Calculii renali

Sunt concretiuni solide care se formeaza

in lumenul calicelor renale sau la iesirea din bazinet:
calculi care se formeaza direct in uretere sunt
extreme de rari.
Calculi se formeaza prin combinarea
sarurilor anorganice (calciu, fosfor, amoniu etc.) si
organice (cum ar fi acidul uric). Nu se cunoaste inca
mecanismul care duce la formarea lor, chiar daca in
unele cazuri se cunoaste cauza precisa care ii poate
determina. Una dintre aceste cause este guta: aceasta boala metabolic, in care exista un
catabolism deficitar al purinelor cu o crestere consecutive a concentratiei de acid uric in
sange si in tesuturi (cu dureri consecutive, in special la nivelul membrelor inferioare), era
foarte frecventa in secolele al XVII-lea si al-XVIII-lea in familiile instarite, datorita unei
diete prea bogate in protein animale. In guta concentratia acidului uric creste dramatic
chiar si in secretiile renale: datorita concentrarii urinei in portiunea distal a tubilor renali,
el precipita,dand nastere la calculi.
Un mecanism analog intervine cu siguranta
si in cazul in care se dovedeste productia de calculi de
precipitare datorata prezentei disfunctiilor metabolice:
de acest tip sunt calculi care contin calciu.
Cu toate acestea, cauzele posibile(si
theoretic valide) care pot explica declansarea formarii
calculilor renali sunt numeroase: disfunctii determinate
de o dieta inadecvata sau cu carente vitaminice;
dezechilibre in compozitia chimica a urinei, produse de
alterarea proceselor renale, de infectii sau de un drenaj
inadecvat al uneia sau mai multor cai urinare; disfunctii
endocrine(mai ales din cauza glandelor paratiroide).
Este posibil chiar ca formarea unui calcul sa se
datorezeunui cumul de cauze: faptul ca este mai
frecventa la barbate decat la femei, la adulti intre 40-60 de ani fata de tineri, faptul ca sunt
mai frecventi calculi unici fata de cei multipli, intaresc aceasta ipoteza.
De obicei prezenta acestor corpi straini la nivelul rinichiului provoaca dureri
puternice(colici renale) si determina prezenta de sange sau puroi in urina, compromitand
activitatea renala. Deseori se deplaseaza la nivelul ureterului,provocand dureri si mai
mari,pana cand sunt expulzati spontan. Cu toate acestea,uneori, cand calculul este prea
mare pentru a fi expulzat spontan, sau provoaca obstructia unei cai renale sau aparitia
unei infectii, sau produce dureri recurente si atacuri periodice acute, este necesara
interventia chirurgicala. In vreme ce in trecut se foloseau instrumente special pentru a
prinde si trage afara calculul (cu mari dureri pentru pacient), astazi se recurge la

1
 litotripsie pe cale
endoscopica, la litotripsie
extracorporeala cu
ultrasunete (ESWL) sau
la litotripsia laser, tehnici
care reduc la minim
interventia chirurgicala.
In unele cazuri se
poate face apel chiar si la
medicamente specific:
daca un calcul este
constituit din saruri de
acid uric, o terapie
potrivita poate duce la
dizolvarea sa.