Descrierea paralela a ciobanului din Miorita

si Toiagul pastoriei
Din vechime stim ca a existat ciobanul, acesta fiind frate cu
stelele, pamintul, iarba, devenind nemuritor, fiindca sufletul
acestuia, o parte launtrica a lui este vesnica, ea nu moare
niciodata si nimeni nu o poate distruge.
Pastoritul nu e o indeletnicire, cit o vocatie, un destin, si cel
care a luat toiagul, indemnind turma in urma lui, nu va mai putea
nici el fara turma, nici turma fara el. Aceasta fraza prevaleaza in
cazul ciobanului din nuvela Toiagul pastoriei, opera fiind o
inversare a baladei Miorita, insa si cu toate acestea gasim o
multime de analogii intre ambii eroi a acestor doua creatii.
Portretul ciobanului din Miorita ilustreaza un personaj
mitic, cu o frumusete morala si fizica asemanator unui FatFrumos din basmele populare. Mandru ciobanel/ Tras printr-un
inel/ Fetisoara lui/ Spuma laptelui/ Perisorul lui/ Pana corbului/
Ochisorii lui/ Mura campului.La fe si ciobanul din Toiagul
pastoriei era nalt si zdravan cit un munte, astfel aceste
caracteristici ilustreaza chipul unui roman(fata poporului roman.),
insa anume prin harnicia, priceperea si situatia materiala a
ciobanilor se formeaza motivul invidiei, ce sta la baza intregii
actiuni.In cazul ciobanului din Miorita ceilalti doi pastori au
sufletul cotropiti de invidie, gindindu-se sa-l omoare pe cel
moldovean, caci "are oi mai multe/Mandre si cornute/Si cai
invatati/Si caini mai barbati". In nuvela Toiagul pastoriei
observam o descriere mai ampla a invidie, birfelor si nelegiuirilor
fata de cioban, ,,O fi inut-o prin buzunare ,o fi rtcit-o prin
custura hainelor-ziceau oamenii.,iar satenii il tot judecau chiar
si dupa toate cele bune facute de el, precum cintatul la fluer, ce
facea sufletul sa se rupa de la pamint, sau faptul ca lecuia oile
oamenilor si le dadea sfaturi, aceasta aratindu-ne o totala lipsa de
omenie din partea satenilor.
O legatura foarte strinsa o au cei doi cu natura. Ea fiind o
parte importanta din viata lor, deoarece in aceasta isi regasesc
alinarea sufleteasca, fiind acel loc de retragere in linistea pura,
pentru a nu fi inconjurati de lumea mediocra.Astfel in Miorita

este accentuat foarte bine aceasta legatura dintre cioban si

natura prin alegoria moarte-nunta.Brazi si paltinasi/ I-am avut
nuntasi/ Preoti muntii mari/ Pasari,lautari/ Pasarele mii/ Si stele
faclii!, insa in cazul ciobanului din Toiagul pastoriei contopire
cu natura a pastorului este un moment unic si inconfundabil,
astfel firele de iarba deasa de pe mormintul acestuia ne
sugereaza dainuirea, amintirea vie si viitoarele generatii ce vor
detine aceleasi valori inalte precum ciobanul.Acum statea de jur
imprejur acoperit cu o patura de iarba deasa, iarba marunta, iarba
frumoasa ca matasa ".
Eroii acestor doua opera reflecta intreg poporul roman, in
special trecutul sau crunt. Astfel cititorul in timpul lecturii nu
poate ramina indiferent si traieste aceleasi sentimente impreuna
cu personajele operelor, deoarece ciobanul este acel erou ce
mereu va ramine nemuritor in tezaurul limbii romane.