ATOMUL UNIVERSUL NOSTRU

In 1979, paleoantropologul Mary Leaky a descoperit in cenusa urme de

pasi urme de pasi, care, dupa parerea ei, apartin unui hominid timpuriu,
poate un stramos al tuturor oamenilor care populeaza Pamantul actual.
Iar la o distanta de 380.000 de kilometri, intr-o campie intinsa si uscata
pe care oamenii au numit-o intr-un moment de optimism Marea Linistii, se
gaseste o alta urma de pas, lasata de primul om care a calcat pe o alta
lume. Am ajuns departe in 3,6 milioane de ani si in 4.6 miliarde si in 15
miliarde.
Caci noi suntem intruparea locala a unui Cosmos care a crescut pana la
constiinta de sine. Am inceput sa ne comtemplam propriile origini:
pulbere stelara ce mediteaza asupra stelelor; acumulari organizate
formate din zece miliarde de miliarde de miliarde de atomi ce reflecteaza
asupra aevolutiei atomilor, urmarind drumul lung parcurs, cel lutin aici,
pana la nasterea constiintei. Loialitatea noastra este fata de specie si fata
de planeta. Noi vorbim in numele Pamantului. Avem obligatia de a
supravietui nu doar noua insine, si si acestui Cosmos, vechi si vast, din
care ne ivim.
Carl Sagan-Cosmos
Omul o simpla naluca in umbra Universului tinde spre idealul cunoasterii prin metode
teoretice si empirice, observand marea drama a existentei si analizand chiar si aparentul vid in
cautarea unor fluctuatii revolutionare, totul pentru o ultima teorie extrapolara, o simpla ecuatie
matematica ce rezuma entitatea astrala la o insiruire de formule si acronime abstracte. Noi
incercam sa intelegem paradoxul realitatii prin intrebari apparent banale precum Din ce este
alcatuita materia?
Inca de la inceputurile prospere ale societatii umane aceasta intrebare a provocat un ecou infinit
in eterul mintii filozofilor greci. Leucip si Democrit reprezinta pionierii teoriei atomice printrun concept rudimentar, materia fiind alcatuita din particule invizibile si indivizibile, numite de
acestia A Tomos. Practic, in conformitate cu aceasta teorie a fuziunii dintre dorinta cunoasterii
si un gram de naivitate, claiul era alcatuit din particule de clai, fierul din particule de fier, si
branza Camembert din particule de branza Camembert, ceea ce devine relevant cand realizezi
ca acesti doi ganditori nu dispuneau de microscoape electronice sau tuburi catodice. Insa
aceasta idee de atom a fost continuata de predecesori chimisti si fizicieni, de la simplitate laun
ultimatul al fizicii cuantice. In continuare, teoria lui John Dalton despre descrierea materiei prin
intermediul atomilor si proprietatiilor acestora reprezinta o piatra de temelie pentru intelegerea
unui Univers indispensabil pentru atingerea indealului umanitatii. Dalton si-a bazat teoria pe o
singura lege: legea conservarii masei. Prin aceasta teorie, se evidentia faptul ca existent fizica
este alcatuita din atomi, ca toti atomii dintr-un element sunt identici in masa si proprietati, ca
1

toti compusii sunt formatii din asocieri de doi sau mai multi atomi diferiti si factul ca o reactive
chimica reprezinta rearanjarea atomilor. Ei bine, aceasta teorie reprezinta doar un simplu
fundament al ipotezelor incomplete pentru evolutia modelului atomic. Apoi, pregresul este
reprezentat de bipolaritatea esec-reusita, o legatura intre doua arii: revolutionarul si afirmatia
elementara de la care porneste aceasta prosperitate in domeniul cercetarii. Insa datorita
acesotor ipoteze aveom o perspectiva mai clara asupra comportamentului atomilor. Urmatoarea
intrebare logica este De ce? De ce se comporta astfel? Aceasta a intreptat mintiile genial ale
secolului al XIX-lea catre studiul structurii atomului. In 1896, fizicianul J.J. Thomson a inceput
sa studieze tuburile catodice. Pentru a testa proprietatiile particulelor emise, Thomson a plasat
doua placi incarcate pozitiv, respective negative, de-a lungul tubului catodic. Raza catodica a fost
deviate catre placa incarcata pozitiv, ceea ce a reflectat faptul ca raza este alcatuita din particule
incarcate negative. De asemenea, Thomson a plasat si doi magneti de o parte si de cealalta a
tubului, obeservand faptul ca raza este deviate si de campul magnetic. Aceste rezultate au
condus la o descoperire revolutionara masa fiecarei particule era mult mai mica decat masa
oricarui atom cunoscut. Prin repetarea aceluiasi experiment folosind diferite metale,
proprietatiile razei catodice erau constant. Astfel a fost decoperit prima particular fundamental
a atomului: electronul. Ulterior, protronul au fost inserat in matricea atomului al secolului XIX.
O alta potential intrebare despre acest material paradoxal fundamental existentei este: Cum
erau particulele aranjate in atom? Aici intrevin descoperiri, teorii si postulate cu adevarat
progresiste, ce au adus atomul topusul ierarhiei cercetarii, un subiect dezvoltat de geniile lumii.
Thomson stia ca atomul avea sarcina neutra, asadar acesta si-a imaginat ca electronii incarcati
negative trebuie sa fie distribuiti aleatoriu intr-o baza incarcata pozitiv. Insa acest model al asa
supranumitului cozonac cu stafide era doar o viziune abstracta asupra modelului atomic a
unui visitor prin pulberea infinita de stele. Urmatorul pas revolutionar a fost facut de catre
Ernest Rutherford in 1911. Acesta a aratat ca, intr-adevar, atomii de materie au o structura
interna: ei sunt formati dintr-un nucelu extrem de mic, incarcat pozitiv, in jurul caruia se misca
pe orbita mai multi electroni, respective modelul nuclear . Aceasta concluzi a fost formulate
printr-o metoda empirica, bombardand o foita subtire de aur cu particule . Bazandu-se pe
modelul atomic al lui Thomson, Rutherford a prezis ca majoritatea particulelor vor trece prin
foita de aur. Insa el a observat modul in care sunt deviate particulele , emise de atomi
radioactivi, atunci cand se ciocnesc cu atomii. Ulterior, protronul au fost inserat in matricea
atomului al secolului XX, analizand ionii de azot rezultati prin bombardarea atomilor cu
particule . In 1932, un coleg al lui Rutherford de la Cambridge, James Chadwick, a descoperit
ca nucleul contine o alta particular, numita neutron, care avea aproape aceeasi masa ca si
protonul, dar nu avea sarcina electrica. La inceputul secolului XX, o nua aria a stiintei se
constituise din neantul mintiilor genialitatii: mecanica cuantica. Unii dintre fondatorii acestui
camp paradoxal a fost Niels Bohr. Acesta era interest de structura atomului, ce era un subiect de
dezbatere in acea vreme. Bohr a propus modelul planetar, in care electronii orbitau in jurul unui
nucleu pozitiv precum inelele lui Saturn. Practic, era o adaptare a legilor lui Kepler la un nivel
submolecular. Munca acestuia a fost inspirata de catre Albert Einstein si Max Planck, ce au
formulat de curand faptul ca radiatia elevtromagnetica nu se comporta doar precum unde, ci si
precum particule numite fotoni. Bohr a realizat ca aceste principii matematice luteau fi applicate
la modelul atomic al lui Rutherford, formuland doua postulate:

I.

II.

Un electron se roteste in jurul nucleului numai pe anumite orbite circulare permise,

fara a emite sau a absorbi energie radiant. Aceste stari se numesc stationare si au un
timp de viata infinit si energie constanta, electronul trecand pe alte nivele energetice
doar daca este perturbat din exterior.
Un atom emite sau absoarbe radiaie electromagnetic doar la trecerea dintr-o stare
staionar n alta. Energia pe care o prime te sau o cedeaz este egal cu diferen a
dintre energiile celor dou nivele ntre care are loc tranzi ia

Werner Heisenberg intregeste modelul planetar al lui Bohr, introducand principiul

incertitudinii, fiind imposibil de a sti cu exactitate atat pozitia unui electron sau a unei alte
particule subatomice cat si energia acestuia. Asadar, acesta, si alti fizicieni si chimisti, au propus
o noua teorie, o teorie cuantica, ce afirma faptul ca electronii nu sunt nici particule nici unde, ci
au proprietatiile unei unde-corpuscul. Astefl, asezarea electronilor in jurul nucleului putea fi
descrisa doar in termini de probabilitate. Intr-o alta ordine de idei, exista anumite regiuni unde
electronii pot fi gasiti cu preponderenta, aceste regiuni numinde-se orbitali. O alta descoperire
ce a intregit modelul atomic cotidian, a fost descoperirea unor particule unice. Pana acum circa
patruzeci de ani s-a crezut ca protonii si neutronii erau paritculele "elementare", dar
experimentele in care protonii se ciocneau cu alti protoni sau electroni cu viteza mare aratau ca
ei erau formati, de fapt, din particule mai mici. Aceste particule au fost numite quarci de Murray
Gell-Mann. exista mai multe varietati de quarci: se crede ca exista cel putin sase tipuri pe care le
numim sus (up), jos (down), straniu (strange), fermecat (charmed), baza (bottom) si varf (top).
FIecare tip poate aparea in trei culori: rosu, verde si albastru. ubn proton sau un neutron este
format din trei quarci, cate unul din fiecare culoare. Un proton consta din doi quarci sus si un
quarc jos; un neutron contine doi jos si unul sus. TOate particulele cunoscute din univers pot fi
impartite in doua grupe: particule cu spin 1/2, care formeaza materia universului si particule de
spin 0,1 si 2 care dau nastere fortelor din particulele materiei, respective gluonii. Aceste
particule respecta principiul de excluziune al lui Wolfgang Pauli ce spune ca doua particule
similar nu pot exista in aceeasi stare, adica ele nu pot avea aceeasi pozitie si aceeasi viteza, in
limitele date de principiul incertitudinii.
In concluzie, omul a dat nastere unor formule, principia si postulate pentru a incerca sa-si
explice unicitatea si perfectiune universului in care acesta este blocat o simpla naluca ce trece
prin spatiu sit imp, insa informatia persista acestori factori. Indivizii specie noastre au
descoperit adevarata esenta a materiei, adevarata unitate, simplul atom ce ne inconjoarea,
creeaza si distruge viata, alcatuieste intregul si eterul. Acesta este aria noastra vizuala asupra
unei lumi, asupra unui neant incomensurabil, transpusa sub obiectivul microscopului electric:
atomul-universul nostrum.