You are on page 1of 4

Tulburarea de panica

Tulburarea de panica - Descriere generala


Tulburarea de panica este caracterizata de aparitia spontana, indiferent de situatie, a
atacului de panica. In multe cazuri se dezvolta o anxietate anticipatorie, de asteptare a
unui nou atac, care duce in timp la aparitia unor comportamente evitante si fobice
(agorafobia) cu scopul de a evita situatiile in care pacientul s-ar putea simti neprotejat
sau expus. Uneori insa agorafobia poate sa apara si izolat .
In functie de aparitia agorafobiei exista: tulburarea de panica fara agorafobie situlburarea
de panica cu agorafobie.
- Si in tulburarea de panica, ca si in celelalte tulburari psihiatrice sunt vehiculate cele doua
ipoteze etiologice: cea biologica si cea psihologica. Ipoteza biologica vizeaza implicarea mai
multor tipuri de neurotransmitatori dintre care serotonina joaca rolul cel mai important.
Ipoteza psihologica incearca explicarea tulburarii fie prin teoriile psihanalitice fie prin teoriile
invatarii si conditionarii cognitive.
- Aparitia atacurilor poate fi precipitata de oboseala, factori psihotraumatizanti, consumul de
substante excitante ale sistemului nervos central, activatori ai sistemului nervos simpatic.
- Atacurile de panica pot fi induse de: lactatul de sodiu , doxapram , concentratii crescute de
dioxid de carbon , hiperventilatie .
- Incarcatura genetica
- Rezultatele studiilor facute pe familii si gemeni arata ca tulburarile de panica severe au o
incarcatura genetica mai mare decat cele usoare.

Cuprins
Tulburarea de panica - Descriere generala
Simptome (manifestarile atacului de panica)
Diagnostic
Conduita terapeutica, Tratamentul psihofarmacologic
Evolutie, Complicatii, Profilaxie
sus

Simptome (manifestarile atacului de panica)


Chiar daca viata pacientului nu este pusa in pericol in timpul unui atac de panica,
manifestarile intense si dramatice conduc adeseori pacientul la camera de garda ceea ce

este util pentru eliminarea altor afectiuni medicale a caror simptomatologie acuta se
aseamana cu atacul de panica (infarctul miocardic, crize hipertensive, epilepsia temporala,
socul anafilactic, astmul bronsic, hipertiroidia , hipoglicemia).
Manifestarile atacului de panica pot varia de la cazuri in care sunt prezente o gama larga de
simptome, la cazuri unde simptomatologia poate fi mai limitata.
Un atac de panica complet este caracterizat prin urmatoarele :
Perioada distincta de frica sau disconfort intens in care patru din simptomele urmatoare apar
brusc si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute :
- palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat
- transpiratii
- tremuraturi sau tremor al intregului corp
- senzatie de lipsa de aer sau sufocare
- durere sau disconfort toracic
- greata sau disconfort abdominal
- senzatie de ameteala, de instabilitate , de cap usor sau de lesin
- derealizare (senzatii de irealitate ) sau depersonalizare (detasare de propriul self )
- teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni
- teama ca va muri
- parestezii (amorteli sau intepaturi)
- valuri de frig sau caldura
sus

Diagnostic
Criterii de diagnostic pentru Tulburarea de panica fara agorafobie
A .Atat 1 cat si 2 :
1. atacuri de panica recurente
2. cel putin unul dintre atacuri a fost urmat timp de cel putin o luna de unul sau mai multe din
urmatoarele :
-preocupare ca va mai avea si alte atacuri
-ingrijorare cu implicatiile atacului sau cu consecintele acestuia (pierderea controlului ,
producerea unui infarct cardiac , pierderea mintii)
-o modificare semnificativa a comportamentului legata de atacuri.

B. Absenta agorafobiei
C. Atacurile de panica nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (abuz
de drog, un medicament) sau unei conditii medicale generale (ex. hipertiroidia)
D. Atacurile de panica nu sunt explicate mai bine de o alta tulburare mintala cum ar fi fobia
sociala, fobia specifica, tulburarea obsesiv-compulsiva etc.

sus

Conduita terapeutica, Tratamentul psihofarmacologic


Tratamentul de baza in tulburarea de panica este constituit de antidepresivele cu actiune
pe sistemul serotoninergic, dintre care de prima intentie sunt inhibitorii de recaptare de
serotonina atat pentru efectele terapeutice cat si pentru profilul bun al efectelor adverse.
Dozajul va fi individualizat si va depinde de posibilele efecte secundare si de raspunsul
terapeutic.
Durata tratamentului este de minimum 4-6 luni.
In prima faza a tratamentului, antidepresivul este frecvent insotit de o benzodiazepina pentru
controlul mai rapid si mai eficient al atacurilor de panica. Benzodiazepinele nu se folosesc pe
termen lung din cauza potentialului lor de dependenta.
Tratamentul psihoterapeutic
Pentru managementul atacului de panica, terapia cognitiv-comportamentala este cea mai
rapida si eficienta forma de terapie .
Pentru constientizarea conflictelor inconstiente care stau la baza tulburarii si prevenirea
reaparitiei atacurilor de panica sunt recomandate terapiile psihodinamice, psihanalitice

sus

Evolutie, Complicatii, Profilaxie


Atacurile de panica tind sa reapara de 2-3 ori pe saptamana, evolutia fiind cronica cu
remisiuni si exacerbari. Tratata corespunzator, tulburarea are un prognostic foarte bun.
Evitarea consumului sau exceselor de substante excitante ale sistemului nervos central si de
alcool, evitarea suprasolicitarilor si situatiilor psihotraumatizante, schimbarea stilului de viata,
acordarea de atentie si importanta vietii psihice, psihoterapia, toate pot fi masuri mai simple

sau mai complexe menite sa previna eventualele decompensari psihiatrice.