Aureliu Busuioc

BIBLIOTECA ªCOLARULUI
Aureliu
BUSUIOC
PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0(478)-31
B 96
AURELIU BUSUIOC
Coperta: Vladimir Zmeev
" ISBN 997574216-5 © LITERA, 1999

Sunt basarabean.
Cu asta am spus totul.
+i anume aici ar trebui s[ pun punct, dar...
Dar mai sunt niscai chi\ibu=uri, pentru c[
una e s[ fi fost basarabean la ]nceputul
secolului nou[sprezece =i cu totul alta s[
fii la jum[tatea veacului dou[zeci.
#
AURELIU BUSUIOC
$
CAPITOLUL
I
St[tea ]n picioare pe cuf[rul de lemn, o construc\ie solid[, din

cele cu care se prezint[ la unit[\i recru\ii veni\i de la \ar[ (i-l d[ruise
Tiberiu, vecinul de camer[, valijoara lui n-ar fi rezistat nici p`n[ la
gar[!), =i privea absent prin ferestruica protejat[ din exterior cu gratii
=i s`rm[ ghimpat[ la st`ncile plecate amenin\[tor asupra m[rfarului,
la brazii rari, ]ngropa\i p`n[ pe la jum[tate ]n om[tul prea bogat
pentru un ]nceput de iarn[ ]nt`rziat[ =i gata-gata s-o ia la vale ]n
orice clip[ (poate deat`ta se t`ra a=a de ]ncet garnitura, s[ nu
provoace vreo avalan=[?), num[ra, pierz`nd =irul, mul\imea de
poduri =i pode\e sun`nd ascu\it a o\el ]nghe\at, =i doar c`nd intrau
]n vreun tunel cobora de pe lad[ ca s[-=i asocieze tusea la concertul
general, provocat de fumul asfixiant ce p[trundea nestingherit prin
toate cr[p[turile.
De fapt, vagonul era destul de solid pentru unul de marf[, nu
p[rea s[ fi transportat c`ndva animale, =i supranumele de bou-va-
gon =i-l tr[gea probabil nu at`t din lipsa aerului condi\ionat =i al
cu=etelor c`t din factorul psihologic, al obiceiului de a sta ore

nesf`r=ite prin toate g[rile =i haltele =i, mai cu seam[, pentru u=ile
ce se puteau ]nchide =i deschide numai dinafar[.
}n rest sobi\a instalat[ pe o t[blie groas[ de metal ]n centru
d[dea suficient[ c[ldur[ ca s[ ajung[ p`n[ =i la paturile improvizate
pe dou[ etaje ]n lungul a trei pere\i minus cel cu u=a , dar nu
destul[ ca s[ topeasc[ =i bruma ce se forma pe capetele niturilor
cu care se prind sc`ndurile de carcasa metalic[ a construc\iei. Dar %
dac[ ]ndoi salteaua de paie astfel ca s[-\i aperi coastele =i te mai
culci =i ]mbr[cat...
Cu c`teva zile ]nainte de plecare, c`nd fuseser[ aduna\i cu to\ii
]n sala de mese ca s[ se dea citire listei noroco=ilor, maiorul
Rosomahov, comandantul, promisese vagoane de pasageri, dar
vechii pensionari ai lag[rului, oameni care =tiau totul, contele S. ]n
spe\[, adus aici din Iugoslavia ]nc[ la ]nceputul lui 47, ]i preveniser[
s[ se preg[teasc[ bine, pentru c[ vagoane de pasageri cu direc\ia
est nu p[r[siser[ niciodat[ peronul Sighetului dec`t doar pentru
personalul lag[rului =i mai ales pentru numeroasele baloturi ce-i
]nso\eau...
Adic[ al Punctului de filtrare pentru repatrierea cet[\enilor
sovietici ]mpr[=tia\i prin lume, cum era numit oficial...
Nu fusese un pasionat de geografie, dar obiectul era de baca-
laureat, a=a c[ mai =tia c`te ceva. Totu=i, nu-=i putea aminti nici
una din denumirile sta\iilor mai ]nsemnate prin care se opreau s[
a=tepte ore lungi. Abia ]ntr-un t`rziu, cu rudimentele de rus[ ce le
mai \inea minte, =i-a dat seama c[ denumirile vechi fuseser[ schim-
bate. }n geografia lui, cea tocit[ la liceu, nu se prea g[seau localit[\i
cu nume de }nsorita, Eliberata, }nflorita...
Li se promisese c[ u=a va fi deschis[ imediat dup[ trecerea
frontierei, dar fie c[ hotarul era mai departe dec`t credeau, fie c[
uitaser[ de ei, evenimentul s-a produs abia a doua zi, ]ntr-o halt[
m[runt[. Cu un sc`r\ìt prelung u=a, de fapt o bun[ bucat[ din
peretele de lemn, se d[du la o parte =i un soldat m[runt, cu ochii
oblici, ]ntr-o pufoaic[ p[tat[ de ulei, privi c`teva clipe ]n semi]ntu-
nericul vagonului =i sc[p[ printre din\i ni=te sunete ce puteau fi
]n\elese ca Sfobodn], dup[ care se ]ndep[rt[ bomb[nind.
Femeile se repezir[ spre ie=ire cu oli\ele, clarv[z[tor atribuite
vagonului, chiar ]n clipa c`nd Vasilii Vasilievici, a=a insistase s[ fie
AURELIU BUSUIOC
numit, se tr`ntise ]n genunchi ]n fa\a noii deschiz[turi spre lume =i

strig[ c`t ]l puteau \ine bojocii: Bine te-am g[sit de-a doilea oar[,
Patrie!, apoi s[rut[ lung pragul bogat garnisit cu praf de c[rbune.
Vasilii Vasilievici, mai precis familia lui, ocupa o bun[ jum[tate
din spa\iu: so\ia, soacra =i =ase copii f[cu\i probabil ]ntr-un r[stimp
& de patru ani, aproape egali ca dimensiuni =i neobi=nuit de t[cu\i
pentru v`rsta ce-o ar[tau, =i, bine]n\eles, bagajele, printre care
piesa de rezisten\[ o reprezenta un scrin uria=, din lemn de nuc
prost =lefuit, cu lac[te la fiece sertar, din care sertare se extr[geau
la necesitate cele mai nea=teptate obiecte, cum ar fi un clit de farfurii
ieftine, numerotate pe funduri cu vopsea albastr[ de la unu la nou[.
Dac[-i =tii num[rul, ]i u=or s[-l prinzi pe cela ce n-o spal[ =i
s[-i dai de cheltuial[! Da pe cei cu num[rul zece am pus-o ]n
s[criul lui socru, fie-i u=or p[m`ntul, c`nd l-am ]ngropat an\[r\...
tot repeta la fiecare mas[ Vasilii Vasilievici, =i de fiece dat[ soacra
]=i acoperea fa\a cu palmele =i ]ncepea s[ sc`ncesc[.
Vasilii Vasilievici era un om foarte sociabil, dar nu-=i c[uta interlo-
cutorii, vorbea ]ntotdeauna tuturor =i la orice ocazie. +tiau to\i din
vorbele lui c[ p`n[ la refugiu, p`n[ ne-o t`rìt reg[\enii ]n Banatul
lor, fusese agent sanitar ]ntr-un sat de pe l`ng[ Orhei unde avea
o cas[ cu livad[ =i ceva p[m`nt =i ni=te oi\e, au zis c[ au s[ ne
deie ]napoi t[t, de ce a\i fugit dracului degeaba?...
Da-da! ]l ]ng`na de fiece dat[ nevasta, o femeie uscat[ =i acr[.
Vezi de \ine traista, poate-\i mai adaug[!
La care Vasilii Vasilievici se f[cea ro=u:
Ce pricepi tu ]n politic[, toanto! Amu marea Uniune Sovietic[-i
]n frunte!...
Hei, tovar[=e! Zdraste! strig[ Vasilii Vasilievici unui lucr[tor ce
tot ]ncerca ro\ile cu un ciocan. Ce sta\ie-i asta?
Cl[direa haltei era la c`teva sute de metri =i nu i se putea deslu=i
denumirea.
Nem tudom, zise cioc[narul f[r[ s[ ]ntoarc[ privirea. }n schimb
se r[\oi la femeile ce se ]ntorceau cu oli\ele: De ce aruncat cacat in
gara? Este locul!... =i le ar[t[ p[durea cu coada ciocanului.
Ungaria se g`ndi t`n[rul a=ezat acum pe cuf[r. Ungaria...

Fosta Ungarie... Am f[cut abia c`teva zeci de kilometri ]n dou[zeci
=i patru de ore...
Mai erau ]n vagon doi ]nv[\[tori de primar[ dintr-un sat buco-
vinean, cu fiica, o adolescent[ slab[ =i timid[, cu toate problemele
v`rstei ]nscrise pe fa\[. Un gr[san ve=nic trist =i speriat, care =i ]n
lag[r evita orice contact, a=a c[ nu se =tia cu ce se ocup[ sau cu
ce se ocupase ]nainte. V[duva b[tr`n[ a unui preot, mai mult ]n '
genunchi rug`ndu-se =i b[t`nd m[t[nii dec`t pe cele trei l[zi ce-o
]nso\eau =i din care ]=i improvizase un pat. Nu era o tain[ pentru
nimeni c[ se ]ntorcea de bun[ voie ]n p[r\ile Otacilor natali doar ca
s[ fie ]nmorm`ntat[ ]n curtea bisericii al[turi de r[posatul batiu=-
ca... +i, ]n sf`r=it, o c`nt[rea\[ de operet[ din Kiev, m[ritat[ ]n
timpul r[zboiului cu un colonel rom`n =i vorbind o rom`n[ aproape
perfect[.
Ah, ce via\[ am avut! La Sibiu, ]n centru... C`nd se ]ntorcea
seara de la cazarm[, m[ g[sea ]ntotdeauna goal[ sub masa din
buc[t[rie sau din salon =i se repezea ca un nebun la mine, nici nu-=i
scotea vestonul!... (Aici d[dea capul pe spate si ]=i rostea monologul
]n =oapt[, cu ochii ]nchi=i.)
Reac\ia vagonului la vorbele c`nt[re\ei, obsesiv repetate de
dou[-trei ori pe zi, era mereu aceea=i: b[tr`na matu=ca ]=i f[cea
cruci repezi ]n dreptul buzelor pr[bu=ite peste gingiile orfane de din\i,
ceilal\i ]=i vedeau de treburile =i g`ndurile lor, ]i =tiau cu to\ii textul
]nc[ din lag[r, doar lui Vasilii Vasilievici ]ncepeau s[-i sclipeasc[
ochii a nespus[ curiozitate, ]n timp ce nevast[-sa s[rea ca apucat[
s[ astupe urechile progeniturilor:
}nchide fleanca ceea, curva dracului, nu vezi c[ te aud copchiii!
Vasilii Vasilievici s[rea =i el, doar ca s[-=i calmeze consoarta:
Las[, Panaghie, lini=te=te-te! +i ar[t`nd la copii: Ce ]n\eleg ei?
Panaghia se calma uimitor de repede. Se tr`ntea ]n cuibarul ei
de plapome =i ruf[rie bomb[nind pref[cut afectat[:
Bine c[ ]n\elegi tu, h[rm[sarule!...
C`nt[rea\a ]=i cl[tina zulufii blonzi, indiferent[ la cele ce se petre-
ceau ]n jur, apoi ]=i ]ndrepta privirile verzi c[tre t`n[rul de pe cuf[r:
La ce cuget[ junele nostru filosof?
De data aceasta junele ridic[ din umeri =i nu r[spunse.
}ntr-adev[r, la ce se g`ndea?
AURELIU BUSUIOC
Desigur, nu la cei doi ani de facultate, pusese cruce pe ei,

agronomia nu fusese niciodat[ chemarea lui, va trebui s-o ia de la
cap[t, bine]n\eles dac[ i se va permite, dar nu mai ]nainte de a-=i
reg[si familia.
Acum doi ani, la numai cinci zile de la ]nceputul studen\iei, vestea
c[ p[rin\ii lui =i cele trei surori mai mici au disp[rut din sat l-a f[cut
s[-i ]nghe\e s`ngele ]n vine. L-au g[sit! a fost primul g`nd ce i-a
trecut prin minte =i s-a dovedit a fi =i cel valabil.
Cei zece kilometri de la gar[ =i p`n[ la s[tucul cochet de la
grani\a cu Iugoslavia i-a f[cut pe jos =i ]ntr-o fug[. B[tr`na doamn[
Rosi, gazda celor doi ]nv[\[tori =i a frumoaselor lor feti\e, l-a ]nt`m-
pinat pl`ng`nd.
Ah, mein liebe Michael, au venit noaptea, ru=ii de la voi! Le-au
l[sat o jum[tate de or[ s[ se ]mbrace =i s[-=i fac[ ceva bagaje.
Iat[, tot ce a r[mas am str`ns aici, nu s-a pierdut nimic, po\i s[ le
iei ori s[ le la=i la mine... Pe t[ticul nu l-au l[sat s[-mi vorbeasc[.
Dar m[mica te-a rugat din suflet s[ nu vii dup[ ei! S[ nu te duci,
Michael teuer! Willy a murit anul trecut... Mi-a scris Teresa...
Ginerele =i fiica doamnei Rosi fuseser[ ridica\i ]n 47 =i trimi=i la
munc[ obligatorie, ]n contul repara\iilor, ]n Uniunea Sovietic[. Erau
tineri, ]nc[ nu aveau copii...
Autorit[\ile locale nu i-au putut comunica nimic.
Sunte\i basarabeni, voi ave\i treab[ cu ru=ii, noi nu ne ames-
tec[m.
Acum un an, cum nu primise nici o veste, nici un semn, s-a dus
la reprezentantul rus al Comisiei Aliate de Control. S-a dat drept
mesagerul unor rude de-ale profesorului Alexe Olteanu. Voiau s[
afle dac[ profesorul Olteanu s-a repatriat.
C[pitanul vorbea o rom`neasc[ foarte aproximativ[, dar o ]n\e-
legea bine:
Ai docoment?
Ce document?
Cine tu e=ti.
A, nu =tiam...
Ladno. Cine este rud[?
Rud[? A, fratele. Gheorghe Olteanu.
Taic[-su nu avea fra\i.
Si de ce nu venit singur?
C[pitanul ridic[ ochii pentru prima oar[. Inexpresivi.
E... E bolnav. +i b[tr`n...
Ladno. Unde el l[cuie=te?
Hm... +ti\i... Dar imediat, avea s[ se mire =i el de propria
ingeniozitate , d[du numele primului sat ce-i trecu prin minte.
C[pitanul not[ denumirea pe foaia curat[ de h`rtie ce-o avea
]n fa\[ =i z`mbi h`tru:
|i-a spus s[ nu dai adres[? A=a este?... Dar nu a=tept[
r[spunsul. Se ridic[ =i se ]ndrept[ spre camera al[turat[:
Acum eu vin. Stai aici.
Prin u=a r[mas[ deschis[ ]l vedea cum r[sfoie=te prin ni=te
h`r\oage. Reveni peste vreo cinci minute.
Olteanu Alexei. Repatriat cu familie de so\ie =i trei copii in lun[
dechembrie patruzece =i nou[. Ehe, =tii care ziua? Ziua lui tovar[=ul
Stalin! +aptezece de ani. A=a un...
Nu putea g[si cuv`ntul.
Cadou, ]l ajut[ el.
Da, da! Cadou la tovar[=ul Stalin!
R`se foarte satisf[cut de spirituala observa\ie...
...Cum avea s[ r`d[ =i ]n urm[ cu jum[tate de an c`nd studentul
Mihai Olteanu, anul trei la Agronomie, se prezentase iar ]n fa\a lui,
de data aceasta ]n calitate de basarabean care dore=te s[ se
repatrieze.
}l recunoscu =i ]i f[cu din deget a dojan[ p[rinteasc[:
De ce atunci ai spus minciun[? Crezi c[ eu nu am =tiut? Nu
bine... Nu este frate la Oltean.
+i de ce, ]ndr[zni Mihai, de ce n-am nici o veste de la ei? A
trecut un an =i jum[tate de c`nd au fost... De c`nd au plecat...
Ai s[ pupi pe tata =i mama! A=a lucreaz[ po=ta la Rumania...
}n lag[r, cl[direa spa\ioas[ a unei foste =coli, acum cu gardul

AURELIU BUSUIOC
]nalt dublat de un al doilea, de s`rm[ ghimpat[, dar pe din[untru,

probabil pentru a nu provoca curiozitatea trec[torilor, se sim\ea
pentru prima dat[ ]n via\[ cet[\ean al lumii, n-avea nici un docu-
ment, toate r[m[seser[ departe ]n trecut, mai precis ]n safeul
c[pitanului. Fusese cazat vremelnic ]ntr-o c[m[ru\[ minuscul[, de
fapt una din boxele cu pere\ii din foi de placaj improvizate ]n interiorul
unei s[li de cursuri, iar vecin de camer[ avea s[-i fie un b[tr`n zvelt
=i ]nalt, cu o expresie vag ironic[ ]n priviri.
Nu =tia ruse=te suficient ca s[ ]n\eleag[ ce-i spusese b[tr`nului
locotenentul care-l ]nso\ea, probabil ]i explicase c[ din lips[ de
spa\iu disponibil sunt nevoi\i s[-l deranjeze cu un colocatar, b[tr`nul
se mul\umi doar s[ dea ]n\eleg[tor din cap =i s[-i arate cu un gest
patul liber.
R[maser[ a=a o vreme, z`mbind parc[ jena\i b[rbatul nu =tia
rom`ne=te, dar tot el se g[si primul:
Fran\uzski?
Mihai =i-o aminti fulger[tor =i plin de recuno=tin\[ pe zgrip\uroaica
doamna Alm[=an, fran\uzoaica ce-i f[cea zile fripte.
M[ scuza\i dom... tovar[=e dac[ v[ deranjez, dar mi s-a spus
c[ e ceva vremelnic...
B[tr`nul izbucni ]n r`s:
O, la ei vremelnic se traduce prin etern. Dar ]mi face deose-
bit[ pl[cere s[ am un vecin. P`n[ acum am fost menajat. }n schimb
m[ tem s[ nu te afecteze pe dumneata asemenea companie. Un
b[tr`n plicticos... +i, posibil, periculos... Facem prezent[rile?
T`n[rul Mihai se minuna =i el de cum ]=i povestea biografia. Era
mai degrab[ o spovedanie. Dar b[tr`nul inspira at`ta ]ncredere...
Un an =i jum[tate =i nici un semn, zici? O-la-la! M[ tem c[
n-am cu ce te bucura. }n orice caz nu au fost trecu\i pe aici. Am o
memorie prea bun[ ca s[ m[ ]n=el. Dar sunt sigur c[ e vorba de o
simpl[ deportare. Dac[ a fost mobilizat la Administra\ia financiar[
a Odesei, ce criminal de r[zboi putea fi? Cine =tie, imediat dup[
r[zboi, c`nd ei erau prea ]ncr`ncena\i ca s[ mai cerceteze sau s[
]n\eleag[, dar acum...
Era a doua oar[ c`nd b[tr`nul pronun\a ei ]n loc de sovietici, =i

f[cea lucrul [sta cu v[dit dezgust.
A=adar, tinere Mihai, nasul sus! Eu sunt Nicolai Iurievici S.,
inginer mecanic la Tesla, ai auzit de uzinele astea, nu? Dar m[
aflu aici de aproape cinci ani nu pentru inginerie, ci pentru c[
]naintea lui S. mai am =i un titlu: conte. Contele S...
Lui Mihai i se lungi mutra. Un conte! Era prima dat[ c`nd vedea,
pe viu, o asemenea fosil[. +i nu putea ]n\elege de ce n-are mo=ul !
pantalona=i de m[tase bufan\i, bottes fortes, guler alb plisat =i
p[l[rie cu pan[ de stru\, cum =tia ]nc[ din lecturile copil[riei c[
trebuie s[ se poarte un conte adev[rat. Ia te uit[ la el: un vl[jgan
uscat =i drept ca un st`lp de telegraf, ]ntr-un costum ponosit ca vai
de el, dar, ce-i drept, curat ca luna =i de un croi ]n stare s[-i ascund[
total vechimea...
B[tr`nul izbucni ]n hohote de r`s:
+i totu=i port acest titlu. Un simplu cuvin\el care mi-a adus
numai necazuri =i o singur[ bucurie: pe timpul marii depresii, c`nd
se murea de foame ]n =omaj, am fost angajat unde \i-am spus. }\i
imaginezi? O uzin[ cu un conte veritabil ]n biroul de proiect[ri!
}ncolo... Tot cuvin\elul acesta m-a adus =i aici. Exploatator! Tiran al
poporului muncitor!... Numai c[ asasinul acesta a refuzat s[ cola-
boreze cu nazi=tii, ba mai mult, a luptat doi ani contra lor ]n de-
ta=amentele lui Tito... Ah, acum nu-i la mod[?... Dar ce s[ facem
cu el odat[ ce l-am umflat? Una-i s[-l repatriezi pe cizmarul Ivanov
care ]n timpul ocupa\iei a pus pingele nem\ilor =i apoi a fugit cu ei
de spaima represaliilor, =i alta pe contele S. care are idiosincrasie
la bol=evici, dar c[ruia n-ai ce-i incrimina dec`t p`rlitul de titlu. +i
nici m[car nu vrea s[ se repatrieze. Pentru c[ Patria lui, adev[rata
lui Patrie, nu mai este...
B[tr`nul se a=ez[ pe un scaun =i t[cu lung[ vreme cu privirile
]n podea. Apoi ridic[ brusc capul =i z`mbi aproape copil[re=te:
|i-am spus c[ sunt periculos. |ine-te mai departe de mine,
asta ar putea s[-\i prind[ bine c`ndva... Tu nu =tii... Dar dac[ ai s[
fii ]ntrebat, ori dac[ ai fost pus special ca s[ m[ tragi de limb[, eu
n-am ce ascunde.
Mihai sim\i cum ]i n[v[le=te s`ngele ]n cap. S[ri de pe pat:
Domnule S.!... Tov... Domnule conte!... =i se repezi spre u=[.
Voi cere imediat s[ fiu mutat ]n alt[ parte!
AURELIU BUSUIOC
Din doi pa=i contele S. ]l ajunse =i ]l apuc[ de cot:

Iart[-m[, tinere... Te rog frumos s[ m[ ier\i... Sunt un decla-
sat... Dar m[ aflu aici de cinci ani! }n\elegi? De cinci ani! Am doi
b[ie\i ca tine =i de cinci ani nu =tim nimic unii de al\ii! De cinci ani...
C`nd Mihai ]ntoarse capul s[-l priveasc[, ]i v[zu toate zb`rciturile
" fe\ei inundate de lacrimi.
3
}n ziua a treia se trezir[ ]n triajul unei sta\ii mari judec`nd dup[

num[rul liniilor =i mul\imea de vagoane. Primul se ridicase din
a=ternut, ca de obicei, Vasilii Vasilievici, d[du un f[ra= de c[rbuni
]n sobi\a ]ncins[, singur se angajase responsabil de foc =i se ridica
de cel pu\in dou[ ori pe noapte ca s[-l ]ngrijeasc[, =i cr[pase pe
jum[tate u=a, cu toate protestele c`nt[re\ei:
Nu \i-i jale de vocea mea, Vasilic[?
Vasilic[ poate-a fost soldatul t[u, o corect[ consoarta fochis-
tului. Dumnealui este Vasilii Vasilievici!
Care Vasilic[? oft[ c`nt[rea\a. F[nic[ era, F[nel... F[nelu=...
Da lui Rosomacov cum ]i ziceai, nu se putea lini=ti Panaghia.
+tiau to\i c[ ]nnopta c`nt[rea\a cu prec[dere ]n apartamentul
comandantului.
Primadona se mul\umi s[-=i trag[ p[tura peste cap. Nu era
cert[rea\[.
Mihai s[ri din vagon =i alerg[ de c`teva ori ]n lungul lui ca s[ se
mai dezmor\easc[. La drept vorbind, ]nghe\ase bine peste noapte,
sim\ea ochii umfla\i =i fa\a buh[it[, dar n-avea nici un rost s[ se
spele: apa rece n-ar fi f[cut dec`t s[ ]ntind[ pe obraji negrul de
fum care-i p[trunsese ]n to\i porii.
Vasilii Vasilievici cobor] =i el. Fa\a lui, ]nc[ ro=ie de c[ldura sobei,
]n contact cu gerul de afar[ scotea aburi gro=i.
Iac[-t[-l! chi\c[i el deodat[ =i se repezi la un cet[\ean ce se
ridica de sub un vagon vecin. Zdraste, tovar[=e! Ce sta\ie-i asta?
Cet[\eanul ]l privi nedumerit:
+o?
Vasilii Vasilievici ]=i ]ncre\i fruntea ca pentru a-=i aminti ceva =i
se lumin[ brusc:
Kakaia sta\ia?
Cernov\]...
Fostul agent sanitar ]ncremeni pe o clip[, apoi se repezi s[-l
]mbr[\i=eze pe necunoscut:
Ura, suntem ca acas[! #
Cet[\eanul se feri speriat:
Pa=ol t]!
Apoi privi ]n interiorul vagonului:
Repatriant]?
Da, da! se bucur[ de ]n\elegere agentul sanitar, gata s[-i sar[
de g`t a doua oar[.
Necunoscutul r`nji, scuip[ sub picioarele entuziastului repatriat:
Predateli!
+i o lu[ cu pas gr[bit ]n lungul garniturii.
Vasilii Vasilievici privi nedumerit la Mihai:
Ce-o zis?...
Vestea c[ se afl[ ]n triajul Cern[u\ilor produse panic[ ]n r`ndul
bucovinenilor. Nu r[mase mai prejos nici c`nt[rea\a:
Aici trebuie s[ fac transbordarea =i nu-i nimeni! Rosomahov
a promis! +i nici nu m-am fardat ]nc[!...
Dar speriatul ei nu \inu mult. }=i scoase din po=et[ ustensilele =i
]ncepu s[-=i perie zulufii ]nc`lci\i =i v[dit schimba\i la culoare de
fumul atoatep[trunz[tor. }n care timp bucovinenii ]ncercau despera\i
s[-=i ]mping[ bagajele spre ie=ire.
}i trezi la realitate o b[taie puternic[ ]n u=a abia cr[pat[.
Hei! Repatria\ii!...
Era =eful garniturii. Nu se obosi s[ salute, intr[ direct ]n subiect:
Tovar[=a Iurco =i...
Eu, eu! s[ri c`nt[rea\a, ]mpr[=tiind pe podele tot felul de
flacona=e =i alifii. La naiba! Eu sunt! Iurco-Diaconu!
+i Rosomacov! ad[ug[ Panaghia, dar primadona n-o lu[ ]n
seam[.
Bine, bine, o calm[ =eful. +i familia Rota...
Roat[! ]l corect[ ]nv[\[torul.
Trei persoane... R[m`ne\i pe loc. Acu=i v[ desc[rc[m. Ave\i
AURELIU BUSUIOC
bagaj mult?
Patru baloturi =i un geamantan, =opti ]nv[\[torul speriat s[ nu
fie prea mult.
Colonelul c`nt[re\ei se dovedise a fi mai generos dec`t soarta
cu bucovinenii. Aproape un sfert de vagon era ocupat de bagajele
$ doamnei. De=i gurile rele din lag[r g[seau c[ prea seam[n[ balotu-
rile cuconi\ei cu cele pe care le duce comandantul c`nd pleac[
=i destul de des ]n \ar[...
Mda, f[cu =eful. O s[ trimitem trei platforme. Ceilal\i nu p[r[si\i
vagonul. Putem porni ]n orice clip[.
+i mai departe? ]ntreb[ cu voce sugrumat[ dasc[lul buco-
vinean.
Treaba noastr[-i s[ v[ pred[m, mai departe v[ descurca\i
cu al\ii.
Desp[r\irea trecu f[r[ lacrimi, s-ar fi p[rut c[ to\i sunt aproape

bucuro=i s[ scape mai degrab[ unii de al\ii. }nv[\[torii se mul\umir[
s[ tot dea din cap, repet`nd ]ntruna Cu bine, cu bine, fiica lor
s[rut[ pe r`nd toat[ progenirura lui Vasilii Vasilievici, doar c`nt[-
rea\a, dup[ ce d[du m`na cu to\i, minus Panaghia care se ]ntorsese
demonstrativ cu spatele, se opri ]n fa\a gr[sanului t[cut =i speriat
=i-i z[mbi larg: Dea Domnul s[ nu ne ]nt`lnim ]n locuri =i mai reci!
Gr[sanul se f[cu alb ca varul. }nghi\i de c`teva ori ]n sec =i =opti
]nec`ndu-se:
S[-\i ias[ un sf`nt din gur[...
Primadona se ]nv`rti elegant pe tocurile unor pantofi prea nepo-
trivi\i cu gerul din preajma Cr[ciunului =i porni leg[n`ndu-=i =oldurile
pline, mulate de paltonul cu guler de vulpe puteau trezi interesul
oric[rui b[rbat! arunc`nd din mers peste um[r:
Ferici\i cei cu credin\[...
Mihai ar fi putut jura c[-i sim\ise lacrimi ]n voce.
Prima ]nt`lnire cu Rosomahov avu loc abia ]n a cincea zi de la

sosirea ]n lag[r.
Ca s[ te p[trunzi de ]nsemn[tatea lui =i de nimicnicia ta, ]l tot
calma contele. +i ca s[ te sim\i neap[rat vinovat. De ce? N-are

importan\[. S[ te sim\i vinovat =i at`t. Nimic nu deprim[ mai mult
ca a=teptarea =i incertitudinea.
B[tr`nul era peste m[sur[ de vorb[re\, recuno=tea =i el =i se
sim\ea st`njenit:
N-am fost niciodat[ un moroc[nos, Mihai, dar nici a=a de...
Numai c[ cinci ani de vorb[ cu mine ]nsumi... +i-apoi... La v`rsta
asta a ta ]mi aminte=ti at`ta de... de... %
Aici se oprea =i ]ntorcea capul ]n alt[ parte.
Mihai se str[duia =i el s[ se g`ndeasc[ la familie c`t mai rar,
cei doi ani de desp[r\ire ori, mai bine zis, de necunoscut nu esto-
mpaser[ c`t de c`t icoana celor dragi, dar de fiecare dat[ c`nd
=i-i amintea, mai ales pe Ani=oara, mezina cea r[sf[\at[, sim\ea un
nod ]n g`t, iar imagina\ia ]ncepea s[-i construiasc[ cele mai oribile
scene. }n asemenea momente s[rea ca ars oriunde s-ar fi aflat =i
cu un enorm efort de voin\[ se obliga s[-=i ]ndrepte g`ndurile
aiurea, la orice altceva. +tia, era sigur, n-avea nici pic de ]ndoial[
c[ sunt bine cu to\ii. |inea prea mult la ei ca s[ nu fi avut un semn,
un vis, un impuls telepatic, un glas la urma urmei, care s[-i fi dat
de =tire r[ul. La facultate fusese poreclit c[lug[rul din vechiul schit,
=tia el, de=i pe fa\[ nu i-o spunea nimeni, pentru c[ nu participa
niciodat[ la ceaiurile dansante sau agapele colegilor, dar nimeni nu
b[nuia c`te vagoane desc[rca el nop\ile, c`te butoaie ]nc[rca la
fabrica de bere ori c`te mii de tururi de manivel[ d[dea la f[cutul
fagurilor artificiali ]n atelierul Societ[\ii apicultorilor. +i toate doar
ca s[ poat[ pl[ti o c[m[ru\[ mizer[ ]n cartierul ceferi=tilor =i s[ nu
apeleze la ajutoarele feluritor organiza\ii de binefacere, care se
plodiser[ cu zecile din timpul sinistrului din Moldova =i B[r[gan... }l
trec =i acum fiorii c`nd ]=i aminte=te... nu, a fost pe vremea liceului,
]n 46, c`nd p[rin\ii nu fuseser[ ]nc[ deta=a\i la \ar[... Au fost ruga\i
to\i elevii s[ aduc[ alimente pentru ajutorarea ]nfometa\ilor. Refugia\ii
erau scuti\i. Dar nu voia s[ treac[ drept un milog =i a luat de acas[
un pachet de f[in[. Nu =tia c[ e tot ce mai au de m`ncare p`n[ la
salariul ]ndep[rtat =i aproape simbolic al p[rin\ilor. +i peste vreo cinci
zile, cum toate pachetele =i coletele continuau s[ stea uitate ]ntr-un
col\ al clasei, a r[mas ultimul dup[ sunetul final =i a ]nfundat ]n
geant[, c[ut`nd ]nsp[im`ntat pe de l[turi, primul colet ce i-a c[zut
]n m`n[. Acas[ a descoperit c[ era plin cu biscui\i =i ciocolate.
AURELIU BUSUIOC
L-am c`=tigat la pariu de la un coleg, a ]ncercat el s[ explice

provenien\a comorii.
Tata a legat la loc sfoara, str[duindu-se s-o ]ntind[ pe urmele
ini\iale, =i i-a spus f[r[ s[-l priveasc[:
Mìne pui coletul la loc.
& At`t.
Atunci =i-a v`ndut mama pe un pre\ de nimic inelul cu rubin,
cadoul de logodn[ din partea viitorilor socri...
S[ fii atent cu el, ]l tot prevenea contele S. E al patrulea

comandant numai de c`nd m[ aflu eu aici. +i se \ine bine. N-a=
spune c[ e grozav de inteligent, dar =coal[ are bun[...
A fost poftit chiar c`nd se preg[tea de culcare, adic[ trecuse de
unsprezece.
Biroul lui Rosomahov se afla ]ntr-o arip[ oarecum izolat[ a =colii,
probabil fostul internat. O camer[ prea ]nc[p[toare ca s[ treac[
neobservat[ lipsa mobilierului, cu excep\ia unei mese de lucru sub
un portret fotografic al lui Stalin ]n ram[ aurit[ =i a dou[ masive
dulapuri de metal. Pe podea era a=ternut[ o uria=[ scoar\[ olte-
neasc[, roas[ ]n mijloc p`n[ la urzeal[. Un miros ascu\it de piele
proasp[t t[b[cit[ b[tea ]n nas p`n[ la lacrimi. Mihai z[ri ]ntr-un
ungher un clit impun[tor de suluri albiciose. Bl[ni de urs =i cerb ]i
trecu prin minte. Lui Rosomahov ]i mergea vestea de v`n[tor pasio-
nat =i iscusit, aproape ]n fiecare s[pt[m`n[ avea oaspe\i suspu=i
cu care se pierdea prin mun\i c`te dou[-trei zile...
St[p`nul biroului se ridic[ de la mas[ z`mbind radios. Porni spre
vizitator cu m`na ]ntins[:
Tovar[=ul maior e fericit s[ te vad[ =i se scuz[ c[ a fost at`t
de ocupat.
Abia acum ]l observ[ t`n[rul pe civilul coco=at pierdut pe un
taburet la un col\ al mesei. Traduc[torul.
Rosomahov ]l a=ez[ curtenitor pe un scaun ]n fa\[, apoi trecu la
locul lui. Era un omulean de statur[ mijlocie, cu picioare scurte de
cavalerist =i fa\a v[dit mongoloid[. Vorbea repede =i sacadat, chiar

s[ fi =tiut de dou[ ori mai multe cuvinte ruse=ti, Mihai nu ar fi putut
]n\elege mare lucru.
Tovar[=ul maior coco=atul lungea exasperant cuvintele
te felicit[ pentru hot[r`rea de a te ]ntoarce acas[. Mai bine mai
t`rziu dec`t niciodat[! Un om f[r[ patrie nu face nici dou[ parale...
M[ ]ntorc la p[rin\ii mei =i a= dori s[ =tiu... ]ncepu Mihai.
O clip[! Tovar[=ul maior ]nc[ n-a terminat, ]l opri traduc[torul. '
Maiorul \inu un adev[rat discurs, gesticul`nd, ridic`ndu-se de pe
scaun, a=ez`ndu-se iar, coco=atul fu ]ns[ mult mai scurt, ]i d[dea
probabil doar rezumatul.
Tovar[=ul maior ]i salut[ din toat[ inima pe cei ce se ]ntorc
acas[, nu =i pe cei ce ]ncearc[ s[ se strecoare ho\e=te ]n patria
socialismului. Cei care spui c[-\i sunt p[rin\i n-au declarat c[ ar
avea un fiu, doar trei fete.
Mihai s[ri de pe scaun:
Tr[iesc? Sunt bine?... Unde se afl[?...
Rosomahov ]i f[cu un semn energic s[ se a=eze =i privi ]ntre-
b[tor la traduc[tor. Apoi vorbi iar.
Tovar[=ul maior spune c[ cei ce s-au ]ntors cas[ de bun[
voie nu pot s[ n-o duc[ bine.
Dar ai mei... ]ncepu Mihai.
Taci! Ascult[: dac[ cei care zici c[-\i sunt p[rin\i au s[ dove-
deasc[ cu documente sau martori c[ nu ai min\it totul va fi bine.
Dar dac[ nu are s[ fie a=a... Aici te afli pe teritoriul sovietic =i ai s[
fii pedepsit dup[ legile sovietice. At`t. Tovar[=ul maior zice c[ e=ti
liber =i trage n[dejde c[ e=ti cinstit.
Rosomahov ]l conduse p`n[ la u=[ z`mbind, de parc[ ar fi
]ncheiat o mic[ =uet[, ]i str`nse energic m`na =i ]l tip[ri pe um[r.
Ghebosul nu se mai osteni s[ traduc[ ultimele cuvinte ale maio-
rului, dar pe Mihai, la drept vorbind, nici nu-l interesau. Aflase
principalul: tr[iau. Restul nu mai avea nici o importan\[.
Travers`nd curtea slab luminat[ de c`teva becuri chioare ce
ardeu zi =i noapte, nu sim\i nici r[coarea ce se scurgea umed[ din
mun\ii ce dominau ora=ul, nici nu b[g[ ]n seam[ lic[ritul vesel al
uria=elor stele de iulie.
Tr[iau!...
AURELIU BUSUIOC
Pe la jum[tatea lui octombrie ]=i lu[ pentru a doua oar[ bilet de

voie ]n ora=, nu sim\ea deloc nevoia s[ bat[ ni=te str[zi cu oameni
pu\ini =i ne=tiut de ce speria\i, cump[r[turi n-avea cu ce face, de
data aceasta ]ns[ se hot[r`se s[-i trimit[ ceva ve=ti unui veri=or
de la Turnu M[gurele cu care coresponda din an ]n pa=ti. Ie=i cu
un proasp[t sosit, Emil, student =i el, dar la drept, ]n Cluj. Nout[\ile
aflate de la acesta aduceau mai mult a fantezie: ]n var[ se opera-
ser[ arest[ri masive printre studen\ii clujeni, facultatea era aproape
distrus[, epurarea indezirabililor din r`ndul cadrelor didactice luase
amploare, erau catedre la care locul somit[\ilor ]l ocupaser[ labo-
ran\i sau anonimi da\i cu noul regim. Mihai nu f[cea politic[, refu-
zase categoric s[ se ]nscrie ]n vreo forma\ie cu asemenea tent[,
lucru care nu-l ]mpiedica s[ vad[ c[ se petrec lucruri anormale chiar
=i la agronomia lor, considerat[ drept institu\ia cea mai cuminte.
Dar desfiin\area catedrei de genetic[, ca =i punerea ]n disponibilitate
a unor profesori cunoscu\i =i aprecia\i, ]i d[dea de g`ndit...
Ai s[ vezi, ]l asigur[ Emil, o s[ se repete anul 37 din Rusia,
]ntr-acolo merg.
La drept vorbind, Mihai habar n-avea ce-a fost anul 37 pentru
ru=i, ceva mai t`rziu avea s[-l lumineze contele S., dar deocamdat[
nu se sim\ea prea afectat, la urma urmei \ara pe care o p[r[sea
purta capul ei pe umeri =i n-avea dec`t s[-=i a=tearn[ cum crede
c[ va dormi... Pe el ]l preocupa propriul viitor, adic[ al lui =i al
familiei, iar ceea ce se zvonea... Oare pu\ine se vorbeau ]n partea
asta despre ceilal\i?... Prea multe a distrus r[zboiul, cenu=a lui abia
se a=eza, iar de pove=ti sunt buni cu to\ii...
Hot[r`t lucru, p[rin\ii lui se aflau la \ar[, era maximumul ce i s-ar
fi putut aplica tatei pentru aflarea la Odesa, de aceea=i p[rere era
=i contele, la urma urmei fusese mobilizat, grad militar nu avea, un
simplu con\opist, de atentat la bunuri str[ine n-a atentat, singurul
lucru cu care s-a ]ntors acas[ ]n cele dou[ permisiuni a fost un =irag
de \`ri care, zicea el, sunt grozavi la o bere... Iar la urma urmelor
mai sl[bi\i-m[ cu draconul socialismului! Nu fac eu politic[, dar din
tot ce-am citit, am ascultat =i auzit pare a fi copia tras[ la =apiro-

graf a noului testament =i cine ar ]ndr[zni s[ afirme c[ nu s-a sf`r=it
cu inchizi\ia?...
Ora=ul p[rea pres[rat cu cenu=[.Trec[torii pu\ini =i gr[bi\i l[sau
impresia c[ se ]mbrac[ to\i la acela=i croitor care ur[=te culorile vii.
Patrule militare mixte la tot pasul =i din c`nd ]n c`nd c`te vreo dub[,
posomor`t[ =i ea, ocolind ]n vitez[ rarele c[ru\e cu mangal sau cofe
ce mai hodorogeau pe caldar`mul nea=teptat de bine ]ngrijit.
Corbii negri, a=a le zic vecinii. De parc[ ar exista =i corbi
alba=tri... zise Emil. Dar poart[ numerele noastre... Dup[ cum te-am
]n\eles eu, pot paria c[ habar n-ai cu cine suntem vecini!
Cu ru=ii?
Ba cu rom`nii, fazanule! Cu tot parlamentul Rom`niei de p`n[
la r[zboi =i dup[! Oare chiar nu =tiai c[ ]n ora=ul [sta ]=i termin[
cariera to\i Br[tienii, Maniii =i mai =tiu eu cine?...
Serios? Politica nu m[ intereseaz[.
Emil ]l privi lung:
M[ tem c[ ai s[ mori fericit, fraiere!...
Dup[ ce l[sar[ recomandata la po=t[, Emil veni cu ideea unei
\uiculi\e.
Nu prea sunt b[utor, recunoscu Mihai. +i, ca s[ fiu cinstit, m[
cam sufl[ prin buzunare...
Fac eu cinste! strig[ Emil. Ne ]ntoarcem acas[ =i la noi se
bea, nu ca aici! Vrei s[ revenim ]n s`nul Patriei f[r[ practic[?...
P[linca din primul birt ]n care intrar[ se dovedi a fi excelent[,
dar nu-i ]nveseli. Emil repet[ comanda, d[du de du=c[ p[h[relul =i
]=i l[s[ fruntea ]n palme.
Mihai, ]ncepu el f[r[ s[ ridice capul, m[i fr[\ioare, tu nu crezi
c[ facem o prostie?
N-are importan\[, f[cu Mihai. Trebuie s[-mi g[sesc familia...
Trebuie!
De ce strigi? +i dac[ nu-i g[se=ti?...
Mihai r[sturn[ paharul f[r[ s[ clipeasc[, de parc[ ar fi f[cut
lucrul [sta ]n fiecare zi.
Am avut... se opri brusc, speriat. Doamne, ce-i cu mine?... Am
trei surori, cea mai mare abia a ]mplinit cincisprezece ani. Iar mezina...
Nu continu[. Emil mai strig[ un r`nd.
+tii, frate Mihai, era un ]nv[\[tor la noi ]n sat. }n patruzeci =i
AURELIU BUSUIOC
unu a plecat cu sovieticii. Ei bine, ast[ prim[var[ m-au trimis de la

facultate la ARLUS, sper c[ =tii ce-i asta, dup[ ni=te placate sau
a=a ceva. +i-l recunosc ]n ofi\erul sovietic ]nt`lnit acolo anume pe
]nv[\[tora=. Mare colaborator, adic[ traduc[tor la ziarul pe care-l
scot ru=ii la Bucure=ti. Grai nou, mi se pare. S-a dovedit a fi un
om de treab[: mi-a adus scrisoare de la mama. Taic[-meu nu
se =tie nimic de el, a fost deportat ]nc[ ]n patruzeci... Pe mine
evenimentele m-au prins aici, eram elev la liceul militar din T`rgu
Mure=, dar n-am mai continuat cariera sortit[. Ei, afl[ c[ maic[-mea
a le=inat, zice el, c`nd a aflat c[ tr[iesc. Dar ]mi scrie, f[r[ nici o
explica\ie, s[ r[m`n unde sunt. Ei, cum pot s-o las c`nd ]n\eleg c[
nu-i de bine? Iat[ de ce fac prostia s[ m[ ]ntorc... +i ]nc[ o chestie.
De-a dreptul caraghioas[. Fratele mai mic a r[mas repetent ]n 43,
]n clasa a treia... Ei bine, acum pred[ matematica la =coala din sat...
Ce zici, grozav, nu?...
Poate de-at`ta-i a=a, c[ nu suntem noi acolo? zise Mihai =i
]nghi\i ]ncr`ncenat urm[torul p[h[ru\.
Trecuse ora ]nvoirii, dar soldatul de la poart[ nu-i opri, r`se
zgomotos =i le spuse ceva ne]n\eles, ]nso\indu-=i vorbele cu semnul
universal al amatorilor de chefuri: un bob`rnac la g`tlej...
}n diminea\a celei de a cincea zile de la plecarea din lag[r

vagonul, ata=at de la Ungheni unui tren personal, opri ]n dreptul
peronului aproape pustiu din gara marelui ora= de destina\ie.
Gerul nu sl[bise c`tu=i de pu\in, o cea\[ str[vezie =i uscat[
ascundea cl[dirile ce-ar fi trebuit s[ se vad[ pe dealul ce domina
gara, z[pada sc`r\ìa strident sub ]nc[l\[rile unui grup de vreo cinci
cet[\eni ce se apropia v[dit de l[ca=ul mobil =i vremelnic ]n care
se ]ntorceau acas[ fiii risipitori.
Vasilii Vasilievici reu=ise s[ le-o ia ]nainte; s[rise sprinten din
vagon, ]ngenunchease, descoperindu-=i capul atins de calvi\ie, =i
s[ruta cu patim[ z[pada bine ]nnegrit[ de fumul locomotivelor.
Da eu de ce n-am cobor`t la Ocni\a, se v[ic[ra neogoit[
matu=ca. Acuma iar ]napoi la deal cu trenul? Dac[ mor pe drum?...
P`n[ la Anul Nou una mie nou[ sute cinciseci =i doi mai r[m`-
neau exact zece zile...
!
CAPITOLUL
II
Dar s[ l[s[m joaca.

Cred c[ =i un copil ar ]n\elege c[ Mihai Olteanu sunt eu.
+i n-are nici un rost s-o fac pe scriitorul, sunt =i a=a grafomani
destui.
Inten\ia mea este s[ las o m[rturie. }n plus sau unic[, nu con-
teaz[: ar trebui s[-mi continuu via\a cu s`cìtorul sentiment al unei
datorii ne]mplinite dac[ nu a= a=terne pe filele acestui caiet adev[rul
pe care ]l cunosc, adev[r care, m-am dumerit ]n ultimul timp, mai
apar\ine =i altora, dar lipse=te cu des[v`r=ire ]n paginile pline de
limonad[ ale celor chema\i s[ fie cronicari ai timpurilor =i lucr[rilor
noastre. Declar deci sus =i tare: nu va fi o prob[ de opus literar,
vor fi, repet, insemn[rile unui martor. C[ vor fi solicitate c`ndva, c[
nu vor fi, nu pot s[ =tiu. Cert este c[ ]n condi\iile de azi o ]ncercare
de a le face publice ar echivala cu o sinucidere. +i mai declar c[
nu voi ]ncerca nicidecum s[ trag spuza pe propria turt[, chipurile
a=a au fost timpurile...
Nu, de zece ori nu!
A=a au fost oamenii.
Iar subsemnatul nu mai pu\in om.
AURELIU BUSUIOC
+i nu inten\ionez s[ m[ automenajez. Cred c[ treapta cea mai

de jos a la=it[\ii este s[ nu fii sincer nici c`nd stai de vorb[ cu tine
]nsu\i...
A=adar, caietul de fa\[.
}l ]ncep azi, 15 iunie 1953, la un an =i jum[tate de la repatriere,
" burdu=it cu toate experien\ele existen\ei ]ntr-o \ar[ care refuz[ cu
]nc[p[\`nare s[ m[ considere fiu. Cel pu\in adoptiv. (De=i, de
dragul adev[rului, am luat seama c[ aceea=i atitudine o are =i fa\[
de majoritatea celora ce ar trebui s[-i fie copii.)
Chestiuni de ordin tehnic:
Despre un jurnal nu poate fi vorba. Din zilele c`nd prin h`rtiile =i
casa mea se umbla ca prin propriul buzunar am renun\at s[ fac
]nsemn[ri cotidiene. (+i nu cred c[ e un lucru r[u memoria re\ine
doar evenimentele importante, h`rtia p[streaz[ orice moft de mo-
ment.) Memorii? Cel pu\in stupid: memoriile cui? Ale c[rei persoane
de seam[?
Ah, dac[ nu a= g`ndi prin peni\[, dac[ a= fi avut darul s[ m[
a=ez la mas[ cu totul de-a gata ]n cap =i s[-i dau drumul f[r[ oprire
=i f[r[ umbr[ de ]ndoial[!
Voi scrie cum voi g`ndi ]n clipa scrisului. Mai precis voi con-
semna. C[ voi fi la persoana ]ntì, la a doua sau a treia, nu trebuie
s[ m[ preocupe. Principalul e s[-mi fie depozi\ia cinstit[, corect[ =i
(auto)nemiloas[.
Adev[rul, numai adev[rul, nimic ]n afar[ de adev[r!
(Grandilocvent, nu?...)
Aspectul exterior al ora=ului, cel pu\in pe distan\a gar[-prim[rie

(pardon, Comitetul ]mplinitor or[=enesc!) =i ]n plus observat de pe
platforma tramvaiului, nu promitea nimic bun. Ruine la tot pasul,
doar c`teva garduri de sc`ndur[ ]mprejmuind construc\ii minore, pe
la opriri zeci de gherete de lemn vopsite alandala ]ntr-un albastru

otr[vit, al[turi sau ]n fa\a lor m[su\e ]nalte, rudimentare, la care
disdediminea\[ se ]nghesuie in=i de ambe sexe cu halbe sau borc[-
na=e din care beau pe ner[suflate vin ro=u, suficient de ro=u ca s[
mai dea culoare vaselor =i dup[ ce sunt golite.
De altfel =i ]nso\itorul nostru, reprezentantul comisiei de reparti-
zare a repatria\ilor, eman[ un duh bahic destul de accentuat, dar
care nu pare s[-l deranjeze. #
Mai suntem doi ]n ]nghesuiala de nedescris a tramvaiului: sub-
semnatul =i Vasilii Vasilievici. Numeroasa lui familie a r[mas ]n gar[
pe muntele de cufere, boccele =i leg[turele. Matu=ca n-a vrut s[
p[r[seasc[ ]n ruptul capului peronul p`n[ nu-i vine trenul de Ocni\a.
Gr[sanul speriat a fost ]nt`mpinat aparte de doi vl[jgani cu care a
plecat ]ntr-o direc\ie necunoscut[, dar nu f[r[ s[ ne z`mbeasc[
aproape vesel: Am =tiut eu!... S[ fi\i s[n[to=i!...
Am a=teptat o jum[tate de or[ s[ ias[ Vasilii Vasilievici care
intrase primul. A ie=it cu o mutr[ pierdut[, verde la fa\[ =i a plecat
]mpreun[ cu ]nso\itorul f[r[ s[ m[ priveasc[ m[car. Nu f[cea
impresia s[ fie un ]nceput extraordinar.
Am deschis u=a hot[r`t, am salutat energic =i am depus pe masa
din fa\[ documentul, mai precis foaia de caiet cu antet =tampil[,
]nm`nat[ de Rosomahov la plecare. Abia apoi am ridicat ochii ca
s[ aflu la cine intrasem. Era un b[rbat chel, ]ntre dou[ v`rste, ]ntr-o
tunic[ destul de roas[, f[r[ epole\i. Lu[ h`rtia, o cercet[ lung, de
c`teva ori ridic[ ochii spre mine, de parc[ ar fi vrut s[-mi compare
mutra cu o fotografie ]nchipuit[, apoi ]mi z`mbi larg:
Bine ai venit acas[, b[iatule!
Se ridic[ de la mas[ =i ]mi str`nse m`na.
Nu m-am priceput s[-i r[spund. Abia acum sim\eam c`t de
extenuant[ fusese c[l[toria.
Adic[ facem a=a: aicea ai ni=te bani, pentru ]nceput. Apoi
trebuie s[ te ]ntreb ai pe cineva la care s[ te opre=ti, ni=te
neamuri s[ zicem?
Trebuia s[ am, p[rin\ii! Doar la ei m-am ]ntors!
}mi f[cu din deget a dojan[:
Nu trebuie s[ spui a=a. Mata te-ai ]ntors ]n patrie! Iar cu p[rin\ii
matale... Treaba este c[ ei nu locuiesc aici ]n ora=.
Dar unde? Sunt gata s[ plec la ei!
AURELIU BUSUIOC
Vezi matale, asta nu-i treaba noastr[. De asta se ocup[

ministerul treburilor l[untrice. Noi trebuie s[ te aranj[m pe matale,
pentru c[ ai plecat de aici, din ora=. Uite, acela dinaintea matale
a fugit dintr-un sat, dar voia s[ se ]ntoarc[ aici. Nu-i bine, =i a=a nu
avem loc!
$ Dar am plecat dintr-o cas[, nu?
A\i l[sat-o f[r[ st[p`n, a fost na\ionalizat[. Acum o s[ vedem
ce facem. O s[ te aranj[m vremelnic la un c[min...
S[-mi fi amintit ]n clipa aceea spusele contelui cu privire la
vremelnic! De fapt, nu s-ar fi schimbat nimic...
De la oprirea tramvaiului am mai =erpuit mult printre ni=te ]nchi-
puiri de case p`n[ am dat de o =andrama lung[, s-ar fi putut spune
cu etaj, dac[ primul r`nd de geamuri n-ar fi c[tat de sub p[m`nt.
Noul ]nso\itor pe care mi-l d[duse chelul a tratat un timp buni=or
cu o zdrahoanc[ f[r[ v`rst[, purt`nd =i ea o tunic[ militar[, probabil
un semn obligatoriu al puterii. }i tot agita ]n ochi o h`rtie, tot ridica
ar[t[torul spre tavan, ea cl[tina hot[r`t din cap =i ]=i tot repezea
bra\ele ]nainte, de parc[ s-ar fi ap[rat s[ nu fie s[rutat[. Nu-i
]n\elegeam ce vorbesc, eram =i la distan\[ =i prea pu\in preg[tit s[
pricep ruse=te dac[ se vorbea repede =i la tonuri ridicate.
Biroul zdrahoancei p[rea s[ fi fost pe vremuri buc[t[ria primi-
tiv[ a =andramalei, aceasta servind =i ea probabil drept ad[post
temporar pentru sezonieri: era situat[ chiar la marginea ora=ului,
dup[ c`te mi se p[rea c[-mi amintesc, cam pe-aici erau ]nainte,
pe vremea zb`n\uitei mele copil[rii, gr[din[riile.
}n cele din urm[ p[r\ile ajunser[ la ]n\elegere, ]nso\itorul ]mi d[du
m`na =i plec[ f[r[ nici o vorb[, baborni\a m[ apuc[ de cot =i m[
]mpinse spre o scar[ =ubred[ de lemn ce ducea ]n subsol:
Haidem, domnule...
De mai bine de jum[tate de an nu mai auzisem asemenea ad-
resare.
Iaca, zise vr[jitoarea, deschiz`nd o u=[ de placaj spre o
c[m[ru\[ joas[, dat[ cu un var ]ndoelnic, ]n care se ]nghesuiau
abia-abia trei paturi cu plas[ metalic[, un dul[pa= =i el de furnir
nevopsit =i o mesu\[ cu un singur taburet. Lumina zilei abia se

strecura printr-un gemule\ la nivelul cur\ii.- Tot ce avem mai bun.
E=ti martor c[ n-am vrut s[ te primesc, singur nu e=ti pentru a=a
hotel, omul se vede, dar parc[ ai cu cine vorbi!
Sim\eam c[ ro=esc.
Nu-i mare lucru, c`teva zile...
A=a \i-au spus? Apoi dac[-i crezi... Vas[zic[, s[ =tii: dup[
ora zece seara u=a se ]nchide =i to\i str[inii pleac[. Treaba ceea-i %
]n ograd[, baia tot acolo, o dat[ pe s[pt[m`n[, s`mb[ta. Lighea-
nu-i sub pat.
M[ pufni r`sul:
P[i ce-i aicea, c[min sau ]nchisoare?
Femeia se posomor]:
Iaca asta s[ n-o mai faci. Cu a=a glume po\i s-o p[\e=ti r[u...
Aicea-i alt[ lume.
Trase taburetul l`ng[ patul pe care m[ a=ezasem =i de pe care
aveam s[ m[ ridic mai apoi cu greu plasa de o\el cobora p`n[
la podea:
Ei zi, cum ]i acolo? Tot cum a fost? Mai r[u?... Cum \i se pare
aici?...
Avea un z`mbet bl`nd cu toate tr[s[turile severe ale fe\ei.
Ce puteam s[-i spun eu, plecat de-aici copil? C[ dealul ce urc[
de la gar[ spre centru mi s-a p[rut infinit mai mic dec`t pe vremea
c`nd ]l coboram cu s[niu\a?... +i-apoi ce ]nseamn[ mai bine, mai
r[u c`nd aproape zece ani ai dus-o ca frunza pe ap[, dup[ copil[ria
cu lec\ii de c[l[rie =i c[m[=i de noapte primenite o dat[ la trei zile?...
+tiu eu, doamn[? De-acolo-s multe de povestit. Iar aici... Abia
am sosit...
Ea s[ri de pe scaun.
Chiar a=a, proasta de mine! Maria Petrovna ]mi zice. Am o
fat[... M[ritat[ la Pite=ti. Din 44 nu mai =tiu nimica de d`nsa, nici o
veste... Oi fi av`nd nepo\i ori nu...
Deschise u=a s[ plece:
E=ti numai funingine. S[ apuci ligheanul peste vreo jum[tate
de ceas, am s[-\i pun dou[ c[ld[ri pe plit[, facem azi zi de baie. +i
aranjeaz[-te bine, vreo dou[ s[pt[m`ni ai s[ fii singur ca un boier.
Vecinii matale sunt ]n concediu...
AURELIU BUSUIOC
Locotenentul Gropa de la Ministerul treburilor l[untrice m[ \inu

]n anticamer[, mai precis ]n coridor, o or[ ]ntreag[. }n cele din urm[
]mi deschise personal u=a grea, ]mbl[nit[ cu foi de tabl[ neagr[, =i
& m[ pofti cu un semn din cap.
Era un tip scund, bufurile pantalonilor ]i veneau sub genunchi,
ceea ce ]l f[cea =i mai mic, proasp[t b[rbierit =i mirosind de la o
po=t[ a parfum strident, contrast`nd v[dit cu interiorul cazon al
biroului. +i mai era at`t de blond ]nc`t dintru ]nceput mi s-a p[rut
chel. Probabil oxigenat, pentru c[ spr`ncenele dese care-i str[juiau
ochii mici erau negre.
S-a gr[bit s[ m[ a=eze pe un scaun din fa\a mesei, probabil ca
s[ ne egal[m ]n ]n[l\ime.
Repatriat, vas[zic[, oft[ el dup[ ce-mi cercet[ h`rtia.
Deschise u=a unui dulap de metal =i ]ncepu s[ mi=te cu degetul
prin cliturile de mape care-l umpleau p`n[ la refuz.
+i de ce, m[ rog, a=a t`rziu?
Am sosit abia ieri.
Ba nu, de ce te-ai repatriat a=a t`rziu?
G[si mapa c[utat[, o tr`nti pe mas[ =i se a=ez[.
Ei?
P`n[ acum fusesem felicitat pentru cererea de a m[ repatria.
Din felurite motive... Am fost student, voiam s[ termin mai ]ntì
facultatea... +i apoi...
+tim pove=tile astea... Dar s[-\i spun =i eu ceva: a\i a=teptat ca
noi s[ ridic[m \ara din ruina care-a\i l[sat-o ]n urma voastr[ =i c`nd
a\i aflat c[ st[m iar[=i bine hop =i voi cu dorul de patrie... A=a-i?...
Voia s[ m[ provoace? De ce? M[ c[lca pe nervi.
Domnule... Tovar[=e locotenent, ce trebuie s[ fac acum? S[
m[ ridic =i s[ plec?
}ncepu s[ r`d[:
}ncearc[!
Apoi pe un ton ]mp[ciuitor:
Crezi c[ n-au venit =i din [=tia? Nu de tine-i vorba...

Motivul principal pentru care m-am repatriat a fost c[ vreau
s[ m[ reunesc cu familia. Nu =tiu nimic despre p[rin\ii mei, se afl[
aici de doi ani =i nu am nici o =tire de la ei. Mi s-a spus c[ dumnea-
voastr[ o s[ m[ dumeri\i ]n privin\a asta. Unde ]i pot g[si?
Locotenentul desf[cu mapa, ]ncepu s-o r[sfoiasc[, apoi scoase
dintr-un plic documentele mele pe care mi le luase c[pitanul de la
comisie: buletinul, certificatul de na=tere, matricola... '
Mihail Alexeevici Olteanu, la p[rin\ii t[i o s[ mai revenim...
Acum trebuie s[ facem a=a ca s[ ai un document, s[ te po\i numi
cet[\ean sovietic... +i pentru asta ai s[ ne scrii o autobiografie...
Tot, absolut tot! C`nd =i de ce ai plecat, cu ce te-ai ocupat, ce
neamuri =i unde le ai...
Vorbea o limb[ nea=teptat de corect[. Din c`nd ]n c`nd m[ tot
fulgera g`ndul s[-l compar cu un tip care terminase liceul c`nd eram
eu ]ntr-a-ntìa, ]n patruzeci... }i tot vopseam p[rul ]n negru =i supra-
puneam chipul din fa\a mea peste cel vag p[strat ]n memorie.
P[reau s[ se potriveasc[... Dar... Gradul... Doar locotenent ]ntr-a-
t`ta r[stimp?...
Uite-aici ni=te h`rtie, ]n cap[tul coridorului este o mas[, ai
tocuri =i cerneal[. Cum termini, ]mi ba\i la u=[. Da, ca s[ nu uit:
completezi =i ancheta asta.
Cu propria biografie am scos-o la cap[t c`t se poate de onorabil.
Nu era mare lucru s[ \ii minte c[ te-ai n[scut ]n 29, cum \i-au fost
boteza\i p[rin\ii =i surorile =i c[ singura rud[ ce-o mai ai e veri=orul
de la Turnu M[gurele, care, m[garul, nu s-a catadicsit s[-\i r[spun-
d[ la scrisoarea din octombrie... Mai anevoie a fost cu chestionarul:
]ntreb[rile erau puse ]n rus[ =i rom`n[, dar cu acelea=i caractere
ruse=ti...
Mi-a luat repezit h`rtiile din m`n[, le-a privit o clip[ =i a explodat:
Tu din ce lun[ ai picat, Olteanu? }n ce \ar[ te afli? Aici este
Republica Sovietic[ Socialist[ Moldoveneasc[, care are limba ei,
alfabetul ei, =i cet[\enii ei! Ce na\ionalitate ai dac[ e=ti tr[itor aici?
Cine s[ ]n\eleag[ ce-ai scris cu hieroglifele astea rom`ne=ti?
Mi-am luat inima ]n din\i:
Parc[ a\i terminat acela=i liceu unde-am ]nceput eu ]nv[-
\[tura...
M[ privi uluit peste poate:
AURELIU BUSUIOC
De unde-ai scos-o =i pe asta?

Era\i ]n echipa de oin[ a =colii...
Cl[tin[ din cap =i z`mbi.
Da... Aveam o lovitur[ serioas[...Mai \ii minte cum m[ strigau?
Bomba...
! Da... Bomba...
R[mase a=a, z`mbind, c`teva clipe. Apoi scutur[ din cap, de
parc[ ar fi vrut s[ se lepede de ni=te amintiri nepl[cute:
Norocul t[u, Olteanu... nu preciz[ ce anume noroc. Ia
ancheta asta curat[ =i mìne diminea\[ te prezin\i cu am`ndou[
documentele scrise ]n alfabetul oficial al \[rii... Parc[ se ]nva\[ limba
rus[ ]n Rom`nia, ce dracu!...
Dar...- ]ndr[znii eu.
Mìne, mìne l[murim toate! =i ]ncepu s[ r[sfoiasc[ h`rtiile
de pe mas[.
Orice s-ar spune, dar te sim\i cu totul altfel de om c`nd ai o

legitima\ie ]n buzunar. Traversezi la ro=u, n-ai un ban s[ pl[te=ti
amenda =i te treze=ti la mili\ie, unde, dup[ multe =i ]nc`lcite expli-
ca\ii, a=tep\i c`teva ore p`n[ se fac cercet[rile de rigoare, ca ]n cele
din urm[ s[ \i se fac[ v`nt pe u=[ f[r[ nici o scuz[, ba mai mult:
Vezi, data viitoare nu mai scapi a=a u=or!
Exact ce mi s-a ]nt`mplat ]n timp ce m[ ]ndreptam spre treburile
l[untrice ca s[-mi ridic pa=aportul, cum i se zice aici buletinului de
identitate. +i unde? La unicul stop din tot ora=ul... Ora la care trebuia
s[ m[ prezint fusese astfel dep[=it[ cu multe altele =i c`nd am b[tut
la u=a locotenentului Gropa (m-a corectat r[spicat c`nd am ]ncercat
odat[ s[-i pronun\ numele corect!), aveam serioase str`ngeri de
inim[: m[ aflam la al doilea delict ]ntr-o singur[ jum[tate de zi!
Contrar a=tept[rilor, m-a acceptat ]n birou, de=i trecuser[ orele
de program, =i m-a ]nt`mpinat r`z`nd:
Abia ai devenit cet[\ean sovietic =i te-ai =i pus pe ]nc[lcat
ordinea public[? +ansa ta c[ m-au sunat pe mine, altfel ai fi aflat

cum se doarme pe podea de ciment.
Cinstit vorbind, nu-l prea puteam ]n\elege: ba era atent =i ]n\ele-
g[tor, ]ncerc`nd s[-mi fie un fel de ghid ]n labirintul birocratic al
treburilor, ba se ]nfuria ca un tigru, cum a f[cut-o c`nd a citit ]n
anchet[ la punctul na\ionalitatea rom`n. A luat tocul =i l-a
repezit cu at`ta furie peste cuv`nt, de-au zburat buc[\i din formular
=i m-a pus s[-l completez a doua oar[ de fa\[ cu el. !
Nu e=ti rom`n =i bag[-\i bine ]n cap lucrul [sta! Aici tr[iesc
moldoveni, rom`nii au murit!...
Ce-i drept nu m[ speriase ]ntr-at`t zbieretul lui isteric, c`t faptul
c[ trebuia s[ m[ mai spetesc o dat[ desen`nd j-urile, i-urile
moi =i mai cu seam[ [-ul pe care-l c[utasem jum[tate de noapte
=i-l g[sisem abia cu ajutorul Mariei Petrovna... N-o s[ ]n\eleg nicio-
dat[ cum se face c[ piere ]n\elesul oric[rui cuv`nt, nu mai vorbesc
de expresiile neao=e, c`nd ]ncerci s[-l scrii cu alte caractere dec`t
cele ce-i sunt proprii. }mi amintesc din liceu un coleg evreu mi-a
scris numele cu literele alfabetului lor: am cerut confirmarea de la
vreo trei cona\ionali de-ai lui ca s[ m[ conving c[ e vorba de
numele meu anume, =i nu de o fars[... De-aceea =i celor ]n=irate
aici le dau haina fireasc[. Unul Dumnezeu =tie c`t de greu ]mi vine
s[-mi transcriu cu slavone articolele, dac[ nu le-a= scrie de la
]nceput a=a cum m-am deprins de mic, probabil ar fi totul o aiureal[.
G`ndesc cu litere latine, asta e!
_ Hai, Oltene, c`nt[ =i d[n\uie=te! }ncep`nd cu ziua de azi, patru
ianuarie, una mie nou[ sute cincizeci =i doi, e=ti cet[\ean deplin,
cu pa=aport al marii Uniuni Sovietice! Te bucuri?
M[ bucur, fire=te, tovar[=e locotenent. Sigur c[ m[ bucur...
Dar...
Bucuria asta nu admite nici un dar! Sau este, sau nu este! }\i
spun nu ca s[-mi fii recunosc[tor: nu mi-a fost tocmai u=or s[-\i
ob\in documentul. Ce-i drept, e vremelnic, dar peste =ase luni...
Bietul conte S. Ce-ar fi zis s[ aud[ =i ]n asemenea caz termenul
vremelnic?...
Da, peste jum[tate de an sper s[-\i ]nm`nez un pa=aport pe
via\[, de=i, dac[-i la o adic[, sunt ni=te probleme...
Nu mai puteam r[bda. Sim\eam c[ explodez. Se juca cu mine
AURELIU BUSUIOC
de-a =oarecele =i pisica?

Tovar[=e locotenent! C`t o s[ v[ bate\i joc de mine? Ce-i cu
p[rin\ii mei? Unde sunt? Dumneavoastr[ a\i avut p[rin\i vreodat[?...
}l v[zui cum p[le=te, cum se sprijin[ cu ambele mìni de mas[
=i se a=eaz[ ]ncet, aproape b[tr`ne=te pe scaun. M[ a=teptam s[
! cheme garda...
}=i plec[ privirile ]n podea:
Tocmai la asta voiam s[ ajung. Vorbea ]ncet, aproape =optit.
Dar mai ]ntì dac[ am avut p[rin\i... Am avut. Au fost f[cu\i buc[\i
]mpreun[ cu un fr[\ior la primul bombardament nem\esc al Chi=i-
n[ului. }n 41... Iar acum... despre p[rin\ii t[i...
Se ridic[ de la mas[ =i ]=i trase un scaun ]n fa\a mea. Cred c[
nu prea ai bani... Ar trebui s[ cau\i ceva de lucru, oricum anul
pentru facultate-i pierdut. P[rin\ii t[i n-au s[ te poat[ ajuta.
Mor\i?...
Tat[l t[u a fost condamnat ]n februarie cincizeci la zece ani
de lag[r pentru colaborare cu inamicul. Mama =i surorile au dorit
s[ se afle ]n preajma lui...
Deportate?...
Hm... Un fel de surghiun voluntar...
Se ridic[ de pe scaun =i ]ncepu s[ m[soare odaia ]n curmezi=.
Decembriste!
Avea s[ treac[ ceva timp p`n[ s[ aflu ce ]nsemna acest cuv`nt.
}mi arunc[ pe mas[ un bile\el:
Iat[-le adresa.
+i a tat[lui meu?
El ridic[ spr`ncenele:
P[i \i-am spus, nu? Primii cinci ani ]i face f[r[ dreptul de a
coresponda...
!!
CAPITOLUL
III
C[minul, de=i nu-mi prea d[ m`na s[-l numesc a=a, baraca

adic[, ]n care locuiesc, apar\ine Uzinei mecanice, una din pu\inele
intreprinderi care dispune de asemenea lux. A fost ]nfiin\at[ de
cur`nd, speciali=ti =i muncitori =i-a adus din toate p[r\ile, ucenicii
]ns[ =i i-a recrutat de pe loc, de=i majoritatea sunt ne=tiutori de limba
locului =i nici nu prea las[ impresia c[ doresc s-o =tie. A=a c[
vorbim cu to\ii ruse=te.
Nu mi-am imaginat niciodat[ c[ se poate ]nv[\a o limb[ str[in[
cu asemenea vitez[: n-am nici dou[ luni de c`nd m[ aflu aici =i m[
pot descurca bini=or, ]n orice caz am realizat ]n acest r[stimp de
zece ori mai mult dec`t am reu=it ]n cei doi ani de facultate! }ntr-ade-
v[r, dac[ vrei s[-l ]nve\i pe cineva s[ ]noate f[-i v`nt ]n ap[.
Ce-i drept, dac[ alegi metoda aceasta de studiu, e bine s[-ti alegi
=i mediul: al meu e muncitoresc, cu un vocabular oarecum specific,
fapt care m-a pus de vreo c`teva ori ]n situa\ii idioate. O v`nz[toare
de la o alimentar[ din centru cu care intrasem ]ntr-un mic conflict
era c`t pe ce s[ m[ p[lmuiasc[...
Oricum, nu mai sunt vi\elul din primele zile, m[ descurc.
+i a pornit bine totul pe la ]nceputul lui ianuarie, c`nd s-au ]ntors
AURELIU BUSUIOC
din vacan\[ (sau concediu) elevii =colii de ucenici ai uzinei, locatarii

c[minului (am pus elevii ]n ghilimele pentru c[ v`rsta medie a lor
e cam de dou[zeci-dou[zeci =i cinci de ani!), vl[jgani care ar fi
trebuit s[ fie de mult cel pu\in capi de familie, dar care ]=i l[saser[
vechile meserii ca s[ le aleag[ pe cele de strungar, frezor, l[c[tu=,
!" mai b[noase, =i mai ales de dorul unui pat gratuit =i sigur.
Era spre sear[, afar[ ningea de mai mare dragul, tocmai termi-
nasem de scris cea de a cincea scrisoare c[tre mama =i surioare,
c`nd u=a se d[du de perete ca ]n urma unei explozii =i od[i\a se
f[cu deodat[ =i mai mic[, =i mai rece de z[pada scuturat[ de pe
dou[ mog`lde\e ap[rute de nu se =tie unde...
(Locotenentul Rota ]mi d[duse adresa mamei, dar ]mi interzisese
s[ m[ g`ndesc la o plecare ]ntr-acolo: zona era ]nchis[... Interdic\ie,
de altfel, inutil[: mi-ar fi trebuit o groaz[ de bani av`nd ]n vedere
distan\ele, iar din banii pentru ]nceput ]ncasa\i la sosire abia de-mi
mai r[m[seser[ ni=te jalnice resturi... A=a c[ m[ apucasem s[ le
scriu celor dragi zilnic, ]n n[dejdea c[ odat[ =i odat[ va trece =i ]n
calitate cantitatea...)
Mog`lde\ele, dup[ ce-=i aruncar[ paltoanele =i c[ciulile pe pa-
turi, se dovedir[ a fi doi tineri cam de seama mea, ceva mai scunzi
=i neb[rbieri\i. Unul, ro=catul, pusese ]ntr-un col\ un butoia= suficient
de p`ntecos, cel[lalt, smeadul, ridic[ de pe podele un rucsac =i ]l
tr`nti pe mas[ peste h`rtiile =i uneltele mele de scris.
Privet! strig[ ro=catul.
Privet, repetai =i eu. Numai c[ nu prea =tiu ruse=te.
Noroc, smeadul ]mi ]ntinse m`na =i mi-o str`nse ca ]ntr-o
menghin[. E=ti nou?
Destul de vechi, ]ncercai eu s[ glumesc. Dar ca vecin de
camer[ nou.
Asta-i bine. Nu-mi elibera m`na =i m[ durea. Fedea m[ chea-
m[. Da pe el, f[cu din cap spre ro=cat, Timofei. El ]i rus. Da pe tine?
Dac[-mi dai drumul, ursule, ]\i spun. Mihai m[ cheam[.
R`se mul\umit:
Da, nu m[ jelui, sparg nuca cu dou[ degete. Da tu ai mìni
de cucoan[. E=ti de-aceia, cum le zice...

Student de fapt.
Tot un drac. Am f[cut din sat p`n[ la sta\ie doisprezece
kilometri, pe jos. Am cerut de la presedatel o sanie =i ne-o dat o
sul[. A=a c[ str`nge-\i de pe mas[ h`rtiile s[ m`nc[m.
Se ]ntoarse spre ro=cat:
+i s[-i tragem o b[uturic[ de mama focului, a=a-i, Timofte?
+to? !#
Nu ]n\elege nici o plea=c[! Tare-s pro=ti. L-am luat la mine c[
n-are unde se duce, n-are pe nimeni, a crescut pe sub garduri.
B[iat bun, ai s[ vezi...
Tr[sei scrisoarea de sub rucsac, era p[truns[ de gr[sime dintr-o
parte ]n alta.
Timofei scoase din afundul dulapului dou[ borc[na=e, o cea=c[
de aluminiu =i o farfurie =tirb[. Apoi din buzunar un briceag ieftin ]n
form[ de pe=te =i se apuc[ de aranjat masa. Merindele nu impre-
sionau prin calitate o halc[ de sl[nin[ ]nvelit[ ]ntr-un =tergar de
cas[ ea ]mi nimicise scrisoarea , o pìne plat[ de secar[, un
calup de br`nz[ pe care se mai putea distinge un fragment umed
de ziar cu, probabil, r[m[=i\ele unui titlu S[ d[m statulu... =i o torbi\[
cu nuci. Tot din sac mai ap[ru =i o sticl[ de trei kile, ]mi amintesc c[
pe vremuri avea mare pre\ la \ar[ =i era numit[ =tof, plin[ ochi cu
un lichid tulbure eman`nd, c`nd Timofei ]i scoase dopul improvizat
dintr-un v`rf de =tiulete, un miros care-\i ]ntorcea nasul.
Rusul nu bea dec`t samahonc[, pufni Fedea. Acas[ ne-a
b[ut-o toat[ c`t[ a g[tit-o tata pentru Pa=te. Ori se mai crucea
mama, ori nu!
Timofei z`mbi nevinovat, ]n\elegea c[ despre el e vorba, =i ne
invit[ cu un gest larg s[ lu[m parte la festin.
Cu m`na pe inim[ recunosc c[ totul picase la \anc. De diminea\[
luasem doar un ceai =i o gogoa=[ cu magiun la osp[t[ria Institutului
de Agronomie, iar la pr`nz m[ servise Maria Petrovna cu o pl[-
cint[ cu dovleac. Resursele financiare ]mi erau la p[m`nt...
Decanul facult[\ii de zootehnie nu-mi putuse comunica nimic
]ncurajator. }n primul r`nd c[ era prea t`rziu, ]n al doilea r`nd posibil
c[ Ministerul }nv[\[m`ntului n-o s[-mi recunoasc[ am`ndoi anii de
studii, ]n al treilea r`nd va trebui s[ vin cu limba rus[ la zi, sunt
obiecte la care n-au al\i profesori. R`ndurile erau prea multe =i chiar
AURELIU BUSUIOC
]n caz de reu=it[ bursa studen\easc[ nu era suficient[ pentru o

existen\[ fie ea =i la limit[...
Vizita aceasta m[ f[cu s[ iau hot[r`rea definitiv[ de a ]ncheia
socotelile cu agronomia.
Ei, zise Timofei, iar Fedea m[ tot ajuta s[ ]n\eleg ceea ce nu
!$ eram ]n stare s[-mi traduc, s[ bem, vas[zic[, pentru cuno=tin\[!
Sunetul iscat la ciocnitul paharelor nu era c`tu=i de pu\in cris-
talin, vinul ]ns[ se dovedise a fi bun, a=ijderea m`ncarea... Timofei
goli cana umplut[ ochi cu holerc[ din dou[ ]nghi\ituri. Era a doua
oar[ c`nd mai vedeam asemenea performan\[. Prima dat[ ne
l[sase pe to\i cu gura c[scat[ un soldat sovietic ]n septembrie 44,
c`nd ne intrase ]n cas[ f[r[ s[ bat[, inspectase ]n t[cere camera
=i se oprise ]n dreptul bufetului. N-o mai a=teptase pe mama s[-i
dea chei\a, sparse vitrina cu stratul automatului =i lu[ sticla de
sec[ric[ ce-l a=tepta de c`teva luni pe tata, mobilizatul f[r[ adres[...
Izbi fundul sticlei cu palma =i f[r[ nici un efort vizibil ]nghi\i jum[tate
de litru din lichidul verzui, al c[rui gust =i t[rie le =tiam =i eu, ]n
secret. Lu[ apoi dopul de pe podea, puse sticla ]n buzunar =i se
r[sti la mama, care-l privea ]nm[rmurit[:
I=cio davai!
Mamei ]i pierise glasul =i tot ridica din umeri =i arunca mìnile ]n
l[turi, ]n semn c[ nu mai avem alt[ sticl[.
Netu, netu! am intervenit eu desperat de pe pat unde m[
l[sasem cu picioarele t[iate la apari\ia lui.
El m[ privi cu ochi tulburi, m[ ridic[ de um[r =i m[ arunc[ ]nl[-
turi. Apoi ridic[ a=ternutul, perna, salteaua =i constat[ mirat c[ nu
g[se=te nimic.
Era prea auster interiorul unei ]nc[peri ocupate de ni=te fugari
de r[zboi. Soldatul morm[i ceva neinteligibil =i plec[ f[r[ s[ ]n-
chid[ u=a.
Parc[ o v[d =i acum pe mama cu fa\a alb[ ca varul.
Dac[ moare? O s[ fim ]mpu=ca\i! Ai v[zut c`t a b[ut?...
Mica agap[ a luat sf`r=it nea=teptat de repede: la cea de a treia
can[ Timofei a ]ncercat s[ ne spun[ ceva deosebit de important,

judec`nd dup[ sfor\[rile depuse, n-a putut ]nghi\i dec`t jum[tate
din licoarea greu mirositoare =i a=a ]mbr[cat cum era s-a pr[bu=it
pe pat.
N-o s[-i fie r[u? A b[ut aproape un litru...
Fedea ]ncepu s[ r`d[ de pr[p[denie:
Apoi asta-i b[utur[? C`nd nu-i ostenit, atunci s[-l vezi! Mìne
diminea\[ are s[ arate ca un p[p[na=... !%
Am r[mas am`ndoi s[ vorbim p`n[ dup[ miezul nop\ii. Era
Teodor, cel pu\in a=a zicea c[ a fost botezat, de prin p[r\ile Lipca-
nilor, f[cuse patru ani de armat[ prin toat[ Asia, la demobilizare
g[sise satul pref[cut ]n colhoz, =i:
|i-oi spune curat, nu aveam nici un chef s[ r[m`n acas[: o
bun[ parte din neamuri murise de foame, pe al\ii i-au dus chiar c`nd
m-am ]ntors eu, ]n 49... Cum unde? }n Siberia! Era mare s[r[cie =i
jale, a=a c[ m-am dat ]ncoace, la construc\ii.
Doi ani la construc\ii l-au convins c[ nici bogat n-are s[ ajung[,
nici gospodar la casa lui, a=a c[:
Iaca, ]nc[ patru luni de =coal[ =i am s[ fiu strungar! C`=tig[
bine, al dracului, muncitorii [=tia! Mai mult ca un inginer!... Dar tu
ce ai de g`nd s[ faci?
A fost, a= putea spune, o discu\ie istoric[.
O discu\ie care a pus bazele celei mai lini=tite, aproape fericite
perioade din via\a mea care ]ncerca s-o ia de la ]nceput...
Au r[mas departe ]n urm[ o sumedenie de fleacuri menite parc[

anume s[ complice existen\a cet[\eanului. Viza de re=edin\[, aceas-
t[ inven\ie necunoscut[ aiurea, de fapt o prelungire a statutului de
iobag, prin care e=ti legat de un loc anume =i f[r[ de care nici la
lucru nu te po\i angaja, nici o recomandat[ la po=t[ nu po\i primi,
mi-a fost ob\inut[ de Maria Petrovna, probabil dintr-un sentiment
de mil[: N-ai s[ te descurci singur, e at`ta alerg[tur[... Viza este,
bine]n\eles, vremelnic[, la fel ca pa=aportul... Abia buchisind
inscrip\iile f[cute cu tu= ]n cadrul unei =tampile-dreptunghi descop[r
cu groaz[ c[ pa=aportul... nu-mi apar\ine! Este emis pe numele lui
Oltian Mihail...
AURELIU BUSUIOC
Locotenentul Gropa m-a murat dou[ ore ]n coridor ]nainte de

a-mi preda o lec\ie popular[ despre faptul c[ statul =tie mai bine
dec`t tine cum te cheam[ =i cine e=ti. N-a mai r[mas nici urm[ din
ceea ce mi se p[rea a fi bun[voin\[ =i compasiune la ultima ]nt`lnire.
}n Uniunea Sovietic[, cet[\ene Olteanu, numele de familie se
!& scriu potrivit unor norme bine stabilite. Prenumele la fel. Dar dac[
vrei numaidec`t s[ por\i acela=i nume cu fostul rege al vecinilor,
spune-o deschis: avem locuri speciale pentru monarhi=ti! +i ]n
general, ar fi bine s[ =tii c[ nu am timp s[ m[ ocup de fleacuri!
(La vre-o dou[ s[pt[m`ni, c`nd am fost trimis de la comisariatul
militar s[ l[muresc ]n ce lun[ sunt n[scut totu=i, a opta sau a noua,
augustul meu era notat curios cu, chipurile, romanul VIIII, am g[sit
un alt ofi\er ]n biroul lui. Pe ce ]ntrebare ai venit? Personal[ sau
de slujb[? I-am ar[tat documentul. A scris pe verso luna corect[,
a semnat =i a pus =tampila. Mari chi\ibu=ari militarii [=tia p[rea
indignat. L-am ]ntrebat de locotenent. Cet[\eanul Gropa nu mai
lucreaz[ aici. Sunte\i prieteni? Bine]n\eles, nu eram. Lu`nd-o
]naintea evenimentelor: peste vreun an l-am ]nt`lnit ]nt`mpl[tor pe
fostul oinist: un binevoitor trimisese la minister o scrisoare anonim[
cu o fotografie de-a lui ]n uniform[ de str[jer. De prin clasa a treia
sau a patra de liceu. Lucrurile n-au ajuns p`n[ la pu=c[rie, dar din
partid =i din minister fusese eliminat...)
A r[mas ]n urm[ =i comisariatul militar cu vizita lui medical[ ]ntr-o
sal[ c`t un stadion, unde, ]ntr-o coloan[ nesf`r=it[, am fost nevoit
s[ trec prin fa\a a vreo zece doctori. +i ]n fa\a tuturor, chiar =i a
oculistului ]n pielea goal[. }njositor, fire=te, dar =i mai ]njositor mi
s-a p[rut s[ m[ ]ntorc acas[ ]ntr-o pereche de pantofi sc`lcia\i =i
puturo=i, cu vreo dou[ numere mai mici dec`t port: solizii mei
bocanci Dermata disp[ruser[ ]n timpul vizitei medicale. Treaba
te prive=te, noi nu suntem paznici! mi s-a spus, =i am fost nevoit
s[ m[ mul\umesc cu ce r[m[sese dup[ plecarea tuturor. Noroc de
pantofii ce-i mai aveam ]n cuf[r. +i-apoi... A venit prim[vara!
Nici un ecou la scrisorile mele.
Nu renun\ nici pe o clip[ la inten\ia de a pleca totu=i s[-mi
g[sesc familia. M-am interesat de pre\ul celui mai ieftin bilet de tren
p`n[ ]n regiunea Kurgan: prin decembrie a= putea aduna suma
pentru dus-]ntors, cu condi\ia s[ pun deoparte jum[tate din c`=tig.
Da, din c`=tig, pentru c[ de la ]ntì februarie lucrez ]n atelierul
de t`mpl[rie al Uzinei mecanice: fac ambalaje pentru produsele
uzinei, mai precis l[zi de lemn. Ucenicia mea a durat vreo c`teva
zile, dup[ care am fost ]ncadrat t`mplar de cea mai joas[ califica\ie,
dar cu perspective! !'
Ideea a fost a lui Fedea: M[i omule, apoi la noi se caut[ lucr[tori
cu lum`narea. Drept c[ la lemn[rie c`=tigul nu-i a=a mare ca la
strung, dar tu n-ai nici o meserie!
De fapt, dup[ p[rerea Mariei Petrovna, am f[cut o prostie. Ea
se ]n\elesese deja cu directoarea unei alimentare, rud[ ]ndep[rtat[,
s[ m[ angajeze la magazinul ei hamal. +i bani buni=ori, =i m`ncare
pe degeaba, ba uneori =i c`te-o b[uturic[... Dar... Prea ]mi era
cunoscut statutul hamal`cului din anii de facultate...
M`nuirea ciocanului =i b[tutul cuielor cer aten\ie sporit[, la
]nceput unghiile negre =i degetele zdrelite mi-ar fi putut tr[da cu
u=urin\[ ocupa\ia, dar colectivul atelierului m-a primit cu bun[voin\[
=i n-a f[cut nici un secret din specificul meseriei. Singurul lucru pe
care nu-l puteau ]n\elege colegii de munc[, ba pe unii chiar ]i f[cea
suspicio=i, era refuzul meu categoric de a vizita dup[ program
bodegile din apropiere (uneori, c`nd ne lipsea materia prim[, chiar
=i ]n timpul programului!), =i de a participa ]n timpul pauzelor la
aprinsele lor partide de domino.
M-a scos din cauz[ Fedea: Au s[ te lase ]n pace, n-ai nici o
grij[! Le-am spus c[ e=ti alcoolic, abia te-ai lecuit!
3
Pe la sf`r=itul lui aprilie s-a nimerit o zi s[ ]n\eleg c[ Dumnezeu
nu m[ uitase cu totul.
}ntorc`ndu-m[ de la atelier, am g[sit-o pe Maria Petrovna ]n
prag. Dup[ z`mbetul cu care m[ ]nt`mpina am ]n\eles c[ m[
a=tepta anume pe mine.
C`nt[ =i joac[, Mihail Alexeevici! Ai scrisoare!...
Am luat triunghiul-scrisoare cu mìnile tremur`nd, de parc[ m-a=
fi temut s[ nu m[ frig[.
Scrisul nu era al mamei...
AURELIU BUSUIOC
+i nici scrisoarea.
O mai p[strez.
Bun[ ziua ori bun[ sara tovar[=e Mihai!

}\i scrie m[tale po=t[ri\a Elena Josanu de la po=ta din \entrul
" raional Pobeda din oblastea Kurgan. Scrisorile matale au ajuns t[ti,
numa c[ m[mica nu mai face cur[\enie aici la po=t[, o fost trimas[
]nv[\[toare ast[ toamn[ ]ntr-un sat la dou[ sute de kilometri, drum
nu este =i p`n[ nu s-a duce ghia\a n-avem cum s[ le trimetem ei.
Dar s[ n-ai grij[, cum or porni parahoadele a s[ le trimetem. S[ n-ai
grij[ c[ ele sunt s[n[toasae =i o duc bini=or. Cum mai este acolo ]n
locurile noastre dragi? Cred c[ de-amu au ]nflorit zarz[rii.
Elena Josanu.
Ei iaca, ]ncerca s[ m[ ]mb[rb[teze Fedea, tu te plictise=ti, dar

trebuie s[ te bucuri, m[car =tii c[ tr[iesc!
Timofei ]ncerc[ s[ m[ ajute ]n felul lui. Se ]ntoarse ]ntr-un picior
de la magazin cu o sticl[ de votc[, umplu cele dou[ borc[na=e =i
cana de aluminiu =i ne invit[:
Vestea asta bun[ trebuie stropit[!
Am dat peste cap borc[na=ul cu cele mai bine de o sut[ de
grame de otrav[ =i nici nu le-am sim\it. Am scris apoi o scrisoare
pe trei pagini ca s[ mul\umesc inimoasei po=t[ri\e, alta pentru
mama =i surioare, apoi am stat ]n pat ]ntreaga noapte f[r[ s[ pot
]nchide un ochi.
Aveam mereu ]n fa\[ imaginea unei imensit[\i albe, cu a=ez[ri
abia distincte sub nesf`r=itul lin\oliu ]n\epenit de ger, c[r[ri ca ni=te
defileuri s[pate ]n om[tul ad`nc, =i patru fiin\e dragi b[t`nd c[r[rile
acestea acolo, la cap[tul lumii, la sute de kilometri de ultimul punct
ce mai poate contacta cu lumea. Vedeam aievea interiorul unei izbe
mai r[s[rite, ]n care mama, aceast[ f[ptur[ supl[ =i fragil[, cu
glasul r[gu=it de frig, ]ncearc[ s[ explice copiilor de v`n[tori =i
t[ietori de lemne sau, cine =tie, poate chiar celor ale fo=tilor viticultori
=i liv[dari, deosebirea dintre be\i=oare =i cercule\e...
+i mai vedeam, ]n penumbra din fundul acelei ]nc[peri, esto-

mpate de trecerea timpului, dar put`nd fi u=or recunoscute, trei
feti\e trei gra\ii, cum le tachinam c`ndva, Lenu\a, Tincu\a =i
Ani=oara, mezina...
+i numai o figur[ n-o puteam fixa nicicum pe imaginarul ecran
al memoriei.
Tata...
"
CAPITOLUL
IV
|i se ]nt`mpl[ uneori a=a e? s[ te ag[\i de amintiri cu

desperarea unui alpinist care ]n implacabilul s[u drum spre pr[pastie
apuc[ tot de ce i se ating mìnile: smocuri de iarb[ care refuz[ s[-l
opreasc[, col\uri de st`nc[ ce se f[r`m[ ori ]i zdrelesc degetele sau,
]n sf`r=it, v`na viguroas[ a unei r[d[cini de tis[, bra\ul ]ntins al sor\ii
p`n[ te afl[ fr`nghia salvatoare, ori scurt popas p`n[ la resemnarea
de unde ]ncepe iar zborul spre neant.
+i iat[-te, ]n dezechilibrul t[u deasupra h[ului, st[p`n al unei
ve=ti, fie ea =i indirect[, dar asemeni r[d[cinii aceleia salvatoare.
Va fi m`na proniei? Va fi popasul ]nainte de abandon?...
Filmul:
O c[su\[ cochet[, pe coasta unui deal cu liziera p[durii pe
creast[. Satul din vale at`t de ]necat ]n verdea\[, ]nc`t ar putea poza
pentru un idilic tablou de Grigorescu sau alt impresionist care =tie
s[ ascund[ ]n cea\[ banalul realit[\ii. Mizerie nu, s[r[cie grozav[
iar nu, pur =i simplu an de an, veac de veac copia tras[ de pe
un cli=eu executat la facerea lumii.
S[tenii nu-l invidiaz[ pe st[p`n pentru c[su\a cu peluz[, cu
AURELIU BUSUIOC
acareturi solide, cu doi cai bine hr[ni\i =i exoticul ponei, c[l[rit de

b[iat, dar pus =i ]n ham la munci mai u=oare; nici pentru Fordul
antidiluvian c[ruia trebuie s[-i ridici o roat[ ca s[-l porne=ti =i, odat[
pornit, nu-l mai opre=ti dec`t dup[ ce \i-ai f[cut toate treburile.
Nu, e unul de-al lor, pornit de-aici, din satul pitit ]n verdea\[, tot
" de sub un acoperi= din paie de secar[, din aceea=i odaie cu
podelele de lut, cu un cuptor c`t ima=ul comunal =i lai\e de lemn ]n
lungul pere\ilor. At`ta doar c[ a fost unul la p[rin\i, maic[-si i s-a
tras moartea din facere la vreo jum[tate de an, iar taic[-su a refuzat
categoric s[ se mai ]nsoare, ]ndoind truda de pe cele dou[ sau trei
hectare cu cre=terea b[iatului. +i a umblat b[iatul ca to\i semenii
lui la =coala bisericii, la ru=ii cei vechi, =i i-a spus ]nv[\[torul lui
taic[-su c[ b[iatul se trage la carte, dup[ care l-au trimis la ghim-
nazie, la Chi=in[u. Acolo a ]nv[\at f[r[ bani, iar c`nd au venit
rom`nii l-au luat la Cluj, s[-l fac[ agronom. Iar de-acolo i-au
pierdut urma. Taic[-su a murit prin anii dou[zeci, b[iatul c`t a venit
pe-o zi s[-l ]ncredin\eze p[m`ntului =i s[ lase grija bojdeucii =i \arinei
]n seama unui neam mai dep[rtat =i s-a pierdut iar. Se zvonea c[
e prin str[in[t[\i aiurea.
S-au dumerit doar prin dou[zeci =i ceva, pe vremea marii s[r[cii,
c`nd s-au trezit cu el ]n sat pe la sf`r=itul verii =i le-a spus celor
ce-l ]ntrebau c[ s-a f[cut doctor ]n Fran\a, dar nu doctor de oameni,
ci de p[m`nt.
Apoi cu mìnile lui a d[r`mat casa b[tr`neasc[ =i s-a l[udat c[
din prim[var[ are s[ ridice alta, mai bun[ =i mai s[n[toas[.
Nu l-au prea crezut, mai fusese unul ]n sat plecat ]n lume s[ se
]mbog[\easc[ cu ne=tiut ce meserie, dar c`nd i s-au dus p[rin\ii =i
le-a mo=tenit ce bruma agonisiser[ a v`ndut tot =i a b[ut banii de
i-a mers vestea.
Au picat la ]ndoial[ abia iarna, c`nd vreo trei s[nii trase de boi
au ]nceput s[-i care piatr[ lucrat[, pe care a venit el singur dup[
cr[ciun s-o a=eze ]n clituri. Apoi au sc[zut bine din scepticism c`nd
el personal, ajutat de un singur pietrar adus, a ridicat pere\ii =i a
pus acoperi=ul unei construc\ii nu prea obi=nuite prin partea locului.
}n cea de a doua var[ casa era gata, ca, de altfel, =i toate

]ndoielile s[tenilor.
T`n[rul domn notar ]i spunea don profesor =i le explica cu
pl[cere tuturor doritorilor c[ acest cons[tean al lor este cel mai
t`n[r titular al unei catedre de la facultatea de viticultur[ din ora=
=i c[ ar fi cazul s[ se m`ndreasc[ cu el.
Cum notarul, de=i t`n[r, era o autoritate, plugarii au ]nceput, mai
]n tain[, mai pe fa\[, s[ se m`ndreasc[ =i s[ se adreseze fostului "!
cons[tean cu dom profesor (printre ace=tia chiar =i fo=tii tovar[=i
de joac[ =i p[scut vitele), lucru care-l scotea din s[rite, dar cu care,
]n cele din urm[, a fost nevoit s[ se ]mpace.
}n cea de a treia prim[var[ don profesor =i-a adus ceva mobil[
=i, judec`nd dup[ faptul c[ avea ]n bra\e un b[ie\a= de vreo trei
ani, so\ia.
Tare-i sl[bu\[, s[raca, se omorau s[tenele.
Mda... oftau s[tenii, cum s[-\i ]nv`rt[ ea o m[m[lig[ cu a=a
m`nu\e. Parc[-s de copil...
Cum o mai f[cut ea copchilul ista, ia-te ce-i dolofan!, iar
d`nsa-i ]n buci cumu-s eu ]n obraji! se minuna moa=a satului.
Fiin\a diafan[ s-a dovedit a fi apt[ nu numai de r[sturnat m[m[-
liga, ci =i de s[pat.
Pentru c[ ]n aceea=i prim[var[ don profesor s-a apucat de
p[m`nt. +i a pornit-o cu nimicirea hectarului de trasc[u de la deal
de cas[, de s-a adunat lume de lume s[ vad[ cu ochii ei cum pot
doi nebuni s[-=i fac[ r`s de asemenea bog[\ie.
Satul a avut tem[ de discu\ii aprinse =i r`sete ]n pumni o var[
]ntreag[, dar ]n toamn[, c`nd au v[zut hectarul numai gropi, ali-
niate la fir, =i carul cu buta=i neobi=nui\i prin p[r\ile locului, discu\iile
au ]nceput s[ se mute pe alte teme, iar r`setele s[ le adreseze
unul altuia:
Apoi nu v-am zis eu c[ are s[ puie de-aceia hultuit[?... Dudel
prim[u de-al nostru nu cump[r[, da de-acela hultuit, o-ho-ho!
La prima road[ don profesor a adunat la c[su\a cu peluz[ c`\iva
gospodari, dintre fo=tii tovar[=i de tinere\e.
Fra\ilor, ce-a\i spune dac[ v-a= ]nv[\a s[ alunga\i s[r[cia din
case?
Gospodarii au ]nceput s[ r`d[.
Ai tu... matale... a=a retevei ca s-o p[lim? se interes[ unul.
AURELIU BUSUIOC
Ia zi tu, este vreo deosebire ]ntre aligoteul [sta =i zaib[rul t[u?

]ntreb[ profesorul.
He-he! Cerul =i p[m`ntul!... Da de unde s[ iau eu banii ca
s[-mi pun a=a vie?
De unde? Din p[m`nt. Ce-ai zice dac[ v-a= ]nv[\a s[ scoate\i
"" din acela=i p[m`nt de dou[ ori... nu, de trei ori pe c`t scoate\i?
F[r[ bani?
Cu munc[, dar =i cu cap...
Opre=te filmul.
|ii tu minte, ]n patruzeci =i unu, c`nd v-a\i ]ntors, ce-a zis ]ntì
=i-ntì tata dup[ ce-a revenit din sat? Nu c[ nu mai exist[ c[su\a
cu peluz[, c[ e o jalnic[ ruin[, ci c[ to\i cei care i-au urmat sfaturile
=i ]ndrum[rile nu mai sunt.
Deporta\i cu to\ii... Ridica\i cu familiile de la gospod[riile lor =i
du=i ]n Siberia... Chiaburi, lipitorile satului, vr[jma=i ai vie\ii noi,
socialiste...
Filmul:
Ai pus =aua pe Piky poneiul =i ai pornit-o la deal, spre p[dure,
dar era prea de diminea\[, roua prea mare ca s[ scapi ne]mb[iat
=i te-ai ]ntors de la jum[tatea drumului. L-ai l[sat pe Piky pe gazon,
]i pl[cea la nebunie s[ pasc[ =i s[ se t[v[leasc[ pe covorul acesta
verde =i moale, oricum, tata nu-l putea vedea, era ]n livad[ cu
Dudel, angrosistul de vinuri =i fructe, se prevedea o recolt[ grozav[
de caise =i piersici, iar domnul Dudel dorea s[ =tie pe ce poate
conta; ai luat s[p[liga =i te-ai dus ]n gr[din[ s-o aju\i pe mama la
pr[=itul verzei, cum ]i promisese=i ]n ajun, dar mama nu era ]n
gr[din[, probabil se trezise Lenu\a =i f[cea nazuri. Ai l[sat sapa la
marginea straturilor =i te-ai ]ntors s[-l dai ]n grajd pe Piky, ]ns[ chiar
venea =i tata cu oaspele, nu sc[pase, fire=te, vederii lui intrusul de
pe peluz[. Dar cum nu urm[ nici o vorb[ r[stit[ sau o privire
sever-mustr[toare, poneiul r[mase s[-=i expun[ ]n continuare
burticica la soare, iar tu te-ai tr`ntit pe =ezlongul de al[turi.

Era o diminea\[ plin[ de soare, moara de v`nt de pe culmea
dealului din fa\[ ]=i mi=ca a lehamite aripile, duruitul absolut nou
pentru locurile acestea a tractorului luat din toamn[ ]n credit de vreo
cinci gospodari ]mpreun[ cu tata, fire=te, era lini=titor ca tic[itul
ceasornicului din odaia voastr[, a copiilor.
Era o diminea\[ vestitoare de pace =i tihn[.
Filip ]nc[rcase ]n c[ru\[ cultivatorul =i se preg[tea s[ ]nhame caii. "#
Filip st[ la voi de c`nd te \ii tu minte. }i place de tine, te-a ]nv[\at
o sumedenie de lucruri, \i-a ar[tat chiar cum po\i scoate paingul din
borta lui cu o a\[ =i un bob de cear[ sau cum po\i face o minge din
p[r de vac[ folosindu-\i doar palmele =i ceva stuchit!
Filip e \igan, umbla cu =atra =i fura g[ini, el singur \i-a spus, dar
marea lui dragoste sunt caii. L-a rugat ]n genunchi pe tata s[-l ia
]ngrijitor la cai, f[r[ nici un ban, iar c`nd tata s-a l[sat convins =i
nu-i pare r[u c[ l-a crezut! a fugit din =atr[, pentru care lucru a
]ncasat c`teva bice de la buliba=[ iaca, vezi v`rcile estea? ,
dar de ]ntors la gura cortului nu s-a mai ]ntors... +i mai are o patim[,
mama \i-a spus: ]n fiece duminic[ =i de s[rb[tori bate d[r[b[nica
la muzican\ii lui Ion al Chirei din sat...
Tata =i cu domnul Dudel s-au a=ezat la masa de sub nuc, discut[
aprins =i a=tern pe o foae de h`rtie lungi coloane de cifre.
Lenu\a a ap[rut ]n prag cu =or\ule\ul la g`t =i cu mutricica toat[
plin[ de g[lbenu=ul oului pe care e obligat[ s[-l m[n`nce ]n fiece
diminea\[. A fugit de la mas[, bine]n\eles. E c`t se poate de m`ndr[
c[ a sc[pat de controlul m[mic[i, se repede la tata care =tie s-o
fac[ s[ r`d[ cu hohote, dar se ]mpiedic[ ]n gazon =i se ]ntinde pe
burticic[.
}n care clip[ se repede din cas[ =i mama. E palid[, cu ochii m[ri\i
de groaz[...
Mai departe filmul se ruleaz[ cu ]ncetinitorul:
Tot ]n care clip[ cu ]nceputul de strig[t al mamei se aude din

curtea cu grajdul, desp[r\it[ de peluz[ cu un g[rducean de l[nte\i:
Sloboda!...
+i imediat o bubuitur[ ca de tr[snet.
Bietul Piky, cum a =tiut el s[ se ridice ]n picioare cu o clip[ ]nainte
AURELIU BUSUIOC
de bubuitur[?...
Ce-i asta?! a strigat mama cu glasul rupt.
H[\urile de piele cu \inte albe au =uierat ]n m`na lui Filip =i s-au
]ncol[cit pe bra\ele lui Iacob, ocna=ul, ne=tiut de unde luat ]n spatele
c[ru\ei. Tata =i domnul Dudel sar de pe scaune, Iacob scap[ din
"$ mìni arma, se ]ntoarce pe c[lcìe =i dispare ]n gr[dina din dosul
grajdului, Piky cade brusc pe picioarele din fa\[, apoi ]ncet-]ncet,
de parc[ s-ar preg[ti de culcare, se las[ pe-o coast[.
Tata cade ]n genunchi l`ng[ el, Piky forn[ie o dat[, cum face
de obicei c`nd ]i sar dul[ii satului ]n fa\[, ]ntinde zv`cnit picioarele,
le str`nge =i ]ncremene=te. Din nar[ i se prelinge o =uvi\[ ro=ie, iar
ochiul cat[ sticlos, nemi=cat spre cer. Tata ]i trage pleoapa =i o \ine
a=a c`teva clipe.
}n mine a \intit, tic[losul. Mul\umesc, Piky...
Domnul Dudel a prins-o de umeri pe mama gata-gata s[ se
pr[bu=easc[.
Filip sare peste ]ngr[ditura peluzei =i-i ]ntinde tatei arma sc[pat[
de Iacob.
Adic[ la el era, d[ din cap tata. Credeam c[ am l[sat-o acas[...
Abia atunci ai ]n\eles tu c[ Piky nu mai este.
Te-ai repezit url`nd =i te-ai tr`ntit peste trupul cald ]nc[ al bl`n-
dului tovar[=, f[r[ s[ iei seama c[ s`ngele pornit din gaura de sub
spat[ ]\i ]mbiba c[ma=a.
Mama scutur[ energic din cap =i ]=i duce mìnile la frunte de
parc[ =i-a amintit ceva:
Alex, glasul ]i tremur[. Fuga la radio, fuga!
O ia ]n bra\e pe Lenu\a =i intr[ ]n cas[ cu tata =i domnul Dudel.
Ai r[mas singur =i uitat, numai \ie ]\i pas[ de s[rmanul Piky...
Cum l-ai mai ucide =i tu pe mizerabilul de Iacob, cum l-ai t[ia
buc[\i! }n furia ta nepuntincioas[ te t[v[le=ti pe gazon, umpl`nd
iarba de s`nge...
Iacob, sau ocna=ul, cum i se zice ]n sat, a f[cut vreo trei ani de
pu=c[rie pentru tentativ[ de omor, e un fel de paria al satului =i tata
s-a g`ndit c[ dac[ l-ar trata ca pe un om, adic[ dac[ i-ar da ceva
de lucru, ar putea s[-l ajute. Acum c`tva timp l-a angajat la legat
via, dar c`nd l-a prins ]n cas[ r[scolind printre lucruri i-a pl[tit tot
ce i se cuvenea =i l-a poftit mai mult s[ nu i se arate ]n fa\a ochilor.
Mamei nu i-a pl[cut r`njetul lui c`nd a num[rat atent banii =i a
plecat, de c`teva ori ]ntorc`nd capul ca s[-l priveasc[ pe tata...
Iat[-l pe domnul Dudel: iese glon\ din cas[, tot bomb[ne=te ca
un patefon stricat Mein Gott, mein Gott, ]ncalec[ motocicleta la
poart[ =i dispare ]ntr-un nor de praf. "%
Iese din cas[ =i tata, nici nu ia seama c[ pl`ngi.
Mihai (nici m[car Mih[i\[, ca de obicei!), schimb[ c[ma=a,
spal[-te, adun[ tot ce ai de ]mbr[cat, ]n zece minute am plecat.
Mama ]nghesuie ]n dou[ valize haine, ruf[rie, ni=te pìni de-a
valma.
Fugim de ocna=ul cela, m[mico?
Mama nu-\i r[spunde.
Nimeni n-a ]nchis radioul, de=i bateriile sunt scumpe.
... ]n flagrant[ ]nc[lcare a termenelor de evacuare trupele sovie-
tice au trecut ]n chiar diminea\a aceasta Nistrul pe la Soroca, Tighina
=i Cetatea Alb[ =i se ]ndreapt[ spre interiorul provinciei. Armatele
noastre nu opun nici o rezisten\[, dar sunt cazuri...
Ochii mamei l[crimeaz[ =i lucrul acesta nu-i a bine.
A ]nceput r[zboiul, m[mico?
Mama te cuprinde la piept =i nu-=i mai ]neac[ pl`nsul.
Mai r[u, b[iatul mamei...
+i ]ncepuse a=a e c[ mai \ii minte? at`t de frumos ziua

aceea de dou[zeci =i opt iunie una mie nou[ sute patruzeci...
Proiectorul se stinge pentru schimbarea casetei.
2
Filmul:
E=ti b[iat mare de-acum, ]n clasa a doua a Liceului Internat din
Ia=i, mai ]nva\[ cu tine =i doi colegi de-acolo unde ai ]nceput. Mama
=i Lenu\a stau la Piatra Neam\, la o veri=oar[ de-a ei care trebuie
s[ se mute la Turnu M[gurele, dar nu se mut[ p`n[ nu se l[mu-
AURELIU BUSUIOC
re=te situa\ia voastr[. Mai sunt oameni buni!

Tata e la Ia=i, la catedr[, din fericire arhiva facult[\ii de la
Chi=in[u a putut fi evacuat[, a=a c[ se simte normal. Doar c[ n-are
cum s[-=i adune familia, ora=ul e plin de refugia\i =i o cas[, chiar o
camer[, e o problem[ greu de rezolvat. Locuie=te, dac[ se poate
"& folosi acest cuv`nt, ]ntr-o c[m[ru\[ din aripa cu laboratoarele
facult[\ii, o fost[ debara sau baie probabil, ]n care a ]nc[put doar
un pat de campanie...
}\i aminte=ti cum a\i trecut Prutul?
La Hu=i era o mam[ de ]nghesuial[ =i debandad[, ]nc`t abia a
putut tata s[ ]ntoarc[ ma=ina spre sud.
}ncerc[m s[ trecem podul la F[lciu. +i dac[ nu reu=im, cum
o vrea Cel de Sus...
+i cum s-a sf`r=it benzina chiar la ]nceputul podului, =i cum a\i
]mpins la ma=in[ cu tata, ]n timp ce mama se ]nv[\a s[ \in[ direc\ia
=i tot d[dea cu roata din dreapta ]n balustrad[, =i cum v-a\i ]n\epenit
la cap[t, dar au venit ni=te gr[niceri s[ v[ ajute, ]n timp ce ]n spate,
la o zv`rlitur[ de b[\, opriser[ ni=te camioane ciudate din care au
prins s[ coboare solda\i necunoscu\i, cu cizme de brezent =i cu ni=te
pu=ti nesf`r=it de lungi =i baionete de forma =i lungimea floretelor...
Dac[ ]nt`rziam cinci minute... =i-a f[cut cruce tata, v[z`nd cum
solda\ii aceia au f[cut front la jum[tatea podului =i nu mai l[sau s[
treac[ tr[surile ce se tot adunau.
+i cum au tras focuri ]ntr-un desperat ce se aruncase ]n Prut,
dar nu l-au nimerit =i c`nd a ajuns la malul vostru desperatul s-a
tr`ntit ]n genunchi =i a v[rsat o bun[ jum[tate de c[ldare de ap[
din stomac...
Amar[ b[utur[ a zis, \ii minte?
Apoi, dup[ ce-a lipsit vreo dou[ s[pt[m`ni (venea la tine de dou[
ori pe s[pt[m`n[!), tata te-a vizitat pe nea=teptate seara, la inter-
nat, ]nainte de culcare.
Ce te-ai mai speriat! Avea un ochi v`n[t =i m`na st`ng[ prins[
de g`t cu o e=arf[. }\i aminte=ti ce \i-a r[spuns? Fugi de bol=evici
=i dai peste legionari!
Nimic grav, Mih[i\[, o s[ treac[. Problema e alta: m-au dat

afar[ de la catedr[, am refuzat s[ le jur credin\[. A=a c[ plec la
mama =i Lenu\a, o s[ lipsesc o vreme. O s[ se ]ndrepte lucrurile,
n-ai grij[! Grija ta e s[ ]nve\i. Dac[ ai carte...
}\i aminte=ti cum l-ai ]ntrerupt?

Ce folos c[ =tii tu at`ta carte? Ia te uit[ ce-au f[cut din tine...
Tata a r`s: "'
}mi place c[ judeci, numai c[ de data asta nu ai dreptate. Dac[
nu a= fi avut carte, m-a= fi ]nh[itat cu ei! |i-ar pare bine s[ ai un
tat[ de care s[ te ru=inezi c`ndva?
Nu l-ai mai v[zut p`n[ ]n februarie, c`nd se terminase de acum
zavera legionarilor.
Sunt iar[=i la catedr[. Am aflat c[ ai terminat trimestrul pe
locul doi =i m[ bucur. |i-m adus =i \ie o bucurie: mai ai o surioar[!
Tincu\a... Ecaterina.
Altceva pentru Lenu\a, posibil s[ fie geloas[, dar tu e=ti b[iat
mare!
+i apoi, la finele anului pe care l-ai terminat cu coroni\[ de
premiant pe cap, \ii minte ce mai drum cu ma=ina unui prieten de-al
tatei p`n[ la Piatra? (Dar Fordul nostru? ai ]ntrebat. L-am m`ncat
a r[spuns tata at`t de serios c[ n-ai mai avut nici o ]ndoial[ c[ nu
glume=te.)
Lenu\a crescuse ca pe drojdii, iar Tincu\a... Ce-o mai f[ceai s[
r`d[, bondocu\a!
Dar Ceahl[ul, ce mai minune de locuri, c`nd avea tata timp liber.
O singur[ dat[ ai tr`ntit-o totu=i:
Frumos, frumos, dar nu-i ca la noi la... te-ai oprit brusc c`nd
l-ai v[zut pe tata c[ se ]ntunec[. +i ai schimbat vorba:
P[i dac[ se vede Ceahl[ul de la Dun[re, de ce nu se vede =i
Dun[rea de pe Ceahl[u?
Tata te-a privit mirat, dar a ]n\eles c[ glume=ti: erai b[iat mare...
Apoi, pe nea=teptate: ... v[ ordon: trece\i Prutul!...
Apoi nesf`r=ita a=teptare al acelui august al ]ntoarcerii...
Trenul ]nd[r[t =i peronul sc`lciat al g[rii d[r`mate cu dinamit[...
Apoi casa devastat[, dar ]ntreag[. Dormitul pe podele. Leag[nul
Tincu\ei. (|ii minte cum a urcat ]n el Lenu\a =i nu voia s[ coboare?)
Patul pentru mama =i Lenu\a. (Abia peste un an patul t[u =i al tatei.)
AURELIU BUSUIOC
+i ]ntoarcerea tatei de la \ar[.

C`t despre Filip, nu =tie nimeni nimic. Zic oamenii c[ atunci
c`nd a venit un =ef de-al lor s[ ia caii, el a s[rit cu furca la d`nsul...
Bine]n\eles c[ a fost arestat...
# Sf`r=itul filmului.
CAPITOLUL
V
Dac[ mi-ar fi spus cineva vreodat[ c[ o s[ ajung =i la ziua c`nd

n-o s[ mai g`ndesc, l-a= fi considerat nebun.
Dar iat[ c[ am ajuns.
La atelier am o singur[ grij[: s[ m[ protejez, adic[ s[ nu dau
cu ciocanul pe al[turi. La mas[ iar o singur[ preocupare: s[ ]nghit
tot, chiar =i ceea ce r[m`ne ]n g`t, ca s[ am suficient[ energie
pentru cele opt ore de efort pur mecanic. }n drum spre cas[
aceea=i unic[ str[danie: s[ m[ v[d c`t mai cur`nd ]n pat. De=i
nu-mi pot aminti niciodat[ visele, sunt sigur c[ nici ele nu con\in vre-
unul din elementele proprii g`ndirii...
}n schimb dau uzinei cele mai multe ambalaje, port titlul de frun-
ta= ]n ]ntrecerea socialist[, de=i nu m[ ]ntrec cu nimeni, colegii s-au
]mp[cat cu ideea c[ sunt un calic, nu fac niciodat[ cinste la chen-
zine. Un singur lucru m[ cam sup[r[: zilele trecute s-a apropiat de
mine brigadierul =i mai ]n glum[, mai ]n serios m-a luat de m`nec[:
Poate-o la=i mai moale, rom`nule? C[ altfel ne m[resc nor-
mele la to\i...
Am str`ns din umeri, nu ]n\eleg adic[ ce vrei s[ spui, =i nici el

n-a mai insistat.
C`t prive=te porecla, n-o aud prea des, o socot binevoitoare.
Dar de unde s[ =tie ei pentru ce str`ng banii?...
Chiar dac[-i vorba de o idee fix[ ea e singura ce-mi dicteaz[
comportamentul =i-mi ]nlocuie=te orice alte g`nduri...
Pe la jum[tatea lui mai s-a petrecut un eveniment minor, dar
care avea s[ schimbe multe ]n ce m[ prive=te. #
}ntr-o diminea\[ ]nsorit[, numai bun[ s[-i invidiezi pe cei ce-=i
pot permite s[-=i expun[ burta astrului diurn, ne intr[ ]n atelier
subdirectorul ]nso\it de un tip sl[b[nog, cu priviri vioaie, ambalat
]ntr-o tunic[ a la Mao Tze Thung.
Tovar[=i, chi\c[i ]naltul func\ionar de ]ndat[ ce brigadierul opri
pila circular[, tovar[=ul este de la ziarul partidului =i guvernului =i
vrea s[ stea de vorb[ cu voi. Poate chiar s[ scrie ceva. V[ rog s[-l
primi\i =i s[-l iubi\i! Iat[, tovar[=e, se ]ntoarse spre sl[b[nog, acesta-i
brigadierul, iar acesta, ar[t[ spre mine, acesta... ]n sf`r=it, brigadierul
o s[ v[ spun[ tot...
Dup[ care str`nse m`na sl[b[nogului =i se ]ndep[rt[ grav.
Ziaristul scoase din buzunar un blocnotes cu tartaje de dermatin[
=i se apropie de brigadier. Schimbar[ c`teva cuvinte, dup[ care se
opri ]n fa\a mea.
Tovar[=ul Oltean...
Prezent, f[cui eu f[r[ s[ ]ncetez lucrul.
El schi\[ un z`mbet slab.
C`teva ]ntreb[ri... +i las[ ciocanul cela...
Dar norma? F[r[ ciocan moare.
Apu despre ea s[ vorbim. Cu c`te procente o ]ntreci?
Sim\eam c[-l dor ]n cot procentele mele.
C`te v[ aranjeaz[?
}n fiece diminea\[ aveam cinci-zece minute de a=a-zisa informa\ie
politic[, unul dintre noi citea ziarele =i ]ncerca s[-i lumineze =i pe
ceilal\i. M[ exasperau banalit[\ile tip[rite, cu at`t mai mult cu c`t =i
eu f[cusem treaba asta de vreo dou[ ori, iar ]n via\a de dincolo
nu prea eram dat cu presa.
Sl[b[nogul z`mbi:
Eu vorbesc serios. Cu c`te procenturi?...
AURELIU BUSUIOC
Tovar[=e ziarist, sunt un om lini=tit =i modest. M[ tem de

publicitate, m[ tem de slav[, asta ar putea s[ m[ distrag[ de la
munca pe care o iubesc at`t!
El m[ privi atent =i izbucni ]n r`s:
Ia uite! El suguie=te! }mi place. Vas[zic[, facem a=a: m[tinc[
# e=ti =tiutor de carte, mìne vin aici =i-mi dai articolul pe care ai
s[-l scrii desear[. Despre tine =i tovar[=ii t[i. }mi opri cu un gest
protestul. Aiasta este o porunc[ de partid, cred c[ ]n\elegi despre
ce-i vorba...
Mai auzisem cuvintele acestea sarcin[ de partid... Mai departe
gluma nu putea avea loc.
Dup[ mas[ vine fotograful, zise el brigadierului, ]i str`nse
m`na =i plec[ \anto=.
Peste vreo patru zile brigadierul intr[ val-v`rtej ]n atelier, ceva
mai t`rziu ca de obicei, ]ntrerupse curentul ca s[ opreasc[ toate
ma=inile care b`zìau, =uierau =i oftau =i ceru tuturor aten\ie. Apoi
desf[cu ziarul ce-l adusese sub\ioar[ =i ]ncepu s[ citeasc[.
Privii peste um[rul lui: era o pagin[ ]ntreag[ dedicat[ uzinei, o
bun[ parte ocupat[ de articolul meu =i de fotografia plin[ cu pete
de tu=, printre care se puteau distinge doar r`ndeaua mecanic[ =i
jum[tate din mutra solemn[ a brigadierului...
Pentru articol n-aveam de ce s[ ro=esc: trecusem cu peni\a c`nd
mai vesel[, c`nd mai serioas[ peste to\i tovar[=ii mei de atelier,
m[ str[duisem s[ fac un portret colectiv al unor oameni vii, cu
bucuriile =i nevoile lor.
De prisos s[ adaog c[ devenisem eroul zilei ]n uzin[: pagina cu
pricina st[tea ag[\at[ ]n toate atelierele =i pe toate coridoarele
administra\iei.
Nea=teptate au fost =i urm[rile: ]n cele dou[ luni c`t am mai
lucrat la uzin[, sl[b[nogul mi-a mai dat c`teva sarcini de partid =i
m-a declarat membru al activului de coresponden\i voluntari ai
ziarului.
+tiam eu c[ am talent de publicist!...
Pe l`ng[ onorariile nu chiar simbolice m-am ales =i cu alt c`=tig:

=terg`ndu-mi din cele scrise cuvinte ca ambalaj, excelent, situa\ie,
ziar, satisfac\ie, sl[b[nogul mi-a demonstrat c`t de simpl[ este
]nv[\area limbii moldovene=ti: s[ ui\i (sau s[ nu folose=ti!) jum[tate
din vocabularul mo=tenit de la p[rin\i!
Cine-a zis c[ a pierde nu ]nseamn[ a c`=tiga?
#!
2
Pe la ]nceputul lui iunie (luasem deja hot[r`rea cu Universitatea),

cum m[ ]ntorceam acas[ de la circa de mili\ie unde mi se ]nm`nase
pa=aportul nou, viager, =i trec`nd, cum m[ ducea drumul, pe l`ng[
ministerul l[untric, d[dui nas ]n nas cu Emil.
Servus, neamule! url[ el, m[ lu[ ]n bra\e =i ]ncepu s[ se
]nv`rt[ cu mine de duduia trotuarul. Servus!
Sergentul care f[cea de servici la minister cr[p[ u=a, ne c`nt[ri
din ochi =i porunci sever:
Idite, idite!
}l ]n\elegeam pe bietul b[iat, c`t n-a= fi dat =i eu atunci la sosire
s[ v[d pe cineva, s[ ]nt`lnesc o mutr[ c`t de c`t cunoscut[.
M[i al naibii, zise el dup[ ce ce ne a=ezar[m mai la vale pe
treptele unei case vechi, boiere=ti, pe a c[rei u=[ monumental[ sta
scris }ntrare pin ograd[. Al naibii, ne-am putea duce la un pahar,
dar peste o or[ trebuie s[ m[ prezint la comisariatul militar! Hai, zi!
Cum e?...
Ba pardon, zi tu. }n\eleg c[ e=ti proasp[t sosit, de ce a=a
t`rziu?
Cobor`se din tren de vreo zece zile, aflase de la func\ionarul de
la prim[ria voastr[ adresa mea, dar nu m[ c[utase.
Domle, n-am mai pomenit a=a ceva! Nu le-a fost de ajuns c[
am scris ]n lag[rul cela dou[zeci =i trei de autobiografii, uite, azi am
scris-o =i aici pe a treisprezecea ]n decurs de-o s[pt[m`n[! }i bag
]n m[-sa-n cur, dac[ mai continu[ dau foc =i ministerului =i javrei
celea care m[ urm[re=te peste um[r ce scriu =i cum \in tocul! S[ fi
=tiut a=a ceva, m[ predam dracului...
Aici se ]ntrerupse brusc. Z`mbi amar:
AURELIU BUSUIOC
}n\eleg bine c[ plata pentru a deveni omul cel mai fericit din
lume, adic[ om sovietic, trebuie s[ fie mare, dar chiar a=a... M-au
b[gat ]ntr-o magherni\[ cu ni=te tipi suspec\i... Tu, cel pu\in, te-ai
aranjat ca lumea?
De vreo trei ori fusesem la comitetul ]mplinitor ca s[ le amintesc
#" de cazarea mea provizorie, pardon, vremelnic[, =i de fiecare dat[
am fost rugat s[ nu-i mai deranjez: C[ut[m, cum g[sim ceva
potrivit, te anun\[m singuri...
Nici la maic[-mea nu m[ pot duce, n-am documente. E vorba
s[-mi dea ceva zilele astea, dar... M[-sa-n... Apropo, \i-ai g[sit
p[rin\ii?...
N-avea nici un Dumnezeu s[-l mai sperii =i eu:
Sunt... sunt la \ar[... Predau...
Cam nasol pentru un profesor universitar, nu?
O chestie provizorie...
A, s[ri de-odat[ Emil. Ultima noutate, ori poate-ai aflat?
Contele S. s-a sinucis!
Am sim\it un val de s`nge cum m[ izbe=te-n cap. Aveam cele
mai calde sentimente pentru aristocratul acela, at`ta de aristocrat
c[ nu te l[sa niciodat[ s[ b[nuie=ti c[ n-ar fi un egal de-al t[u,
oricine ai fi fost tu. Bietul b[tr`n ]n\elept! Mi-am amintit deodat[ cum
m[ privea c`nd mi-a vorbit de cei doi b[ie\i ai lui...
Zicea un ajutor de-al comandantului c[ s-ar fi ]nt`mplat ceva
cu un fecior sau o fiic[ de-a lui c`nd a ]ncercat s[ treac[ Dun[rea...
Mo=ul s-a strecurat noaptea ]n biroul lui Rosomahov =i s-a ]mpu=cat
]n gur[ cu arma rusului...
Bietul b[tr`n! +i socotelile cu via\a tot aristocratic ]ncheiate...
Nici un pop[ n-a vrut s[-i c`nte, l-au ]ngropat ca pe o vit[...
Dar pe Rosomahov l-au umflat peste c`teva zile. M-a= bucura s[
aflu c[ putreze=te-ntr-o pu=c[rie cu tot cu autobiografiile mele,
b[ga-i-le-a=...
Emil ]=i privi ceasul:
Aoleu! Milit[ria, pa=tele m[-sii! Scrie adresa mea! Sau poate
vin eu pe la tine...
M[ b[tu pe um[r, se ]ntoarse milit[re=te pe tocuri =i porni cu
pas gr[bit.
Potrivit denumirii str[zii ce mi-o dictase nu p[rea, ]ntr-adev[r, s[
locuiasc[ ]ntr-un cartier reziden\ial...
Curios, totu=i: eu n-am scris dec`t dou[ autobiografii, una lui
Rosomahov =i cealalt[ lui Gropa.
S[ ]nsemne asta ceva?... ##
3
Am banii str`n=i, chiar mai mult dec`t ]mi f[cusem socoteala.

I-am depus la cec =i port carnetul cu mine: nu mi-a disp[rut nimic,
nici m[car o copeic[ atunci c`nd ]i \ineam ]n valiz[, dar... De c`teva
ori am luat seama c[ cineva ]mi umbl[ prin pu\inele boarfe. Repet,
nu lipse=te nimic, dar m[ dezgust[ ]nsu=i g`ndul c[ un str[in pune
labele lui pe ceea ce ]mbrac sau folosesc. P`n[ =i teancul de h`rtii a
fost r[sfoit pagin[ cu pagin[...
Adic[ banii sunt.
Dar lipse=te principalul: ve=tile.
Scrisoarea...
Am cugetat ]ndelung, n-am dormit multe nop\i =i am hot[r`t
definitiv: intru la Universitate. La filologie.
Toat[ stima =i tot respectul pentru clasa muncitoare, pentru
harnicii b[t[tori de cuie (\`nte, cum m-ar fi redactat protectorul meu
de la ziarul cu povestea!), dar sunt absolut sigur c[ =i tata, =i mama,
posibil =i surorile ar prefera s[ discute cu mine despre Faulkner sau
Hermes Trismegistos =i nu s[-mi asculte o prelegere despre felul
osebit ]n care trebuie b[tut[ o \`nt[ (chiron, ]n alt[ variant[), ]ntr-o
sc`ndur[ de molift sau ]n cea de mesteac[n...
Toat[ stima pentru agronomie, pentru zootehnie =i horticultur[,
sunt sigur c[ dac[ voi profesa ziaristica m[ voi dedica acestor
discipline, dar s[ profesez ca specialist ]n aceste domenii s[ am
iertare. Prea nu moare ]n mine amintirea c[su\ei cu peluz[ =i a
minun[\iei agricole din preajma ei, ori mai precis n-o s[-mi
dispar[ niciodat[ din memorie cele v[zute dup[ trecerea t[v[lugului
din patruzeci... Un articol, un ziar, o carte le-ai ars =i n-a mai
r[mas nici scrumul din ele. Ruinele p[m`ntului r[m`n ve=nic...
De la ]ntì iulie nu mai sunt frunta= ]n ]ntrecerea socialist[.
AURELIU BUSUIOC
B[ie\ii au aranjat o mic[ petrecere de r[mas bun, au turnat ]n

mine c`t a ]nc[put. (Doamne, =i matale te-ai dat cu ghilanii [=tia,
=tiam eu c[ n-ai s[ le po\i sta ]mpotriv[! lamenta\iile Mariei
Petrovna c`nd am fost adus acas[.) }n euforia agapei brigadierul
mi-a m[rturisit cinstit c[ a fost o vreme c`nd ortacii erau pe punctul
#$ s[-mi administreze o ]nv[\[tur[ cu \olul ]n cap ca s[ nu le sparg
norma, dar i-a calmat Fedea c`nd le-a spus c[ str`ng bani ca s[-mi
vizitez p[rin\ii foarte departe. Dar n-a vrut s[ ne spun[ unde! Ia
zi tu: peste grani\[?
+i ]nc[ peste c`te!...
Mi-am procurat manualele de a zecea la materiile de admitere,
cu excep\ia francezei, fire=te, adic[ Istoria =i Literatura moldo-
veneasc[, plus o Gramatic[ =i o Crestoma\ie de aceea=i literatur[.
B[ie\ii fac tot posibilul s[ nu m[ deranjeze, adic[ Fedea: nu m[
mai terorizeaz[ cu miile lui de ]ntreb[ri. C`t despre Timofei, regimul
lui e astfel alc[tuit c[ poate aranja pe oricine: lucrul la uzin[, drumul
spre c[min cu un scurt popas la alimentar[, sticla de votc[ =i un
somn neobi=nuit de lini=tit p`n[ ]n zori.
Cu istoria m-am l[murit repede: aproape tot ce =tiu spun pe dos
=i din trei ]ntreb[ri nimeresc neap[rat dou[...
Mai complicat lucru cu literatura...
|in bine minte c[ ]n clasa a doua de liceu am luat o p[ruial[
bun[ de la tata, nu, nu b[taie, nu m-a lovit niciodat[! A fost o
p[ruial[ verbal[, dar conving[toare, c`nd mi-a g[sit ]nt`mpl[tor ]n
dul[pa=ul de la internat c`teva exemplare din serialul Aventurile
submarinului Dox.
B[iatule, asta e maculatur[! E pentru troglodi\i! Ai de g`nd s[
te perfec\ionezi ]n direc\ia asta?...
N-am mai avut de g`nd.
P[ruiala c[zuse la \anc.
Sunt absolut sigur c[, dac[ m-ar vedea acum cu operele
acestea, ar trece de la mustr[rile verbale la altele, violente =i fizice...
La una dintre consulta\iile din preajma examenelor mi-am permis
s[-l ]ntreb ]n particular pe consultant (probabil un laborant b`lbìt!),
dac[ socoate, ]ntr-adev[r, c[ e poezie ceea ce ni se prezint[ ca

atare ]n crestoma\ie, adic[ Oi gl[sui sau Buhgalterul (pentru
neini\ia\i: Voi vota =i Contabilul!), sau dac[ pot fi considerate proz[
Venea o negrea\[ sau Nou[sprez[ci m[m[liji.
M-a privit atent, cum ai examina o insect[ proasp[t descoperit[,
m-a luat de-un cot =i dup[ ce s-a convins c[ nu sunt venit din
Bucovina a ]nceput s[-mi explice r[bd[tor =i bl`nd c[ republica
noastr[ este t`n[r[ =i foarte r[mas[ ]n urm[, c[ norodul a fost \inut #%
]n ]ntuneric =i-i tare necultural, c[ nici scriere n-o avut, da ]nc[
literatur[? =i c[, ]ndeob=te, nu po\i s[ treci deodat[ de la
folclorul norodnic la R[zboi =i pace...
Da matale n-ai f[cut =coala la rom`ni?
F[cusem oleac[.
Iaca, vezi? +coala burghez[ nu \`ne socoteal[ de norod!
M-am declarat foarte mul\umit de r[spunsul pe c`t de complet
pe at`t de simplu, dar nu cred c[ l-am convins, m-a urm[rit cu
privirea p`n[ am p[r[sit coridorul.
Dar apropo de norod.
Cu vreo s[pt[m`n[ ]nainte de a pleca de la uzin[, ]n timpul unei
pauze de pr`nz s-a apropiat de mine un tinerel, proasp[t venit ]n
brigad[, =i mi-a ]ntins, aproape ro=ind, o foaie de h`rtie.
Iaca, numai s[ nu m[ r`zi... Am scris =i eu o poezie pentru
gazeta de perete... Tu e=ti mai ]nv[\at...
Era ceva ]n stil pseudopopular despre via\a fericit[ a oamenilor
sovietici, despre p[rintele tuturor tovar[=ul Stalin cel viteaz, un
ghiveci de o dezarmant[ naivitate =i agrama\ie.
S[ fi =tiut atunci!... S[-i fi str`ns m`na =i s[-l fi b[tut pe um[r...
Dar omul m[ rugase s[-l ajut, s[-i dau un sfat!
+i i l-am dat. Cum nu =tiu alt mijloc de a convinge pe cineva,
dec`t apel`nd la exemple, am ]nceput s[-i recit ceva din nu mai \in
minte cine, probabil din ce avem ]ntotdeauna la ]ndem`n[, din
Eminescu.
M[ asculta cu gura c[scat[. C`nd am sf`r=it poemul, a f[cut
semn celorlal\i s[ se apropie.
M[i, ia ce-i frumos! Spune-le =i lor!...
Nu m-am l[sat prea mult rugat. Cum am o memorie suficient de
]nc[p[toare, am ]nceput s[-i plimb pe la to\i bunii mei prieteni
]ncep`nd cu Co=buc =i sf`r=ind cu Minulescu.
AURELIU BUSUIOC
A fost o adev[rat[ =ez[toare, =i dac[ nu s-ar fi uitat la ceas

brigadierul nici n-am fi luat seama c[ prelungisem pauza cu jum[tate
de or[.
Cei mai mul\i dintre tovar[=ii de munc[ aveau la activ c`te =apte-
opt clase, al\ii mai frecventau =i cursuri serale, dar nici numele lui
#& Creang[, nici al lui Eminescu nu le spunea nimic...
C`t de concentra\i ascultau!
La finele recitalului t`n[rul poet =i-a ]mp[turit cu grij[ opera, la
fel de atent a rupt-o, =i a f[cut v`nt resturilor peste mormanul cu
rumegu=.
Da, a z`mbit el amar, mai avem c`te ceva de ]nv[\at...
Cu trei zile ]nainte de examene s-a ]nt`mplat s[ am una dintre

cele mai frumoase surprize de p`n[ acum.
Dup[ o consulta\ie, ultima, cum p[r[seam aula, se opre=te ]n
fa\a mea un tip ]nalt, mai r[s[rit ca mine, foarte tuciuriu =i z`mb[re\.
M[ ia foarte dezinvolt de p[rul din dreptul urechilor =i m[ salt[
u=urel de la podea.
Perciuni!
S[ nu fi pronun\at cuv`ntul, probabil c[ i-a= fi zis una sau chiar
l-a= fi pocnit, dar acest perciuni...
}n clasa a treia Mops, pedagogul de servici, n-am =tiut niciodat[
cum ]l chema cu adev[rat, m-a prins la un repaos de aceast[ parte
a tunsurii, m-a ridicat ca la dou[ palme de mi-au \`=nit lacrimile =i
s-a interesat cu glas mieros:
C`nd tundem perciunii, elev? Ori te crezi la sinagog[?
}ntre perciuni =i sinagog[ colegii au optat ]n cele din urm[ pentru
primii: porecla li s-a p[rut mai exotic[.
L-am recunoscut imediat. Dup[ culoarea fe\ei.
Il dzigano!
Era colegul meu dintr-a patra, promovat ca =i mine ]ntr-a cincea
]n 44, Ionu\ Manoliu.

Manole, Manole! +i Ivan! m[ corij[ el dup[ ce cobor`r[m ]n
curte =i g[sir[m o banc[ liber[. Asta ar mai lipsi, r`se el, s[ afle
studen\ii mei de Il dzigano... Zi, canalie, unde-ai fost p`n[ acum,
unde-ai disp[rut? Dup[ c`te ]mi amintesc, ai =ters-o ]n Rom`nia, nu?
R[zboiul...
Da, r[zboiul... Eu am r[mas aici cu mama... S[-l a=tept[m pe
tata. N-a mai venit... S-a stins =i mama... #'
+tiam cu to\ii la liceu c[ era fiul unui deportat, de=i, ]n exuberan\a
v`rstei noastre, nu-l prea menajam.
+i tu? Hai, c`nt[!
I-am c`ntat tot.
Adic[ vrei s-o porne=ti de la ]nceput. Te po\i considera stu-
dent. Sunt lector, un fel de asistent, la catedra de limb[ =i literatur[,
eu o s[-\i primesc dou[ examene. Te mir[? Am absolvit anul trecut
institutul pedagogic... Iar ]n \ara orbilor chiorul... Grozav[ lips[ de
cadre!
Ne-am desp[r\it spre sear[. Am f[cut schimb de adrese.
Dup[ moartea mamei am fost comprimat ]ntr-o singur[
camer[. +tii casa noastr[... Te-a= fi luat la mine. Dar acum proprie-
tatea privat[... +i cum mai am =i stupida inten\ie s[ m[ ]nsor...
Avea un r`s molipsitor. Ca pe vremuri.
Posibil s[ exagerez, dar pentru prima dat[ sim\eam c[ m-am
]ntors, m[car par\ial, acas[.
+i ai grij[, zise el c`nd ne aflam de acum la c`\iva pa=i unul
de cel[lalt. Il dzigano numai dup[ poarta universit[\ii =i numai ]n
=oapt[!
E o imens[ bucurie s[-\i g[se=ti prietenii vechi pe aceia=i lungi-
me de und[ dup[ ani de desp[r\ire.
AURELIU BUSUIOC
$
CAPITOLUL
VI
Am fost chemat la Comitetul ]mplinitor raional ca s[ mi se comu-

nice c[ sunt luat la r`nd pentru locuin\[ =i num[rul r`ndului meu
este undeva dup[ cifra cinci mii...
Iat[-m[: am scris ]mplinitor, luat la r`nd =i nu le-am mai
prins ]n ghilimele... Nici nu mi-am dat seama cu c`t[ naturale\e
le-am folosit, abia recitind fraza (tot m[ zg`rìa ceva adic[!) m-am
luat cu mìnile de cap... C`t de u=or ced[m, c`t de u=or ajungem
la compromisuri cu noi ]n=ine c`nd e vorba de ciolan! }n cazul meu
friptura este posibilitatea de a ]n\elege =i de a fi ]n\eles c`t mai u=or
de cei din preajm[...
Mizerabil[ chestie! E cum ai lua un prunc de la \`\a secat[ a
mamei =i l-ai potrivi la sf`rcul generos al doicei: un pic de mofturi
la ]nceput, oricum, nu mai r[sun[ glasul acela pe care-l =tie din
embrion, dar plin[tatea debitului de lapte =terge repede memoria
duio=iei nepref[cute...
O fi av`nd dreptate Marx, sau cine o fi zis-o, c[ existen\a deter-
min[ con=tiin\a. (}n cazul meu renun\area la ultima...)

Fire=te, dup[ du=ul rece de la Comitet nu m[ prea sim\eam
plutind ]n al nou[lea cer, dar foarte cur`nd au intervenit evenimente
care mi-au demonstrat c`t se poate de simplu c[ o mare nepl[cere
poate fi oric`nd dep[=it[ de o alta =i mai mare...
Re\inusem din vorbele lui Emil c[ are =i el inten\ia s[ intre la
Universitate, c[ la Istorie, c[ la Filologie, oricum, Facultate de
drept nu era, dar nu-l ]nt`lnisem la nici una din consulta\ii. Am socotit $
de datoria mea s[ l[muresc lucrurile =i ]n ajunul admiterii am des-
cins la adresa ce mi-o comunicase. Nu-mi spusese precis despre
ce cazare e vorba, s-a dovedit a fi tot un c[min, nr. 3 =i at`t, doar
c[ ceva mai ar[tos ca al meu, cu etaj.
Femeia de servici, probabil e o mod[ ca la c[minele de b[rba\i
s[ comande femeile, mi-a cerut mai ]ntì pa=aportul pe care bine]n-
\eles nu-l aveam cu mine, mi-a notat numele ]ntr-un registru =i abia
dup[ aceste formalit[\i mi-a permis s-o ]ntreb ce doresc.
Mi-a aruncat o privire rapid[, apoi a \intit ochii ]n perete:
A=a om nu tr[ie=te aici.
Am mai citit o dat[ adresa de pe peticul de h`rtie ce-l luasem
cu mine.
Cum adic[? E unul ]ntors din Rom`nia...Acum o lun[ =i
ceva... Un...
Nu m-a l[sat s[ continuu:
Da eu ]\i spun matale l[murit c[ nu avem a=a un nume aici!
Mergi s[n[tos...
Era spre sear[, din c`nd ]n c`nd treceau spre od[ile lor locatari
ai c[minului.
Ce mai stai matale aici? Nu m[ crezi?...
Nu puteam s[ m[ ]n=el, aveam adresa negru pe alb, s[ fi f[cut
el un banc? Pe ce chestie?...
Cum locatari se ]ntorceau tot mai mul\i, am ie=it ]n fa\a cl[dirii =i
l-am oprit pe unul ce mi se p[rea mai iste\.
Nu =tiu. N-am auzit... =i gr[bi pasul.
Al doilea nici n-a catadicsit s[-mi r[spund[. Doar ajuns la u=[
]ntoarse capul s[ vad[ dac[ n-am disp[rut.
Urm[torul m[ ]ntreb[, dup[ ce cercet[ cu privirea ]mprejurimile:
Sunte\i prieteni? vorbea ruse=te.
AURELIU BUSUIOC
Fire=te c[ eram.
Atunci sfatul meu este s-o =tergi de-aici c`t mai repede.
Prietenul t[u a fost ridicat alalt[ieri noaptea.
Cum adic[ ridicat? al meu r[mase ]n aer. T`n[rul disp[ruse.
}n drum spre cas[ aveam mereu senza\ia c[ cineva ]mi urmeaz[
$ pa=ii, c[, iat[, cet[\enii care au ap[rut acuma de dup[ col\ sunt cu
ochii pe mine =i nu ]n zadar \in mìnile ]n buzunare, m[ cuprindea
nedumerirea c`nd treceau pe al[turi =i ]=i vedeau de drum...
Toate cele auzite =i l[sate c`ndva s[ treac[ pe-al[turi de ureche
despre ghepeu sau enkavede r[s[reau acum ]n memorie ]mbo-
g[\ite cu detalii imaginare, grote=ti... +i m`na aceea din toamna lui
patruzeci =i unu, oasele acelea r[s[rind din p[m`ntul sp[lat de
ploaie de la fostul consulat italian unde ne duceam m`na\i de
pueril[ curiozitate s[ le privim, f[r[ a ]n\elege sinistrul subtext al
descoperirii, m`na aceea descarnat[ de care mai at`rna un cap[t
de s`rm[ ruginit[ ]ncepea s[-=i dest[inuie amenin\[toarea tain[...
Noaptea am avut, probabil, co=maruri. Nu \in minte ce visez, m-a
l[murit Fedea:
Ce-i, frate? |i-o ]ntrat examenul pe cur de te-ai zb[tut a=a?...
Dar spre propria mea mirare la proba scris[ am intrat calm =i
hot[r`t s[ nu trag aten\ia cum se zice aici la permanenta
polemic[ ce-o purtam cu primitivismul Crestoma\iei.
Chipul colhoznicului ]n literatura de azi l-am pictat ]n cele mai
decente =i impresionante culori, fostul plugar s[rman, supt de toate
lipitorile burghezo-mo=iere=ti, a c[p[tat datorit[ peni\ei mele para-
metrii unui Heracle combinat cu Democrit...
Cred c[ ai putea fi admis ]n Uniunea Scriitorilor, m[ tot tachina
mai apoi Ionu\, care, fire=te, citise =i apreciase monumentala mea
lucrare scris[. }n orice caz autorii pe care i-ai citat te-ar vota cu
toate membrele...
Vorba ceea, ce nu face omul pentru interes...
La proba oral[ unde intram c`te trei, Ionu\ i-a eliberat mai ]ntì
pe ceilal\i doi, ca s[ putem r[m`ne singuri =i s[ recit[m ]mpreun[
cu cele mai serioase mutre ceva ]n genul Hai, fra\i, hai, fra\i, la
n[val[ da\i...
Peste alte vreo trei zile am aflat de la examinator c[ n-ar fi r[u
s[ mai =i graseiez ca s[ fiu luat drept m`nc[tor de broa=te =i melci,
a=a c[ mai r[m`nea doar Istoria pe care trebuia s[ mi-o verifice
un coleg =i prieten de-al lui Il dzigano.
Dar mai ]nainte de istorie, ]n preistorie, a trebuit s[-l cunosc pe
Krasnovski... $!
2
De altfel n-am avut inten\ia s[-l cunosc, mai mult, dac[ ar fi fost
s[ m[ caut ]n subcon=tient subcon=tientul zicea c[ nu prea iese
fum de-acolo unde nu arde focul, c[, adic[, dac[ se vorbe=te at`ta
despre ei odat[ =i odat[ tot au s[ ajung[ =i la tine, dar nu
precupe\eam nici un efort ca s[-mi conving subcon=tientul de mi-
nima probabilitate a unei astfel de cuno=tin\e...
Dar s-a produs...
Era o excelent[ sear[ de august, pe cer nici urm[ de nori,
condi\ii mai mult dec`t potrivite ca s[-\i a=ezi fundul pe-o buturug[
=i s[ a=tep\i ploaia de leonide sau liride, sau ce alte corpuri cosmice
]=i mai ofer[ serviciile amatorilor de astronomie popular[ ]n acest
anotimp.
St[team ]n pat cu manualul de istorie ]ncerc`nd s[ m[ suges-
tionez c[ e scris sine ira et studio, c`nd b[tu la u=[ Maria Petrovna
=i f[r[ s[ mai a=tepte invita\ia de rigoare intr[.
Mihail Alexeevici (celorlal\i, indiferent de v`rst[, le spunea pe
nume), omoar[-m[, dar nu te-am v[zut c`nd ai venit. Iaca, ai dou[
scrisori, =i mai ales asta, de la mili\ie. (Mili\ie aproape ]n =oapt[...)
Cealalt[, nu cea mai ales, era de la uzin[.
}ntruc`t de pe data de 1 iulie crt. nu mai lucra\i la Uzina meca-
nic[ nr.1 I.V. Stalin v[ som[m ca ]n decurs de zece zile de la
primirea prezentei s[ elibera\i locul ]n C[minul nr.1 al Uzinei. }n caz
contrar...
Plicul nu fusese lipit =i Maria Petrovna nu-=i putuse ]nvinge
curiozitatea:
Da nu te mai uita la d`n=ii! Ham[ie, da treab[ nu fac! Iaca
Alio=a, de la num[rul opt, are un an de c`nd a primit a=a veste...
AURELIU BUSUIOC
Cita\ia de la mili\ie nu excela prin am[nunte: obligatoriu, la orele

22.00, av`nd asupra sa pa=aportul...
Primul g`nd: Ia te uit[ cine lucreaz[ zi =i noapte! Abia apoi
nedumerirea (cinstit vorbind =i sudoarea rece!) ce putea s[
]nsemne ora asta?
$" Maria Petrovna ridic[ din umeri:
Nu te-ai b[tut cu nimeni?...
Circumscrip\ia raional[ de mili\ie (mai fusesem c`nd mi s-a
]nm`nat pa=aportul) se afla ]ntr-o cl[dire jerpelit[ cu semietaj,
ferestrele demisolului le avea c[ptu=ite cu placaj =i aspectul ei nu
era de natur[ s[ inspire cine =tie ce ]ncredere.
Chiar c`nd s[ m[ adresez, cu cita\ia ]n m`n[, mili\ianului de
servici, mi se ]nterpune un tip r[s[rit nu se =tie cum din semintu-
nericul coridorului:
Mihai Olteanu?
Anume Mihai, =i nu Oltian...,
Eu.
S[ ie=im pe-o clip[...
B[rbatul, probabil cu pu\in mai ]n v`rst[ ca mine, ]mi venea cam
p`n[ la um[r, dar cu umerii de dou[ ori mai largi, un =aten tuns
scurt, =i pe strad[ n-ar fi atras aten\ia nim[nui dac[ n-ar fi \inut
capul vizibil aplecat pe-o parte, defect fie din na=tere, fie din cauza
unei r[ni la g`t, iar ]n acest caz bine mascat[ de o c[ma=[ cu guler
a la Tolstoi.
Portretul acesta l-am reconstituit bine]n\eles mai t`rziu =i la rece,
atunci abia am putut s[ descifrez cu ochi ]mp[ienjeni\i pe tartajele
unei legitima\ii purpurii pe care tipul mi-a b[gat-o ]n nas: Ministerul
neprimejduirii de stat.
Locotenent superior Krasnovski, de la minister... S[ mergem,
tovar[=e Olteanu, n-o s[ st[m de vorb[ aici, ]n mizeria asta...
Adic[ a=a a fost umflat bietul Emil... m-a fulgerat. Civilizat...
M[ sim\eam ca o b[=ic[ de s[pun, docil[ =i gata s[ plesneasc[
]n fiece clip[.
Civilizat... civilizat...civilizat... tot repeta un glas din[untru =i nu
puteam s[-l opresc, ]n timp ce-am dat ]mpreun[ col\ul, unde ne

a=tepta un Opel Kapitän.
Krasnovski s-a a=ezat al[turi, pe bancheta din spate. +oferul a
demarat f[r[ s[ i se spun[ ceva: cine =tie pentru a c`ta oar[ se
juca scenariul...
Se zice c[ ]n clipele de ]nalt[ tensiune capul se limpeze=te brusc
=i ]ncepe s[ lucreze cu maximum de randament, instinctul de con-
servare e mai presus de toate celelalte. $#
Fals[ p[rere.
Singura activitate a bietului meu creier pe tot parcursul drumului
care nu mai sf`r=ea s-a rezumat la ni=te cuvinte f[r[ sens, ]ntreb[ri
stupide, ca: de ce acum?, de ce mergem a=a repede?, ba la un
moment dat mi-am surprins glasul acela l[untric fredon`nd un
c`ntec popular probabil, nu mai =tiu...
Contrar a=tept[rilor, ma=ina a fr`nat pe o strad[ l[turalnic[, ]n
fa\a unei case cu intrarea la strad[.
Locotenentul m-a ajutat s[ cobor, m-a rugat s[-l a=tept o clip[,
s-a ]ntors vreo cincizeci de metri =i a deschis cu cheia o us[ asem[-
n[toare cu cea ]n fa\a c[reia ne opriser[m.
Ma=ina a luat-o din loc, ]nec`ndu-m[ ]ntr-un nor de fum ur`t
mirositor.
Arde ulei motorul m-am g`ndit. Apoi imediat m-a luminat solu\ia
salvatoare: s[ fug! S[ fug p`n[ o s[-mi ias[ ochii!...
Dar Krasnovski ]mi f[cu semn s[ m[ apropii...
Dintr-un antreu minuscul am dat ]ntr-un salon, o ]nc[pere obi=-
nuit[ a unei familii care se respect[: o canapea, o mas[ acoperit[
cu ceva brodat =i vreo c`teva scaune cu pernu\e, o lamp[ cu abajur
de m[tase deasupra mesei, iar pe peretele f[r[ ferestre, peste o
imita\ie de covor persan portretul a doi ]nsur[\ei. Ea z`mbind
=mecher fotografului, el cu mutra obi=nuit[ a unui proasp[t ]m-
brobodit...
Aici putem sta de vorb[, nu-i a=a? f[cu Krasnovski vesel,
tr[g`ndu-mi un scaun. Nu ca la slino=ii ceia de poli\ai!
Sim\eam c[ ]ncep s[ m[ ca\[r din rahatul ]n care m[ pr[bu-
=isem.
Ei, s[ intr[m ]n subiect, ca s[ nu te re\in prea mult. Dar mai
]ntì, cum te sim\i la noi, te-ai dat cu via\a noastr[?
Bine]n\eles c[ m[ d[dusem, m[ sim\eam foarte bine.
AURELIU BUSUIOC
Las[, las[, =tim noi c[ mai avem mult p`n[ o s[ fie bine, nu
trebuie s[ te temi s[ critici. Critica drege tot! Parc[ e=ti mul\umit de
locuin\[?
Parc[ ar fi ghicit c[ atinge la sensibil!
Cinstit vorbind, ar fi putut fi mai omeneasc[...
$$ Greu dup[ r[zboi... Mul\i au r[mas pe drumuri.
M[ hot[rì s[ joc deschis: ]i ar[tai scrisoarea de la uzin[.
Birocra\i, idio\ii! Aranj[m noi, nici o grij[. Iar acum uite-aici ni=te
h`rtie, uite stiloul meu =i scrie tot, absolut tot ce =tii depre Emil
Cr[ciun, de c`nd v[ cunoa=te\i, cum v-a\i cunoscut, ce discu\ii a\i
avut, ce-ai aflat de la el, cu cine l-ai mai v[zut, ce propuneri \i-a
f[cut... Totul absolut!
Am sim\it c[ m[ trec fiorii:
Bine, dar ]l cunosc superficial... Dup[ lag[r... vreau s[ spun
dup[ Punctul de filtrare nu ne-am ]nt`lnit dec`t o dat[, ]nt`mpl[tor...
+i l-ai c[utat a doua oar[, dar nu l-ai g[sit... Uite, despre astea
toate s[ scrii. +tiai c[ nu-i student?
+tia tot! Oare fusesem urm[rit? Atunci de ce m[ mai ]ntreba?...
Nu... Mi-a spus c[ a fost la drept, la Cluj...
+i despre asta scrie... Dar c[ era cu Sumanele negre \i-a
spus? Nu? +i asta scrie-o! Hai, s[ nu pierdem timpul...
Am ]ncercat de multe ori dup[ aceea s[ reconstitui ]n minte tot
ce a=ternusem pe vreo patru pagini ]n noaptea aceea, dar n-am
reu=it niciodat[ s[ duc lucrurile p`n[ la cap[t. Dar de una sunt sigur:
o bun[ parte din cele relatate erau ale lui Krasnovski, de la el
aflate... +i n-am s[-mi iert niciodat[ c[ n-am ]n\eles dec`t foarte
t`rziu c[ asta se nume=te manipulare...
Peste un an, adic[ acum, ]n august, c`nd l-am ]nt`lnit pe Emil
la Orhei, l`ng[ autogar[, mai precis c`nd m-a strigat pe nume un
tip ]mbr[cat ]ntr-o pufoaic[ unsuroas[, =i ]n care cu greu am putut
recunoa=te pe t`n[rul chipe= cu care odinioar[ m[ ]nt`lnisem l`ng[
L[untrice m-am ]ngrozit: era o ruin[.
Ne-am a=ezat pe o banc[ liber[.
Nu, n-am fost condamnat... M-au confundat cu altul... }nv[-
\[tora=ul acela... L-au prins pe el cu ceva =i m-a turnat pe mine...

Dar n-o las eu a=a! Pe tine nu te-au ag[\at atunci?...
N-aveam voie s[-i spun ce =tiam. +i ce i-a= fi spus? C[ am scris,
din prostie, naivitate sau spaim[ N-am =tiut niciodat[ c[ Emil
Cr[ciun a luptat ]mpotriva regimului din Republica Popular[ Ro-
m`n[ ]n r`ndul bandi\ilor din organiza\ia Sumanele negre?... +i
c[ fraza nu-mi apar\inea?...
Multe vie\i a calicit =i Stalin [sta... ]ncepui eu. $%
Las[, f[cu el din m`n[. D[-l ]n pizda m[-sii... Ia zi, frate Mihai,
nu po\i s[ m[ ]mprumu\i cu cinci ruble?
I-am ]ntins o bancnot[ de zece.
A=teapt[, mi-a zis.
Peste c`teva minute s-a ]ntors de la bufetul g[rii cu o sticl[
]nvelit[ ]ntr-o bucat[ de ziar.
A rupt cu din\ii c`\i ]i mai avea capsa de metal a sticlei:
Un g`t?
Am tras un g`t.
El goli sticla de votc[ pe jum[tate.
Cam cald[... Dar merge.
Merge... fui de acord =i eu.
}mi ]ntinse o h`rtie de cinci ruble.
Restul.
Poate-i p[strezi?...
El b[g[ bancnota ]n buzunarul pufoaicei =i se ridic[:
Drum bun. A= mai sta, dar am o trebu=oar[...
}l urm[rii cu privirea p`n[ disp[ru printre ma=inile adunate la
ramp[.
M[ cople=i brusc ideea nebun[ c[ pl[tisem cu o h`rtiu\[ albastr[
o via\[ de om...
Mai mult n-aveam s[-l v[d.
AURELIU BUSUIOC
$&
CAPITOLUL
VII
Una cald[, alta rece.

De=i cu ochii ro=ii ca ai unui iepure de mosc =i cu aspectul unui
salvat dintr-un malaxor (o noapte de nesomn nu trece f[r[ urme!)
m-am prezentat la Istorie plin de ]ndredere =i umflat de optimism
s[n[tos. Dac[-i pe cinste n-aveam nici un motiv, cu toate str[-
daniile n-am reu=it niciodat[ s[ duc vreun capitol din manual p`n[
la cap[t. Cum m[ b[gam, s[ zicem, ]n Suvorov =i asaltul Ismailului,
]mi ap[reau imediat ]n fa\a ochilor ]nc[ier[rile =i debandada conte-
mporan[ de la cozile la zah[r sau pìne. Dar repet, m[ aflam ]ntr-o
dispozi\ie at`t de proste=te bun[, ]nc`t atunci c`nd am tras biletul
cu Realipirea Basarabiei la Patria-mam[ =i tipul de la catedr[ m-a
ispitit dac[ am ceva nel[murit, era c`t pe ce s[-l ]ntreb la r`ndul
meu despre care realipire este vorba: cea din 18 sau cea din 40?
M-am st[p`nit ]ns[: Ionu\ era sigur c[ taic[-su disp[ruse ]n urma
unui banc cu u=or iz politic...
}nc[ un 5 pe Foaia de examinare. Ciudat, cum po\i s[ te bucuri
pentru o not[ care ]nainte =i acolo te-ar fi b[gat ]n p[m`nt de ru=ine,
dar n-am ]ncotro: acesta-i pre\ul maxim al cuno=tin\elor de aici.

Cu alte cuvinte, m[ pot considera student.
Imediat dup[ examen m-a prins pe coridor b[tr`nelul de la fran-
cez[, m-a tras ]ntr-un loc mai ferit =i dup[ o cuv`ntare lung[ (gra-
seia =i rom`ne=te!) =i ]ntortocheat[ din care n-am ]n\eles mare lucru
a trecut la subiect:
Eu, din p[cate, sunt foarte ocupat, nu am s[ pot face la timp
traducerea, dar nu ar fi bine s[ rup contractul cu editura. Iar dac[ $'
ai traduce bro=ura dumneata ai putea s[ c`=tigi un ban! Sigur c[
nu o s[-\i apar[ numele, nu e=ti cunoscut, onorarul o s[-l ]ncasez
eu. Dar banii au s[ fie ai dumneatale. Aproape to\i...
A scos din geant[ o c[r\ulie tip[rit[ pe h`rtie g[lbuie, ieftin[, din
cele care pe aiurea le cumperi ]n gar[ ca s[-\i treac[ drumul mai
repede. Mi-a strecurat-o ]n m`n[ pe ascuns, de parc[ ar fi fost
vorba de ceva subversiv. Era Fils de peuple de M. Thorez.
Dac[ e=ti de acord, bine]n\eles c[ totul r[m`ne strict ]ntre
noi... Ce zici?...
Am dorit s[ aflu despre ce sum[ e vorba =i timpul de care dispun.
Timp ]mi d[dea berechet. Suma nu c[ m[ aranja era cam
jum[tate din ce adunasem din spetit =i nem`ncare!
Am ie=it ]n curte ]mpreun[ =i ]n dosul unei stive de lemne mi-a
strecurat ]n buzunar un cear=af de o sut[ de ruble.
Avansul! mi-a =optit z`mbind complice.
De altfel singurii bani pe care aveam s[-i v[d...
18 august.
Zi pe care n-am s-o uit chiar dac[ ar fi s[ nu mi-o amintesc pe
cea de na=tere.
Travers`nd maidanul care ne desparte de grosul mahalalei =i
pe care joac[ fotbal vecinii mei de c[min de nu mai r[sare fir de
iarb[, ]l v[d de departe pe Jora, po=ta=ul, invalidul de r[zboi cu un
picior de lemn mu=cat p`n[ la m[duv[ de to\i cìnii din ]mprejurimi.
Dar de data asta nu-=i mai pleac[ privirile, ochii ]i sticlesc:
Este, este scrisore la domnul tovar[=!
I-o smulg din m`n[: scrisul mamei! Inconfundabilul ei scris, acest
AURELIU BUSUIOC
M cu bucle =i acest O perfect rotund, cu virguli\a ca o codi\[ de

purcel!...
Bag m`na ]n buzunar, scot o bancnot[, nu v[d de care, o bag
]n ta=ca lui Jora =i m[ ]ndrept aproape ame\ind spre unul din
pietroaiele ce marcheaz[ poarta fotbali=tilor.
% Jora m[ ajunge din urm[ =i-mi bag[ ceva ]n buzunar:
Nu trebuie cinci rubla, Jora are pre\ul una rubla!
Dragul de el!
M[ a=ez pe bolovan =i lung[ vreme nu m[ hot[r[sc s[ deschid
plicul...
Ochii umezi nu v[d nimic.
Pobeda, 8 august 1952

Iubitul meu fiu, fr[\iorul nostru drag!
De la 2 iulie, de c`nd ne-a dat scrisorile tale inimoasa Elena
Josanu \i-am trimis =apte misive, dar n-avem r[spuns nici la una. De
data aceasta o s[ prime=ti plicul cu ve=tile noastre de la Zverdlovsc,
este un domn care face drumul ]ntr-acolo =i a binevoit s[ ne ajute.
Cine =tie, aici st[m prost cu drumurile. Ne gr[bim s[-\i spunem c[
suntem s[n[toase, s[ n-ai nici o grij[ =i scrie-ne c`t mai cur`nd cum
o duci tu. E=ti s[n[tos? Te-ai aranjat? Scrie-ne repede =i am[nun\it.
+i tata e bine, dac[ nu se schimb[ nimic ]n octombrie o s[ ne vedem
=i o s[-\i comunic[m neap[rat. El munce=te la aer liber, =tii c`t de
mult ]i pl[cea la aer liber =i acas[... Noi o s[ st[m iar[=i aici, la Pobeda,
a=a c[ s[ ne scrii pe adresa aceasta, la poste restant, se spune do
vostrebovania, dar s[ scrii cu litere ruse=ti. |i-am scrie mai mult dac[
am fi sigure c[ ajung scrisorile la tine. Nu ne uita, Mih[i\[, =i atunci
ai s[ vezi ce scrisori lungi o s[-\i trimitem!
Te s[rut cu drag, copilul meu, mi-i tare dor de tine.
Mama =i fetele.
Mihalache, fr[\ioare, eu sunt bine, m[ preg[tesc s[ dau ]n parti-

cular pentru a zecea, ]ncolo, cine mai =tie, poate medicina...
Mi-i dor s[ te v[d, sora ta Lenu\a care te pup[.
Eu am trecut ]n clasa a doua a=a-i c[ te bucuri? Si eu m[ bucur
c[ este vacan\[ mi-au c[zut doi din\i, dar cresc. C`nd vii la noi s[ te
v[d? Ana.
At`t.
O mai citesc o dat[.
}nc[ o dat[.
Nu mai plec ]n ora=, de fapt nu aveam nici o treab[ grozav[,
listele cu cei admi=i se vor afi=a doar mìne, voiam s[ cump[r ceva %
h`rtie, dar tovar[=ul Thorez nu m[ gr[be=te: limba ]n care =i-a scris
biografia e ca pentru s[raci...
+i deodat[, ca un fulger ]n moalele capului: Tincu\a!
De ce nu mi-a scris nici un r`nd?
Nu s-o fi ]nt`mplat ceva, Doamne fere=te?...
M[ str[duiesc din r[sputeri s[ alung g`ndul, nu, e ]n regul[ totul,
e o fire aparte, are toane, e tipul de independent categoric, o s[-mi
scrie singur[ c`nd o s[ vrea, n-o s[ mai semneze ea scrisori
colective...
A=a mi-o amintesc =i asta m[ calmeaz[.
Mi-a spus =i Krasnovski, ]n timp ce-i scriam angajamentul de a
p[stra ]n tain[ strict[ obiectul ]nt`lnirii noastre =i ]ns[=i ]nt`lnirea,
c[ mama =i cu fetele sunt bine aranjate, c`t ]l prive=te pe tata e
condamnat politic =i despre el n-are voie s[ vorbeasc[, dar...
Dac[ ai s[ te por\i frumos... a p[strat o pauz[ lung[. Cine
=tie, dac[ ai s[ te por\i frumos e foarte posibil s[ facem o excep\ie
pentru tine.
N-am prea ]n\eles ce ]nseamn[ s[ m[ port frumos, dar face
impresia c[ [=tia ca d`nsul au mult[ putere, ]n orice caz Maria
Petrovna mi-a zis c[ i s-a spus de la uzin[ s[ fiu l[sat ]n pace.
Am =i telefonul lui.
M[ a=ez s[ scriu o epistol[ lung[-lung[ celor dragi.
Kurgan... Centru raional Pobeda... Pe ce a=chie de continent
necunoscut o fi s[dit Dumnezeu a=ez[rile acestea?
+i n-o fi uitat Creatorul de ele?
Probabil nu. Nu de tot: doar am primit scrisoarea!...
Lista st[ prins[ cu patru pioneze pe tabla de avize.

AURELIU BUSUIOC
E tras[ la ma=in[ =i poart[ semn[tura pentru conformitate.

Cei admi=i sunt ]n=ira\i ]n ordine alfabetic[ =i numai la O nimeni.
Nici ]n coada listei.
Probabil c[ e o gre=al[, o sc[pare stupid[.
Sunt unul dintre cei trei care-am ]ncasat 5 pe toat[ linia, dar
% numele meu nu figureaz[ printre numele celor admi=i...
Pe coridor, cum m[ ]ndreptam spre secretariat ca s[ le atrag
aten\ia asupra ur`tei erori s[v`r=ite, u=a blindat[ a Sec\iei spe-
ciale se deschise brusc, c`t s[ m[ pocneasc[ ]n numele tat[lui.
Ie=ea Ionu\, adic[ Ivan Manole.
Mihai, stai o clip[!
Dar...
+tiu ce vrei s[-mi spui. S[ ie=im ]n curte, s[ vorbim...
M-a trecut un fior rece. E ceva ]mpu\it, adic[.
Am aflat =i eu abia c`nd am citit lista. Secretarul nu =tie nimic,
m-a trimis la sec\ia de unde ai v[zut c[ am ie=it. Treaba-i slut[...
Am tri=at? Am omor`t pe cineva?...
}n locul t[u n-a= glumi. C`rti\a de la Sec\ia special[ mi-a ar[tat
col\ul dosarului t[u pe care e specificat FDN...
Bine, dar n-am f[cut parte din nici un fedene, =i ]n genere
n-am f[cut politic[! Nici acolo, nici aici!
Ionu\ m[ privi de parc[ i-a= fi picat din cer:
Chiar nu =tii?... FDN?... Fiu de du=man al norodului?...
...+i mie mi se p[reau baliverne =i spaime ieftine toate povestirile
contelui... Dar s[-l fi crezut chiar, chiar s[-l fi luat ]n serios ar fi
schimbat asta lucrurile? M-a= fi g[sit azi pe list[ la litera O?
A=a-i de c`nd lumea: fiul vr[jma=ului meu este vr[jma=ul meu.
Bine]n\eles dac[ nu-i v`nz[tor de tat[...
Interven\ia lui Ionu\ pe l`ng[ rector nu s-a soldat cu nimic. }mi

pare r[u, pierdem un viitor student capabil, dar sunt puteri care ne
dep[=ec. +i mai c[ te-a= sf[tui si pe dumneata, care tot e=ti cu

pufu=or pe boti=or, s[ nu te implici ]n t[r[=enia asta.
N-am nici un motiv s[-i pun la ]ndoial[ cele spuse, uneori mi se
pare c[ sufer[ mai mult ca mine, deap[n[ tot soiul de variante
pentru solu\ionarea cazului, cum ]i zice el.
Trebuie s[ scrii la CC! Da, asta-i unica solu\ie! Primului secre-
tar! Nu cred c[ au nevoie de publicitate ]n jurul porc[riei astea. }\i
]nchipui ce impresie ar produce scandalul [sta asupra celor ce mai %!
g`ndesc s[ se repatrieze?... De fapt, nu... nu trece... Mai mult ca
sigur c[ scrisoarea ar nimeri nu la primul, ci la vreun instructora=...
Bine]n\eles, la vreun func\ionar inferior care-=i vede =i el =eful
suprem doar pe la congrese sau date solemne... Ce-am observat
aici un respect total, a= spune orbesc, fa\[ de scara ierarhic[,
mai dihai ca pe la cur\ile regale! +i s[ strice el, subalternul, dispo-
zi\ia =efului cu tot felul de fleacuri!...
Ia stai, amigo! Zici c[ ai colaborat la vreo dou[ ziare?
Ei, colaborat...
Nu zi! Habar n-ai ce for\[ este la noi presa! Te-a atins cumva
un ziar =i e=ti un nimic!... Un nimeni!... Indiferent cine-ai fost ]nainte...
Uite, ]i trage gazetarul cela al t[u o replic[ comisiei de admitere...
Sau un foileton... Da, da! Un foileton, a=a se numesc aici materialele
critice... Imagineaz[-\i: Birocra\ii monopolizeaz[ =tiin\a! Sau, =i mai
bine: Un frunta= al ]ntrecerii socialiste este ]mpiedicat s[ ]nve\e!...
Zi-i mai cinstit: Un fiu de criminal de r[zboi, un membru al
unei familii de deporta\i, un repatriat p`rlit...
Mda... Ai dreptate... N-o s[ ri=te nici un ziar s[-\i ia ap[rarea.
Cine-=i pune de bun[voie curul la b[taie!... Mai ales c[ aici par s[
fie implica\i =i [ia... +tii tu cine... Sec\ia special[ nu st[ de poman[...
+i cu [ia nu te pui...
C`nd a observat Maria Petrovna c[ =i a doua zi nu m[ scol din
pat, a intrat ]n panic[.
+tiam eu, \i-am zis c[ de at`ta ]nv[\[tur[ are s[ \i se umfle
capul! M-ai luat la r`s, da iaca, cine a r[mas cu dreptatea?... Na,
bea fiertura asta, ]i ceai de pojarni\[, ]\i ia durerea ca cu m`na!...
Dar g`ndurile din cap nu \i le poate scoate ca cu m`na nici
m[car ]nfuzia de sun[toare.
+i, cine mai =tie, dac[ nu venea dup[ mas[ Maria Petrovna cu:
Ascult[ m[t[lu\[, Mihail Alexeevici, =tii cum se lecuiesc de v[t[-
AURELIU BUSUIOC
m[tur[ la cap b[ie\ii no=tri?...

Cine mai =tie, dac[ nu cump[ram sticla ceea de votc[ =i dac[
nu d[deam de du=c[ un pahar pentru ceai, plin ras cu licoare
ruseasc[, poate c[ nu g[seam num[rul de telefon ce mi-l d[duse
Krasnovski.
%" Poate nici nu l-a= fi c[utat...
CAPITOLUL
VIII
Uitarea ]n amintiri?
Cine se aga\[ de ele e un proscris.
Amintirile nu sunt dec`t un fel de masturbare a creierului, un
surogat de g`ndire, un fel de carte lung[ =i plicticoas[ pe care te
for\ezi s-o cite=ti pentru a doua sau a nu mai =tii c`ta oar[, =i totul
doar din lenea, din neputin\a, din nevoin\a s[ ]n\elegi c[ e altul cu
totul compartimentul r[citurii aceleia cu circumvolu\iuni ]n care se
afl[ ceea ce cau\i uitarea.
Pe care, de altfel, de ce-ai c[uta-o dac[ poate veni =i singur[,
de la sine? Ah, =tii c[ uitarea este for\a motrice a mersului t[u
]nainte! +tii c[ dac[ excluzi uitarea, acest spiritus movens, dac[ n-o
la=i s[-\i precead[ pa=ii te vei trezi pe drumul cìnelui care-=i v`-
neaz[ coada!
Dar n-o c[uta ]n amintiri, ]n aceste nisipuri mi=c[toare.
Ridic[-te =i umbl[! Spre lumini\a aceea care mai p`lpìe, spre...
Dar dac[ insi=ti... Dac[ vrei tu numaidec`t... PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
Ai ]nc[rcat aparatul de proiec\ie? Atunci:
Filmul!
... Te-ai ]ntors seara t`rziu (din punctul de vedere al mamei! Era
abia zece!), te-ai oprit la peretele lateral, cel dat cu var, \i-ai lipit
buzele de el =i ai inspirat ad`nc de c`teva ori: zic b[ie\ii c[ afacerea
asta face s[ dispar[ mirosul de tutun. Ar mai fi un mijloc, dar cum
s[ nu fumezi? E=ti b[iat mare, fl[c[u, ]n cursul superior al liceului %#
unde-ai intrat dintru ]nceput, =i n-ai deloc cheful s[ nu-\i valorifici
acest statut, trebuie s[ \ii pas cu ceilal\i, la fel de r[s[ri\i ca tine.
Fire=te, spre invidia celor pe care Dumnezeu nu i-a prea ajutat cu
]n[l\imea, din care pricin[ sunt u=or depista\i de profesorii ]ns[rcina\i
s[ patruleze Promenada =i parcurile... Ce-i drept, ]n ultima s[pt[-
m`n[ nu s-au prea z[rit mutrele lor ur`cioase, fie din motive de
vreme rea, fie din cauza bubuiturilor dinpre nord =i r[s[rit tot mai
distincte seara, lucru de care a auzit =i Dima Russu, cel cu o jum[-
tate de palm[ mai ]nalt dec`t pupitrul, astfel c[ azi a ap[rut =i el la
v`n[toare. V`n[toare e o denumire de cod. Se traduce simplu:
pip[itul fetelor pe Promenad[. Munca aceasta e r[spl[tit[ uneori
cu una la ceaf[, mai des cu chi\c[ituri pref[cute sau sincere excla-
ma\ii de m`nie, dar ce conteaz[ toate astea, cum s[ le compari
cu imensa bucurie a mìnii care-a cunoscut fie =i pe-o fr`ntur[
de clip[ taina aceea care-\i tulbur[ imagina\ia =i somnul... Mai la
vale de restaurantul Londra este =i stabilimentul acela care-ar fi
fost marcat de un felin[ra= ro=u, dar... camuflajul... Acolo palma
la ceaf[ ar fi exclus[, dimpotriv[, dar vai! cenzul de v`rst[! Mono-
polul octavanilor!...
Mama st[ la masa din sufragerie, la dreapta =i la st`nga ei
am`ndou[ fetele, dar nu te mai privesc toate trei ca pe un infractor,
nu mai auzi ve=nicul }\i faci de cap, b[iatule, am s[ te spun lui tata
c`nd vine! Ba chiar =i Len\a pare s[ ard[ de ner[bdare s[-\i comu-
nice un lucru deosebit de important.
Cite=te.
Mama ]\i ]ntinde un plic din care se i\e=te un col\ de h`rtie groas[.
Extras din foaia ta matricol[.
Ochii ]\i fug imediat la note. +i mai ]ntì la algebr[: Cinci! Ura!
strigi tu ]n tine, s-a zis cu corigen\a, cinciul e ru=inos, desigur, dar
s[n[tos!...
AURELIU BUSUIOC
Dar stai, m[mico, de ce acum? Mai avem p`n[ la...

D`nsa ]\i ]ntinde iar, ]n t[cere, o foaie de h`rtie pe care cite=ti
mirat, f[r[ s[ prea ]n\elegi dintru ]nceput:
Guvern[m`ntul Provinciei Basarabia. +i cu litere mai mari,
grase: Buletin nominal de evacuare...
%$ Ne dau afar[ din cas[?
Nu, b[iatule, din \ar[. Vine iar r[zboiul...
Trebuie s[ plec[m? Unde? +i c`nd?...
Poimìne... Hai, ]ncepem s[ facem bagajele. Singur[ n-am s-o
scot la cap[t...
Stai ame\it o clip[, apoi sim\i cum \i se urc[ s`ngele la cap: Nu
se poate! Imposibil! Paulina a promis s[ te a=tepte mìne ]n maga-
zia de lemne! Imediat dup[ mas[, c`nd se retrage mama cu fetele
pentru siest[. E poate cea mai important[ zi din via\a ta! O iarn[
]ntreag[ ai pierdut ca s-o convingi... C`te semne timide mai ]n-
tì...C`te atingeri parc[ ]nt`mpl[toare... Apoi c`te rug[min\i =i
promisiuni... +i banii aceia str`n=i leu cu leu pentru inelul care-a
convins-o ]n sf`r=it... +i toate astea, tot lucrul acesta la care te
g`nde=ti ]n permanen\[, de care \i se usuc[ gura c`nd \i-l imaginezi,
s[ nu aib[ loc din cauza unor idio\i care-au g[sit anume acum
momentul pentru evacuare? Dar ra\iunea nu poate s[ admit[ a=a
ceva! Nu poate!!!
+i mobila o lua\i, doamn[? ]ntreab[ Paulina.
Nu, nu putem, n-avem loc. Ni se dau doar dou[ compar-
timente... S[-\i r[m`n[ \ie, amintire, c[ ne-ai slujit bine...
Vai, doamn[, se face c[ protesteaz[ fata, dar ochii ]i sticlesc.
Domni=orul Mihai, s[ m[ aju\i la str`ns covorul din salon...
}n salon se repede la tine, te reazim[ ]n perete =i te s[rut[ pe
gur[ =i pe limb[. Te prinde cu m`na cum faci tu cu fetele pe Pro-
menad[.
Oho! Proast[ am mai fost p`n[ acum...Da =i tu n-ai noroc...
Apoi ia seama cum dai ochii peste cap =i ]ncepi s[ luneci pe
podea.
Doa-amn[! Moare b[iatul!...
...Te duc... Te-aduc... Te duc... Te-aduc... Te duc, te duc, te

duc... Nu, nu mai \ii minte drumul ]n compartimentul acela de clasa
a doua, tu singur cu zeci de valize, baloturi =i co=ule\e, mama cu fetele
]n cel de al[turi, cu valize, baloturi... Care se desfac mereu, se
deschid, se dezleag[... Treizeci =i unu martie... }ntì aprilie, doi, trei...
Ba ]\i mai aminte=ti: la trei, seara, dup[ =ederi nesf`r=it de lungi
prin toate haltele sau chiar ]n c`mp deschis Bucure=tii! N-ai fost
niciodat[ ]n capital[, acum ai s-o vezi, m[car cu un ochi, dar, %%
imbecilii, aici, unde ar trebui, nu vor s[ stea. }n zorii lui patru hardu-
ghia pestri\[ vagoane de marf[ de-a valma cu cele de pasageri
se urne=te =i abia se t`r[=te ]n urma altui e=alon pe care ]l vezi
din c`nd ]n c`nd la curbe. Apoi o oprire scurt[, apoi o goan[ cum
n-a fost nici una, dar ]n direc\ie opus[, apoi nici azi nu po\i reface
tabloul! tr[snetele =i tunetele acelea, geamul f[cut \[nd[ri de
bucata aceea de metal ]nfipt[ ]n c[ptu=eala cu=etei chiar l`ng[
capul t[u, \ipetele, nu, urletele mamei =i ale fetelor, u=a dat[ de
perete, E=ti viu!, vagonul aruncat ]n toate p[r\ile, rafalele de v`nt
nebun, fumul mirosind a praf de pu=c[, baloturi =i co=ule\e c[z`nd,
vesel[ z[ng[nind, mama cu Tincu\a ]n bra\e ]ntins[ pe podeaua
coridorului, dulcea\a de vi=ine de pe hainele tale, S`nge! stri-
g[tul mamei c`nd le=in[ a doua oar[, apoi o oprire brusc[, cu restul
de bagaje pr[bu=ite =i... O lini=te s[ te ]nnebuneasc[, p`n[ la \iuit
]n urechi... +i cerul curat-curat, din care ning fulgi m[run\i =i lucitori
din foi\[ de staniol...
A\i stat ]n c`mp dou[ zile p`n[ au legat cap[t de linie cu cap[t
geni=tii =i feroviarii c`\i mai r[m[seser[, zvonurile cre=teau ca o ap[
de prim[var[, d[deau din matc[, =i numai c`nd a\i luat-o ]nd[r[t,
pe direc\ia ini\ial[, a\i ]n\eles c`t de palide fuseser[ zvonurile ce vi
se p[reau exagerate. }\i mai aminte=ti copacul acela ars de viu =i
un picior t[iat din =old, at`rn`nd de-o creang[ ca un V ]ntors? }\i
mai aminte=ti, ]n gar[ la Titu (ce denumire!), impiegatul acela?
Noroco=ilor! A\i fost ultima garnitur[ care s-a salvat de la Chitila!
Apoi amfiteatrul acela cu locurile voastre ]n loj[. La Balota, la
+imian? Jos scena, Turnu Severin ]n fum =i foc, =lepuri uria=e
plutind gra\ios prin aer ]n jerbe de ap[ lucitoare =i tot gra\ios
a=tern`ndu-se p[m`ntului, dar schimb`ndu-=i, iar gra\ios, forma...
Figuri de omule\i ap[r`nd din cea\[, alerg`nd, c[z`nd, ridic`ndu-se,
disp[r`nd... +i totul pe un fond sonor monoton, de frecven\[ joas[,
AURELIU BUSUIOC
ca al unei furtuni ce abia ]=i anun\[ sosirea ]n mun\i. Iar sus,

rotindu-se ca un roi de berze ]n preajma plec[rii, ni=te cruciuli\e albe,
din care curge idilic beteal[ lucitoare, din c`nd ]n c`nd ]mpr[=tiat[
de neputincio=i noura=i negri, exploziile proiectilelor antiaeriene care
nu pot ajunge p`n[ la berzi=oarele ce se tot rotesc de parc[ ]ntr-a-
%& dev[r s-ar antrena pentru plecare...
|ii minte ce tot repetai ]n g`nd? De data asta spectatori...
De data asta spectatori..., ]n timp ce mama, tr`ntit[ ]n b[l[riile de
l`ng[ terasament, se tot str[duia s[ acopere cu trupul ei firav feti\ele
curioase =i neascult[toare...
Pauz[.
A=a e c[ s[tulul nu-l crede pe cel fl[m`nd?

Pentru a confirma veridicitatea zicalei, pentru c[ nu tot ce se
consider[ ]n\elepciune popular[ poate trece testul la veridic (de
exemplu: dec`t cu un prost la c`=tig, mai bine cu un de=tept la
pagub[ stupid, nu?), e de ajuns s[ schimbi statutul social. Pen-
tru o vreme. Pe c`t posibil mai scurt[, ]n cazul c[ faci parte dintre
s[tui. Mai r[u c`nd la cap[tul experimentului vezi c[ drumul de
]ntoarcere la condi\ia ini\ial[ este blocat... +i te descoperi ]n situa\ia
permanent[ a celui care nu este crezut...
Filmul:
N-ai fost dintre cei mai grozavi la Geografie, dar c`te ceva tot
mai \ineai minte: Banatul!... Gr`narul \[rii...Poate chiar al Europei!...
+i, al naibii, manualul nu min\ea!
Pentru localnici r[zboiul avea loc undeva ]n Abisinia sau Pata-
gonia, foamea prin India sau ]n lenea de a te ridica p`n[ la
telefon s[ comanzi ceva la restaurantul din apropiere... +i dac[
primul val, basarabenii =i bucovinenii, mai meritau compasiune,
oricum, se vedea c[ nu vin cu m`na goal[, au muncit, au adunat
c`te ceva, ceilal\i, care-au premers puhoiul de solda\i str[ini, moldo-
venii de dincoace de Prut, fugi\i nu doar din calea m[celului, ci =i
de spectrul h`d al foametei, sosi\i doar cu ce bruma ]=i mai acope-
reau goliciunea, ei bine ace=tia ]ncepeau s[-i pun[ pe g`nduri...

|ii minte, ora=ul de la care nu-\i puteai rupe ochii, ora=ul acela
pe ale c[rui str[zi te puteai culca f[r[ teama s[-\i pr[fuie=ti hainele,
]ncepea s[ p[leasc[ cu fiece zi, cu tomberoanele =i co=urile de gunoi
r[sturnate =i c[utate de resturi =i chi=toace; prin mul\imea ce se
purta la toate orele ]mbr[cat[ ca de s[rb[toare lic[reau tot mai des
=i mai insistent tren\ele s[r[ciei =i mizeriei, de r`nd cu uniformele
sub\iri, ne]ngrijite =i str[ine, ap[rute dup[ augustul cela de pomin[... %'
}\i aduci aminte, vai! parc[ se uit[? Lunile acelea lungi de jafuri,
violuri =i c`ntece n[scute din alcool, uli\ele nop\ii pustii =i ]nsp[i-
m`ntate, =i blestemul desperat al doamnei Balint, prima voastr[
gazd[, c`nd i s-a ]ntors acas[ abia seara t`rziu, cu hainele ferfeni\[
=i privirile r[t[cite, fiica trimis[ cu trebuin\[ ]n ora=: Ru=ii vo=tri, voi
i-a\i adus, ]nghi\i-v-ar focul iadului s[ v[ ]nghit[!...
Au ]nceput abia prin octombrie, pe la jum[tate, cursurile, n-ai
uitat. Liceul era de elit[, acum ]ns[ activ`nd ]n dou[ schimburi, cu
clase paralele pe toat[ linia: refugia\ii... Mama s-a re]ncadrat ]n
]nv[\[m`nt f[r[ probleme penurie de cadre. (+i de bani ]n cas[,
tata avea s[ apar[ doar ]n ajunul anului nou: V-am c[utat ]n toat[
\ara, o debandad[ total[, nimeni nu =tie nimic! Mai ]ntì mi s-a spus
c[ sunte\i la Cluj. Cum unde? La Bucure=ti mi s-a spus... Bine c[
v-am g[sit. Mai r[u e c[ m[ caut[ =i pe mine...)
Nu se pl`ngeau profesorii, elevii noi erau cumin\i =i silitori, doar
din c`nd ]n c`nd lipseau de la lec\ii, =i atunci =tiau to\i: are loc o
nou[ razie la refugia\i... Cu tot dormitul pe la str[ini, v`n[torile aveau
loc noaptea, braconaj mai degrab[! se ]nt`mpla ca unii dintre
colegii t[i s[ nu mai apar[ la cursuri, =i atunci =tiau to\i c[... Dar ce
era de =tiut?... }\i mai aminte=ti de somnurile iepure=ti pe la vecinii
doamnei Balint, =vabii aceia cumsecade, cu locuin\e-p[pu=[ de-\i
era oarecum s[ le calci parchetul, =i care peste un an =i ceva au
venit ei la voi. La acela=i, somn, numai c[ goana la nem\i s-a
organizat la lumina zilei, ce s[ mai umbli cu mofturi...
Ba chiar odat[, adu-\i aminte, ai r[mas s[ dormi la liceu (alarma
s-a dovedit a fi fals[!), ]n propria ta clas[. Doamne, ce de pa=i mai
auzeai pe la miezul nop\ii ]n coridor, cum ai pus ]n u=[ scaunul
profesorilor, cum au mai ]nceput s[-\i fac[ mutre alde Copernic =i
Petrarca din tablourile lor pr[fuite. +i c`t de tare s-a mai minunat a
doua zi Centaurul latinistul c`nd elevul favorit a ]nceput s[ se
AURELIU BUSUIOC
b`lbìe la Vides cum alta stet nive...

S[ te mai miri atunci, de fapt nici nu cred s[ te miri, nu e=ti o
excep\ie, de complexul de inferioritate care s-a ab[tut ca o boal[
cronic[ pe capetele tovar[=ilor de fug[? Ba nu, ]n ceea ce te
prive=te, totu=i cu o deosebire: n-ai cobor`t niciodat[ ]n sala de
& gimnastic[ atunci c`nd se anun\a: Refugia\ii la ajutoare din
partea Crucii ro=ii! }n pauza mare. Fire=te ]\i invidiai colegii ce se
]ntorceau cu pachete de unt de cocos sau cutii cu gem de gra-
pe-fruit, dar refuzai p`n[ s[ =i gu=ti din ciocolata oferit[ de vreun
generos, de parc[ n-ai fi dus acas[ foamea cea mai autentic[.
(P`n[ a ]nceput mama s[-=i v`nd[ din pu\inele lucruri mai de pre\.)
M`ndrie n[scut[ din neputin\[...
Apoi ]n toamn[, cu pu\in ]nainte de a se na=te Ani=oara, s-a
]ntors tata. Era slab, dar, ca de obicei, plin de voie bun[. Gata, a
zis, s[ fie ce-o fi, r[m`n cu voi. Nu se poate tr[i cu dou[ spaime
una pentru voi =i alta pentru mine... La urma urmei n-am ucis =i
n-am furat, ce s[-mi fac[?
Pe urm[, dup[ Ani=oara, ]\i aminte=ti? p`n[ =i tu, refractarul la
orice politic[, ai ]nceput s[ sim\i c[ se schimb[ ceva, c[ pute! Cum
i s-a trimis lui, profesor universitar cu merite deosebite, un peticel
de h`rtie prin care i se comunica rece c[ din acea zi se afl[ la
dispozi\ia Inspectoratului scolar, cum n-a vrut nimeni s[ stea de
vorb[ cu d`nsul la minister =i cum i s-a oferit, ca ]n batjocur[, un
post de ]nv[\[tor ]ntr-un sat ca vai de el la un cap[t de \ar[... Iar
mamei, sub amenin\area destituirii un post similar ]n cel[lalt
cap[t... P`n[ =i doamna Balint, care dup[ ce-a aflat c[ mama-i
gravid[ a ]nceput s[ v[ viziteze la noua gazd[ (vai, madam Oltea-
nu, ce femeie grozav[ e=ti: s[ na=ti pe a=a vremuri! Te stimez,
madam Olteanu!), p`n[ =i ea era indignat[: S[-=i bat[ \ara joc
de a=a oameni! Iat[-l, a ajuns =i aici comunismul de care-a\i fugit...
Ai obosit?... +i c`t mai este, c`t...

Dar dac[ zici tu... PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
The End.
&
CAPITOLUL
IX
}n graba asta a mea de a ]nghesui tot ce =tiu ]n r`ndurile de fa\[

m-am str[duit s[ \in cont mai ales de cronologie =i abia acum ]mi
dau seama c[ nu asta am urm[rit ini\ial, nu scrierea unui jurnal
care, \inut la zi, ar fi interesat, poate, prin detalii (de=i, dac[ a= fi
apelat la ]nsemn[ri zilnice pentru evenimente cu o vechime de 6
7 ani, a= fi e=uat sigur =i lamentabil!), ci s[ ajut un eventual cititor
s[ aib[ o idee general[ despre soarta unui om aruncat de ]mpre-
jur[ri pe un cap[t de lume uitat de Dumnezeu, =i, ne=tiut de ce,
uitat anume ]n momentele cruciale ale Istoriei... +i poate c[ nu at`t
uitat c`t pedepsit... (Dar de ce?)
Nu degeaba se zice c[ for\a marilor mae=tri st[ ]n aten\ia ce-o
acord[ am[nuntelor. Nu am veleit[\i de scriitor, sunt doar o victim[
care se mai vrea =i martor, =i de aceea nu e suficient s[ strig c[
m[ doare, trebuie s[ pun =i degetul pe ran[... }ncerc acum s[-mi
reamintesc etapele str[duin\elor de a m[ adapta la noile condi\ii ]n
care m[ aruncasem benevol =i constat c[ nu birocra\ia a fost prima
barier[ ce-mi st[tea ]n cale, birocra\ie, slav[ Domnului, aveam
suficient[ =i dincolo. Marele impact \inea de comunicare. +tiam c[
plec ]ntr-o \ar[ care nu mai era cea p[r[sit[ odinioar[, c[ nu voi
AURELIU BUSUIOC
mai reg[si oamenii de alt[dat[, =i chiar dac[ aveam s[-i reg[sesc

ar fi fost al\ii, de alt[ mentalitate. Eram preg[tit pentru at`ta lucru.
Dar nici prin g`nd s[-mi treac[ s[ reg[sesc un neam vorbind alt[
limb[ dec`t cea supt[ cu \`\a mamei. S[-\i pierzi graiul ]n numai
c`\iva ani! Era posibil oare?
& S-a dovedit a fi.
Atacul masiv =i arogant al tuturor mijloacelor de comunicare,
absoluta majoritate a conduc[torilor de toate rangurile (=i a rudelor,
bine]n\eles!) adu=i de aiurea, trecerea la un alfabet str[in =i impro-
priu, =coala =i bilingvismul, precum =i totala lips[ de m`ndrie, fie
ea provocat[ chiar =i de spaim[, a localnicilor au reu=it extrem de
repede s[ ob\in[ ceea ce nu putuse ob\ine o sut[ de ani de tiranie
\arist[: dezna\ionalizarea...
O, acest bilingvism!... C`nd acorzi toat[ aten\ia limbii pe care-o
vorbesc =efii, ca ace=tia s[ te poat[ ]n\elege, =i te lepezi de limba
matern[ perfect con=tient ca de ceva primitiv =i ru=inos... Ori o
]ncarci cu at`tea ]mprumuturi la ]ndem`n[, c[ nu se mai pot ]n\elege
frate cu frate...
Cred c[ am supravie\uit impactului lingvistic doar pentru c[ am
nimerit de la bun ]nceput la atelierul acela unde nu se prea vorbea
]n timpul lucrului =i unde dup[ program mai mult se ciocnea... Apoi,
de ce n-a= recunoa=te-o, peu-a-peu am reu=it =i eu s[ m[ integrez
realit[\ii, s[ str`ng la piept =i s[ m[ iau la bra\ cu ceea ce g[sisem...
Adaptarea la mediu!
Ori, cum zic ru=ii: dac[ faci parte din hait[, trebuie s[ urli =i tu!
(O dovad[ ]n plus c[ neamul basarabenilor e nemuritor.)
C`t ar p[rea de ciudat, taxofonul din osp[t[ria aflat[ la un col\

de c[min func\iona.
A ridicat receptorul la al patrulea \`rìt:
Krasnovski.
De fapt, ce voiam? S[ m[ pr[bu=esc ]n lacrimi la pieptul lui? S[-i
arunc ]n fa\[ (la telefon!) c[ nu-i dreptate ]n \ara asta?

Krasnovski ascult[. Alo!...
Am sim\it brusc c[ mi se limpeze=te creierul: ce stupizenie! Ce
idee idioat[ s[-l sun pe omul [sta care are cu totul alte interese
dec`t s[ ajute b[bu\ele la traversat str[zile.
Alo, vorbi\i odat[! +i dup[ o scurt[ pauz[, mai mult afirm`nd
dec`t ]ntreb`nd:
Mihai?!... &!
N-aveam ]ncotro, [=tia =tiu tot. V[d prin pere\i.
Eu... Tovar[=...
Stop! Nici un tovar[=! Unde e=ti?
Peste o or[ eram pe strada ce mi-o numise, ]n cel[lalt cap[t al
ora=ului. M[ a=tepta ]n fa\a unei porti\e deschise =i mi-a f[cut semn
s[-l urmez.
Salonul era aproape copia primului, doar c[ deasupra mesei
ardea un simplu bec, f[r[ abajur, iar pe covorul din perete nici un
portret: o arm[ de v`n[toare cu patul ]ncrustat =i o tolb[ de piele...
La mas[ st[tea un t`n[r care la intrarea noastr[ s-a ridicat =i
mi-a ]ntins m`na.
Face\i cuno=tin\[, zise Krasnovski, tizul t[u, Mi=a. C`nd n-ai
s[ m[ g[se=ti pe mine, o s[ r[spund[ el la telefon...
O s[ r[spund[ pe dracu strigai eu ]n g`nd. At`ta prostie am
f[cut...
Sper c[ erai singur c`nd m-ai sunat, nu e bine s[ =tie cineva
c[ ne cunoa=tem. Unii oamenii nu =tiu de ce se tem de noi...
Singur...
+i foarte sup[rat... Iar te dau afar[ din c[min?
N-aveam ]ncotro, trebuia s-o ]ncerc =i pe asta. Am povestit tot.
Krasnovski m-a ascultat atent, m-a ]ntrebat cum aflasem de
]nscrip\ia de pe dosar =i dac[ mai spusesem cuiva povestea.
Uite, dragul meu, a=a se ]nt`mpl[ c`nd ai de a face cu t`mpi\i!
Bine, s[ zicem c[ nu cite=ti directivele sau instruc\iile primite de la
forurile superioare, s[ zicem. Dar s[ nu-l cite=ti pe tovar[=ul Stalin!
Da, au fost tot felul de excese, dar Iosif Visarionovici a scris clar
=i r[spicat: fiul nu r[spunde pentru faptelei tatei! Nu r[spunde!...
A=a-i, Mi=a?
}ntocmai.
Era primul cuv`nt care-l scotea. Probabil era ca un fel de ucenic
AURELIU BUSUIOC
al lui Krasnovski.
O s[ l[murim noi lucrurile, nici o grij[. N-o s[-i l[s[m pe to\i
dobitocii s[ ne fac[ \ara de r`s... +i acum, ia zi: te-ai speriat de
mama focului =i te-ai repezit s[ stingi spaima cu un p[h[ru\. A=a-i?
Bine, foarte bine c[ m-ai g[sit! S[ nu te sfie=ti niciodat[ s[ m[
&" anun\i c`nd afli ceva ur`t... Cum altfel s[ lichid[m lipsurile dac[ o
s[ trecem indiferen\i pe l`ng[ toate? Avem at`\i du=mani, =i nu
numai afar[...
M-am ridicat.
V[ mul\umesc pentru...
Pentru ce? se mir[ el. Nu \i-am promis nimic... Doar c[ o s[
]ncerc[m... +i unde te gr[be=ti? Ia zi, cum a fost la examene?
Apropo, ]l cuno=ti pe un profesor de-acolo... M[...Ma...
Manole, ]l ajut[ Mi=a.
Da, exact, Manole... Se zice c[ e un mare filolog.
O fi crescut omul, m-am g`ndit.
Am fost colegi de liceu p`n[ ]ntr-a cincea.
Minunat! Mi=a d[ examene extern, =i se teme. Poate-ai s[
pui o vorb[! }ncepu s[ r`d[: Glumesc... }n alt[ parte dec`t aici nu
ne cunoa=tem, bine? +tii, lumea poate crede...
Nu-mi p[sa ce poate crede lumea. Altele m[ fr[m`ntau.
Tovar[=e Krasnovski, a= vrea s[...
Stai, m[ ]ntrerupse el. |i-am promis s[ fac o excep\ie... Ori
altceva ai vrut s[ m[ ]ntrebi?
Dup[ ce m[ ghicise respir`nd ]n receptor, mai venea =i cu asta...
Vezi, b[iatule, orice om care gre=e=te trebuie s[-=i ]ndrepte
gre=eala. Tat[lui t[u i-a fost dat[ posibilitatea asta de a repara r[ul
s[v`r=it. De ce s[-l deranj[m acum? }nc[ nu e=ti preg[tit s[-i scrii
sau s[-l vezi... Pot doar s[-\i spun c[ e bine, s[n[tos... Ca =i restul
familiei... O s[ vin[ o zi c`nd... }n sf`r=it, dac[ ai s[ te por\i...
M[ considera copil de gr[dini\[, ce naiba? +i vorba cu purtatul
frumos i-o auzeam a doua oar[.
Indiferent dac[ o s[ m[ ajute sau nu, va trebui s[ renun\ la
asemenea prietenie. Primul telefon trebuie s[ fie =i ultimul...
Chiar dac[ mi se par exagerate =i precis c[ sunt! toate
pove=tile astea despre ei, oamenii ace=tia au totu=i alt[ meserie

dec`t una de binefacere =i nu-i r[u s[ te \ii ceva mai la distan\[.
Dar, la urma urmei, m[ simt cu con=tiin\a curat[, n-am de ce s[
m[ tem.
+i de ce ar trebui s[ le fiu recunosc[tor? Datoria lor e s[ aib[ grij[
de siguran\a statului, iar siguran\[ ]nseamn[ =i respectarea legilor.
}n ceea ce m[ prive=te, legile au fost ]nc[lcate.
Slav[ Domnului, nu plec datornic... &#
3
Am profitat de timpul (nedorit!) liber ca s[ ]ncerc s[-mi recunosc

ora=ul copil[riei =i, ]n parte, al adolescen\ei. Aproape un an de c`nd
am revenit =i abia acum ]mi dau seama c[, de fapt, habar n-am
unde m[ aflu. Ce-am =tiut ]n acest r[stimp dec`t drumul la atelier
=i acas[ (scriu acas[ =i m[ umfl[ un r`s amar), n-am avut nici
m[car curiozitatea s[ aflu dac[ mai este sau nu curtea aceea plin[
de flori =i arbu=ti unde v`nam jaguari =i elefan\i (eterogen[ faun[,
dar ce =tie un copil!), dac[ mai st[ ]n picioare c[su\a ceea cu terasa
de pe care comandantul suprem, mama, cu Lenu\a ]n bra\e, revoca
ordinele pe care \i le d[deai singur, salv`nd astfel ba un boboc de
trandafir, ba vreo glastr[ cu cine mai =tie ce exotic[ buruian[ scoas[
la razele soarelui...
Mi se p[rea firesc s[ ]ncep pelerinajul sentimental anume de la
fostul c[min. Strada am recunoscut-o f[r[ greutate, doar pe ici-colo,
la grilajele de fier forjat, ciudat lucru, se mai ad[ugase din interior
c`te-un gard de sc`nduri vopsit ]n culori stridente. Poate din mo-
destia noilor locatari?
A= fi recunoscut-o =i cu ochii ]nchi=i. Era ]ntreag[, gardul la fel,
doar l`ng[ porti\[ crescuse o gheret[ alb[. Singur vi=inul pitic
]ncepuse s[-=i piard[ frunzele, dar a=a f[cea ]ntotdeauna: se gr[-
bea =i la ]nflorit, se gr[bea =i la hibernat. Terasa abia se vedea din
spatele boschetului de trandafiri c[\[r[tori, dar era goal[. Oricum,
chiar s[ fi fost cineva... Poate Paulina?... M[ pufni r`sul la amintirea
ini\ierii ratate.
M[ d[dui, totu=i, mai aproape de gard, voiam s[ v[d dac[ mai
st[ la locul ei magazia de lemne, ]nainte i se vedea din strad[ un col\.
Idi, idi, =agai!
AURELIU BUSUIOC
Nu luasem seam[ c[ este cineva ]n ghereta de la porti\[. Solda-

tul cu chipiu albastru nu p[rea deloc prietenos, nu cred c[ ar fi
acceptat s[-mi asculte amintirile din copil[rie...
Am f[cut uli\a ]n tot ]ntinsul, pe urm[ aveam s[ aflu c[ este
cartierul reziden\ial, dar nu m-a interesat niciodat[ copilul c[rui =tab
&$ doarme ]n c[m[ru\a Lenu\ei... Trotuarele erau acum asfaltate, cele
de c[r[mid[ ro=ie le-am g[sit pe alte str[zi, ]n lungul c[rora am
hoin[rit p`n[ pe ]nserate.
C`nd am ajuns la poalele dealului pe care l-am urcat patru ani
la r`nd ca s[ ]nghit =tiin\a ce trebuia s[ mi-o ofere primara, am avut
un =oc de care nu o s[ scap lung[ vreme: ambele cl[diri, =i cea a
liceului de fete, =i cea a normalei cu =coala noastr[, cele dou[
vapoare de un alb orbitor, care plutiser[ cu anii mei de prim[ ]nv[-
\[tur[ ]n marea verde a uria=ei gr[dini ce le ]nconjura, erau acum
dou[ epave, m[runte =i jalnice. Cui i-o fi trebuit jertfa asta, ca =i
cinematograful de zi, din sc`nduri str`mbe, ridicat al[turi de ruine?
Am mai tr[it ceva asem[n[tor c`nd peste c`teva zile am nimerit
pe locul fostului l[ca= de cult al catolicilor. O gr[mad[ de pietre
gola=e...
Nu c[ m-ar fi animat cine =tie ce sentimente religioase, dar pe
treptele acestei suple, aproape eterice construc\ii, ]n clasa a patra
am s[rutat pentru prima dat[ o fat[.
Primul s[rut...
Soldat, de altfel, cu o palm[.
4
Student.
Totu=i student.
Ca s[ vezi cum poate ]ntoarce via\a unui om un peticel de h`rtie!
L-am primit cu doar dou[ zile ]nainte de ]ntì septembrie, c`nd, la
drept vorbind, l[sasem orice speran\[. Nu era un formular obi=nuit,
cu goluri ce trebuie completate de m`n[, era ]ntreg tras la ma=in[,
=i semnat manu propria de chiar secretarul comisiei de admitere.
Ionu\ radia pur =i simplu:

Vezi? Am reu=it s[-l conving pe rector! Oricum, era evident
c[ s-a f[cut o prostie. Bine c[ s-a reparat.
Nu mai pricepeam cui trebuie s[-i fiu recunosc[tor. De fapt, nici
nu-mi p[sa: eram student =i basta! Dar siguran\a cu care Ionu\ se
repezea s[-mi fie salvator...
Ai mai fost pe la el?
D-apoi cum... L-am b`zìt p`n[... &%
Nu ziceai tu c[ te are =i pe tine cu pufu=or pe boti=or?
A-a... la asta te g`ndeai! Poate spune orice! Taic[-meu a fost
condamnat la doi ani, pentru un fleac, prea o f[cea pe spiritualul...
N-a fost considerat du=man al poporului. S[ nu fi dat r[zboiul, de
mult s-ar fi ]ntors acas[... A=a c[ musiu rectorul nu m[ poate avea
la m`n[ dac[ nu m-au putut avea alte instan\e...
Nu mi-a pl[cut discu\ia provocat[ de Ionu\, l[sa un fel de sedi-
ment nici nu =tiu cum s[-l numesc, din fericire n-am mai revenit
niciodat[ la tema aceasta.
Bobocii din anul ]ntì al meu se ]ntindeau ca v`rst[ ]ntre =ai-
sprezece =i treizeci =i ceva. B[ie\i =i fete, mai ales de la \ar[, ca
]mbr[c[minte destul de modest echipa\i, ]n orice caz cenu=iu, dar
=i mai r[u ar[tau ca limbaj.
De=i la admitere foarte mul\i candida\i se prezentaser[ ]n uni-
forme militare, f[r[ epole\i, acum nu se mai vedea nici zare de
echipament cazon. L-am ]ntrebat din curiozitate pe unul din colegi,
pe care ]n iulie ]l v[zusem transpir`nd nevoie mare ]ntr-un veston
]ncheiat p`n[ la g`t unde a f[cut armata.
Care armat[?
I-am zis de uniform[.
Ha-ha! a prins s[ r`d[. Era a lu un drug de-al meu. Da cei
din comisie =tiu c[ voenè au ligote.
Cine? Ce au?...
Parc[ nu =tii c[ militarii au ni=te... ni=te...
}nlesniri?...
Aha!...
Ar fi trebuit s[ fiu mai prudent: ]nc[ din prima zi am fost titluit cu
rom`na=ul...
La cap[tul celei de a doua s[pt[m`ni de studiu =tiam tot. Sau
aproape tot.
AURELIU BUSUIOC
C[ limba pe care-o folosesc mul\i dintre colegii mei nu-i incomo-

deaz[ pe unii pedagogi;
C[ majoritatea lec\iilor se fac ca la primar[: \i se dicteaz[ =i scrii
la ureche;
C[ tot ce \ine de =tiin\ele politice, ]n care noi, la agronomie, abia f[-
&& ceam primii pa=i, trebuie conspectat =i ]nv[\at (de preferin\[!) pe de rost;
C[ la facultatea de istorie se educ[ to\i viitorii conduc[tori (]n lipsa
temporar[ a unei =coli superioare de partid) =i c[ de la filologie la
conducere po\i ajunge doar ca activist de comsomol;
C[ exist[, ]n sf`r=it, dou[ categorii de cet[\eni ai \[rii: cei de
dincolo =i cei de dincoace. De Nistru, fire=te! +i c[ cei ce n-au avut
norocul s[ vad[ lumina r[s[ritului mai devreme dec`t ceilal\i au
doar perspectiva subalterniatului...
M[ temeam de lucrul acesta, dar s-a dovedit c[ nu sunt un
bunic al anului. Erau al\ii =i mai trecu\i ca mine, dar cum aveam
cuno=tin\e ceva mai ]ntinse, oricum, nu f[cusem o =coal[ la repe-
zeal[, cur`nd aveau s[ m[ consulte mul\i colegi. Ba uneori eram
luat =i de confident...
Cererea de a mi se acorda loc la c[minul studen\ilor n-a trezit
mare r[sunet ]n inima administra\iei, mai precis nici un ecou, a=a
c[ ]mi vedeam mai departe de baia o dat[ pe s[pt[m`n[, drumul
de o jum[tate de or[ p`n[ la tramvai cu o transbordare =i scrisul
mecanic de conspecte la ni=te materii cel pu\in stupide. (Am ]ndr[znit
odat[ s[ m[ pl`ng unei colege, Irina, o pu=toaic[ ce tot ]ncerca
s[-mi fac[ ochi dulci =i ]i avea dulci! c[ m[ scot din pepeni
conspectele la Istoria partidului, toate ca toate dar manualul acesta
era aproape unicul pe care-l puteai afla pe toate drumurile. La care
dudui\a mi-a pus m`na pe gur[, speriat[ de-a binelea: Taci! S[
nu mai spui la nimeni! Nu =tii c`\i =pioni s`nt ]mprejur?!...)
Dar spre marea mea surpriz[ =i satisfac\ie, problema spa\iului

locativ necesar unui ]nghi\itor de =tiin\[, cum m[ lua peste picior
Fedea, altfel prieten foarte devotat, mi-a rezolvat-o chiar el.
Pe la ]nceputul lui august am`ndoi b[ie\ii ]=i trecuser[ cu bine

examenele =i fuseser[ angaja\i strungari plini. Fedea era sigur c[
asta ]nseamn[ a fi b[rbat adev[rat =i dup[ ce disp[ru c`teva seri
la r`nd ne anun\[ solemn pe to\i c[ se ]nsoar[.
M[i fra\ilor, o fat[ prima-ntì! Lucreaz[ la fabric[ =i nu-i zi s[
nu aduc[ acas[ un kil-dou[ de c`rna\i! Un raz chiar m-am speriat,
o str`ng =i eu ca omul la dragoste, de, =i unde dau cu m`na de
ceva... Zic, fa, tu nu cumva e=ti pe jum[tate b[rbat?!... Da ea &'
unde ]ncepe s[ se hlizeasc[: Tu ce-ai crezut, acolo ne pune cineva
c`rna\u-n traist[? Stra=nic[ gospodin[!...
Au hot[r`t s[ fac[ nunta mai t`rziu, la \ar[, iar p`n[ atunci s[
]nchirieze o c[m[ru\[, s[ vad[ dac[ se potrivesc unul cu cel[lalt.
+tii, dac[ umbla omul toat[ vremea cu c`rna\ul... conchide
filosofic Fedea spre zgomotoasa veselie a ortacilor.
Oricum, dar pentru un timp aveam s[ r[m`nem ]n doi cu lini=titul
Timofei. (M[i, eu sunt singurul rus din lume care doarme dup[ ce
se ]mbat[!) Nu se =tia pe c`t timp, dar... Mai era Maria Petrovna!
}ntr-o zi vin acas[ =i nu recunosc odaia: numai dou[ paturi, (pe
unul dormea dus Timofei), ]ntre ele o mas[ aproape ca lumea, dou[
scaune =i la perete un dulap de dou[ ori mai mare dec`t cel vechi.
Maria Petrovna radiaz[:
Iaca, un ceas ]n urm[ mi-a venit unul de la uzin[, cu un ucenic
nou. Zic, unde s[-l bag? P[i nu erau trei paturi aici? Ba zece!
zic. Doi ]ntr-un pat dormeau, unde s[ mai bagi al treilea pat! S-a
]nv`rtit c`t s-a ]nv`rtit =i au plecat am`ndoi. Iaca, acuma ai s[ po\i
]nv[\a, Timofei ]i cuminte.
Cumsecade femeie. }n situa\ia ei alta s-ar fi ]ncr`ncenat...
Dup[ anii pierdu\i dar cu munc[ serioas[! la agronomie,
=coala de aici mi se p[rea o joac[ de copii =i ]ncepeam s[-mi sparg
capul cu ideea de a afla ceva paralel, pentru c[ m[ cam b[gam cu
]ncetul ]n banii aduna\i. Era, totu=i, insuficient[ bursa... +i m-a= fi
dus numaidec`t la ]nc[rcat vagoane sau alt[ treab[ dac[ n-ar fi
venit Ionu\ cu ideea:
Ascult[, fraere, ce-ai zice ca la toamna viitoare s[ intri ]n anul
trei? Un mic efort =i...
O s[ mi se considere anatomia erbivorelor drept literatur[
str[in[ =i fiziologia gimnospermelor drept lingvistic[?...
R`zi tu, r`zi, Harap Alb, dar dac[ mìne ]\i aduc permisiunea
AURELIU BUSUIOC
rectorului s[ dai anul la prima sesiune, iar pe al doilea s[-l prepari

]n semestrul doi? Ori nu te-ar \ine balamalele?... S[ zicem c[
lucr[rile de curs =i conspectele respective \i le-a= aduce eu, de prin
arhiva catedrelor...
Doamne, ce simplu nasc ideile mari ]n capetele altora!
'
CAPITOLUL
X
Pobeda, 28. IX. 52

Mih[i\[, feciora=ul =i fr[\iorul nostru drag!
Nici nu-\i ]nchipui, Mih[i\[, nici nu-\i po\i ]nchipui c`t[ bucurie ne-a
adus scrisoarea ta de la 18 august pe care zici c[ ne-ai scris-o
noaptea. Noaptea-i pentru odihn[, de ce strici ochii? Dar ce scriu
eu? Tu zici c[ te-ai aranjat bine, de ce n-ai terminat facultatea aceea?
Nu trebuia s-o p[r[se=ti. }n\elegi? Nu trebuie s[ ai grija noastr[, noi
o ducem bine, chiar foarte bine. Eu acuma sunt mare =ef =i avem de
toate, =i f[in[, =i zah[r. O s[-\i spun ce, dar mai ]ntì s[-\i vorbesc
despre fete. Lenu\a a c[p[tat ]nvoirea s[ fac[ clasa a zecea la =coal[,
nu particular =i e foarte fericit[ c[ o s[ aib[ prietene. Ani=oara este
]n clasa a doua =i e foarte m`ndr[. Numai Tincu\a e un pic bolnav[,
dar are s[ se fac[ bine. Neap[rat! Pe tata cred c[ o s[-l v[d repede,
mi-a promis =i primul secretar.
Acum s[-\i spun cum a fost. C`nd ne-am mutat ca s[ fim mai
aproape de tata, am luat ]n grab[ =i un s[cule\ cu semin\e din Banat.
}n prim[vara asta am dat de el. +i ]n satul Maloe Medvejie, am luat si

am pus ]n p[m`nt toate semin\ele, ]n straturi. N-au r[s[rit multe, aici
nu-i prea cald.
Dar ni=te p[trunjel, m[rar =i alte vreo dou[ soiuri tot au ie=it.
Numai c[ ]n p[r\ile astea nu se obi=nuiesc astfel de condimente, =i
\a\ele din sat au ]nceput s[ umble cu vorbe c[ eu s[desc buruieni de
vr[ji ca s[ le iau b[rba\ii! }\i po\i imagina a=a prostii! Numai c[ vreo
dou[ au trimis chiar =i pl`ngeri la comitetul raional! A venit un in- '
structor, a cercetat, a mirosit =i a plecat f[r[ s[-mi spuie nimic. Eu
nici s[ mai ies pe uli\[! Dar peste vreo dou[ s[pt[m`ni, fiind aici cu
treab[ primul secretar, a venit =i la noi s[ vad[ de ce se pl`ng femeile.
C`nd a v[zut p[trunjelul =i m[rarul ce mai r[m[sese pentru c[ ]ntr-o
noapte cineva c[lcase straturile! a ]nceput s[ r`d[. Era venit =i el
de pe la sud, a=a c[ =tia despre ce-i vorba. M-a ]ntrebat de una, de
alta, cine-i tata, =i p`n[ la urm[ mi-a propus s[ trec la Pobeda, la
raion, ]n calitate de specialist ]n selec\ia semin\elor. Bine]n\eles c[
nu m-am ]nvoit, ce specialist din mine? Dar mi-a spus c[ mai r[u dec`t
cel pe care ]l are nu poate fi nimeni, iar eu, cel pu\in, nu beau. A=a
c[ m-a obligat s[ m[ supun. Oricum, mai aproape de =coala Lenu\ei
(el a dat ordin s[ fie primit[!) =i mai aproape de Tincu\a. A=a c[ stau
cu burta pe carte =i studiez soiurile...
Parc[ merge, dar de n-ar fi fost =coala tatei...
Dar c`te \i-am mai scris! Cred c[ \i-am f[cut capul calendar.
Scrie-ne despre tine, =i eu =i fetele ardem de ner[bdare ca s[
afl[m c`t mai multe. E=ti student? Nu-\i pare r[u s[ schimbi pro-
fesia? Ce m[n`nci tu, b[iatul mamei, cine-\i g[te=te m`ncarea?
Cine-\i spal[ rufele?
A=tept[m cu dragoste scrisorile tale =i nu uita c[ po=ta umbl[
]ncet...
Te s[rut cu drag, b[iatul meu, =i a=tept ve=ti multe, multe.
Mama.
Mihai, eu azi am luat 5 la =coal[ pentru c[ am =tiut undei moldavia.

Eu am spus Moldova, dar Liubov Vasilivna a zis moldavia dar tot mea
dat 5 te s[rut tare Anna.
Fr[\ioare, sunt ]ntr-a zecea, la =coal[. A opta =i a noua le- am dat
particular Acum mai am =i cu cine vorbi. Ce-i drept nu prea =tiu cum
o s[ pot da la medicin[, o fat[ de-aici (tot de pe la noi) n-a fost
AURELIU BUSUIOC
admis[. Dar poate o s[ am noroc... Eu am crescut, cred c[ n-ai s[

m[ recuno=ti, dar cred c[ n-ai stat pe loc nici tu. Scrie-mi.
Te s[rut[ sora ta Elena.
'
2
Nu mai \in minte pe unde, dar precis am citit pe undeva c[

aproximativ zece procente din popula\ia globului sunt indivizi spe-
ciali (indiferent ]n ce direc\ie, spre plus sau spre minus!), iar restul
de nou[zeci alc[tuiesc masa. Ca s[ nu-i zic altfel.
Nu =tiu pe ce num[r de in=i s-au calculat cifrele, dac[ s-au testat
na\iuni pur-s`nge sau grupuri amestecate, de una sunt sigur: cei
care au tras concluzia se pot bucura de tot sprijinul meu. Cu adaosul
c[ legitatea descoperit[ se aplic[ =i la colective mici.
}n spe\[ la anul meu.
Suntem patruzeci =i doi. Dintre ei 37,8 procente ]=i v[d lini=ti\i
de treaba pentru care au venit aici. Dar ceilal\i, adic[ 4,2 procente,
au ]nceput s[-=i dea talentele pe fa\[ ]nc[ din primele zile =i absolut
voluntar. Unul s-a oferit at`t de insistent s[ fie =eful grupei, ]nc`t ]n
cele din urm[ a fost ales. Cine-l =tie ce talente de organizator o fi
av`nd, ]n orice caz for\[ de convingere ne-a demonstrat c[ are. O
gr[sulie cu p[rul vulvoi ca s[ par[ mai ]nalt[ =i pe ni=te tocuri
imposibile, de=i un pic sc`lciate, nu s-a ]mpotrivit prea sigur c`nd
s-a ales responsabilul de sindicat. La alegerea secretarului (sau
organizatorului?) de komsomol s-au citat dou[ nume din oficiu,
urm`nd ca masa, chipurile, s[ decid[.
C`nd cei doi tinerei, b[\o=i nevoie mare, au ]nceput s[-=i prezinte
biografiile vag roman\ate, nu mi-am putut re\ine un strig[t de invi-
dioas[ admira\ie: at`t de juni =i at`tea realiz[ri ]n urm[!... Am votat
pentru cel care pe l`ng[ numeroase alte ini\iative la =coala ce-o
absolvise mai organizase pentru colegi =i o excursie ]n satul vecin.
(Fire=te, mai apoi s-a descoperit c[ at`t eu c`t =i vreo al\i cinci colegi
nu aveam drept de vot, nefiind membri ai organiza\iei, dar ar fi fost

prea neserios s[ se repete procedura.)
Ei bine, cred c[ am fost totu=i prea subiectiv c`nd am ales.
}n aceea=i zi organizatorul ne-a oprit dup[ cursuri ca s[ scrie lista
celor ce fac =i a celor ce nu fac parte din komsomol. Fire=te c[ eu
trebuia s[ fiu cel care-l putea interesa mai mult.
Cum, nici ]n Rom`nia n-ai fost komsomolist?...
Nici... '!
Da, o \ar[ ]napoiat[... Unde nu-i ]n\eleas[ munca de pro-
pagand[ =i agita\ie, nu se face treab[...
Vreo s[pt[m`n[ n-am mai sc[pat de el. Cum g[sea o clip[
liber[, m[ lua undeva ]ntr-un col\ ca s[-mi bage ]n cap glorioasa
istorie a komsomolului, statutul organiza\iei =i exemple din propriile
realiz[ri pe t[r`m propagandistic.
De=i un pic b`lbìt, vorbea cu o vitez[ uluitoare, lucru care ]i l[sa
cu gura c[scat[ pe ascult[tori: cu asemenea vitez[ pot vorbi numai
cei cunosc[tori ]n materie.
}n cele din urm[ a venit =i ziua c`nd m-a g[sit destul de copt
pentru a l[rgi cu mine r`ndurile organiza\iei.
S[pt[m`na viitoare am s[ te recomand adun[rii. Preg[te=te-te!
N-a mai fost necesar[ nici o preg[tire: adunarea se am`na
pentru o alt[ dat[.
+tii, tu s[ nu retr[ie=ti! (a retr[i traduc`ndu-se prin a nu
pune la inim[), sunt ni=te chestii...
N-am mai aflat niciodat[ care sunt chestiile, cum n-am mai
discutat niciodat[ cu t`n[rul entuziast Vitalii pe tema viitorului meu
politic...
}n schimb preluase obiceiul de a se ocupa de clipele mele libere
Irina. Pu=toaica, destul de dr[gu\[ de altfel, era fiica unei ]nv[\[toare
de \ar[ =i orfan[ de r[zboi. Taic[-su, fost secretar la prim[rie,
fusese mobilizat ]n chiar primele zile dup[ revenirea armatei ro=ii,
iar ]ntr-o lun[ de zile sosise =i vestea c[derii lui eroice undeva ]n
Polonia.
Nu =tii matale, tovar[=e Mihail (n-o puteam convinge s[-mi
spun[ pe nume!), prin ce-am trecut! Cine =tie pe unde-am fi nimerit
]n 49 dac[ n-ar fi murit tata pe front... Dar c`t de greu ne-a fost
f[r[ el pe timpul foametei... +tii ce foame am tras pe-aici?
Nu prea =tiam. Doar c`te ceva, de la Fedea, dar =i el =tia mai
AURELIU BUSUIOC
mult din auzite, pe vremea aceea era la armat[.

M`nca lumea lobod[ =i coaj[ de copac... Jum[tate de sat a
murit. Da la gar[ putrezeau movile de grù =i p[pu=oi... Umblau
ni=te c[c[cio=i de-alde Vitalii al nostru cu solda\ii =i m[turau de la
oameni tot ce g[seau prin poduri. La noi nu s-a ]nt`mplat, dar ]n
'" satul vecin s-au m`ncat =i oameni...
Era de o sinceritate =i o naivitate dezarmant[.
Matale =tii ce-i aceea distrofie? Nu =tii... Iaca, uit[-te!
St[team am`ndoi la ultima mas[ din auditoriu. }=i trase de vreo
dou[ palme fusti\a:
Vezi ce-s de umfla\i? Doctorii spun c[ toat[ via\a am s[ umblu
cu genunchii [=tia...
Sim\ii c[ mi se ]nv`rte capul. Nu aveam suficient[ experien\[ ca
s[ pot aprecia calitatea unor genunchi, dar nici destul de b[tr`n nu
m[ sim\eam ca s[ vegetez ]n alt[ lume...
Cred c[ exagerezi, Irinuco... }n orice caz nu se observ[.
Ea m[ privi uluit[:
Chiar crezi?...
+i imediat, de parc[ ar fi descoperit brusc pricina imaginarei
ur`\enii a genunchilor, urm[ =i hot[r`rea ce avea s-o ia:
N-am s[ intru ]n komsomol! D[-l la dracu!...
}mi amintea de Lenu\a. Ca =i de Tincu\a =i Ani=oara ]n acela=i
timp.
C`t ]mi lipseau...
Ca =i ei, pu=toaicei acesteia, tat[l...
Probabil c[ ]n mare parte eu jucam rolul celui disp[rut din via\a
ei odat[ cu ceea ce ar fi trebuit s[-i fie copil[ria.
Dar s[ nu spui la nimeni ce-am spus, bine? Unde te ]ntorci
numai =pioni!...
}mb[tr`nim totu=i, Mihai...
}ntr-o sear[, cum ne plimbam ]mpreun[ prin curtea lag[rului, am

adus vorba despre enigmaticul suflet rus. Contele S. ]ncepu s[

r`d[:
+i dumneata, adic[, te la=i furat de cli=eele gazet[re=ti. S[-\i
spun o istorie c`t se poate de adev[rat[, chiar prea...
A t[cut o vreme, i-am v[zut fa\a crisp`ndu-se, de parc[ l-ar fi
]ncercat o amintire nedorit[.
Locuiam pe o mo=ie destul de ne]semnat[ ]n apropierea
ora=ului Tula, poate-ai auzit. Fusese c`ndva o proprietate mare, dar '#
reforma lui Alexandru ne-o retezase bine. Nu a= putea spune, totu=i,
c[ eram sc[p[ta\i, dimpotriv[, iar taic[-meu, ]ntors de la studii din
Fran\a, hot[r`se c[ o parte din venit este dator s[-l pun[ pe altarul
=tiin\ei, mai precis c[ va trimite ]n fiecare an la studii liceale =i
universitare doi dintre cei mai dota\i copii din satul ce \inea oricum
de mo=ie. Astfel trebuie s[ ne dovedim patriotismul, =i nu flec[-
rind. Prin anul 15 venise r`ndul =i unui fl[c[oan de v`rsta mea.
+coala primar[ =i o parte din liceu le f[cuser[m ]mpreun[, era
]ntr-adev[r capabil =i tata ]i pl[tea o sum[ destul de ]nsemnat[ ca
s[ fac[ politehnica la Moscova. Eram =i eu la studii, ceva mai la
Sorbona, a=a c[ ]l pierdusem din c`mpul de vedere. (Se =i n[scuse
o tradi\ie, dac[ o pot numi a=a: ]n fiecare an to\i stipendia\ii tatei ne
vizitau la conac ca s[ se laude cu succesele ob\inute.)
+i po\i ]n\elege groaza, dar mai ales nedumerirea noastr[, c`nd
la ]nceputul lui 19, ]n fruntea mul\imii de \[rani, =i de-ai no=tri =i
str[ini, care ne-au ]nconjurat casa =i i-au dat foc ]ncep`nd, din
fericire, de la acareturi, l-am recunoscut pe studentul nostru... Am
sc[pat nem[cel[ri\i ca prin minune, vizitiul ne-a salvat. Dar Egor,
fratele mai mic, avea doar doisrezece ani, a fost ]mpu=cat chiar de
m`na celui care-l numea pe tata binef[c[torule...
Nu, nu, nu-i nevoie de condolean\e, a trecut at`ta timp... Vor-
beam de enigmaticul suflet rus... Iat[ un caz tipic, nu? Bine]n\eles
c[ mai t`rziu, mult mai t`rziu am ]ncercat s[ ]n\eleg gestul lui f[r[
discu\ie banditesc. Un criminal din voca\ie? Nu, nu s-ar fi putut s[
nu dea un semn... Un psihic labil, dus p`n[ la ]ntunecare de ideea
nebun[ a luptei de clas[?... Doar par\ial, a=a cred... Sigur, cel pu\in
pentru mine, e alt motiv: \[ranul rus n-a fost niciodat[ liber, s-au
n[scut sclavi genera\ie de genera\ie, sute de ani au adunat ]n ei
ura fa\[ de st[p`ni, s-a stocat ]n ei ur[ care trebuia s[ se dezl[n\uie
odat[ =i odat[... Enigmaticul suflet rus... Bol=evicii care contau pe
AURELIU BUSUIOC
muncitori au g[sit ]n Rusia un aliat nea=teptat, era suficient s[-i

ating[ coarda potrivit[. Dar tot acest aliat, mujicii, au s[-i dea =i pe
ei ]n g`t: sclavia continu[...
}l ascultam atent, dar nu puteam p[trunde cu mintea mai departe
de groz[via asta: s[ ucizi un copil numai din cauz[ c[ te fr[m`nt[
'$ nu =tiu ce memorie ancestral[?...
Contele S. se opri brusc =i-mi puse mìnile pe umeri:
Michel, uit[ toate chestiile astea. B[tr`ne\ea, ce s[-i faci... Am
sc[pat din vedere unde te duci...
Mi-am adus aminte discu\ia aceasta pe la mijlocul lui octombrie,
c`nd ]ntr-o pauz[ Irina mi-a f[cut semn s-o urmez =i m-a urcat pe
coridorul de la ultimul etaj.
E vorba de un complot, Irinuc[?
P[rea speriat[:
Ce i-ai f[cut lui Vitalii?
Trebuia s[-i fac ceva?
Eu te ]ntreb serios...
De vreo dou[ s[pt[m`ni nici n-am vorbit cu d`nsul. Dar ce
s-a ]nt`mplat?
Feti\a cercet[ mai ]ntì coridorul:
S-a ]nt`mplat c[ blegul umbl[ cu o scrisoare ]n contra ta... A
matale... Adun[ isc[lituri. Mi-a dat-o =i mie s-o citesc, dar n-am
semnat...
Mersi... Probabil, o scrisoare de dragoste.
Ve=nic cu glumele matale... Scrie c[ noi suntem contra ca s[
dai examenele ]nainte de sesie, adic[ noi s[ ne spetim ]nv[\`nd,
iar matale s[ treci prin facultate ]n joac[... +i mai scrie...
Mai scrie?...
C[ la ora de marxism ai citit c[r\i rom`ne=ti...
Da-a... Cum crezi, am s[ fiu sp`nzurat?
Irina se ]nv`rti pe tocuri =i plec[ extrem de sup[rat[.
Aveam deja trei examene reu=ite: La Ionu\, la Gramatic[ =i la
Literatura str[in[. Francezul se cam ferea de mine, ]i d[dusem
traducerea, dar nu se prea gr[bea s[-=i onoreze promisiunea. Ce
l-o fi deranjat pe komsomolist graba mea? +i ce carte rom`neasc[

oi fi citit?...
Pricina am descoperit-o chiar seara, acas[. }mi lipsea din gean-
t[ Fuente ovejuna a lui Lope de Vega, cump[rasem ocazional
volumul din motive sentimentale: purta =tampila bibliotecii fostului
meu liceu...
Peste vreo dou[ zile m[ chiam[ Ionu\, e un fel de diriginte al
grupului nostru. '%
Fii mai atent cu pro=tii. Pe secretarul de partid l-am convins
c[ Lope nu-i rom`n, de altfel \ine-\i cartea, dar colegul [sta al t[u
te cam pa=te. I-ai f[cut ceva?
Nimic...
A=a mi-am amintit de discu\ia cu contele S. Enigmaticul suflet
rus... Posibil s[ existe =i un enigmatic suflet basarabenesc... Adic[
de ce posibil? Precis! +i se manifest[ printr-o vigilen\[ extrem[,
voluntar[, =i aproape ]ntotdeauna urmat[ de un raport, =i el volun-
tar, cui trebuie. Nu =tiu dac[ e ceva ancestral, ]n orice caz mai
multe sute de ani trebuie s[ numere, e ca o datin[. Probabil n[scut[
din voin\a de a supravie\ui ]n condi\ii extreme, ]n calea tuturor
nenorocirilor, f[r[ mun\ii ]n care s[ te retragi, f[r[ p[durile c[zute
prad[ propriei ignoran\e... Ce te faci c`nd vine turcul? }\i torni vecinul
care a cochetat cu le=ii... Vezi ce loial sunt? Ce te faci dac[ vine
rusul?...T[tarul?... +i ne t`r`m astfel dintr-un secol ]n altul, dintr-un
mileniu ]n urm[torul... Nici tu sclav, nici tu libert: basarabean!
Oare s[ aib[ ]ntr-adev[r dreptate mititica Irina cu =pionii ei? Dac[
acest Vitalii, cu care n-am discutat altceva dec`t statutul komso-
molului, g[se=te de cuviin\[ s[ m[ frece pentru nimic, ]mi imaginez
ce mai groz[vii ar putea semnaliza ceilal\i colegi care m[ ]ntreab[
la tot pasul ba despre una, ba despre alta... Ba nu, sper c[ nu m-am
]mboln[vit de vreo fobie...
Este ]ns[ un lucru care m[ roade ]n permanen\[, o obsesie:
mama nu-mi r[spunde la ]ntreb[ri! L-a v[zut sau nu pe tata? Ce
se ]nt`mpl[ cu Tincu\a? De ce tonul acesta c[utat lejer, ce se
ascunde ]n spatele misivelor ei optimiste?...
Am mai ]ntrebat pe unul, pe altul: se circul[ liber prin \ar[.
Drumuri grele, e adev[rat, trenuri supra]nc[rcate, dar am mai v[zut
noi din astea!
S[ =tiu c[ undeva, pe lumea asta, se afl[ familia mea =i eu s[
AURELIU BUSUIOC
stau cu mìnile ]n s`n? Cel pu\in c`nd e vorba de mama =i fetele?...

Ar trebui s[ fiu o inim[ de piatr[ ca s[ nu ]ntreprind ceva.
Probabil ar trebui s[ accelerez la examene =i s[-mi croiesc vreo
dou[ s[pt[m`ni libere.
Hot[r`t lucru.
'&
CAPITOLUL
XI
De data aceasta cita\ia era de la Comisariatul militar.

Mi-a adus-o un vl[jgan bun pentru o gard[ de onoare (dac[ ar
fi avut capul ceva mai mare) =i care mi-a strigat numele pe toate
coridoarele.
Vitalii, care sau m[ ignora sau m[ evita de c`te ori avea ocazia,
a s[rit pe nea=teptate:
Trebuie s[ iei sprafc[ de la cancelarie c[ e=ti student, altfel
te duci la armat[!
L[sa impresia c[ e pe drumul concilierii. I-am urmat sfatul.
}mi r[m`nea timp exact c`t s[ dau o fug[ p`n[ acas[ s[-mi iau
livretul.
}n fa\a Comisariatului, unde de obicei se ]nghesuia lume peste
lume, nu se vedea nimeni, m[ =i g`ndeam c[ ora 16 p. m. (exist[
=i un 16 a. m.?...) nu este cea mai potrivit[ pentru o vizit[ medical[
sau alt[ procedur[, c`nd dintr-o ma=in[ parcat[ al[turi r[sun[ un
claxon scurt.
Era vechiul cunoscut, Opelul Kapitän.
Mi=a cr[p[ portiera =i ]mi f[cu un semn discret s[ urc.

M[ tr`ntii destul de ne]ndem`natic peste Krasnovski =i ]i ]ntinsei
mecanic adeverin\a.
Krasnovscki o lu[ mirat, citi =i ]ncepu s[ r`d[:
Po\i s[ te pi=i pe d`nsa! Eu te-am chemat, nu saldafonii!
Nu s-a putut lini=ti tot drumul:
Ai f[cut ]n pantaloni, a=a-i? Te =i vedeai cu stea ro=ie ]n
frunte... ''
Opelul stop[ pe trotuar, l`ng[ una din intr[rile de servici ale
ministerului lor...
Era o noutate.
Nu a= putea spune c[ m[ sim\eam ]n apele mele. +i nici labirintul
de coridoare sem[n`nd perfect unul cu altul nu era de natur[ s[
inspire optimism. Dimpotriv[. Au o proprietate a=ez[mintele acestea
oficiale: de cum le treci pragul, te sim\i neap[rat vinovat de ceva,
dator, indiferent dac[ ai venit s[ dai socoteal[ sau s[ ceri ceea ce
\i se cuvine de drept...
Ei, tovar[=e Olteanu, iat[-te =i la noi acas[. F[-te comod.
Nu prea ]mi inchipuiam cum te po\i face comod ]ntr-o camer[
]ngust[, cu o mas[ absolut goal[, c`teva scaune ]n lungul peretelui,
un dulap de fier, sigilat, =i portretul lui Stalin rup`nd o \igar[ ca s[-=i
umple luleaua.
M[ a=ezai pe marginea unui scaun, Mi=a se rezem[ de pervazul
]nalt al singurului geam. Krasnovski se s[lt[ pe mas[ chiar ]n fa\a
mea.
Curios, ne ]nt`lnisem de dou[ ori p`n[ acum, dar dac[ mi-ar fi
cerut cineva s[-l descriu, n-a= fi fost ]n stare. Poate doar mìnile,
albe, cu peri=ori incolori =i pistrui, cu degete lungi, sub\iri =i nervoase,
ni=te mìni mai degrab[ de pianist... Acum ]l aveam ]n fa\[ ]ntreg,
dar imaginea lui disp[rea de pe retin[ imediat ce ]ntorceam privirea.
Memoria nu avea ce s[ re\in[: totul obi=nuit, =ters. Poate doar ochii
total inexpresivi...
Krasnovski ]ncepu s[ bat[ toba cu degetele ]n t[blia mesei.
Pauza se lungea nesf`r=it de mult. Dup[ asemenea pauze urmeaz[
a=a-zisele lovituri de teatru. Creierul ]mi lucra ca un arc dezl[n\uit,
dar n-avea la ce s[ se opreasc[...
Vas[zic[, Mi=a, s[ri de pe mas[ Krasnovski, zi, cum merg
AURELIU BUSUIOC
treburile.
Mi=a, adic[ eu.
Treburile lui Mi=a mergeau bine. La universitate normal, are
unde-=i pune capul la odihn[, cu examenele st[ bine, i s-a permis
s[ dea extern =i le d[, slav[ Domnului, de=i e nevoie de ceva efort,
oricum, a ]nceput-o ]ntr-un fel =i trebuie ]n multe direc\ii s-o ia de la
cap[t... +i ar fi toate de-a dreptul excelente dac[ s-ar =ti al[turi de
familie...
Ai vrea s[ li te al[turi? z`mbi Krasnovski.
Cred c[ ar fi mai potrivit s[ mi se al[ture ei... ]ncercai =i eu
s[-i fac jocul.
Posibil, foarte posibil, zise el. E=ti nou aici, ]ntr-o lume nou[.
}nc[ nu =tii ce perspective ]\i ofer[ lumea asta, \ara noastr[...
Apropo, ce p[rere ai, o \ar[ ]nconjurat[ din toate p[r\ile de du=-
mani, ba plin[ de du=mani =i ]n interior, are dreptul s[ se apere?...
Ori glumea, ori m[ lua de copil?
Cred c[ nu-i numai dreptul, este datoria ei! f[cui eu patetic.
Cred c[ anume pentru asta sunte\i =i dumneavoastr[.
Bravo, exact r[spunsul ce-l a=teptam! Krasnovski m[ tip[ri
u=or pe um[r =i trecu pe scaunul lui de la mas[.
Dragul meu, cred c[ ai ]n\eles: am venit aici pentru o discu\ie
serioas[. Nu oricine are cinstea s[ treac[ pragul acestei... acestui
minister. Nu o s[ pierdem vremea cu alfabetizarea, e=ti un b[rbat
]n toat[ firea, ai v[zut destule ]n via\[. +i ai observat corect care-i
menirea noastr[: siguran\a t[rii. Dar ]n\elegi, desigur, c[ f[r[ un
sprijin serios din partea cet[\enilor cinsti\i nu am fi ]n stare s[ facem
totul. Sprijinul maselor, iat[ ce ne ]nva\[ =i tovar[=ul Stalin. E=ti de
acord cu el?
Eram, f[r[ umbr[ de ]ndoial[!
Minunat! }n\elegi. }ntr-un cuv`nt, iat[ despre ce-i vorba: ]\i
propunem s[ colaborezi cu noi.
Asta mai lipsea! Auzisem eu ceva, zicea Fedea despre nu =tiu
ce c[c[nari, Irina tot umbla cu =pioni, nu-i prea luam ]n serios... Dar
s[ m[ a=tept eu la asemenea propunere!... Nici prin g`nd s[-mi

treac[!... Nu, de zece ori nu!...
Ei? Po\i s[ nu te gr[be=ti cu r[spunsul...
De ce... Vede\i care-i chestia... Eu m[ preg[tesc pentru alt[
meserie...
Krasnovski izbucni ]n r`s:
Dar cine-\i spune s-o schimbi? Auzi, Mi=a, tizul t[u se teme
s[ nu-l facem general!... Mi=a! de data asta c[tre mine. +tii s[
judeci, a=a c[ judec[: noi ]\i propunem s[ colaborezi ]n secret =i
voluntar. De ce anume \ie? }n primul r`nd pentru c[ ne aranjeaz[
inteligen\a ta... L[s[ o pauz[, ]n care timp trebuia, probabil, s[
pre\uiesc complimentul. }n al doilea r`nd, judec[ =i tu: ai fugit de
dou[ ori de puterea sovietic[. +tiu, =tiu, erai copil, dar nu-\i imput[
nimeni nimic, vorbim de anumite avantaje de care dispui. Apoi ai
p[rin\ii condamna\i de aceea=i putere... Adic[ tat[l... Te-ai ]ntors
aici de dragul p[rin\ilor, nu de dragul... hm... regimului... Repet:
enum[r plusurile cu care te-ai putea prezenta ]n fa\a unui eventual
du=man... Ce-\i trebuie mai mult? De ce atuuri ai mai avea nevoie?
}n\elegi?... Toate elementele... hm... nemul\umite... chiar vr[jma=e
s-ar aduna ]n jurul t[u ca mu=tele...
...la c[cat eram pe punctul s[-l completez, dar mi-am luat
seama.
Tovar[=e Krasnovscki, ]mi pare r[u, dar nu pot s[ v[ accept
propunerea.
El m[ privi mirat de parc[ mi-a= fi permis un banc prost.
Cum?...
Vede\i care-i chestia... }mi propune\i un rol de momeal[... de
provocator... denun\[tor...
Stai, stai... m[ ]ntrerupse el. Mi se pare c[...
Dar nu m[ puteam opri:
Nu mi-am tr[dat =i nu mi-am v`ndut niciodat[ prietenii sau

cunoscu\ii... Principiile mele morale...
Stop! Destul!... strig[ Krasnovski. Era prima oar[ c[ ]i vedeam
ochii exprim`nd ceea ce voia s[ spun[. Principiile tale morale...
Care principii? De unde aduse? De la \iganii ceia?... S[ cure\e
cineva c[c[l[ul, iar noi s[ st[m cur[\ei, cu mìnile curate? Da?...
AURELIU BUSUIOC
Vorbe=te! Cu [=tia, de-alde tine, s[ construim noi socialismul?...

Bine, dar asta nu ]nseamn[ c[ am s[ tac din gur[ dac[ o s[
]nt`lnesc pe cineva care-i du=man v[dit...
Vorbe!... Palavre. Vreau fapte. Krasnovski se a=ez[ iar pe
scaunul lui. Ai s[ semnezi, tovar[=e Olteanu, un angajament de
colaborare cu noi?
Mirosea a amenin\are.
Spunea\i c[ e vorba de ceva voluntar?
Krasnovski se ]nvior[:
Bine]n\eles. Nu te oblig[ nimeni. Numai propria con=tiin\[.
Dac[ o ai...
O aveam. +i nu vedeam deocamdat[ dec`t o singur[ ie=ire:
+tiu eu... Asemenea hot[r`re nu se ia la repezeal[...
El se ridic[ de pe scaun, veni l`ng[ mine =i m[ apuc[ de cot:
Acuma v[d c[ stau de vorb[ cu un b[rbat! O lun[ de g`ndire
]\i ajunge?
+i f[r[ s[-mi a=tepte r[spunsul:
Dou[?
M[ aranjau perfect.
Afar[ se ]ntunecase.
Krasnovscki deschise u=a:
Mi=a, condu pe prietenul nostru...
La ie=irea din labirint Mi=a m[ trecu pe l`ng[ soldatul de gard[,
dar nu m[ l[s[ s[ trec pragul p`n[ nu cercet[ strada:
Liber, zise el =i-mi str`nse m`na. Ca ]ntr-o menghin[. }mi
z`mbi larg: Ai grij[, cine nu-i cu noi e contra noastr[! +tii?
}ncepeam s[ =tiu.
Dar cine-i cu noi n-o duce r[u!
Eram sigur.
Potrivit socotelilor mele, ]n ianuarie ar fi trebuit s-o termin cu anul

]ntì, poate s[-mi fi r[mas o coad[-dou[ pentru sesiunea din

prim[var[, dar dup[ cum mergeau treburile, ]n toamna viitoare mai
mult ca sigur c[ a= fi luat-o cu un an ]naintea colegilor. Totu=i
experien\a celor trei ani de dincolo nu m[ d[dea de sminteal[,
de altfel nici memoria. Salvau situa\ia mai ales conspectele pro-
curate de Ionu\, singurul inconvenient era c[ trebuia s[ le copii.
Ba, la drept vorbind, nici manualele nu-mi prea d[deau de furc[: o
bun[ parte din ele parc[ le mai trecusem =i pe la liceu... !
Dar cum nu ]ntotdeauna socotelile de acas[...
}mi vedeam lucid viitorul =i nu-mi f[ceam nici un fel de iluzii ]n
privin\a lui. {=tia nu sunt obi=nui\i s[ piard[...
}n zilele urm[toare ]ntrunirii istorice m-am surprins reflect`nd
tot mai serios asupra unei replici dat[ de Timofei Mariei Petrovna
la nu mai =tiu ce observa\ie: dal=e Sibiri ne povezut, adic[ nu po\i
fi dus mai departe de Siberia. Cum filosofia popular[ ]=i are r[d[-
cinile ]n experien\[, =i nu ]n specula\ii abstracte, am decis c[ trebuie
s[ profit numaidec`t de timpul ce mi se d[duse pentru g`ndire, cu
at`t mai mult cu c`t finalul, oricum, n-ar fi putut fi altul: nu eram
n[scut pentru meseria de turn[tor...
Ionu\ era acas[.
Locuia ]ntr-o camer[ destul de modest[, fosta buc[t[rie a casei
lor, acum cu intrare separat[.
M[ invitase de c`teva ori sine anno, a=a c[ nu-i picam pe
nepus[ mas[.
M[ primi bucuros. Nu-l mai a=teptai s[ m[ ]ntrebe ce v`nt m-a
adus:
Il dzigano, vreau s[-\i cer un sfat ]n privin\a unei hot[r`ri
irevocabile.
Un ]nceput promi\[tor.
Nu chiar... Ziceai c[ ai fost ]n prim[var[ undeva prin Siberia.
Da, la Novosibirsc... S[-mi cunosc viitorii socri. Dar pe tine
te-a= sf[tui s[ te ]nsori mai pe-aproape!
Ai ajuns sau ai trecut prin ora=ul Kurgan?
Cred c[ da... Nu sunt sigur, ]n orice caz =tiu c[-i pe-al[turi,
undeva...
Dar m[ intrigi...
Fire=te. Uite ce m[ intereseaz[: ai avut nevoie de documente
AURELIU BUSUIOC
speciale ca s[ \ii drumul ]ncolo?

Nu... Nici un document special. Biletul... Dar ce te intereseaz[,
Perciuni? Mor de curiozitate!
Francezul mi-a fixat data examenului pentru 14 noiembrie. Am
aproape dou[zeci de zile libere. Vreau s[-mi v[d mama =i surorile...
" Ionu\ deveni brusc serios.
A, asta-i povestea... E un drum greu... +i zona, probabil,
interzis[.
Am adunat toate informa\iile: aproape cinci zile dus, tot at`ta
]ntors. }n restul de zece dau eu de ele! Am g[sit pe hart[ =i centrul
raional...
Serioas[ problem[, ]ntr-adev[r... Tu ]\i imaginezi c`t de c`t
ce ]nseamn[ locurile acelea? Acolo-i iarn[ deja. Iar dac[-i zon[...
Tocmai de aceea. Nu mai pot suporta... Am hot[r`t. M[
intereseaz[ dac[ pot lipsi neobservat...
Dac[ zici tu c[ e irevocabil... Sigur c[ po\i lipsi, te preg[te=ti
doar de examen. Ai de g`nd s[ te duci cu paltona=ul [sta?...
Am plecat de la Ionu\ cu c`teva pahare de vin ]n cap, cu un
milion de sfaturi ]n privin\a comportamentului =i cu un palton cam
vechi, dar c[ptu=it cu blan[ de oaie pentru o c[l[torie =i la polul
nord.
Probabil c[ rarii trec[tori se vor fi mirat de acest echipament
impropriu unei toamne calme =i calde, dar suntem neam de mocani,
ce naiba!
Oile ne-au fost salvarea pe orice timpuri =i pe orice vreme...
B[tr`nica de la casa de bilete se dovedise a fi un om foarte

cumsecade =i s[ritor, lucru care-i scoase din s[rite pe cei vreo doi
cet[\eni din spatele meu. Termina\i flec[reala! Pierdem trenul!
de=i casa vindea pentru zilele urm[toare. Dar =tiam de acum c[
toate chestiile astea trebie trecute pe l`ng[ ureche.

}n orice caz m[ ]ntorceam cu biletul ]n buzunar =i cu toate
instruc\iunile necesare.
Maria Petrovna m[ chem[ cu degetul ]n biroul ei. Gestul acesta
]nsemna o veste bun[.
Nu gre=ea nici de data asta.
O scrisoric[ aici =i un tovar[= ]n odaie. De vreo dou[ ceasuri
te a=teapt[... #
Pobeda, 14. X. 52
Mih[i\[ drag[,
Dup[ scrisoarea ta de la 10.IX. n-am mai primit nimic de la tine,
m[car c[ \i-am trimis de atunci =apte plicuri =i o telegram[. Scrie-ne,
scumpul nostru, nu ne l[sa s[ credem cine =tie ce, Dumnezeu
fereasc[! Telegrame nu trimite, cred c[ e stricat[ linia... Noi suntem
bine, Mihai, acela=i lucru \i-l dorim =i \ie.
Te s[rut[m cu dor, mama =i fetele.
Ultima ei scrisoare era din 18 septembrie. Tot vreo =apte ]i

trimisesem de atunci =i eu.
Ceva de r[u? m[ ]ntreb[ aproape ]n =oapt[ Maria Petrovna.
}i d[dui misiva.
O privi lung, apoi se ]nsenin[:
Doamne, de c`nd n-am mai citit rom`ne=te. Iaca, n-am uitat...
+apte scrisori =i o telegram[?... Nu se poate! Eu pun m`na-n foc
pentru po=tarul nostru... +i eu... M[ privi speriat[: Nu cumva crezi...
Doamne fere=te, Maria Petrovna. Eu cred c[ alta-i buba...
}n odaie m[ a=tepta un necunoscut aplecat asupra manualului
meu de francez[. Probabil mo\[ia pentru c[ a s[rit abia c`nd am
prins s[ tu=esc.
A-a, cer scuzele mele... Nu m[ recuno=ti?
Era ziaristul sl[b[nog, datorit[ c[ruia ajunsesem mare cores-
pondent voluntar.
Da te-ai ascuns bine... De trei zile te caut. E=ti student? Mi-au
spus prietenii t[i de la atelier unde te pot g[si... Vrea s[ te vad[
=eful meu.
De ce?
La noi la =efi nu li se pune ]ntreb[ri.
AURELIU BUSUIOC
Dar se b[nuie=te ce doresc?

Cred c[ vrea s[-\i spuie ceva... L-a prins o dragostea de tine.
+i c`nd s[ vin dup[ declara\ie?
M`ne.
Mìne diminea\[ plec. M[ ]ntorc peste dou[ s[pt[m`ni...
$ +i nu po\i alt[ oar[?
Din p[cate, nu. O chestie urgent[ de familie...
Treaba ta, s[ nu-\i paie r[u. Lui nu-i place refuzarea! Hai
s[-mi ar[\i cum pot s[ plec din aiast[ bort[...
Maria Petrovna ]mi aprob[ ]ntru totul ideea de a pleca la ai mei.
Unde s-a mai v[zut, dragul meu, s[ tr[i\i ]ntr-o \ar[ =i s[ nu
v[ ]nt`lni\i! Omene=te-i asta? Numai vezi, trebuie s[ fie frig pe-acolo!
Ai grij[ la picioare! Da de-aici nu-\i bate capul, m-oi griji eu...
N-am putut adormi lung[ vreme =i trenul pleca de diminea\[ tare.
A=ternutul nu se mai ]nc[lzea.
Trbuie s[ fie frig pe-acolo...
M[ g`ndeam la baloturile r[mase la bl`nda =i nefericita doamn[
Rosi, =i-or fi luat ai mei ceva haine calde? I-o fi ]nc[lzit cineva ]n
iernile acele care se zice c[ sunt cumplite?...
Ani=oara cea mititic[...
Tincu\a. Elena.
Mama.
+i firava, transparenta Rezi, fiica doamnei Rosi.
Totu=i, ce interes o fi avut redactorul cela de-a trimis dup[ mine?
Ah, Krasnovski, Krasnovski...
%
CAPITOLUL
XII
Vagonul era de clasa a treia, cu poli\e-paturi de-a lungul =i de-a

curmezi=ul =i la dou[ niveluri, o chestie absolut inedit[ pentru un
cet[\ean venit din vest =i, f[r[ discu\ie, c`t se poate de util[:
distan\ele ]n aceast[ parte a lumii se m[soar[ mai mult cu zilele
dec`t cu kilometrii, o c[l[torie numai dus cu transsiberianul poate
dura c`t una dus-]ntors cu transatlanticul. N-o faci ]ntr-un jil\ule\ cu
genunchii la gur[.
Ceea ce te izbe=te =i te izbe=te la propriu! de cum ai deschis
u=a vagonului este un miros aproape imposibil de usturoi, ames-
tecat cu aroma dulceag[ a semin\elor pr[jite de floarea-soarelui =i
cea de f`n mucezit ce-o eman[ mald[rele de m[turi care se i\esc
din cele mai nea=teptate locuri.
Exportul Moldovei c[tre Siberia! cum m-a dumerit vecinul
meu de poli\[, un b[tr`nel uns, dup[ c`te ]n\elegeam, cu toate
alifiile =i foarte limbut. De c`nd a ]nceput mili\ia s[ ]nchid[ ochii
la a=a ceva, parc[ a mai ]nviat =i Siberia ceea!...
}n c`teva minute =tiam c[ \[ranii, mo=ul f[c`nd parte dintre ei,
indiferent dac[ sunt colhoznici sau nu se mai ]nt`mplau si din
ace=tia , nu au buletine de identitate, singurul document cu care
AURELIU BUSUIOC
]=i permit s[ s[v`r=easc[ asemenea c[l[torii este o h`rtie eliberat[

de c[tre sovietul s[tesc, prin care se aduce la cuno=tin\a celor ]n
drept s[ controleze c[ usturoiul, m[turile, semin\ele sau fructele sunt
rodul muncii celor ce le transport[ spre v`nzare... Cinstit vorbind,
aceast[ informa\ie ]mi risipea =i ultimele temeri: cu pa=aport ]n
& regul[, cu livret militar =i o serviet[ roas[ ]n care duceam dou[
schimburi =i mald[rul de pl[cinte cu dovleac cu care-=i pierduse o
noapte inimoasa Maria Petrovna nu aveam nici un motiv s[-mi fac
probleme. Oricum, s[ fi fost o zon[ interzis[, nu mi s-ar fi v`ndut
bilet! }n zon[ poate fi Pobeda. Dar...
Mo=ul c[l[torea ]n aceea=i direc\ie, dar avea s[ m[ lase pe drum.
Am fost =i la Kurgansca oblasti, am fost, numai c[ mai ]ncolo
sunt pre\uri mai bune. Acuma m[ duc de-a treilea oar[. Cel mai
bine-i s[ ai r[s[rit[. Iaca, cu p[harul ista vinzi sacul ]ntr-un ceas!...
Acuma am opt saci...Adic[ pentru o zi de munc[! Ru=ii nu se
t`rguiesc, numai ai no=tri, diporta\ii...
Mo=ul puse cu grij[ p[h[ru\ul pe mesu\a dintre poli\e =i scoase
din ceva aduc`nd a desag[ o sticl[ cu un lichid tulbure. Trase dopul
cu din\ii =i turn[.
S[ ne sp[l[m sufletul de diminea\[!
Holerca r[sp`ndea un miros ]ngrozitor, c[utam febril un motiv
mai serios ca s[-l refuz, dar negustorul se dovedi a fi econom,
astup[ cu grij[ sticla =i o puse la loc.
Parc[ s-a scobor`t un arhanghel ]n p`ntece!
F[cea impresia c[ am nimerit ]ntr-un vagon cu ]nfometa\i. Pe
toate mesele ap[ruser[ pìni, h[lci de sl[nin[ ]nvelite ]n =ervete sau
ziare, ceap[, usturoi =i, bine]n\eles, sticle =i gamele, de=i garnitura
abia ]ncepea s[-=i ia v`nt. Un fum gros de mahorc[ =i tutun ]ncepu
s[ ]nv[luie oamenii =i lucrurile cu toate protestele ]nso\itoarei, o
gr[san[ de altfel foarte vesel[. Cur`nd de tot nu se mai putea
]n\elege unde te afli, ]ntr-un vagon de pasageri sau ]ntr-un saloon
din Vestul s[lbatic, =i de unde la ]nceput nu mi se p[rea prea nime-
rit[ poli\a din apropierea u=ii, acum dispozi\ia ei se dovedea c`t se
poate de bun[.
}mbr[cai paltonul =i ie=ii pe platform[.

Era destul de rece, toamna cu funigei din ajun se transforma
]ncetul cu ]ncetul ]n prima zi de nedorit[ iarn[, fulgii rari ce se topeau
de cum atingeau sticla u=ilor ]i anun\au sosirea implacabil[ =i m[
g`ndeam cu recuno=tin\[ la Ionu\ cu ideea lui de a m[ cojoci.
Dac[-i a=a de pe aici, ce m[ a=teapt[ acolo?
Dar c`mpul care fugea al[turi era ]nc[ verde, un verde ruginit,
ce-i drept, copacii ]nc[ nu pierduser[ cu totul frunza, =i petele de-un '
galben ar[miu de sub coroanele lor te duceau mai degrab[ cu
g`ndul la un picnic vesel dec`t la melancolicul vis al unui jil\ la gura
sobei... }l ]n\elegeam bine pe compozitorul acela, nu-l mai \in minte,
care spunea c[ tot ce i-a venit mai interesant ca inspira\ie i-a venit
]n tren. Iat[ o barier[ l[sat[, =irul acesta de care =i dou[-trei
camioane fumeg`nd, ima=ul acesta cu vitele care pasc ultimele
r[m[=i\e de iarb[ =i micii p[stori cu g`turile ]ntinse spre balaurul
de foc ce gone=te cine =tie unde, b[ltoaca aceea de la marginea
unui sat cu or[t[niile albe ]mprejur g`=te? ra\e? =i c[l[re\ul
care vine val-v`rtej pe costi=a ceea... P[i chiar a=a, s[ nu-i tragi o
simfonie pastoral[ dup[ asta? Ba uite c[ s-a g[sit loc =i pentru
tam-tamuri, podul acesta de fier bubuind de mama focului...
Nistrul... Apa de unde c`ndva ]ncepea necunoscutul, tainicul,
]nfrico=[torul... Pe-aici au trecut =i ele... Cum au trecut? Cu ce
g`nduri, cu ce inim[? +i dac[ e a=a, cum zicea nefericitul acela de
Gropa, dac[ au plecat de buna lor voie =i le pot convinge s[ se
]ntoarc[ acas[?
Acas[...
Unde acas[? S[-l rog pe Timofei s[ le cedeze patul?...
}n buzunarul cojocului lui Ionu\ am descoperit un pachet de \ig[ri
]nceput =i o cutie de chibrituri. Probabil era tocmai ceea ce-mi
trebuia. Nu eram dec`t un fum[tor de ocazie, acum ]ns[ aveam s[
aflu c[ un fum tras bine ]n piept calmeaz[.
L[sasem ]n urm[ o sta\ie mare, probabil Tiraspolul, fumul nu
doar calma ame\ea; trenul se a=ternuse serios drumului pe o
c`mpie plat[ c`t \inea orizontul, ninsoarea se ]nte\ea =i pe ici-colo
]ncepeau s[ se contureze insule albe. Bornele kilometrice lunecau
cu vitez[, reu=isem totu=i s[ descifrez 97 c`nd u=a de la vagonul
vecin se izbi =i d[dur[ buzna pe platforma unde st[team singur mai
bine de-o or[ trei in=i. P[reau bine ]nc[lzi\i.
AURELIU BUSUIOC
D[dui s[ intru ]n vagon, nu sunt mare me=ter la discu\ii stupide,

dar unul dintre ei ]mi bar[ drumul.
D[ un foc!
}i ]ntinsei cutia de chibrituri.
Da ce, poftim nu =tii s[ spui?
Poftim. Scuza\i.
E o prostie s[ te contrezi cu un be\ivan. Dar nu =tiu de ce mi se
p[rea c[ be\ia lor e mai degrab[ jucat[: nu r[sp`ndeau duhul acela
specific pe care-l pot detecta at`t de lesne cìnii =i unii neb[utori.
Iar ]n cazul acesta treaba mirosea a ur`t.
Repet[! de data aceasta ordinul apar\inea unei namile cu fa\a
ro=ie de sp`n.
Le ]ntinsei =i pachetul cu \ig[ri:
Poftim, b[ie\i, fuma\i. N-am nimic cu voi.
Glasul meu ]mp[ciuitor p[rea s[-i deruteze, dar deruta nu \inu
dec`t o clip[. Namila duse la nas pachetul:
Pute! }=i bate joc de noi javra!
+i ]n aceea=i clip[ ]mi aplic[ pe fa\[ pachetul =i-l r[suci.
}n\elegeam perfect c[ n-am sc[pare, dar pumnul drept, condus
de undeva din subcon=tient, de-acolo unde st[ pitit amorul propriu
sau ce-o mai fi st`nd, se repezi pe l`ng[ voia judec[\ii =i izbi cu
sete ]n obrazul rumen al namilei.
Acela nici nu se clinti.
Recunosc desigur c[ stau prost la capitolul putere fizic[, dar nici
la asemenea lips[ de efect nu m[ a=teptam... Mie-mi amor\ise
m`na.
Huiduma m[ privea uluit peste m[sur[. +i deodat[ z`mbi:
M[i pu\[, chiar nu \i-ai dat seama c[ \i-ai semnat singur
sentin\a?...
M[ ghemuii ]nctinctiv, =i ]n timp ce ochiul reu=ea s[ mai observe
o m`n[ care deschidea cu o chee special[ u=a de ie=ire a vagonului
o izbitur[ nebun[ la plex ]mi ridic[ toate m[runtaiele ]n g`tlej.
Nu cred c[ am mai avut timp s[ simt =i durerea.
N-am mai sim\it nimic...
Te ridici ]ncet, u=urel deasupra unui foc pe care nu-l vezi, e

undeva desubt, din c`nd ]n c`nd fl[c[rile ]\i ating carnea, auzi
sf`rìtul gr[simii arse, ]ncerci s[ strigi, s[ te rogi de indulgen\[, dar
glasul n-are cum ie=i din blocajul c[lu=ului, ]n g`tlej ]\i g`lgìe
s`ngele, te asfixiezi, =i chiar ]n clipa c`nd sim\i c[ urmeaz[ ]ntu-
nericul, aceea=i m`n[ sadic[ ce te suce=te pe frigare te cufund[
brusc ]ntr-o ap[ de ghea\[, te r[suce=te acolo, se ]ncr`ncen[
carnea pe tine, pl[m`nii se str`ng ghem, sco\i capul afar[, dar
aerul refuz[ s[ intre ]n piept, pl[m`nii refuz[ s[-l accepte... +i brusc
sim\i c[ nu mai ai nevoie nici de aer, nici de s`nge s[ te ]nc[l-
zeasc[, fl[c[rile trec prin tine f[r[ s[ te supere, cum \i-ai face o
radioscopie, =i ]n general c[ te doare-n cot dac[ te pr[je=te cineva
sau ]ncearc[ s[ te ]nece... Dar la fel, brusc, anume starea aceasta
de-a dreptul paradisiac[ prinde s[ te ]nnebuneasc[, te zba\i s[ te
doar[ ceva, s[ te frig[, s[ te asfixieze, =i reu=e=ti ]n cele din urm[,
=i pe-o clip[, pe dou[ e=ti fericit, dar ]ncepi iar s[ te ridici ]ncet,
u=urel deasupra unui foc...
... +i deschizi ochi...
La ]nceput n-am ]n\eles nici m[car c[ am deschis ochii.

Apoi am ]n\eles, dar nu pricepeam de ce-mi sunt plini de ap[. +i
de ce m[ ustur[.
Apoi am ]n\eles c[ stau pe spate =i c[ sudoarea pe care-o sim-
\eam fizic izvor`nd de pe frunte, de pe pielea capului mi se scurge
pe la r[d[cina nasului acolo unde probabil aveam v[zul...
Am ridicat bra\ul s[ ]nl[tur lichidul ce-mi deforma imaginea celor
ce trebuiau v[zute, dar m-a oprit un sc[ncet,
De fapt sc`nceam chiar eu...
Iaca, a deschis ochii, slav[ Domnului! V-am spus eu s[ nu v[
teme\i.
Vocea venea de undeva din ad`ncuri, tremura, ceva moale mi-a
AURELIU BUSUIOC
trecut peste frunte, peste ochi =i obraji =i pe retin[ a ]nceput s[-mi

apar[ ca pe o h`rtie fotografic[ scufundat[ ]n revelator chipul din
ce ]n ce mai limpede al unei femei.
_ Mam[! am strigat din r[sputeri =i m-am izbit s-o cuprind.
Stai cuminte, dragul m[tu=ii, de-amu =i mama are s[ te vad[
viu... Nu te zbate, mai stai a=a...
Mai ]ntì am ]nceput s[ ]n\eleg vorbele, apoi s[ descifrez lucru-
rile, abia apoi am prins s[ simt durerea...
Slav[ Domnului, tovar[=e, din mor\i te-ai ]ntors! Ce spaim[
am mai tras!
St[teau aplecate asupra mea dou[ femei, o b[tr`n[ probabil
uitat[ de orice v`rst[ =i alta mai t`n[r[, cu ochii pl`n=i.
Apoi eu m[ duc, Agafie, st[ capra nemuls[ =i nici g[inile nu
le-am dat... De-amu =tii ce s[ faci. Da tu, cucona=ule, s[ nu te scoli
dou[ zile! Domnul s[ v[ aib[ ]n paz[.
Ie=i ]nainte ca eu s[ pot scoate o vorb[.
Femeia r[mas[ m[ privea cu un amestec de compasiune =i
spaim[.
Eu... Unde... Eu sunt...
}ncercam s[ m[ adun =i nu reu=eam. O durere surd[, venind
de peste tot, din cele mai ascunse taini\e ale organismului se aduna
gr[mad[ ]n creer, m[ ]mpiedica s[ leg dou[ g`nduri, s[ scot dou[
vorbe.
Las[, taci! }mi puse un deget pe buze. Nu e=ti ]n rai, e=ti la
noi, la canton! S[-i spui bodaproste lui T[rcuci =i babei Lucre\ia!...
}ncercai s[ mi=c sc[f`rlia ]ntr-o parte, ]n alta =i reu=ii. La fel,
degetele de la mìni, de la picioare. Slav[ Domnului, nu sunt
paralizat! Dar nu puteam ]n\elege de ce nu sunt ]n tren. Ultimul lucru
ce-l mai \ineam minte era c[ m[ ghemuii ca s[ m[ ap[r de ceva...
De ce anume?...
+i c`nd ]ncepu s[ se contureze ]n memorie un chip ro=cat, sp`n,
r`njind batjocoritor m[ fulger[ deodat[: am fost aruncat din tren!
C[l[toria mea luase sf`r=it...
Lacrimi de neputin\[, de furie oarb[ ]mi n[p[dir[ ochii =i izbuc-

nii ]n hohote de pl`ns. Mama... Fetele... S-a n[ruit totul dintr-o
prostie, din...
Ei, =i matale... Ai sc[pat, de ce s[ pl`ngi...
Avea dreptate.
}nc[perea ]n care m[ aflam era minuscul[, oricum, nu putea
dep[=i dimensiunile exterioare ale unui canton! Patul ]n care m[
aflam, o mas[ =i vreo dou[ taburete, o plit[ ]ncins[, obrajii ]mi !
ardeau =i de c[ldura ce-o emana, =i un dulap metalic deschis, din
care se i\eau tot felul de p`rghii, probabil instrumentariul de can-
tonier. Pe perete, l`ng[ u=[, un telefon grosolan, f[cut probabil ca
s[ reziste =i la bombardamente, =i o t[blie neagr[ cu orele de
trecere a garniturilor pe l`ng[ canton.
Cum... cum am ajuns aici?...
Femeia se ]nvior[.
Iaca, acuma chiar ai ]nviat! Nichifor te-a t`rìt... B[rbatul meu,
cantonierul... Dac[ nu scheuna T[rcuci s[racul, apoi acolo aveai
s[ r[mì...
U=a se d[du de perete =i ]n odaie intr[ un b[rbat ]nv[luit ]ntr-un
nor de aburi.
Tr[im, tovar[=e Oltian, bravo!
Dar de unde...
De unde, de unde... Iaca, pe mas[, toate documentele... =i
banii... De-amu s[ nu b[nuie=ti, da trebuia s[ =tim cine-i mortul...
C[ numai viu nu erai.
Sim\eam c[ ]ncetul cu ]ncetul ]mi revin. D[dui s[ m[ salt ]n capul
oaselor, dar un junghi lung m[ f[cu s[ scr`=nesc.
Stai acolo cuminte, doftoroaia a zis s[ nu te mi=ti dou[ zile.
S[ nu-i strici oblojelile...
Adic[ de-at`ta m[ sim\eam ca o mumie! Oblojit...
Iaca povestea, c[ nu =tii matale nimica... Eram ]n u=[, cu
stegule\ul galben, adic[ totul ]n regul[... T[rcuci, cìnele nostru,
are... adic[ avea treab[ cu toate trenurile, le fug[rea =i h[m[ia. A=a
f[cea =i de data asta. Numai c[ de-odat[ c`nd a scheunat! M-am
repezit s[ v[d dac[ n-a dat dihania sub tren, c`nd colo... Matale
erai peste d`nsul mort, iar el mort desubt... F[rmat... Peste d`nsul
ai nimerit... Altfel... Am ]nceput s[ dau cu stegule\ul ro=u, da trenul
AURELIU BUSUIOC
era departe, taman intra ]n cot... Ehe, dac-ai =ti ce-am tras! +i eu
f[r[ lucru... +i provodni\a... Cum? A, a=a-i zicem la femeia care
r[spunde de vagon... C`nd am luat seama c[ mai sufli a fugit
Agafia, nevasta, dup[ doftoroaie. Dac[ nu zicea d`nsa c[ ai s[
tr[ie=ti, apoi f[r[dec`t d[deam =tire la Tiri=polea, la sta\ie... De vreo
" zece ori am tot apucat telefonul, da baba zicea s[ nu telefonez...
Dac[ se afl[ acolo, s-a zis cu cantonul meu. A=a-i povestea. Da
cum ai c[zut? Nu cred c[ te-au aruncat bandi\ii de la Odes. +i
documentele =i banii \i i-am g[sit ]n buzun[ri... Ia, chiar s[-i nu-
meri... Cum a fost?...
}ntr-adev[r, cum? +i de ce?...
Acu=i... }ndat[... S[-mi trag sufletul...
Ei au provocat incidentul. Nu face impresia s[ fi fost o joac[...
Iar dac[ nu m-au jefuit...
Eu... eu am c[zut... singur...
Apoi s-a zis cu provodni\a... S[ lase u=a deschis[...
De fapt... Eu am deschis-o... Joac[ de om nebun...
Cantonierul m[ privi cu ne]ncredere.
Singur, zici? Acolo trebuie o mam[ de cheie!...
Nici nu mai =tiu cum am f[cut... Eram cam ]nchinat!
Cantonierul ]ncepu s[ r`d[.
Apoi de ce n-ai spus-o de la ]nceput! Adic[ pot s[ nu raportez?
Doamne fere=te!
Of, m[ scapi de-o grij[! C[ la noi a=a-i: vinovat-nevinovat, mai
]ntì te d[ afar[, pe urm[... +i tare-mi place la canton...
Spre sear[ nevasta i-a plecat ]n sat s[ doarm[, Nichifor a dormit
pe podele, iar eu...
}n cea de a treia zi m[ \ineam destul de bine pe picioare, de=i
respiram cu junghiuri.
Ai grij[, mi-a dat ultimul sfat Agafia, ]nainte de a m[ urca ]ntr-o
drezin[ cu motor, condus[ de un cumnat al cantonierului =i care
avea s[ m[ lase la Tighina. Baba zice c[ ai dou[ coaste rupte, dar
nu-i nimica, nici doctorii adev[ra\i nu te ajut[ p`n[ nu se prind
singure. Nichifor =i Agafia au refuzat categoric orice r[splat[ (banii
erau to\i la locul lor ]n portvizit), au refuzat =i suta de ruble pentru

baba Lucre\ia (ciudat nume pentru un c[tun uitat de lume, Baba
nu ia bani, zice c[ a=a pierde puterea de la Domnul!) =i am toate
motivele s[ cred c[ au f[cut lucrul acesta nu pentru c[ l-am oprit
pe cantonier s[ raporteze accidentul, ]n felul acesta evit`nd multe
nepl[ceri, ci pur =i simplu pentru c[ sunt ni=te oameni cumsecade.
De=i, cine =tie, posibil s[ m[ ]n=el, Nichifor a r[mas ]n ad`ncul
sufletului cu anumite ]ndoieli: lupta de clas[, cum i se c`nt[ mereu #
la difuzorul at`rnat de tavanul cantonului, ia uneori formele cele mai
nea=teptate =i cr`ncene.
Tot ce se poate c[ a r[mas cu vaga impresie c[ a salvat un
du=man de clas[ care-a s[rit din tren ca s[ nu fie demascat...
Astfel cu vreo c`teva zile inaintea marilor s[rb[tori socialiste, la

aproape un an de la sosirea din alt[ lume, m[ aflam pe acela=i
peron, de data aceasta venit din sens opus, dar de fapt ]nchiz`nd
un cerc la acela=i punct incipient. Nimic din ce n[d[jduiam s[
realizez realizat...
Poate doar f[c`nd descoperirea (u=or de f[cut!) c[ nimerisem
]ntr-un uria= malaxor unde materia prim[ e=ti tu, dar de dragul a
ce?, ]n numele a ce? f[r[ r[spuns.
Lu`nd-o ni\el ]naintea evenimentelor (=i au avut loc destule!):
b[nuielile mi-au fost pe deplin fondate dup[ ce timp de vreo dou[-
trei s[pt[m`ni, zi la zi am cercetat trenul care trebuia s[ m[ duc[
spre Moscova =i mai departe =i ]n cele din urm[ am g[sit-o pe
]nso\itoarea ceea de vagon.
M-a ascultat cam b[nuitoare, nu prea ]=i amintea, dar dou[ h`rtii
a c`te dou[zeci =i cinci de ruble i-au ]mprosp[tat memoria:
Ei ba nu! Mi-au zis c[ ai fost nevoit s[ cobori la Tiraspol! Mi-au
ar[tat =i o legitima\ie, parc[ m-au l[sat s-o citesc? |i-au luat =i o
geant[, aveai pl[cinte acolo... Le-am m`ncat eu...
R`se satisf[cut[. Cocheta:
Erau bune... Dar s[ vii la mine, ale mele nu-s mai proaste!
P[cat, nu mi-au pl[cut niciodat[ femeile prea grase...
AURELIU BUSUIOC
$
CAPITOLUL
XIII
La orice m-a= fi putut a=tepta, numai la vizita lui Ionu\ nu.

+i totu=i am primit-o.
Eram la doar opt zile de la ]nceputul c[l[toriei mele, de patru
zile abia m[ ]ntorsesem de la Tighina.
Maria Petrovna m-a ]nt`mpinat speriat[:
Ce-i cu matale, Mihail Alexeevici, parc[ nu e=ti viu?!...
Nici nu prea eram. I-am povestit tot. Bine]n\eles f[r[ s[-i comunic
=i unele b[nuieli ce m[ fr[m`ntau.
Femeia s-a dus p`n[ la u=[, s-a uitat ]n lungul coridorului, s-a
]ntors =i mi-a =optit:
Asta-i treaba enkavedi=tilor... S-au mai dus =i al\ii s[-=i afle
neamurile, dar unii n-au ajuns, al\ii nu s-au ]ntors... Credeam c[ s-au
mai ast`mp[rat. Din 49, dup[ deportarea ceea, parc[ umbl[
lumea... Se zice c[ acolo sunt zone unde nu se poate intra... Dar
maica matale nu-i deportat[! Numai c[ =tii ce? Cel mai bun lucru
s[ nu vorbe=ti cu nimeni despre a=a ceva. Oamenii se v`nd =i se
cump[r[... Poate-a fost o ]nt`mplare. Mul\i nebuni pe lumea asta!...

Nu s-a l[sat p`n[ nu m-a alungat la doctori.
La policlinic[ mi-au confirmat ]ntru totul diagnoza babei Lucre\ia.
S-au mirat doar c[ nu m-am dus imediat la spital: +i ce dac[ nu
e=ti colhoznic? Sora medical[ trebuia s[-i cear[ pre=edintelui o
ma=in[ ori o sanie =i... Ah, cadrele noastre, cadrele... +i trata-
mentul recomandat de bab[ corespundea cu re\eta doctorului:
antinevralgice... %
Ionu\ n[v[li speriat, nu glum[:
Ce-i cu tine? Ce s-a ]nt`mplat? De ce e=ti aici?...
Acela=i lucru a= putea s[ te ]ntreb eu.
Mi-a spus baba... femeia asta... c[ te sim\i r[u!
A fost la facultate?
Las[ bancurile... Am venit cu alte chestii... De ce nu e=ti la
Kurgan?
Din motive... }ntr-un cuv`nt, cuiva nu i-a pl[cut mutra mea...
Am fost b[tut =i aruncat din tren...
E=ti nebun... Cine?
Dac[ a= =ti...
Ai anun\at mili\ia? Mili\ia feroviar[?...
Acolo unde m-am trezit n-am prea v[zut a=a ceva... Dar s-o
l[s[m balt[. Ce cau\i aici?
Ionu\ nu-mi r[spunse pe dat[.
Mda... Sper c[ e=ti ]ntreg. Mamei i-ai scris c[ vii?
Bine]n\eles c[ nu.
Corect. Acuma nu =tiu dac[ mai are rost s[ te pl`ngi...
Dzigano, ai venit s[ m[ interoghezi?
Da. Am venit s[ v[d cum stai. Am de g`nd s[ scriu un memo-
riu... S[ \i se respecte drepturile. Ai drept la cas[ omeneasc[, nu
la... la bordeiul [sta... Ori nu te-ai pl`ns =i tu?
Mul\umesc. Dar paltonul t[u...
D[-l naibii. Ai g[sit =i tu...Acuma ce facem? Nu ai nevoie de
doctor?
Aveam de g`nd s[ m[ scol. +i s-o iau de la cap[t.
E=ti nebun.
Posibil. Dar...
Nici un dar... Am`n[ pentru prim[var[. }n\eleg ]n ce stare
AURELIU BUSUIOC
sufleteasc[ e=ti, dar acolo unde nu pui =i ceva ra\iune...

Cred c[ avea dreptate.
+i cum ne afl[m ]n preajma celei mai mari s[rb[tori din \ara
asta, dragul meu Perciuni, afl[ c[ vom petrece ]mpreun[. La mine.
Ai s-o cunosti =i pe Sveta, logodnica mea. Trebuie s[-\i mai p[r[-
& se=ti b`rlogul din c`nd ]n c`nd...
2
Redac\ia cotidianului Patria Sovietic[ (nu prea exceleaz[ prin

originalitate denumirile ziarelor de aici!), oficios al partidului =i
guvernului, se afla ]ntr-o cl[dire care, pe c`t ]mi pot aduce aminte,
fusese pe vremurile adolescen\ei mele un club al c`rn[\arilor sau
b[canilor. Destul de near[toas[ pe dinafar[, ]n interior fusese la
sigur reconstruit[: ]n lungul unui coridor interminabil se ]n=iruiau la
fiecare doi-trei metri u=ile tapi\ate cu dermatin[ ale birourilor. La
prima u=[ mi-am dat seama c[ uitasem numele sl[b[nogului =i
m-am apucat obraznic s[ le deschid pe toate la r`nd. Mi s-au
aruncat priviri curioase =i ostile, indiferente, dar na=ul meu publicistic
nu era de v[zut. La cap[tul coridorului o t[blie de sticl[ informa c[
redactor-=ef al ziarului este Neculai Mo\oca =i c[ orele lui de primire
sunt cu totul altele dec`t cele la care m[ aflam eu pe acest coridor.
Am ]mpins ]ntr-un noroc monumentala u=[ de stejar ]ncrustat.
De pe ma=ina de scris =i-au ]n[l\at privirile foarte severe doi ochi
foarte c[prui.
}n demisezonul meu cam jerpelit nu eram omul care s[ impre-
sioneze o fiin\[ at`t de serioas[.
Ce dore=te tovar[=ul?
He-he, dudui\[ drag[, c`te-ar fi dorit tovar[=ul! Dac[ nu altele,
cel pu\in s[ =tie pe ce lume tr[ie=te...
Am fost invitat la redactorul-=ef...
Numele, v[ rog...
P[i nu =ti\i cum ]i zice =efului?
M[ a=teptam s[ z`mbeasc[. S-a o\[r`t:
Numele dumneavoastr[.
Olteanu...
A deschis un registru c`t o enciclopedie, a trecut cu manichiura
violent[ peste c`teva pagini:
Nu v-am invitat.
M-a invitat redactorul-=ef!
Personal?
Nu, printr-un lucr[tor de-al redac\iei. I-am uitat numele...
De data asta z`mbi: '
C`nd o s[ v[ aminti\i cum ]i zice...
}n clipa aceea u=a str[juit[ de frumoasa cerberi\[ se deschise
]n for\[ =i un b[rbat m[runt, ]ntr-un palton cu blan[ =i c[ciul[
brum[rie, trecu val-v`rtej pe al[turi. }n mijlocul anticamerei se opri
brusc:
De ce v[ bate\i?
Fiin\a diafan[ se ridic[:
Tovar[=ul acesta pretinde, Nicolai Tomovici, c[ l-a\i invitat.
Dar...
P[i dac[ pretinde... Cum zici c[-\i zice?
Olteanu...
Olteanu... Olteanu...
S[pt[m`na trecut[... N-am putut veni... A fost la mine to-
var[=ul...
P[duche!
Exact! Tovar[=ul Paduti... }i uitasem numele!
Omule\ul ]=i scoase c[ciula =i cu ea ]mi indic[ u=a biroului:
Intr[. Iar tu, c[tre secretar[, d[ o sunare lui nevast[-mea =i
spune-i s[ scoat[ m[liga de pe foc. Am s[ ]nt`rzii...
Dar... ]ncerc[ s[ protesteze fata. Stomacul...
E=ti doctorul meu?
Intr[ dup[ mine =i tr`nti u=a.
Nu =tiu al\ii cum sunt, vorba humule=teanului, dar nu cred s[ m[

deosebesc prea tare de ceilal\i. Poate doar la capitolul defecte: am
destule, ceva mai multe dec`t s-ar cuveni. +i cu toate c[ acum, ]n
ace=ti ultimi ani, e at`t de nemiloas[ cu mine, nici de soart[ nu m[
AURELIU BUSUIOC
pot pl`nge. Cel pu\in de oamenii pe care mi i-a scos ]n cale. Pe cei
r[i, vorba ceea, ]i afli singur. Pe cei deosebi\i numai o ursit[ gene-
roas[ \i-i poate g[si.
Mi-o amintesc pe doamna Rosi, gazda noastr[ din s[tucul acela
de la grani\a cu Tito. O femeie cu toate urgiile cerului pe capul ei:
b[rbatul =i singurul fiu mor\i pe frontul de est, curtea =i casa jefuite,
singura fiic[, fragila =i melancolica Teresa, Rezi, ]mpreun[ cu so\ul
ridica\i =i du=i ]n afundul Rusiei la s[pat c[rbuni =i t[iat p[dure...
Ce-i mai trebuia unui om ca s[ devin[ o fiar[ ]ncol\it[, o con=tiin\[
plin[ de ur[ =i desperare?... Ne-a primit =i ne-a ]ngrijit cu at`ta
c[ldur[, de parc[ Domnul ne-ar fi trimis s[-i ]nlocuim pe cei pier-
du\i... Ca s[ ne piard[ =i pe noi... Ca soarta s[-=i continue loviturile.
Cu c`t[ resemnare ]n glas: Michael, teuer, Willy a murit anul
trecut...
Ce-o fi f[c`nd? Mai tr[ie=te?...
Sau ]n\eleptul, scepticul =i sentimentalul conte S. }ntr-adev[r,
numai cei ale=i ]=i pot p[stra ]nsemnele de om sub loviturile sor\ii.
Cine-am fost eu pentru el? Nimeni. Sau al treilea fiu?... Mihai, te
duci ]n alt[ \ar[, nu! ]n alt[ lume. Politizat[ la culme, unde legea
exist[ doar pe h`rtie. Unde omul nu ]nseamn[ nimic. Nu m[ crezi...
I-au luat mo=ia, zici tu, =i nu mai =tie cum s[-i mu=te mai tare... Te
]n=eli. Mul\i =tiu ce se petrece la ei, dar cei mai mul\i, majoritatea
nu! Nici chiar cei ce tr[iesc acolo. E=ti at`t de nepreg[tit... Ai fost
educat ]n alt spirit. }n politic[, nu te sup[ra, e=ti un... un naiv. Ce-ai
s[ faci? Te duci s[-\i g[se=ti p[rin\ii... Sunt sigur c[ ai s[ faci tot
posibilul s[-i salvezi, de=i... Cum ai s-o faci? Nu te ]ndemn la pa=i
necugeta\i, dar ]ncearc[ s[ r[mì om... Va fi cel mai greu lucru pe
care va trebui s[-l faci...
Cum =i-ar fi numit el propriul ultim pas? Ori exist[ totu=i o limit[
a rezisten\ei ]n fa\a sor\ii?...
La ]nceput, c`t m-am ]nv`rtit printre muncitori, n-am prea luat ]n
seam[ lucrul acesta, altele le erau preocup[rile. L-am observat abia
c`nd am nimerit la Universitate, pentru c[ se manifesta mai ales ]n
sfera conduc[toare =i ]n r`ndurile intelectualilor. E vorba de o linie
de demarca\ie existent[ ]ntre indivizii acestor dou[ categorii. Linie,

bine]n\eles, neoficial[, dar at`t de distinct[ ]nc`t putea purta =i un
nume: Nistru. Conducerea care nu era venit[ din Rusia era aproape
]n exclusivitate de peste acest fluviu. Cu foarte rare excep\ii. C`t
prive=te intelectualitatea, aici lucrurile erau un pic mai ]ncurcate.
Pu\inii intelectuali basarabeni, fie din cei r[ma=i (dup[ refugiu sau
dup[ deport[ri =i arest[ri), fie din cei proasp[t ]nvesti\i (de exemplu
Ionu\ dup[ cinci clase de liceu direct la Institutul Pedagogic!),
puteau pretinde doar la posturi subalterne, cele de conducere
apar\in`nd malului st`ng al apei numite. Cu motiva\ia tacit[ c[
politice=te pot face fa\[ cerin\elor \[rii doar cei educa\i din fa=[ ]n
spirit socialist... Nu pot =ti cum st[tea treaba sus, la guvern =i partid,
b[nuiesc c[ nu se prea deosebea de starea de spirit care domina
intelectualitatea, c`t ]i prive=te pe cei de la urm[... Mai r[sfoiam =i
eu ziarele din c`nd ]n c`nd =i nu pot s[ uit darea de seam[ de la o
discu\ie ce-a avut loc ]ntre scriitori, crema intelectualit[\ii. O adunare
unde un poet basarabean prezint[ un poem interminabil (par\ial citat
]n acela=i ziar!) cu tem[, fire=te, patriotic[. Un alt condeier, crescut
la s`nul socialismului, observ[ c[ o astfel de lucrare ar fi putut fi
scris[ numai de... Goebels. Proteste de o parte, aprob[ri de alta.
Pune punct disputei un prozator: Goebels n-ar fi putut scrie a=a ceva
pentru c[ nu =tia... moldovene=te...
Adev[rul e c[ ]ndoctrin[rii totale ]n paguba unei elementare
culturi generale a celor veni\i de peste Nistru basarabenii nu-i
puteau opune cine =tie ce ca urmare a num[rului lor prea mic, dar
=i a calit[\ii preg[tirii. Ca s[ nu mai pomenesc =i filosoficul fripturism
basarabenesc...
Ei bine, soarta a vrut s[-mi demonstreze =i de ast[ dat[ c[ m[
are ]n vedere.
Cabinetul, ]n contrast cu aspectul exterior al cl[dirii, era aproape

luxos. O mas[ cu vreo dou[zeci de scaune se ]ntindea ]n lungul
geamurilor, ]ntr-un col\ dou[ fotolii de piele =i o m[su\[ de cafea,
]n altul un orologiu tic[ind monoton =i grav, iar pe parchetul bine
lustruit un covor moale, cu ornamente arabe. Nu lipsea nici
obligatoria sofa tapi\at[ cu dermatin[ neagr[ pe care st[p`nul
AURELIU BUSUIOC
cabinetului ]=i arunc[ paltonul scos din mers.

Se a=ez[ pe un scaun de la masa lung[ =i ]mi ar[t[ =i mie unul.
Dezbrac[-te =i stai jos!
M[ conformai.
Acuma putem sta de vorb[ de la egal la egal. Unde-ai cres-
cut a=a?
M-a plouat.
Se vede! Eu am crescut pe secet[. Uite care-i chestia. S[-mi
r[spunzi la toate ]ntreb[rile. F[r[ fantazie... Am zis drept cuv`ntul?
St[tui o clip[ la ]ndoial[. Cine-i mai =tie pe =efii [=tia mari.
Oricum, purta insign[ de deputat ]n Sovietul suprem...
Eu... eu a= zice fantezie.
Da, da... a=a-i... Uite ce, s[ m[ ]ndrep\i de fiecare dat[, ai
]n\eles? Dar numai c`nd suntem noi doi...
Avea un r`s molipsitor.
Uite treaba: ai avut dou[ articole ast[var[. Le-am citit nu
demult =i mi-au pl[cut. Tu le-ai scris ori P[duche?
Eu! Cum s[ mi le scrie cineva? Tovar[=ul Paduti...
El ]i a=a Paduti cum ]s eu Mo\oca! Dar asta-i alt[ vorb[.
Vas[zic[, el \i le-a mai ]ndreptat... Se cunoa=te. Mare stilizator...
Stilist.
Da? Scoase din buzunar un carne\el =i ]=i not[ cuv`ntul. St[m
r[u cu limba, frate. }n lupta asta pentru socialism am uitat cu totul
de d`nsa. M[ tem c[ dup[ ce-o s[-l zidim o s[ r[m`nem mu\i!
Izbucni ]ntr-un r`s cu icnete.
Hai, poveste=te.
Ce s[ povestesc?...
Tot. De unde e=ti, de ce e=ti, tot, tot. Davai!
M-am str[duit s[-mi comprim biografia ]n cuvinte pu\ine. }nce-
peam s[ b[nuiesc ce urm[re=te, dar n-avea nici un Dumnezeu s[
mi-o ]nfrumuse\ez: oricum a= fi ajuns la p[rin\i...
A=a, vas[zic[... Grea ]ntrebare... }ncepu s[ bat[ toba pe
t[blia mesei. Cum dracu s[ faci o gazet[ bun[ dac[ n-ai cu cine?
Cu P[duche?... Aici, m[i b[iete, suntem pe frontul ideologic. Cad-

rele trebuie alese prin sit[! Dar ce s[ faci cu membrul de partid
ori cu veteranul dac[ el nu =tie s[ citeasc[, dar ]nc[ s[ mai
scrie?... Zi =i tu!
N-aveam ce zice.
+eful s[ri de pe scaun =i se repezi la u=[. O deschise:
Melania! Ad[ ceai! Se ]ntoarse spre mine: Ori poate votc[?...
Mul\umesc, nu beau. !
Ceai?
Ba votc[.
M[i, p[i tu e=ti... un... o...
O g[selni\[.
Cum ai spus? Scoase carne\elul din buzunar =i ]=i not[ cu-
v`ntul. G[selni\[, repet[ el. Ia te uit[!... Frumos.
Intr[ secretara cu un platou cu dou[ ce=ti uria=e =i o farfurioar[
cu biscui\i. De mult le uitasem gustul.
Tu m[n`nc[. Restul las[-m[ s[-l fac eu. Vas[zic[, ]\i dai
examenele c`t mai repede. Dup[ aceea vii la mine. Ai s[ lucrezi
aici stil... aha, stilist. S[ dai o form[ natural[ tuturor prostiilor pe
care le scriu oamenii mei. Ai ]n\eles?... Chiar dac[ n-am s[ te pot
lua de lucr[tor cu leaf[, am s[ te pl[tesc din gonorar...
Onorar...
Da, da... Nu m[ ]ntrerupe. +i cu timpul aranj[m s[ fie bine,
parc[-s =ef =i eu, ori nu? Ajutorul meu are s[ fie tovar[=ul Stalin.
Ai auzit? Feciorii nu r[spund pentru ta\ii s[i. A?...
Mai auzisem fraza...
Ce zici, batem palma? Cu p[rin\ii nu te pot ajuta... Dar cu restul
aranj[m...
Ce-mi puteam dori mai mult? }nt`lneam prima oar[ un om de
rangul acesta =i at`ta aten\ie din partea lui... Unde mai pui c[ inspira
=i ]ncredere... M[ temeam doar s[ nu-mi tr[dez bucuria.
Stai pe g`nduri? Eu ]n locul t[u n-a= sta... Eu sunt neam\, nu
te ]mbii de dou[ ori...
La ie=ire Melania ]mi z`mbi ca unui vechi cunoscut. Sunt sigur
c[ data viitoare o s[ m[ g[seasc[ imediat ]n registrul ei.
Nu plecam cu m`na goal[: ]n buzunarul paltonului duceam
planul unui articol de fond pe care avea de g`nd s[-l scrie redac-
AURELIU BUSUIOC
torul cu ocazia s[rb[torilor. Ia s[-mi ar[\i ce po\i! S[ citeasc[ lumea

=i s[ r[mìe cu gura c[scat[!
Mai bun dec`t ]n Pravda, avea s[-mi zic[ peste dou[ zile c`nd
i l-am dus gata scris. Du-te la buhgalterie! Am telefonat.
Contabilitate mi-am permis s[-l corijez.
" Las[ c[ =tiu. Am vrut s[ te ispitesc.
Dar carne\elul tot l-a scos.
Numai eu =tiu c`te noduri am ]nghi\it piept[n`nd frazele despre
grija fa\[ de om =i alung`nd din fa\a ochilor icoana a cinci fiin\e dragi
lupt`nd cu gerul =i poate chiar foamea de-acolo, de la cap[tul lumii;
cum trebuia s[-mi \intesc privirile ]n foaia de h`rtie ca s[ nu v[d
hruba mizer[ ]n care scriam despre un prezent m[re\ =i un viitor =i
mai luminos...
Avea dreptate contele S.: ]ntre convingeri =i interese oamenii
normali aleg ]ntotdeauna interesele. Numai idio\ii =i geniile aleg
principiile.
}mi r[m`nea o singur[ consolare: c[ nu sunt idiot.
+i-apoi ce nu face omul ]n numele unui viitor plin de interese...
#
CAPITOLUL
XIV
Dup[ un sf`r=it de octombrie cu frig, ba chiar =i cu z[pad[,

toamna a preg[tit o surpriz[ de zile mari: nu doar soare, ci =i o
c[ldur[ neobi=nuit[. Generalul care-a vorbit de la tribun[ n-a uitat
s[ noteze =i acest fenomen meteorologic drept o mare realizare a
puterii =i ]n primul r`nd a tovar[=ului... etc... De unde am dedus c[
oriunde, sub orice regim, militarii sunt n[scu\i poe\i, iar dac[ trag
cu tunul, o fac numai ca s[ nu se sting[ soarele pe cer. Dup[ care
a urmat o parad[ destul de scurt[ =i nesemnificativ[, at`ta doar c[
cele vreo dou[zeci de tancuri au f[cut un zgomot infernal pe calda-
r`mul de granit al pie\ii, iar ]n vreo dou[ locuri au sucit covrigi din
=inele tramvaiului.
Demonstra\iile cam tot a=a ]ncepeau s[ arate =i acolo, dincolo
(scriu cuvintele acestea =i simt o str`ngere de inim[, de parc[ a=
putea ap[sa un buton care s[ ]ntoarc[ timpul =i m[ tem s[ ap[s!
Nervii...), numai c[ erau ceva mai pestri\e, aduceau totu=i a car-
naval, nu a munc[ patriotic[...
Prezen\a era obligatorie. Mi-a picat s[ port portretul unui tip pe
care, cu toat[ ru=inea, nu-l =tiu nici azi cine a fost, l-am luat cu
semn[tur[ =i tot cu semn[tura l-am predat. O mic[ =mecherie a
AURELIU BUSUIOC
komsomolistului nostru ca nu care cumva s-o =tearg[ cineva...

Ionu\ m[ a=tepta pe la trei, ]mi promisese o surpriz[, nu b[nuiam
ce are ]n vedere, dar =tiam c[ trebuie s[ mi-o prezinte pe logod-
nic[-sa, a=a c[ hot[rì dup[ spartul t`rgului s[ nu m[ mai ]ntorc la
bordei, ci s[ ]ncerc imposibilul: s[ cump[r undeva ni=te flori. O idee
$ mai mult dec`t temerar[... Am cutreerat str[zile principale ]n lung
=i-n lat, am r[scolit parcurile zadarnic. Tot ce vrei, mese impro-
vizate sau solide, acoperite la ]nt`mplare cu p`nz[ sau h`rtie, de
la care, dac[ ai r[bdare s[ faci coad[, po\i cump[ra tot felul de
gogo=i (se bucur[ de mare priz[ cei cu m[runtaie tocate, dar nu
stau mai prejos nici cei burdu=i\i cu maz[re sau orez, o premier[
mondial[!), chio=curi sau butoaie ridicate pe butuci, de unde \i se
ofer[ ]n halbe, pahare =i borcane relativ curate vinul emblematic
al \[rii un trasc[u mai mult sau mai pu\in sp[lat, ]n schimb ieftin
=i la discre\ie. Flori ]ns[, nic[ieri.
O v`nz[toare de gogo=i m-a ]ndreptat spre cimitir: la poarta lui
a v[zut ea cu ochii ei c[ se ]nt`mpl[ s[ se v`nd[ a=a ceva. Dar
sunt supersti\ios.
M-am rezumat la obi=nuita sticl[ de =ampanie, cu care aici se
circul[ liber ]n zilele de s[rb[toare. +i nu numai...
Am sosit aproape engleze=te.
M-au z[rit de la porti\[ =i au ie=it am`ndoi ]n prag.
}i puteam contempla pe am`ndoi la lumina bogat[ =i cald[ a
soarelui. El ]nalt =i sub\ire, tras la =pi\, cu o floare la butonier[ (s[
]ntreb unde-a g[sit-o!), ea p`n[ la um[rul lui, cu o mutricic[ vag
mongol[, smead[ =i destul de bondocu\[ ca s[-mi pun ]ntrebarea
cam c`t o s[ trag[ la c`ntar peste vreo zece ani. Purta o rochie
lung[, probabil din stocurile cu ajutoare de r[zboi sau pur =i simplu
c[lcat[ prost. Avea un z`mbet larg, destul de pl[cut =i ochii ]ngu=ti.
Felicit[ri, prietene, de ziua marii revolu\ii! }onu\ ar[ta fericit.
Ce-a spus? ]l ]ntreb[ logodnica. Nu =tia dec`t ruse=te.
Ionu\ ]i traduse.
Face\i cuno=tin\[: Svetlana.
Svetlana ]mi scutur[ b[rb[te=te m`na, dar pe-a ei nu m[ l[s[
s-o s[rut. Hot[r`t lucru, =coala lui Ionu\ ]nc[ nu se f[cea sim\it[.
}n odaie ea lu[ sticla mea de =ampanie, o dezveli =i z`mbi
=mecher.
A=a sunt to\i b[rba\ii de-aici? Beau sirop?
O rupeam destul de bine ruse=te, lucru care o bucur[ nespus
pe t`n[ra siberian[.
Sunt mari patrio\i copiii Siberiei, interveni Ionu\. Socot c[
b[uturile noastre sunt ap[ chioar[ pe l`ng[ votca lor. %
P[i chiar este! ]l sus\inu Svetlana.
N-ai s[ m[ crezi, adic[ de ce s[ m[ crezi, ai s[ vezi: bea votc[
c`t beau eu vin =i nu se ]mbat[!
Masa era pentru patru persoane.
O s[ juc[m cu m`n[ moart[? ]l ]ntrebai pe amfitrion.
Ce-a spus? s[ri Svetlana.
El ]i traduse, ]ncerc`nd s[-i explice =i regulile pokerului.
Mihai, s[ vorbim ruse=te. Altfel o s[ pierdem mult timp...
Svetlana d[du ]n sf`r=it de ]n\elesul mìnii moarte.
Ba nu, ba o s[ fie patru! Mi=a (fire=te, eu), ]nchide ochii!
}nchide-i, ]nchide-i! o sus\inu Ionu\. A=a, acuma deschide-i!
De dup[ o perdea de stamb[ ag[\at[ direct de perete =i care
trebuia s[ ]nsemne un al doilea dulap pentru zestrea vestimentar[
a st[p`nului, ap[ru Ea.
+ocul ini\ial a fost prea puternic ca s[-mi pot controla reflexele
=i e de la sine ]n\eles c[ am r[mas cu gura c[scat[. De mult nu
mai avusesem ocazia s[ fiu aproape de alte femei dec`t secretare
o\[r`te sau personal medical secundar pe la comisiile comisariatului
militar =i g`ndul n[scut imediat ]n afundul subcon=tientului c[ m[
voi afla o vreme ]n asemenea companie ]mi d[dea aripi =i ]mi g`dila
imagina\ia.
Teama de a nu imita lirica persan[ cu toate dulceg[riile ei m[
opre=te s-o descriu ]n am[nunt. Era o blond[ (desigur, natural[!),
aproape de statul meu, cu un z`mbet n[scut special ca s[-i subli-
nieze fine\ea tr[s[turilor, nu s[-i mascheze posibile defecte. }ntr-un
cuv`nt, era un exemplar uman care confirma total juste\ea teoriilor
lui Pavlov cu privire la reflexele condi\ionate: ]\i l[sa gura ap[...
Din cea\a ce ]ncepea s[-mi tulbure spa\iul din fa\a ochilor r[-
sun[ ca un clopo\el (oricum, dificil s[ renun\i la Firdusi sau Omar
AURELIU BUSUIOC
Khayyam!):
Elvira...
Greu de imaginat c[ ar fi putut purta alt nume.
}i apucai m`nu\a ]ntins[ cum a= fi primit ]nsemnele unei Legiuni
de onoare. Nu se ]mpotrivi s[rutului neimitat.
& +i, ca o dovad[ c[ m[ mai aflam ]n stare de =oc, b`lbìi:
Mi=a...
Ea izbucni ]n r`s. Un r`s... (Vezi clasicii.)
Las[-l pe Mi=a, =tiu c[ e=ti Mihai.
}mi =tia limba.
Svetlana s[ri la Ionu\:
Ce spune?
S[rmanul b[iat, cu asemenea minune ]n cas[, demult a= fi
concediat bondoaca. Dar ne]n\elese-s c[ile dragostei analfabete...
Masa s-a dovedit a fi foarte bun[, logodnicii nu f[ceau mare tain[
din faptul c[ autorul bucatelor este el =i nici din oroarea ei fa\[ de
plit[. }n rarele clipe c`nd puteam =u=oti neobserva\i Elvira ]ncerca
s[ =i-l ]nchipuie ]n via\a viitoare pe Ionu\ cu =or\ule\, cu linguroiul
]ntr-o m`n[ =i cu lucr[rile scrise ale studen\ilor ]n alta. Svetlana
f[cea, la orice ocazie, mare caz de taic[-su, important =tab undeva
]n Siberia (ea locuia aici, la o m[tu=[, ca s[-=i dreag[ pl[m`nii slabi
=i s[ termine Institutul Pedagogic) =i n-a pierdut din vedere s[ ne
spun[ de c`teva ori c[ icrele negre =i cele de Manciuria i-au fost
trimise special de iubitorul p[rinte.
La drept vorbind, m`ncam icre negre pentru prima oar[ ]n via\[,
la ]nceput nu mi s-au p[rut grozave, dar le-am prins repede gustul,
am =i declarat c[ m[ tem s[ nu devin dependent de ele. La care
Svetlana ne-a asigurat pe to\i c[ at`ta timp c`t tr[ie=te taic[-su nu
vom duce lips[ de a=a ceva.
De la sine ]n\eles, am b[ut pentru via\a lui c`t mai lung[...
(Avea dreptate Il dzigano, m[ rugase s[ nu-i divulg porecla fa\[
de logodnic[!, durdulia nici nu s-a atins de =ampanie: votca din sticl[
sc[dea vertiginos f[r[ urm[ri deosebite.)
+i iar de la sine ]n\eles c[ n-am putut pierde ocazia s[ mai

bravez (ei bine, Elvira!) cu o anecdot[ la tem[. +i anume c[ ]n Anglia
o companie de cinematografie =i-a supus concet[\enii unui inte-
resant test de snobism. S-au instalat pe c`teva artere principale ale
Londrei ni=te mese ]nc[rcate cu icre negre, tartine, fire=te, oferite
gratuit tuturor doritorilor, =i film`ndu-se reac\iile acestora. Cei mai
mul\i se str`mbau =i scuipau ]mbuc[tura, dup[ care erau ]ntreba\i
dac[ stiau cu ce au fost trata\i. Nu =tiau. '
A\i gustat caviar. Mai ]ncerca\i?...
O, caviar! Chiar caviar?...
+i reveneau ca s[-=i recupereze bucata sau s[ mai ia =i alta
nou[...
Elvira =i Ionu\ au ]nceput s[ r`d[ spre uimirea Svetlanei:
Nu v[d de ce v[ hlizi\i a=a! Propagand[ burghez[. Tot ce este
sovietic le st[ ]n g`t.
}ncep s[ b[nuiesc c[ Ionu\ are interese necunoscute dac[ o ia
pe sluta...
Cu toate insisten\ele Svetlanei, Elvira a refuzat s[ r[m`nem cu
to\ii la ei p`n[ diminea\[.
Ia uit[-te ce larg e patul, ]nc[pem to\i, proasto!
}n drum spre cas[, pentru c[ m-a l[sat s-o conduc, trebuia s[
trecem prin pia\a central[ a ora=ului. Era o mare de lume cu tot
miezul nop\ii, c`nta o fanfar[ militar[, oamenii, tineri =i b[tr`ni,
dansau pe caldar`m fiecare cum ]l ducea capul, din c`nd ]n c`nd
r[sunau ]mpu=c[turi vesele, s[reau ]n toate p[r\ile dopuri de =am-
panie, companii mai ]nfierb`ntate ]ncercau s[ concureze fanfara, ne
aflam ]n mijlocul unei mul\imi dornice de relaxare, care se relaxa.
R[m`nem aici un pic? m[ invit[ mai degrab[ Elvira.
Fire=te c[ voiam s[ mai r[m`nem.
Se \inea de bra\ul meu, abia m[ atingea, dar o sim\eam at`t
de aproape, sim\eam c[ldura trupului ei cum trece prin mine ca
un torent...
Nu =tiu dac[ m[ g`ndeam la asta, probabil nu, dar ]mi era dor
de cineva care s[ m[ sprijine, s[ m[ ]n\eleag[, s[ m[ admit[ a=a
cum sunt...
A fost, ]n trecutul acela departe =i pierdut definitiv, a fost Alice...
Dar a fost numai un ]nceput, o ]ns[ilare abia vie, ]ntrerupt[ brutal
AURELIU BUSUIOC
cu plecarea inexplicabil[ ]n necunoscut a unuia dintre noi... Ce-o fi

f[c`nd acuma mititica =i c`rna?...
+i e oare normal ca un b[rbat la v`rsta mea s[ aib[ doar at`t
trecut sentimental c`t cele dou[ s[ruturi pe obraz ale lui Alice =i
declara\ia ei cu voce tremurat[, de parc[ ar fi r[spuns la o lec\ie
! ne]nv[\at[: +i eu te iubesc, Mihai...?...
F[r[ s[ m[ ]ntrebe, Elvira m[ cuprinse =i ]ncepu s[ m[ ]nv`rt[
]n ritmul valsului pe care tocmai ]ncepuse s[-l tune fanfara.
E=ti sigur[ c[ =tiu s[ valsez? o ]ntrebai uluit, pentru c[ ]n-
tr-adev[r dansurile nu erau punctul meu forte.
Ce importan\[ are? z`mbi ea =i pr[v[li capul pe spate de
parc[ ar fi fost ]n str`nsoarea lui Fred Aster.
}n zori, c`nd hot[r`r[m c[ e totu=i vremea s[ fim copii ascul-
t[tori, se l[sase un frigule\ buni=or. Era ]ntr-un pardesiu elegant,
dar sub\irel, =i nu refuz[ demisezonul meu jerpelit.
Chiar ai fost ]n Anglia? m[ ]ntreb[.
Eu? }n Anglia? De unde ai scos-o?
Ziceai despre experien\a aceea cu caviarul... Ai povestit ca
un martor!
Pufnii m`ndru:
Din p[cate, n-am fost. Dar asta nu ]nseamn[ dec`t c[ sunt
un mare povestitor!... Te po\i m`ndri cu asemenea cuno=tin\[.
Lucru pe care o s[-l =i fac! Vrei s[ ne mai ]nt`lnim?
Dac[ voiam?
Visam!
}mi dai voie s[ m[ g`ndesc profund la aceast[ propunere?
}n drum spre cas[ m-am surprins de c`teva ori fredon`nd melodii
din cele ce le mai \ineam minte, s[rind ]ntr-un picior...
Din fericire, str[zile erau pustii.
M[ oprise cu un col\ ]nainte de casa ei.
Nu e nevoie s[ ofer ocazii gratuite pentru flec[reala vecinilor.
Nici a=a nu le place c[ uneori vin de la slujb[ diminea\a...
I-am s[rutat m`na =i am c`=tigat un s[rut pe obraz.
B[nuiesc, adic[ de ce b[nuiesc, precis c[ obrajii sunt cea mai

merituoas[ parte a personalit[\ii mele sentimentale.
Voi fi liber[ pe 14 noiembrie. La ora... 17, aici la col\?...
Aici la col\.
Merita s[ trec pe l`ng[ Maria Petrovna =i s[-i dau bun[ dimi-
nea\a pe motivul ariei contelui de Alma Viva din Nunta...
!
2
Zilele imediat urm[toare s[rb[torilor le-am petrecut cu burta pe

carte: voiam s[ m[ prezint ]n fa\a tovar[=ului Mo\oca cu c`t mai
multe examene ]n urm[. Ba =i coastele se cam f[ceau sim\ite: =i
doctorul =i baba Lucre\ia ]mi recomandaser[ un regim pe care nu
l-am respectat. Dar ]ncearc[ s[ m[n`nci cartea c`nd de pe fiece
pagin[, ]n clipele cele mai tensionate ]ncepe s[ se contureze ca
dintr-un fum rozaliu un chip blond, care numai cu materialismul
istoric n-avea tangen\e...
Pe zece noiembrie francezul nu s-a ar[tat la facultate cum fusese
]n\elegerea, l-am prins ]n curte a doua zi, mi-a cerut matricola, mi-a
pus nota maxim[ f[r[ nici o vorb[ chiar pe scara intr[rii de servici,
=i am ]n\eles c[ gestul acesta plus suta-avans vor fi unica recom-
pens[ pentru truda mea la t[lm[cirea trivialei autoreclame a poli-
ticianului Thorez.
A=a s-o p[\easc[ to\i ageamiii care se bag[ ]n politic[!...
Peste o zi era c`t pe ce s-o ]nfund la Crea\ia popular[ oral[, de
unde am tras concluzia c[ nu exist[ numic mai just dec`t legea
nescris[ a studen\ilor din ]ntreaga lume (lucru pe care ar fi trebuit
s[-l =tiu ]nc[ de-acolo, de dincolo!): un student normal nu trebuie
s[ =tie cu nici o iot[ mai mult dec`t minimumul obligatoriu!
Vorba e c[ folcloristul nostru este mai ]ntì de toate frate cu nu
=tiu care ministru, apoi absolvent ]nc[ ]nainte de r[zboi al nu =tiu
c[rei =coli muzicale, apoi component (la clarnet) al tarafului care
distreaz[ publicul la restaurantul Central =i abia la urm[ profesorul
nostru de folclor. Func\ia asta de la urm[ ca un fel de hat`r ]n
timpul liber.
Asistasem doar de vreo dou[ ori la lec\iile lui devenite celebre
]n Universitate (Crea\ia norodnic[ se arat[ la sate prin boirea
AURELIU BUSUIOC
hornurilor =i prichiciurilor cu mer], pr[sadi, ji=`ne =i alte ori cu

patlajele...), =i credeam c[ examenul individual va fi o bagatel[,
dar n-am \inut cont de legea citat[: am ]ncercat s[ m[ implic ]ntr-o
disput[ teoretic[...
Vorba este c[ dup[ ce l-am tot auzit folclor norodnic, folclor
! norodnic, am ]ncercat, desigur cu tactul =i respectul cuvenit c[tre
o fa\[ academic[, s[-i sugerez c[ e vorba de o tautologie, c[ Volk
=i Norod ]nseamn[ cam acela=i lucru. La care mi s-a aruncat o
privire ironico-dispre\uitoare:
M[i, tu n-ai luptat cu fa=i=tii, da eu am luptat! Iaca =i la m`n[-s
r[nit, c[ altfel strumintul meu ]i scripca!
Putea s[ se termine r[u, dar dup[ ce am recunoscut cinstit c[
nu am fost pe front din motive de v`rst[, m-am ales cu un 4 f[r[
s[ mi se mai pun[ vreo ]ntrebare:
Na, ca s[ nu-\i taie stipenghia...
}n ajunul zilei de paisprezece, pe care nu mai aveam r[bdare
s-o a=tept (de ce e liber[ at`t de rar?), ]n timp ce o luasem de la
tramvai spre cas[, m[ opre=te un cet[\ean pe strada aproape pustie:
Tovar[=ul Olteanu?
El. Cu cine am onoarea?
Tovar[=ul Krasnovski v[ a=teapt[ desear[ la =apte fix la
adresa asta.
P`n[ s[ citesc adresa de pe bile\el cet[\eanul disp[ruse.
Nu voia s[ m[ lase ]n pace. Termenul ]nc[ nu trecuse... Ori
poate avea de g`nd s[-mi fac[ o nou[ surpriz[? Poate chiar s[-mi
dea adresa tatei?... }n orice caz trebuia s[ fac ceva, s-o termin cu
rahatul [sta. Dumnezeule, s[ fi avut cine-mi deschide ochii de la
]nceput!... Grecii, grecii aduc[tori de daruri...
+i de-at`ta timp nici o scrisoare... Nici o veste... Oare s[ mai
existe cenzur[?...
Maria Petrovna m[ ]nt`mpin[ ]ng`ndurat[.
Nu vreau s[-\i stric inima, Mihail Alexeevici, dar azi l-am prins
a doua oar[... Mihail Petrovici! Jur[-te pe sf`nta cruce c[ n-ai s[
spui la nimeni!
+i aici treab[!
L-am prins azi pe unul de-ai no=tri c[ ]\i cotrob[ia prin valiz[!
Nu-i prima dat[! Nu-\i spun cine, s[ m[ tai! Vreau s[ mai tr[iesc.
Ia vezi mai bine dac[ \i-a luat ceva...
Banii erau neatin=i. Doar lucrurile amestecate. P`n[ acum pu-
neam dezordinea aceasta pe seama lui Timofei; ce nu face omul
la be\ie! Acuma ]ns[... !!
Bine]n\eles c[ sunt \inut sub observa\ie... O s[ am ocazia azi s[
mai pun =i eu ]ntreb[ri...
Dac[ stau s[ m[ g`ndesc mai serios, n-am nici un r[spuns la
]ntrebarea: de ce securitatea statului depinde de mine? De ce s[
le mai fiu informator =i eu dac[ p`n[ =i infantila Irin[ =tie de ure-
chile =pionilor r[sp`ndi\i peste tot? O fi =i pe-acolo o ]ntrecere
socialist[ cine are colaboratori mai mul\i?
Apropo de Irina. Azi mi-a s[rit de g`t ]n coridor ca s[-mi declare
c[ e fericit[. Credeam c[ eu sunt cauza ne vedeam din ce ]n ce
mai rar , pe naiba: e ]ndr[gostit[ de unul de la Chimie. Mi-a ar[tat
fotografia: ceva la minut, abia s[ deosebe=ti ochii de urechi, dar
nu s-a l[sat p`n[ n-am recunoscut c[ e un model de frumuse\e
masculin[.
Oare chiar at`t de b[tr`n s[ fiu?...
Adresa era a primei locuin\e unde f[cusem cuno=tin\[.

De cum am ajuns ]n dreptul casei, u=a se deschise ca de la sine.
Acela=i interior, acela=i abajur, acela=i Krasnovski plus Mi=a.
Ne-am dat bine\e =i ne-am privit o vreme f[r[ s[ ne mai spunem
ceva. +i am ]n\eles c[, dac[ ratez ocazia aceasta, dac[ las ini\iativa
de partea lui...
Am ]nceput chiar ]n momentul ]n care deschisese gura =i el. Dar
nici nu m-am g`ndit s[-l fac pe binecrescutul, am continuat de
parc[ a= fi recitat o poezie:
Tovar[=e Krasnovski, m-am ]ntors acas[ nesilit de nimeni. Ca
repatriat mi s-au promis toate drepturile: =i la cas[, =i la ]nv[\[tur[,
=i la munc[. Am pa=aport, vas[zic[ sunt cet[\ean, ]mi cunosc
obliga\iile, dar =tiu =i ce mi se cuvine. }n\eleg c[ birocra\ia ]nc[ mai
tr[ie=te =i deaceea stau ]n mizeria ]n care stau. }n\eleg c[ era c`t
AURELIU BUSUIOC
pe ce s[ nu mi se permit[ ]nv[\[tura. +i v[ mul\umesc c[ m-a\i

ajutat. Cred c[ =i asta intr[ ]n datoriile voastre, s[ nu se ]ncalce
legile... Dar de ce m[ obliga\i s[ fac lucruri care sunt contrare
principiilor mele? De ce? Nu vreau s[ fiu copoi, denun\[tor sau
cum se mai zice... Nu vreau, altele-s interesele mele... N-am ]nc[l-
!" cat legea =i nici n-am de g`nd s-o fac, a=a c[ v[ rog s[ nu conta\i
pe mine!... Ori trebuie s[ r[spund eu pentru vina imaginar[ a tat[lui
meu? El nu-i vinovat cu nimic! +i de ce trebuie s[ sufere familia
mea, pe care nici m[car nu pot s-o v[d?
Privit dintr-o parte, cred c[ ar[tam cam umflat, dar trebuia s[
le-o spun.
C`teva clipe au t[cut am`ndoi privindu-m[ cu interes.
Apoi, aproape ]n =oapt[, Krasnovski:
Ai terminat?
V[ rog, pentru numele lui Dumnezeu, l[sa\i-m[ s[...
S[ ce? Adic[ du-te tu, Krasnovski, tu, Mi=a, str`nge\i voi
c[c[tul cu mìnile voastre, pentru c[ eu trebuie s[ citesc poezii
fasciste muncitorilor de la uzinele Lenin. A=a-i?...
Dar n-am citit...
De la Nistru p`n-la Tisa...
N-am citit aceast[ poezie!
Facem hait[ cu un bandit antisovietic care se strecoar[ aici
=i-l lu[m sub arip[, avem interese comune, nu? Citim c[r\i interzise
la Universitate =i agit[m pentru o limb[ str[in[, parc[ nu avem
limba noastr[ scris[ ]n constitu\ie... M[i b[iatule, numai ceea ce ai
spus azi, c[ ]n \ara noastr[ pot fi condamna\i oameni nevinova\i,
numai pentru asta po\i lua dou[zeci =i cinci de ani!... Aici e=ti ]n
Uniunea Sovietic[, =i nu la Bucure=tiul t[u. Dac[ nu vrei s[ lup\i contra
du=manilor \[rii, ]nseamn[ c[ lup\i contra ei. Ori cu ei, ori cu noi! +i
pentru cei care sunt contra noastr[ nu =tim mila!... Ai ]n\eles?...
Am r[mas tr[snit: adic[ s[ g`ndeasc[ enormit[\ile astea despre
mine? Dar ce m[ consider[ ei, un copil? E =antaj curat ceea ce
fac! S[ bage spaima ]n mine ca s[ m[ fac[ aliat?... Ce aliat le-a=
putea fi? Doar complice...

Tovar[=e Krasnovski, dar m[ acuza\i pe degeaba! V[ pot
dovedi oric`nd c[ n-am citit nimic subversiv, pe Cr[ciun l-am ]nt`lnit
de vreo dou[ ori =i habar nu am nici azi cu ce se ocupa... C`t
despre tata, oric`nd voi spune c[ nu e vinovat, pentru c[ nu este.
Asta ]nseamn[ c[ a= def[ima \ara? Dar cu ce sunt vinovate mama
=i surorile mele?... }n fa\a legii =i a con=tiin\ei mele sunt curat! N-am
de ce s[ m[ tem!... !#
Krasnovski ]ncepu s[ r`d[, mai ]ntì ]nceti=or, apoi cu hohote.
Un r`s for\at, aproape sadic:
Unde crezi c-ai venit, tinere? }n ce Afric[? S[-\i spun eu: la
noi, pentru ]ncercarea de a p[trunde ]n zonele interzise este =i
pedeapsa cu moartea? Unde-ai vrut s[ te duci?
}n clipa asta am sim\it c[ mi se taie picioarele: ei!
Dar ora=ul Kurgan nu-i zon[...
Ah, ora=ul Kurgan te interesa! Turism, nu?...
N-aveam ce r[spunde. Cinstit vorbind, pentru ]ntìa oar[ sim-
\eam frica. Adev[rat[. Aproape animalic[.
Krasnovski se a=ez[ la mas[ =i aprinse o \igar[. }mi ]ntinse =i
mie una. Mi=a st[tea ]n continuare rezemat de pervazul ferestrei.
Nu f[cuse nici o mi=care tot timpul. Probabil, ]nv[\a...
Ia zi, Mihail, rupse t[cerea Krasnovski. Despre ce s[-\i poves-
tesc? Despre entuziasmul cu care vin tinerii ]n r`ndurile noastre?
Sau poate despre oameni maturi, voinici, de=tep\i, principiali, care
]ncearc[ s[-=i tr[deze \ara =i ajung pe m`na noastr[, pentru c[ to\i
ajung? Cum sunt gata s[-=i m[n`nce propriile m[runtaie, numai
s[... Ei gata, gata, nu te mai speria a=a... Vas[zic[, acum iei fru-
mu=el o foi\[ de h`rtie, uite-o, =i ne scrii ]nceti=or, f[r[ grab[, c[
adic[ eu, cutare, m[ angajez s[...
Am s[rit f[r[ s[-mi dau seama cu o clip[ ]nainte c[ voi face acest
lucru:
Nu!
Mi=a se dezlipi de pervaz =i p[=i spre mas[. Krasnovski ]l opri
cu un gest:
Nu te speria, Mi=a! Tovar[=ul ]nc[ nu s-a hot[r`t... Mai are
timp. De fapt, prietene Olteanu, sau cum e=ti ]n pa=aport, Oltian?
m[i, m[i, ce mai agrama\i la starea civil[!... De fapt, voiam s[-mi
AURELIU BUSUIOC
scrii angajamentul obi=nuit c[ nu vei divulga nimic nim[nui din cele

discutate azi...
Era trecut de miezul nop\ii, str[zile pustii sau mi se p[reau mie,

din c`nd ]n c`nd c`te vreun cìne din mahala credea c[ e de
!$ datoria lui s[-=i pl[teasc[ bucata de pìne c`=tigat[ ziua, pe sub
conurile de lumin[ ale rarelor felinare se z[rea c`te un fulg minuscul
plutind nehot[r`t spre p[m`nt =i creierul nu era ]n stare s[ ]nchege
m[car un ]nceput de g`nd sau altceva. Doar s[ repete papaga-
lice=te dou[ nume: Ionu\, Maria Petrovna, Ionu\, Maria Petrovna...
Erau singurii doi care =tiau de plecarea mea spre Kurgan.
Maria Petrovna ]mi deschise u=a ]nainte ca eu s[ fi b[tut: ]mi
auzise pa=ii.
Nu mi-ai pl[cut azi toat[ ziua, Mihail Alexeevici. Ia hai la baba
s[ bei un ceai =i s[ gu=ti ni=te col\una=i cu br`nz[...
Ionu\?...
Stai, omule, nu te gr[bi!
N-ai ]n\eles nici azi ]n ce ma=in[rie e=ti ]nv`rtit?...
!%
CAPITOLUL
XV
Pobeda, 4 noiembrie 1952.

Mih[i\[, bìatul meu drag, cred c[ de data aceasta ai s[ prime=ti
scrisoarea repede, va pleca de la Moscova, unde o va duce un om
de suflet, invitat acolo de s[rb[torile ce se apropie.
Acuma e noapte, fetele s-au culcat, am s[-mi pot aduna g`ndurile
]n lini=te =i am s[ pot pl`nge c`t au s[ m[ \in[ lacrimile. Nu te sup[ra
de ]nceputul acesta nu prea vesel, dar vreau s[-\i spun ]n sf`r=it tot
adev[rul pe care tu, dup[ c`te ]n\eleg din scrisorile tale, nu-l =tii, =i
pe care ]n alte condi\ii nu \i-l puteam scrie... Aproape tot ce trimitem
noi =i ce primim se cenzureaz[ ori, mai bine zis, nu ajunge la adresat.
+i vreau s[ m[ folosesc de aceast[ ocazie. Numai te rog, pentru
numele lui Dumnezeu, s[ nu faci nici o prostie! Ajunge prostia pe
care ai f[cut-o deja.
}n primul r`nd nu suntem noi nici un fel de decembriste, cum \i
s-a spus. Cum am trecut Prutul ]n noaptea aceea de septembrie,
am fost desp[r\i\i de tata, pe care de atunci nu l-am mai v[zut. Am
fost mutate ]ntr-un vagon de vite cu al\i nenoroci\i =i dup[ aproape o
lun[ de supliciu am ajuns aici. Dumnezeu bunul a avut grij[ de noi,
nu =i de Tincu\a. Frumoasa =i buna ta surioar[ nu mai este. Pe noi
AURELIU BUSUIOC
ne-a iertat tifosul, dar pe d`nsa nu... Aici localnicii ne-au primit r[u,
vraghi naroda, dar s-au g[sit =i printre ei oameni de omenie. Dac[
n-ar fi fost ei =i al\i deporta\i mai de demult, poate c[ nu mai avea
cine s[-\i trimit[ ve=tile acestea triste. Despre tata am aflat abia acum
vreo dou[ luni, \i-am scris c[ trebuie s[ ne ]nt`lnim doar ca s[ te
!& lini=tesc. Primul secretar despre care \i-am scris c[ m-a luat la lucru
s-a interesat, dar n-a putut afla mai mult dec`t =tii =i tu: a fost con-
damnat la zece ani de lag[r f[r[ drept de coresponden\[ =i ]nt`lniri...
C`te scrisori am trimis pe la toate instan\ele, chiar =i lui I. V. Stalin,
au r[mas f[r[ nici un r[spuns. Lumea zice c[ asemenea cores-
ponden\[ nici nu pleac[ de aici...
Iat[, b[iatul mamei drag, toat[ groz[via pe care am avut s[ \i-o
spun. Dac[ o s[ ajung[ scrisoarea la tine, s[-\i dea Domnul s[ ai
t[ria s[ le prime=ti pe toate a=a cum sunt. Iar dac[ o s[ se ]nt`mple
s[ nimereasc[ ]n mìnile lor, apoi eu nu m[ mai tem de nimic... Dar
tu s[ nu ]ndr[zne=ti s[ faci vreo prostie, auzi? Aici nu poate veni
singur nimeni, zona este interzis[! Au ]ncercat mul\i, dar nu se mai
=tie de ei...
Fetele sunt bine, ]nva\[, Lenu\a termin[ =coala anul acesta, =i
primul secretar a promis s-o aranjeze la Kurgan, la institut. Ani=oara
umbl[ la =coal[, dar ]ncepe s[ cam uite rom`ne=te. }n general aici
e=ti privit cu ochi r[i dac[ folose=ti alt[ limb[ =i fetele se jeneaz[ s[
vorbeasc[ chiar =i cu mine. Scrie-le lor, Mih[i\[, d[-le =i tu ni=te
sfaturi. Pe tine au s[ te asculte mai bine, le este dor de tine, m[car
c[ Anu\a mi-a spus ]ntr-o zi c[ nu mai \ine minte cum ar[\i.
A=a-i, b[iatul meu scump, \i-am stricat dispozi\ia, dar cui s[ m[ mai
pl`ng =i eu dac[ aici fiecare are de ce se pl`nge? Nu te sup[ra, dragul
mamei, roag[-te cu noi pentru s[n[tatea tatei =i poate s-o ]ndura Cel
de Sus s[ dea o zi ca s[ ne str`ngem to\i laolalt[ cum am fost c`ndva.
Te s[rut[ =i te str`ng la pieptul lor
mama =i fetele.
P.S.
}nc[ o dat[ vreau s[ te implor s[ nu faci nici o prostie. Gata, =i ce

ai f[cut tu =i ce s-a ]nt`mplat cu noi nu se mai poate ]ndrepta. Asta-i

soarta noastr[ a basarabenilor. Nu suntem singurii pu=i la a=a ]ncer-
c[ri. Mai r[u c[ nimica nu ne ]nva\[ minte: =i aici se m[n`nc[ ai no=tri
]ntre ei ca =i acas[. }\i scriu special lucrul acesta ca s[ te p[ze=ti: nu
te prea ]ncrede ]n to\i. Cei mai mul\i au ajuns aici din grija prietenilor
=i chiar a neamurilor. Fii atent, Mih[i\[, ]ncearc[ m[car tu s[-\i tr[ie=ti
via\a ca oamenii. +i s[ nu te temi pentru noi, eu sunt ]nc[ tare!
Mama. !'
CAPITOLUL
XVI
Se zice c[ ve=tile foarte rele unora le limpeze=te mintea, altora

le-o ]ntunec[.
Probabil fac parte dintr-o alt[ categorie, ]nc[ neomologat[ la forul
Se zice. O total[ eclips[ de creier =i, imediat, o ]nfrigurat[ =i lucid[
c[utare de variante de a m[ rupe spre ai mei, ca p`n[ la urm[
s[ le g[sesc pe toate fanteziste =i sortite unui e=ec sigur. +i furia
aceea oarb[, animalic[, ce te cuprinde c`nd nimere=ti ]ntr-o capca-
n[ f[r[ ie=ire...
Iar undeva, paralel cu ra\iunea =i contra ei, g`ndul la tot soiul
de fleacuri existen\iale, pantofii nerepara\i, examenul la ateismul
=tiin\ific...
Ateismul =tiin\ific c`nd ultima instan\[ care-\i mai r[m`ne este
Dumnezeu!...
N-a= putea spune c[ m-am dus, mai degrab[ m-am trezit ]n
partea ceea a ora=ului, unde, f[r[ s[-mi dau seama, de undeva
din subcon=tient m[ orienta de-at`tea zile busola mea biologic[.
Ra\iunea protesta, de ]nt`lniri =i vorbe lunecoase-\i arde? Retra-
ge-te ]n b`rlogul t[u =i linge-\i r[nile, afund[-te ]n durerea ta la care
nu pot participa al\ii...
AURELIU BUSUIOC
Aerul, probabil ]ncins peste zi, mai p[stra c[ldura adunat[, se

]ntunecase de-a binelea, dar am recunoscut-o imediat, de=i purta
palton cu guler de blan[, probabil ]nghe\ase bine data trecut[.
Picioarele refuzau s[ se desprind[ de trotuar.
Porni ea spre mine z`mbind:
" Punctualitatea... Cum se zice? Este polite\ea regilor?...
}i s[rutai m`na.
Bun[ seara, Elvira...
Bun[... Dar pe tonul [sta? S-au ]necat cor[biile amiralului?...
Nu-i una din zilele mele cele mai bune...
Ea deveni brusc serioas[:
Da, iart[-m[... Zicea Ion c[ ai ni=te nepl[ceri...
+i f[r[ s[-mi mai a=tepte r[spunsul m[ lu[ de bra\:
Hai s[ ne plimb[m un pic, mi=carea, =tii, mai ajut[... De fapt,
voiam s[ te invit la un concert... Am dou[ bilete la un viorist care
se zice c[-i genial. Oistrah... Le aveam ]nc[ de atunci, de-at`ta am
ales ziua asta... Dar dac[...
S[ mergem la viorist. Nu ]nt`rziem?... Insist!
Filarmonica se afla ]n fosta sal[ unde veneam pe vremuri cu
p[rin\ii la tot soiul de spectacole ]n turneu =i din care nu ]n\elegeam
mare lucru (\in minte doar mutra stra=nic[, visat[ c`teva nop\i la
r`nd, a lui Ronald Bulfinski ]n rolul unui \igan care g`tuie o blond[
frumoas[ pentru o batist[ pierdut[!) sau, ]n pauzele dintre turnee,
singur, la iubi\ii mei Stan =i Bran ori Pat =i Patachon...
Sala era aceea=i. De lemn vopsit, cu stalul c[ptu=it cu catifea
ro=ie, roas[, =i amfiteatrul aproape cilindric =i incomod. Publicul
]ns[... Demult, de-o sut[ de ani nu mai intrasem ]ntr-o sal[ de
concert =i nu mi-o puteam imagina altfel dec`t plin[ cu rochii de
sear[ =i redingote.
N-aveam nici un motiv s[ m[ jenez de jalnicul meu costum. De
fapt, nici nu m[ g`ndeam la asta.
N-am ]n\eles dec`t ]nceputul recitalului.
Ce-a urmat nu mai era muzic[, era fondul pe care se a=terneau
r`ndurile din scrisoarea mamei, chipul chinuit al copilului aceluia ce
se zb[tea ]n ghearele nemiloase ale mor\ii, bubuitul bulg[rilor de

p[m`nt ]nghe\at lovind ]n c[su\a de veci a Tincu\ei mele... +i sc`r-
\ìtul z[pezilor vesnice sub picioarele degerate ale tatei.
Sim\eam, eram lucid, ]n\elegeam c[ ]nnebunesc.
M-am izbit de pe scaun =i, c[lc`nd probabil peste picioarele
vecinilor ]ngrozi\i, am ie=it din sal[.
}n foaier m-am tr`ntit pe o banc[. Plasatoarea peste care am
dat busna la u=[ m-a luat u=urel de bra\: "
V[ sim\i\i r[u? S[ chem un doctor?
Mul\umesc, ]mi trece...
}mi era ru=ine s[ ridic ochii.
Trebuia s[ fug, s[ m[ mistui undeva, s[ m[ ascund =i s[ urlu
p`n[ la re]ntoarcerea ]n animalul acela care nu poate g`ndi, nu
poate =ti dec`t durerea fizic[ =i foamea...
M-am pomenit la tejgheaua bufetului cu un pahar mare plin ras
cu votc[.
Nu ajut[, Mihai. O ]nghi\itur[ ajunge.
Mi-a luat paharul din m`n[ dup[ ce-l sorbisem aproape pe
jum[tate f[r[ s[ simt t[ria alcoolului =i l-a pus pe o m[su\[. Apoi
m-a a=ezat pe un scaun.
Scuz[-m[, i-am zis. |i-am stricat bun[tate de recital...
Nu mi-ai stricat nimic. Vrei s[-mi spui ce \i s-a ]nt`mplat?
Am scos scrisoarea din buzunar =i i-am ]ntins-o.
A desf[cut-o, a parcurs primele r`nduri =i a ridicat spre mine
ochii mira\i, vr`nd parc[ s[ ]ntrebe dac[ nu comite o indiscre\ie.
Cite=te! Aproape c[ strigam. Cite=te tot!...
N-a mai ridicat privirile p`n[ n-a ispr[vit lectura.
Mi-a apucat m`na =i a str`ns-o f[r[ s[ scoat[ un cuv`nt.
Am dat s[ m[ ridic.
Cred c[ am s[ plec, Elvira. R[mì la concert... Eu...
Mihai...Mihai, nu vrei s[ ridici =i paltonul meu de la garde-
rob[?...
Am str[b[tut o jum[tate de ora= ]n t[cere. De c`te ori o luam
spre casa ei, m[ ]ntorcea ]n alt[ parte. O sim\eam al[turi cald[,
bun[, aveam senza\ia aproape palpabil[ c[ o parte din durerea
mea se scurge ]ntr-]nsa =i m[ ]ntrebam dac[ am dreptul, dac[ e
omene=te s[ mi-o fac p[rta=[: de c`nd ne cunoa=tem? +i c`t?
Mihai, a ]ntrerupt ]ntr-un t`rziu t[cerea. Nu vrei s[-mi poves-
AURELIU BUSUIOC
te=ti ceva de tine? Sau nu, poveste=te-mi de ora=ul tinere\ii tale...

De prima dragoste...
Prima dragoste... Oare a fost? Un ]nceput abia conturat =i un
sf`r=it brutal. Alice... A fost oare?...
A fost. }n ora=ul v`rstei aceleia care nu \ine minte dec`t tot ce e
" frumos. Tinere\ea. Str[zile acelea trase cu rigla sau cu compasul,
str[juite de cl[diri aduse din cel mai ]ndep[rtat trecut =i din cel mai
ne=tiut viitor, baroc, rococo, clasic, cubist, br`ncovenesc, fantezist,
toate alc[tuind un amalgam at`t de armonios =i firesc; oamenii
aceia negr[bi\i, neg[l[gio=i, binevoitori, poate prea mul\umi\i de sine,
dar =i pe bun[ dreptate; ora=ul acela unde trebuia s[ cau\i locuri
anume ca s[ po\i auzi o ]njur[tur[; catedrala aceea ciudat[ =i m[-
rea\[, neobi=nuit[ oarecum, fa\[ ]n fa\[ cu opera, locurile a dou[
spectacole at`t de deosebite =i at`t de egal respectate =i ]ndr[gite...
+tii, mi-am amintit brusc =i nu mai =tiam de ce, =tii, Elvira, la
sfin\irea catedralei ]n 46, a venit regele. Eram ]ntr-a =aptea =i ne-am
luat clasa ]ntreag[ ]n uniforme, chiar =i cu =epcile cu cozoroc patrat
pe care de obicei le ascundeam ]n buzunare, s[-i facem galerie
Majest[\ii sale. Eram tineri, frumo=i =i veseli =i ne-a observat.
Mergea pe jos. Ne-a f[cut din m`n[, apoi a ie=it din cortegiu =i s-a
apropiat de noi: V[ salut, b[ie\i! Noroc! At`t. Cum am urlat noi,
nu mai spun. Dar se observa lesne c[ al[turi de el, ]naltul =i ar[tosul,
p[=ea un tip m[runt de tot, bicisnic, ]ntr-un costum negru =ifonat,
]nsemnat bine cu pete de gr[sime. Nu-i putea fi gard[ de corp, cel
mult chelner... Ce c[uta al[turi? Mai t`rziu am aflat c[ e ministrul
de interne, venit cu noul val de dup[ eliberare... Un am[nunt care
nu =tiu de ce de fiece dat[ c`nd ]mi aduc aminte de ora=ul acela
iese la suprafa\[ =i parc[ ar vrea s[ acopere totul... Poate de-at`ta
c[ din zilele acelea au ]nceput s[ se schimbe multe =i ]n compor-
tamentul oamenilor =i mai ales ]n al celor chema\i s[-i dirijeze?...
E=ti monarhist, Mihai? p[rea =ocat[.
Nu... nu cred. Pur =i simplu mi se pare c[ oamenii au nevoie
de conduc[tori frumo=i. +i fizic frumo=i. Ia-l pe De Gaulle: unde-a
adus Fran\a!...
Unde?
Dar a ridicat-o de la p[m`nt!
Cum crezi, Stalin este frumos?
Nu m[ a=teptam la asemenea ]ntrebare, cred c[ am privit-o uluit
un pic.
Ea a ]nceput s[ r`d[:
Hai, nu te mai speria. Am glumit. Bine]n\eles c[ nu poate fi
dec`t un r[spuns. "!
Era doar cu un an mai t`n[r[ ca mine.
}n 41 terminase clasa a patra foarte bine =i fusese trimis[ drept
r[splat[ ]ntr-o tab[r[ de pionieri din Crimeea. Acolo a prins-o
r[zboiul. Tab[ra a fost evacuat[ la Buguruslan, un or[=el prin p[r\ile
Orenburgului. P[rin\ii, fie c[ se evacuaser[ =i ei, fie c[ nu, n-au mai
fost g[si\i dup[ m[cel. Fata a r[mas s[ termine =coala ]n t`rgul
acela al petroli=tilor, ba =i tehnicumul un fel de colegiu tot acolo
l-a terminat. Cu diplom[ de subinginer ]n ale rafin[riei a fost expe-
diat[ la locul de ba=tin[, unde se afl[ de patru ani =i lucreaz[...
}mi pare r[u, Mihai, nu-\i pot spune unde lucrez. E o fabric[
secret[, am dat ]n scris s[ p[str[m taina... +i pedepsele sunt...
o-ho-ho! Vrei s[ ne mai ]nt`lnim?
Voiam.
La col\ul de unde ]=i avea drumul spre cas[ ne-am oprit ca s[
afl[m cu mult[ mirare c[ trecuse de mult de miezul nop\ii, c[ nu se
mai z[resc nici trec[tori, nici ferestre luminate, =i c[ nu e nevoie
de o comand[ special[ ca s[ ne arunc[m ]n acela=i timp unul ]n
]mbr[\i=area celuilalt.
Pe mìne?...
U=a de la intrare era cr[pat[.
Am ]ncuiat-o ]ncet: Maria Petrovna dormea cu lumina aprins[.
Biata femeie, m-o fi a=teptat. De diminea\[, cum am primit scri-
soarea =i am plecat ]n ora= ]nc[ ne]n\eleg`nd ce se petrece cu mine
m-a rugat s[ m[ p[zesc. Oare au b[tr`nii un al optulea sim\?
Dormea dus =i Timofei. De data aceasta dezbr[cat =i nu sfor[ia.
De unde putea =ti Elvira, fiin\a aceasta ginga=[, crescut[ =i
educat[ prin tabere de pionieri =i comsomoli=ti, prin orfelinate, c[
ceea ce face Dumnezeu numai El Unul poate desface =i c[ singurul
lucru bun este s[ m[ las ]n grija Lui?...
AURELIU BUSUIOC
Am hot[r`t s[ am`n pentru ianuarie, poate chiar pe mai t`rziu

cele patru examene ce mi-au mai r[mas. Nu cred c[ a= fi ]n stare
"" s[ iau, adic[ s[ memorizez, voi ]ncerca s[ dau, bine]n\eles dac[
Mo\oca nu s-a r[zg`ndit =i o s[ g[seasc[ ceva treab[ pentru mine.
Ar fi bine s[ m[ ia stilist, m[ cuprinde groaza c`nd m[ g`ndesc c[
ar trebui s[ aflu cuvinte pompoase, argumente credibile pentru
succese inventate... Dar asta e moda. De=i, dac[ voi fi nevoit s-o
fac... }n situa\ia mea de acum e cel mai potrivit moment s[ mai las
dracului grea\a fa\[ de politic[, aici e politizat totul, chiar =i apoli-
tismul, cine nu e cu noi e contra nostr[, =i la un nivel at`t de
primitiv, ]nc`t po\i fi decorat sau deveni erou na\ional chiar =i pentru
cele mai gogonate tr[zn[i... (Vezi recordurile lui Stachanov!) Poate
ar fi un mijloc, deocamdat[ iluzoriu, dar altul nu v[d, s[-i pot ajuta
pe ai mei?... }nchizi ochii =i scrii, nu-i a=a?... Fantezii...
Ionu\ m-a avertizat: aici nu po\i face nimic. Aici se afl[ execu-
tan\ii. Cei care dau comanda sunt aiurea, =i sunt at`t de sus...
Dar cel care nu se clinte=te din loc nu se mi=c[.
C`nd m-a v[zut, Melania s-a f[cut toat[ numai z`mbet.

Lua\i loc, tovar[=e Olteanu, tovar[=ul redactor sose=te re-
pede, i-am trimis ma=ina. O cafea? Un ceai?...
Cafeaua de aici are un mare plus: e muls[ de cofein[ a=a c[
po\i bea c`t[-\i pofte=te inima.
Melania s-a a=ezat la biroua=ul ei cu ma=in[ de scris, dar nu
f[cea impresia c[ ar interesa-o h`rtiile din fa\[.
Mi-a spus redactorul c[ o s[ lucra\i la noi. La ce ziar a\i fost
p`n[ acum?
La nici unul. Sunt un talent ]nc[ nedescoperit.
Melaniei ]i place jocul:

Nu r`de\i! Nicolai Tomovici ]ntr-adev[r =tie s[ descopere
talentele. Colectivul nostru e cel mai bun!
Nici o ]ndoial[. Cum v-a descoperit?
Mai am un an =i termin pedagogicul. Prin coresponden\[. Mi-a
promis s[ r[m`n aici. Nici nu m-a= duce ]n alt[ parte. Aici m[ m[rit
=i de-aici m[ duc la pensie!
Pe c`nd nunta? "#
Z`mbe=te cochet:
Lipse=te mirele... Sunte\i ]nsurat?
U=a anticamerei se d[du de perete.
Salut! Olteanu la mine. Melania, eu nu sunt. Nu exist!
+eful ]=i arunc[ paltonul pe sofa, era un tic probabil, se tr`nti
]ntr-un fotoliu =i mi-l ar[t[ pe cel[lalt:
Ai venit c`nd trebuie. Chiar m[ g`ndeam s[-l timit pe P[duche
s[ te caute... Iaca ultimele =tiri... Ai adus ancheta =i autobiografia?
P[i n-am =tiut... Credeam...
S[ nu crezi! Ai s[ le scrii pe urm[. Te-am luat la lucru, acu=i
dau ordinul. La primul secretar a avut loc o mic[ adunare cu scriitorii
cei mai ]nsemna\i. Am fost =i eu: s-a vorbit despre limb[ =i clasicii
no=tri. }n\elegi? Eu de c`nd le tot ziceam la =anti=tii mei... Cum, nu
=tii ce ]nseamn[ =antist?... Apoi s[ te l[muresc: au cei de prin p[r\ile
mele un cuv`nt parazit =anti. Nu =tiu ce ]nseamn[... +anti m-am
dus la ap[, =anti c`nd i-am dat un pumn... Basarabenii ne-au
poreclt =anti=ti... +i zic, le-am spus la =anti=tii mei c[ limba noastr[
=i a rom`nilor seam[n[, le-am zis c[ trebuie s[-i ]nv[\[m pe Emi-
nescu, pe Alecsandri, pe Creang[... Da parc[ ai cu cine vorbi?...
Acuma gata, le-am dat chi=ca... Noi o s[ fim primii! Ascult[ bine,
iaca planul meu...
Peste o or[ aveam masa mea de scris (]n biroul lui Paduti), ordin
de numire ]n calitate de stilist, =i promisiunea c[ voi fi prezentat
colectivului dup[ ce d[m lovitura.
Mie personal lovitura mi se p[rea minor[: trebuia s[ scriu un
articol, mai bine zis un crochiu, la venirea iernii, de diminea\[
]ncepuse s[ ning[, ceva siroposo-optimist, cu aluzii la realiz[rile
poporului sovietic, ]n care s[ folosesc c`t mai mult, dar =i subtil citate
din clasicii proasp[t recunoscu\i ca atare din generozitatea primului
secretar...
AURELIU BUSUIOC
Mo\oca ]ns[ era de alt[ p[rere:

Dac[ ]ncepem cu o explozie mare, celelalte care au s[ vin[
din urm[ au s[ fie ca niste b[=ini... +-apoi nu uita: primul secretar
]i mare, da tu =tii c`\i pro=ti au =i ei putere?... Eu =tiu ce spun, tu
n-ai de unde s[ te cuno=ti cu politica noastr[...
"$ +i dup[ cele ce au urmat s-a dovedit c[ avea dreptate...
Lui Paduti, cum am aflat mai t`rziu, i s-a interzis s[ m[ deranjeze
(ca =i celorlal\i din redac\ie!) =i omul a fost nevoit s[ umble handra
pe coridoare =i prin ora= toat[ ziua. (M[i Oltian, eu te-am desco-
perit =i tu vrei s[ m[ dai ]n g`t! Ia ajut[-m[ s[ termin materialui
ista, c[ nu =tiu ce m[ doare capul...)
Spre sear[, dup[ ce d[dusem gata muntele de sandviciuri =i
biscui\i cu care m[ ]nc[rcase Melania, =i, se-n\elege, uria=ul termos
de cafea, avem crochiul gata.
Mo\oca m-a pus s[ i-l citesc de dou[ ori cursiv =i apoi l-a luat
pe fraze.
Bine, Olteanule, foarte bine. Numai c[ trebuie s[ g[se=ti un
loc potrivit, =tii tu cum, s[ punem rolul Partidului. Poate chiar =i al
tovar[=ului Stalin... De fapt, las[ c[ fac eu lucrul ista. Una la m`n[.
+i a doua... Numai tu s[ m[ ascul\i bine...
+eful era de p[rere c[ n-ar fi drept ]n\eles un cotidian de partid
dac[ ar ap[rea cu asemenea material important un autor, direct
vorbind, necunoscut. }\i ]nchipui numa, ce mai \ipete; iaca, a venit
un rom`na= s[ ne ]nve\e minte... Politice=te ar avea dreptate... +i
c[ n-ar strica cel pu\in un pseudonim. Olteanu... Olteanu... De ce
nu Moldovanu?
}n afara materialului propriu-zis mi-a mai fost acceptat[ o singur[
idee: ca semn[tura sub crochiu, destul de ]ntins de altfel, s[ apar\in[
unui autor bine cunoscut.
Am convenit c[ cel mai potrivit ar fi Nicolai Mo\oca...
"%
CAPITOLUL
XVII
Ce-mi pl[cea mai ales la Elvira era curiozitatea ei de-a dreptul

copil[reasc[. Indiferent despre ce discutam =tia s[ asculte cu at`ta
aten\ie, cu at`ta participare, de parc[ seriozitatea cu care ]=i ]nsu=ea
cele auzite ]i putea hot[r] soarta.
Ne ]nt`lneam zilnic, fie c[ m[ a=tepta ea ]n apropierea redac\iei,
c`nd ap[rea o puteam vedea pe fereastr[, fie c[ o ]nt`mpinam eu
la col\ul din apropierea casei unde locuia, hot[r`sem de comun
acord c[ e un loc aduc[tor de noroc.
Era bucuroas[ c[ lucram la redac\ie, e=ti prea instruit ca s[
pierzi timpul la facultatea ceea, diploma ai s-o iei tu oricum, =i-apoi
ce ]nseamn[ o diplom[? Ziaristica e =i =coal[ =i teorie ]n acela=i
timp. S[ fi avut eu talentul t[u...
Voia s[ m[ ]mb[rb[teze?
P[rea at`t de sincer[ ]n cele ce mi le spunea...
Nu =tiu cum a= fi rezistat loviturii dac[ n-ar fi fost ea.
Soarta avea totu=i grij[ de mine.
La redac\ie treceam drept un aiurit inofensiv, un naiv picat din
nori ]n ce prive=te cuno=tin\ele despre realitatea ]nconjur[toare, dar
=i un tip c[ruia i te po\i adresa oric`nd cu o rug[minte f[r[ s[ fii
AURELIU BUSUIOC
refuzat. +tiau to\i cine e autorul articola=ului care iscase un val de

imita\ii dar =i o aprig[ polemic[ ]ntre cei din st`nga =i cei din
dreapta Nistrului (unii: nu poate exista o literatur[ na\ional[ f[r[
clasici, al\ii: ce clasic moldovan Eminescu, dac[ a scris rom`ne=te,
=i care clasic Alecsandri, dac[ era mo=ier, sau Creang[, care a fost
"& pop[...), Mo\oca m[ saluta de fiece dat[ c`nd m[ invita ]n cabinetul
lui sau ne ]nt`lneam pe coridor cu }n p[duri trosnesc stejarii =i m[
asigura c[ nu trebuie s[ am motive de ]ngrijorare c`nd unii lucr[tori
de dincolo protesteaz[ prea vehement contra redact[rii la care le
supun operele: Oltenelule, s[ =tii c[ atunci c`nd P[duche are o
p[rere =i primul secretar al Partidului alta istina este ]ntotdeauna
de partea celui de al doilea! (Cred c[ l-a luat pe Paduti de exemplu
la ]nt`mplare: n-am v[zut un tip mai cu nasul ]n v`nt. Nu-=i ap[r[
orbe=te materialele, le accept[ redactate chiar =i ]n propor\ie de
nou[zeci la sut[! Noi s[ fim s[n[to=i! Nu e mai pu\in cinic dec`t
st[p`nul. O singur[ dat[ s-a pro\[pit, dar asta s-a ]nt`mplat p`n[
la a se afla p[rerea Celui mare.)
}n cele trei s[pt[m`ni de ziaristic[ am aflat lucruri de care habar
n-aveam p`n[ acum ]n decursul unui an de nou[ cet[\enie.
}n apropierea redac\iei se afla un mic stabiliment, un fel de bistrot
la subsol, destul de cur[\el, dar ]ndr[git de o bun[ parte a colectivului
redac\ional, mai ales pentru c[ barmanul Berl, un evreu b[tr`n =i
mare flecar, d[dea b[utura =i pe datorie. Fire=te c[ o bun[ parte
din program se consuma la Groap[, fapt cunoscut =i redactorului,
dar trecut cu vederea, pentru c[ ]n felul acesta orice colaborator
de care era nevoie urgent[ putea fi g[sit ]n dou[ minute.
Dac[ la ]nceput, refuz`nd s[ beau =i cobor`nd la Groap[ doar
pentru a lua o gust[ric[, p[ream suspect colegilor (M[ b[iatule,
la noi cine nu bea ]nseamn[ c[ are nevoie de cap limpede ca s[
\in[ minte tot ce aude =i apoi s[ te toarne! avea s[ m[ l[mu-
reasc[ un binevoitor), mai t`rziu s-au ]mp[cat cu g`ndul c[ pot
exista =i asemenea specimeni =i m-au acceptat ]n cercul lor. Dese-
ori, c`nd nu-=i putea g[si un tovar[=, m[ invita c`te unul a=a, ca
s[-mi \ii companie. Tu ai s[ ron\[i un biscuit, eu am s[ r[storn un
p[h[rel... Astfel am prins s[-mi completez cuno=tin\ele.

Conducea sec\ia Industrie a ziarului un fost inginer la Malaxa,
un tip solid, urm[rit de siguran\[ pentru vederile lui comuniste =i
fugit peste Nistru ]nc[ ]nainte de r[zboi. F[cuse ceva lag[r, fusese
amnistiat, ]n orice caz nu mai f[cea politic[. Era unul dintre pu\inii
ziari=ti buni =i tolerat ]n colectiv cu toate c[ avea patima b[utului.
Ei bine, ]ntr-o zi f[c`ndu-i din ]nt`mplare companie am fost pus ]n
situa\ia s[-i ascult o povestioar[ ]n care-mi tot l[uda un tovar[= de "'
lag[r, un balcar de un curaj nebun. Cu toat[ ru=inea am recu-
noscut c[ nu =tiu cine sunt balcarii.
Tu din ce lun[ ai picat, tinere? S[ nu =tii de balcari? Nici de
t[tarii din Crimeea n-ai auzit? Nici de ceceni? Nici de ingu=i?...
T[tarii din Crimeea... Parc[ am f[cut ceva istorie...
Eu nu de istorie vorbesc! Vorbesc de cele c`teva milioane de
caucazieni care au fost deporta\i ]n toate ungherele uniunii! N-ai auzit
de asta?...
Dar nu e un truc propagandistic al vestului? N-am dat aten\ie
niciodat[ prostiilor astea...
El m[ privi cu ni=te ochi pe care n-a= fi dorit s[-i v[d noaptea:
Truc propagandistic? Dar eu cu cine am murit de foame =i de
frig? De la cine am aflat despre b[tr`ni, femei =i copii ar=i de vii
pentru c[ nu mai ]nc[peau ]n vagoanele aduse ca s[-i deporteze?...
Bine, dar dac[ toate astea nu-s pove=ti... Dac[ ororile astea...
Ei, dac[ ororile astea?...
Eram zguduit. Dar nu puteam crede...
Bine... Dar dac[ a fost ]ntr-adev[r a=a... Cred c[ =i cei care
=tiu, dar tac, sunt un fel de complici!...
Adic[ ar trebui s[ dau alarma? Da? Eu am s[ scriu, tu ai s[
publici? Da?... Acuma ar trebui s[ te ]ntreb: de ce ai venit ]n infernul
[sta? Da?
Nu ]n\eleg...
El ]mpinse cu un gest nervos cel de al doilea pahar comandat:
Uite ce-i treaba, b[iatule. Ceea ce faci tu se nume=te provo-
care. +i eu m-am prins ca un gugu=tiuc. Acuma sau eu trebuie s[
te denun\ pentru incitare la fapte criminale, sau tu pe mine pentru
colportare de =tiri antisovietice...
Am r[mas cu gura c[scat[:
Domnule...
AURELIU BUSUIOC
S-a zis cu ei, cu domnii. Eu sunt ultimul. Po\i fi lini=tit: n-am s[

te denun\. C`t despre tine f[-\i datoria! Eu nu m[ mai tem de nimic.
Privi lung ]n fa\a mea uluit-]ngrozit[ de stupida lui b[nuial[ =i se
]ntoarse pe c[lcìe.
Din ziua aceea nu l-am mai v[zut vreo dou[ s[pt[m`ni. Dar ]n
# redac\ie nici o panic[: A intrat ]n perioada lui trimestrial[
credea secretarul de redac\ie. O s[ se sature de b[ut =i se
]ntoarce. Unde s[ se mai duc[? C`nd i-am povestit Elvirei ]nt`m-
plarea, ea m-a lini=tit:
Se zice c[ unii care au stat prea mult prin lag[re sufer[ de
mania persecu\iei. Iar dac[ pe deasupra mai =i beau... Nu, n-am
auzit nimic despre deport[ri a=a masive... De fapt, cine =tie...
Peste vreo dou[ zile am exact un an de c`nd am aterizat ]n noua
mea patrie. Dac[ m-ar ]ntreba cineva cum m[ simt, cum m-am
acomodat, ce-mi place =i ce nu, m[ tem c[ ar trebui s[ stau mult
pe g`nduri ]nainte de a r[spunde. +i nu doar din cauza bolii care
b`ntuie aici, altfel n-o pot numi, de a c[uta sensuri ascunse ]n orice
cuv`nt =i de a lipi etichete (dac[ ar fi numai ele!) pe fiece frunte
care ]=i permite s[ nu radieze de pref[cut[ fericire. Nu doar de-a-
t`ta. Ci mai ales din cauz[ c[ r[spunsul nu intereseaz[ pe nimeni...
Poate doar pe cei c`\iva apropia\i...
Elvira consider[ ]ns[ c[ e vorba de o dat[ ce-ar trebui ]nscris[
cu ro=u ]n calendar.
E uluitoare feti\a asta, ]n orice caz neordinar[. Lipsit[ de p[rin\i
de la doisprezece ani, s[-=i p[streze astfel sim\ul umorului cu care,
neap[rat, a fost n[scut[, s[ vorbeasc[ at`t de bine, at`t de armo-
nios =i corect limba, pe care mul\i ]n situa\ia ei au uitat-o sau =i-au
st`lcit-o ]ntr-un hal de nedescris! +i at`ta naturale\e ]n compor-
tament, nici tu pref[c[torie, poate doar un pic de cochet[rie,
exact at`t c`t s[-i adauge un plus de farmec. Nu cred c[ trebuie
s[ caut prea mult prin lexicul ce-l posed ca s[ definesc senti-
mentul ce i-l port...
Are grij[ de mine, totu=i, soarta asta a mea! E cum ar fi ridicat
brusc =i pe nea=teptate un zid ]n fa\a unui bolid ce gonea s[ m[
f[r`me.
Odat[ ce vine o s[rb[toare se fac =i preg[tirile trebuincioase.
Vom aniversa la re=edin\a ei.
Am fost invitat oficial.
Voi cunoa=te =i cuibul care ad[poste=te m[iastra pas[re.
Ai nimerit-o bine: cuib. Visul meu cel mai grozav e s[ m[ v[d
clo=c[...
O fi vreo aluzie?... #
2
Mi se pare mie, =i nu doar mie, c[ Melania ]ncearc[ s[-mi fac[

ochi dulci. Ba s[ m[ =i ia sub arip[. De c`te ori cheam[ pe cineva
la =ef apeleaz[ la telefon, pe mine vine personal s[ m[ invite =i de
fiecare dat[ se re\ine la dou[-trei vorbe ]nainte de a-mi comunica
scopul vizitei.
Nu te teme, m-a lini=tit ]ntr-o zi Paduti, hulpea asta aniroas[
banii de departe, peste vo c`teva zile are s[ te lepede!
Curios ce psiholog poate fi o potaie ca Paduti, fost lucr[tor ]n
comer\, construc\ii, director de pinacotec[ =i adjunct la cimitir, =i
p[strat ]n redac\ie doar pentru c[ =tie s[ scoat[ din p[m`nt datele
=i oamenii de care este nevoie.
A=tept`nd ca Mo\oca s[ se elibereze, urm[ream cum bate la
ma=in[ frumoasa dactilograf[ =i, cum n-aveam ce face, i-am spus
c[ are degete foarte fine =i lungi. At`ta i-a trebuit. A l[sat balt[
scrisoarea ce-o tip[rea =i, gesticul`nd chiar sub nasul meu, probabil
ca s[-mi confirme spusele, a ]nceput s[-mi povesteasc[ ceva des-
pre mìnile acestea care =tiu nu doar s[ loveasc[ literele, ci s[ =i...
S[ m`ngìe... am ]ncercat s-o ajut.
+i atunci mi-a venit ideea s[-l controlez pe Paduti.
Mda... Dac[ ar avea pe cine... oft[.
Melania, v[d c[ e=ti o fat[ istea\[: n-ai vrea s[ m[ aju\i ]ntr-o
problem[?
Cu pl[cere!
Ce a= putea s[-i cump[r, fetei dragi de Anul Nou?
Ea plec[ ochii:
Ah, mai sunt b[rba\i care fac asemenea gesturi... De ce sum[
dispui?
Optzeci de ruble.
AURELIU BUSUIOC
Nici n-am clipit din ochi.

Ea m[ privi, continu`nd din iner\ie s[ mai z`mbeasc[:
De optzeci? se a=ez[ la masin[ =i prinse s[ ]ndrepte h`rtia:
De optzeci... I-a= cump[ra o pereche de coarne... pe care s[ \i le
pun[ la prima ocazie.
# Astfel lu[ sf`r=it scurtul flirt de la locul de munc[.
Al naibii Paduti!
Mo\oca st[tea la masa lui de lucru, i se vedeau ni\el umerii =i,
fire=te, capul.
Oltena=ule! Plec la Moscova pe o lun[, la ni=te cursuri. Iaca
ce sfaturi... hm...sfaturi... cum dracu le traduci?
Probabil pre\ioase, dac[ vre\i s[ glumi\i.
Vreau, dar nu glumesc. Iaca sfaturile: \i-am citit cele dou[
materiale, merg. Da trebuie s[ ]n\elegi =i tu, te-am luat la lucru
m[car c[ m-au sf[tuit s[ nu te iau. A=a c[, drag[, caut[ un pseudo-
lim. De ce s[ facem vorbe? }ncolo vezi, ]ndreapt[ prostiile care le
scriu ai no=tri =i fii s[n[tos.
Am ]n\eles. M-am ridicat.
Ba nu, stai. Iaca ]nc[ o trebu=oar[... Confede...confide... Ei,
]n\elegi tu, s[ r[mìe ]ntre noi...
Confiden\ial[.
}=i scoase carnetul =i not[.
Cum o zis popa cela: Limba noastr[-i o comoar[... Apoi uite,
c`teodat[, c`nd m[ prinde ur`tul scriu =i eu ca tot omul ni=te
prostii... Ni=te poezii...
Trase un sertar =i puse pe mas[ o map[ destul de grosu\[.
P`n[ la r[zboi =i o carte am scos, dar tare erau rele... Ia s[
vezi tu, poate astea or fi mai ca lumea?
Aici puteam s-o p[\esc:
Poate ar fi mai bine s-o ar[ta\i unui poet?
Cui? Nu =tii c[ ei se m[n`nc[ ca cìnii printre gard? Za-
vistea!... Da tu s[ vezi, poate or fi cuvinte nedrepte ori poate alt[
ceea... Tu e=ti doctor la noi! Pe la mijlocuil lui ianurie numai bine
c`nd oi veni, hop =i tu cu poeziile... +i nu te ru=ina, f[ tot ce
trebuie!...
Se ridic[, lucru care ]nsemna c[ totul a fost hot[r`t =i invitatul e
liber.
C`nd s[ deschid u=a, el m[ opri:
Oltena=! Nu uita: cine are limb[ lung[ are ezisten\[ scurt[!
+i izbucni ]n hohotul lui de r`s molipsitor.
#!
CAPITOLUL
XVIII
Azi e ziua lui Stalin =i ziua mea. A mea, bine]n\eles, la figurat.

Un an ]ntreg r[v[=it haotic, f[r[ s[ fi ]n\eles ce, unde, cum, de ce,
c`nd... Poate, totu=i, ca s[ nu cad ]n extrem[, cu dou[ realiz[ri mai
omene=te conturate: norocul (anume norocul, =i nu meritul meu!)
de-a o fi ]nt`lnit pe Elvira =i redac\ia, unde, de=i ceea ce fac ]mi
displace mare bucurie s[ dai forme mai mult sau mai pu\in
decente ca expresie unor cli=ee adeseori mincinoase! m[ simt
totu=i mai aproape de ceea ce a= fi putut face. +i-apoi este =i
perspectiva!... (Hai s[ vis[m!)
Co=marul de azi noapte n-am re\inut dec`t faptul c[ am avut
un co=mar, f[r[ am[nunte! s-a sf`r=it nea=teptat de optimist:
c`nd am deschis ochii, n-am v[zut nici un monstru, nici vreo scen[
de groaz[, l-am v[zut pe... Fedea!
Noroc, somnorosule! Cu cine st[teai de vorb[?
Am s[rit din pat.
Fedea! De unde te-ai luat? Ai venit s[ ne invi\i la nunt[?
Fedea ]=i d[du c[ciula pe ceaf[:
Cum g[sim mireas[, cum te chem[m! Asta m-a l[sat, s-a dus
la pu=c[rie pe vreo doi ani...
AURELIU BUSUIOC
Nu mai spune!
Dac[-i ziceam proastei, mai las[ dracului c`rna\ul c[ mi s-au
strepezit din\ii! Nu m-a ascultat =i iaca, a ajuns curul la b[taie...
+i acum? Nenorocire...
Ba, nenorocire! M-au dat afar[ din cas[, c[ nu eram re-
#" gistra\i... Dar nu-i nimic[, am eu una la ochi, lucreaz[ la cusut
cu=me!... Tu n-ai grij[, p`n[ m[ mut la d`nsa am unde sta, n-am
s[ vin ]napoi.
La Maria Petrovna m[ a=tepta ]ns[ marea surpriz[:
Mihail Alexeevici, iar te cheam[ la mili\ie. Iat[, desear[ la
nou[. Ce vor ei de la sufletul matale, c[ totu-i ]n regul[...
Cita\ia era de la aceea=i circumscrip\ie ca =i prima dat[.
Nu m[ putea uita Krasnovski.
+i ziua o potrivise de minune.
+i ora...
B[gai cita\ia ]n buzunar.
S[-i dau telefon c[ nu pot veni? Pe ce chestie? Pur =i simplu,
n-o s[ m[ duc!
Asta-i: n-o s[ m[ duc!
+i sper din tot sufletul c[ o s[ ]n\eleag[ aluzia...
Locuin\a Elvirei se afla ]ntr-o cl[dire cu etaj, ridicat[ dup[ r[zboi

de prizonierii germani, o construc\ie =ubred[ =i lipsit[ de orice
preten\ii.
O scar[ de lemn bine uscat =i bine roas[ ]n decursul anilor,
d[dea de veste ]ntregului bloc c[ vine cineva =i pe ici-colo se cr[pau
u=i, fie din curiozitate, fie de ner[bdare. Un spion n-ar fi avut nici o
=ans[ dac[ ar fi trebuit s[ urce asemenea trepte pentru o ]nt`lnire
conspirativ[...
}n fa\a u=ii de carton presat cu num[rul 7 scris ]ngrijit cu vopsea
verde m-am oprit s[-mi trag sufletul. Mai precis s[ mi-l adun.
Cu doi ani ]n urm[ m[ mai oprisem a=a, dar ]n fa\a unei u=i
masive de stejar sculptat, cu numele st[p`nului s[pat pe o plac[
de alam[, =i cu o verig[ groas[, turnat[ ]n acela=i metal, care
trebuia s[ loveasc[ t[blia u=ii =i s[ anun\e sosirea cine =tie c[rui
oaspe. Nu m[ a=teptasem la a=a ceva.
Dar era at`t de departe ]n urm[ u=a aceea! Nu se mai distingea
prin negura trecutului nici chipul ]mbujorat al lui Alice c`nd a intrat
]n salon tat[l ei, fabricantul: Iat[-l, t[ticule, Mihai, de care \i-am ##
vorbit!; nici tremurul vocii b[rbatului: }mi pare bine, tinere bavarez.
Bucura\i-v[ acum de ce mai este via\[! Iat[ ce ne a=teapt[... =i
r[sturnase pe mas[ sute de coli de timbre, zeci de mii de m[rci:
Azi le-am dat trei milioane de lei! Cu ce s[ mai cump[r materie
prim[? Cu ce s[-mi pl[tesc oamenii? Cu h`rtiu\ele astea? A=a au
grij[ de muncitorii lor comuni=tii?...
+i c`t de departe ultima b[taie la u=a aceea, c`nd ]n prag, f[r[
s[ mai intru, i-am spus c[ plec...
+i tata a disp[rut... Acuma tu...
Ce-o fi f[c`nd acum fiica acelui exploatator?
Am fost tic[los?
Dar ce a= fi putut propune eu, un coate goale, unei prin\ese,
care-avusese n[stru=nica idee s[ intre la agronomie?
+i-apoi, p[rin\ii mei.
Dou[ dragoste, de t`n[r =i de fiu...
+i de ce anume amintirile acestea triste s[ m[ n[p[deasc[
anume acum, c`nd veneam pe alte aripi?
Ori poate e adev[rat c[ iubirile ne]mplinite se r[zbun[?...
Elvira st[tea ]n cadrul u=ii =i m[ privea mirat[:

De ce-ai stat at`ta f[r[ s[ ba\i? Ori crezi c[ aici po\i ascunde
ceva? Unde-ai g[sit a=a minun[\ie?
Florile erau cu adev[rat minunate =i numai Maria Petrovna putea
=ti unde le-a g[sit. (Mihail Petrovici, \i-ai aflat =i matale partea!
Slav[ Domnului! Da cas[ are?... C[ de flori s[ n-ai grij[!).
Locuin\a Elvirei era de fapt o c[m[ru\[ pentru cel mult doi =i o
buc[t[rioar[ ]n care o gospodin[ mai plinu\[ s-ar fi putut ]nv`rti cu
greu. Singurul element care ar fi putut-o apropia oarecum de secol
era ]nc[lzirea central[, reprezentat[ de un radiator de font[, inge-
nios mascat.
AURELIU BUSUIOC
Dar tot, absolut tot ce umplea acest spa\iu m[runt purta pecetea
unui bun gust perfect. Era f[r[ discu\ie proiec\ia tuturor calit[\ilor
pe care le =tiam ori le b[nuiam ]n omul acesta.
Hai, jos paltonul =i fii binevenit ]n casa asta!
Avea buzele umede =i moi, iar ochii ei, de la distan\a s[rutului,
#$ aduceau a jocul unui caleidoscop.
Masa din mijlocul od[ii era ]ntins[, dar bucatele acoperite cu un
prosop.
Pariez c[ ascunzi o salat[ de varz[!
Ai ghicit, zise ea =i adun[ prosopul.
}n mijlocul a tot neamul de bun[t[\i trona un tort masiv, plat, pe
care, cu crem[ de cacao, st[tea scris cu litere latine: Mihai
URSS. 1 an. Iar peste inscrip\ie, cu alt[ crem[, z[brele albe...
Vrei s[ zici c[ asta m[ a=teapt[?
Da de unde! E ceea ce ai c[p[tat. De ce n-ai r[mas unde
erai?...
Crezi c[ te-a= fi ]nt`lnit acolo?...
Dac[ asta ar fi fost hot[r`rea destinului...

Destinul ni-l facem singuri, fatalisto! N-ai aprofundat marxis-
mul. }n consecin\[ vom sc[pa de amenin\area z[brelelor!
Cum?
M`nc`ndu-le!...
Nu cred c[ undeva ]n lume se m[n`nc[ mai mult dec`t ]n \ara
asta unde oamenii fac cozi la pìne =i alte cele.
Probabil din cauz[ c[, afla\i permanent sub tutela spiritului Kras-
novski, cet[\enii se vor s[tui ]n clipa c`nd spiritul acesta va pogor]
=i asupra lor...
Contrar tuturor a=tept[rilor =i inten\iilor, seara s-a dovedit a fi mai
degrab[ o disput[ a doi prieteni anima\i de acelea=i idei dec`t
g`ngureala a doi ]ndr[gosti\i (]n ce m[ prive=te nu m[ ]ndoiam de
aceast[ ultim[ ipostaz[!), dar trebuie s[ recunosc c[ nu sim\am nici
o p[rere de r[u: ca inteligen\[ =i judecat[, Elvira o dep[=ea chiar
=i pe gospodina cu acest nume.
Bine]n\eles nu puteam s[ nu-i spun de ultima ]ns[rcinare ce

mi-o d[duse Mo\oca. Regretam, fire=te, c[ nu luasem cu mine vreo
c`teva mostre din produsul literar al =efului, dar memorizasem
c`te ceva.
Ascut[, Evira, cam ce trebuie s[ aduc la condi\ie: Dar privit
din avion/ Tot ]ntregul meu raion/ Parc[ =i mai mare cre=te/ +i
simpatic ]nflore=te,/ De Partid recultivat/ +i de Stalin dirijat. Sim-
patic, nu?... #%
Nu mi se asocie la r`s.
Nimic stra=nic, Mihai, citesc abracadabre de-acestea aproape
zilnic. +i =tii la ce m[ g`ndesc? Redactorul t[u e om de=tept. Chiar
dac[ are aceast[ nevinovat[ manie nu s-a repezit s[ publice, te-a
g[sit pe tine s[-l mai aju\i. La noi =efii sunt obi=nui\i s[-=i aleag[
lucr[tori mai pro=ti ca d`n=ii, ca s[ str[luceasc[ pe fondul lor. Al
t[u nu se sfie=te s[ te ia pe tine, un om nesigur din punct de vedere
politic, dar care... }n sf`r=it... Ah, Mihai! Tragedia noastr[, de data
asta ]n literatur[, nu-i c[ se scriu =i se public[ asemenea t`mpenii,
ci c[ n-are cine r`de de ei! Prostia-i corporativ[, ia te uit[ ce mai
urlete ]nal\[ c`nd se afl[ cineva s[-i dea peste nas. Iar pe de alt[
parte... Ce faci tu? Ai s[ te faci luntre =i punte ca s[ dai ceva luciu
inep\iilor =efului =i ]n felul acesta... Vai, Mih[i\[, z[u, e mai de=tept
ca tine redactorul t[u... El ar trebui s[ r`d[, nu tu.
S[ i le ]ntorc cu scuzele de rigoare? Asta s-o fac?
Depinde ce urm[re=ti.
Nu urm[ream nimic. M[ sim\eam relativ bine la locul oferit cu
at`ta generozitate unui paria =i ]i eram ]ndatorat.
Ai dreptate. Z`mbi: cedeaz[ ]ntotdeauna cel mai de=tept.
Comod cli=eu... Ne ridic[ ]n propriii ochi.
Nu =tiam ce s[-i r[spund. Tremuram numai la g`ndul c[ s-ar
putea s[ sf`r=im seara la nota asta stupid[, s[ punem drept para-
van-barier[ ]ntre dou[ sentimente soarta grafomanilor profitori.
Doamne, c`t de greu este s[ revii la tonalitatea frivol[ de ]nceput
dup[ ce te lansezi ]n discu\ii filosofice=ti! Dar bine-a spus cine-a spus
c[ nu exist[ intr[ri f[r[ ie=ire.
A mea se afla pe noptier[. Avea forma unei cutii alungite, ]nguste,
putea fi luat[ drept trus[ pentru machiaj, dar =tiam ce e, mai
v[zusem a=a ceva.
Elvira, dansezi numai c`nd ]\i c`nt[ fanfara militar[?
AURELIU BUSUIOC
Ce vrei s[ spui?
P[rea dezam[git[.
}mi urm[ri privirea, apoi ridic[ ochii =i r`se:
Patefonul?... L-am cump[rat la talcioc, ador muzica de orice
fel, dar =i s[ dansez pot. Preferi un tangou? Aici altceva nici nu
#& ]ncape.
Deschise u=i\a noptierei =i scoase un vraf ]ntreg de discuri.
Chopin... Gluck... O, La Paloma... nu scrie autorul... Te aran-
jeaz[?...
Dac[ l-a aranjat pe bietul Maximilian ]nainte de execu\ie...
Patefonul, de fapt o mic[ variant[ portativ[, interpreta un pic
copil[resc, strident sentimentala bucat[ =i cu asta ]i d[dea un plus
de farmec, nea=teptat.
Elvira dansa cu capul pe um[rul meu privind undeva ]n tavan.
+tii, Elvira...
+tiu, zise ea. Dar las[-m[ mai ]ntì pe mine. Te iubesc, Mihai...
P`n[ acum iubisem.

Oare puteam fi =i eu iubit?...
Mo\oca trebuia s[ plece ]n ajunul Cr[ciunului (Doamne, ]mi mai

amintesc s[rb[torile!) =i, cum mai r[m`neau vreo trei zile, am
hot[r`t s[ ]ncerc marea cu degetul: nu doar s[-i solicit o audien\[
(aveau acces liber numai adjunc\ii), ci s[-i cer =i o favoare.
De ce-ai trimis-o pe ha\apu\a asta de Melania s[ te ceri la
mine? ]n loc de bun[ ziua m[ ]nt`mpin[ el. Tu po\i s[ deschizi c`nd
vrei. Adic[ c`nd trebuie...R`se.
Ei, ce zici de stihuri? N-ai murit?
Nu... }nc[ nu le-am citit... E mult de lucru... Dar... o s[ fie
bine...
Atunci ce vrei?
Schimbarea asta nea=teptat[ de ton m[ descuraja. +i totu=i,

dac[ \ine at`ta la opera proprie...
Nicolai Tomovici (m[ obi=nuisem =i eu s[ folosesc adresarea
asta, era altceva dec`t recele =i nesincerul tovar[=e), pleca\i la
Moscova... Oare nu v-ar fi greu, cu rela\iile ce le ave\i acolo =i stima
de care v[ bucura\i, s[ ob\ine\i pentru mine permisiunea s[-mi
vizitez p[rin\ii? M[car mama =i surorile...
El se posomor] brusc. T[cu o vreme. #'
M[i Oltene, nu trebuie s[-\i aduc r[spuns de la Moscova. Pot
s[ \i-l dau eu aici, chiar acum. Stai frumu=el ca iepurele ]n spini =i
nu b`rliga coada. Cu tine n-are nimeni nimica aici? N-are. Spune
spasiba =i taci. Eu sunt =i deputat =i membru la comitetul central,
dar dac[ a= avea pe cineva deportat tot n-a= scoate o vorb[. De
asta se ocup[ un organ care-i mai bine s[ nu-l pomene=ti... Nu te
apuca cu ei... Fer=teen?... Tu ]nc[ nu =tii s[ tr[ie=ti aici, ]nva\[-te!...
Era ultima instan\[.
Ei, asta-i tot? Du-te, =i s[ \ii minte: dac[ poeziile n-au s[ ias[
geniale am s[-\i rup capul!
Nu mi se mai p[rea at`t de molipsitor r`sul lui.
C`t ar p[rea de ciudat, dar gestul meu cu ignorarea cita\iei,

adic[ ordinul lui Krasnovski de a m[ prezenta, n-a implicat, cel pu\in
p`n[ acum, ]n ajunul Anului Nou, nici un fel de represalii. Poate ]n
felul acesta ar fi trebuit s[ m[ comport de la bun ]nceput? Cum se
zice: frica p[ze=te bost[n[ria! C`t de u=or se arunc[ lupul asupra
unui cal tremur`nd de fric[, =i c`t de repede o =terge masivul urs
din fa\a unei scroafe m[runte care-=i ap[r[ puii! Olteanu contra
MGB, poate-o s[ sune frumos c`ndva, ca un ]nceput temerar!
}n\eleg perfect c[ e o prostie, o utopie toat[ chestia asta, dar la
urma urmei de ce s[ m[ mai tem? +i-apoi, dup[ c`te ]n\eleg, au ei
acum treburi mai importante dec`t lupta cu pigmeul de mine: au
descoperit c[ doctorii din Uniune se ocup[ cu altceva dec`t clizmele:
s-au apucat s[ ucid[ ]n mod =tiin\ific tot soiul de oameni de stat =i
de cultur[... }nt`mpl[tor sau nu, dar to\i doctorii \in de evreime.
Adic[ pogromurile ruse=ti nu sunt chestiuni spontane, la be\ie, cum
AURELIU BUSUIOC
l-am citit pe cel de la Gogol, sunt o tradi\ie, ridicat[ acum la practic[

de stat! +i Berl, barmanul, =i Nathan, fotoreporterul redac\iei, par
ni=te stafii: calc[ f[r[ pas, nu mai fac bancuri, doar din c`nd ]n c`nd
]l po\i auzi pe bietul fotograf cum ofteaz[ =i ]=i spune singur: Gata,
a ]nceput. S-au luat =i de noi... Parc[ ceilal\i n-au f[cut destul...
$ Nu precizeaz[ care sunt ceilal\i: frica, sireaca...
Berl, cum ne-am ]nt`mplat odat[ singuri, m-a ]ncredin\at c[
acum urmeaz[ s[ fie descoperi\i asemenea medici ]n toate repu-
blicile, apoi ]n toate regiunile, vor urma ora=ele, iar c`nd vor veni la
r`nd colhozurile va ]ncepe =i deportarea general[.
Ce =tii mata, tovar[=e drag[, eu am tr[it cu ei toat[ via\a, eu
=tiu pe de rost =i pe o sut[ de ani ]nainte ce-o s[ se ]nt`mple. Nici
un fel de varia\ie...
Ca ]ntotdeauna ]n aceste situa\ii ziarul trebuie s[ dea dovad[ de
operativitate =i reac\ie prompt[ la evenimente. Secretarul m-a
prevenit c[ orice eroare, orice imprecizie poate fi fatal[ c`nd e
vorba de materialele pe aceast[ tem[, =i cum materiale sunt bere-
chet (au ap[rut, post factum, o mul\ime de prooroci!) stau =i buchi-
sesc ziua ]ntreag[... Dezgust[tor spectacol s[ vezi oameni p`n[ ieri
solizi, cum se arunc[ asupra fo=tilor prieteni sau cunoscu\i...
Elvira m-a sf[tuit s[ nu m[ bag ]n discu\ii pe tema asta.
Probabil e ceva politic[ la mijloc. Cel pu\in a=a crede directorul
nostru, om cu multe cuno=tin\e. El e sigur c[ o s[ se fac[ un pic
de g[l[gie =i toate au s[ se l[mureasc[ de la sine... Tu de ce s[
te bagi ]n politic[? Vrei s[-\i rupi g`tul?...
}ntr-adev[r, ce pricep eu ]n politic[?
Nu m-a interesat niciodat[.
+i-apoi chiar azi, 31 decembrie una mie nou[ sute cincizeci =i
doi, la ora 18 fix vom purcede ]mpreun[ cu Elvira la c[minul uzinei
mecanice, de unde vom ridica 1 (una) valiz[ =i 2 (dou[) pachete
cu c[r\i =i alte m[run\isuri pentru a le transporta ]n cealalt[ parte a
ora=ului, ]n apartamentul cu num[rul 7 scris cu vopsea verde pe o
u=[ de carton presat.
Pentru c[ ]ncep`nd cu prima zi a anului nou una mie nou[ sute
cincizeci =i trei vom ]ncepe s[ ]nt`mpin[m dimine\ile =i amurgurile,

toamnele =i prim[verile, binele =i r[ul ]mpreun[, ]n acest apar-
tament.
A=a cum a dorit Elvira.
A=a cum nici n-am visat eu...
$
CAPITOLUL
XIX
De mult[ vreme n-am mai dus-o a=a: via\[ a=ezat[, lini=te, calm,
dejun, cin[, concerte, s[rutul de diminea\[, la plecare, degetele ei
fine, r[sfir`ndu-mi p[rul c`nd stau la mas[ cu h`rtiile, fie c[ sunt
idioatele materiale din redac\ie (Colhoznicii din colhozul Drumul lui
Lenin s-au apucat sub ]ndrumarea Partidului =i cu entuziasm creator
s[ dreag[ drumul care... etc...), fie c[ sunt poezelele lui Mo\oca...
(De preferat totu=i primele...)
Doar uneori, c`nd Elvira e nevoit[ s[ fac[ serviciul de noapte,
m[ apuc[ un fel de splin, ba nu, care splin? desperarea: nici o
veste de la ai mei, toate scrisorile mele f[r[ r[spuns, tot ce m[ \ine
]n echilibru ziua se n[ruie, se d[r`m[ de cum r[m`n cu mine
]nsumi, e at`t de incert totul, at`t de =ubred... }n\eleg c[ e ipo-
hondrie, dar n-am avut, nu am suficiente motive s[ fi ajuns la starea
asta? Un altul ]n locul meu... Ba pe naiba, nu sunt un caracter
deosebit, ]n locul meu un altul ar fi =tiut s[ se ia ]n mìni...
Dar diminea\a, c`nd se ]ntoarce ea, obosit[, cu cearc[ne sub
ochi =i totu=i z`mbitoare, afectuoas[, at`t de ginga=[... Cum s[ nu
repet c[ de mult[ vreme n-am mai dus-o a=a...
Ce mai vorb[, mititica asta m-a f[cut s[ m[ ]ndr[gostesc lulea,
AURELIU BUSUIOC
nici c[ m-a= fi putut imagina ]n asemenea postur[, probabil ar[t

destul de bleg...
Seara de ast[zi va fi, totu=i, trist[...
La redac\ie, tocmai terminam ]n Pravda adus[ de Paduti (Na,
cite=te, n-am zis eu c[ a=a are s[ fie?), un articol care ]ncepea
$ campania contra evreimii (de unde se putea deduce c[ doctorii
uciga=i n-au fost dec`t un pretext!), c`nd sun[ telefonul =i din
receptor se r[sti o voce necunoscut[:
Oltian?
Eu eram.
Aici Voltur. Vin[ la mine. Tot amu.
Era unul din cei trei adjunc\i ai lui Mo\oca. Nu-l v[zusem =i nu-l
auzisem niciodat[, =tiam ]ns[ ca to\i ceilal\i c[ e invalid de r[zboi,
c[ are un picior de lemn pe care nu-l menajeaz[, a=a c[ ]=i anun\a
de departe sosirea =i c[ toate materialele ajunse la d`nsul p[r[seau
cabinetul cu numeroase semne de ]ntrebare, de altfel ignorate (f[r[
urm[ri!) de to\i autorii... +i mai =tiau to\i c[ o dat[ pe s[pt[m`n[
ap[rea ]n ziar un articol de fond al c[rui autor se pretindea a fi el,
de=i ]n gazetele centrale ruse=ti ceva asem[n[tor (p`n[ la iden-
titate!) se putuse citi cu c`teva zile ]nainte...
St[tea la biroul lui =i scria ceva, protej`nd h`rtia cu palma, cum
fac de obicei premian\ii ca s[ nu copie vecinul. Era un tip chel, cu
ochii ]nfunda\i ]n orbite.
Tu e=ti Oltian?
Fire=te, eu.
Du-te =i ie leafa =i de mìne dosfidania!
Nu v[ ]n\eleg...
Apu de m`ne nu mai lucrezi la noi!
Am r[mas tablou:
Pot s[ aflu de ce?
Pe fa\a lui nu se putea citi nimic.
Aicea-i frontul idiolojic. Gata. Dosfidania.
Bine, dar...
}=i plec[ privirile ]n h`rtii, f[r[ s[ schimbe tonul:
|i-am spus tot. Du-te la Malania =i isc[le=te c[ ai ]n\eles.

Nu avea nici un rost s[ insist, ordinele trebuiesc executate =i pe
frontul ideologic...
Peste dou[ zile vine Mo\oca, o s[ se l[mureasc[ lucrurile. Nu
m[ sim\eam vinovat de nimic, materiale originale n-aveam, stilistul
nu poart[ r[spundere pentru erorile autorilor pe care-i piapt[n[.
S[ fi fost folosit[ doar m`na lui? Mo\oca nu putea face a=a ceva,
avea la mine manuscrisul care ar fi trebuit s[-l consacre... $!
Doar dac[...
M[ temeam s[ m[ g`ndesc la asta...
Doar dac[ n-o fi la mijloc absen\a mea de la randevu-ul de ziua
lui Stalin... Krasnovski...
Atotputernicul! Cum putea aranja o intrare la Universitate, la fel
=i un zburat de la slujb[...
Dar n-am de g`nd s[ cedez!
N-am ]nc[lcat legile \[rii, dimpotriv[, am acceptat ca ceva normal
batjocura ei, =i ]n ce prive=te p[rin\ii, =i ]n ce prive=te condi\iile de
via\[, nu vreau nimic altceva dec`t s[ mi se respecte drepturile
scrise ]n constitu\ie!
Nu cred c[ o canalie ca acest tip poate fi deasupra legilor!
Adio, Krasnovski, sunt nevoit s[ ac\ionez.
Seara, Elvira m-a g[sit la masa de scris. Tocmai terminasem
scrisoarea c[tre comitetul central al republicii =i al Uniunii.
Era o misiv[ calm[, dar categoric[. M[ str[duisem s[ fiu c`t mai
concis =i c`t mai concret. Atr[geam ]n mod special aten\ia ]naltului
for asupra faptului c[ un func\ionar m[runt ]=i permite s[ discre-
diteze o \ar[ ]ntreag[, c[ din cauza unora ca acesta lumea crede
tot felul de n[zb`tii despre soviete, c[ a obliga oamenii f[r[ ase-
menea ]nclina\ii s[ fac[ spionaj printre prieteni =i cunoscu\i este
]njositor, imoral =i anticonstitu\ional =i alte cele...
Eram mul\umit de felul cum o concepusem =i o executasem. Nu
putea r[m`ne f[r[ r[sunet.
Elvira, care ]n\elesese de la bun ]nceput c[ nu-i a bine aveam
mutra corespunz[toare! o lu[ cu team[.
Ce s-a mai ]nt`mplat, Mihai?
Cite=te-o mai ]ntì!
O vedeam cum se schimb[ la fa\[ pe m[sur[ ce ]nainta cu
AURELIU BUSUIOC
lectura. }n cele din urm[ l[s[ mìnile ]n jos =i ridic[ spre mine ochii.
Erau plini de lacrimi.
O cuprinsei ]n bra\e:
Nu te teme, feti\o! Nu murim noi de foame! Ia te uit[ la mì-
nile astea: =tii c`te vagoane au desc[rcat? C`te milioane de cuie
$" au b[tut?...
Mihai...Chiar \i-au propus s[ le fii informator? De ce nu mi-ai
spus?...
Le-am dat cuv`ntul s[ nu vorbesc... +i-apoi de ce \i-a= fi stricat
inima? E un capitol ]ncheiat. Basta!
Ea se desprinse u=urel din ]mbr[\i=area mea:
Capitol ]ncheiat?... Cu ei?... Dar nimeni nu poate sc[pa de
d`n=ii, dac[ se iau de tine... Nimeni!
Ei hai, nu mai f[ =i tu o tragedie. S[ se team[ cine vrea. Eu
nu m[ mai tem! Oamenii sunt ]nsp[im`nta\i =i cedeaz[ ]n fa\a
spaimei. Eu n-o s[ cedez...
Elvira se a=ez[ pe marginea patului. }=i prinse capul ]n mìni.
Vedeam lacrimile cum ]i picur[ pe rochie.
Mihai, dragul meu... Nu f[ asta... Nu trimite scrisoarea... Au
s[ te distrug[...
Poate s[ m[ duc la ei s[ le pup m`na? S[ le spun tot ce-am
auzit ]n r`nd la pìne, cum respir[ vecinii, ce-am mai vorbit cu tine,
so\ia mea?...
Ea m[ privi ]nsp[im`ntat[:
So\ia?...
Poate nu?
Ea se pr[v[li brusc cu fa\a ]n pern[, ]n[bu=indu-=i hohotele de
pl`ns.
Doamne, de ce ne-am n[scut noi pe lumea asta!...
Nu m-am \inut de promisiunea ce i-am dat-o =i diminea\[, c`nd

a plecat la lucru, am tras pe curat dou[ copii. Una am l[sat-o ]n
cutia de la comitetul central. Cealalt[ am prezentat-o la po=t[.

Femeia de la ghi=eu a citit atent adresa, mi-a aruncat o privire
curioas[, a pus scrisoarea al[turi de celelalte plicuri, probabil cei
care corespondeaz[ cu asemenea instan\e se bucur[ de o aten\ie
aparte, =i mi-a ]ntins peticul de h`rtie cuvenit la recomandate. L-am
pus cu grij[ ]n portmoneu.
Am hoin[rit toat[ ziua prin ora=, ]ncerc`nd s[-mi adun g`ndurile.
Nu, hot[r`t lucru, nu eram de acord cu Elvira. $#
Asemenea semnale nu puteau trece neobservate de c[tre in-
stan\a unde se fierb toate, se decid toate, =i care se ]ngrije=te ca
imaginea \[rii s[ fie c`t mai atr[g[toare.
La urma urmei de c`nd lumea =i p[m`ntul sfin\ii sunt cei care
te pap[ p`n[ ajungi la Dumnezeu. Dar odat[ informat Cel de Sus
nu poate s[ nu reac\ioneze.
Informator ai vrut, cet[\ene Krasnovski?
Iat[ c[ l-ai c[p[tat:
Informez!
Mo\oca m-a primit radios, ca pe un prieten vechi de care-a fost

desp[r\it o ve=nicie.
Nu trage aten\ie la prostul [sta...
N-am putut rezista:
Nu-i da aten\ie...
Ce?
M-a\i rugat s[ v[ corectez ori de c`te ori...
A, da, da! Cum zici?
+i-a notat ]n carne\el, ca de obicei.
Vas[zic[, nu-i da atentie lui Voltur, a f[cut =i el ce l-a dus capul.
Ie=i la lucru =i f[ treab[. Avem prea mul\i de=tep\i. Mai bine spu-
ne-mi: cum st[m cu opera mea? Este de ceva?
A r[sfoit mapa ]n grab[, s-a uitat la cuprins.
Zici c[ zece buc[\i trebuiesc aruncate? Da eu credeam c[
toate... Dup[ care, bine]n\eles, a izbucnit ]n r`sul lui molipsitor. Ia
s[ vedem...
Am stat mai bine de o or[ nemi=cat p`n[ =i-a citit manuscrisul
din scoar\[-n scoar\[.
AURELIU BUSUIOC
C`nd a ]nchis mapa, m-a fixat cu ochii lui miji\i lung[ vreme.
Nu =tiam ce s[ cred. Acu=i, m[ g`ndeam, acu=i ]mi d[ cu opera
]n cap. Prea intrasem ]n inspira\ia lui, prea ]l puteam atinge la
amorul propriu.
S-a ridicat de pe scaunul lui, a dat ocol mesei =i s-a oprit ]n fa\a
$$ mea cu m`na ]ntins[:
Oltena=ule, bodaproste! Ai f[cut treab[ bun[. Oi fi eu =antist
p[c[tos, dar a=a lucruri nu le uit.
Mai =tii, oi fi av`nd =i dar poetic!
}n orice caz, din punctul lui de vedere ]l aveam.
Pe masa mea de lucru a ]nceput s[ curg[ iar torentul de articole,
note =i alte piese gazet[re=ti care necesitau interven\ii stilistico-lexi-
cografice; operam f[r[ m[nu=i, mai mult prin lexic: via\a sau moar-
tea unui ziar depinde de operativitate mai mult dec`t de calitatea
opera\iei.
Mai r[u st[teau lucrurile acas[.
Din seara cu scrisoarea Elvira parc[ se schimbase: r`dea rar,
din buc[t[rioar[ nu mai r[suna g`ngureala ei vesel[, adeseori o
surprindeam st`nd pe marginea patului sau pe un scaun absent[,
afundat[ ]ntr-o stare vecin[ cu prostra\ia. }ncetul cu ]ncetul ]ns[ se
p[rea c[ reu=esc s-o readuc pe p[m`nt, ]n orice caz din discu\iile
noastre eliminasem orice element care i-ar fi putut strica dispozi\ia,
nu mai pomeneam nici de lipsa ve=tilor de la mama, ca s[ nu mai
zic de micile nepl[ceri f[r[ de care munca la redac\ie este imposibil[.
Iar una din aceste mici nepl[ceri avea s[ ]nsemne chiar ]nce-
putul prim[verii anului una mie nou[ sute cincizeci =i trei...
}l ascultam pe Paduti care tocmai se ]ntorsese din ora=, unde adu-
nase date =i fapte pentru articolul de fond al =efului, articol viz`nd
vigilen\a noastr[ a tuturor c`nd avem de a face cu medicina criminal[.
Chiar eu, an\[r\, m-am dus la un doctor dentar ca s[-mi
scoat[ un maschilar...
M[i omule, ]l ]ntrerupsei: nu dentar, ci dentist, =i maxilar,
de=i cred c[ ai vrut s[ sco\i o m[sea...
Ia, vezi? Cum ]ncep s[ gr[iesc cultural cum m[ opre=ti! Cine
te mai ]n\elege... se indignase omul, c`nd se cr[p[ u=a =i ap[ru

capul Melaniei:
Oltian, la =ef! Repede!
N-am mai stat s[ aflu finalul aventurii padutiene =i ]n minutul
urm[tor eram la Mo\oca.
+eful era v[dit furios. Se plimba prin cabinet ]ncolo-]ncoace, ]n
cele din urm[ ]mi f[cu v`nt ]ntr-un fotoliu de era s[ dau al[turi =i
se pro\[pi ]n fa\a mea: $%
M[i prost[nacule!...
}nceputul p[rea promi\[tor.
M[i... nici nu =tiu cum s[-\i spun... Stai jos!... Cine te-a pus
s[ scrii t`mpenia ceea?...Cum n-ai scris nimic? Poate-am scris eu
la comitetul central?
Vas[zic[, ajunsese...
Tu chiar nu-\i dai seama ce-ai f[cut? N-ai dat ]n scris c[ nu ai
s[ spui la nimeni?... Tu nu ]n\elegi c[ ai div[... divu...
Divulgat.
Da! C[ ai divulgat un secret de stat? Cum ai putut s[ faci
a=a ceva?
Bine, dar am scris la Partid, nu ]n America!
Ha! Uita\i-v[ la d`nsul, ]nc[ mai =[guie=te! Tu nu =tii c[ pentru
asta sunt a=a pedepse c[ tocmai m[ tem s[-\i spun... Ai dat ]n scris
parc[: nu spui la nimeni! Nici la Partid, nici lui tat-tu...
Mirosea a ur`t. O b[gasem pe m`nec[...
Mo\oca se calm[ brusc =i se a=ez[ pe un scaun.
M[i Oltene... Dac[-mi spuneai mie, mai treac[-mearg[, \i-a=
fi ]nchis eu gura =i cu asta se termina. Dar acuma... Nici nu =tiu ce
s[-\i spun... Roag[-te la Dumnezeu...
Dar constitu\ia...
Las[ ]n pace constitu\ia... +i legile... Ori nu =tii c[ la noi tot ce
se face pentru folosul norodului truditor este bine =i este lege...
Ai=tia, pe care te pl`ngi tu, au mare putere... +i ei cred c[ a=a cum
fac ei a=a-i bine...
Dar cum pot ei s[ m[ oblige pe mine s[ fac ceea ce cred c[-i
amoral?
Mo\oca chicoti:
S[ deie Dumnezeu, dac[ este, s[ n-aib[ urechi odaia asta...
Dar poate ai s[ ai oleac[ de noroc...
AURELIU BUSUIOC
Trase scaunul l`ng[ fotoliul meu =i mi se aplec[ la ureche:

Chiar acuma m-am ]ntors de la comitetul central... Repede
trebuie s[ auzim un comunicat oficial; tovar[=ul Stalin este pe moar-
te... Mare nenorocire, Oltene, mare! Cum o s[ tr[im f[r[ d`nsul?...
Cred c[ avea lacrimi ]n glas.
$& Dar poate cu tragedia asta or uita de tine...
CAPITOLUL
XX
Nu =tiu care-o fi pricina: c[ am un psihic labil, c[ sunt lipsit de

caracter =i personalitate, c[ nu-mi ajunge cultur[, dar de multe ori
m[ surprind c[ ]mp[rt[=esc sau resping ]n acela=i timp idei =i opinii
diametral opuse.
}nc[ ]n copil[rie, aveam vreo treisprezece ani, am g[sit ]n biblio-
teca tatei o carte, nu mai \in minte autorul, ceva despre dictatorii
Europei: Venizelos, Stalin =i nu mai =tiu care. A=a c[ aveam idee
cam cine este st[p`nul Rusiei. Cele ad[ugate ]n timpul r[zboiului
nu intrau la socoteal[, nu puteau fi obiective. +tiam c[ e vorba de
un om energic, autoritar, care voia s[ fac[ bine, dar f[r[ m[nu=i,
unei \[ri puse la p[m`nt de primul r[zboi =i de un m[cel civil
devastator. Adic[ un om de stat nu prea simpatic, dar pe care-l
puteai ]n\elege =i aproba.
Ceea ce am v[zut =i am ]n\eles aici ]ns[ r[sturna din temelie
cli=eul cu care venisem. Nu era vorba de simpatie sau alte cele
asem[n[toare: era vorba de venera\ie, de idolatrie. Cred c[ fiecare
al doilea avea pe cineva prin lag[re, ]nchisori sau chiar gropi co-
mune, =i aproape fiecare al doilea pomenindu-=i (nu chiar ]n gura

mare!) apropia\ii represa\i se sim\ea dator s[ adauge: Eh, dac[ ar
=ti tovar[=ul Stalin! +i nu sunt sigur c[ aici se puteau aplica spusele
contelui S. despre dragostea oarb[ =i ]ncrederea total[ a robului
rus ]n infailibitatea st[p`nului: jum[tate din locuitorii Uniunii Sovie-
tice nu sunt ru=i! Nu sunt posesorii a=a-zisului enigmatic suflet...
(}n parantez[ fie spus, oare nu s-a ]nt`mplat la fel =i cu Napoleon
Bonaparte? A dus la moarte milioane de francezi, =i ]n numele a $'
ce? a distrus fondul genetic al na\iunii, a ]mpins Fran\a ]n mizerie,
=i... }ncearc[ azi, la aproape dou[ sute de ani, s[ spui ceva r[u
despre LEmpereur dac[ vrei s[ fii cotonogit... Apropo de enig-
maticul spirit rusesc...)
Asta a fost =i pricina c[ n-am urmat sfatul Mariei Petrovna scrie-i
lui Stalin (]n problema locuin\ei, a familiei...): astfel venerat, bietul
dictator, prime=te probabil vagoane de scrisori zilnic. C`nd ar mai
fi deschis-o =i pe a mea...
+tirea mor\ii lui a scos lumea ]n str[zi: aici se petrece =i se pl`nge
]n colectiv. Fe\e pl`nse sau cel pu\in grave la tot pasul, discu\ii mai
mult ]n =oapt[, de parc[ r[posatul ar fi fost expus undeva al[turi;
cu ochii mei am v[zut cum au fost tra=i de urechi (puteau fi =i lin=a\i
dac[ nu s-ar fi nimerit ]n mul\ime vreo doi cet[\eni mai rezonabili!)
ni=te elevi care discutau =i r`deau prea zgomotos.
M-a uluit Elvira:
Gata, Mihai, nu mai putem a=tepta nimic bun...
Nu mai pu\in interesant mi s-a p[rut Ionu\. Avea ochii plini de
lacrimi, m-a luat la o parte =i zece minute ]ncheiate mi-a vorbit
despre imensele servicii aduse de r[posat \[rii =i omenirii. +i nici
un cuv`nt c[ l-a ucis pe taic[-su pentru o anecdot[... L-a= fi crezut
cu drag[ inim[ dac[ n-a= fi studiat =i eu pentru examene biografia
conduc[torului: a citat-o din bel=ug f[r[ s[ indice sursa...
Anume ]n zilele acestea am ]n\eles un lucru: dictatorii nu se nasc,
nu se impun. Ei sunt crea\i =i impu=i. E at`t de u=oar[ via\a mai
departe: nu te mai contrazice nimeni c`nd ]n capul sau coada fiec[rei
fraze, fiec[rei prostii ce-o debitezi, pui: cum a zis tovar[=ul..., cum
ne ]nva\[ tovar[=ul...
Dup[ zilele de jale =i debusolare de la redac\ie, dup[ pomenirile
nezgomotoase din Groapa lui Berl (el, bietul, la fel de t[cut =i pierdut
ca la ]nceputul campaniei ce-l viza =i pe d`nsul, de=i nu-i chiar
AURELIU BUSUIOC
medic...) lucrurile au reintrat ]n normal: ziarul continu[ s[ tip[reasc[

o dat[ la dou[ zile =uvoiul de salut[ri, felicit[rile trimise acum patru
ani tovar[=ului Stalin la aniversarea a =aptezecea, colhoznicii ferici\i
continu[ s[ semene =i s[ recolteze ]nainte de termen, lucru pe care
]l comunic[ cititorilor prin intermediul lui Paduti sau altor gazetari
% (stilist M. Olteanu), fabricile =i uzinele sparg normele...
Mo\oca, omul care =tie tot cu cel pu\in o zi ]naintea tuturor muri-
torilor, e de p[rere c[ a avut dreptate:
|i-am spus eu, Oltena=ule, c[ pierderea asta poate s[ te
scape pe tine! Mare noroc ai avut: acuma se reorganizeaz[ mini-
sterele, se unesc. Are s[ fie numai unul: Ministerul treburilor din[un-
tru... Au s[ uite de tine.
Ca un tr[snet din senin a c[zut vestea c[ medicii criminali nu
mai sunt criminali =i c[ ordinul Lenin cu care fusese decorat[
denun\[toarea lor a fost retras.
Pe chestia asta Berl a dat o adev[rat[ recep\ie, s-a b[ut =i s-a
m`ncat la Groap[ pe gratis, gazeta era pe punctul s[ ias[ din
graficul tipografiei.
Mo\oca a descoperit brusc, la una din adun[rile s[pt[m`nale,
c[ ziarul a devenit un fel de colec\ie de osanale realit[\ii =i c[
realitatea e un pic alta, cu alte cuvinte c[ e nevoie =i de materiale
cu probleme, chiar critice.
Din care motiv m-am pomenit =i eu ]n r`ndul celor ce trebuie s[
ias[ pe teren =i s[ revin[ cu articole care ar mai fi trezit un pic opinia
public[...
Cititorilor li s-a ur`t de at`ta autol[udare...
+i nou[...
Maria Petrovna st[tea la mas[ =i bea ceai cu dulcea\[ de cire=e

albe, arma secret[ a Elvirei. Pe un col\ al mesei s[rea ]n ochi o
stiv[ de plicuri cu urmele unei c[l[torii lungi =i chinuite. Elvira privea
m`ndr[ la femeia care-i savura v[dit produsul culinar.
Nu mai =tiu dac[ am spus bun[ seara, m-am repezit la misive

ca un tigru. Aveau =tampile diferite, se vedea cu ochiul liber c[ au
mai fost citite, iar cititorul nici m[car nu se ]ngrijise s[ le lipeasc[ la
loc omene=te, dar ce mai conta! Era scrisul mamei =i asta tr[gea
la toate c`ntarele!
Erau =apte =i am ales-o pe cea cu data ultim[. Am deschis plicul:
era scris[ la Pobeda pe 14 martie. Un record! F[cuse abia cinci
zile de drum. %
B[iatul mamei, fr[\iorul nostru drag!
C`t se poate s[ mai a=tept[m ve=ti de la tine? Ni se rupe inima
c`nd ne g`ndim c[ putea s[ \i se ]nt`mple ceva, nu dea Domnul, s[
te fi ]mboln[vit. Am pierdut =irul scrisorilor ce \i le-am trimis =i nu vine
nici un r[spuns. Oare ]ntr-adev[r s[ nu aib[ oamenii at`ta suflet =i
s[ le opreasc[ pe undeva? De ce? Parc[ scriem ceva ce nu se
poate? Iat[, =i aceasta de fa\[ \i-o trimitem de la Kurgan, prin bun[-
voin\a unui om foarte cumsecade, a=a fac to\i.
Unii primesc =i r[spunsurile acolo, dar eu nu am la cine s[-mi scrii.
Ce pot s[-\i mai spun dec`t s[ repet a nu =tiu c`ta oar[ c[ suntem
bine, s[n[toase toate trei, c[ Lenu\a termin[ =coala anul acesta =i
se duce la Kurgan la Institut, Ani=oara trece ]ntr-a treia.
Lumea de aici vorbe=te c[ repede or s[ fie ni=te schimb[ri, m[ =i
tem s[ spun ce anume, cred c[ ]n\elegi. Cei de aici leag[ aceste
schimb[ri de evenimentul trist ce a avut loc de cur`nd. Tu cum crezi?
Poate d[ bunul Dumnezeu...
Ce m[ nelini=te=te este c[ fetele cam uit[ limba, =i a=a se ]nt`m-
pl[ cu to\i. Primul mi-a promis s[ fac[ tot posibilul s[-l v[d pe tata,
dar nu mai =tiu. Eu stau mai mult prin c`mp, m[ lupt cu cei ce trebuie
s[ opreasc[ z[pada pentru sem[natul de prim[var[, dar tare mai beau
oamenii.
De-acum am s[-\i scriu mai mult prin Kurgan, poate a=a ai s[ pri-
me=ti mai repede ve=tile noastre. Termin, pentru c[ omul se gr[be=te.
Te s[rut[m cu drag, mama =i fetele.
Femeile priveau la mine ]n t[cere.

Slav[ Domnului, le-am zis. Totul e bine. S[n[toase.
Maria Petrovna ]=i f[cu semnul crucii:
Poate s-or ]ntoarce? Acuma c[ s-a dus aista... Stalin...
Elvira tu=i.
AURELIU BUSUIOC
Da nu te mai teme matale, nu spun asta la str[ini! Lumea ]i

tot c[ta ]n coarne, da eu cred c[ el le-a f[cut pe toate! Cine altul
putea s[ z[minteasc[ at`ta norod?
%
3
C`nd secretarul de redac\ie m-a ]ntrebat ce raion sau ce sat

aleg, n-am stat pe g`nduri nici o clip[. Bine]n\eles, satul natal al
tatei, oarecum natal =i al meu!
P`n[ la centrul raional aveam autobuz, mai departe norocul
unui camion ]nt`mpl[tor, al unei c[ru\e, sau mai sigur apo-
stolorum...
Dar ce pot ]nsemna paisprezece kilometri c`nd e vorba nu at`t
de un drum c`t de o ]ntoarcere ]n timp!
P`n[ la raion am reu=it s[ m[ conving c[ nem\ii, mult l[uda\ii
tehnicieni, habar n-au s[ fac[ autobuze pentru =oselele noastre, la
cobor`re am stat vreun ceas ]n sta\ie p`n[ s[-mi adun la loc
m[runtaiele. Ca dup[ aceea s[ descop[r c[ ultimul camion pe
direc\ia dorit[ a fost v[zut ]n toamn[, c[ =i c[ru\ele nu se prea
]nghesuie, a=a c[ metoda apostolilor este unic[.
Prim[vara intra impetuos ]n drepturile ei, un v`nticel de sud
linsese de mult pu\ina z[pad[, zv`ntase drumurile, a=a c[ se putea
merge cu spor =i c`ntec.
O jum[tate de drum urca, alt[ jum[tate cobora, astfel c[ ]n
medie se putea spune c[ ai calea dreapt[, neobositoare, cu at`t
mai mult c[ te ]nsufle\ea ba ici, ba colo =i c`te un zarz[r ]nflorit, =i
c`te un tril de pas[re afirm`ndu-=i disponibilitatea pentru construirea
unui cuib comun.
Intr`nd ]n p[dure am z[rit ]n fa\[ un car. Sc`r\ìnd din ro\i ale-
ne, cum se c`nt[. Nu a fost nevoie de un efort deosebit s[-l ajung.
Mo=ul care m`na boii st[tea pe loitre =i ]si scosese cu=ma roas[
ca s[ expun[ soarelui cele c`teva plete sure. }mi ar[t[ cu coada
biciu=tii fundul carului, s[ m[ a=ez.

Bun[, mo=ule!
A=a s[-\i fie inima.
Departe, mo=ule?
La colhoz...
Care colhoz?
Pobeda, care...
Abia acum m[ fulger[: pobeda aici, pobeda la Kurgan... Mistic[... %!
Era colhozul meu.
Cum merg treburile pe-acolo?
Bine.
Nu p[rea cine =tie ce vorb[re\. M[ privea b[nuitor pe sub
spr`ncene.
+i eu ]ntr-acolo merg, m[ duci =i pe mine?
E=ti polnomocinì?
Asta ce-o mai fi?
Inspector, c[ nu =tii!
Ba nu-s. Sunt gazetar...
A-a, de-aceia cu minciuni...
Dat naibii mo=ul.
De-aceia! Ia spune, v[d c[ nu e=ti a=a t`n[r... Poate-\i aduci
aminte...A\i avut aici ]n sat un profesor... Agronom... Avea o cas[...
Mo=ul se ]nvior[ brusc. M[ ]ntrerupse:
De-a lui Olteanu? He-hei, s[racul. S-a pr[p[dit. L-au luat
nem\ii la d`n=ii s[ le pun[ vii =i livezi... C[ stra=nic se mai pricepea!
S-au sup[rat ru=ii c[ n-a r[mas s[-i ]nve\e =i pe d`n=ii, au venit
=i-au ]ntrebat de el =i erau sup[ra\i...
S[rmanul tata, dac[ ar putea auzi!
Din v`rful dealului, de la mori, satul n-a ap[rut nici pe departe cum
m[ a=teptam: ]necat tot ]n albul rozoviu al cai=ilor ]nflori\i. Doar pe ici
colo c`te o pat[ juc[u=[, ]n rest negrul-sur al prim[verii abia pornite.
D-apoi cine s[ \in[ zarz[ri ori meri, ori pr[sazi dac[ trebuie
s[ pl[teasc[ impozit pe tot copacul. Iaca, la \intirim mai sunt, c[ de
la aceia nu iau ruble...
Pe la pr`nz, c`nd m-am dat jos din car l`ng[ direc\ia gospo-
d[riei, mo=ul a ]ncercat s[ m[ ispiteasc[:
Da nu e=ti cumva de-a lui domnul Olteanu? C[ avea un b[iet
cam de sama matale...
AURELIU BUSUIOC
Era prima oar[ ]n via\[ c[ m[ lep[dam de ai mei.

Venisem ]n calitate de gazetar, nu pentru curiozitatea satului...
La Direc\ie, se ]n\elege, nimeni. Pre=edintele era plecat din

noapte la raion cu cerutul, ceilal\i care ]ncotro. Cu mare greu l-am
%" descoperit pe secretarul komsomolului. Un b[ie\a= care nu prea =tia
pe ce lume se afl[, dar bun de gur[. Cum gazetarul era de la ziarul
partidului, credea c[ cel mai bun lucru este s[-i descrie perspec-
tivele m[re\e ale colhozului abia aflat ]n construc\ie, =i s[-i descrie
entuziasmul de care sunt cuprin=i mebrii colectivului.
Realiz[ri?... se sc[rpin[ la ceaf[: Am s[ v[ duc la ferma de
vaci. Pe urm[ mergem la o fripturic[ =i la un p[h[ru\... Am cheia
de la beci...
+tia tipicul. Probabil, din dese repeti\ii.
Materialul pe care l-am scris a stat pe masa lui Mo\oca el citea

neap[rat tot ce putea pune probleme vreo c`teva zile. }n cele
din urm[ m-a chemat.
Ce zici, Oltene, tu ]n locul meu l-ai publica?
Depinde ce urm[ri\i. (Sigur c[ eram obraznic.) Vre\i s[ se ia
m[suri =i s[ se ]ndrepte lucrurile sau s[ r[m`n[ mizeria pe care
am descris-o?
Mo\oca r`se:
Mare demagog e=ti! Tu scrii, Mo\oca pune curul la b[taie!...
A=a-i?
A=a-i.
Ai ascultat ieri cuv`ntarea lui Hru=ciov?
Sincer vorbind, nu...
Parc[ r[spunde una cu alta. Adic[ ce-ai scris =i ce-a spus el...
Alege-\i alt nume, ce-i cu Pantelimon aista? }n Orhei ai fost, vas[zic[
Orheianu...
}n u=[ m-a oprit:
Dac[ ne trim[t la p[scut vacile dup[ asta, ai s[ m[ la=i s[
dorm mai mult?...
Contrar a=tept[rilor articolul a fost l[udat sus, dat exemplu, =i

autorul premiat cu o jum[tate de salariu.
+i a mai fost autorul =i prin alte raioane, =i a mai scris zeci de
asemenea materiale, =i toate mergeau bine =i acas[, =i la slujb[,
se aducea vorba chiar de o avansare (ca excep\ie: nu eram mem-
bru de partid), p`n[ c`nd a dat nefericita de zi a cincisprezecea din
luna iulie...
Poate cea mai neagr[ zi din via\a mea... %#
CAPITOLUL
XXI
Ora=ul fierbea.
+i la propriu, =i la figurat: dup[ un mai =i un iunie demne de o
toamn[ t`rzie, cu ploi m[runte, plicticoase =i reci, d[duse o canicul[
]ndr[cit[, se topea asfaltul =i a=a destul de pu\in, copacii st[teau
cu frunzele pleo=tite ca ni=te urechi de copoi =i doar din c`nd ]n
c`nd se mai vedea c`te un trec[tor temerar t`r`ndu-=i trupul vl[guit
pe partea cu ceva umbr[ a str[zii.
Pricina celuilalt clocot erau zvonurile: vine amnistia!
+i vine nu amnistia aceea simbolic[, repetat[ an de an, c`nd se
crap[ un pic por\ile lag[relor =i ]nchisorilor ca s[ fac[ loc la c`teva
mii de =per\ari m[run\i, v`nz[tori de vin sp[lat sau ou[ de crocodil
falsificate. Vine, =i vine neap[rat, amnistia cea mare, ]n primul r`nd
pentru cei ce-au p[c[tuit ]n fa\a \[rii fie c[z`nd prizonieri ]n r[zboi,
fie colport`nd zvonuri =i povestind anecdote, fie activ`nd ca spioni
imaginari pentru nu mai pu\in imaginare agenturi...
Uria=ul balon al zvonurilor s-a dovedit ]ns[ a fi de s[pun. Indul-
gen\a a luat sub aripa ei salvatoare doar delincven\ii de drept comun,
care, z[p[ci\i de nea=teptata ple=c[ picat[ pe capul lor, au invadat
ora=ele cu at`ta entuziasm =i poft[ de activitate, ]nc`t se temea
AURELIU BUSUIOC
lumea s[ mai ias[ din case.

Cei politici r[m`neau s[-=i poarte mai departe crucea, zvonurile
despre anume inlesniri sau sl[bire a h[\urilor ]n ceea ce prive=te
regimul devenind tot mai palide. Cum =i deporta\ii trebuiau c[uta\i
tot la capitolul politici, nu se prea a=tepta vreo schimbare nici ]n
%$ statutul lor...
Diminea\a lui 15 nu prevedea schimb[ri: n[du=eal[ imposibil[
din zori, dup[ o noapte nu mai proasp[t[, Elvira preg[tise dejunul
=i tocmai se g[tea s[ plece la servici, c`nd se auzi o b[taie insis-
tent[ la u=[: Mihail Alexeevici!
Era Maria Petrovna.
Trase u=a, se opri ]n prag =i =opti:
Nu-i bine, Mihail Alexeevici... =i ]mi ]ntinse ni=te h`rtii.
Erau o telegram[ =i o scrisoare.
Desf[cui telegrama. Dar n-aveam curajul s-o citesc.
Mi-o lu[ din m`n[ Elvira:
Kurgan, cinci iulie... Mama grav bolnav[... Adresa noastr[...
Urmeaz[ scrisoarea... Lena, Ana...
Mi-a trebuit un efort serios ca s-o mai citesc =i eu. Apoi am
deschis scrisoarea...
Ora=ul Kurgan. 8 iulie, 1953

Iubitul nostru fr[\ior Mih[i\[!
Ieri, la 7 iulie, am ]nmorm`ntat-o pe m[mica nostr[. Ea a murit de
cum \i-am trimis telegrama =i tu n-ai mai venit. A avut encefalit[ de
taiga, a=a se cheam[ boala =i nu are sc[pare. Ea vine de la o c[pu=[
pe care mama a c[p[tat-o la munca ei. A fost adus[ la spitalul din
Kurgan, chiar primul secretar a adus-o, dar degeaba.
Noi eram aici cu Ani=oara, la o rud[ de-a po=t[ri\ei de la Pobeda,
o femeie bun[, care ne-a ajutat =i cu ]nmorm`ntarea. Eu aici am venit
s[ m[ g[tesc de examene la Institutul Pedagogic, c[ de medicin[
nu-i. M[ ajut[ la limba rus[ Ghenadii, feciorul tiotei Anfisa, gazda
noastr[. El este locotenent superior ]n armat[.
S[ nu ui\i adresa dac[ ai s[ vii: or. Kurgan, str. Ceapaiev 8, ap.
18. Tiotea Anfisa a spus c[ eu pot s[ r[m`n la d`nsa dac[ am s[-i

dau pensia pe care primul secretar a promis c[ o s-o primesc pentru
mama. Iar de Ani=oara zice s[ o d[m la o cas[ de copii. Dar eu pe
Ani=oara n-o las nic[ieri.
Of, Mih[i\[, dac[ ai =ti c`t am pl`ns zilele astea! +i acuma abia m[
\in ca s[-\i scriu \ie. Tare-i trist.
Nu ne uita, Mihai, vino cu noi, ori mai bine s[ ne iei de-aici!
Te s[rut[ cu dor surorile tale ]ntristate, Lena =i Ana %%
2
C`nd i-am deschis u=a, Mo\oca tocmai ascundea ]n safeu o sticl[

de votc[ din care-=i turnase de vreo trei degete ]ntr-un pahar
m[ricel.
Oltena=ule, \i-am spus s[ intri c`nd vrei, dar s[ ba\i la u=[...
I-am ]ntins telegrama =i scrisoarea.
A citit telegrama:
Poate scap[... Poate s-au speriat?
Dar cum m[ v[zu schimbat la fa\[, desf[cu =i scrisoarea.
Da... }mi pare r[u, Oltene...Ai nevoie de bani?
Ce s[ fac cu ei? Zona este interzis[. Poate vorbi\i...
S-a a=ezat la mas[, a luat receptorul de la telefonul care =tiau
to\i c[ este direct:
Oltena=ule, du-te =i te lini=te=te. +i vin[ ]napoi peste un sfert
de or[...
M-am dus ]n birou, m-am a=ezat la mas[, mi-am scos ceasul =i
l-am fixat cu ochii, de parc[ de el ar fi depins totul.
La c`te ceasuri trebuie s[ merji la curv[? se interes[ Paduti.
N-avea nici un rost s[-l reped...
Mo\oca nu ridic[ ochii:
Dragul meu, nici =eful de la l[untrice nu poate face nimica...
Zon[ oprit[, numai Moscova poate face o excep\ie... A f[g[duit s[-i
roage...
Dar e vorba de ni=te copii! Care se pot pierde!... Copii ne-
vinova\i!
Nu mai spune =i tu, nu se mai pierd! Iaca =i secretarul nostru
al doilea, de la comitetul central! }ntr-o cas[ de copii a crescut!...
A=teapt[ vo dou[ zile, poate-au s[ fac[ o excep\ie!... Hai, fii tare!
AURELIU BUSUIOC
Nici peste dou[, nici peste cinci zile nu s-a mai f[cut excep\ia...
Ma=ina avea regimul ei care nu putea fi deranjat.
+i atunci am f[cut prostia pe care nu se putea s[ n-o fac.
%&
3
Auzeam distinct zumerul, impulsurile plecau unul dup[ altul, dar

nimeni nu se ]ndura s[ ridice receptorul din furc[.
Dar tocmai c`nd s[ renun\, se auzi la cel[lalt cap[t un clinchet
=i o voce plictisit[ m`rì:
Alo... Unde suna\i?...
Era Mi=a, umbra lui Krasnovski.
A= dori s[ vorbesc cu tovar[=ul Krasnovski.
Da? Krasnovski nu mai lucreaz[ aici... +i dup[ o pauz[ scurt[:
Tu e=ti, Oltian?
N-aveam ]ncotro. M[ hot[r`sem doar!
Eu sunt. Dumneavoastr[ sunte\i Mi=a?
Alt[ pauz[.
Eu. Mihail Afanasievici, de fapt.
Mihail Afanasievici, sunte\i ]n locul lui Krasnovski?
Vocea de la cel[lalt cap[t al firului pufni:
De fapt, sunt la locul meu. Evreii nu erau la locul lor =i i-am
mai dat afar[! N-ai aflat?
R`se.
Mihail Afanasievici, a= vrea s[ vorbim.
Vorbe=te!
Nu... }ntre patru ochi...
Z[u? De ce n-ai vorbit c`nd trebuia? A?...
Vede\i care-i treaba... Mi-a murit mama...
El t[cu mai mult de data asta.
Mda... +i crezi c[ dac[ o s[ ne ]nt`lnim ea o s[ ]nvie, de fapt?... PACTIZ~ND CU DIAVOLUL
%'
CAPITOLUL
XXII
}n august canicula mai continua, de=i personal n-o sim\eam

dec`t seara, c`nd dup[ o zi de alerg[tur[ f[r[ rezultate eram nevoit
s[-mi storc c[ma=a.
Am b[tut la toate u=ile unde a= fi putut g[si ceva =i la cele unde
nu m[ puteam a=tepta la nimic, dar mi s-au deschis pu\ine. Minis-
terul neprimejduirii fuzionase cu cel al internelor, era ]n perioada
de reconstruc\ie =i nimeni nu =tia nimic. De altfel, nici nu putusem
p[trunde mai departe de o c[m[ru\[ unde se serveau informa\ii.
Biroul pentru problemele repatria\ilor nu mai exista, func\iile lui
fuseser[ transmise nu =tiu cui, care nici m[car nu se afla ]n ora=
din motive de... c[ldur[: concediul... La comitetul central al partidului
reu=isem s[ stau de vorb[ cu un func\ionar m[runt, care, dup[ ce
m[ ascult[ foarte atent, nu g[si de cuviin\[ dec`t s[ m[ ]ntrebe
cum de-am ajuns s[ lucrez la gazeta lor... Iar la rug[mintea mea
de a mi se acorda o audien\[ la Primul secretar m[ privi speriat:
e=ti ]n toate min\ile, adic[?
Dac[ m[ mai \inea ceva, mai precis cineva, pe linia de plutire,
era Elvira. Dar =i aten\iile ei discrete, nesubliniate m[ scoteau din
AURELIU BUSUIOC
pepeni uneori, iat[, g`ndeam, iat[ un subdezvoltat care nu se

poate redresa singur, nu-i ]n stare de ceva supraomenesc la urma
urmei ca s[-i scoat[ din primejdia mor\ii pe cei apropia\i. Un animal
s-ar fi aruncat cu capul ]n orice foc ca s[-=i salveze puii...
}ncepusem s[ m[ g`ndesc serios la repetarea aventurii din
& toamn[.
O c[l[torie p`n[ la Moscova. De-acolo mi se pierde urma. Pe
cine poate interesa umila mea persoan[? Sunt zeci de haimanale
care calc[ ]n cruce ]ntinsurile \[rii astea at`t de l[\ite pe glob, n-ai
de unde lua supraveghetori pentru to\i... C[ vorbesc prost ruse=te?
Dar =i ru=ii, dup[ cum m[ asigur[ radioul, ]=i vorbesc tot mai prost
limba... Nici nu putea fi altfel ]n babilonul [sta de plurilingvism: tu,
rusule, ]mi strici uzbeca mea, eu, Ivane, dau la cap limbii tale...
Match nul...
Aveam =i planul pus la punct: o deplasare oficial[ la, s[ zicem,
Tiraspol, de acolo un tren la Odesa sau Kiev, de acolo avionul la
Moscova. Mai departe linie liber[ pentru un cet[\ean liber (potrivit
Constitu\iei!), nedat ]n urm[rire general[, ne]narmat dec`t cu
inten\ia de a se ]nt`lni cu surorile =i, ]n cel mai nefericit caz, de a le
]mp[rt[=i soarta.
Dar ca ]n orice situa\ie desperat[ se ]nt`mpl[ s[ te mai reg[-
seasc[ =i ra\iunea: dac[ acel mai departe de Siberia nu po\i fi dus
se va transforma ]n vreo cinci-zece ani de internare ]ntr-unul din
lag[rele acelei Siberii? Ai s[ le mai po\i ajuta cu ceva, dec`t cu
g`ndul c[ ]n afar[ de un tat[ de\inut mai au =i un frate? De-aici le
po\i scrie, cel pu\in, c`te dou[ scrisori pe zi, s[ le mai dai un sfat,
s[ le mai ]nb[rb[tezi...
Doamne, Doamne, dac[ a= fi =tiut, dac[ a= fi putut judeca lucid
s[ ]n\eleg c[ bietele mele surioare, floricelele acelea chinuite pe
nedrept de soart[, mai au un du=man, un vr[jma= nemilos de care
rareori te po\i ap[ra singur: propria lor v`rst[...
2
Vizita lui Ionu\ din ajunul noului an =colar era nea=teptat[ =i n-a=
putea spune c[ m[ bucura nespus.
}n primul r`nd starea mea. Nici la gazet[ nu mai eram bun de
nimic, chiar stiliz[rile m[ puneau uneori ]n ]ncurc[tur[, nu m[
puteam concentra, =i secretarul credea c[ e momentul potrivit s[
iau un concediu. }n al doilea r`nd nu-mi pl[cea Elvira: de patru zile
st[tea acas[, la ]ntreb[rile mele r[spundea oarecum evaziv, un fel &
de concediu zicea, evita discu\iile de orice fel =i ]=i f[cea de lucru
prin buc[t[rie anume c`nd m[ ]ntorceam eu de la slujb[. De c`teva
ori mi s-a p[rut totu=i c[ ar vrea s[-mi spun[ ceva, dar tot de at`tea
ori mi s-a p[rut c[ renun\[...
Ionu\ a p[=it ]n odaie sigur de sine, dar v[z`ndu-mi mutra nu
tocmai radioas[ ]=i compuse repede =i el una asem[n[toare.
Mihai, frate, condolean\ele mele... e o pierdere grozav[... Dac[
sentimentele mele de compasiune te pot ajuta c`t de c`t...
Elvira ie=i din buc[t[rioar[:
Oaspe rar.
Rar, rar... Dar am crezut c[ e de datoria mea ]n clipele acestea...
}ncerc[ s[-i s[rute m`na, dar Elvira =i-o retrase aproape brutal.
Ionu\ se a=ez[ pe un scaun l`ng[ mas[.
Nu sta\i mai r[u ca mine... Destul de simpatic.
Ionu\, ]l ]ntrerupsei eu. Probabil, ai venit cu o =tire proast[...
Nu te jena... F[r[ predoslovii... Te-a p[r[sit cumva Svetlana?
Pu=chea pe limb[-\i, faraonule! Taic[-su a fost transferat la
Moscova.
Pedepsit?
Fire=te. Sveta zice, adic[ ce zice! m[ asigur[ c[ doctoratul
mi-l iau ]n capital[! O s[ se fac[ luntre =i punte...
Cine? interveni Elvira. Taic[-su?
Ionu\ o fulger[ cu privirea.
Sunte\i cam agresivi azi... Ceva probleme? Mai adaug =i
eu una...
Ei?...
El t[cu o vreme.
Da... Cred c[ ai s[ fii exmatriculat pentru restan\e... Am
]ncercat s[ fac ceva, dar nu =tiu ce-o s[ ias[ din toat[ istoria...
O s[ dea restan\ele, zise Elvira. Nimeni nu poate fi exmatriculat
AURELIU BUSUIOC
f[r[ s[ fi fost prevenit.

Da, z`mbi Ionu\, a=a-i regulamentul. Dar =tii cum se ]nt`mpl[
la noi...
Cum? se interes[ Elvira.
Cum, cum... Mai ]ntì te d[ afar[, apoi alearg[ s[ te res-
& tabile=ti...
+i de asta ai venit s[-l previi?
Ionu\ r[mase cu gura c[scat[ =i nu se pricepea ce s[ r[spund[.
De fapt, m[ preocupa prea pu\in facultatea. Meseria pe care o
]mbr[\i=asem cerea mai mult cultur[ =i erudi\ie dec`t diplom[
oficial[. Din care cauz[ m[ =i mira aceast[ agresivitate a Elvirei.
Ar fi fost desigur cazul s[-i propunem lui Dzigano un p[h[ru\
ceva, m[car un ceai, dar Elvira t[cea. Eu pur =i simplu m[ g`ndeam
la alte cele.
Ionu\ se ridic[. Era v[dit debusolat.
Eu, fra\ilor, trebuie s[ plec. E t`rziu =i str[zile nu-s chiar
sigure...
Abia c`nd conteni sc`r\ìtul sc[rilor m[ fulger[: de unde =tia
Ionu\ despre moartea mamei? Nu ne mai ]nt`lniser[m de la sesia
de prim[var[. La Universitate n-aveam ce c[uta vara, iar la redac\ie
nu fusese niciodat[...
Elvira, tu i-ai spus lui Ionu\ de moartea mamei?
Nu. Nu l-am mai v[zut de-atunci, de la serata lor... Dar cred
c[ =tiu de unde-a aflat.
+i de unde, m[ rog?
Elvira ]=i scoase cu un gest energic =or\ul =i se tr`nti pe mar-
ginea patului:
A=eaz[-te pe scaun, Mihai, o s[ afli multe, posibil s[ te apese.
M[ a=ezai automat, n-o prea ]n\elegeam.
Mihai, sincer: m[ mai iube=ti?
Draga de ea!
Poate mai mult ca oric`nd, Elviro...
D[dui s[ m[ ridic, s-o ]mbr[\i=ez, dar ea m[ opri aproape
strig`nd.
Stai jos! Mihai... De vreo zece ori mi-ai propus s[ ne c[s[torim

=i de fiece dat[ ba am ]ntors-o ]n glum[, ba n-am luat-o ]n serios.
Mi-au permis totul, nu =i c[s[toria...
Ce zici? Cine nu \i-a permis?... Ce?...
Stai jos! Mihai, ascult[-m[... N-a fost nici un Buguruslan, nici
orfan[ nu sunt... P[rin\ii mei tr[iesc, slav[ Domnului. Tata a fost
p`n[ la r[zboi agent la CAM Casa autonom[ a monopolurilor,
se ocupa de tutun, mama preda lucrul manual la cursul compli- &!
mentar... Nu ne-am mi=cat de-aici nici ]n 40, nici ]n 44... Aveam
c`teva clase la Regina Maria, iar ]n 47 absolveam tot aici +coala
de zece ani nr. 1... }n\elegi tot ce spun?
Cinstit vorbind nu prea...
Elvira...
Stai, mai este un pic...
Trase mult aer ]n piept, de parc[ s-ar fi preg[tit s[ sar[ ]n ap[.
Mai departe nu ridic[ niciodat[ ochii din podea.
P[rin\ii s-au ]ngrijit frumos de mine, ]nv[\am bine, chiar foarte,
vorbeam o limb[ curat[ =i anume limba, cred eu, m-a nenorocit...
}n clasa a zecea mi s-a propus s[ intru la o Academie de unde
absolven\ii se ]mpr[=tie cu slujba ]n toat[ lumea... S[ po\i umbla
prin lume =i s[ nu te legi de perspectiva asta?.. La =aptesprezece
ani?... Academia era a MGB-ului. Eram preg[tit[ pentru Rom`nia,
de=i studiam aprofundat =i franceza. Mai mult nu-\i pot spune. N-am
dreptul... }n ultimul an am fost violat[ de un profesor. Probabil ai
remarcat c[ n-am fost fat[ mare... M-am pl`ns. Ca rezultat profe-
sorul a fost mutat la Moscova, eu, cu tot[ diploma Magna cum...
am ajuns de unde am plecat. Aici nu =tiau ce s[ fac[ cu mine. Am
fost numit[ la sec\ia special[ a uzinei unde-am lucrat p`n[ acum o
s[pt[m`n[.
Am s[rit de pe scaun:
Cum? Te-au dat...
Stai jos, Mihai... N-am terminat...
Avea o voce obosit[, aproape lipsit[ de intona\ii.
Printre altele, fusesem prevenit[, puteam fi folosit[ =i la
misiuni paralele, cum a fost cazul t[u. I-ai interesat foarte, =i au \inut
cu orice pre\ s[ afle tot ce ascunzi. Prima mea misiune. |ii minte
cum am f[cut cuno=tin\[...
Adic[ =i Ionu\...
AURELIU BUSUIOC
Nu =tiu, Mihai. Au =i ei o moral[ a lor: cine p[r[se=te organi-

za\ia moare \in`ndu-=i limba. Altfel poate nimeri sub o ma=in[, sub
un tramvai... Poate s[-=i pun[ singur la\ul ]n g`t... Nu m[ ]ntreba.
Spun tot ce pot spune... Marea mea ne=ans[ a fost... a fost... Po\i
s[ m[ crezi, Mihai, po\i s[ nu m[ crezi... Ne=ansa mea a fost c[
&" te-am ]ndr[git cu adev[rat din prima zi... +i am f[cut totul ca s[ te
p[zesc... Mi-au permis s[ ne... s[ tr[im ]mpreun[... C`nd le-am
comunicat hot[r`rea mea ferm[ de a m[ c[s[tori cu tine... Am fost
eliberat[... nu, alungat[ cu formula pentru pierdere de credi-
bilitate... Ce-o s[ fie mai departe, nu =tiu... Ei nu iart[... Iat[, Mihai,
cine ai vrut s[-\i fie so\ie...
St[tea pe marginea patului nemi=cat[, cu ochii ]n p[m`nt, se

p[rea c[ nici nu respir[. Era at`t de mic[ ]n acest uria= gol ce se
crease ]n c[m[ru\[...
T[cu lung[ vreme, apoi =opti:
Propriul t[u c[l[u...
Nu =tiam ce s[ spun. Eram prea cople=it.
S-a ridicat ]ncet, a gr[bit pasul pe l`ng[ mine =i s-a aruncat spre
u=a ]n care cheia refuza s[ deschid[.
Am prins-o dintr-un salt.
Am str`ns-o la pieptul meu de parc[ cineva ]ncerca s[ mi-o
smulg[.
Veneam din dou[ p[r\i diferite, contrare.
+i am devenit brusc unul.
O singur[ soart[ sclipuit[ din dou[ vie\i ]njum[t[\ite.
Vie\i?...
&#
CAPITOLUL
XXIII
Sunt ]n a treia zi de concediu, probabil trebuie s[-mi g[sesc o

ocupa\ie ceva: s[ tai lemne, s[ sap p[m`ntul, s[ vopsesc ni=te
garduri. Orice, numai s[ nu stau lungit pe otomana asta cu ochii ]n
tavan =i g`ndurile ]ntr-un punct.
Odihne=te-te, mi-a spus Mo\oca. Omul nu-i cìne, cu toate
se-mpac[! Ai s[ te ]ntorci =i o s[ facem o gazet[ prima ]ntì! Numai
c[ ]\i scriem concediul a=a ca s[ fie ca o liberare de la lucru. A=a
trebuie =i nu mai ]ntreba! Vin[ peste o lun[, are s[ fie totul bine...
Interesant om Mo\oca [sta cu cinismul lui vesel, cu inteligen\a
lui nativ[ ne]ngrijit[ dintru bun ]nceput, cu ]ndr[zneala lui aproape
obraznic[ =i lipsa de scrupule, lucruri probabil pre\uite ]n sferele
]nalte unde se ]nv`rte =i trece drept un candidat sigur la secretariatul
cel de sus...
Oare voi fi av`nd =i eu ceva din calit[\ile lui dac[ m[ \ine sub
arip[?
Nu m[ pot g`ndi dec`t la soarta feti\elor. Neputincios, cu mìnile
legate, =i cu sfatul (u=or de dat!) al lui Mo\oca:
Oltene, n-ai ce face. Trebuie s[ a=tep\i... Am eu ni=te semne
c[ lucrurile au s[ se ]ndrepte...
AURELIU BUSUIOC
A= putea s[-l cred, pe unde umbl[ el se mai =tie c`te ceva.

Dar a=teptarea...
Tic[loasa meserie a a=teptatului, cea mai mizerabil[ stare!...
Din ziua m[rturisirii Elvira pare, nu =tiu cum, ]nstr[inat[ parc[.
O ]n\eleg: s[ nu po\i scuipa veninul din tine? Idioat[ conjura\ie a
&$ t[cerii! +i de ce s-ar putea g[si vinovat[? C[ s-a l[sat ademenit[
de visul altor lumi ce i s-ar fi deschis? C[ s-a l[sat racolat[ la v`rsta
c`nd tot ce str[luce=te...
Ea crede c[ se poate angaja la slujb[ ]ntr-o organiza\ie de
construc\ii, =tie la perfec\ie stenodactilografia (cu at`ta bun s-a ales
din =coala ei, cum se for\eaz[ s[ r`d[), =i zile ]ntregi tot alearg[ cu
cereri, autobiografii =i alte h`r\oage, l[s`ndu-mi mie suficient timp
liber pentru g`nduri negre.
Zicea contele S.: Sinuciderea e un act de suprem egoism. E
ultima =ans[ la care apeleaz[ oamenii f[r[ caracter ca s[ fug[ de
durere =i responsabilit[\i. Oare funestul s[u gest s-a datorat fap-
tului c[ prin pierderea copiilor s-a sim\it eliberat de responsabilit[\i?
C[ durere ]nghi\ise destul[...
Dar nu, nu-i de mine nici g`ndul acesta!..
Voi apela =i la cele mai, hai s[ le zic a=a, josnice mijloace ca
s[-mi salvez fetele!
A=adar, Mi=a. Mihail Afanasievici...
Trebuie s[ m[ g`ndesc bine, s[ m[ concentrez asupra acestui
mijloc...
Gata cu principiile burgheze.
La ]nceput nici n-am auzit b[taia ]n u=[, de=i ar fi putut trezi toat[
casa. Auzeam numai duduitul ro\ilor trenului ce avea s[ m[ duc[,
totu=i, spre Kurgan. Visam.
}n prag st[tea un tip ]nalt =i slab, ]ntr-o hain[ mai mult dec`t
ponosit[, z`mbind destul de ]ntins ca s[ descopere un =ir de din\i
]nnegri\i =i pe jum[tate ruina\i. P[rul c[runt ]i at`rna smocuri, obrajii

cu c`teva cicatrice ]i avea ]ns[ bine b[rbieri\i. Iat[, m-am g`ndit,
un cer=etor civilizat.
Instinctiv am dus m`na la buzunar s[ caut ceva m[run\i=.
Sunte\i domnul Mihai Olteanu?
Am r[mas cu gura c[scat[: un glas din trecutul ]ndep[rtat?
A= spune mai degrab[ tovar[=ul... Da, Olteanu. Cu cine am
onoarea? &%
El scoase din buzunar o h`rtie =i mi-o ]ntinse: era ceva oficial,
n-am prins ce anume, eliberat cet[\eanului Ivan Ramba.
Pot s[ intru?
Da... M[ rog.
Se a=ez[ pe un scaun. Eu r[masei ]n picioare ]n fa\a lui.
Sunte\i sigur c[ pe mine m[ c[uta\i? Cum a\i aflat unde stau?
Foarte simplu: la biroul de adrese mi-au dat c[minul uzinei,
de-acolo ziarul, de la ziar adresa de-aici.
M[ a=ezai =i eu:
V[ ascult.
M[ cheam[ Ion Ramba, am fost inginer la ape, p[n[ c`nd
acum cinci ani, un vecin care voia camera mea m-a turnat unde
trebuie c[, s[ m[ ierta\i, m-am =ters la cur cu un ziar unde era
portretul lui Stalin. M-au ]n=f[cat de la lucru, mi-au dat trei ani f[r[
s[ m[ ]ntrebe ceva. C`nd am protestat =i am cerut s[ se fac[, s[
m[ ierta\i, expertiza c[catului de pe portret, mi-au mai ad[ugat doi
ani. +i iat[, ]n vara asta am fost eliberat odat[ cu amnistia\ii. Unul
dintre pu\inii politici... =i v[ tot caut de vreo dou[ s[pt[m`ni ca s[
m[ \in de cuv`ntul care l-am dat lui t[ticul dumneavoastr[... Tare
mai sem[na\i...
Am sim\it c[ m[ ia ame\eala.
Tata... Tata... tr[ie=te? Unde-i?...
Omul oft[:
Din p[cate, nu pot s[ v[ bucur... }nc[ ]n ianuarie, ]n cincizeci,
c`nd a fost adus la noi la Vorcuta, cu etapa, a fost t[iat de bandi\i...
N-a vrut s[ le fac[ pe plac... }l puneau s[ danseze... Nu =tia ]nc[
legile lag[rului...
Mai departe \in minte pu\in din ce-a mai spus.
C[ a murit c`teva zile... c[ l-a rugat s[-i g[seasc[ familia... c[
are un fiu ]n Rom`nia...
AURELIU BUSUIOC
Nu mai =tiu dac[ m-am ridicat s[-l conduc.

Am r[mas mult[ vreme pe scaun, cu ochii a\inti\i asupra peti-
celului de h`rtie ce mi-l l[sase: adresa lag[rului =i num[rul 861 al
morm`ntului pe care e foarte posibil s[ nu-l g[sesc niciodat[.
Tot ce b[gam ]n p[m`nt iarna, vara ie=ea afar[... Zon[ de
&& ]nghe\ ve=nic, acolo p[m`ntul are cu totul alte legi...Po\i spune c-a
avut noroc, ]n zilele acelea n-au mai fost mor\i =i n-a nimerit ]n
groap[ comun[... N-ai ceva de b[ut?..
I-am ar[tat bufetul.
A luat sticla de coniac =i dou[ pahare pentru ceai.
De sufletul domnului profesor, a zis =i a golit paharul ]ntreg.
N-am putut face nici o ]nghi\itur[.
Se poate? =i f[r[ s[ mai a=tepte s[-i spun ceva l-a golit =i pe
al meu. R[mì s[n[tos. +i nu te mai omor]: a=a-i via\a...
Chiar nu mai =tiu dac[ l-am condus.
Cred c[ m[ g`ndeam la vremile celea de demult, din alt[ via\[,
din alt[ lume, c`nd o sticl[ de sec[ric[ ajungea =i pentru masa de
Cr[ciun =i pentru cea de Pa=ti.
Dar de ce m[ g`ndeam la lucrul acesta?...
De ce nu-mi puteam aminti nicidecum chipul tatei?
Elvira st[tea de vreo c`teva zile la p[rin\i: maic[-sa nu se sim\ea

tocmai bine =i n-avea cine ]ngriji de taic[-su, paralizatul.
Nu-i cunoscusem ]nc[ p[rin\ii, ne ]n\eleseser[m s[ facem lucrul
acesta ]n preajma s[rb[torilor din octombrie, c`nd se va fi l[murit
=i cu noua ei slujb[ (de unde la ]nceput constructorii se declaraser[
]nc`nta\i de candidatura ei, acum, ne=tiut de ce chipurile! o
tot am`nau), ba =i cu statutul meu...Altfel, ]n starea ]n care ne aflam
am`ndoi nu cred c[ ar fi fost momentul cel mai indicat.
Voiam tocmai s[ ies ]n strad[ p`n[ la un telefon public: trebuia
s[ fac ultima ]ncercare cu Mi=a. Nu m[ sf[tuisem cu Elvira, sunt
sigur c[ nu m-ar fi aprobat. Dar, la urma urmei, cred c[ cel pu\in
jum[tate din rela\iile noastre (]n general, nu ale mele cu d`nsa!) se

sprijin[ pe m[runte minciuni, pe nu v[d, nu aud =i pe noi s[ fim
s[n[to=i. Aici, cu at`t mai mult, compromisul cu propria con=tiin\[,
cu propriile convingeri par a fi unicul mod de existen\[. Supra-
vie\uiesc =i prosper[ cei care scuip[ pe mofturile astea burgheze
(de=i scrise =i ]n programul lor...)
+i-apoi cine ar ]ndr[zni, cine ar avea curajul s[ te acuze de
neprincipialitate, tr[dare a demnit[\ii =i alte bazaconii, c`nd pier &'
dou[ suflete nevinovate =i salvarea lor depinde numai =i numai de
lep[darea ta de sine?...
F[cusem abia doi pa=i ]n strad[ c`nd d[dui nas ]n nas cu
Timofei.
Privet! url[ el de credeam c[ d[r`m[ casa.
Timofei! De unde te-ai luat? Cu ce ocazie?
Mai, vurbe=te rumane=te, cum a=a sa inv[\?
Era ceva nou.
Ai b[ut, Timofei?
Nu ai baut! Ai lasat baut!.. Gotovo!
Ceva =i mai nou!
S-a ]nt`mplat ceva serios?
Mai departe nu-l ajuta vocabularul =i trecu la limba lui. Se f[-
cuse ro=u:
Am s[-\i spun numai \ie. La noi nu ai ]ncredere ]n nimeni...
M-am ]ndr[gostit. +i ea a zis c[ dac[ nu m[ las eu, m[ las[ ea.
M[i, ce fat[!
+i de mult te-ai l[sat?
Trei s[pt[m`ni! Un veac!..
S[ te-ajute Cel de Sus...
+tii, chiar ar trebui. Dar iat[ de ce-am venit. Scoase un plic
din buzunar: Maria Petrovna are ceva cu picioarele. +i m-a trimis
pe mine...
Era scrisul Lenu\ei. +i =tampila din Kurgan abia de vreo patru zile.
Voiam s-o citesc ]n lini=te.
Vii p`n[ la noi, s[ vezi unde stau?
Ehe, nu! Mul\umesc! Ai s[ dai de b[ut. +tiu eu... Da ce crezi,
numai tu ai voie s[ te ]nsori? Alt[dat[!
+i disp[ru dup[ col\.
AURELIU BUSUIOC
Or. Kurgan, 26 septembrie

Drag[ Mihai!
S[ nu te miri c[ ]\i scriu ruse=te, dar Ghena spune c[ dac[ scrim
' ]ntr-o limb[ str[in[ se poate ]nt`mpla ca scrisorile nici s[ nu mai
ajung[. De la scrisoarea unde \i-am spus de s[rmana mama nu am
mai avut cum s[ scriu, m-am preg[tit de examene, dar n-am reu=it,
nu mi-a ajuns o jum[tate de not[. Dar Ghena spune c[ nu-i nimic, o
s[ intru, dar femeile prea ]nv[\ate sunt periculoase... Ani=oara-i
s[n[toas[, umbl[ la =coal[, aici se ]nva\[ numai ruse=te. Primul secre-
tar de la raionul Pobeda a f[cut a=a c[ noi primim pensie. Dar pensia
o d[m toat[ tiotei Anfisa, ea ne hr[ne=te =i ne \ine ]n casa ei. Noi cu
Ghenadie, drag[ frate, am hot[r`t s[ ne c[s[torim la anul, c`nd am
s[ ]mplinesc eu =aptesprezece, c`t a mai r[mas? Dar p`n[ atunci
avem camera noastr[, iar Ani=oara st[ cu tiotea Anfisa ]n alt[ camer[.
Ghenocica lucreaz[ o zi =i o noapte, iar dou[ zile =i dou[ nop\i st[
acas[, a=a-i ]n armata lui. El zice c[ o s[ facem o nunt[ mare, poate
are s[ fac[ a=a ca s[ vii =i tu. Dar pe noi s[ nu ne a=tep\i, chiar dac[
are s[ fie voie, ce s[ c[ut[m acolo? El zice c[ to\i care pleac[ de
aici se ]ntorc iar. Nu-i mai bine s[ r[m`nem de bun[ voie? Ghena
este foarte atent, mi-a cump[rat =i mie =i Ani=oarei c`te o pereche
de pantofi, repede are s[ ne ia =i paltoane. El zice c[ de la anul nou
o s[ putem primi pachete cu lucruri =i chiar bani prin mandat, dac[
are s[ fie a=a am s[-\i scriu ce s[ ne trimi\i.
Aici abia se cose=te secara =i ov[sul, noaptea se ]nt`mpl[ s[ mai
pice bruma, dar se poate tr[i bine. Ghena zice c[ de tata nu =tie nimic,
dar are s[ se intereseze, m[car c[-i du=man al poporului.
Ce s[-\i mai scriu? Da, am fost de dou[ ori la cimitir, la mama =i
la Tinca, dar e foarte departe =i m[ cam tem. Dac[ ai s[ ne scrii, s[
pui pe adres[ pentru Nikiforova Lena, a=a-i numele de familie al lui
Ghenadie =i al meu. +i dac[ po\i, scrie =i tu ruse=te. +i tiotea Anfisa
=i Ghena se sup[r[ dac[ vorbim cu Ani=oara pe-a nostr[. A=tept[m
s[ ne scrii =i tu.
Te s[rut[m cu drag Lena, Ana =i Ghenadie.

P.S.
Dup[ ce i-am citit scrisoarea =i lui Ghena, el a ]nceput s[ r`d[,
cic[ asta-i trebuie, s[ se mai pupe =i cu b[rba\i. A=a-i el vesel.
L..
'
CAPITOLUL
XXIV
Nu-i un mare secret, =tiu to\i cine \ine p`rghiile puterii ]n \ara asta.
Partidul cu ideologia, organiza\ia cu care am at`ta de furc[ (f[r[
s[ =tiu de ce) cu restul. C`t ar fi de influent Mo\oca acolo sus
unde se ]nv`rte =i c`t ar \ine la mine (de=i =tiu prea bine c[ m[
p[streaz[ sub arip[ ]n m[sura ]n care poate scoate din mine tot
ce-i lipse=te lui), p`n[ =i el ridic[ din umeri c`nd e vorba s[ intervin[
]n favoarea a doi copii nevinova\i prin=i ]n gheara MGB-ului, sau
cum s-o mai fi chem`nd acum.
Un singur principiu pare s[ guverneze societatea ]n care am
nimerit: denun\[ primul! Sau denun\[ ca s[ nu fii denun\at. +i
toarn[-i pe to\i, oricine-\i vine la m`n[! Toarn[-l pentru c[ a tu=it la
o adunare solemn[, toarn[-l pentru c[ a tras apa tocmai c`nd
vorbea tovar[=ul Molotov la radio sau c[ s-a pi=at la r[d[cina unui
mesteac[n, copacul na\ional al marelui popor...
+i iat[-m[, dup[ toate nenorocirile ce s-au ab[tut asupra mea,
la r[scrucea r[scrucilor: ori =treangul de g`t, ori...
Ori ce?...
Cine-mi poate oferi o =ans[ c`t de m[runt[ ca s[ scot cele dou[
copile, cu mintea lor crud[, cu naiva lor ]ncredere ]n primul ]nt`lnit
din pr[pastia ]n care se pr[bu=esc?
AURELIU BUSUIOC
Pun pe balan\[ soarta lor =i principiile mele, ah, ce mai salt[ a

gol talerul meu!
Vorba lui Dostoievski cu lacrima unui copil =i pre\ul ei...
Dac[ pot salva copilele cu pre\ul onoarei, al con=tiin\ei, al vie\ii
mele, s[ m[ mai ]ndoiesc oare c[ trebuie, sunt obligat s[ pl[tesc
' acest pre\?...
+tiind cu cine am a face, ]n\eleg c[ =i pre\ul acesta poate s[ nu
fie acceptat, dar ce-ar fi via\a mea de mai departe dac[ nu a=
]ncerca s[-l pl[tesc?
Iat[ con\inutul aproape stenografic al convorbirii telefonice dintre
mine =i Mi=a. Mihail Afanasievici.
Alo, cu Mihail Afanasievici, v[ rog.

Ei?
Mihail Afanasievici, sunt eu, Olt...
+tiu. |i-a mai murit cineva?
(Aici i-a= fi putut r[spunde ferm: con=tiin\a.)
A= vrea, Mihail Afanasievici...
+tiu, ai vrea s[ ne ]nt`lnim. A=a vor to\i p`n[ la urm[... Dar
poate c[ nu vreau eu!
...
Ei, ce-ai luat ap[ ]n gur[?
M-am hot[r`t, =ti\i... Sunt gata s[ semnez ceea ce mi-a\i
cerut...
De unde telefonezi?
Dintr-o cabin[... pe strad[...
Bine... +i nu \ipa... Mai caut[-m[ o dat[ peste dou[zeci de
minute...
Cred c[ pentru prima oar[ ]n lume ar fi putut vedea oamenii un

semen de-al lor rug`ndu-se lui Dumnezeu s[-l ajute a deveni
tic[los. S[-l ajute la ]ncheerea unui pact cu diavolul...
Mihail Afanasievici?
El. Cam t`rziu te-ai trezit. Dar bine c[ \i-au venit min\ile la cap.
Ascult[ atent. Nim[nui nici un cuv`nt. Nici c[\eaua ceea a ta s[ nu

=tie. Azi sear[, la orele dou[zeci =i dou[ fix, la cap[tul liniei de
tramvai dinspre bariera Sculenilor. +tii ma=ina, Opelul cela?
O =tiu.
Pe desear[! Budi zdorov...
Din fericire, Elvira nu-i acas[. La p[rin\i, se ]ntoarce doar mìne.

Nu cred c[ a= fi putut-o min\i. (C[\eaua, mizerabilul!) Pentru orice '!
eventualitate ]i las un bile\el c[ revin dup[ miezul nop\ii. Biata fat[,
dac[ ar =ti la ce m-am hot[r`t...
Nu prea =tiu ce se petrece ]n capul meu, dar simt nevoia nebun[
s[ iau cu mine un topor...
Dar atunci cum ar r[m`ne cu Ani=oara?
Cu Lenu\a?
Cu Elvira?...
Ah, oare pactiz`nd cu diavolul, po\i ajunge ]nger?...
Aici se sf`r=esc ]nsemn[rile din caietul t`n[rului Mihai Olteanu.

AURELIU BUSUIOC
'"
CAPITOLUL
XXV
Epilog sau, mai precis,
c`teva l[muriri asupra celor citite
Am intrat ]n posesia caietului, adic[ a celor dou[ caiete cusute

]mpreun[, apar\in`nd lui Mihai Olteanu ]n toamna anului 1991, dup[
ce o bun[ parte din provincia Basarabia a devenit statul independent
=i suveran Republica Moldova.
Pe valul de euforie aproape general[, elibera\i de spaimele care
i-au obligat at`ta amar de ani s[-=i pun[ lac[t la gur[, numero=i
cet[\eni au t[b[r`t pe biata pres[, devenit[ =i ea liber[, cu tot soiul
de amintiri, relat[ri =i, de multe ori, fantezii, de-\i venea la un moment
dat s[ te ]ntrebi: cu at`\ia disiden\i cum de n-am dobor`t balaurul
comunismului cu cel pu\in zece-dou[zeci de ani mai devreme?
Cum se =tie prea bine cine apuc[ primul pr[jina, eram destul
de rezervat ]n a ]nghi\i tot ce mi se servea (domle, eu ]\i dau
subiectul, dumneata f[-l roman, nuvel[ etc...), dar b[tr`nica ce
mi-a b[tut la u=[ ]ntr-o dup[ amiaz[ de noiembrie mi s-a p[rut dintru
bun ]nceput ca f[c`nd parte din alt[ categorie de vizitatori. I-am dat
la prima vedere vreo optzeci de ani, de=i nu avea dec`t pu\in peste
=aizeci =i cu toate acestea pe chipul ei se mai puteau distinge
semnele unei trecute frumuse\i clasice.
Teama c[ aparen\ele pot fi totu=i ]n=el[toare mi-a disp[rut de

]ndat[ ce-a ]nceput s[ vorbeasc[.
M[ numesc Elvira Olteanu, nu este numele meu din buletin,
dar nici vina mea c[ nu-l port oficial. V-am adus un caiet ]n care
acum aproape patruzeci de ani so\ul meu sau, mai precis, cel ce
n-a ajuns s[-mi fie so\ de drept, Mihai Olteanu, pe atunci ziarist, a
f[cut unele ]nsemn[ri. El a fost ucis de securitate, de=i versiunea
oficial[ a fost sinucidere... '#
N-a stat s[ fac[ fasoanele obi=nuite c`nd i-am propus o cafea,
iar felul ]n care ducea ce=cu\a la gur[, =i felul ]n care sorbea
b[utura erau suficient dovada unei educa\ii alese, posibil =i a unei
origini, cum ar fi spus bol=evicii, nes[n[toase...
P`n[ de cur`nd nici vorb[ de o reabilitare, adic[ recunoa=-
terea unui omor, nu a unei sinucideri, fapt care ar permite cel pu\in
o slujb[ religioas[ la morm`ntul lui, dar nici acum nu se prea g[sesc
amatori s[ se ocupe de cazul acesta. Mare lucru, au fost nimicite
at`tea milioane, s[-\i mai ba\i capul cu unul singur!... Ceea ce vreau
s[ v[ rog: citi\i caietul. At`t. +i dac[ o s[ g[si\i de cuviin\[... De
fapt, citi\i-l mai ]ntì...
S-a ridicat s[ plece.
Eram contrariat: asemenea vizitatori se nimeresc unul la zece mii!
Nici tu autobiografie bogat roman\at[, nici tu rug[min\i imposibile...
Doamna Olteanu (a tres[rit, probabil nu auzea prea des acest
apelativ), nu mi-a\i spus nimic de dumneavoastr[...
S-a a=ezat pe scaun din nou.
Da, sigur... Ar trebui s[ v[ las adresa: c`nd ve\i fi citit, poate
trimite\i pe cineva s[ m[ anun\e. Nu v[ sup[ra\i, nu m[ prea \in
picioarele =i un drum ]n plus... Iat-o, adresa. C`t prive=te ceea ce
m[ ]ntreba\i, adic[ despre mine... Mihai a notat totul ]n caiet. Ceea
ce n-a putut nota... Dup[... dup[ a=a-zisa lui sinucidere... Eram
t`n[r[, eram ]ndr[gostit[... +i desperat[.
}ntr-un cuv`nt, a doua zi dup[ ]nmorm`ntarea t`n[rului Olteanu ea,
mireasa lui v[duv[, a ]nt`mpinat la ie=irea din minister un =tab securist
=i i-a aruncat ]n fa\a =i a=a ciupit[ de v[rsat un borc[na= cu vitriol.
A fost judecat[ ]n familie =i internat[ ]ntr-un ospiciu-]nchisoare
unde =i-a tr[it, dac[ se poate spune a=a, dou[zeci de ani de via\[.
Eliberat[ ca inofensiv[, a umblat pe la judec[\i timp de trei ani
s[-=i recapete locuin\a doar ca s[ poat[ recupera caietul bine
tencuit ]ntr-o ni=[ sub pervaz.
AURELIU BUSUIOC
At`t.
Prins ]n numeroase probleme mai mult sau mai pu\in s`cìtoare,
am ajuns s[ citesc acest caiet doar peste vreo dou[ luni =i imediat
dup[ lectura care mi-a luat o noapte (spre ru=inea mea: parc[ n-a=
fi putut s[ g[sesc noaptea aceea mai devreme?), am b[tut la u=a
'$ cu num[rul =apte de la adresa l[sat[.
Nu mi-a deschis nimeni. }n schimb s-au cr[pat alte vreo dou[
u=i prin vecini ca s[ aflu c[ venisem la doamna Elvira la numai cinci
zile de la ]nmorm`ntarea ei.
De la bun ]nceput am g[sit de datoria mea s[ aduc acest docu-

ment la cuno=tin\a public[. Cu alte cuvinte, s[-l editez. Dar pentru
asemenea lucru aveam nevoie de asentimentul mo=tenitorilor de
drept ai autorului. F[r[ s[ intru ]n am[nunte, voi spune c[ am
cheltuit timp =i energie destule... ca s[ nu aflu nimic. Familia Oprea
]n regiunea Kurgan putea fi g[sit[, =i pe jum[tate =tears[, doar pe
dou[ morminte: unul ]n centrul raional Pobeda, altul ]n ora=ul
capital[ de gubernie.
Cu ajutorul unui coleg din acel ora= am dat totu=i de o urm[, dar...
poate-ar fi fost mai bine s[ n-o aflu: adresa unui colonel-pensionar
cu numele Nichiforov Ghenadie. Iat[ r[spunsul (]n traducere), primit
de la cel care pe vremuri sucise min\ile unei copile orfane =i naive:
Cet[\ene B.
La scrisoarea ta r[spund c[ persoanele de care te interesezi au
plecat din via\a mea ]n lume, pentru c[ nu po\i face oameni sovietici
din du=mani ai norodului.
Din toat[ inima n[d[jduiesc c[ au pierit undeva sub un gard. +i
vou[, care a\i distrus a=a Uniune minunat[, v[ doresc la fel.
Colonel (r) ]n armatele de paz[ =i escort[
G.V.Nichiforov
Investiga\iile ]n cealalt[ direc\ie s-au dovedit a fi mai fructuoase.
Interes`ndu-m[ la ziari=tii mai ]n v`rst[ dac[ ]l mai \in minte pe
Mihai Olteanu, am f[cut o descoperire uluitoare: l-am g[sit pe
redactorul binevoitor Nicolae Mo\oca!
+i cum l-am g[sit!

De prin 54-55 s-a consacrat literelor =i este destul de cunoscut
ca poet (sl[bu\!) ascuns ]n dosul pseudonimului N. Munteanu,
participant nelipsit la toate adun[rile, sindrofiile =i alte manifest[ri
pur scriitorice=ti, unde mai vesele=te lumea cu naivele lui stihuri
ocazionale, reu=ind chiar =i ]n anii ace=tia de criz[ s[ scoat[ carte
dup[ carte. (Datorit[ v`rstei sale cvasimatusalemice nu prea
certat de critic[...) '%
Cum ]l cunosc de o sut[ de ani (ce-i drept, dup[ =efia lui), l-am
luat direct:
Nea Nicolae, ]\i spune ceva numele Mihai Olteanu?
S-a ]ntunecat pe-o clip[, apoi mi-a z`mbit prietenos:
Dac[ ]\i trebuie tare, m[ rog: de nu era el, nu era poetul
Munteanu. Era un =ef de partid Mo\oca, =i amu to\i v[ =tergea\i
picioarele de d`nsul. Da a=a, c`nd s-a sp`nzurat, mi-a stricat =i
mie cariera politic[. Cei de la KGB ziceau c[-i =pion, iar eu l-am
ajutat. Numai c[ nu mai era el nici un =pion, era un om cultural, ar
fi ie=it dintr-]nsul un gazetar prima-ntì. Om nec[jit... S[ =tii c[ n-am
nici o ciud[ c[ din cauza lui am ajuns scriitor!
Avea un r`s ]ntr-adev[r molipsitor.
+i un limbaj pe care nu l-ar fi putut ]ndrepta nici o sut[ din
legendarele lui carne\ele ]n care-=i nota desele descoperiri lexicale.
Datorit[ str[daniilor unui prieten magistrat, am \inut ]n m`n[ =i

dosarul penal deschis la descoperirea cadavrului sinuciga=ului ]ntr-o
p[durice de la marginea ora=ului, ]n apropierea barierei Sculenilor.
Con\inea dou[ foi: procesul-verbal =i certificatul medicului legist.
}n procesul verbal se putea citi o fraz[ ciudat[: Scrisoarea cu
chem[rile antisovietice g[sit[ asupra sinuciga=ului a fost expediat[
la expertiza grafologic[, dar nici urm[ de copie a scrisorii sau
concluziei grafologilor. Certificatul medicului legist era =i el c`t se
poate de concis: moarte prin asfixiere, urmare a strangul[rii =i
echimozele de pe bra\e =i antebra\e urmare a loviturilor de la
crengile copacului ]n care s-a urcat.
Dosarul fusese deschis la 3 noiembrie 1953.
Clasat la 4 noiembrie 1953.
Mai departe trebuia s[ urmeze uitarea.

AURELIU BUSUIOC
P.S. Dac[ dup[ apari\ia acestei c[r\i se vor descoperi unul sau
mai mul\i mo=tenitori ai lui Mihai A. Olteanu, sunt gata s[-i repun ]n
drepturile legale f[r[ vreo preten\ie b[neasc[ sau de alt[ natur[.
'&
CUPRINS
CAPITOLUL I ................................................................ 7
CAPITOLUL II ............................................................. 24
CAPITOLUL III ............................................................ 34
CAPITOLUL IV ............................................................ 42
CAPITOLUL V ............................................................. 51
CAPITOLUL VI ............................................................ 61
CAPITOLUL VII ........................................................... 69
CAPITOLUL VIII .......................................................... 75
CAPITOLUL IX ............................................................ 82
CAPITOLUL X ............................................................. 91
CAPITOLUL XI ............................................................ 99
CAPITOLUL XII .......................................................... 108
CAPITOLUL XIII ......................................................... 117
CAPITOLUL XIV ......................................................... 126
CAPITOLUL XV .......................................................... 138
CAPITOLUL XVI ......................................................... 140
CAPITOLUL XVII ........................................................ 148
CAPITOLUL XVIII ........................................................ 154

CAPITOLUL XIX ......................................................... 162
CAPITOLUL XX .......................................................... 169
CAPITOLUL XXI ......................................................... 176
CAPITOLUL XXII ........................................................ 180
CAPITOLUL XXIII ........................................................ 186
CAPITOLUL XXIV ....................................................... 192
CAPITOLUL XXV ........................................................ 195 ''
AURELIU BUSUIOC
Editor: Anatol Vidra=cu
Redactor: Ion Ciocanu; Corector: Raisa Co=codan
AURELIU BUSUIOC
Redactor tehnic: Tatiana Covali

Ap[rut: 1999. Format: 60x841/16. Coli tipar: 11.63. Coli editoriale: 11.22.
Grupul Editorial LITERA, str. B. P. Hasdeu, nr. 2,
Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Tiparul executat sub comanda nr. 6965
Concernul PRESA, str. Vlaicu P`rc[lab, nr. 45
MD 2012, Chi=in[u, Republica Moldova

Aureliu Busuioc

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Aureliu Busuioc

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

Coperta: Vladimir Zmeev

" ISBN 997574216-5 © LITERA, 1999

St[tea ]n picioare pe cuf[rul de lemn, o construc\ie solid[, din

cu=etelor c`t din factorul psihologic, al obiceiului de a sta ore

numit, se tr`ntise ]n genunchi ]n fa\a noii deschiz[turi spre lume =i

Ungaria se g`ndi t`n[rul a=ezat acum pe cuf[r. Ungaria...

Desigur, nu la cei doi ani de facultate, pusese cruce pe ei,

}n lag[r, cl[direa spa\ioas[ a unei foste =coli, acum cu gardul

]nalt dublat de un al doilea, de s`rm[ ghimpat[, dar pe din[untru,

Era a doua oar[ c`nd b[tr`nul pronun\a ei ]n loc de sovietici, =i

Din doi pa=i contele S. ]l ajunse =i ]l apuc[ de cot:

}n ziua a treia se trezir[ ]n triajul unei sta\ii mari judec`nd dup[

Desp[r\irea trecu f[r[ lacrimi, s-ar fi p[rut c[ to\i sunt aproape

Prima ]nt`lnire cu Rosomahov avu loc abia ]n a cincea zi de la

calma contele. +i ca s[ te sim\i neap[rat vinovat. De ce? N-are

 L-am c`=tigat la pariu de la un coleg, a ]ncercat el s[ explice

 S[ fii atent cu el, ]l tot prevenea contele S. E al patrulea

cavalerist =i fa\a v[dit mongoloid[. Vorbea repede =i sacadat, chiar

Pe la jum[tatea lui octombrie ]=i lu[ pentru a doua oar[ bilet de

tot ce-am citit, am ascultat =i auzit  pare a fi copia tras[ la =apiro-

unu a plecat cu sovieticii. Ei bine, ast[ prim[var[ m-au trimis de la

}n diminea\a celei de a cincea zile de la plecarea din lag[r

Dar s[ l[s[m joaca.

+i nu inten\ionez s[ m[ automenajez. Cred c[ treapta cea mai

Aspectul exterior al ora=ului, cel pu\in pe distan\a gar[-prim[rie

la opriri zeci de gherete de lemn vopsite alandala ]ntr-un albastru

 Vezi matale, asta nu-i treaba noastr[. De asta se ocup[

nevopsit =i o mesu\[ cu un singur taburet. Lumina zilei abia se

Locotenentul Gropa de la Ministerul treburilor l[untrice m[ \inu

 Crezi c[ n-au venit =i din [=tia? Nu de tine-i vorba...

 De unde-ai scos-o =i pe asta?

Orice s-ar spune, dar te sim\i cu totul altfel de om c`nd ai o

ordinea public[? +ansa ta c[ m-au sunat pe mine, altfel ai fi aflat

de-a =oarecele =i pisica?

C[minul, de=i nu-mi prea d[ m`na s[-l numesc a=a, baraca

din vacan\[ (sau concediu) elevii =colii de ucenici ai uzinei, locatarii

de cucoan[. E=ti de-aceia, cum le zice...

]n caz de reu=it[ bursa studen\easc[ nu era suficient[ pentru o

can[ Timofei a ]ncercat s[ ne spun[ ceva deosebit de important,

Au r[mas departe ]n urm[ o sumedenie de fleacuri menite parc[

Locotenentul Gropa m-a murat dou[ ore ]n coridor ]nainte de

Bun[ ziua ori bun[ sara tovar[=e Mihai!

 Ei iaca, ]ncerca s[ m[ ]mb[rb[teze Fedea, tu te plictise=ti, dar

+i mai vedeam, ]n penumbra din fundul acelei ]nc[peri, esto-

|i se ]nt`mpl[ uneori  a=a e?  s[ te ag[\i de amintiri cu

acareturi solide, cu doi cai bine hr[ni\i =i exoticul ponei, c[l[rit de

}n cea de a doua var[ casa era gata, ca, de altfel, =i toate

 Ia zi tu, este vreo deosebire ]ntre aligoteul [sta =i zaib[rul t[u?

burticica la soare, iar tu te-ai tr`ntit pe =ezlongul de al[turi.

Mai departe filmul se ruleaz[ cu ]ncetinitorul:

Tot ]n care clip[ cu ]nceputul de strig[t al mamei se aude din

+i ]ncepuse  a=a e c[ mai \ii minte?  at`t de frumos ziua

Proiectorul se stinge pentru schimbarea casetei.

re=te situa\ia voastr[. Mai sunt oameni buni!

 Nimic grav, Mih[i\[, o s[ treac[. Problema e alta: m-au dat

}\i aminte=ti cum l-ai ]ntrerupt?

+i ]ntoarcerea tatei de la \ar[.

Dac[ mi-ar fi spus cineva vreodat[ c[ o s[ ajung =i la ziua c`nd

Am str`ns din umeri, nu ]n\eleg adic[ ce vrei s[ spui, =i nici el

 Tovar[=e ziarist, sunt un om lini=tit =i modest. M[ tem de

Pe l`ng[ onorariile nu chiar simbolice m-am ales =i cu alt c`=tig:

Pe la ]nceputul lui iunie (luasem deja hot[r`rea cu Universitatea),

Am banii str`n=i, chiar mai mult dec`t ]mi f[cusem socoteala.

BIBLIOTECA ªCOLARULUI

" ISBN 997574216-5 © LITERA, 1999

Ungaria se g`ndi t`n[rul a=ezat acum pe cuf[r. Ungaria...

L-am c`=tigat la pariu de la un coleg, a ]ncercat el s[ explice

S[ fii atent cu el, ]l tot prevenea contele S. E al patrulea

tot ce-am citit, am ascultat =i auzit pare a fi copia tras[ la =apiro-

Vezi matale, asta nu-i treaba noastr[. De asta se ocup[

Locotenentul Gropa de la Ministerul treburilor l[untrice m[ \inu

Crezi c[ n-au venit =i din [=tia? Nu de tine-i vorba...

De unde-ai scos-o =i pe asta?

din vacan\[ (sau concediu) elevii =colii de ucenici ai uzinei, locatarii

Ei iaca, ]ncerca s[ m[ ]mb[rb[teze Fedea, tu te plictise=ti, dar

|i se ]nt`mpl[ uneori a=a e? s[ te ag[\i de amintiri cu

Ia zi tu, este vreo deosebire ]ntre aligoteul [sta =i zaib[rul t[u?

+i ]ncepuse a=a e c[ mai \ii minte? at`t de frumos ziua

Nimic grav, Mih[i\[, o s[ treac[. Problema e alta: m-au dat

Tovar[=e ziarist, sunt un om lini=tit =i modest. M[ tem de

]n 44, Ionu\ Manoliu.

min[ con=tiin\a. (}n cazul meu renun\area la ultima...)

Cita\ia de la mili\ie nu excela prin am[nunte: obligatoriu, la orele

M cu bucle =i acest O perfect rotund, cu virguli\a ca o codi\[ de

Interven\ia lui Ionu\ pe l`ng[ rector nu s-a soldat cu nimic. }mi

m[tur[ la cap b[ie\ii no=tri?...

Ai ]nc[rcat aparatul de proiec\ie? Atunci:

Dar stai, m[mico, de ce acum? Mai avem p`n[ la...

...Te duc... Te-aduc... Te duc... Te-aduc... Te duc, te duc, te

b`lb`ie la Vides cum alta stet nive...

adus vorba despre enigmaticul suflet rus. Contele S. ]ncepu s[

Nu mi-am tr[dat =i nu mi-am v`ndut niciodat[ prietenii sau

Dar se b[nuie=te ce doresc?