Sie sind auf Seite 1von 9

CURS 1.

BALNEOLOGIE
INTRODUCERE IN BALNEOFIZIOTERAPIE SI RECUPERARE MEDICALA.
CADRU NOSOLOGIC .ISTORIC. EVALUARE SPECIFICA
= disciplina medicala care foloseste agentii fizici naturali sau artificiali in scop
terapeutic.
Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea functionala
sau medicina fizica.
specialitate clinico-terapeutica
presupune abord interdisciplinar cu specialitati precum :
- ortopedia-traumatologia
- neurologia, neurochirurgia
- reumatologia
- geriatria-gerontologia
- cardiologia si chirurgia cardiovasculara
- pneumologia
- medicina dentara
- medicina muncii
- urologia
- chirurgia toracica
- chirurgia plastica si reparatorie
- pediatria
- ORL
SCOP:
1. mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional actual.
2. scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si reinsertie socioprofesionala si familiala:
- recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui
traumatism, disfunctionalitate care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la
handicap
- scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala
personala si raportata la mediu
- combaterea factorilor agravanti
- crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de
patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de asteptare a
bonavului.

Clasificarea Internationala a Functionarii, Disabilitatii si Sanatatii ICF


reprezinta o revizuire a Clasificarii Internationale a afectarilor, dizabilitatilor si
handicapurilor - International Classification of Impairments, Disabilities and Handicaps
(ICIDH) sau CIH.
publicata prima oara in 1980 de catre OMS cu scop experimental - aprobata in 22 mai
2001.
continea termeni precum infirmitatea, incapacitatea si handicapul drept consecinte
secventiale ale bolii sau traumatismului suferit de o persoana.
Infirmitatea
defect anatomic, deficienta functionala, sechela (sau in engleza impairment);
orice afectare, alterare, pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii;
se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ, inclusiv
intern, nu doar la nivelul aparatului NMAK, cat si la o disfunctionalitate ce poate sau nu
sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice;
este localizata la nivelul unui organ sau sistem;
Exemple:
-reducerea mobilitatii articulare
-scaderea fortei musculare
-pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor
-scaderea sensibilitatii segmentare
-scaderea abilitatii la nivelul mainii
-pierderea unui segment de membru, chiar si a unei falange a unui deget
-scaderea acuitatii auditive, vizuale
-sindromul de deconditionare fizica la efort
-deficientele sau tulburarile de limbaj etc.
Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la
nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal
la nivel local, mult mai putin si la nivelul intregului organism.
Daca nu este definitiva, infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala.
Incapacitatea
sau restrictia de activitate sau functie ineficienta (disability in engleza);
reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a
executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un individ;
este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe care
aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem), in termeni de performanta
functionala si activitate curenta, asupra individului;
Exemple:
-nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie)
-nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate)
-nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare)
-are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva)
-nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire)

-nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale
aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului
(incapacitate situationala) etc.
NU toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate.
In schimb, ORICE incapacitate are la baza o infirmitate.
Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie
si/sau ireversibilitate; ramane insa la nivel de individ.
Handicapul
ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional;
se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata
obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul
inconjurator;
aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la
alte persoane de aceeasi varsta, sex, stare civila, nivel de pregatire, vocatii, activitati
sportive si recreative preferate etc (conditii familiale, socio-profesionale si culturale);
incapacitatea se poate manifesta drept handicap atunci cand individual interrelationeaza,
interfateaza, sau intra in conflict cu mediul sau de viata;
nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau de
viata;
Exemple:
-nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie, nu-si poate exercita abilitatile
de tata, de sot (handicap interrelational familial);
-nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu
anturajul sa11u grupul de prieteni, handicap de socializare)
-nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur, nu poate merge la si de locul
de munca (handicap de deplasare, de orientare)
-nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap
profesional)
-nu se poate instrui (handicap educational) etc.
PRINCIPII IN RECUPERARE
Retinem un prim aspect foarte important: orice factor fizical, natural sau artificial, se
adreseaza intregului organism, care raspunde, de asemenea, ca un intreg.
Al doilea aspect este faptul ca orice factor fizical terapeutic actioneaza nespecific,
influentand reactivitatea organismului si obligandu-l la raspunsuri" adecvate, care de
fapt sunt evaluate ca rezultate terapeutice. Si pentru ca toti acesti factori fizico-naturali
sau artificiali au o actiune excitanta asupra organismului, balneofizioterapia constituie o
excitoterapie nespecifica", care impune organismului adaptare. De aici si indicatiile sau
contraindicatiile tratamentelor balneo-fizicale.
Al treilea fapt important este caracterul profilactic pe care terapia balneara il are.

Retinem ca ea se adreseaza terenului pe care apare si se dezvolta boala. Este cunoscuta


actiunea de calire a organismului sub actiunea factorilor naturali bine utilizati.
Scurt Istoric
In prezent Romania dispune de 160 de statiuni si localitati balneare cu factori naturali
de cura dintre care 60 de statiuni de importanta generala si locala, iar 18 dintre ele au fost
promovate in circuitul turistic international.
In multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cura si
complexe sanatoriale moderne, in care serviciile de cazare, masa, diagnostic si tratament
sunt oferite in cadrul aceleiasi cladiri, asa cum se practica in statiunile balneoclimaterice
de interes mondial cum sunt: Techirghiol, Baile Herculane, Baile Felix, Sovata, Baile
Tusnad, Covasna, Calimanesti-Caciulata, Mangalia, Slanic Moldova, Vatra Dornei,
Eforie, Govora, Olanesti, Buzias.
In bazele de tratament construite au fost create conditii optime a utilizarii pe larg a
factorilor naturali de cura, pe baze stiintifice.
Alaturi de procedurile naturale sau fizioterapie se utilizeaza si o larga paleta de
proceduri terapeutice care folosesc factori fizici.
Bazele de tratament dispun astfel de compartimente specializate dotate cu aparatura si
instalatii moderne.
- Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la recuperare
In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept
un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala, prin
care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre
un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme
compensatorii, care sa-i asigure in viitor posibiliatea de munca sau de auto-servire,
respectiv o viata independenta economic si/sau social.
Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia prezentata si in
relatie cu functiile si activitatile organismului
Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a modalitatilor
(mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea fizica sau
functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia socioeconomica,
vocational-profesionala, educationala, recreationala, cat si reintegrarea familiala a
persoanei respective.
se adreseaza atat aspectelor medicale individuale, urmarind cresterea la maximum
posibil a functiilor si activitatilor specifice ale aparatelor si sistemelor,
cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si mediul ambiental, asigurand
cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita bolii sau unui traumatism.
Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in realizarea
activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi, profesionale-vocationale,
casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si petrecere a timpului liber sau
recreationale.

Secundar dar nu mai putin important, este urmarita reinsertia complexa si redarea
calitatii vietii asteptata de o persoana.
performanta functionala pentru atingerea independentei individuale
reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala
cresterea calitatii vietii pacientului
creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea tuturor cerintelor
functionale si a necesitatilor fiziologice
stimularea pacientului la programul de pregatire activa
implicarea motivata a membrilor familiei sau a persoanelor din anturaj
integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti (medical specialist de recuperare
medicala, specialistul in ortopedietraumatologie, neurologul, neurochirurgul,
reumatologul, specialistul geriatrie-gerontologie, specialistul urolog, chirurgul
specializat in chirurgie plastica si reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism
si diabet zaharat, chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in
medicina muncii , specialistul psihiatru, dieteticianul, fiziokinetoterapeutul,
kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul, specialistul in terapie
ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de specialitate dar si cele sociale,
specialistul in ortezare-protezare etc).
Programele de recuperare medicala se adreseaza
1. Afectiunile musculo-scheletale:
- Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala,
spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare
(torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algoparetice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroza,
gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor, gleznelor, coatelor.
- Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea
coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase,
tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context reumatismal sau
posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial, bursite, fibroze).
- Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor
membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor, cadrelor sau
ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofii
musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare.
- Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile
staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini
vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii
piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus
congenital, displazii congenitale de sold).

- Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de


fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata.
- Reumatismul cronic inflamator, in afara puseului evolutiv (reumatism articular acut,
poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta).
2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive.
3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru fracturi,
proteze, artroscopie, hernie de disc).
4. Suferintele neurologice:
Bolile neuromusculare (miopatii).
Suferinte dup leziuni la nivelul coloanei vertebrale.
Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza sau
paralizie.
Leziuni de plex (brahial, lombosacrat).
Status posttraumatism craniocerebral.
Sechele dupa accidentul vascular cerebral.
5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica)
6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice.
7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologic a
sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior.
8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass
coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la nivelul
membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa
cronica).
9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie
operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil,
constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala.
10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul
tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei.
11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj
venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor
si de stergere a ridurilor.

12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor


musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere sau
dupa interventiile de la nivelul perineului.
13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata).
14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite
vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame).
15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica.
16. Patologia geriatrica.
DIAGNOSTIC SI EVALUARE IN RECUPERAREA MEDICALA
Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea medicala se subordoneaza
unor principii de diagnostic raportate la relatia boala-deficit functional.
Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine restantul functional
castigat si se asigura prevenirea instalarii altora.
Refacerea performantelor functionale individuale, precum si a celor interrelationale cu
societatea si mediul inconjurator se refera la deplasarea in spatiu sau mersul,
prehensiunea si gestica cotidiana, adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor
organismului la solicitarile la care individul este supus, cu referire, nu doar la aparatul
neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel cardiovascular, respirator, etc.
Bilantul clinico-functional
evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional
stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii programului/planului complex si
a strategiei de recuperare medicala
datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza, ce contine istoricul
bolii/suferintei si antecedentele personale heredocolaterale, se face un bilant terapeutic
anterior al pacientului, se apreciaza evolutia bolii in dinamica, atat fata de propria
secventialitate cat si fata de patologia asociata, se contureaza cadrul clinic general, prin
aprecierea elementelor obiective si subiective, declarate de pacient, se face bilantul
functional al aparatelor si sistemelor, cu accent asupra aparatului locomotor
(neuromuscular si osteo-articular), se noteaza particularitatile cazului.
se consemneaza nivelul functional al pacientului, modificat ca urmare a unei boli sau a
unui traumatism, precum si impactul deficientei functionale asupra performantelor
functionale in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor zilnice, a rezistentei la efort si a
necesitatii utilizarii unui echipament sportiv.
Evaluarea functionala - PRINCIPII
Specific: efectuarea bilanturilor articular, muscular spre a se aprecia capacitatea de
miscare segmentara sau globala.

Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare.


Bilantul articular va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara capsuloligamentara), o limitare de miscare data printr-o contractura/retractura musculara sau alte
conditii care vor conduce la diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau
blocaj articular.
Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara pe zona cea
mai utilizata/solicitata functional, fiind necesar pentru desfasurarea miscarilor fiziologice
si fiind mai important decat gradul maxim de mobilitate articulara.
Tonusul, forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea bilantului sau
testing-ului muscular.
Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o hipotonie
musculara, ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii unui pacient, realizand
alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii, ce utilizeaza o scala 0- 5 de apreciere a
tonusului muscular actual.
Semnificatia bilantului functional
Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare a activitatilor
cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale ca urmare a investigarii anumitor
gesturi sau miscari globale, precum mersul sau deplasarea in mediu, transferurile
pacientului, prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu, desfasurarea unor
activitati sportive, recreative familiare pacientului, desfasurarea unor activitati inspirate
din activitatea profesionala sau terapie ocupationala, ergoterapie, capacitatea de a integra
in actiuni coerente si cu scop bine definit, comenzile date pacientului etc.
Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in defasurarea activitatilor
cotidiene sau de zi cu zi, ceea ce subliniaza gradul de independenta individuala si
posibilitatile de autoingrijire ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia.
Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut, insotitor, ajutor din partea unei
persoane din familie, anturaj etc) sau tehnica/echipamente/dispozitive ajutorarea sau de
asistare, inlocuire/preluare/protezare etc.
Nivelele de dependenta
Independenta, pacientul putand executa activitati fara asistenta fizica sau/si feedback
Nevoia de supervizare sau control in care pacientul necesita instructiuni verbale sau alt
tip de control/feedback, precum si asistenta partiala;
Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie de asistenta altei persoane in diferite
grade de intensitate, minim, moderat sau maxim;
Dependenta pacientului este absoluta, deoarece nu poate realiza miscari decat ajutat in
totalitate de persoana care-l asista.

Evaluarea biologica si paraclinica in Recuperare


ex. sange
Urina
EKG
Spirometrie
evaluare rezistenta la efort
ex. radio- imagistic
ecografie de parti moi
Termografie
EMG