Cunoaterea unor aspecte medicale i sociale pe care le ridic

bolnavul n familie i asistena profilactic n teren

Medicina este o ramura a stiintelor biologice care studiaza corpul omenesc si

functionarea lui, n scopul conservarii si restabilirii sanatatii. n 1978, OMS a
revolutionat conceptul de sanatate, definind sanatatea ca starea completa de bine bio-
psiho-social, si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii. n 1996, OMS introduce conceptul
de "sanatate pentru toti". Este o abordare complexa, care implica faptul c 11511f512l ;
nu toate problemele de sanatate cad n sarcina serviciilor medicale, ci exista probleme
pentru a caror prevenire este necesara interventia comunitatii.
Medicina moderna furnizeaza servicii de sanatate integrate. Aceasta presupune
ntelegerea, coordonarea si continuitatea asistentei medicale, privita ca un proces
dinamic, influentat de contextul psiho-social al individului. Personalului medical i revine
sarcina de a decela interactiunea ntre diverse probleme si a realiza o conlucrare buna cu
pacientul, astfel nct sa optimizeze rezultatele tratamentului. Responsabilitatea nu revine
exclusiv personalului medical, ci si pacientului, care este responsabil de respectarea
indicatiilor primite.
Pentru a obtine o complianta buna, personalul medical trebuie sa gaseasca un mod
de abordare diferentiat pentru fiecare pacient.
Rezultatele actului medical sunt influentate de modelul pe care l utilizeaza n comunicare
si comportament personalul medical si pacientul. Pentru o abordare reusita, este
important ca personalul medical sa cunoasca si sa respecte experienta, valorile si
preferintele pacientilor, dar si dreptul acestora de a obtine informatie medicala si de a
participa la deciziile terapeutice, pe baza consimtamntului informat.
Informatia pe care personalul medical are obligatia sa o furnizeze pacientului priveste
toate aspectele practicii: desfasurarea actului medical propriu-zis, a investigatiilor, a
consecintelor fiecarei decizii medicale, a posibilitatilor de a opta pentru o investigatie sau
alta, pentru un tratament sau altul, a riscurilor, a sanselor de reusita a unei interventii sau
a unui tratament, a impactului asupra calitatii vietii. Claritatea mesajului, adecvarea lui la
universul de cunoastere al pacientului reprezinta abilitati pe care personalul medico-
sanitar al secolului XXI trebuie sa le dobndeasca n plus fata de competentele
profesionale tot mai complexe.
Relatia de informare nu trebuie nteleasa unidirectional, de la personalul medical
catre pacient. Ea este o relatie bidirectionala, pacientul are inclusiv "dreptul de a decide
daca mai doreste sa fie informat n cazul n care informatiile i-ar putea cauza suferinta".
Consimtamntul informat implica faptul ca pacientul trebuie sa si dea acordul asupra
efectuarii interventiilor medicale, iar personalul medical este obligat sa explice
consecintele refuzului sau opririi actelor medicale. Acesta nu este obligatoriu n situatii
de urgenta, n care este pusa n pericol viata pacientului si/sau capacitatea sa de
discernamnt este alterata. n aceste situatii personalul medical are ntreaga
responsabilitate a deciziei. n abordarea terapeutica a acestor pacienti se va avea n vedere
ca tratamentul sau interventia sa fie n beneficiul pacientului, sa prezinte un beneficiu
clinic si sa fie accesibil.
 O situatie particulara o are ngrijirea paliativa. Aceasta poate fi definita ca o
ngrijire activa si totala a pacientilor a caror boala nu mai raspunde la tratamentul curativ
(respectiv controlul durerii si al simptomelor specifice). Un rol primordial n acest tip de
ngrijire revine abordarii aspectelor psihologice, spirituale si emotionale.

n concluzie, pentru o abordare adecvata a pacientului n context bio-psiho-social

trebuie avute n vedere urmatoarele criterii:
1. Considerarea pacientului ca un ntreg, printr-o abordare holistica, nelimitata doar
la organul bolnav.
2. Cunoasterea pacientului dincolo de antecedentele sale patologice, n contextul
retelei sale sociale, cu preferintele, valorile si convingerile sale legate de actul medical.
3. Abordarea empatica a pacientului, cu simpatie, interes, grija, atentie si respect.
4. Stabilirea unei relatii de ncredere ntre personalul medical si pacient, prin
schimb permanent de informatii, ntr-un mod accesibil ntelegerii pacientului.
5. Acesta trebuie sa stie ca personalul medical actioneaza n interesul bolnavului si
ca va urmari tratamentul si ngrijirea acestuia.
6. Adaptarea tratamentului n functie de starea pacientului, menajnd convingerile,
valorile si circumstantele de viata ale acestuia.

Asistena medical primar este asigurata de:

- Medicii care au dreptul s desfoare activitate ca medici de familie;

- n cabinete medicale (individuale sau nu), inclusiv cabinete medicale care funcioneaz
n structura sau n coordonarea unor uniti sanitare aparinnd ministerelor i instituiilor
centrale cu reea sanitar proprie;

- Furnizori de servicii medicale n asistena medical primar, autorizai i evaluai

potrivit dispoziiilor legale n vigoare.

Asistena medical profilactic se realizeaz prin:

1. asisten medical ambulatorie;
2. asisten medical primar;
3. asisten medical spitaliceasc;
4. asistena medical dentar;
Bibliografie:

1. OMS: Conferinta Internationala de Asistenta Sanitara Primara, Alma-Ata 1978

2. OMS: Conferinta OMS asupra Reformelor Sistemului de Sanatate European,
Copenhaga 1996
3. Nancy Leopold, James Cooper, Carolyn Clancy: Sustained partnership in primary care
- Institute of Medicine: Special Issue on Primary Care, Journal of family practice,
feb.1996
4. Marina Otelea: Dreptul la informare al pacientilor, Revista "Cariere", nr.74 /
23.03.2003

5. http://www.mapn.ro/structuri/dmed/index.php