Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
Dunare, intr-un spatiu neprecizat, undeva intre bulgari si albanezi, de la care au preluat influente
in limba, precum si credinta ortodoxa. De aici, ei au emigrat catre mijlocul secolului al XIII-lea
in nordul Dunarii si Transilvania, unde ii vor gasi stabiliti pe unguri si sasi. Prin teoria sa, Franz
Sulzer sfida parerea unanima din cultura si stiinta istorica europeana, care-i considera pe romani
cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urmasi ai romanilor lui Traian.
Scopul lansarii acestei teorii era limpede: anularea argumentelor istorice ale romanilor in
lupta politica din Transilvania si justificarea privilegiilor detinute de maghiari, sasi si secui,
precum si a statutului de "tolerati" atribuit romanilor. In felul acesta, chestiunea continuitatilor
istorice va capata un pronuntat caracter politic.
Dupa realizarea dualismului austro-ungar (1867), imigrationismul este readus cu si mai
multa tarie in dezbaterile istoricilor. Teoria lui Sulzer este reluata si imbogatita intr-o lucrare ce
va deveni fundamentala pentru adversarii continuitatii, iar teoria imigrationista va fi denumita
roesleriana. Formularea categorica a teoriei imigrationiste - baza ideologica a dominatiei
maghiare asupra Transilvaniei - s-a datorat geografului si istoricului austriac din a doua jumatate
a secolului al XIX-lea, Robert Roesler. Folosind izvoare istorice latine tarzii si nesigure, el
afirma, in lucrarea sa Studii romanesti, aparuta la Viena (1871) ca:
- dacii ar fi fost exterminati in razboaiele cu romanii (este invocata o afirmatie a scriitorului
roman Eutropius - ,,[ ] caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma lungului razboi al lui
Decibalus");
- toponimia dacica ar fi disparut ca urmare a acestei exterminari;
- perioada de 165 de ani (foarte scurta la scara istorica), cat a durat administratia imperiala in
Dacia, nu ar fi fost suficienta pentru romanizarea provinciei;
- imparatul Aurelian ar fi retras intreaga populatie romanizata din provincia Dacia la sud de
Dunare, unde s-ar fi format limba romana si poporul roman;
- deoarece dacii ramasi in viata traiau izolati, la retragerea aureliana Dacia a ramas pustie;
- poporul roman si limba romana s-au format in sudul Dunarii, in centrul sau vestul Peninsulei
Balcanice, de unde au trecut in stanga fluviului;
- romanii ar fi un popor de pastori nomazi;
- nu exista stiri care sa ateste prezenta romanilor la nord de Dunare in "mileniul intunecat";
- la venirea maghiarilor in Europa, Transilvania ar fi fost un tinut pustiu, pe care coroana ungara
I-ar fi anexat si populat, instaland apoi si colonisti germani pentru a-i apara granitele. Abia dupa
marea ciuma din secolul al XIV-lea, tinuturile de dincolo de Carpati, pustiite de molima, ar fi fost
colonizate cu pastori vlahi de la sud de Carpati si de Dunare.
In asa-zisa argumentare a faptului ca romanii s-ar fi format ca popor la sud de fluviu,
Robert Roesler se refera la existenta unor elemente lexicale comune in limbile romana si
albaneza, la lipsa elementelor germanice din limba romana, la asemanarea dintre dialectul dacoroman si macedo-roman. Varietatea izvoarelor istorice demonstreaza netemeinicia teoriei
imigrationiste.
Teoriile roesleriene, criticate in mediile academice contemporane, au fost preluate nu
numai de alte lucrari savante, ci si de manualele scolare din Ungaria secolelor XIX-XX,
alimentand imaginarul nationalist maghiar. Teoria roesleriana a fost demontata cu dovezi
arheologice si epigrafice ale prezentei dacilor sub stapanirea romana si ale ramanerii populatiei
daco-romane in fosta provincie, stiinta istorica romaneasca si straina aducand argumente si
dovezi incontestabile privind latinitatea si continuitatea romanilor. Istoricii si lingvistii romani
din secolul al XIX-lea (M. Kogalniceanu, A.D. Xenopol, B.P. Hasdeu, Gr. Tocilescu) au adunat
un mare numar de dovezi referitoare atat la vechile populatii getice si dacice din spatiul carpatodanubian, cat si la continuitatea populatiei romanizate pe teritoriul fostelor provincii Dacia si
Moesia, demonstrand subrezenia multora dintre argumentele invocate de istoriografia oficiala
maghiara. La nivelul reprezentarilor identitare comune, renuntarea la scrierea slavona (chirilica)
si generalizarea alfabetului latin, precum si predarea limbii romane si a istoriei nationale in
scolile organizate odata cu reformele initiate de AI. I. Cuza au generalizat constiinta romanitatii
poporului roman, a limbii si civilizatiei acestuia.