Si de mii de ani ncoace Lumea-i vesela si trista; Alte masti, aceeasi piesa, Vreme trece, vreme vine, Alte guri, aceeasi gama, Toate-s vechi si noua toate; Amagit att de-adese Ce e rau si ce e bine Nu spera si nu ai teama. Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama, Tu rami la toate rece. Nu spera cnd vezi miseii La izbnda facnd punte, Te-or ntrece nataraii, De ai fi cu stea n frunte; Teama n-ai, cata-vor iarasi Multe trec pe dinainte, Intre dnsii sa se plece, In auz ne suna multe, Nu te prinde lor tovaras: Cine tine toate minte Ce e val, ca valul trece. Si ar sta sa le asculte?... Tu asaza-te deoparte, Regasindu-te pe tine, Cnd cu zgomote desarte Vreme trece, vreme vine. Cu un cntec de sirena, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca sa schimbe-actorii-n scena, Te momeste n vrteje; Tu pe-alaturi te strecoara, Nici ncline a ei limba Nu baga nici chiar de seama, Recea cumpana-a gndirii Din cararea ta afara Inspre clipa ce se schimba De te-ndeamna, de te cheama. Purtnd masca fericirii, Ce din moartea ei se naste Si o clipa tine poate; Pentru cine o cunoaste Toate-s vechi si noua toate. De te-ating, sa feri n laturi, De hulesc, sa taci din gura; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Daca stii a lor masura; Zica toti ce vor sa zica, Privitor ca la teatru Treaca-n lume cine-o trece; Tu n lume sa te-nchipui: Ca sa nu-ndragesti nimica, Joace unul si pe patru, Tu rami la toate rece. Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plnge, de se cearta, Tu n colt petreci n tine Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine. Tu rami la toate rece, De te-ndeamna, de te cheama: Ce e val, ca valul trece, Nu spera si nu ai teama; Viitorul si trecutul Te ntreaba si socoate Sunt a filei doua fete, Ce e rau si ce e bine; Vede-n capat nceputul Toate-s vechi si noua toate: Cine stie sa le-nvete; Vreme trece, vreme vine. Tot ce-a fost ori o sa fie In prezent le-avem pe toate, (1883, decembrie) Dar de-a lor zadarnicie Te ntreaba si socoate.