Tema referatului: Dezvoltarea inteligentei emotionale a unui adolescent cu scolioza in c, stanga

MOTTO:Fericit cel ce intelege cauzele adanci ale lucrurilor

Inteligenta emotionala este capacitatea de a fi in stare sa se motiveze si sa persevereze in

fata frustrarilor; de a-si stapani impulsurile si de a amana satisfactiile; de a-si regal starile de
spirit si de a impiedica necazurile sa-I intunece gandirea; de a fi staruitor si de a spera.
Cei care au capacitate emotionale bine dezvoltate au si mai multe sanse sa fie multumiti
in viata si eficienti, sa-si stapaneasca obiceiurile mintale care stau la baza propriei lor
productivitati; cei care nu-si pot controla viata emotional si duc batalii interne ajung sa-si
saboteze capacitatea de a se concentra asupra muncii si asupra unei gandiri clare.
(Daniel Goleman- Inteligenta emotionala)
Intr-o singura fraza, inteligenta emotionala este abilitatea de a identifica, intelege si
gestiona stari si sentimente atat pe ale noastre, cat si pe ale altora.
Tratament nu inseamna doar repararea a ceea ce s-a stricat ,ci si ingrijirea a ceea ce este
mai bun
(Seligman si Csikszentmihalyi, 2000, cit din Hoyt, 2006)
Kinetoterapeutul care conduce edinele de recuperare i reeducare fizic, prin concepia
sa de via i etic personal, ar trebui s aib o mare influen asupra concepiilor pacienilor cu
care i desfoar activitatea. El nsui trebuie s ncerce s aibe o inteligenta emotionala
dezvoltata.
Kinetoterapeutul trebuie s posede o dispoziie permanent pentru bun dispoziie,
entuziasm, susinere i ncurajare a pacientului . Caracterul edinelor trebuie s fie predominant
plcut, cu scopul de a nfrunta tendina de nemotivare intrinsec, proprie bolilor neurologice,
mai ales celor date de urmrile de ordin psihic ale scoliozei, ct i implicaiilor sale fizice.
Conduita sa, nu se va baza pe principiul a trece timpul, ci pe o convingere personal,
constant, perseverent i ncredere, care va fi transmis persoanelor cu care lucreaz, ca mijloc
de motivare. Principalul scop nu este atingerea unor performane deosebite; mai presus de toate,
el este acela care l poate ajuta pe pacient s triasc aceast perioad de via cu un plus de
calitate. Trebuie valorificate situaiile care furnizeaz o mare satisfacie, avndu-se totdeauna n
vedere ctigarea de siguran, a unui grad ct mai mare de independen, autorespect, ncredere
n sine i astfel, indirect, nlturarea sentimentelor negative, a imaginii nefavorabile despre sine
i despre capacitile proprii de recuperare.

Primul pas pentru a-l face pe pacient sa isi dezvolte inteligenta emotionala este sa il
ascultam cu foarte mare atentie, sa intelegem cat de tare il afecteaza asta emotional, cat de
constient este ca asta il afecteaza pe toate planurile, pentru a sti cat de mult ne raportam la partea
emotionala pentru a-l ajuta sa-si atinga scopul, cel de a-si indrepta coloana, de a scapa de dureri
si de a-si recastiga statutul social
Un scop primordial este acela de a face pacientul s neleag c el este principalul
responsabil al recuperrii fizice, pentru ca 80% din provocarea unei probleme a spatelui sunt
miscarile gresite pe care le practicam zilnic - statul in pozitie incomoda la calculator, ridicatul
greutatilor foarte mari pe un singur brat, aplecarea fara indoirea genunchilor, pozitiile deficitare
din timpul somnului-, iar pentru asta el singur trebuie sa se autoevalueze, si sa se controleze
pentru a nu inrautati situatia. Contribuia pe care o are kinetoterapeutul fiind de 5 %, iar celelalte
95 de procente i aparin lui i, n special, puterii sale de concentrare i de ncredere n sine.
Educarea emotionala nu e nimic altceva decat a sti ce sa nu faci si cand sa te opresti, un
control cat mai bun al actiunilor
Sub aspect comportamental, mai ales n cazul bolilor cronice, se observ adoptarea de
ctre bolnavi a unui comportament "infantil" caracterizat prin exteriorizarea exagerat a
suferinei sau atitudine poruncitoare (ori plngrea) cu care cer ajutorul celor din jur.
Egocentrismul rezult din restrngerea preocuprilor care nu au legtur cu boala, centrul
ateniei devenind: alimentaia, digestia i senzaiile legate (sau nu) de boal. Dependena
bolnavilor este de asemenea un aspect deosebit de important, ei fiind realmente dependeni de
medic, cadrele medicale sau de echipa de ngrijire, iar n bolile foarte grave, de un tratament
incomod i frecvent depersonalizant. Medicii au tendina de a se concentra in special pe
simptomologie, si mai puin pe comunicarea afectiv. n viaa zilnic a bolnavului spitalizat,
poate cel mai ateptat moment este cel al vizitei medicale, pentru care se pregtete n mod
special. Pentru a mbogi relaia medic-pacient, s-au fcut auzite atitudini i puncte de vedere
ferme care ncurajeaz i promoveaz suportul afectiv i moral din partea cadrelor medicale.
Aceste atitudini limiteaz nelinitea i disperarea asociate oricrei boli cu evoluie sever i
presupun studierea relaiei cadru medical-bolnav n scopul creterea eficienei comunicrii, a
schimbului de informaii prin oferirea de sprijin afectiv i moral pacientului, cu consecine
pozitive asupra evoluiei abolii precum i a recuperrii i integrrii familiale, profesionale i
sociale a bolnavului.
Componenta emoional a bolii este rezultatul tririi n plan psihic, a suferinei somatice
i tensiunii psihice generate de situaia special de bolnav cronic care-i confer un statut ce tinde
s-l antreneze spre o regresie n planuri multiple ale personalitii, aceasta antrennd o suferin
moral poate mai grea dect cea fizic. Bolnavii sunt copleii de emoii intense, exprimate prin
izbucniri de plns, furie, agresivitate i sunt stpnii de nelinite i anxietate. Aceste simptome,
iniial reactive, complic i mai mult tabloul clinic al bolii de baz, complicaia major fiind
suicidul. Depresia la bolnavul cronic grav sau semnificativ invalidat este o reacie (oarecum)
normal n plan afectiv, caracterizat printr-o dispoziie disforic (deprimare). Ea se
caracterizeaz n plan psihic printr-o senzaie de neputin (pierderea energiei vitale), astenie,
lipsa interesului pentru problemele obinuite ale vieii (inclusiv nevoile biologice, alimentare,

sexuale sau legate de convenienele sociale - inut, aspect), sentimente de inferioritate (culp,
devalorizare), retragere, izolare, refugiu din realitate.
De exemplu: /v-a mai amintiti cum v-ati simtit atunci cand ati luat prima lectie de sofat?
cred ca vi s-a oprit motorul cel putin o data. Fie mergeati prea repede, fie prea incet. Dar nu e
nimic surprinzator in asta.Asa se intampla ori de cate ori invatati o noua tehnica.Increderea
dumneavoastra a crescut pe masura ce ati petrecut mai mult timp conducand. Increderea in sine o
capeti cu orice lucru dus cu peseverenta la bun sfarsit.
Personalitatea kinetoterapeutului reprezint subiectul uman considerat ca unitate
biopsiho-social, care determin comportamentul individual, caracteristic al fiecruia cu
particularitile cognitive, afective i volitive. Competena tehnic reunete cunotine care pot fi
aplicate la toate nivelele de vrst i n cadrul tuturor bolilor ce suport consecinele benefice ale
kinetoterapiei. Astfel, kinetoterapeutul trebuie s posede cunotine solide despre caracteristicile
morfologice, psihologice, sociale, fiind foarte important de a dispune de urmtoarele caliti: ,
integrarea lor n programul specific de reeducare i recuperare specific, stimularea iniiativei i
dorinei pentru a se face bine; receptivitate: posibilitatea de a asculta, de a fi deschis
problemelor persoanelor, precum, i aparintorilor acestora, acolo unde este cazul, pentru a
putea rspunde necesitilor lor, a satisface cerinele lor, pentru a le capta interesul i pentru a le
ctiga ncrederea; adaptabilitate: capacitatea de a modifica, a ajusta comportamentul su
i mai ales coninutul activitii la condiiile particulare i situaiile noi aprute;
comunicabilitate: posibilitatea de a menine o relaie afectiv, de siguran i stimulativ;
dinamism: posibilitatea de a oferi activitate, micare unei perioade de via caracterizat prin
monotonie, inactivitate; autenticitate: capacitatea de a fi tu nsui, dnd ns n acelai timp
posibilitatea celorlali de a se exprima n felul lor unic; rbdare: capacitatea de a rmne calm,
de a avea dispoziia necesar pentru a asculta, pentru a ajuta, a ndruma i a corecta fiecare
persoan, n funcie de necesitile sale.
Motivaiile pacientului i kinetoterapeutului, chiar dac sunt diferite (pacientul pentru a
beneficia de efectele pozitive ale unei forme de micare, pentru a obine efectele benefice
sntii, pentru a petrece ntr-un mod util i plcut timpul; kinetoterapeutul pentru a furniza
sfaturi, idei de corectare, i de a ndruma spre o reeducare i recuperare ct mai eficace i mai
potrivit fiecrui pacient), trebuie s aib acelai punct de convergen: obinerea momentelor de
relaxare, obinerea de rezultate reale n folosul ameliorrii strii de sntate, o mai bun
interrelaie cu ceilali membri ai grupului, ncrederea n sine i n kinetoterapeut, ca i partener n
procesul de recuperare fizic etc.
Referitor la durat i frecven pacientul are nevoie sa stie ca durata este dat de
volumul de munc parial i global depus n cadrul unei zile, sptmni sau pe ntreaga perioad
de recuperare. Este deosebit de important a se menine regularitatea activitii. Aceasta duce la
succesul unui program de reeducare i recuperare i, n acelai timp, ofer o stare fizic i psihic
mai bun a pacienilor. Dac activitatea nceteaz, dispar destul de rapid efectele ei i la reluare
poate aprea disconfortul fizic. Iniial, frecvena recomandat este de 3 ori/sptmn. n faza de
meninere, nu se scade numrul de edine, ci se menine numrul lor, pentru a menine i

rezultatele i efectele recuperrii fizice, deja instalate. Dac obiectivul este de a atinge anumite
rezultate mai rapid, frecvena de 5 ori/sptmn este indicat.