Sie sind auf Seite 1von 137
3
3
3
3
3
3
3
3

Analiza bunelor practici internaţionale Studiu comparativ

Echipa editorială

Echipa de consultanţă pentru elaborarea studiului Andrea FLORIA Despina PASCAL Dr. Lucian CIOLAN Roxana CHESOI

Coordonatorul echipei de proiect Dr. Radu-Horaţiu MUNTEANU

Echipa Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri Cornelia SIMION, Director Emil IONESCU, Manager de Proiect Ruxandra ANDREI Laurenţiu GRIGORESCU Sanda MAZILU

CUPRINS

1. Sumar executiv

7

2. Introducere

11

3. Capitolul 1. Obiective şi metodologie

14

4. Capitolul 2. Evoluţia şi caracteristicile mediului de afaceri european şi

internaţional

21

5.

Capitolul 3. Poziţionarea României în raport cu indicatorii şi criteriile de

îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri (Analiză comparativă)

23

5.1. Analiza poziţiei României potrivit raportului „Doing Business” elaborat de Banca

Mondială

25

5.2.

Analiza poziţiei României funcţie de Indexul privind Libertatea Economică

elaborat de Fundaţia Heritage din

32

5.3. Analiza poziţiei României în funcţie de Indexul Competitivităţii Globale realizat

de Global Competiveness Network din cadrul Forumului Economic

5.4. Global Entrepreneurship Monitor (studiu de monitorizare a antreprenoriatului la

37

 

scară globală)

42

5.5.

Global Investment Promotion Benchmarking - 2009

44

6.

Capitol 4. Bune practici internaţionale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea

mediului de afaceri

49

 

6.1.

Cadrul strategic pentru politici publice de susţinere a dezvoltării mediului de

afaceri

52

6.2. Cadrul instituţional pentru susţinerea şi promovarea investiţiilor

59

6.3. Infrastructura specifică pentru dezvoltarea afacerilor

64

6.4. Promovarea investiţiilor

68

6.5. Integritate şi lupta anti-corupţie pentru promovarea comportamentului

responsabil în afaceri

86

6.6. Servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor

87

6.7. Preocupări şi evoluţii europene în exercitarea de profesii liberale

91

6.8. Antreprenoriat şi promovarea culturii antreprenoriale

97

7.

Concluzii şi recomandări finale

108

Anexa nr. 1 Baza de date cu instrumente de diagnosticare la nivel internaţional

111

Anexa nr. 2 Metodologie de elaborare a studiului

124

Anexa nr. 3 Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România pentru mediul de

afaceri

125

Anexa nr. 4 Produsul Intern Brut per locuitor (preţuri curente, dolari SUA )

127

Anexa nr. 5 Indexul Libertăţii Economice, situaţie de detaliu

128

Anexa nr. 6 Fişe pe ţări

129

Anexa nr. 7 Analiza multicriterială pentru evaluarea transferabilităţii bunelor practici

din diferite

ţări

136

Lista bibliografică

137

Listă Acronime

MECMA

Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

ILO

International Labor Organisation

JICA

Japan International Cooperation Agency

UNCTAD

United Nation Conference on Trade and Development

BM

Banca Mondială

WB

The World Bank

DFID

Department for Foreign International Development

OCDE

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

AusAID

Australian Agency for International Development

USAID

United States Agency for International Development

UNIDO

United Nations Industrial Development Organization

GTZ

Gesellschaft fuer Techniche Zusamemenarbeit

UE

Uniunea Europeană

WEF

The World Economic Forum

FEM

Forumul Economic Mondial

MIGA

Multilateral Investment Guarantee Agency

TI

Transparency International

IFC

International Financial Corporation

GIP

Global Investment Promotion Benchmarking

PACI

Partnering Against Corruption Initiative

BVB

Bursa de Valori Bucureşti

ILE

Indexul Libertăţii Economice

GEM

Global Entrepreneurship Monitor

PIB

Produs Intern Brut

IGC

Indexul Global al Competitivităţii

BAS

Business Advisory Services

FIAS

Foreign Investment Advisory Service

GNC

Global Competiveness Network

ICGN

International Corporate Governance Network

ICC

The International Chamber of Commerce

GC

The United Nations Global Compact

Amcham

Camera de Comerţ Americană în România

CIS

Consiliul Investitorilor Străini din România

IiP

Investors in People

APDI

Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor

CESE

Comitetul Economic şi Social European

SBA

Small Business Act

CBC

Commonwealth Business Council

BERD

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

CRPCIS

Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine

EI

Enterprise Ireland

IFA

Invest in France Agency

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

1. Sumar executiv

Studiul cuprinde patru capitole principale, organizate astfel:

Capitolul

de

documentare şi descrierea indicatorilor şi a criteriilor prin prisma cărora se analizează evoluţiile din mediul de afaceri în cuprinsul rapoartelor globale folosite pentru realizarea analizei comparative. Astfel prima parte cuprinde:

Clarificări cu privire la conceptul de mediu de afaceri în diferite abordări

Identificarea studiilor, analizelor, rapoartelor elaborate de diferite organizaţii internaţionale de prestigiu cu privire la mediul de afaceri;

O succintă descriere a acestor studii, cu accent pe: aspecte metodologice principale, listă de indicatori folosiţi, modul lor de calcul, momente critice ale cercetării, întinderea acesteia;

Matricea de analiză muticriterială (anexa 7) ca instrument de selecţie a cazuisticii de succes cu relevanţă pentru România în perspectiva transferabilităţii şi a lecţiilor desprinse.

1

este

dedicat

clarificărilor

metodologice,

prezentarea

surselor

Principalele concluzii pot fi astfel sumarizate:

Principala trăsătură comună o reprezintă anvergura acestora, practic scanând economia la scară globală, planetară;

Altă trăsătură care le aseamănă o reprezintă faptul că sunt realizate prin implicarea unor parteneri locali de cercetare, fie institute de cercetare, fie organizaţii de tipul „think tanks” (rezervoare de gândire) din ţările care fac obiectul cercetării;

Diferenţa majoră între acestea o reprezintă metodologiile diferite la bază şi pachetul instrumentelor de cercetare;

Studiile, analizele şi rapoartele globale pot folosite de către analişti şi decidenţi atât de-o manieră separată, individuală, cât şi în mod complementar, pentru politici publice multisectoriale şi obiective de dezvoltare;

facilitează verificarea încrucişată sau din surse multiple a rezultatelor reieşite din cercetările respective care privesc o ţară, pentru a întări veridicitatea acestora, dat fiind limitele semnalate;

obiectivele de cercetare specifice, anvergura diferită (unele cuprind mai multe ţări, altele, mult mai puţine), instrumentele de cercetare diferite, lista indicatorilor, sursele diferite de culegere a informaţiei primare, periodicitatea diferită cu care se efectuează, conduc către concluzia că nu pot fi contopite într-o singură analiză pe baza unui index global, ci doar utilizarea lor individual sau/şi coroborat;

favorizează obţinerea unei imagini caleidoscopice, multifaţetate asupra mediului de afaceri global, regional şi din fiecare ţară cuprinsă în cercetările respective;

în contextul dat de proiectul „Elaborarea strategiei guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri din România” rezultatele acestora servesc la identificarea pilonilor pe care să se fundamenteze viitoarea strategie, cât şi la stabilirea obiectivului general de atins prin implementarea strategiei, astfel încât să fie suficient de ambiţios şi aliniat tendinţelor de pe plan global, european şi regional, dar în aceeaşi măsură, specific şi realist în baza stadiului atins de economia românească şi caracteristicile mediului ei de afaceri.

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Capitolul 2 cuprinde analiza comparativă propriu-zisă, studiul cantitativ şi calitativ pe bază de rapoarte şi alte studii globale de dată relativ recentă. Această a doua parte cuprinde:

O comparaţie între indicatorii utilizaţi, metodologii cu sublinierea avantajelor şi dezavantajelor fiecărei surse de documentare existente;

Evaluarea performanţelor diferitelor state cu privire la mediul de afaceri, recurge la efectuarea de ierarhizări (top 10, top 20), scheme grafice etc. având la bază acele surse de documentare/identificare „champions”, rezultatele medii ale cercetării respective şi poziţionarea României la indicatorii din fiecare studiu atât faţă de mediile respective, cât şi prin evidenţierea ecartului care o desparte faţă de cele mai bine poziţionate ţări (champions);

În finalul celei a II-a părţi se realizează o sinteză a principalelor caracteristici care conturează tiparul modelelor de succes, cu accent pe factori de influenţă, premise şi alte condiţionalităţi îndeplinite de diferitele ţări şi care le-au asigurat buna poziţionare în studiile/rapoartele globale.

În

conformitate

cu

concluziile

acestui

capitol,

tiparul

modelului

de

succes

se

caracterizează prin:

Un mediu de afaceri într-o economie deschisă bazată pe competitivitate care stimulează complexitatea pieţelor de mărfuri, servicii financiare atât pe segmentul monetar, al instrumentelor inovative, cât şi al pieţelor de capital;

O economie de piaţă funcţională, condusă de sectorul privat către eficienţă şi inovaţie;

Un mediu economic prietenos afacerilor, caracterizat prin simplitatea şi claritatea procedurilor administrative de urmat pentru îndeplinirea conformităţii;

Menţinerea spiritului antreprenorial între generaţii, odată cu dezvoltarea de ansamblu a societăţii şi orientarea economiei către inovaţie;

O economie orientată pe exporturi şi internaţionalizarea participării pe piaţa globală;

Crearea de oportunităţi de atragere a investiţiilor din sursă de capital extern;

Infrastructura economică dezvoltată atât la capitolul utilităţi publice, tehnologia comunicaţiilor, cât şi sub aspectul bazei materiale pentru afaceri;

O societate care apreciază statutul social dobândit prin antreprenoriat onest.

Capitolul 3 se concentrează pe descrierea poziţiei pe care o ocupă România prin prisma analizelor şi rapoartelor internaţionale, cuprinzând:

Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România;

Profilul mediului de afaceri românesc (principalele caracteristici referitoare la reglementare, construcţie instituţională, integritate şi anticorupţie, furnizarea de servicii de sprijin etc.);

În finalul celei de a III-a părţi a studiului sunt reţinute concluzii şi recomandări pentru Strategia de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din România în perspectiva 2010-2014.

Principalele caracteristici ale economiei şi mediului de afaceri din România:

Conform Doing Business Report elaborat de Banca Mondială, România ocupa în anul 2009 locul 55 din cele 183 de state analizate;

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Pe fondul crizei mondiale care a afectat România, ţara noastră a pierdut 10 poziţii în clasamentul general al ţărilor privind uşurinţa de a face afaceri, respectiv de la poziţia 45 pe care o ocupa în anul 2008 la 55 în 2009;

Conform aceleiaşi surse România ocupă o poziţie bună în clasamentul mondial în privinţa accesului la creditare, comerţului exterior şi protecţia investitorilor;

Modificări semnificative de poziţii ale României în clasamentul mondial al Băncii Mondiale se pot observa nu numai pe total mediu de afaceri, dar şi la o serie de indicatori din setul utilizat, dintre care se reţine că a pierdut poziţia 30 deţinută în 2008, acum clasându-se pe locul 42 în privinţa deschiderii unei afaceri. În ciuda acestei clasări remarcăm luarea unor măsuri de consolidare instituţională şi de proceduri administrative simplificate adoptate în decursul ultimilor ani, de ex. aprobarea tacită, declaraţia pe proprie răspundere privind conformitatea, parţial principiul „one stop shop” la obţinerea unora dintre autorizaţiile de funcţionare, precum şi servicii publice de sprijin pe linie informaţională etc;

În România se întâmpină dificultăţi la: plata taxelor, impozitelor şi diferitelor contribuţii către bugetul de stat şi cele locale, condiţiile de angajare sunt restrictive iar mobilitatea scăzută. Flexisecuritatea este unul din punctele slabe la pieţei muncii din România;

În România intrarea pe piaţă este mai uşoară, mai simplă decât ieşirea din afaceri; Procedurile de intrare s-au simplificat continuu, deşi procedura de înregistrare online şi sistemul one stop shop nu sunt încă pe deplin funcţionale;

Intrarea în afaceri este mai puţin costisitoare decât ieşirea, ceea ce poate antrena efecte negative asupra evoluţiilor din mediul de afaceri românesc, care se pot răsfrânge şi asupra atractivităţii pentru capitalurile din afara ţării;

Disciplina în executarea contractelor, puternic deteriorată în anul 2009 ca urmare a dificultăţilor financiare şi a extinderii fenomenului de neplată sau acumularea de întârzieri mari la plata către furnizori şi alţi creditori fără garanţii;

Necesitatea promovării, în perspectivă imediată, a unui studiu propriu aprofundat asupra barierelor administrative în calea afacerilor, în baza căruia să se continue eforturile de simplificare a reglementărilor şi accelerare a procedurilor administrative, spre exemplu cele care vizează insolvenţa, falimentul şi închiderea voluntară a afacerilor.

Redăm mai jos, în sinteză, cum se vede România din perspectiva Indexului Libertăţii Economice elaborat de Heritage Foundation. În contextul acestui studiu libertatea economică este definită ca dreptul fundamental al indivizilor de a-şi controla propria muncă şi proprietate:

Libertatea generală de a începe, demara şi închide o afacere este relativ bine protejată. Lansarea unei afaceri durează 10 zile, în comparaţie cu media la nivel global de 35 zile;

Politicile României privind comerţul sunt asemănătoare cu cele din alte ţări membre ale UE;

România deţine nivele constante şi relativ scăzute ale taxelor, impozitul pe venitul global şi pe profitul brut al companiilor fiind de 16%. În ultimul an, venitul la bugetul de stat şi bugetele locale ca urmare a colectării taxelor şi impozitelor a fost de 30,1% din PIB;

Cheltuielile guvernamentale totale sunt ridicate;

Investiţiile străine şi locale au beneficiat de un tratament egal;

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii judiciare şi legislative, schimbărilor frecvente în legislaţie, precum şi proceselor birocratice netransparente şi anevoioase;

Reglementările financiare în România se situează în mare parte la nivelul standardelor internaţionale;

Corupţia este foarte răspândită, România fiind pe locul 70 din 179 de ţări conform Indexului de percepţie privind corupţia, realizat de Transparency International;

Sistemul juridic este afectat de corupţie, ineficienţă şi supraîncărcare;

Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat un câştig în lupta împotriva corupţiei, deşi corupţia în mediul de afaceri rămâne o îngrijorare;

Reglementările privind legislaţia muncii sunt în continuare rigide. Costurile de angajare sunt ridicate iar concedierea unui angajat este dificilă.

Pentru a completa tabloul despre mediul de afaceri din România şi pentru a nu fi tributari doar câtorva surse de informare, mai jos sunt prezentate principalele concluzii din Indexul Competitivităţii Globale elaborat de Forumul Economic Mondial. Corespunzător acestora, profilul României este schiţat astfel:

România se încadrează în categoria economiilor conduse de orientarea către eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare;

se situează pe poziţia 64 dintre cele 133 state care fac obiectul analizei, 1,5 puncte despărţind-o de cea mai bine plasată ţară( Elveţia).

ecartul mic care o desparte de campionii în planul competitivităţii globale şi poziţia la mijlocul clasamentului evidenţiază faptul că trebuie să facă faţă unui mediu concurenţial foarte strâns;

în efortul său de a-şi mări competitivitatea globală, România ar trebui să acţioneze pentru recuperarea decalajului care o separă de statele europene la capitole precum infrastructura fizică de utilităţi publice, dar şi baza materială pentru afaceri; inovaţia în economie; consolidarea capacităţii instituţiilor, pregătirea tehnologică şi complexitatea afacerilor;

factorii cei mai problematici care induc dificultăţi în mediul de afaceri sunt:

instabilitatea reglementărilor de natură fiscală şi a politicilor publice din această sferă.

Capitolul 4 al studiului se focalizează pe identificarea şi descrierea bunelor practici internaţionale pe ariile tematice considerate importante pentru strategia de

în perspectiva 2010-2014.

îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri

Exemplele prezentate în această parte a lucrării se bazează pe:

Analiza documentaţiei disponibile (cercetarea site-urilor tematice sau ale unor instituţii);

Analiza multicriterială pentru stabilirea listei modelelor de succes relevante pentru România;

Stabilirea tendinţelor strategiilor privind mediul de afaceri din diferitele ţări;

Selectarea, sumarizarea şi prezentarea unui set de bune practici: descriere, caracteristici şi constatări;

Încercarea de a extrage un set de învăţăminte relevante pentru ţara noastră, aşa numitele lecţii desprinse.

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Un sumar al acestora este redat în cele de mai jos:

Nevoia unei strategii de ansamblu pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri, dar şi de coordonare cu strategii pe domenii specializate mai restrânse, precum IMM, de cercetare-inovare, strategii regionale de dezvoltare cu o abordare trans-sectorială, multisectorială etc.;

Mecanisme funcţionale de consultare publică inclusiv ulterior în timpul implementării, stimularea implicării pro-active a reprezentanţilor comunităţii de afaceri şi a celorlalţi parteneri sociali;

Necesitatea construirii unei culturi a colaborării şi parteneriatului public- privat în domeniul mai larg al dezvoltării;

Dezvoltarea mediului de afaceri prin atragerea de investiţii interne din UE către România sau de capitaluri internaţionale din alte state nu se poate realiza în absenţa unor instituţii specializate de promovare, informare şi sprijin cu desfăşurare inclusiv la nivel regional;

Un mediu de afaceri sănătos şi atractiv pentru investiţiile de capital, fie directe sau de portofoliu, prin fonduri de investiţii sau alţi intermediari financiari nu pot fi concepute în absenţa monitorizării independente a principiilor de guvernanţă corporativă la nivel de sectoare, industrii, cât şi la nivel de companii;

Alături de investiţiile în inovare, tehnologii, procese şi produse, „Investors in People” contribuie implicit la dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos, bazat pe principii solide, cu impact direct şi îmbunătăţit asupra performanţei financiare, profitabilităţii şi productivităţii, managementului resurselor umane şi al schimbării în perioadă de criză;

Dezvoltare pieţelor de capital nu poate fi obţinută în absenţa promovării principiilor de guvernanţă corporativă, precum şi actualizarea cu practicile curente în materie;

Promovarea principiilor integrităţii în afaceri şi încurajarea unui număr tot mai mare de companii care să se conducă după principiul „toleranţei zero la mită şi corupţie” aflat la baza Iniţiativei parteneriatului anti-corupţie promovată de către Forumul Economic Mondial.

2. Introducere

Contextul în care se realizează studiul

Studiul este realizat în cadrul proiectului „Elaborarea Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri”, cu sprijinul consorţiului format din firmele de consultanţă Archidata (Italia), Eurecna (Italia) şi Euro In Consulting (România).

Proiectul este cofinanţat de Fondul Social European, prin Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative” şi are ca obiectiv general îmbunătăţirea capacităţii Ministerulului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA), respectiv prin Direcţia Mediul de Afaceri, de planificare strategică, analiză, monitorizare şi evaluare, având ca rezultat direct şi imediat elaborarea Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri.

Obiectivul general al proiectului este acela de a îmbunătăţi capacitatea MECMA (prin Direcţia Mediul de Afaceri) de planificare strategică, analiză, monitorizare şi evaluare, având ca rezultat direct şi imediat elaborarea unei Strategii guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri.

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

Acest studiu oferă a analiză comparativă în baza a numeroase studii, analize şi rapoarte internaţionale şi selectează pe baza unei analize multicriteriale experienţe şi bune practici în domenii de interes şi interferenţă cu ariile tematice de intervenţie care vor face cuprinsul Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri. Aria de cuprindere a strategiei acoperă cinci componente majore:

cadrul instituţional, comportamentul responsabil în afaceri, investiţiile şi climatul investiţional, serviciile de consultanţă pentru afaceri şi profesiile liberale. Analiza comparativă serveşte pentru a identifica caracteristicile tiparelor de succes şi a particularităţilor mediului de afaceri din România. Exemplele, studiile de caz, bunele practici selectate prin prisma relevanţei şi transferabilităţii au scopul de a oferi un schimb de experienţă, atât pentru experţii proiectului în faza de pregătire a strategiei, cât mai ales beneficiarilor acesteia.

În economia proiectului, potrivit prevederilor din Caietul de Sarcini, elaborarea Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri se fundamentează pe şapte studii pilot, studii tematice preliminare care urmează să furnizeze concluzii şi recomandări pentru capitolele corespunzătoare ale documentului final. Studiile reprezintă o îmbinare de cercetare şi analiză de politici şi sunt centrate pe următoarele domenii, aşa cum apar ele în caietul de sarcini şi în oferta tehnică. Prin urmare acest studiu nu este singular, lista integrală cuprinde şi

1. Analiza mediului de afaceri din perspectiva integrităţii în afaceri şi a luptei împotriva corupţiei – studiu de evaluare;

2. Analiza serviciilor publice şi private de consultanţă destinate mediului de afaceri din România - studiu calitativ şi cantitativ;

3. Evaluarea dimensiunii pieţei profesiilor liberale - studiu calitativ şi cantitativ;

4. Analiza percepţiei investitorilor străini asupra mediului de afaceri din România - studiu calitativ şi cantitativ;

5. Analiză pentru identificarea unor măsuri de sprijinire a profesiilor liberale aflate în subordinea Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri – studiu pilot, studiu calitativ şi cantitativ;

6. Analize ex-ante privind oportunitatea introducerii unor măsuri de promovare a investiţiilor – studiu-pilot, studiu calitativ şi cantitativ.

Clarificări conceptuale

Concepte economice precum cele de „economie de piaţă funcţională”, „mediu de afaceri”, climat investiţional” etc. nu beneficiază încă de o definiţie de manual unic sau de reglementări specifice. Cu toate acestea, în practica internaţională a cercetării orientate către fundamentarea deciziilor de politici publice (policy research), precum şi în cuprinsul diverselor tipuri de reglementări se utilizează frecvent aceşti termeni cu o acoperire conceptuală uşor diferită. Totodată, terminologia a intrat în vocabularul curent nu numai al decidenţilor, dar şi al experţilor, precum şi a liderilor comunităţii de afaceri.

Astfel, Economia de piaţă funcţională are în vedere funcţionarea ansamblului economic şi de afaceri naţional în care instituţiile de bază asigură alocarea eficientă a resurselor (în sensul orientării acestora către utilizări care măresc bogăţia individuală şi a societăţii), un nivel adecvat de economisire internă şi investiţii; o „economie de piaţa funcţională" este cea care nu tolerează risipa de resurse, care le foloseşte eficient, în care se investeşte pentru asigurarea viitorului - adică pentru o creştere durabilă.

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Mediul de afaceri (business environment) utilizat cu predilecţie de către ILO, JICA, UNCTAD, Banca Mondială, DFID. Termenul este utilizat să acopere o gamă largă de elemente externe şi interne care afectează creşterea şi performanţele întreprinderilor.

Mediu favorizant afacerilor (enabling environment) utilizat cu predilecţie de către OCDE, AusAID, Donor Committee on Small Enterprise Development, DFID. Termenul şi respectiv conceptul acesta se referă la cadrul economic, legislativ şi de reglementare, instituţional, precum şi de infrastructură în care se desfăşoară afacerile. Acesta include pe lângă macroeconomie, legislaţie şi politici publice, pieţe eficiente într-un cadru competitiv, încurajarea iniţativei private, asumarea riscului în plan economic şi, nu în ultimul rând, înglobează şi furnizarea de servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor.

Climat investiţional (investment climate) utilizat cu predilecţie de către UNIDO, GTZ, Guvernul Elveţiei, Banca Mondială. Termenul accentuează şi se focalizează pe aspecte cheie sau indicatori privind condiţiile în care operează întreprinderile autohtone sau cele pe bază de investiţii străine şi reprezintă indicatorul de bază în încercarea de a măsura cât de bine funcţionează o economie.

Climat de afaceri (business climat) utilizat de UE şi Guvernul danez, descrie o abordare sectorială a dezvoltării, respectiv pe segmentul afaceri care acoperă atât aspectele externe, cât şi cele interne precum capabilităţi, sau constrângeri pe care le întimpină afacerile. Termenul este folosit similar cu al altor sectoare, precum ar fi cel de sănătate, spre exemplu. În această abordare, acest termen nu este sinonim cu sectorul privat, deoarece include şi întreprinderile aparţinând statului.

Sector privat (private sector) termenul este folosit cu trimitere directă la întreprinderile în proprietate privată, de la cele foarte mari, multinaţionale, firme cu capital autohton, la firme mici sau chiar cele informale.

Sector de afaceri (business sector) folosit cu predilecţie de UE. Termenul de sector privat nu include întreprinderile deţinute de stat, în timp ce conceptul de sector de afaceri le circumscrie şi pe acestea din urmă.

Cu sau fără o unică definiţie de manual, din perspectiva unei economii de piaţă funcţionale, mediul de afaceri din România trebuie să ofere: egalitate de tratament şi acces liber la resurse, nivel şi cadru de reglementare mai bun (better regulation) care să faciliteze conformitatea din partea operatorilor, concurenţă liberă şi loială, politici fiscale stimulative, cadru instituţional adecvat, corespunzător dimensionat şi cu capacitate administrativă de monitorizare, precum şi viziune strategică de dezvoltare, informare şi transparenţă publică, parteneriate public - privat şi cu instituţiile de cercetare, educaţie de calitate axată pe competenţe care să furnizeze calificările cerute de societate şi de piaţa muncii şi, nu în ultimul rând, acceptare socială a sectorului afacerilor de către membrii societăţii.

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

3. Capitolul 1. Obiective şi metodologie

Analiza calitativă a documentaţiei disponibile a implicat cercetare de birou în baza activării mai multor instrumente de lucru, dintre care enumerăm: parcurgerea a aproximativ 600 de documente, investigându-se 5 tipuri de surse de informare, studii globale, statistici Eurostat şi naţionale, rapoarte, sondaje şi studii de caz pentru colectarea de documente de politică publică relevante.

Trebuie menţionat că, în conformitate cu obiectivele şi setul de activităţi din proiectul în cadrul căruia se realizează acest studiu, nu ne-am propus culegerea de date şi informaţii din surse proprii de cercetare cantitativă şi calitativă, ci valorificarea celor deja existente cu anvergură internaţională, în care şi România a fost obiect de cercetare. Astfel, în conformitate cu prevederile proiectului, în cadrul activităţii de documentare s-au identificat principalele cercetări efectuate de către organizaţii internaţionale de prestigiu, finanţatoare sau donatoare de fonduri şi asistenţă tehnică. Un tablou sinoptic al acestora este prezentat în Anexa nr.1

În final s-a făcut o selecţie de surse pentru analiza comparativă care a ţinut cont atât de acoperirea, cât şi cuprinderea pe care acestea o oferă, regularitatea cu care s-au efectuat, în încercarea de a le reţine pe cele mai recente, precum şi disponibilitatea acestora. Ca urmare a acestor filtre de selecţie au fost luate în considerare cele mai cuprinzătoare studii globale, şi anume:

1. “Doing Business” studiu elaborat anual de către Banca Mondială

2. Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) elaborat de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD)

3. Indexul privind Libertatea Economică – Heritage Foundation

4. Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către The World Economic Forum (Forumul Economic Mondial)

5. Global Entrepreneurship Monitor – elaborat de către un consorţiu academic

6. Global Investment Promotion Benchmarking – elaborat de către IFC

Materialele din documentaţia consultată au fost arhivate şi organizate în Biblioteca electronică a proiectului la adresa www.proiect-dma.ro. Colecţia completă a

documentaţiei

http://www.weboffice-fse.eu Activitatea de documentare a fost urmată de identificarea modelelor de succes din practica internaţională. Aceasta este motivaţia pentru care în cele ce urmează ne axăm pe o scurtă prezentare a metodologiei şi instrumentarului de lucru al fiecăruia dintre studiile, analizele şi rapoartele internaţionale utilizate ca bază de documentare pentru analiza comparativă.

se

poate

accesa

pe

site-ul

www.archidata.it

link

1. „Doing Business” studiu elaborat anual de către Banca Mondială

Metodologia care stă la baza elaborării studiului cuprinde 10 arii tematice, respectiv:

1. Intrarea pe piaţă, prin deschiderea unei afaceri;

2. Obţinerea autorizaţiilor pentru construcţii;

3. Condiţiile de angajare şi reglementarea raporturilor de muncă;

4. Înregistrarea şi evidenţa proprietăţii;

5. Accesul la finanţare/creditare;

6. Executarea-derularea contractelor;

7. Protejarea investitorilor;

8. Plata impozitelor şi a taxelor;

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

9. Schimburile internaţionale şi comerţul exterior;

10. Ieşirea de pe piaţă, prin închiderea unei afaceri.

Studiul Doing Business analizează în special întreprinderile mici şi mijlocii, măsurând reglementările care se aplică acestora pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă. Premisa principală a studiului este aceea că activitatea economică necesită reglementări adecvate. Reglementările trebuie să fie eficiente, accesibile oricăror persoane cărora li se aplică şi de asemenea să fie cât mai simplu de implementat.

Indicatorii prezentaţi în Doing Business măsoară reglementările în afaceri, protecţia drepturilor de proprietate şi efectul lor asupra afacerilor. În primul rând, indicatorii reflectă gradul de reglementare cum ar fi: numărul de proceduri necesare pentru a începe, de a înregistra şi transfera proprietatea comercială. În al doilea rând, setul de indicatori şi indexul pe total reflectă efectele reglementărilor, cum ar fi: timpul şi costul necesar dezvoltării unui contract, al trecerii prin procedura de faliment sau al comerţului extern. În al treilea rând, măsoară gradul de protecţie legală al proprietăţii, de exemplu al protecţiei investitorilor. În al patrulea rând, măsoară flexibilitatea reglementărilor la angajare pe piaţa forţei de muncă.

Datele necesare dezvoltării clasamentelor au fost colectate prin proceduri standardizate. Consilierii academici din echipa Doing Business au iniţiat un sondaj care foloseşte un „studiu de caz” pentru a asigura comparabilitatea în timp şi asupra tuturor celor 183 de state - plecând de la ipoteze legate de forma legală a întreprinderilor, categoria lor de mărime, amplasarea şi domeniul de activitate. Sondajul este aplicat către mai mult de 8.000 de experţi locali, incluzând avocaţi, consultanţi în afaceri, contabili, operatori de transport internaţional, oficiali guvernamentali precum şi alţi consultanţi în domeniul juridic. Datele au fost verificate de echipa Doing Business, fiind supuse mai multor teste de rigurozitate.

Totodată, trebuie luate în considerare şi limitările acestui studiu: datele colectate fac referire la oraşul cu cea mai intensă activitate economică şi pot să nu fie reprezentative pentru alte zone ale ţării. De asemenea, datele se centrează asupra societăţilor cu răspundere limitată de o anumită dimensiune. Tranzacţiile descrise într- un studiu de caz reflectă un anumit set de probleme ce pot să nu reprezinte multitudinea de dificultăţi cu care se confruntă afacerile dintr-o anumită ţară. De asemenea, măsurarea timpului implicat în fiecare acţiune se bazează pe declaraţia experţilor participanţi la acest studiu şi, implicit, pe experienţa lor personală sau cunoştinţele referitoare la respectiva problematică. Atunci când sunt indicate mai multe valori legate de timpul implicat de parcurgerea unei anumite proceduri, se realizează o medie. O altă limitare a studiului implică faptul că o societate comercială deţine toate informaţiile necesare derulării unei afaceri şi nu este luat în calcul timpul necesar obţinerii acestor informaţii. Totuşi, în practică, îndeplinirea unei proceduri poate dura mai mult, dacă societatea nu deţine informaţii suficiente.

Deşi lista indicatorilor folosiţi în construirea index-ului global este cuprinzătoare, totuşi nu acoperă toate aspectele care contează pentru companii sau factorii de competitivitate. Spre exemplu, nu ia în calcul stabilitatea macroeconomică, nu îşi propune să măsoare calificările forţei de muncă, integritatea şi lupta anti-corupţie, complexitatea, stabilitatea, evoluţia cadrului instituţional de sprijin şi promovarea afacerilor, calitatea infrastructurii de afaceri, promovarea investiţiilor în economie sau alţi factori consideraţi a fi în legătură.

Pentru a avea o înţelegere mai exactă a rezultatelor obţinute prin acest raport de cercetare condus de Banca Mondială este importantă înţelegerea conţinutului indicatorilor folosiţi.

Astfel, fiecare din cei 10 indicatori se referă la:

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

1. Intrarea pe piaţă prin începerea unei afaceri este analizată sub aspectul procedurilor, timpilor, costurilor asociate şi al capitalului minim necesar pentru a deschide o afacere nouă, a înfiinţa o societate comercială, o întreprindere.

2. Obţinerea autorizaţiei de construcţie este analizată sub aspectul procedurilor de urmat, timpului şi costului de a obţine o autorizaţie de construcţie şi pentru utilităţi.

3. Angajarea de personal şi reglementarea raporturilor de muncă este analizată sub aspectele: dificultatea de a angaja (indice), rigiditatea programului (indice), dificultatea reducerii de personal (index, cost).

4. Înregistrarea proprietăţii este analizată sub aspectele procedurale, timp şi bani pentru transferul unei proprietăţi deţinută de o societate comercială/o firmă.

5. Accesul la finanţare prin obţinerea de credite Indicele drepturilor legale, Indicele informaţiilor privind creditele.

6. Executarea-derularea contractelor.

7. Protejarea investitorilor ia în considerare: numărul de impozite şi taxe plătite, timpul de a pregăti şi completa formularele de recuperare a taxelor plătite în plus, total impozite ca procent din profit.

8. Comerţul internaţional este analizat luând în considerare aspecte precum:

documentele necesare, timpul şi costul pentru export şi import.

9. Derularea-executarea contractelor ia în considerare: proceduri, timp şi costuri pentru soluţionarea disputelor comerciale.

10. Închiderea unei afaceri este analizată sub aspectul procedurilor, timpilor,

costurilor asociate operaţiunilor de ieşire din afaceri, de închidere voluntară a afacerilor. În concluzie, Doing Business Report este una dintre cele mai cuprinzătoare, repetitive analize globale comparative. Cu toate acestea, manifestă şi unele limite, în sensul că nu poate merge în profunzime la sublinierea specificităţii condiţiilor locale. În culegerea datelor primare se bazează pe parteneriatul cu organisme de cercetare de pe plan local, foarte diferite în planul experienţei şi acurateţei aplicării instrumentelor standard şi în final se obţin numai anumite clasamente de poziţionare. Aceste aspecte evidenţiate mai sus conduc la concluzia că rezultatele acestui preţios studiu trebuie folosite în mod coroborat cu rezultatele altor studii globale.

2. Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) – elaborat de OCDE Compact Investment

Acest instrument de analiză globală comparativă a fost dezvoltat cu scopul de a stimula investiţiile, a susţine creşterea economică şi dezvoltarea durabilă.

Şi această cercetare cuprinde investigarea a 10 arii tematice, dar diferite faţă de cele luate în considerare în Doing Business Report, şi anume:

1. Politica în domeniul investiţiilor;

2. Promovarea şi facilitarea investiţiilor;

3. Politica comercială;

4. Politica privind concurenţa;

5. Politica de impozitare;

6. Guvernanţa corporativă;

7. Politici pentru promovarea comportamentului responsabil în afaceri;

8. Dezvoltarea resurselor umane;

9. Infrastructura şi dezvoltarea sectorului financiar;

10. Guvernanţa publică.

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

Un alt instrument de efectuare a unor analize comparative pe plan internaţional îl reprezintă:

3.Indexul privind Libertatea Economică elaborat de către Heritage Foundation

Studiul este realizat la nivel mondial şi include 183 de ţări. Indexul de libertate economică este calculat prin 10 indicatori privind deschiderea economică, eficienţa reglementărilor, legislaţie şi competitivitate.

În contextul acestui studiu libertatea economică este definită ca dreptul fundamental al indivizilor de a-şi controla propria muncă şi proprietate.

Studiul se bazează pe următoarele două premise, respectiv: în societăţile libere din punct de vedere economic indivizii sunt liberi să muncească, să producă, să consume şi să investească în modul în care doresc, protejaţi şi neconstrânşi de către stat; în societăţile libere economic guvernele permit libera circulaţie a forţei de muncă, a capitalurilor şi a bunurilor fără constrângeri sau coerciţie.

Principiile de bază ale libertăţii economice sunt: împuternicirea individuală de a lua iniţiativă în domeniul economic, asigurarea echitabilităţii şi promovarea liberei competiţii pe piaţă. Indexul confirmă corelaţia pozitivă între libertatea economică şi dezvoltarea economică. Astfel, rezultatele studiului relevă că valoarea Produsului Intern Brut (PIB) pe locuitor este mult mai mare în ţările care au un index de libertate economică ridicat. Libertatea economică îmbunătăţeşte calitatea vieţii, promovează dezvoltarea politică şi socială şi, de asemenea, sprijină protecţia mediului înconjurător.

Indexul demonstrează că libertatea economică se corelează cu reducerea sărăciei, guvernanţa democratică, precum şi alţi indicatori sociali.

Metodologia care stă la baza elaborării studiului foloseşte următorii indicatori:

1. Libertatea afacerilor

2. Libertatea comerţului

3. Libertatea fiscală

4. Cheltuieli guvernamentale

5. Libertatea monetară

6. Libertatea investiţiilor

7. Libertatea financiară

8. Drepturi de proprietate

9. Libertatea în faţa corupţiei

10. Libertatea muncii

4. Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către Forumul Economic Mondial (FEM)

Raportul Forumului Economic Mondial (The World Economic Forum) analizează 133 de ţări, realizând una dintre cele mai cuprinzătoare evaluări de acest gen.

ICG măsoară competitivitatea din perspectiva a peste 100 indicatori, grupaţi în 12 categorii, şi anume:

1. Instituţiile: Mediul instituţional este determinat de cadrul legal şi administrativ în care interacţionează oameni, companii şi forme de guvernământ pentru asigurarea bunăstării economice.

2. Infrastructura: O infrastructură dezvoltată şi eficientă reprezintă un factor esenţial al competitivităţii. Este critic în asigurarea bunei funcţionări a economiei, precum şi în determinarea ariilor de activitate economică. Infrastructurile

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

dezvoltate reduc distanţa percepută dintre regiuni, conducând la o economie naţională integrată şi conectând-o cu pieţe din alte ţări şi regiuni.

3. Stabilitate macroeconomică: Analizată separat, stabilitatea macroeconomică nu duce automat la creşterea productivităţii unei naţiuni, totuşi, instabilitatea la nivel macroeconomic are efecte negative asupra economiei.

4. Sănătatea şi educaţia primară: Sănătatea oamenilor, reprezentând forţa de muncă, este un element vital al competitivităţii unei ţări. Oamenii cu o sănătate precară nu îşi vor putea valorifica întregul potenţial şi vor fi mai puţin productivi.

5. Educaţie şi training: Economia globală solicită implicarea oamenilor cu înaltă educaţie care se pot adapta rapid la un mediu economic în schimbare. Această categorie de indicatori măsoară nivelul de educaţie mediu şi superior, precum şi calitatea educaţiei din ţările care fac obiectul cercetării. Mai mult, este luată în considerare şi instruirea angajaţilor datorită importanţei acordate educaţiei continue la locul de muncă, în contextul în care economiile îşi propun să se bazeze pe cunoaştere şi inovare.

6. Eficienţa pieţei de produse: Ţările cu pieţe de mărfuri eficiente produc cel mai potrivit mix de produse şi servicii în funcţie de cererea şi oferta existentă. Concurenţa de piaţă corectă, atât autohtonă, cât şi străină duce la eficientizarea pieţei şi la productivitate economică. Cel mai bun mediu de afaceri pentru schimbul de produse necesită o reglementare minimă, prin intervenţia guvernului.

7. Eficienţa pieţei de muncă: Piaţa forţei de muncă trebuie să se asigure că angajaţii lucrează eficient şi depun toate eforturile necesare realizării activităţilor de serviciu dezvoltând şi metodele de motivare potrivite. Flexibilitatea implică posibilitatea ca angajaţii să se poată adapta de la o activitate economică la alta. De asemenea, flexibilitatea este percepută şi în contextul mobilităţii geografice, fizice pe piaţa forţei de muncă.

8. Complexitatea pieţei financiare: Criza economică a subliniat rolul central pe care

îl are buna funcţionare a sectorului financiar pentru activitatea economică, motiv

pentru care această cercetare cuprinde un număr de indicatori specifici de analiză

a sectorului.

9. Pregătirea tehnologică: Această componentă măsoară rapiditatea prin care o economie adoptă tehnologiile existente pentru a creşte productivitatea.

10. Dimensiunea pieţei: Acest indicator afectează

productivitatea, deoarece pieţele

largi permit firmelor să exploateze economiile de scală. În mod tradiţional, pieţele alocate firmelor erau constrânse de graniţele naţionale. În era globalizării, pieţele internaţionale au devenit un substitut la pieţele locale.

11. Complexitatea afacerilor: Contribuie la o eficienţă crescută în producerea de bunuri şi servicii. Aceasta duce la rândul ei la creşterea productivităţii, mărind nivelul de competitivitate al unei ţări. Analizează calitatea reţelelor de afaceri ale unei ţări şi, de asemenea, calitatea operaţiunilor şi strategiilor unei ţări.

12. Inovaţia: Analiza pleacă de la premisa că firmele din diverse ţări trebuie să iniţieze şi să dezvolte produse şi servicii avansate pentru a fi în continuare competitive. Acest lucru necesită un mediu ce sprijină activităţile inovatoare atât în sectorul public, cât şi în cel privat.

5. Global Entrepreneurship Monitor (GEM) elaborat de un consorţiu academic neguvernamental

Cel mai important studiu dedicat înţelegerii relaţiei dintre antreprenoriat şi dezvoltarea economică naţională.

În ultimii 10 ani, rapoartele GEM au fost singura sursă de date comparabile pentru mai multe ţări din lume asupra atitudinilor faţă de antreprenoriat, începerea unei afaceri, afaceri consolidate precum şi aspiraţiile antreprenorilor faţă de afacerilor lor. Studiul

Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ

se bazează pe mai mult de 180.000 interviuri realizate în perioada mai – octombrie 2009 în 54 de ţări. Rezultatele din 2009 au arătat că - din cauza crizei economice - s-a redus numărul de oameni optimişti în privinţa oportunităţilor de a începe o afacere.

Ţările incluse în raport sunt grupate în funcţie de 3 stadii de dezvoltare economică, definite de Forumul Economic Mondial, astfel:

i) economii centrate pe factorii de producţie, ii) economii centrate pe eficienţă şi iii) economii centrate pe inovaţie. Clasificarea se face în funcţie de nivelul PIB per capita şi a gradului în care ţările sunt centrate pe factorii de producţie analizând raportul exporturilor de bunuri primare în total exporturi.

GEM urmăreşte 3 obiective principale:

măsurarea diferenţelor la nivelul activităţilor antreprenoriale între mai multe ţări;

evidenţierea factorilor ce determină nivelul activităţilor antreprenoriale la nivel naţional;

identificarea politicilor care pot ridica nivelul activităţilor antreprenoriale. GEM ia în considerare 3 componente majore ale antreprenoriatului, şi anume:

1. Atitudini şi percepţii antreprenoriale: Atitudinile variază în funcţie de dezirabilitatea antreprenoriatului ca şi carieră profesională. Cunoaşterea acestor atitudini poate ajuta factorii de decizie să încurajeze antreprenoriatul.

2. Activitatea antreprenorială: Unul dintre principalii indicatori ai GEM se referă la stadiul incipient al activităţilor antreprenoriale şi anume proporţia persoanelor care sunt implicate în iniţierea unei afaceri sau a managerilor – proprietari de noi afaceri.

3. Aspiraţii antreprenoriale: Ţările care dezvoltă politici sociale privind forţa de muncă au, de asemenea, nivele scăzute în privinţa iniţierii de afaceri care ar genera un număr mare de locuri de muncă. Un motiv pentru acest lucru ar fi acela că antreprenorii confruntaţi cu politici riguroase în privinţa forţei de muncă ar putea percepe acest lucru ca o barieră în dezvoltarea afacerii. Un alt motiv ar fi acela că persoanele cu înalte aspiraţii pentru antreprenoriat ar putea vedea angajarea ca fiind mult mai atractivă decât începerea unei afaceri proprii.

6. Global Investment Promotion Benchmarking editat de către Grupul Băncii Mondiale, respectiv Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (Multilateral Investment Guarantee Agency-MIGA) şi International Financial Corporation (IFC) – entitate din cadrul Grupului care se ocupă de dezvoltarea sectorului privat prin investiţii directe şi servicii de consiliere (business advisory services).

Un studiu asupra organizaţiilor intermediare de promovare a investiţiilor (IPI) care analizează 181 de organizaţii naţionale şi 32 de organizaţii regionale, dezvoltând astfel cel mai cuprinzător studiu de benchmarking în acest sens. Ultimul studiu a fost dat publicităţii în luna mai 2009. Rezultatele acestuia, care pot fi consultate la adresa

http://www.ifc.org/ifcext/fias.nsf/AttachmentsByTitle/GIPB2009/$FILE/GIPB2009.Su

mmaryReport.pdf, ne oferă o perspectivă directă asupra capacităţii de a facilita accesul la informaţie, precum şi o perspectivă indirectă asupra eficacităţii fiecărei organizaţii, eficienţa managementului şi înţelegerea pieţei de investiţii străine directe.

Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri

GIP măsoară:

Abilitatea organizaţiilor IPI de a întâmpina nevoile informaţionale ale investitorilor aflaţi în faza de început a demarării investiţiilor. GIP nu măsoară:

Gradul de competitivitate al ţărilor în privinţa investiţiilor străine directe;

Climatul de afaceri al ţărilor;

Facilităţile IPI la nivel de website;

Serviciile IPI pentru investitorii locali sau pentru investitorii străini deja stabiliţi. Pentru a înţelege în ce măsură IPI reuşesc să atingă obiectivul de a-şi promova website-ul, GIP evaluează fiecare site IPI în funcţie de 4 mari caracteristici:

1. Arhitectura website-ului: cât de uşor este să găseşti pe website informaţii despre o anumită ţară sau un anumit sector?

2. Design-ul

site-ului:

în

ce

măsură

informaţia

oferită

sprijină

eforturile

de

promovare online.

3. Conţinutul site-ului: cât de relevante şi exacte sunt informaţiile despre ţări sau sectoare pentru investitorii străini?

4. Eficacitatea promovării site-ului: în ce măsură website-ul reflectă serviciile IPI?

Cadrul GIP de evaluare a modului de rezolvare a cerinţelor defineşte bunele practici din perspectiva a 4 caracteristici:

1. Disponibilitate şi contact: cât de uşor este să contactezi un manager de proiect prin site-ul IPI?

2. Receptivitatea şi rezolvarea cerinţelor: în ce măsura personalul IPI se implică în rezolvarea cerinţelor unui investitor.

3. Răspunsul: cât de relevant, detaliat sau profesional este răspunsul IPI la cerinţe specifice?

4. Relaţii cu publicul: în ce măsura IPI reuşeşte să transforme interesul unui

investitor în acţiune: o nouă solicitare sau o altă vizită. Principala trăsătură comună o reprezintă anvergura acestora, practic scanând economia la scară globală, planetară. O altă trăsătură care le aseamănă o reprezintă faptul că sunt realizate prin implicarea unor parteneri locali de cercetare, fie institute de cercetare, fie organizaţii de tipul „think tanks” (rezervoare de gândire) din ţările care fac obiectul cercetării. Diferenţa majoră între acestea o reprezintă metodologiile diferite la bază şi pachetul instrumentelor de cercetare. De altfel, Anexa 1 - Baza de date cu instrumente de diagnosticare la nivel internaţional prezintă într-o manieră sintetică caracteristicile de bază ale principalelor studii şi analize internaţionale. Tabloul complet al metodologiei urmărite în pregătirea studiului este redat în Anexa 2 – Metodologie de elaborare a studiului.

Concluzii:

Având în vedere caracteristicile metodologice descrise mai sus, se poate concluziona că analizele, studiile şi rapoartele de cercetare de mai sus:

pot fi folosite de către analişti şi decidenţi atât individual, pretabil când se fundamentează politici publice sectoriale, dat fiind cuprinderea lor, cât şi în mod complementar, pentru politici publice multisectoriale şi obiective de dezvoltare;

pot ajuta la verificarea încrucişată sau din surse multiple a rezultatelor reieşite din cercetările respective care privesc o ţară, pentru a întări veridicitatea acestora, dat fiind limitele semnalate;