n faa acestor dezvoltri n sens heterodox, eretic, ale origenismului

evagrian o ntrebare se insinueaz cu insisten: ce legtur exact exist

ntre toate aceste evoluii i gndirea teologic i spiritual a lui Evagrie nsui,
ucenicul Prinilor Capadocieni i, n acelai timp, Prinilor pustiei Egiptului?
Aa cum s-a putut vedea, A. Guillaumont pledeaz pentru o filiaie direct ntre
gndirea lui Evagrie nsui i cea a origenitilor evagrieni din secolul VI. n
aceast perspectiv un tefan Bar Sudaili n-a fcut altceva dect s trag
ultimele consecine dintr-o mistic care avea deja prezente n ea tendinele
panteiste. Cum se mpac ns panteismul cu gndirea unuia dintre cei mai
ptrunztori apologei ai ortodoxiei trinitare niceene din secolul IV? Nu cumva,
dei l citeaz literal i preiau direct teme din gndirea sa, att monahii
isohriti, ct i tefan Bar Sudaili, integreaz aceste mprumuturi ntr-un
sistem care ascult de cu totul alte legi interne? Nu cumva lectura gndirii
evagriene n sensul unei mistici nu a unirii cu Dumnezeu i a identitii cu
nsi fiina Dumnezeirii, se bazeaz de fapt pe o lectur fals, pe un
contrasens de proporii?