ng[-un rece.
O, tu, ]nchipuire
Cu numele Elena!
Mai plou[ ]nainte,
Mai ninge ]nainte.
O frunz[-mi st[ pe fa\[.
Eu am murit, Elena,
Privesc acum din ghea\[...
NIMIC NU-I ZERO !!
Castel
Elena, Elena,
Castelul de pe marginea apei,
Cu por\ile-nchise-n poveste,
Din c`nd ]n c`nd mai ]ntreab[:
Ce este?
Castelul, Elena,
De pe margini de piatr[,
Cu intrigi =i-omor,
Cu iubiri presupuse,
Din c`nd ]n c`nd mai ofteaz[
}n v[zduhuri apuse.
Castelul, Elena,
De pe margini de moarte,
Se repet[-n priviri repetate,
C-o poart[-ncuiat[-n omor =i intrig[,
}n v[rsare de ore b[tr`ne,
Din c`nd ]n c`nd mai ]ntreab[:
E tot ce r[m`ne?...
ORA P{S{RII
1974
Arta luminii
La r[s[rit de soare coroane-nfl[c[rate.
Luminii s[ m[ d[rui, acestei grele arte!
S[rb[toresc =i unic, ca-n ceas de cununie,
S[ unesc lumina =i \[rna din c`mpie,
C[tre poet
S[lb[tice=te cuv`ntul f[r[ tine, poete,
Iar frunza uit[ s[ c`nte.
Poete, prin var[ torid[
O pas[re zboar[ lichid[.
Clopotele lunii
Cum trec de miezul nop\ii,
Aud clopotele lunii...
Se urm[resc sunetele ]n ]ntuneric,
Se pr[bu=esc silabele ]n univers,
P[m`ntul ]ncepe a g`nguri cuvinte noi,
Abia ]n zori voi ]n\elege ce vrea s[ spun[,
Se ghemuiesc celulele ]n plant[,
Pietrele ]=i ]mpietresc privirile,
V`ntul alearg[ dup[ fluturi,
Adic[ i se par c[-s fluturi,
C[ci ]n adev[r sunt c[z[toare stele,
Un c`ine la vecini ]ncepe a l[tra,
Liliecii ]mp`nzesc v[zduhul =i se ciocnesc de geam,
La u=[ bate cineva e noaptea r[t[cind,
Cerneala-n c[limar[ cuprins[ e de valuri,
Se zbate apa m[rii ]n furtuni,
Dar peste toate sunetele acestea
Aud clopotele lunii...
!$ I O N VATA M A N U
Amurg
C`mpu-n cerneluri de sar[,
St[p`n pe-amurgul purpuriu.
De parc[-nv[\ cuvinte prin \ar[,
Despre clipa aceasta s[ scriu.
Verbele verdelui
Ce bl`nd era verdele,
C`ntarea ierbii, ce sf`nt
A trecut printre verbele
Unui grai pe p[m`nt.
Oare-a=a un popor
}=i leag[n[-n timp
O silab[ de dor
Cu alta pe c`mp?
Oare-a=a poate fi
Melodia de dulce,
}nc`t ar trezi
Mortul sub cruce?
Legenda Moldovei
... M[ uitam cum se jucau copiii
}n piramidele acelea de aur,
Acolo, pe-o arie, la treierat,
De parc[ au fost adunate ]ntr-o gr[mad[
Toate stelele de pe cer,
+i nimeni nu mai \inea cont de-at`tea stele c`te erau.
Ni=te cai m`ncau din vraful cu stele,
Mu=cau v`rfurile piramidelor de aur,
Iar oamenii p`n[ la br`u
St[teau ad`nci\i ]n ]n\elepciunea aceea de aur,
}n p`inea aceea.
Era ]ntr-un \inut de codri,
Cu oameni smoli\i =i spr`ncena\i
Cu to\ii usc[\ivi =i buni de gur[...
}ncearc[, ]mi zic, ]ncearc[ =i te ia la piept
Cu sp`ncena\ii ace=tia,
Dac[ vrei s[ p[trunzi statornicia codrilor,
Toate legendele \[rii acesteia,
Pe unde stau stelele-n gr[mezi,
Iar caii m[n`nc[ v`rfuri de piramide de aur,
J[raticul p[m`ntului acestuia,
Care arde palmele
Smoli\ilor =i spr`ncena\ilor din codri,
Ca-ntr-o veche legend[,
Pe c`nd c[l[re\ul
Hr[nea din palmele sale
Calul
Cu j[ratic...
NIMIC NU-I ZERO "
Duruitoarea Veche
}n urma s[p[turilor arheologice efectuate ]n raionul R`=cani
s-a constatat c[ primele a=ez[ri omene=ti din Moldova au ap[rut
acum dou[ sute de mii de ani la Duruitoarea Veche.
pe buzele duruitorilor...
Aici, la Duruitoarea Veche,
zorii de zi
r[sar de zub frunze de sfecl[, tutun =i p[pu=oi,
soarele
apune ]ntre frunze de sfecl[, tutun =i p[pu=oi, =i
privighetorile
s-afund[ pe noapte ]ntre pietre,
odihnindu-=i c`ntecul...
Verdele poetului
Verde, numai cer,
Verde, numai =es,
A c[zut poetul
Stea ]n univers.
A iubit poetul
|ara lui de frunze,
O iubire verde
Ierbile pe buze.
A strigat poetul:
Mam[, scump p[m`nt!
Verde, numai iarb[,
Verde, numai v`nt.
A trecut poetul,
Verde, numai =es,
A =optit poetul
Frunzele ]n vers.
NIMIC NU-I ZERO "!
Orizont
Soarele se scald[ ]n rou[,
iar mie-mi pare c[ faptul acesta
se petrece u=or.
Mai cu seam[, pe undeva prin apropiere.
Dau p[durile la o parte,
]mi fac drum prin mun\i,
apoi p[=esc peste dou[ postate de nori,
urc ]ntr-o luntre cereasc[,
care seam[n[ mult cu cea a lui Odiseu,
trec v[zduhul v`slind,
dar orizontul
tot fuge de mine.
Aflu c[ =i universul are orizonturi,
fac cuno=tin\[ cu ele,
v[d: cade roua,
ca la noi acas[.
Soarele se scald[ ]n stropi,
m[ strope=te cu aer =i stele,
=i r`de ca un copil
pe care l-am v[zut undeva pe p[m`nt.
Eu continuu, ]ns[, s[-l prind,
bobocul cu pana de foc,
c[ci lucrul acesta ]mi pare u=or:
dau p[durile la o parte, ]mi croiesc drum prin mun\i,
apoi p[=esc peste postate de nori,
dar orizontul tot fuge de mine...
"" I O N VATA M A N U
Am v[zut multe,
m-am comparat cu toate,
ca-n cele din urm[
s[ pot =opti
m[car poezia aceasta...
Amiaz[ ]n c`mp
Pe miri=te, acolo sub codru,
bate ceasul amiezii...
Se vor odihni...
Se vor odihni...
Poduri
Zidesc poduri
}n form[ de lingur[
Ori de stilou.
Pe sub podurile mele
Curge cerneal[
+i nesomn,
Plute=te c`te-o bucat[ de p`ine
Pe care o pescuiesc
De trei ori pe zi.
Iar dac[ nu mi-ajung ape,
Croiesc r`uri
Peste podurile ]nvechite,
Ca s[ nu m[ opresc.
Cineva mi-a zis: E o idee.
I-am r[spuns: E via\[.
Ideal
Pentru Ion Dru\[
Tu o frunz[,
Eu o frunz[.
Dou[ frunze
}mpreun[,
C`nd s-adun[,
+tii ce fac?
Un copac.
# I O N VATA M A N U
Un copac
Cu alt copac
}mpreun[,
C`nd s-adun[,
+tii ce fac?
Un meleag.
Tu un bulg[r,
Eu un bulg[r,
Iar doi bulg[ri
De \[r`n[
}mpreun[,
C`nd s-adun[,
+tii ce s`nt?
Un p[m`nt.
Apele tale
Nu-s ape de ploi
R`uri ce spal[
Pl`nsul din noi.
Serile tale
Nu-s numai timp
Eroi ]nveli\i
Cu brazde de c`mp.
Z[rile tale
}ncep cu r`sete fierbin\i,
Precum pruncii
}ncep din p[rin\i.
Amiezile tale,
Zenit ce ne cheam[,
Pentru c`te le-am pl`ns,
S[ c`nt[m, mam[...
# I O N VATA M A N U
Aceste locuri...
Aceste locuri par ni=te gr[dini din cele mai frumoase.
D. C a n t e m i r
Cum ]nfloresc cire=ii, tu-mbraci od[jdii albe,
+i-mi pari statuie-nvolburat[-n marmur[.
O ap[ alb[ de petale te-acoper[ rev[rs[tor
Cum ]nfloresc cire=ii...
}N GR{DIN{ ALEAS{
Genealogie
Ai auzit de tat[l meu, de mama =i de mine?
Noi din str[mo=i venim albine.
P[m`ntu-i floarea noastr[ dulce,
Nectarul lui ne e destinul,
De=ertul =i deplinul,
Cocoara ce ne duce...
P[s[rile...
Oare cum se cheam[?
Ce aripi au?
De ce nu migreaz[?
}n aspre focuri,
}ntr-un leag[n de fum,
S-afl[m numele mor\ii,
Ca s-o putem ]nvinge...
O, t`n[r[ salcie!
T`n[r[ salcie...
Umbr[ pe c`mpuri
Eu ]nsumi m-am speriat de mine!
A=a de-mpietrit[ mi-era fa\a!
Sub c[ma=[-mi vorbea
Sufletul prin ni=te semne
Pe care nimeni nu le cuno=tea.
O, prietene, eu ]nsumi m-am speriat de mine!
De-acolo, de pe v`rful st`ncii,
C`nd umbra mea se l[sa peste vale,
Am v[zut doi \[rani:
NIMIC NU-I ZERO #%
Erau tata =i mama,
Umbra mea o duceau ]n spate
S-o-mpr[=tie
Pe c`mpuri...
Divizare la infinit
Noi ne uitam la ploaie. Curgea din pacea cerului,
Curgea nest[vilit.
Ce gravitate! Iar stropul e forma cea mai apt[
Acestui infinit, pe care-abia ]n strop
Mai limpede-l sim\im, atuncea c`nd acesta,
Sus\inut de aer, plute=te cu aripi rotunde.
Doar ]n preclipa suspend[rii-n aer,
C[ci mai apoi, ciocnindu-se de ni=te forme dure,
Se divizeaz[-n mii de stropi mai mici
Ce-aproape nu se v[d.
De=i rotundul =i-acuma nu se schimb[,
El, totu=i, nu e. A disp[rut.
Deci, stropul, divizat la infinit, dispare.
Aceasta-nseamn[ c[ forma lui
Difuz[ e ca-ntregul infinit...
Un infinit...
Abia acuma ]n\eleg ce m-am g`ndit odat[:
O divizare-n mii de stropi mai mici,
Rotundul, ]ns[, =i divizat r[m`ne...
Ei, singurii.
Un c`ntec iubitei,
un c`ntec cu foc,
cu lacrimi =i nesomn,
un c`ntec cu spini,
cu =erpi =i urzici,
un c`ntec f[r[ de p[rin\i.
Frumoas[ zi
Am str`ns floare de tei,
miros verde de frunz[ de nuc,
limpede ap[ de izvor,
nuiele de lunc[,
stej[rei de codru...
Am smuls o brazd[ din \[r`na c`mpului,
o raz[ din lumina soarelui,
o sc`nteie din tainele lunii...
Am luat o stebl[ de st`njenel,
=i una de busuioc,
=i una de leu=tean...
Am respirat ]n aburul de m[m[lig[,
am b[ut un izvor,
am b[ut la morm`ntul bunelului,
am trecut printr-un lan de gr`u,
am ie=it apoi ]n vie,
am admirat roada p[m`ntului,
cerul era limpede, eram ]n doi cu omul acela,
care-mi tot repeta:
Ce zi frumoas[!
$ I O N VATA M A N U
C`ntec
Ce-i ]n firul cel de iarb[, c[-i a=a
de verde?
E un c`ntec, draga mea, ce se c`nt[
repede.
Ce-i ]n r`ul, care curge, val cu val
adun[?
E o via\[, draga mea, =i un cer
cu lun[.
$" I O N VATA M A N U
La sosirea frunzei
}nfrunzesc copacii,
Au sosit frunzele,
Eu, ]ns[, plec,
Mi-ai spus.
Ai rupt o creang[, copacul t[cea,
Ai pus-o-ntre noi,
Creanga murea ]ntre noi.
Ai ]ntins bra\ul,
Am ]ntins bra\ul,
+i bra\ele noastre s-au ]nt`lnit ]ntre frunze...
C`nd frunzele soseau
Acas[...
Continuare cu frunze
Se renasc frunzele.
Un nou ]nceput ]n aceea=i continuare.
Mugurii firavi se preling
}n form[ =i culoare,
NIMIC NU-I ZERO $#
Rotunzi ca stropii de ap[,
Curg pe creanga aplecat[-n v[zduh...
Dar tu cine e=ti?
Frunza te-ntreab[.
Te vede-ng`ndurat pe-un ]ntins de iarb[.
Dar tu cine e=ti?
Un nou ]nceput ]n aceea=i continuare?
+i poate-ai mai fost,
Poate vei fi,
De frunza aceasta ]\i vei aminti?
Vei mai deschide aceea=i u=[
Sau geam?
. . . . . . . . . . . .
St[ ramul plin de frunze,
Matern[ frunz[-n ram...
Tor\e cu frunze
C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem
Unul altuia,
Vom privi-ndelung
La frunzele din jur...
C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem
Unul altuia,
Vom ridica dou[ ofilite frunze
De pe-o margine rece de p[m`nt
+i-om porni dup[ ele,
Dup[ dou[ f[clii...
Vom merge mult,
$$ I O N VATA M A N U
Palate de frunze
Palate galbene pe crengi
Stau frunzele ]n potolire,
+i-n ele-nf[ptuite legi
De moarte =i iubire.
Aceste mute-mp[r[\ii
Plutesc prin aer u=urat...
O, galbene vinov[\ii
De anotimp nevinovat.
De ziua frunzei
E o zi plin[ de frunze,
O singur[ zi ]n via\a ta lung[,
NIMIC NU-I ZERO $%
C`nd tu, ]nfrunzit[,
Plin[ de v`nt,
Orice-ai spune
E tot jur[m`nt.
C`nd =tiu a te crede
Ruginie sau verde.
C`nd e=ti toat[ din frunze
Ochii =i buzele.
C`nd ziua se umple de frunze,
O singur[ zi ]n via\a ta lung[...
Frunz[ de soc
Am rupt
Crengi cu frunze de soc
(}n Moldova socul ]nfrunze=te ]nt`iul),
Le-am pus pe morm`ntul bunelului,
F[r[ s[-i atingem c[p[t`iul:
O-ndesit[ p[dure de sunete
+i fluturi,
}n care copiii au venit s[ se joace,
S[ se bucure...
}n p[dure de soc
Pov`rnit[ pe-un morm`nt,
F[r[ a =ti copiii
C[-n luna aceasta
Bunelul
Iese din p[m`nt
(C`nd abia-nfrunze=te creanga de soc),
$& I O N VATA M A N U
La casa de frunze
Noi soseam acas[
+i-auzeam cum ne depl`ng,
De parc[ am fi murit.
Iar noi soseam acas[,
Pur =i simplu acas[,
La casa de frunze:
Geamul frunze,
Pragul frunze,
Vecini r[d[cini,
Cer de \[r`n[,
P[m`nt de lumin[,
+i casa de frunze tot cobor`nd
}n pieptul iubitului nostru p[m`nt...
Iar noi soseam acas[,
T[cu\i,
C[ci nu mai vorbeam de durere,
De moarte,
NIMIC NU-I ZERO $'
Ci pur =i simplu iubeam,
}ncol\eam,
Spre coroan[
Frunze-n[l\am,
Adic[, dragostea noastr[
De frunze.
Sosi\ii la casa de frunze,
Sosi\i pur =i simplu acas[,
La casa vie\ii ]ntregi,
}n pieptul iubitului nostru p[m`nt.
A DOUA LUMIN{
Se duc cocorii
Toamna cocorii se aud, se-nt`mpl[ ceva prin v[zduhul
ud, iar noi continu[m petrecerea...
Toamna cocorul intr[ prin geam, ne-a=teapt[, se uit[ la
pere\ii ruginii, iar noi dormim obosi\i de petrecere, dor-
mim cu oaspetele-n cas[...
Toamna ploile ]=i scutur[ blana, \i-i sete =i cau\i cana, o
g[se=ti undeva ]n odaie, m[-ntrebi: De ce i-at`ta ploaie?
=i lampa de ce mai arde pe mas[, =i c`t e de t`rziu ]n acest
cenu=iu...
E toamn[ =i nu-\i mai r[spund, cocorii trec`nd se aud,
ceva se-nt`mpl[ cu petrecerea noastr[, cau\i printre nori o
stea s[ cobori, s-o pui ]n locul l[mpii, pe mas[, dar e t`rziu
=i cocorul e-n cas[...
Ceva se-nt`mpl[-n v[zduhul nop\ii, frunzele ca ni=te aripi
de cocor pornesc s[ zboare, fac o cale peste mare ori o
punte peste munte =i tot a=a ]n zbor o frunz[ =i-un co-
cor...
E toamn[, e at`t de t`rziu, iar tu m[-ntrebi ce or[ e-n
acest cenu=iu, nici s[ =tii c[ dormim cu oaspetele-n cas[, =i
numai lampa mai arde pe mas[...
NIMIC NU-I ZERO %!
Logos
Cu buze-nvine\ite de cuvinte
A. B.
+i tot mai p[timit, =i tot mai dens cristalul, =i tot mai alb
j[raticul ]n care intr[ calul...
+i tot mai lini=tit, =i tot mai leg[nat, =i tot mai verde
frunz[ ]nverigate =oapte =i tot mai grele buze...
+i tot mai ]n[l\at[ statuie f[r[ m`ini, =i tot mai grea se-
cund[-n joc de s[pt[m`ni, =i tot mai mult[ zi ]ntr-un izvor
de ape, din care beau cu ochii b[tr`nile Odochii...
+i tot mai argintie str[luce floarea-n tei, c`nd, Logos, tu
te na=ti din c`ntece-femei, de parc[ ari, =i semeni, =i culegi
un mare spic de aur al vie\ii noastre-ntregi...
C`ntarul
Pentru Imant Ziedonis,
poet leton
Am c`nt[rit o pas[re t[c`nd... Am c`nt[rit-o apoi c`n-
t`nd... Acela=i c`ntar...
Am c`nt[rit-o zbur`nd, am c`nt[rit-o ]n aer =i pe p[-
m`nt... Acela=i c`ntar...
Am pus-o apoi ]n copac, am c`nt[rit-o cu tot cu copac...
Am a=teptat s[-nfloreasc[ copacul...
Am a=teptat s[ se scuture frunza... Acela=i c`ntar...
Am adormit ]n somn ad`nc, m-am trezit, ce-am visat am
c`nt[rit... Acela=i c`ntar...
Am ]mpu=cat pas[rea, m-am uitat la glontele r[mas ]n
arip[...
%" I O N VATA M A N U
Secunde cu mun\i
I
Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dint`i
Cu melci =i st`njeni, =i pa=i ce lumineaz[
Muzici curg[toare printre c`nt[rile dint`i...
III
IV
VII
VIII
IX
XII
XIII
XIV
XVII
XVIII
XX
XXI
XXII
XXIII
M[ rog de via\[
}ndur[-te de omul bolnav.
El zace acum ]n ne=tire.
Adu-i satul de ba=tin[ la c[p[t`i.
Poate l-o auzi =i s-o trezi.
E-un \[ran =i moartea nu-l sperie,
dar mai vrea un pom s[ s[deasc[,
frunza s[-i creasc[, p[m`ntul s-adumbreasc[...
Caut[-n tine r[m[=i\ele timpului lui,
adu-le-ncoace, la c[p[t`i.
Poate le-o auzi =i s-o trezi.
Inscrip\ie
Aici, la ast[ mas[ de lemn b[lai =i tare,
Cioplind ]n piatra limbii secunda unui vers,
Din suflet am l[sat cuvintele s[-mi zboare,
Iar vremea lor s-ajung[ =i-n ale tale vremi.
Cocorii
Mi-am ]ncheiat g`ndirea
+i nu =tiu ce mai cred.
Dar pleac[-acum cocorii
+i-n fruntea mea se pierd.
Dar bate-aripa-n os
+i bate-n s`nge zborul,
Ce pas[re f[r de folos
}n toamn[ e cocorul.
Da-mi cade fruntea plin[
De ]n[l\imi =i nori,
De-o piatr[ se sf[r`m[
+i ies din ea cocori.
Art[ =i destin
Juca poetul v[zduhul =i focul,
Juca poetul apa =i ninsoarea,
Juca =i via\a lui, juca ]n ea norocul,
Cum joac[ printre ceruri ]nserarea.
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt,
dac[ nu vre\i s[ v[ risipi\i
la masa plin[ de bucate,
ca ni=te cet[\i, ruin`ndu-v[,
l`ng[ copacii ce dau ]n frunz[...
NIMIC NU-I ZERO '!
Mai am o or[ de c`ntec,
]n care durerea o-ncerc
]ntre din\i,
arcul ei ]ntins
m[ umple cu t[ioase s[ge\i...
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt,
dac[ nu vre\i s[ intra\i ]n prim[var[
f[r[ muguri =i frunze,
dac[ =ti\i ce e vara,
ce e toamna,
ce-i via\a =i moartea,
ce-i ]ntre ele.
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt,
c[ci f[r[ c`ntecul meu,
v[ va p[r[si inima,
'" I O N VATA M A N U
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt...
G`nd
}nchipuindu-mi g`ndul r[t[cit departe,
Eu m-am temut =i-am tres[rit.
C[ci tot plec`nd, n-am mai venit
+i m-am pierdut o parte.
Prietenul albastru
Pentru Leons Briedis,
poet leton
Simplu
Ca floarea soarelui, simplu,
Fii ochiul ce vede,
C[ci o \ar[ mai verde,
+i-o or[ mai verde,
Tu n-ai.
Reazemul t[u de \[r`n[
Ca diminea\a pe plai,
C[ci o mai scump[ lumin[,
A doua lumin[,
Tu n-ai.
Ca gr`ul ]n spice, simplu,
Fii rodul ]ntreg, d[ruirea,
C[ci tu n-ai alt[ iubire,
Dar care alt[ iubire
S[ ai?
A fi cinstit
A fi cinstit nicic`nd nu e t`rziu,
+i nu-i t`rziu s[-\i aperi demnitatea,
+i nu-i t`rziu s[-\i aminte=ti de frate,
+i s[ nu ui\i de mama =i de tata.
'& I O N VATA M A N U
}n doi cu luna
P`n-acas[ nu e mult
Eu cu luna-adesea-am mers,
+i-am vorbit ]n doi cu luna
Despre trebi ]n univers.
Eu ]i spun =i ea m-ascult[
Cu o rar[-n\elepciune
Asta z[u c[ n-am g[sit-o
Nici la mine, nici la lume.
Destin
De parc[ alunec sub vis,
}ncape c[rarea-mi cu focuri de straj[,
Alunec ad`nc sub vraj[
+i-ntreg m-am deschis.
Ca s[ nu uit
Pe unde lunca-i ]ndesit[-n mur[
+i bate v`ntul la un col\ de cas[,
+i n-are c`nd s[ tac[ vorba-n gur[,
Iar floarea se urze=te ]n m[tas[;
Unul n[scut
Zeul care vrea s[ devin[
P[pu=oi
S-apuc[ de dezghiocat...
Ce bra\ iert[tor!
I O N VATA M A N U
Fuga merelor
Gr[dina cu mere, cu meri,
Gr[dina cu vere, cu veri,
Via\a poveste=te-\i-o toat[,
O poveste rotund[ =i coapt[.
}n coroan[ de pom,
}n fiecare frunz[ c`te un om,
Iar acolo unde-i frunza mai rar[
Se a=teapt[ o stea s[ r[sar[.
Toate-s aice.
S-au sem[nat.
" I O N VATA M A N U
Origine
P`n[-n stilou pl`ngea
Cu tropul ei cerneala,
Mama-n c`mp str`ngea
Ca s[ se umple poala.
Floare de pepene
Floare de pepene suflete bl`nd,
Galben[ tain[-n amurg,
Muncitoare =i tu, =i tu z[mislind
Cu for\[ de demiurg.
NIMIC NU-I ZERO #
Raz[ pe curp[n g`nd roditor,
Pe-o var[ l[rgind universul.
}n tainele tale albin[ cobor
S[ nu-mi sterpeasc[ versul.
Mirele mort
Larg[ suflare, t`n[r[ inim[,
Cum aeru-n tine s-a rupt?
+i g`ndul se teme de moarte,
+i-mb[tr`ne=te-ntr-o clip[, ca zgura.
O, t`n[r[ inim[!
Ce-i aeru-n care nu mai este lumin[?!
$ I O N VATA M A N U
O sear[ acas[
O sear[ acas[ e c`t un veac ]ntreg,
Lini=tea-n struguri se coace =i ea,
Toate le-adun, le simt =i le leg,
Acas[ e =i inima mea.
Domnica
Cucoana Domnica
Zi de duminic[,
Parfumul satului nostru.
Ame\ea b[ietanii,
Cop\i ca bostanii
Vara la s`mburi.
}n seara de vineri
S`nii ei tineri
Ie=eau la plimbare prin sat.
NIMIC NU-I ZERO '
U=oar[ la bluz[,
Rujat[ la buze,
Oprea r[suflarea pe uli\i.
P[ru-i de spic,
Ca un =oarece mic,
S-atingea cu coada de ochi.
Pielea pe bra\e,
Ca ni=te roman\e,
C`ntate noaptea t`rziu.
Avea o lumin[,
De ie=eau din gr[din[
B[rba\ii cu ochii la por\i.
Femeile-n sat
Cu nasul str`mbat
Icneau la parfumul Domnic[i.
Cu to\ii-o vorbeau,
Iar unii adormeau
Cu visul pe urmele ei.
Dar el sfor[ia,
De piept se lipea,
+i noaptea dormea l`ng[ ea.
I O N VATA M A N U
}n sat b[ietanii
V`nau to\i motanii,
Sper`nd la b[lanul Domnic[i.
+i-umblau nedormi\i,
Strecurau printre din\i
Soiuri aiurea de vorbe.
Ziua la clac[
Porneau s[ desfac[
Blana b[laie a lunii.
Care de care
Cu minciun[ mai mare,
Ocoleau adev[rul cu to\ii.
O, cucoana Domnica
Zi de duminic[,
O, vorbele satului nostru...
Mama Maria
U=a sta ]nchis[, iar mama la covat[
B[tea cu pumnul rufa s[ fie mai curat[,
+i-ntindea pe iarb[ p`nzele la soare,
|esute la r[zboaie =i toarse la fuioare.
NIMIC NU-I ZERO
+i-n[lbea =i ea cu chipul ]ntre patimi,
}n z`mbete oprite ce le z`mbea pe lacrimi,
+i zile-n =ir =i nop\i ea culegea cu g`ndul
Asupra noastr-un st`njen ce-acopera p[m`ntul.
Simion
Iar Simion Buzatu t`rguia f[in[.
Schimba un chil de sare pe patru de sl[nin[.
}n somn dormea cu banul, avea un g`nd c`=tigul,
Vindea c[ldur[ vara, iar iarna vindea frigul.
T`rziu,
c[tre sear[,
c`nd cerul s-a unit cu p[m`ntul,
precum Iacob se unea cu sf`r=itul,
lupta obosindu-l,
& I O N VATA M A N U
fl[m`ndul
]nfomet`ndu-l,
]ntr-o v[paie pe zare
=i-n piept la ultima suflare,
M-am ]ns[m`n\at
M-am ]ns[m`n\at ]n poart[,
M-am ]nsec[rit ]n c`mp,
Fiindc[ na=terea-i o dat[,
Iarba-n v[zduh suge timp.
Cu frunz[ de brusture
+i frunza cea de brustur,
Ce nu-mi place c[-i prea mare,
Poart[ umbre peste ierburi
+i-un destin de scuturare.
V[zduh de-acas[
Secer[ secerea ploile.
Ie=i, moarte, din plopi!
Odihna o sufl[ oile,
Cre=te p`inea pe stropi.
INTERES DE SPA|IU
Punct de vedere
}nv[\ limba a vorbi substantive.
Pe degete num[r imortele.
Dou[ regine guralive
}=i pudreaz[ ]n spa\iu stelele.
Nu =tiu de ce,
Dar rimele le caut la tabla-nmul\irii.
Bolnavii de poeme
Stropul de ploaie se preface-n inele
am un interes de spa\iu:
sus e tavanul alb ca o fa\[ pudrat[,
jos ating cu st`ngul fa\a podelei.
" ION VATA M A N U
Suflare
Eu aflu c[ macul sufl[
Pui ro=ii ]n aerul serii
+iraguri de fumuri pornite
Din Anatolia ienicerii.
Interes de spa\iu
Pe \[rmul pres[rat de c[tin[
+i numai nisip ]n jur
Un r`set s[lbatic umplea
Golul ]n aerul sur.
V`ltoare
Mai ]n\eleg s[ vinzi ceap[.
Mai ]n\eleg s-aduni m[tase de p[pu=oi.
+i...
+i muzica aceasta care st[ de-asear[ ]n cap
=i nu se termin[...
NIMIC NU-I ZERO %
+i fraza aceasta, pe care mi-ai spus-o,
st[ de-asear[-n suflet
=i nu trece...
+i str[bunul,
ochind o oaie la p[=une,
ca s[ ne ]nve\e =i ast[zi
ce ]nseamn[ Miori\a...
Locul strofei
Am aflat un loc =i pentru strofa asta
}ntr-un desi= de rime de la Homer ]ncoace,
M-a ajutat, spun drept, acas[ la fereastr[
Un aer cu m[slini ce-l miroseam ]n pace.
Autologie
A=a nu se poate!
Ce mai am de f[cut?
Pe care?
Cite=te-mi...
Tu nu-mi citi de moarte amintiri,
Cite=te-mi azi cire=ul ]n coroan[.
Eu cer un text u=or, ca floarea alb[,
Cite=te-mi, dac[ po\i, laptele ]n can[.
}n cetate
Iubito, nu-i nimeni azi ]n cetate.
Nici timpul pe-aice nu trece.
Un gol demoleaz[ piatra ]n zid
+i se vars[-n grea singur[tate.
Te l[comesc
Te l[comesc, iubito, cu l[comia
Cu care gr`ul l[come=te c`mpia.
Urmele tale sunt spice =i st`nci,
+i aer ]n care m[ stingi.
! I O N VATA M A N U
Brod`nd, femeia...
+i tot legi, femeie, firul,
Mai brod`ndu-\i trandafirul,
Dar descre=te ghemu-n a\e,
Trece-n bluza de pe bra\e.
Toamn[ la Bud[i
Pentru Ion C. Ciobanu
Copilul
Pentru Anatol Codru
Ro=ul mac
Pentru Mihai Cimpoi
Nimic imposibil
Pentu Nicolae Esinencu
}nchipui\i-v[ un ou p[trat,
pe care vi-l promit de-at`\ia ani,
=i pentru care
a= avea nevoie de o g[in[ p[trat[,
]n orice caz de-o alt[ form[ a g[inii.
Acas[, artistul
Pentru Igor Vieru
O galben[ t[tarc[,
ca fa\a t[tarcei,
=i-un nuc, =i primele brume.
E-acas[ artistul,
=i-i toamn[ ]n lume.
Un corn singuratic
=i salc`mul t[iat,
=i m[ce=ul la prag,
=i-un c`ntec de suflet,
=i-o vorb[ de drag.
Albul pe alb
Pentru Mihai Grecu
Mai r`de ]nc[ o dat[, maestre, pe p`nza ]ntins[,
s[ m[ uit la fumul cel alb,
cum s-a=terne pe foc,
s[ m[ schimb cu privirea,
s[ fac o lansare cu inima
=i s[-mi repun sufletul la loc.
p`n[ la genunchi,
p`n[ la frunte,
]ntoarce =i-acest munte
cu piscul ]n jos,
s[ v[d cum arat[ un munte ]ntors.
Opera\ie matematic[
Pentru profesorul-metematician
Valentin Belousov
Gra\ie
acestei chirurgicale opera\ii
m[ g`ndeam la civiliza\ie.
Pas[re cuib.
Om plug.
Dar cine mereu ridic[ la cub?
Chipul apei
Pentru chimistul Valeriu Ropot
O aud
+i m[ g`ndesc
La mine...
NIMIC NU-I ZERO "
Cuvinte de cret[
I
Am studiat valen\ele lumii: ceea ce se leag[
=i ceea ce nu se leag[,
M[rginirea =i nem[rginirea
}ntr-o leg[tur[ a g`ndirii.
De parc[ s[ream de pe-un picior pe altul
]ntr-o iarb[ geroas[,
C`nd de-at`ta frig nu puteam auzi gl[suind
Pas[rea ce se topea ]n c`ntecul ei.
II
S[ mul\umim, iubito, acestui rug de p[dure,
+i stelei asupra-ne, s[ mul\umim,
Nop\ii, care ne umbl[ prin pleoape
+i ierbii pe care =edem.
III
Ca vocabula
Pe-o pagin[ mut[,
De=i a=a de singur m-a= teme...
IV
Cules e m[rul de mugur =i de veste,
+i trece-asupra ta un r`u ]nchipuit.
A fost odat[ precum nu mai este,
Oglinda ce m-arat[ pe-un c`mp ]nlocuit.
VI
Cum nu e nimic c`nd visezi meri ]nflori\i,
Cum nu e nimic c`nd m[turi casa,
Cum nu e nimic c`nd c`ntecul se vaic[r[
de durere ]n oase,
Cum nu e nimic c`nd duhul florii se-mpr[=tie
pe c`mp,
A=a =i cuv`ntul gust[ din m[r =i nu poate
spune,
A=a =i cuv`ntul s-adun[ ]n mijlocul pe=tilor,
Cum nu e nimic c[ e jocul pe=tilor,
Pe lini=tea aceasta amor\it[, uituc[,
}n noapte t`rzie, c`nd luna
Se urc[ sus ca s[ st[p`neasc[,
Cum nu e nimic c[ va st[p`ni...
"" I O N VATA M A N U
VII
V`ntul ]=i ]nal\[ cascadele,
Curge pe v[zduh str`mb,
De parc[ m[ sufl[ ast[zi pe d`mb
Cu dou[ toamne deodat[.
VIII
Din c[rbunii stin=i
Se trezesc orele acelea...
IX
Democrit =i-a scos ochii ca s[ poat[ g`ndi...
Am nevoie de ]nc[ o pereche de ochi,
NIMIC NU-I ZERO "#
Fiindc[ ochii pe care na=terea mi i-a dat
Se uit[ acum ]n inima operat[...
Ce se face ]n piept!
O inim[ ]mpuns[ cu bisturiul. F[r[ de nume.
Timp care n-are ]ncotro =i st[ aici,
Lenevit f[r[ s[ mai vrea ceva.
X
}n ziua aceea a nins...
Alb pomul la geam, ]n z[pad[,
Alb geamul, alb ]n z[pad[,
Alb pe albe cear=afuri...
Negru ]n inim[,
Negru ]n ochii iubitei,
Ca la statuia ]n ploaie...
Acum plou[...
Acum plou[...
XI
Acolo unde se termin[ drumul,
Pe l`ng[ norul cel alb,
Ca un miel pe paji=tile albastre cere=ti,
Cum \i-oi r[spunde, c`nd ai s[ ]ntrebi:
Unde e=ti?
XII
E un tablou cu cai,
Pe care l-am scris din memorie.
NIMIC NU-I ZERO "%
I-am adus s[-i ad[p cu vopsea.
I-am pus ]ntr-o fresc[
S[ necheze...
XIII
O, timpul nop\ii poet =i el,
+i-n zori de zi cu-aceea=i soart[
Pe-o foaie scris[ via\a toat[,
+i moartea toat[-ntr-un rondel.
XIV
Iart[-le, drag[, fiin\ele acestea f[r[ de g`ndire!
Sunt ni=te broileri,
"& I O N VATA M A N U
XV
XVI
XVII
Fluturi de ghea\[ =i aerul
}n care mi-a r`s o \iganc[,
Vr[jindu-mi vederea =i parc[
+i aerul r`dea l`ng[ ea,
R`dea l`ng[ ea =i vederea
+i fulgul zbur`ndu-=i c[derea...
XVIII
Str[ino, de unde vii?
Din lun[, str[ine...
Str[ino, unde te duci?
}n lun[, str[ine...
A=terne prosopul ca s[ calci mai moale,
c`nd te vei urca ]n zid...
Mi-oi a=terne =uvoiul de ap[...
Apa te va duce-napoi...
M-oi g`ndi la pieptul care ]nfrunt[...
# I O N VATA M A N U
Ce g`ndire ]ndr[znea\[!
}n zid, str[ine, ca zidul...
XIX
XX
E un g`nd pu\in, care-n perdea
+i-a ]nc`lcit aripa ca o musc[,
+i-l v[d c[-i musc[, =i-i sub\ire,
+i nu-i g[sesc o potrivire,
NIMIC NU-I ZERO #
+i-l cercetez delaolalt[,
Fac presupuneri =i concluzii,
Dar musca b`z`ie iluzii
}ntr-o perdeau[ colorat[...
XXI
Nu dovede=te soarele s[ sloboad[ o raz[,
C[ zece poe\i dintr-o dat[ ]l pasti=eaz[...
XXII
Te-arat[ frumos ca izvorul
Pe marginea-ncetului cer,
Doar asta mai pot s[ \i-o cer,
+i dorul.
XXIII
Drag[, tu e=ti acum chipul unei lumi...
XXIV
Pl`ngeau cuvintele ]n grai,
Pe stinse flori curgeau lumini.
Intra poetu-a=a ]n plai,
Ca soarele ]ntre gr[dini.
XXVI
Clo=ca st[ pe stropi de rou[,
Scoate suflare nou[:
D[-ne aer =i nou[,
C[ suntem vreo nou[.
O, minune p[m`nteasc[!
Steaua num[r[: sunt nou[!
Chiar =i-o fire p[s[reasc[
Scoate-n timp suflare nou[.
XXVII
Copil[, spune-mi numele t[u.
#" I O N VATA M A N U
XXVIII
Dragule, nu e=ti singur,
Al[turi e un izvor
Odat[ am auzit un murmur
}n val tremur[tor.
XXIX
Tot mai pu\in ]\i asemeni.
Astfel nici tu nu te recuno=ti.
Se scutur[ de pe bol\i
Stele ]nghe\ate,
F[r[ s[ se ating[ de tine.
NIMIC NU-I ZERO ##
Sau poate c[ iubirea
Odat[ =i-odat[
Are privirile unui geam ]nghe\at...
XXX
C`nd s-a a=ezat pe pervaz un hulub,
Vroiam s[ fiu ca hulubul.
XXXI
Mi se pare sau poate
}ntr-adev[r nu pot comunica cu mine.
De parc[ nu m[ aud,
Nu m[ simt.
XXXII
Copiii se joac[ ]n curte.
P`n[ =i vocile lor
Se joac[ ]n curte.
E cerul lor,
Al copiilor...
XXXIII
Tu mi te-ar[\i pe-o margine de mine.
Sc`nteiaz[ sim\irea timid[.
De parc[ cer=esc miere albinei
Sau m[ r[ce=te miezul de pit[.
XXXIV
Din care durere m[ =tergi?
XXXV
Am scris c`t a \inut o ninsoare.
Bra\ul cu inima l-am ]nlocuit.
Era nevoie de cea mai simpl[ scrisoare
+i de-un suflet de citit.
XXXVI
Parc[-i mai bun[ salcia ca plopul,
Sau urzica =i pelinul
}=i pun vreodat[ aceast[ ]ntrebare?
Sau mai bun poate fi
Omul la care m[ duc,
Ca omul de la care vin?
+i totu=i exist[ ceva
Mai bun ca altceva!
Cine? C[ =i orele sunt totuna!
Poate adev[rul e mai bun ca minciuna,
Dac[ nimic
Nu poate fi
Niciodat[
Totuna...
#& I O N VATA M A N U
XXXVII
Numai tu po\i sosi a=a de t`rziu.
XXXVIII
Perna adoarme ]naintea mea,
Fiindc[ nu =tiu cine-i mai obiect ca cine.
Cu dou[ c[ld[ri de ap[ alearg[
Un careva la mine
S[-mi sting[ focul din ochi.
Ce pleoape arse!
XXXIX
S[lbatic[ fire din dans,
Mi-e g`ndul s[ te ur[sc.
Femeie cu s`nii de foc,
Mi-i g`ndul s[-i sting c-o uitare.
NIMIC NU-I ZERO #'
P[dure \i-e p[rul ]n care m[ pierd,
Iar ochii o simpl[ socotitoare.
Cu inima m[ min\i,
Cu s`nii m-alegi,
+i cu ochii seci.
XL
S[biile p[m`ntului au ruginit...
XLI
Nimic nu m[ desparte de tine.
Mereu s[ te v[d.
Copacul se scutur[-n iarn[
+i frunza se umple de-om[t.
XLII
Dar inimile se mai =i opresc.
Nici moartea nu e f[r[ de moarte.
Cel tare de slab se desparte,
Atunci c`nd abia se unesc.
XLIII
Prin cea\a zorilor de ziu[
Ma=inile trec,
Ca ni=te licurici orbi...
XLIV
De prisos ]mi p[rea cuv`ntul iubire
}n gura omului
Care-mi vorbea ]n amurg.
XLV
}n gustul sf[r`mat ca o nuc[,
}n p`inea ]ntins[ f[r`me,
Tu stai =i pescuie=ti o iluzie
A c`ntecului f[r[ de rime.
XLVI
Pom vorbitor,
Limb[ a plantei, molcom[,
Are cuv`ntul floare ]n sunet
Stau =i ascult,
+i cuget...
M[-nv[\ a vorbi
De la tine, pomule...
XLVII
Mi-ating s[rutul de p[m`nt,
}ncepe-un soare-n r[s[rire,
Lumina cea de-nchipuire,
Pe care o g[sesc muncind.
NIMIC NU-I ZERO $!
Pe-o margine de foc s-arat[
At`ta Eu ]ntins pe raz[,
De parc[ inima serbeaz[
}ndr[gostirea ei curat[.
XLVIII
Pentru c[ nu se poate altfel!
Pentru c[ ora la care-am venit
Putea s[ nu fie.
Precum c[ ba=tina mea ar fi dorit
O poezie.
Pentru c[ m-am ]mbog[\it cu o frunz[
Toamna devreme ]n v`nt.
Pentru c[ sufletul se stabile=te ]n ochi,
S[ vad[ p[m`nt.
Pentru c[ dragostea, numai ea e mare nectar,
C`nd albina s-afund[ ]n floare,
+i spinul nu se duce din palm[,
C[ n-are-ncotro, c[ n-are.
Te iubesc, arbore! =i arborul
+i-a scuturat fructele...
Pentru c[ nu se poate altfel!
XLIX
O pas[re vrea s[ s-a=eze
+i nu e unde.
$" I O N VATA M A N U
Pentru tineri
E ziu[ de vineri,
NIMIC NU-I ZERO $#
Iar pentru noi
E ziua de joi.
LII
Acest perete de sticl[
M[ arat[ str[zii.
LIII
Ce zbuciumi tu, \[r`na mea,
Leg`nd ]n verde vara care
Nu poate-nf[\i=a o floare
}n chipul rar ce l-a= vedea.
LIV
|i-am zis: Suflete bun.
Tu nu te po\i ]ntoarce
De dou[ ori
}n aceea=i ochi.
Pentru o singur[tate
Ne-am pus pe degete
C`te-un inel...
LV
Colier
Strop de chihlimbar leton.
Sur`de marea
Pietrificat
}ntre femeie =i b[rbat.
NIMIC NU-I ZERO $%
O, pescarii veacurilor,
De mult pleca\i de-acas[,
Iat[-i se-ntorc
Stropi de chihlimbar,
F[pturi de m[rgean,
De parc[ marea
}=i justific[
Ve=nicia...
LVI
Aceast[ ninsoare
M[-ntoarce cu fa\a spre mun\i,
}ncolo, la creasta cea alb[
+i fulgii trecu\i,
+i unde-i totul
F[r[ de ]ntoarcere...
LVII
Barbar e cuv`ntul nimic,
Ca un ho\ ce l-am prins
cu furtul ]n m`n[,
+i care nu recunoa=te...
Ai, barbarul, nu recunoa=te...
LVIII
Omul cel straniu a ]nceput
S[ c`nt[reasc[ pe r`nd
Fiecare zi.
$& I O N VATA M A N U
Ziua de mar\i,
C`t de slab[-i, s[rmana!
LIX
Draga mea, privindu-\i ochii,
Am dat de raza urii,
}n locuri ad`nci,
Sub gean[,
Pe unde m[ temeam
Alt[dat[
S[ intru
Cu inima mea
Fricoas[
+i oarb[,
+i care abia ast[zi
Le vede pe toate...
NIMIC NU-I ZERO $'
LX
Dac[ v-a\i l[sa de jocul acesta de rou[
=i v-a\i usca chipul mai la soare,
cred c-ar face mai pu\ine gre=eli
elevii la dictare.
LXI
Soarele se-nclin[ pe-o margine de lac,
}n haine de amurg c`mpiile se-mbrac,
+i eu m[ uit ad`nc, =i-i vreme-acum de coas[,
+i se petrece-un soare ]n raze lunecoas[.
LXII
}n spa\iul imens,
]n care m[ aflu,
casc[ l`nced zeii,
netrezite ]nc[ ]ntinderile
acestea
m[-nghit cu a lor nem[rginire.
LXIII
Mi-i poft[ de stele...
LXIV
}n loc s[ ne iubim,
ne ducem la nunta altora,
]mp[rt[=im fericirea altora,
ne umplem zilnic de altul,
ne spunem zilnic alta,
sim\im alta,
adic[ altceva,
]n loc s[ ne iubim.
LXV
At`tea lucruri de prisos
mi s-au plodit ]n g`nduri,
C[ mi-i team[ c[-s str[in
=i-n cele patru r`nduri.
LXVI
Care-i farmecul
c[r\ilor de joc,
dac[ joac[ o lume?
Unul a adunat
chiar =i-o bibliotec[ din c[r\i de joc...
O oper[ editat[ ]n copert[ tare
la selec\ia: Crai ale=i.
Dame alese.
Vale\i.
Colec\ii de Zece =i de +ase,
de parc[ se termin[
tabla ]nmul\irii.
LXVII
Spune-mi: cum ai dormit?
P`n[ =i somnul t[u e o enigm[.
LXIX
P`n la trei cire=e coapte
ca s-ajung cu g`ndul,
nu mai dorm a treia noapte,
tot c[znesc fr[m`ntul.
LXX
Era ]n codri
+i stejarii
Ace=ti b[rba\i ai folclorului nostru
%" I O N VATA M A N U
Repetau ]n ecou:
Pas[re Eu
1. C`ntecul de luni al p[s[rii
}n fiecare lucru, om sau no\iune
Aud o pas[re c`nt`nd...
}n fier e pas[rea de fier,
}n gum[ pas[rea de gum[...
Fiecare lucru, om sau no\iune
Acestui c`nt de pas[re
}n totul se supune...
+i e destul din careva din ele
S[ evadeze
Aste dou[-aripi-
Antiteze,
C[ lucrurile-ntr-o clip[ se confund[,
+i nici s[-ntrebe, vai, nu pot,
Nici s[ r[spund[...
Ba chiar mai mult.
Scaunul pretinde a fi mas[,
Iar masa-n patul meu se culc[,
Cu plapuma-mi se-nvele=te,
NIMIC NU-I ZERO %#
Ca =i mine,-ncearc[ a visa,
+i chiar viseaz[.
Stiloul, spre exemplu,
Din garderob[-mi ia cravata
+i, st`nd cu poza mea ]n jil\,
Semneaz[
Un act ce m[ condamn[.
Eu tremur,
E, distant, ]mi face:
Apeleaz[!
Televizorul ]mi pip[ie diapazonul,
+i-mi porunce=te
S[-i emit
Imagini care s[-i convin[,
Altfel ]mi poate stinge
Ochiul ro=u de lumin[...
Ce bine c`nt[ pas[rea
C`nt ]n fiecare-n parte,
P`n ce lucrul ]nsu=i, pare-se,
De pas[re nu se desparte...
Un ro=u de amiezi,
Albastru de chindii.
Ele slujesc mai multe melodii:
O mult str[in[ not[ alto,
St[p`na sc[rii muzicale,
Acolo pas[rea-mi nu c`nt[,
Acolo moare...
Le chem ]n ritmuri de andante
Precum sunt vocile lui Dante...
... De secole se soarbe vinul,
Rece ca p[m`ntul,
Am[riu ca pelinul...
Mai e =i-a treia-mp[r[\ie
E numai forte =i major,
Un ou cu \ipete de pui
}n zbor...
Mai slujesc =i-un Mare Dor,
El ce spune, el ce tace
Numai cre=te =i se coace,
Se desface...
Mai slujesc =i-o dragoste uitat[:
O mam[-avea
O preafrumoas[ fat[.
A pierudt-o,
A pl`ns-o,
A durut-o...
+i-acum o mai a=teapt[,
Fata nu se-ntoarce,
A furat-o un zm[u
+i-o \ine-n turnul s[u...
Tu, pas[re, zboar[,
NIMIC NU-I ZERO %%
}ntreab-o, surioar[,
Ce c`ntec c`n\i,
Ce pl`nset pl`ngi,
Ce lumin[-aprinzi.
+i ce lumin[ stingi?
Mai slujesc =i alte-mp[r[\ii:
Z`mbetul de zori,
Somnul de amiezi,
Cuv`ntul de chindii
+i alte melodii...
...}mi caut p[s[rile
Prin fapt de noapte,
Le strig c-o =oapt[ de andante,
+i trec pe-aceste tulburi p`nze
Cu vocile lui Dante...
Resping[toare...
Nu v[ scuza\i ]n fa\a mea!
Nici eu nu cer vreo scuz[,
Marele r[spuns se vrea satisf[cut
+i-atunce, fiecare,
Propria-i piatr[ =i-o r[stoarn[,
+i, respir`nd u=or,
Ia o hot[r`re
Unica ce corespunde aerului
pe care-at`tea veacuri l-au respirat
pl[m`nii...
Acesta ne e destinul.
La judecata lui,
Sobri, cu mintea clar[,
Va trebui s-am[nun\im
Memoria,
P`n[ la cel mai ne]nsemnat detaliu...
+i-atunci, dac[ grijit-am
Doar luciul viu
Pe dinafar[,
Prea str`mtor`nd interiorul
Ce caligrafia
O inspira\ie,
NIMIC NU-I ZERO %'
Mu\i, ca lemnul geluit,
Vom a=tepta sentin\a
Ce carii ne vor
Spune-o...
O, ]ncercuite ra\iuni =i spirite!
P[s[rile celuia ce peste tot ]nseamn[ Eu
Rup rugina cercurilor voastre
+i iar fl[m`nde
}=i continu[ zborul
Spre ierbi cu suflet viu,
P[=uni neinterzise,
Acolo s[ se c`nte,
Mult =i-ame\itor,
Pentru-o total[ armonie...
S[ m-asculte, s[ m[ cear[,
Setea mare-n toi de var[...
Pas[re, s[ =tii, eu s`nt
Numai ape =i p[m`nt.
Strig[t strig de ap[ rece
Strig[tul ce-o s[ m[-nece.
Strig[t strig de grea \[r`n[
+apte ori pe s[pt[m`n[.
Iarb[-n =es cu frunze ude,
Pas[re, cine te-aude?
Pas[re c`ntare veche,
Vin s[-\i fiu pereche...
La casa Lisandroaie
Pe deal la casa Lisandroaie,
+tears[-acum de-o ar[tur[,
Bl`nd p[m`ntu-i ca o oaie
C`nd ]=i trece iarba-n gur[...
Nu =tiam cu ce se-ncheie
Luna-n cer =i cum petrece,
Dar =tiam c[-ntr-o sc`nteie
Pe la u=a noastr[ trece.
Seara-ncet ]n cuptora=e
Ardea focul ca un vis
Auzeam c[ prin ora=e
Via\a e ca-n paradis.
M[cie=ul
}ntre flori de m[cie=,
Ca un dor, petala roz[
R[sufla parfum la geamuri
Peste-a verilor osmoz[.
Tudora
Nesmerit[ fire Tudora!
Din sat n-a ie=it niciodat[.
Femeie din soiul acelei femei
Sor[ cu taina,
Sor[ cu steaua,
Sor[ cu vorbele ei.
Care se pl`ngea
c[-l roade-ntr-o m`n[,
Care n-avea ap[-n f`nt`n[.
Care vroia fat[, care b[iet,
Care se desc`nta de speriet.
Care n-avea rod pe ogor,
Care avea-n suflet un dor,
Care se desc`nta de be\ie,
Care de feciorelnicie.
' I O N VATA M A N U
De era =i se izb`ndea,
Mai treceau pe la ea.
De era =i nu se izb`ndea,
Pentru via\a ei se ruga.
Cine =tie ce fiin\[ pe lume
Era =i Tudora?!
At`t se =tia:
E-o femeie din soiul acelei femei
Sor[ cu taina,
Sor[ cu steaua,
Sor[ cu vorbele ei.
' I O N VATA M A N U
Straie de mire
De era s[ fie o noapte cu lun[!
Dar unde?
Nici singura stea, str[lucind printre nori,
Nici ea n-a v[zut...
Se pr[bu=ea ]n t[cere,
Se golea ]n ochii pustii...
De patruzeci de zile,
O s[pt[m`n[ ]nainte,
A \inut animalele-n ograd[ fl[m`nde,
A scos din cas[ straiele feciorului ei,
Cele de mire,
+i le-a pl`ns oaia fl[m`nd[,
Mugetul vacii,
L[tratul c`inilor,
Nechezatul calului,
Covi\[itul porcului,
Le-a pl`ns Maria cu ochii usca\i...
'$ I O N VATA M A N U
Patruzeci de ani,
C`\i i-a avut s[-i mai tr[iasc[,
De ziua b[iatului ei,
O s[pt[m`n[-nainte,
Ea \inea-n ograd[ animalele fl[m`nde,
Scotea din cas[ straiele feciorului ei,
Cele de mire
S[ le pl`ng[ oaia fl[m`nd[,
Mugetul vacii,
L[tratul c`inilor,
Nechezatul calului,
Covi\[itul porcului.
Mama Maria cu ochii usca\i...
Fotea-muzicantul
Ca un pui de ocarin[,
El c`nta c`ntare mic[,
+i-o punea ca pe-o albin[
S[ dea ace la opinc[.
Pe la nun\i =i cum[trii
S-anun\a c[ Fotea c`nt[
Alte =apte melodii,
+i ]n suflet le desc`nt[.
El c`nta ca s[ vorbeasc[
+i cu orbii, =i cu mu\ii,
Ast[ via\[ omeneasc[
S-o-n\eleag[ chiar =i mun\ii.
D[ru\a
C`t de ginga=[ =i bun[,
+i cu flori crescute-n pleoape,
Cum e vara la cunun[
+i la ierburi, =i la ape;
Sau ca o c`mpie-ntins[
Numai iz de r[s[rit[,
C`t de simpl[ =i distins[,
+i ca sarea pus[-n pit[.
Unde-acum p[m`ntu-nal\[
St`njenei cu fl[c[ri crude,
S[ citesc ]n diminea\[
Numele trecut al rudei.
I O N VATA M A N U
Prour-zg`rcitul
L-a n[vodit n[pasta.
Bolea de zg`rci ]n lumea asta,
zg`rcit cu firea, bietul.
Balada c`nepei
Abia
la balt[,
topindu-=i floarea verzuie,
din\atele frunze,
I O N VATA M A N U
Slab[ la fuioare,
La meli\are.
Ca mai de l`n[,
NIMIC NU-I ZERO !
om cl[ti-o
]n ap[ de f`nt`n[.
N-ai vrea
]n sm`nt`n[?
Poate-n chi=leac?
Fleac!
Nu m[-nv[\a
a m[-nc[l\a.
De ce m[ ei
peste piei?
Peste fuior?
Nu, peste picior...
}n zilele acelea
satul mirosea
a ce era
=i-avea b[t[turi durute
ca palma ]ntre t[i=ul coasei
=i cute,
ca s[ sporeasc[
cositul,
c`nd s-amesteca
]n cuv`ntul gr`ului
vorba cl[titului...
Apoi din glod o scotea,
" I O N VATA M A N U
o cl[tea,
c[ pe l`ng[ balt[ curgea un p`r`u
cu ap[ p`n[ la br`u,
unde se cl[tea
femeia =i c`nepa.
Apoi o punea
]n pop,
o c[uta la snop,
pe la umbr[, mai pe la soare,
p`n[ la meli\are.
La ragil[, la c`l\i,
la fuioare, la furc[,
la deget, la fus,
la v`rtelni\[,
la mosor, la p`nz[
crea\[ ca o r`nz[
de g`sc[ sau de g[in[,
\esut tort ]n tort
o t[cere =i-un clopot
=i-ntins[ pun\i
pe sub ochi c[run\i,
m[surat[ cu cotul,
cu viul =i mortul,
gustat[ s[m`n\a, uleiul,
c`nd ]nflorea teiul,
se scutura teiul...
Ninsori
}ncepeau ninsorile, se-n[lbea p[m`ntul,
}ntr-o poveste rece ne-aduna cuv`ntul,
De parc[-n lumea mare cu-a ei filozofii
Eram cei mai de cas[ =i cei mai str[vezii.
$ ION VATA M A N U
O m`ng`ie gr`ul,
C`nd i-ajunge br`ul,
}n c[ldur[ soarele
}i spal[ picioarele.
Se uita cu lun[,
Dar n-a vrut s[ spun[,
Ce vedea, pe cine
F[t-Frumos din p`ine.
Se uita departe,
Peste zi =i noapte,
Dar ziua ce vedea,
Seara apunea.
Dac[ mergi-nainte,
Dai de foc fierbinte,
La sf`r=itul gr`ului,
La-nceputul r`ului.
Dac[ mergi-napoi,
Dai de =apte ploi,
Nimeni nu le trece,
C[ se-neac[ rece.
Gr`ul a vorbit,
Drumul i-a cosit
NIMIC NU-I ZERO !
Singur[ fecioara,
Ca ]n lume seara.
Ci s-a dus-nainte
C[tre foc fierbinte,
Focul cum ardea
Ea nu se oprea.
Gr`ul se sf`r=ea,
Dorul n-o sl[bea,
C`t de-ntins[ vara,
Numai dor fecioara.
La sf`r=itul gr`ului,
La-nceputul r`ului,
Fl[c[ri s-au prelins,
Ca fecioara-n pl`ns.
Dragostea ]n strop,
R`ul ]n uncrop,
Apa clocotea,
Fata l[crima.
" I O N VATA M A N U
Focul l-a-mbl`nzit
+i l-a potolit
Pe zgur[, pe par[,
Pe inim[ de fecioar[.
Fat[, fecioar[,
Nu-i vara var[
+i norocul noroc
F[r de dor =i foc.
Cu spice coapte,
Cu stele ]n noapte,
Cu sete =i rou[
+i cu p`ine nou[.
C[ bobul ]n spic
Avea ochi de voinic,
Care vedea, t`nguia
+i se-nspica.
Fata-l secera,
La piept ]l str`ngea,
Boabe aduna,
De fiecare-ntreba:
Secera cu spor
Cu iubire =i dor,
C[ s-ar[ta lanul
Ca vremea cu anul.
La mijlocul c`mpului,
}n amurgul timpului,
A=teptau ]n spic
Doi ochi de voinic.
C[ se mira =i soarele,
Toamna-n drum cocoarele,
Cum ]ntinerea meleagul
Cu draga =i dragul.
M[slinul oglindit
Pe sub m[slin, unde roie=te stupul
+i curge miere din ochi de pris[car,
NIMIC NU-I ZERO %
+i se-ngusteaz[ lacul ]n frunz[ de r[chit[,
Iar apa-ntinde valuri ]n zboruri de l[car,
1986
E un sf`r=it de secol
E un sf`r=it de secol, de mileniu,
Un geniu se atinge de vremea altui geniu.
Mai am un pic de veac =i-ncerc s[ presupun:
Pe c`t am fost de r[u?
Pe c`t voi fi de bun?
***
C`nd se repet[
]n aceia=i ochi
aceea=i leb[d[?
C`nd se petrece
bobul ]n spic
=i r[m`ne spicul rece?
NIMIC NU-I ZERO '
C`nd p`inea
se egaleaz[ cu pruna
=i r[sare luna?
De ce nu te-a= ]ntreba?
Ce mai zici, ploaie, cu stropii t[i,
cu-ntrist[rile tale, care
nu c[ m[-ntristeaz[,
dar m[-ntreb: Cum se alc[tuie=te o ploaie
care ]ntristeaz[?
De ce n-a= ]ntreba, dac[ mi se-ntreab[?
De ce nu te-a= ]ntreba?
}nt`lnind poetul
C`nd m[-nt`lneam cu Poetul ]nsera,
=i-n loc s[-i spun: Bun[ seara!,
i-am zis: Bun[ diminea\a!,
iar El mi-a r[spuns: Cu-adev[rat e diminea\[!
Crezi?...
Crezi c[ dac[ sameni cu-acela de alalt[sear[,
e bine?
Dac[ tehnic s-ar putea de realizat
dou[ seri identice,
I O N VATA M A N U
crezi c[ ar trece?
Dac[ seac[ f`nt`na la secet[,
crezi c[ apa se urc[ ]n sus?
Chiar dac[ mi-ai descrie ]ntocmai
ce face luna ]n iazul de l`ng[ p[dure
noaptea, c`nd se dezbrac[ de nori
=i se scald[ ]n iaz,
=i nu se ru=ineaz[, c[ nici nu e nevoie,
crezi c[ dac[ mi-ai descrie ]ntocmai luna,
mi-ar fi de-ajuns?
M[ voi ]nt`mpla
Acum, c`nd se apropie fiin\a mea
de sentimentele mele,
]nc`t nu mai r[m`ne spa\iu
]nt`mpl[tor,
c[ci ]nt`mpl[rile toate s-au scurs
=i albia lor e seac[,
abia acum m[ voi ]nt`mpla...
Privi\i ce realitate,
c[ci e mai mult ca adev[r...
Dialog
Mai ai de cioplit?
Mai am. P`n[ ce nu dau de miez.
Ce este miezul?
E ]nsu=i sensul vederilor mele.
+i dac[ nu dai?
}nseamn[ c[ m-oi ]ngropa ]n surcele.
Dar n-am v[zut ca cineva
s[ se-ngroape-n surcele.
De unde s[ vezi, c`nd lemnul poetului
e ]nc[-n p[dure...
|ie-\i zic
Nu poate fi umilit[ floarea-soarelui,
chipul ei galben,
]ncununat de galbene ve=ti...
|ie-\i zic,
ascult[-m[!
Diminea\a m[rului
Neap[rat =i m[rul...
Ro=ul de m[r cu semin\e negre
=i cu miez alb.
Neap[rat =i m[rul...
C[ nu de m`ncare,
ci de culoare,
de natur[,
c[ am a-l pune ]ntr-o ur[tur[...
$ I O N VATA M A N U
Neap[rat =i m[rul...
Ca-n c`ntecul acela
pe care a= putea s[-l transcriu astfel:
Neap[rat =i m[rul...
A vedea...
Eu v[d cum se-ndesesc sentimentele-n talazurile m[rii
+i-\i zic: Poate a=a se alc[tuie=te inima.
Eu v[d o seam[ de cuvinte cum discut[
cu alt[ seam[ de cuvinte
+i-\i zic: }ntocmai ca iarba care str[bate piatra.
Eu v[d cum se leag[n[ st`njeneii
+i le zic: Dac[ n-ave\i ce face altceva, leg[na\i-v[!.
Eu v[d cum r[sare luna pe cer
+i-i zic: Dac[ intri ]n atmosfera p[m`ntului, arzi!
Bine c[ te-nv`r\i mai pe la margine.
Eu zic: amurge=te,
C`nd albul ]n ro=u
Se tope=te;
C`nd ro=u ]n alb
Se zore=te,
Eu zic: se trandafire=te...
Eu am trandafiri
Acas[, la prag:
}n unul s[ c`nt,
}n altul s[ tac...
Asfinte lumina
+i iar[=i r[sare,
Da-n calea luminii
Ies c[ m[ doare
Tat[ b[tr`n
+i mam[ b[tr`n[
NIMIC NU-I ZERO '
Doi pomi rev[rsa\i
De-o culeas[ lumin[
* * *
Se l[f[iesc copiii
]n dragostea p[rinteasc[,
se l[f[iesc.
Se sprijin[ cu coatele
de inima mamei
=i fumeaz[ l`ng[ sentimentul b[rb[tesc
al tat[lui...
Chefuiesc copiii, danseaz[ rock-n-roluri
]n miezul folcloric al unui c`ntec,
ferici\i danseaz[,
ferici\i c[ uit[,
ferici\i c[ nu =tiu...
]nva\[ s[ fii
=i nu fuma l`ng[ sentimentul b[rb[tesc
al tat[lui,
=i scoate-\i coatele
de pe inima mamei...
Vin blestemat
L[b[r\atule vin,
=arpe de fund de butoaie,
fiin\[ v[rgat[, ]nc[tu=at[-n cercuri,
blestem tulbure, amestecat cu acizi folositori,
acru chip =i suflet barbotat,
ucig[torule,
te ui\i cum piere dragostea =i r`zi,
r`zi =i aduni rudele mor\ii
ca s[ te vad[ cum r`zi...
L[b[r\atule vin,
du=man al ideii limpezi,
te blestem ]n descreier[rile tale,
ho\ de talente,
gropar al ochilor vis[tori,
te blestem,
NIMIC NU-I ZERO !
balaur setos de balauri,
mut[ f[ptur[ cu zece capete ame\ite,
de ce te \ii mereu de-o coad[ de ceap[,
slu\e=ti hrinca de p`ine
=i tulburi laptele?
L[b[r\atule vin,
c`nd vorbe goale te-nghit,
pustiitoare de sens,
tr[d[toare de prieteni,
oare cine atunci mai po\i s[ mai fii?
C[r\i arse ]n sc`nteie umed[,
nes[buite angaj[ri la risip[ de via\[
=i, evident, un =arpe de fund de butoaie,
care muste=te toamna
galben
=i se transform[ o iarn[
]n picuri incolore de descreiera\i
=i venin...
! I O N VATA M A N U
***
O carte nu e altceva dec`t
moartea unui copac.
H`rtia pe care scrii a avut c`ndva
frunze verzi,
acum are cuvinte...
A cheltui-n zadar foile albe,
]nseamn[ a sp`nzura copaci...
De aceea mereu te ]ntreb: Ce mai faci?
Poate c[ nu te-ai g`ndit niciodat[
c`t[ p[dure se taie
]n fa\a vorbelor tale...
Ce sf`r=ire de vie\i!
Le vezi?
Urm[ri\i-mi m`inile,
ferici\ilor vorbitori,
=i ve\i ]n\elege
tainele c[r\ilor mele,
pe care le trec dintr-o m`n[ ]n alta,
precum le-a= trece
de la timpul au fost la timpul
sunt...
V[ iubesc, ferici\ilor...
Inima mea ]ncepe de la orizont...
V[ iubesc, ferici\ilor!
!" I O N VATA M A N U
V[ iubesc, ferici\ilor!
V[ iubesc, ferici\ilor!
Se veste=te
Se veste=te o prim[var[
=i doi tineri trec un c`mp
r`z`nd,
iar eu ]mi amintesc...
Se veste=te o prim[var[
=i c[ldura mea
e sub un troian de z[pad[,
NIMIC NU-I ZERO !#
pe unde doi tineri trec
r`z`nd...
Se veste=te o prim[var[
=i doi tineri
se s[rut[ fierbinte
l`ng[ un troian de z[pad[...
S[ruta\i-v[, s[ruta\i-v[,
c[-ncep s[ murmure izvoarele...
* * *
Tace gura ta ca un bujor scuturat.
Tac ochii t[i ca dou[ f`nt`ni uscate.
}ntr-o t[cere de-a ta
Dou[ vie\i ]nmorm`ntate...
Valoarea sentimentului X
Vreau s[ aflu valoarea sentimentului X.
Nu formaliza, nu formaliza,
mi-a ciripit o vrabie.
!$ I O N VATA M A N U
A=tept un vers
Mi-i sete de ce v[d ]ntr-un cais,
Pe care-l tot am`n, de care n-am mai scris...
A=tept un vers de-aproape patru ani,
Ce-a= vrea s[-l pot g`ndi cu floarea din castani.
Plant[ de aloe
Plant[ de aloe,
c`ntec nec`ntat,
E t`rziu =i-mi pare:
vremea-i de-nnoptat;
E t`rziu =i-mi pare:
nu dormim doar noi
Cum m[ vezi, aloe,
cu ochii t[i aloi?
Trece-nchipuirea frunzei
Pe un \[rm cu chipuri pale,
Unde v`ntul o pr[vale
Peste ghea\a unui lac.
Ploaia =i frunza
Am fixat timpul:
patru ore ]n =ir,
f[r[ s[-mi desprind privirea,
m[ tot uit
cum picur[ asupra frunzei,
=i-am ]n\eles leg[tura
dintre fenomenele mari.
Mi-am zis: Dac[ am =i eu ]n mine
o asemenea frunz[,
]nseamn[ c[ =i asupra ei
picur[.
" I O N VATA M A N U
Peisaj comparativ
Inima bate ritmic...
De parc[ un cal galopeaz[
Prin spa\iul mioritic...
* * *
Prietene, satul ]n care m-am n[scut
mi se arat[ ca o cetate cu por\ile-nchise
=i cheile uitate ]n buzunarul
unui timp plecat...
Ambroziada
Cum s[ nu m[ recunoasc[? C`ndva eram prieteni, iar ast[zi se
preface c[ nu m[ =tie. N-are dec`t! Dar de ce s[ m[ prefac =i eu?
... M[ strecor printre pasageri, fiindc[ ne-am ]nt`lnit dup[ at`ta
vreme ]ntr-un troleibuz din Chi=in[u, ]nt`mpl[tor, fire=te, =i f[r[
nici un fel de echivoc intru de-a dreptul ]n vorb[:
De ce-ai fi a=a de ab[tut, Ambros?
A M B R O S:
A! Tu e=ti? Noroc!
Ab[tut? zici.
Cine are nevoie de chinurile mele?
Nimeni!
}ncotro \i-i drumul!
EU:
Cu trebi...
A M B R O S:
Cu treburi? zici.
Ai mai multe sau numai una?
E U:
Mai multe...
M[-ntrebi, de parc[ ai avea numai una...
AMBROS:
Una =i-aceea=i de diminea\[ p`n[ noaptea t`rziu.
NIMIC NU-I ZERO "!
Una singur[ din lunea asta p`n[-n lunea cealalt[...
+i tot a=a de la o vreme ]ncoace...
EU:
Care s[ fie, dac[ e numai una... singur[?
A M B R O S:
Care? zici.
Tu te-ai restructurat?
EU:
Nu-n\eleg ce spui...
A M B R O S:
Cum s[ nu-n\elegi,
C`nd a=a de simplu te-ntreb:
Te-ai restructurat?
EU:
De mult... De c`nd m-am n[scut, drag[ Ambros...
A M B R O S:
Eu nu te-ntreb, c`nd te-ai n[scut...
Eu te-ntreb, c`nd te-ai ref[cut...
C[ nu te-am recunoscut...
EU:
Anume de asta e vorba...
Fire=te, da.
De mult, da!
A M B R O S:
Dar eu nu pot...
Nu-mi dau voie...
Nu vor...
EU:
Ce-nseamn[ nu po\i?
Cine nu-\i d[ voie?
Nu vrea?
"" I O N VATA M A N U
A M B R O S:
Am ]ncercat ]n fel =i chip,
Dar nu-mi iese nimic...
. . . . . . . . . . .
Nici ]n spa\iu, nici ]n timp...
M[ chinuie... m[ chinuiesc,
Dar de izbutit nu izbutesc...
EU:
Iat[ ce-i! Unde lucrezi?
A M B R O S:
Asta-i! Am lucrat...
La centrul de metrologie
Metrolog superior
Om ]n lumea m[sur[rilor...
. . . . . . . . . . . .
}ntr-o vreme m[suram
Numai cu metrul, cu kilogramul,
Uit`nd c[ mai este, bun[oar[,
Centimetrul =i gramul...
M[ temeam, cum de necazuri te temi,
S[ pronun\ ]n sector
Micrograme... angstremi...
. . . . . . . . . .
+i n-am mai putut r[bda...
Destul cu kilogramele estea,
Mi-am zis ast[-var[,
NIMIC NU-I ZERO "#
}ntr-o duminic[ seara,
+i-am preg[tit pentru luni
O cuv`ntare
De restructurare...
EU:
Fa\[ de cine
Cuv`ntarea
Cu restructurarea?
A M B R O S (tulbur`ndu-se):
Cum, fa\[ de cine?
Fa\[ de =eful de sec\ie,
Care sus\ine kilogramul =i metrul
Ca unit[\i de m[sur[
De cea mai modern[ direc\ie...
. . . . . . . . . . .
+i-ncep a=a:
De ast[zi ]nainte
Eu nu mai sunt Ambros cel Vechi,
Ci Ambros cel Nou...
Cu ambroziada s-a zis...
. . . . . . . . . .
+eful se uit[ la mine atent
Dar cumva nedumerit,
De parc[ vrea s[-n\eleag[:
Sunt teaf[r sau m-am smintit...
. . . . . . . . . . . .
Pricep nedumerirea
+i-i zic:
Tovar[=e R[u
(R[u e numele =efului meu),
Vreau s[ m[ explic:
A ambrozia ast[zi cu kilogramul
"$ I O N VATA M A N U
Sau cu metrul
}nseamn[ a nu m[sura nimic...
Aceasta o =tii dumneata,
O =tiu =i eu,
A=a c[ nu putem afirma c[ facem bine,
Unde, evident, facem r[u...
EU:
+i cum a reac\ionat
R[ul t[u?
Pe c`nd Ambros-doi
Ambroziaz[ pe vechi
Cu ambroziade noi...
. . . . . . . . .
Ce nu-ncerc, nu-mi iese,
Acest R[u e-un demagog de soi
+i-acoper[ pl`ngerile mele
Cu ceea ce ambroziaz[ Ambros-doi,
De parc[ am fi fra\i
Sau poate o singur[ persoan[,
Ia lighioan[!
Nevoie, drag[, pe capul meu,
}nchipuie-\i c[ Eu nu sunt Eu,
Ci o minciun[ de-a lui R[u.
. . . . . . . . . . .
S-a creat =i o comisie
S[ descurce-ncurc[tura,
Dar ce folos?!
Ambros? Poftim: Ambros!
Dar care Ambros?
Pe nimeni nu intereseaz[,
Principalul e c[-n sec\ie
Se ambroziaz[.
. . . . . . . . . .
A=a s-au ]ncurcat toate,
}nc`t nu mai sper
S[ dau de dreptate...
EU (]ncerc
s[-l comp[timesc):
Nici nu =tiu ce s[-\i spun...
Te-a= sf[tui s[ nu te la=i,
NIMIC NU-I ZERO #!
C[ci l[satul
M`ntuie satul...
. . . . . . . .
}ncurcat[ trebu=oar[...
A M B R O S (hot[r`t):
Drag[, asta nu-i trebu=oar[,
Ci un mare treboi,
Care nu c[ nu se descurc[,
Dar mai tare se-ncurc[,
+i care, fie vorba-ntre noi,
M[ face s[ m[-nvechesc ]napoi...
EU:
Ambros, nu m[ sili s[ r`d.
Ai luptat at`ta vreme la r`nd,
Ca acum s[ dai ]napoi
Din cauza unui R[u de soi?
A M B R O S:
Am ]n\eles c[ nu-i alt[ ie=ire...
Am c`nt[rit ]n capul meu
S[ m[ duc ast[zi la tovar[=ul R[u
+i s[-i zic:
Stimate tovar[=e R[u,
Te-am stimat mereu
+i mereu te stimez.
Nu mai vreau s[ fiu Ambros cel Nou,
Ci Ambros cel Vechi,
+i iar[=i vreau s[ ambroziez...
. . . . . . . . . . .
Prime=te-m[, rogu-te,-napoi
S[ ambroziem ]n doi...
+i n-am nici o preten\ie
#" I O N VATA M A N U
Am fost Ambros-unu,
Dar pot fi =i Ambros-doi
Principalul e c[ vreau
S[ m[-nvechesc ]napoi...
Ce zici?
EU (ironic):
Frumoase cuvinte
De tr[it ]nainte
+i de mers ]napoi
De la Ambros-unu
La Ambros-doi...
Eu, iat[ ce-\i propun:
}ncepe rug[mintea a=a:
Iubite tovar[=e Bun!
A M B R O S:
Minunat[ idee!
La replica aceasta troleibuzul sta\ioneaz[, cobor gr[bit =i leh[metit
de at`ta vorb[ f[r[ de folos cu ambroziada lui Ambros. }l p[r[sesc pe
nenorocitul de om, care =tie ce vrea, dar nu =tie ce poate sau =tie ce
poate, dar nu =tie ce vrea:
Ambros! Ai nume frumos,
P[cat c[ numele t[u
Nu-i cu tine,
Ci se uit[ la mine
Din cabinetul lui R[u...
A M B R O S (f[r[ a-mi p[trunde cuvintele,
r[spunde cu o lic[rire de n[dejde ]n glas):
Iubite tovar[=e Bun!
A=a am s[-i spun...
Iubite tovar[=e Bun!
NIMIC NU-I ZERO ##
EU: (ca pentru sine, de parc[ l-a=
privi pe Ambros ]ntr-o oglind[):
}i place, totu=i, s[ ambrozieze...
}i place...
Ambroziaz[, ambroziaz[,
Dar de restructurat
Nu se restructureaz[...
A T ~ T D E M U LT A L P { M ~ N T U L U I
1990
Criticilor mei
Voi vre\i cumva... un scris
Cu mii =i mii de euri,
Ca s[ rimeze-un vis
Cu rime de jeleuri.
S[ v-aranjeze tema
Mai bine ]n fotolii,
S[ m[ inspire schema
De camfor[ =i molii?
Am strigat Europei-ntregi,
N-avea timp s[ ne aud[,
}n parfumul unor baluri
Ne cinsteau cu moarte crud[.
Ce popor? Ba o fereastr[
Pentru \ari, pentru sultani,
C`nd se t[v[leau cu poft[
Peste piscuri de Balcani.
O mie de dac[...
Dac[ se va sf`r=i apa de b[ut, vei bea rezultatele
nechibzuin\elor tale, ]nving[torule...
Dac[ vei extermina ]nfrunzirea p[durilor, va fi nevoie
]nsu\i
NIMIC NU-I ZERO $
s[ ]nfrunze=ti, ]nsetatule...
Dac[ vei s[r[ci solul de suflet, va trebui s[-\i ]ns[m`n\ezi
propria-\i limb[ s[rac[, lipsitule de adev[r...
Dac[ vei sf`r=i aerul ]n gura ta, vei ]nchide gura f[r[ s[ te mai
lauzi vreodat[, l[ud[rosule...
Dac[ p[m`ntul t[u va trece sub asfalt, vei cosi fumuri
puturoase de gudronuri fumeg`nde, r[t[citule...
Dac[ m[rile se vor umple de submarine, vei tr[i ]n aceea=i
cas[
cu ni=te pe=ti refugia\i, nechibzuitule.
Dac[ cerul va trece ]n st[p`nirea rachetelor, ]n loc de stele
vei admira generali, militaristule...
Dac[ din nesocotin\ele tale se vor na=te mon=tri, vei educa
fiin\e monstruoase ]n numele unui viitor
monstruos, nes[buitule...
Dac[ ]n tine se va muta Sahara faptelor tale, te vei oglindi
]n pagini nisipoase, neoglinditule...
Se sf`r=e=te mileniul, dar nu =i moralitatea, doamne.
Dac[...
Ei bine, nu zic, e frumoas[ vorba, dar ce este poezia?
Dac[ ace=ti doi fluturi n-ar pieri p`n[-n sear[, la noapte-a=
discuta cu ei ce e poezia, poete...
Dac[ vremea de-o zi poate ]ntuneca vremea de-un veac,
la noapte
discut cu cei disp[ru\i, amintitorule...
Dac[ n-a= crede legendelor, a= cere ca deopotriv[ cu
demontarea
rachetelor de raz[ medie s[ fie demontat[ =i
legenda Icar...
Inima mea cere m[suri, nem[suratule...
At`tea de dac[ m[-ncearc[,
$ I O N VATA M A N U
* * *
Tracic. Dacic. Get-latin?
Ba m[ dau, ba m[-mprumut[...
Ba mi-i tat[ un p[g`n,
Ba mi-i mam[ o cucut[...
Profesori la teorii
Inventivi de ipoteze,
Sunt p[rin\ii ]ns[ vii,
Voi muri\i cu-a voastre teze...
Z`mbet de toamn[
Zi vitreg[ =i-un ceas ur`t,
+i-o toamn[ care-ng[lbene=te
Ba mi-amintesc de ea =i r`d,
Ba r`de ea =i-=i aminte=te.
Moment ecologic
Se dedic[ profesorului Ion Dediu
Ca de Patrie =i sf`nt
Ecologic[ str`mtoare
Ecologic un p[m`nt,
Ecologic[ o mare.
Ecologic viitor
O istorie uitat[
Ecologic s[ nu mor
}ntr-o p`ine l[udat[.
Ecologic =i s[rman
Cu prea mult[ bog[\ie,
Ecologic veac roman,
Ecologic[ Rusie,
Ecologic de Bizan\
+i de c`te-s poluate
Mii =i mii de ani ]n lan\
+i totuna n-am dreptate.
$$ I O N VATA M A N U
L[utari, l[ut[ri\i,
Voi, copii ai unui zbor,
S[ c`nta\i cum n-a\i c`ntat
Altor feluri de popor.
Gheorghe Asachi
Se dedic[ pomenirii lui Gheorghe Asachi
la 200 de ani de la na=tere
Ce ne cost[-un g`nditor?
Ba nimic... Topi\i-i bustul,
Zgura-i tot un viitor
Pentru cine-i afl[ gustul.
Ce vor scriitorii?
Exist[ o stea, a noastr[, aici,
O lacrim[-n desfacerea florii,
Fratele meu, eu nu \i-s du=man
Iat[ ce vor scriitorii...
Unire, moldoveni
De=teapt[-te, popor,
Trezi\i-v[, s[teni,
Ni-i scris pe viitor
Unire, moldoveni.
La Nistru =i la Prut,
La poale de Carpa\i
Ai no=tri ]n trecut
+i azi ai no=tri fra\i,
Acela=i leg[m`nt
+i lacrimi, =i dureri,
De=teapt[-te, p[m`nt,
Rodi\i-v[, puteri.
Ca s[ reprob argumentul
Florii muiate ]n clor,
G[sesc c[ intermomentul
Are, precis, novator.
Ba =i o pies[ se joac[
}n teatrul cu interactori,
Dar replica iar[=i ]neac[
}n groap[ pe ni=te suflori.
Libertate
Libertatea-i numai una
+i nu vrea s[ nasc[ sclavi
Geto-daci printre latini
Sau latini umbri\i de slavi.
Libertatea-i de p[m`nt
+i de mare, =i de mun\i,
Niciodat[ s[ n-o cear[
Cei pu\ini acelor mul\i.
Libertatea e de suflet
+i de c`ntec, =i de grai,
Dac[ azi opre=ti izvoare,
M`ine pulbere-ai s[ beai.
Libertatea e de mam[,
De str[mo=i =i de nepo\i,
Nu se =tie la Moldova
Altfel neam de patrio\i.
Om cuminte moldoveanul,
Se supune cuvincios,
Pleac[ capul cu r[bdarea
P[timitului Cristos.
& I O N VATA M A N U
Bun[tatea la r[scruce
E t[iat[ ]n buc[\i,
Mon=trii pier, cadavrul las[
Pe p[m`ntul nostru h[r\i.
Matern la Bucovina
1
Matern la Bucovina, acas[ la p[rin\i,
Ce greu s-adun[ neamul la mas[ obosit[.
Blagoslove=te tata p`inea printre din\i
+i mama-=i face cruce la Maica Preacinstit[.
2
O oglind[ din buc[\i
Tot m[ str`mb[ cu bucata,
Parc[ u=a mi-i deschis[,
Dar mi-i ]nchuiat[ poarta.
Am o stea, lumina ei
De aice nu se vede,
Aud vocea de departe
La fereastr[ cum se pierde.
La apus, la r[s[rit,
Pe-un covor cu viorele,
S-au v[zut la ochi =i-au pl`ns
Toate neamurile mele.
}n lucide analize
Vremea g`ndul s[ nu-ncurc
A fost timpul austriac
Paralel cu timpul turc.
Ce copii =i ce mirese,
+i ce mici vor fi la nun\i
Sub must[\ile b[tr`ne,
L`ng[ tineri cei c[run\i.
+i ce ape st[p`nesc
Din hotar p`n[-n hotar
Paralel cu timpul turc,
A mai fost =i timp t[tar.
10
La luna de al[turi,
C`nd tocmai r[s[rea,
S[-ntreb de neamul nostru,
De c`nd ne vede ea.
Acolo, pe-n[l\imi,
E numai cerul sf`nt,
Cuv`ntul c[tre cer
+i urme pe p[m`nt.
+i z[pezi, pe unde
P[zesc str[bunii t[i
}n piatr[ chipul vechi
De oameni =i de zei.
Nesf`r=ite r`nduri,
+i tineri, =i c[run\i
La mare-i drumul lor,
Iar leag[nul ]n mun\i.
Cet[\i ]n fiecare
Al[turi de ruini.
De luna de al[turi
Ce-i vede obosi\i,
Precum se v[d copiii
Ce uit[ de p[rin\i.
O, sfinte, ce minuni
Am auzit atunci:
Pe mor\i ]i las[ mor\i,
}ntoarce-te la prunci.
}ncerc[ri destule,
La fel =i suferin\i,
Dar lan\ul ista leag[
Copiii de p[rin\i.
P[m`ntul de vechime,
+i sufletul de grai,
Cu cerul ]mpreun[
+i via\a care-o ai.
Tricolici
Striga prin sat be\ivanul:
Dac[ nu anu ista, la anu.
La paharul de \uic[
f[cea gura puic[,
pung[,
gata s[-mpung[...
La paharul cu vin
f[cea gura venin,
buze amare,
la dou[ pahare...
S-auzea cum zbiar[:
S[ moar[,
c[ s-o l[\it
la g`t
Amorescu,
P[s[rescu,
c[ nu de speran\[,
de arogan\[,
=i de gloan\[
clan\[,
NIMIC NU-I ZERO '%
c[ nu-s bat de vin
de venin
plin,
c-o destr[b[lat
un sat,
cu de-a lui p[s[reasc[
s[ z[treasc[,
la grochi
=i la bodi...
La halba cu bere
f[cea gura mai miere,
=i vorb[ mai slab[
la a doua halb[...
Lefter, frate,
vergi pe spate,
pe sub piept
de=ert,
purtat
de blestemat,
\inut
de furt,
croit
de suferit,
c[ dac[ am dou[,
n-am nici una,
=i nu bere ]n halb[
minciun[,
c[ totuna
ap[, r[chie
'& I O N VATA M A N U
s[r[cie,
c[ nu de boi,
de noi...
De iepure
De iepure, de iepure
Prin umbrele ierbii,
]n mohorul din hat,
pe la margine de sat,
cu v`n[torul N[stase,
la opintirile coasei...
+i nu-l prindea,
ci-a=a, se z[bovea
=i r`dea
de fricosul,
care t[v[le=te orzul...
NIMIC NU-I ZERO ''
De iepure era urma-n f`n
+i frica-n s`n
=i era
de iepure pl`nsul,
legatul =i str`nsul,
iar ce-n c[pi\e se cl[dea,
c`nd de-amu se scutura,
tot de iepure era...
C[ pe unde era-ntunecat,
era de iepure umblat.
! I O N VATA M A N U
Pe alb om[tul
iarna,
de iepure era p[=it
locul troienit,
c[ iarna se vede mai bine
cine se teme de cine
ovina de lup
sau lupul de ovine...
De iepure, de iepure
era via\a-n sat
acela=i, un iepure,
]n femeie =i b[rbat,
pe fa\[
de l[crimat
=i ]n rug[
acela=i, un iepure, o fug[...
Ceas stricat
Sunt dou[ margini de r[zboi,
Ce se ating cu focul
De-at`tea ori s-apuce satul
+i s[-i r[neasc[ locul.
NIMIC NU-I ZERO !
S[-i opreasc[-n brazd[ plugul
+i s[-i urce-ntr-un salc`m
Floarea r[t[cit[-n lume
+i depl`ns[-n \intirim.
I O N VA T A M A N U
NIMIC NU-I ZERO
Poeme
Ap[rut: 1998. Coli tipar:14,00. Coli editoriale: 14,95.
GRUPUL EDITORIAL LITERA
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Editor: Anatol Vidra=cu
Redactor: Arcadie Suceveanu
Corector: Nadina Marciuc
Tehnoredactor: Cristina Rusu
Tiparul executat sub comanda nr.
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i