CAPITOLUL IX

CAPITALUL FIX AL EXPLOATATIILOR

AGRICOLE

9.1. Necesitatea asigurarii capitalului fix n

exploatatiile agricole
Activitatea dintr-o unitate agricola include relatia si fata de
capitalul fix si cel circulant, care intervin cu un rol hotartor n
obtinerea si cresterea productiei. Capitalul fix, asa dupa cum se
cunoaste, are anumite particularitati, servind n mai multe cicluri
de productie, este supus uzurii fizice ( accentuata de conditiile
din agricultura) si celei morale. Intereseaza capitalul fix n
ansamblul sau, dar o atentie speciala se acorda mijloacelor
(echipamentelor) tehnice (tractoare, masini agricole etc.).
Insuficienta capitalului fix si a celui circulant, deci o slaba
capitalizare a unitatii reduce posibilitatile de marire a productiei,
ngreuneaza desfasurarea proceselor de munca, face sa creasca
consumul de energie biologica a oamenilor si a animalelor de
tractiune, mareste eforturile fizice ale producatorilor, iar
productivitatea muncii este scazuta. Or, se recunoaste ca
utilizarea mijloacelor tehnice are nsemnate consecinte
economice (cresterea randamentului pamntului, a productivitatii
muncii, reducerea costurilor produselor etc.) si sociale (usurarea
si ameliorarea muncii producatorilor).
Agricultura tarilor dezv oltate releva rolul deosebit pe care
l-a avut modernizarea tehnica, cresterea nzestrarii muncii cu
mijloace mecanice, ca si sporirea consumului de diferiti factori,
de natura capitalului circulant, care s-au regasit n obtinerea unor
randamente mari la hectar si, n ultima instanta, de fapt, n
cresterea productivitatii pamntului ca principal factor de
productie din agricultura. Pe aceasta baza, generatoare de crestere
de productivitate a muncii, a fost posibila reducerea ponderii
fortei de munca ocupate n agricultura si dimensionarea
costurilor de productie, obtinndu -se multe efecte pozitive,
inclusiv n ceea ce priveste realizarea avantajului comparativ la
export. Mai mult, se apreciaza ca generalizarea folosirii
tractoarelor si masinilor n agricultura a modificat viata rurala.
Pentru agricultura noastra, extinderea mecanizarii este o
necesitate fundamentala. Cu ajutorul mijloacelor mecanice,
agricultorii, a caror munca pierde din caracterul de duritate,
existent cnd se desfasoara manual, actioneaza asupra unui
agroecosistem avnd drept scop obtinerea de produse agricole
(17). Asigurarea si utilizarea mijloacelor tehnice n agricultura
sunt dependente de o multitudine de factori, directi dintre care
amintim: dezvoltarea si nivelul tehnic al industriei care produce
pentru agricultura, existenta mijloacelor financiare n cazul
exploatatiilor agricole, pentru ca masinile si tractoarele sa poata
fi achizitionate, structurile de productie din agricultura, conditiile
dimensionale ale exploatatiilor agricole .
Modernizarea agriculturii noastre n conditiile noului tip de
proprietate si, mai cu seama, punerea n valoare a valentelor
acesteia nu pot fi privite, desigur, n afara cresterii nzestrarii
tehnice, ca o componenta de baza a utilizarii, n aceasta ramura, a
factorilor de productie creati de om.
Puterea economica slaba a exploatatiilor agricole familiale
nu le permite sa efectueze investitii pentru procurarea de tehnica
la nivelul necesitatilor. Astfel, cele peste 4,6 milioane exploatatii
detineau n anul 2000 numai: 109 000 tractoare, 84 000 de
pluguri pentru tractoare, 34 000 semanatori si 13 000 combine
autopropulsate.
Pe ansamblul agriculturii si, desigur, la nivelul
exploatatiilor agricole familiale numarul de tractoare este
insuficient si, asa dupa cum se apreciaza, cu un grad ridicat de
uzura.
Gradul de nzestrare, coroborat cu starea fizica a
mijloacelor tehnice, impune crearea pietei factorilor de
productie, inclusiv, a tractoarelor si masinilor agricole. Rol
important revin e, n acest sens, pe lnga eforturile investitionale
ale diferitilor agenti economici din agricultura, aplicarii unor
politici de sprijin n domeniu (credite cu dobnda, total sau
partial, subventionata, leasing, plata mijloacelor tehnice
achizitionate, cu produse agricole etc.).

9.2. Alegerea tipurilor de tractoare si masini agricole

cerinte, criterii
Conditiile de productie din agricultura sunt foarte variate
(tip de sol, panta, clima, rezistenta solului etc.), iar lucrarile
agricole, prin specificul lor, cer mijloace tehnice de putere
diferita. Mai mult, farmitarea proprietatii ridica problema
gabaritului si a puterii echipamentelor utilizate. Toate acestea
impun o anumita orientare a producatorilor industriali de tehnica
agricola spre situatia existenta (se pare, potrivit experientei altor
tari si aprecierilor specialistilor, ca tehnica agricola nu trebuie
coborta, n totalitatea sa, la structura dimensionala actuala a
exploatatiilor noastre). Este cunoscut, de altfel, faptul ca lucrarile
de baza cer tractoare de mai mare putere. Totodata, apar
probleme si pentru detinatorii de mijloace tehnice, ei trebuie, n
conditiile amintite, sa opteze pentru un tip sau altul de mijloace
tehnice.
Exista numeroase cerinte ce se pot manifesta fata de
mijloacele tehnice (17,74,82):
se contribuie la mecanizarea complexa (toate lucrarile la toate
culturile), la diversificarea parcului de tractoare si masini
(producerea unor tipuri diferite pentru exploatatiile familiale);
sa asigure executarea proceselor tehnologice n conformitate
cu exigentele agrotehnicii;
indici calitativi-superiori n efectuarea lucrarilor, reducerea
pierderilor de produse la recoltare (cerinta agrozootehnica);
gradul de maruntire a solului la arat (cerinta tehnologica);
sa reprezinte tipuri de masini corespunzatoare conditiilor de
lucru din unitate unde vor fi folosite (cerinta de nzestrare
tehnica rationala);
 sa contribuie la cresterea productivitatii muncii, la reducerea
cheltuielilor, micsorarea consumului de combustibil (cerinte
de ord in economic);
sa asigure mbunatatirea conditiilor de munca ale celor care
le utilizeaza (cerinta ergonomica);
sa evite poluarea mediului, nlaturndu -se emanatia de gaze
poluante, scurgerile de combustibili si lubrifianti etc. (cerinte
ecologice).
Pot exista mai multe criterii si ipoteze pe care sa se
fundamenteze decizia de alegere a unui mijloc tehnic
(echipament). n general, acestea pun accentul pe cheltuielile de
achizitionare si de exploatare pe care le genereaza. n acest sens,
se poate recurge la un model econometric de genul celui redat
mai jos (68).
Se presupune ca o unitate are posibilitatea sa aleaga ntre
patru echipamente: E1, E2, E3, E 4. Se cunosc preturile de
achizitionare a acestor echipamente si cheltuielile de ntretinere si
reparatii pentru durata lor de functionare. Se pune ntrebarea:
care echipament sa fie ales ? Se au n vedere doua cazuri :
1. nu se tine seama de dobnda la sumele cheltuite;
2. se ia n considerare, pentru actualizare, o dobnda ntr-un
anumit procent a.
3. n plus, se accepta ipoteza ca randamentul echipamentelor
este constant.
Fie, n conditiile de mai sus, un echipament al carui pret de
cumparare este A si care, n functie de uzura, trebuie sa faca
obiectul cheltuielilor de ntretinere si de reparatii previzibile. Cu
ajutorul documentatiei tehnice si economice se cunosc aceste
cheltuieli : C1, C2, . . . , Cn, ele urmnd a se efectua de la
nceputul prime perioade , al celei de a doua si asa mai departe
pna la perioada n (perioadele sunt egale cu anii de folosire ai
echipamentelor).
Daca echipamentul este sistematic nlocuit la expirarea de
n perioade, costul global (Y), dupa r nlocuiri , va fi:
 Y = (A+C1+C2+. . . +C n)1 + (A+C1+C2+. . . +Cn)2 + . . .
+(A+C1+C2+ . . . + C n)r
Adica : Y = r(A+Cij), unde : i = 1,2, . . . ,r
j = 1,2, . . . , n
Daca pretul de cumparare si cheltuielile de reparatii nu
sunt constante si variaza cu timpul, se va avea:
Y = (A1+C1+C 2+. . . +Cn)1 + (A2+C21+C22+. . . +C2n)2 + . . .
+(Ar+Cr1+Cr2+ . . . + C rn)r
r n
deci : Y = ( Ai + C ij ),
i =1 j =1
unde: i = 1,2, . . . ,r
j = 1,2, . . . , n
Atunci costul mediu pe perioada, n cazul 1 va fi:
1 r
y= Y = ( A + C ij )
n r n r
Expresia de mai sus devine:
1
y= ( A + C ij )
n
Si daca pretul de cumparare nu va fi constant, costul pe
perioada va fi:
1 1 r n
y=
n r
Y =
n r i =1
( Ai + C ij )
j =1

Daca se tine cont de dobnda (cazul 2) , ultimele doua

formule devin :
cnd pretul de cumparare si cheltuielile sunt constante:
1 1
y= A + C ij j 1
n (1 + a)
cnd pretul de cumparare si cheltuielile nu sunt constante:
1 r n
1
y= ( Ai + C ij )
n r i =1 j =1 (1 + a ) j 1
Criteriul de alegere a echipamentului este y minim, adica
decizia de cumparare va fi luata pentru echipamentul care va
avea cel mai mic cost mediu pe perioada (pe an). Acest criteriu
ramne valabil numai daca durata de functionare (n) este aceeasi
pentru toate tipurile de echipament. Daca durata de viata a
echipamentului nu este constanta, pentru ca acest criteriu sa-si
pastreze valabilitatea costul global Y trebuie sa fie calculat n
functie de durata cea mai mare a unui anumit tip de echipament.
Alaturi de decizia de alegere a unui echipament pentru a
creste gradul de nzestrare tehnica, poate fi ntlnita si o alta
referitoare la achizitionarea unui mijloc tehnic care asigura o
productivitate mai mare pentru a nlocui un altul care nu si-a
ndeplinit, nsa, durata normata de functionare (17) .
n acest caz, daca mijlocul tehnic vechi s-ar folosi n
continuare, se nregistreaza pierderi (P), ca urmare a executarii
unor lucrari mai scumpe:
P = Vl (C 0 C1) , unde:
Vl volumul de lucrari de executat cu mijlocul tehnic
vechi pna la expirarea duratei normate ;
C0,C1 cheltuielile pe unitatea de lucrare cu mijlocul
tehnic vechi, respectiv, cu cel nou.
Daca mijlocul tehnic vechi este nlocuit nainte de
expirarea duratei de folosire se nregistreaza pierderi datorita
faptului ca nu s-a transmis n ntregime valoare sa, prin cote de
amortizare, asupra lucrarilor ce urmau sa fie executate.
Mijlocul tehnic nou poate, nsa, compensa pierderile
determinate de nlocuirea nainte de termen a celui vechi, prin:
a) reducerea cheltuielilor de efectuare a lucrarilor;
b) avantaje n sfera productiei.
Daca tinem seama numai de punctul a, atunci economiile
(Ec) vor fi:
Ec = (C 0-C1) q1 Df1, n care:
Df1 durata de folosire normata a mijlocului tehnic nou;
q1 volumul minim anual de lucrari pe care trebuie sa-l
asigure mijlocul tehnic nou.
Economiile urmeaza sa fie egale cu valoarea ramasa
neamortizata:
Dn 0 . A 0, unde:
A0 amortizarea anuala a mijlocului tehnic vechi;
 Dn 0 perioada de folosire nendeplinita de mijlocul tehnic
vechi.
Deci: (c 0 c 1) q 1 Df1 = Dn0 . A0
De aici, rezulta volumul anual de lucrari ce trebuie
efectuat cu mijlocul tehnic nou pentru a compensa valoarea
ramasa neamortizata:
Dn 0 A0
q1 =
(c 0 c 1 ) Df 1
Pot fi avute n vedere si efectele noului mijloc tehnic
asupra productiei (spor de productie, calitate mai buna a acesteia,
evitarea pierderilor de productie, cresterea profitului etc.).

9.3. Necesarul de tractoare si masini agricole

Exista o anumita varietate de tractoare si masini agricole,
ca si de unitati care, potential, ar urma sa le cumpere pentru a le
utiliza n procesele de productie. De aceea, necesarul poate fi
privit n mod diferentiat, pornind de la unele exploatatii agricole
familiale cu o putere economica mai mare (recurgnd , inclusiv,
la venituri din alte surse), care si asigura un numar re strns de
mijloace tehnice, ajungndu-se la societati de tip AGROMEC si
la cele agricole pe actiuni, pentru care apar probleme referitoare
la dimensionarea si utilizarea rationala a unui parc de astfel de
mijloace, mai diversificat si mai cuprinzato r.
Pentru societatile amintite este necesar sa se evite situatiile
extreme: a) asigurarea mijloacelor tehnice sub limita necesara,
ceea ce nu permite efectuarea ntregului volum de lucrari n timp
optim si b) procurarea unui numar mai mare dect ceea ce este
necesar, consecinta imediata fiind faptul ca mijloacele tehnice nu
vor fi utilizate economic .
De altfel, nainte de a stabili necesarul de mijloace tehnice
trebuie sa se cunoasca cel putin doua aspecte:
mijloacele tehnice (tractiunea, n cazul tractoarelor)
disponibile;
mijloacele tehnice (respectiv, tractiunea) utilizate.
 Recurgnd la analiza celor doua aspecte se obtin informatii
privind att gradul de utilizare a mijloacelor tehnice n perioada
precedenta, ct si necesarul ce trebuie asigurat pentru un anumit
volum de activitate, determinat de conditii multiple .
Numarul si structura mijloacelor tehnice ce urmeaza sa se
asigure se gasesc sub influenta a numerosi factori: specificul
zonei n care sunt amplasate unitatile agricole (clima, relief etc.),
structura de productie din unitatile agricole pentru care se vor
presta lucrari (n cazul AGROMEC-urilor) sau din societatile
comerciale agricole pe actiuni (acestea avnd propriile mijloace
tehnice); tehnologiile de productie practicate; volumul de lucrari
de efectuat; etc.
Multimea factorilor din agricultura (existnd factori si din
afara tipuri de mijloace tehnice, randamentele lor, fiabilitatea,
pretul si durata de folosire a acestora etc.), care actioneaza,
conexiunile ce pot sa apara imprima acestei activitati
(determinarea necesarului de tractoare si masini agricole) un
caracter complex. Calculele de fundamentare urmeaza sa ia n
considerare acesti factori, astfel nct sa se determine numarul si
structura optime ale mijloacelor tehnice, care sa asigure cresterea
gradului de mecanizare a lucrarilor agricole, scurtarea perioadei
de executare, mbunatatirea calitatii acestora si reducerea
cheltuielilor de exploatare.
Pentru a lua decizia referitoare la necesarul de mijloace
tehnice se recomanda utilizarea unor metode, cum ar fi (17,71):
calculul direct ;
metoda graficului de desfasurare a lucrarilor;
metode matematice (ex.: programarea liniara).
Calculul direct se foloseste cnd se stabileste necesarul de
tractoare (pentru a a lcatui agregatele) pe feluri de lucrari ( de cte
tractoare avem nevoie, din parcul propriu, n cazul unei societati
comerciale pe actiuni, sau prin cooperare cu AGROMEC-urile
daca avem n vedere, de exemplu, o societate agricola etc.).
Relatia de calcul este urmatoarea:
 Vl
Nt = , n care :
Rz Z
Nt necesarul de tractoare;
Vl volumul lucrarii;
Rz randamentul zilnic al agregatului (se considera
tractoare de aceeasi putere);
Z numarul de zile din perioada
Relatia de mai sus poate fi utilizata si pentru a calcula
numarul de masini specializate pentru a efectua o lucrare.
Pentru aplicarea metodei graficului de desfasurare a
lucrarilor se tine seama de volumul si felul acestora n cazul
tuturor culturilor. Volumul de lucrari, rezultat din tehnologia
fiecarei culturi (a se vedea fisele tehnologice, acolo unde acestea
se elaboreaza) se cumuleaza pe decade (n prealabil, lucrarile se
transforma n ha. a. n. pentru a putea fi nsumate ). Va exista o
variatie a volumului de lu crari pe decade, daca tinem seama de
specificul productiei vegetale. Avnd n vedere ca lucrarile
trebuie sa se execute n timpul optim prevazut de tehnologie,
nseamna ca necesarul de tractoare se va calcula n functie de
perioada cu volumul cel mai mare de activitate.
Un alt element care intervine n determinarea numarului de
tractoare pe baza metodei graficului de desfasurare a lucrarilor
este reprezentat de randamentul mediu zilnic al agregatelor (se
efectueaza lucrari la care randamentele sunt dife rite).
Randamentul mediu zilnic ( R z) se obtine cu ajutorul mediei
aritmetice ponderate:
n

i =1
r zi Vl i
R z= n

Vl
i=1
i

Vli volumul lucrarii de felul i;

rzi randamentul zilnic al agregatului la lucrarea de felul i.
 Necesarul de tractoare (N t ) va fi obtinut cu ajutorul
Vl
relatiei: Nt = , n care:
Rz Z
Vl volumul de lucrari din perioada de vrf;
Z numarul de zile din perioada .
Formula are n vedere un caz ideal, n sensul ca se
considera ca se utilizeaza toate zilele din perioada. n mod curent
sunt necesari anumiti coeficienti de corectie (din cauza
conditiilor climatice nu se pot folosi toate zilele perioadei alese),
ceea ce schimba numarul de tractoare.
Alegnd perioada de vrf pentru stabilirea necesarului de
tractoare, apare delicata problema a modului n care ele vor fi
folosite n afara acesteia. Se apreciaza ca, n acest sens, pot fi
avute n vedere: modificarea termenelor de efectuare a unor
lucrari (lucrari amnate), daca tehnologia permite; cooperarea
ntre fermele unei societati comerciale agricole pe actiuni, care au
structuri diferite ale culturilor ; efectuarea de lucrari pentru alte
unitati; etc.
Metoda graficului de desfasurare a lucrarilor nu ofera o
solutie si n ceea ce priveste structura (dupa putere) a parcului de
tractoare. Or, este stiut ca aceasta determina marimea
cheltuielilor de exploatare. Ca urmare, este necesar sa se recurga
la metode matematice, cu referire speciala la programarea liniara.
Un asemenea model are n vedere att necesarul de tractoare, ct
si marimea cheltuielilor de exploatare. Functia sa scop o
constituie, tocmai, minimizarea cheltuielilor de exploatare.
Acesteia i se adauga restrictii referitoare la efectuarea ntregului
volum de lucrari pe feluri si pe perioade, precum si la faptul ca
numarul de tractoare sa nu depaseasca pe acela de care poate
dispune societatea printr-o utilizare rationala a acestora (1,90).
Evident ca vor fi si restrictii referitoare la nenegativitate a
solutiei.
Daca pe lnga masinile agricole specializate se recurge si
la unele care participa la mai multe lucrari, atunci numarul
acestora se determina n functie de perioada cu cel mai mare
volum a lucrarilor, utilizndu-se formula prezentata n cazul
tractoarelor.

9.3.1. Eficienta economica a utilizarii tractoarelor si

masinilor agricole
Avnd n vedere eforturile financiare solicitate de cresterea
nzestrarii tehnice, ca si nivelul cheltuielilor de exploatare pe care
le genereaza este necesar sa se urmareasca folosirea eficienta a
tractoarelor si masinilor agricole, si n general, a ntregului
capital fix.
Eficienta cu care este folosit capitalul fix se poate reda
utiliznd o serie de indicatori, cum sunt cei din tabelul 1.
Tabelul 1
Denumirea indicatorilor Simbol Modul de calcul
1. Venituri din exploatare la 1000 V/1000 lei CF V
lei capital fix. 1000
CF
2. Cifra de afaceri la 1000 lei CA/1000 lei CF CA
capital fix 1000
CF
3. Valoarea adaugata la 1000 lei VA/1000 lei CF VA
capital fix 1000
CF
4. Profitul la 1000 lei capital fix P/1000 lei CF P
1000
CF
Adncind aceasta problema, n cazul tractoarelor si a
masinilor, n calitate de componente de baza ale capitalului fix,
lucrurile pot fi privite ncepnd cu un agricultor care detine un
singur tractor, mergnd pna la societatile comerciale prestatoare
de servicii, sub forma lucrarilor agricole si al societatilor
comerciale agricole pe actiuni detinatoare de tehnica agricola
pentru propria activitate de productie.
n primul caz, aprecierea eficientei presupune evidentierea
cheltuielilor fixe si variabile generate de utilizarea tractoarelor
pentru a efectua lucrari diferitelor exploatatii. Aceste cheltuieli
se vor compara cu veniturile obtinute, n raport de volumul
lucrarilor efectuate si de tarifele percepute, obtinndu-se un
rezultat (R) pozitiv (profit) sau negativ (pierdere) .
 n
R = Ch Vl i Ti , n care :
i=1

Ch cheltuielile generate de utilizarea tractorului;

Vli volumul lucrarii de felul i;
T i tariful pe unitatea de lucrari i.

Proprietarul va fi interesat sa-l foloseasca ct mai mult

timp n cursul unui an si, respectiv, sa execute un volum mare de
lucrari. n acest domeniu, se tine seama de pragul de
rentabilitate, redat prin numarul minim de ore de functionare
sau de hectare lucrate pe an, sub care tractorul nu produce profit.
Problemele devin mai complexe si, chiar, mai importante
cnd este vorba de societatile (de diferite tipuri) care dispun de
tractoare si masini agricole. Modul n care vor fi folosite aceste
mijloace tehnice influenteaza profitul societatilor de tip
AGROMEC, al celor create prin initiativa privata, costul la care
se obtine fiecare produs n societatile comerciale pe actiuni, care
au tractoare si masini proprii, iar, prin efectul propagat,
rentabilitatea produselor. Ca urmare, orice detinator de mijloace
tehnice trebuie sa urmareasca utilizarea lor rationala asigurnd
un volum ct mai mare de lucrari si o durata anuala de folosire
ridicata (peste 2000 de ore) depasindu-se pragul de
rentabilitate. n acelasi timp, este necesar sa se mentina sub un
anumit control cheltuielile pe care utilizarea mijloacelor tehnice
le genereaza, n special a celor variabile (carburanti, lubrifianti,
salarii etc.). Acestora din urma li se adauga, dupa cum este
cunoscut, cheltuielile fixe (amortizarea, dobnda la creditele
luate pentru procurarea mijloacelor tehnice etc.).
Daca se calculeaza cheltuielile pe ora de functionare (Cu),
atunci acestea vor fi (75):
F
Cu = + c v , n care :
h
F cheltuielile fixe totale;
h numarul de ore de functionare;
 c v cheltuielile variabile pe ora.
La un anumit numar de ore de functionare h 0, cheltuielile
orare vor fi:
F
Cu 0 = + cv .
h0
Daca sporeste numarul de ore de functionare, de la h 0 la h1,
atunci vom avea:
F
Cu 1= + cv
h1
Deci Cu1 < Cu0 , de unde rezulta importanta asigurarii unui
numar anual de ore de functionare ct mai ridicat.
Volumul de lucrari si numarul de ore de functionare si, n
final, eficienta cu care sunt utilizate mijloacele tehnice depind de
factori de natura diversa, dintre care amintim (17,74,82):
a) producerea, de catre industria de profil, de masini si
tractoare perfect adaptate la functiile lor, la specificul
activitatilor din agricultura si, totodata, a unor masini
polivalente, care sunt utilizate, desigur, la mai multe
lucrari, prelungindu -se durata de folosire a lor n
decursul unui an, avnd loc o reducere a cheltuielilor pe
ora de functionare, fenomenul fiind influentat si de aria
de deservire;
b) conditiile naturale n care vor efectua lucrari tractoarele
si masinile agricole (relief, rezistenta solului etc.),
influenta acestora regasindu-se asupra randamentului
agregatelor;
c) suprafata detinuta, structura culturilor, tehnologiile si
modul de organizare a terenului arabil specifice, dupa
caz, unitatilor din microzona n care se presteaza
lucrarile agricole sau societatilor comerciale agricole
pe actiuni, acestea influentnd: randamentul
agregatelor, timpul necesar pentru a efectua un hectar-
lucrare, consumul de combustibil si, n final cheltuielile
de exploatare;
 d) rezolvarea, ntr-o anumita perspectiva a problemelor
privind concentrarea proprietatii funciare, crescnd,
deci, suprafetele exploatatiilor agricole, concomitent cu
reducerea numarului acestora, si comasarea fiecarei
proprietati ntr-un numar ct mai mic de loturi; are loc,
astfel, o ameliorare a structurilor funciare; n acelasi
sens actioneaza si concentrare a proprietatii n
exploatare , prin arendare, cooperare, asociere etc.
e) modul de alcatuire a agregatelor, urmarindu-se folosirea
puterii tractoarelor, asigurarea vitezei si a latimii de
lucru si un consum redus de combustibil;
f) formarea profesionala a celor care utilizeaza mijloacele
tehnice, asigurndu-se o exploatare rationala a acestora
si cresterea timpului efectiv de lucru dintr-un schimb;
g) stabilirea momentului optim de nlocuire a fiecarui
mijloc tehnic, accentul fiind pus pe evolutia nivelului
cheltuielilor de functionare, fenomenul putnd fi
surprins prin intermediul unor relatii matematice (61).
Astfel, daca V(0) este valoarea initiala a unui mijloc
tehnic, iar D(k) este deprecierea din anul K si V(k)
valoare echipamentului n acelasi an, atunci avem :
V(K+1) = Vk D(k+1) , 0 K n-1
Daca F(k) reprezinta cheltuielile de functionare n anul k ,
atunci cheltuielile totale generate de folosirea echipamentului din
momentul achizitionarii si pna n anul k, notate cu C k vor fi:

[D ]
k
C(k) = (s ) + F ( s)
s =1

Relatia de mai sus nu ia n considerare actualizarea cheltuielilor.

Prin introducerea n calcule a fenomenului de actualizare,
cu un procent anual 100 i, relatia devine :
[D ]
k
C(k) = (s ) + F ( s) (1+i) -s
s =1

Expresia C k se mai numeste si cost total cumulat al

utilizarii echipamentului.
 Daca C ( k ) este costul mediu anual de utilizare, nivelul sau
n primii k n de functionare va fi:
1 k
[
k D(s ) + F(s ) ] daca i = 0
s=1
C(k ) =
[ ]
k
i
-k ( s )
D + F( s) (1 + i ) s , daca i > 0
1 - (1 + i) s=1

Momentul optim de nlocuire este K N, daca

C(k0 1) C(k0 ) C(k0 + 1)
h) mentinerea n stare de functionare a tractoarelor si
masinilor agricole prin aplicarea unui program riguros
de ntretinere, revizii si reparatii;
i) repartizarea optima a tractoarelor pe feluri de lucrari,
urmarindu-se asigurarea concordantei dintre puterea
tractoarelor si solicitarile, n acest sens, ale diferitelor
lucrari. Atingerea unui asemenea obiectiv presupune
utilizarea metodei distributive a programarii liniare
(62).
Functia scop a modelului o reprezinta minimizarea
cheltuielilor pentru efectuarea lucrarilor :
m n
min. c
i =1 j =1
ij
x ij

Restrictiile sunt urmatoarele:

a) suma suprafetelor lucrate de fiecare tip de tractor dintr-
o lucrare sa fie egala cu volumul lucrarii respective:
n

x
j =1
ij = ai i = (1,2,. . . , m)
b) suma suprafetelor lucrate de un tip de tractor din fiecare
lucrare sa fie egala cu randamentul sau pe perioada
respectiva. :
m

x
i =1
ij = rj j = (1,2,. . ., n)
 c) volumul total al lucrarilor (exprimate n ha.a.n. ) sa fie
egal cu suma randamentelor tuturor tipurilor de
tractoare pe perioada respectiva (problema echilibrata):
m n

ai = r j
i =1 j =1

d) nenegativitatea solutiei:
XiJ 0
Simbolurile au urmatoarele semnificatii:
xij - volumul din lucrarea i executat cu tipul de tractor j;
rj randamentul tractorului de tipul j, pe perioada de
efectuare a lucrarilor;
c ij costul unei unitati din lucrarea i efectuata cu tractorul
de tipul j;
j numarul de tractoare;
i numarul de lucrari.
j)un rol important n extinderea mecanizarii si n
asigurarea folosirii eficiente a mijloacelor tehnice l are utilizarea
lor n comun (75), atunci cnd sunt detinute n proprietate privata
de diverse persoane (sefi de exploatatii, ntreprinzatori etc.). Se
apreciaza ca, aceasta forma de utilizare ofera un avantaj de
necontestat, care se refera la nregistrarea unui cost mult mai
redus, comparativ cu cel cnd mijloacele tehnice se folosesc
individual. Astfel, daca masina este detinuta de catre mai multi
agricultori, va lucra un numar mai mare de ore anual,
rentabilitatea sa fiind ridicata. Privita economic, ceea ce
reprezinta, cu certitudine, o prioritate, solutia pare foarte buna .
Fenomenul poate sa genereze, nsa, si unele dificultati, legate de
concentrarea unor lucrari n perioade scurte si de factorul
psihologic:
lucrarile privind aceeasi masina sunt relativ concentrate
n timp (cum ar fi, de exemplu, recoltarea unor culturi),
ceea ce face ca, pe lnga, problema numarului redus de
ore de utilizare, sa apara si cea referitoare la stabilirea
ordinii n folosirea masinii de catre cei care o detin n
comun;
 din punct de vedere psihologic, este greu, sustin
cunoscatorii n domeniu, sa faci un agricultor sa accepte
ca depinde de altii pentru a dispune de masina de care
are nevoie la un moment dat (si al carui coproprietar
este ) si sa-l convingi sa admita ca ea va fi utilizata
convenabil si ntretinuta normal (de ceilalti
coproprietari).
n sensul celor de mai sus, poate fi citata experienta
agricultorilor francezi, care recurg la unele forme de utilizare n
comun a diverselor mijloace tehnice, cum ar fi: ntrajutorarea
(ajutorul reciproc), banca de munca, contractul de folosire a
unor masini, sau cooperative de utilizare a materialului agricol
(C.U.M.A.).
ntrajutorarea este o forma de exploatare colectiva
fondata pe reciprocitate si gratuitatea serviciilor ntre agricultori .
Ea se concretizeaza prin schimburi de servicii n munca si n
mijloace de exploatare. ntrajutorarea permite compensarea
anumitor riscuri, iar agricultorii beneficiaza de competente
tehnice deosebite, avnd loc si o diminuare a cheltuielilor de
exploatare. Se sustine ca, n timp, ntrajutorarea a permis
agricultorilor sa-si amelioreze conditiile de munca.
Banca de munca este o asociatie de ntrajutorare, care
permite sa se normalizeze acest fenomen, astfel nct nimeni sa
nu fie lezat, ceea ce este deosebit de important n cazul punerii n
comun de mijloace tehnice costisitoare. Ea este creata ntre
agricultori, care sunt sau nu proprietari de mijloace tehnice.
Acestia schimba munca si masinile lor. Fiecare tip de munca sau
de mijloc tehnic are un barem de utilizare. Se stabileste o balanta
valorica pentru fiecare participant. Acesta cunoaste, astfel,
importanta lucrarilor pe care le -a furnizat sau pe care trebuie sa le
furnizeze.
Contractul de utilizare a unei masini presupune, de fapt,
cumpararea si utilizarea n comun a unei masini. Cei care recurg
la acest contract participa la cumparare cu sume de bani a caror
marime este n functie de utilizarea viitoare pe care conteaza si
accepta reglementarea folosirii fixata n comun.
C.U.M.A. are forma juridica de societati cooperative
agricole. Ele pun la dispozitia celor care adera, masini, tractoare
si chiar elicoptere. Buna functionare a unei astfel de cooperative
depinde de rigoarea regulamentului interior care sta la baza
acesteia.
Impactul pe care factorii prezentati, alaturi de care pot fi
regasiti si altii, l au asupra eficientei utilizarii tractoarelor si
masinilor agricole presupune studierea fiecaruia si gasirea unor
solutii de raspuns, astfel nct influenta lor sa fie, totdeauna,
pozitiva.

9.4. Mijloacele de transport si utilizarea lor

Mijloacele de transport constituie o alta componenta a
capitalului fix, ele intervenind cu un rol important n desfasurarea
activitatii din agricultura. Se cunoaste faptul ca aceasta ramura
este de mare ntindere teritoriala si ca, anual, se obtin cantitati
nsemnate de produse (de ordinul milioanelor de tone), unele
fiind de mare volum, altele perisabile etc., care trebuie
transportate spre locurile de depozitare sau spre centrele de
consum. Este vorba de deplasarea lor fizica pe diferitele filiere .
n plus, n agricultura se utilizeaza importante cantitati de factori
de productie, ceea ce presupune, ntre altele, vehicularea lor de la
locul de procurare sau de depozitare spre cele unde sunt
amplasate diferitele culturi. Avem, n acest fel, imaginea
volumului transporturilor (acestea nedesfasurndu-se, n toate
cazurile n cele mai bune conditii din cauza, n principal, a starii
drumurilor) din agricultura si, cel putin n mod indirect, a
nivelului cheltuielilor pe care le genereaza si care se rasfrng
asupra productiei.
Fata de transporturile din agricultura se manifesta anumite
cerinte, cum ar fi:
vehicularea produselor agricole, n termen optim, la locurile
de depozitare sau spre centrele de consum, fara pierderi
 cantitative si deprecieri calitative (fiind cunoscut raportul
dintre pret si calitate);
asigurarea la termenele agrotehnice a factorilor de productie
necesari culturilor;
urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor de transport, tinnd
seama de caracterul sezonier al lucrarilor de transport si de
conditiile n care se desfasoara;
fie ca se executa cu mijloace proprii, fie nchiriate de la
unitatile specializate, nu trebuie uitat ca se transporta
factori de productie si produse foarte variate, uneori pe
distante mari si n conditii dificile de deplasare, ceea ce
influenteaza utilizarea mijloacelor de transport si, desigur,
nivelul cheltuielilor.
n ceea ce priveste eficienta cu care sunt folosite
mijloacele de transport, se tine seama de faptul ca produsele
agricole care se transporta au o valoare mai scazuta dect
produsele industriale de acelasi volum. Aceasta face ca
economicitatea transportului (se mai numeste si
transportabilitate economica) produselor agricole, adica raportul
dintre valoarea acestora si volumul pe care l ocupa sa fie mai
mica n agricultura (63) . Este vorba, cu alte cuvinte, de masura
n care valoarea produsului transportat suporta cheltuielile de
transport.
Exista o mare varietate de tipuri de transporturi , criteriile
de grupare a acestora fiind , desigur, si ele diferite:
a) dupa locul unde se executa, exista transporturi : interne (n
interiorul unitatii) si externe (n afara unitatii);
b) dupa distanta : transport local, efectuat de regula cu mijloace
proprii , inclusiv cu tractiune animala (mai cu seama n cazul
gospodariilor familiale) si transport la distanta, realizat cu
mijloace proprii de mare capacitate sau nchiriate;
c) dupa termenul de executare, ntlnim transport: limitat de
termene agrotehnice, nelimitat de aceste termene si
accidental;
d) dupa mijlocul de tractiune: transport cu tractiune mecanica
si, respectiv, cu tractiune animala ;
e) dupa itinerarul parcurs, se pot delimita: transport pendular
(dus-ntors), inelar, n cazul distributiei sau al ncarcarii din
mai multe puncte de pe teritoriul , de exemplu, al unei
societati comerciale agricole pe actiuni, radial (ntre ferme
sau ntre acestea si centrul societatii agricole comerciale).
Produsele care se transporta se pot grupa si ele dupa mai
multe criterii, cum ar fi:
a) dupa natura lor: cereale, leguminoase, fructe, furaje,
ngrasaminte etc.;
b) dupa rezistenta la transport: produse perisabile si pretentioase
la transport si produse cu durata mai mare de pastrare si
rezistente la transport;
c) dupa greutatea volumetrica exista produse: cu volum mic si
greutate mare si, respectiv, cu volum mare si greutate mica .
Cunoasterea specificul diferitelor produse are importanta
n ceea ce priveste repartizarea lor pe mijloace de transport si
asigurarea unor cerinte specifice, inclusiv, n unele cazuri, a
atmosferei conditionate.
Desfasurarea transporturilor si utilizarea eficienta a
mijloacelor de transport au ca premisa esentiala calcularea
necesarului de astfel de mijloace tehnice. n cazul unui anumit
tip de mijloace de transport (dupa repartizarea prealabila a
volumului de produse pe fiecare tip), pentru a stabili necesarul
(Nt) se poate folosi relatia urmatoare (77):
V
Nt = , n care:
W t
V volumul produsului ce trebuie transportat;
W productivitatea zilnica a mijloacelor de transport;
t timpul n care trebuie efectuat transportul.
n cazul n care se urmareste calcularea necesarului anual
de mijloace de transport (Ma), aceasta se obtine pe baza
volumului total al transporturilor (Vt) si a capacitatii anuale de
transport a unei masini (Ca), recurgnd la relatia (77):
 Vt
Ma = ,
Ca
Pentru a se ajunge la capacitatea anuala de transport a unei
masini este necesar sa se determine:
a) durata (D) a unei curse:
d 60
D= + t 1 + t 2 , sau
v
D = d1+ d2+t1+t2, n care:
d distanta de transport (dus si ntors) km.
v viteza medie de deplasare a mijlocului de transport, n
km/ora;
d1, d 2 timpul pentru deplasarea dus si ntors, n minute;
t1, t2 timpul pentru ncarcat si descarcat, n minute.
b) numarul de curse dintr-o zi (N):
T k
N= ,unde :
D
T timpul de lucru pe zi, n minute ;
k coeficientul de utilizare a timpului zilnic de lucru (80 -
90%);
D durata medie a cursei , n minute;
c) numarul anual de curse (Na):
Na = N . Za Za numarul de zile de lucru pe an;
d) distanta totala anuala de parcurs (Da):
Da = Na d d - distanta medie parcursa de un
mijloc de transport ntr-o cursa.
Capacitatea anuala de transport a masinii (Ca), exprimata
n tone-kilometri, va fi:
Ca = Da . c m c m tonajul masinii

n cazul transportului efectuat n corelatie directa cu

diferite lucrari agricole, calculul necesarului de mijloace de
transport se face tinnd seama de acest lucru. De exemplu,
necesarul zilnic de mijloace (N) pentru transportul boabelor de
la combina se face recurgnd la formula urmatoare (63):
 Wh Nc t
N= , n care:
C 60
Wh randamentul orar al combinelor;
Nc numarul de combine care lucreaza zilnic;
t timpul pentru un ciclu de transport ;
c capacitatea mijlocului de transport.
Pe lnga fundamentarea necesarului de mijloace de
transport, utilizarea acestora depinde si de alti factori, cum ar fi:
repartizarea corespunzatoare a cantitatilor de produse pe
diferite mijloace de transport;
optimizarea itinerariilor pe care se vor efectua transporturile;
folosirea completa a capacitatii fiecarui mijloc de transport;
reducerea timpilor de stationare cu ocazia ncarcarii si a
descarcarii ;
alegerea celui mai potrivit mijloc de transport pentru
conditiile date, tinnd seama , printre altele, de : distanta de
parcurs, starea drumurilor, specificul produsului.

9.5. Eficienta investitiilor n constructii agricole

Este cunoscut faptul ca desfasurarea unor procese de
productie din agricultura (n cresterea animalelor, legumicultura
de sera, stocarea cerealelor, depozitarea si pastrarea legumelor si
a fructelor etc.) are loc n spatii nchise, reprezentate prin
constructii de diferite tipuri, ferme si variante constructive.
n cresterea animalelor, concentrarea unor efective mari n
ntreprinderi si forme, prin extinderea tehnologiilor industriale, a
condus la aparitia unor constructii de dimensiuni considerabile.
La fel s-a ntmplat si n domeniul depozitarii si al pastrarii unor
produse agricole. Toate au cerut investitii ridicate. Declinul
agriculturii, dupa 1990, a facut ca multe dintre constructii sa nu
mai fie folosite, din motive variate, efectivele de animale
reducndu-se semnificativ. De asemenea, capacitati de
depozitare si de productie legumicola n sera nu mai sunt
utilizate. n ansamblu, a avut loc o pierdere de capital.
 Dincolo de cele ntmplate cu vechile constructii, trebuie
subliniat ca o agricultura moderna reclama existenta unor spatii
construite, acestea urmnd sa fie gndite si realizate fara
supradimensionare, tinnd cont ca, de exemplu, ca fermele de
crestere a animalelor vor concentra efective mult mai mic i dect
n perioada anterioara anului 1990, stabilindu-se dimensiuni
optimale pentru fiecare specie, pe categorii de exploatatii si pe
sisteme de productie .
Constructiile si vor pastra, deci, rolul n ceea ce priveste
modernizarea tehnica a agriculturii, fiind o componenta
importanta a capitalului fix.
Spatiile construite ofera conditii pentru desfasurarea
proceselor de munca si protejeaza animalele, culturile de sera si
produsele depozitate, mpotriva intemperiilor. Rolul lor sau, cel
putin, al unora dintre ele este, nsa, mult mai complex.
O serie de constructii au impact asupra nivelului productiei
(exista pareri care contesta acest rol (71). Astfel, daca avem n
vedere grajdurile si serele, prin microclimatul asigurat
influenteaza starea de sanatate a animalelor si a plantelor si, prin
aceasta, potentialul lor productiv.
Alte constructii, cum sunt depozitele de legume si fructe,
n special cele cu atmosfera controlata, mentin si chiar
mbunatatesc calitatea produselor depozitate, deoarece acestea si
continua anumite procese biologice (maturare si coacere). Rolul
lor economic (nu mai vorbim de cel social asigurarea de
produse necesare hranei populatiei n extrasezon) este mai larg.
Este cunoscut faptul ca, n general, exceptnd legumele obtinute
n spatii acoperite si sere, oferta de legume si de fructe este
sezoniera. Or, cererea consumatorilor este ritmica. Ca urmare,
produsele depozitate satisfac esalonat cererea de consum. Mai
mult, ele intervin si cu rol de reglare, vrful de oferta ducnd la
scaderea preturilor de vnzare. Retragnd din circuitul comercial
unele cantitati de produse si asigurnd pastrarea lor, depozitele
permit vnzarea lor n perioadele cnd preturile sunt mai ridicate
sau, n cazul exportului, cnd conjunctura pietei internationale
este favorabila.
Alte constructii sunt destinate adapostirii echipamentelor
agricole (tractoare, masini, utilaje, instalatii etc. Confortul
asigurat de aceste constructii evita accelerarea uzurii fizice a
mijloacelor tehnice respective, ceea ce influenteaza asupra
duratei lor de utilizare si asupra nivelului cheltuielilor de
ntretineri si reparatii.
Avnd n vedere ca pentru constructii se fac eforturi
financiare, sub forma de investitii, este necesar ca ele sa raspunda
unor cerinte de natura tehnica si economica ( 8 ):
sa corespunda proceselor de productie specifice domeniilor
pentru care au fost realizate;
sa favorizeze mecanizarea proceselor de munca si aplicarea
componentelor tehnologiilor utilizate;
sa ofere posibilitati de racordare la retelele edilitare,
asigurndu-se anumite utilitati (apa, energie electrica etc.) cu
cheltuieli minime;
sa poata fi adaptate la alte domenii de activitate, avnd n
vedere modificarile structurii cererii; n acest fel are loc o
economisire a resu rselor utilizate pentru investitii si se asigura
o mai mare flexibilitate n trecerea de la o afacere agricola la
alta; totodata, se evita uzura morala rapida a constructiilor;
sa nu duca la risipa de teren, urmarindu-se a se respecta
prevederile Legii 18/1991 ;
sa genereze investitii specifice mici.
O alta problema importanta o constituie amplasarea
constructiilor, ele constituind componente ale unor centre de
productie, aceasta urmnd a se face tinnd seama de conditii
naturale si tehnico-constructive, care pot fi (8):
orografice si microclimatice (terenul sa fie permeabil,
pnza de apa freatica sa se afle la cel putin 1,5 m sub talpa
fundatiei, iar apa subterana sa satisfaca necesarul cantitativ
si calitativ pentru alimentare);
 sanitar-veterinare (apa sa corespunda reglementarilor,
terenul sa fie n afara zonelor de poluare industriala, sa se
respecte distantele fata de centrele populate, evitndu-se
poluarea reciproca).
Cerintele si conditiile de amplasare sunt respectate cu
ocazia elaborarii studiu lu i de fezabilitate. Alegerea acesteia si,
implicit, a variantei constructive iau n considerare: veniturile
brute ce se vor obtine, cheltuielile totale actualizate, venitul net
actualizat, rata interna de rentabilitate a investitiei, analiza
pragului de rentabilitate, analiza sensibilitatii si a riscului. n
general, se au n vedere performantele economice viitoare,
posibil de atins n urma efectuarii investitiilor.
Intereseaza, de asemenea, eficienta cu care sunt folosite
constructiile si , implicit, cea a investitiilor pe baza carora s-au
realizat. Cele doua aspecte sunt privite n interrelatie. Se porneste
de la ideea, ca investitiile, prin nivelul si structura lor, conduc la
anumite rezultate economice n utilizarea constructiilor, iar
eficienta investitiilor nu se poate determina dect n baza
efectelor economice pe care le genereaza.
n vederea exprimarii eficientei investitiilor pentru
constructii se poate recurge la o serie de indicatori, cum ar fi:
a) Investitia specifica (Is), reprezentnd raportul dintre
investitia totala (I t )si capacitatea de productie a constructiei
rezultata n urma efectuarii investitiilor. Deci:
It
Is =
Cp
Investitiile se fac n domenii diferite (irigatii, ameliorari
funciare, sere, grajduri pentru animale, depozite etc.) si, de aceea,
capacitatea se exprima, dupa caz, n: hectare, locuri pentru
2
animale, m , suprafata construita (totala si utila). Atunci cnd, de
exemplu, n cazul puilor de carne se ruleaza mai multe serii pe
an, investitia specif ica se calculeaza pe loc /serie.
b) Termenul de recuperare a investitiei (T r), calculat prin
raportarea investitiei totale la profitul realizat (P), astfel:
 It
Tr =
P
El reprezinta timpul n care efectul economic, generat de
folosirea constructiei ntr-un anumit scop, egaleaza efortul
investitional. Un rol important au aici nivelul cheltuielilor de
exploatare.
c) Coeficientul de eficienta a investitiei (12), care este
inversul termenului de recuperare:
P 1
K= , K=
It Tr
Acest indicatori arata ct de mare este efectul economic la
un leu investit .
d) Termenul de comparare a investitiei suplimentare (T rs)
calculat atunci cnd sunt doua variante constructive care
0 1
(
presupun investitii totale diferite - I t si I t , I t > I t si
1 0
)
cheltuieli de exploatare pe unitatea de produs - Ch0 si Ch 1
deosebite prin nivelul lor (Ch0 > Ch1). Deci:
It 1 It 0
Trs =
(Ch 0 Ch1 ) Q1
Q1 productia obtinuta n conditiile It1.

e) randamentul economic al investitiei (86):

Avem, n acest caz:
1) Randamentul anual
P a= Q v-Ch a , n care:
Qv = valoarea productiei;
Cha = cheltuieli anuale de productie;
2) Profitul total
Pt = P a x D e, n care:
P a = profitul anual;
De = durata eficienta de functionare;
Profitul total este profitul realizat din momentul punerii n
functiune a sistemului de irigatii si pna la expirarea
momentului.
 3) Profitul de recuperare reprezinta partea din profitul
total destinat recuperarii fondurilor de investitii,
respectiv:
P r = It
4) Profitul final
Pf = Pt P r sau P f = P I t
De asemenea, se mai pot calcula: durata de realizare a
lucrarilor de investitii, durata de functionare a obiectivului,
precum si indicatori ai masurarii rezultatelor obtinute: productia
fizica totala, productia stas, cifra de afaceri, profitul anual, rata de
rentabilitate, pragul de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate =
Costuri fixe (mii lei)
=
Pret de vnzare unitar (lei/kg) - cost variabil (lei/kg)

Eficienta economica a investitiei depinde de modul n care

este utilizata constructia agricola (pentru a obtine acea cantitate
de produse necesara recuperarii investitiei din profitul realizat).
Aprecierea eficientei investitiilor presupune luarea n
considerare si a efectului economic negativ determinat de
imobilizarea investitiilor (o pierdere de profit pe durata cnd
investitia nu este data n functiune). Acest efect poate fi diminuat
prin: repartizarea rationala a investitiilor pe perioade de executie
si scurtarea termenului de dare n folosinta a capacitatii
construite.
Cu ocazia abordarii eficientei investitiilor este necesara
actualizarea elementelor care intervin n calcule, astfel nct sa
se diminueze fenomenul inflationist.
n functie de momentele de referinta se calculeaza: profitul
actualizat, cheltuielile specif ice actualizate, randamentul
economic actualizat al investitiei, termenul actualizat de
recuperare a investitiei. Indiferent de momentul n care se
calculeaza acesti indicatori, eficienta economica a investitiei n
cazul constructiilor agricole ( amplasa re, transport) se realizeaza
atunci cnd raportul dintre utilizarea investitiei (veniturile si
cheltuielile pe care le genereaza este ntotdeauna > 0 .
Asigurarea eficientei investitiilor trebuie urmarita n toate
etapele de realizare a constructiilor: proiectare, executie si
exploatare. n acest sens, urmeaza sa se aiba n vedere, ntre
altele :
optimizarea dimensiunii constructiilor si amplasarea lor
rationala;
reducerea costurilor constructiilor prin alegerea
variantei constructive care este cea mai avantajoasa;
stabilirea succesiunii fazelor de executie si de punere n
functiune, pentru ca perioada de realizare a investitiei
sa fie ct mai mica;
folosirea la ntreaga capacitate a constructiei,
cheltuielile cu amortizarea raportndu-se pe un volum
mai mare al productiei, ceea ce influenteaza costul pe
unitatea de produs (capacitatea fiind proiectata ,
desigur, n concordanta cu solicitarile existente pentru
ceea ce se urmareste a se obtine).

Cuvinte si expresii cheie

capital fix rand ament mediu pe perioada

nzestrare tehnica eficienta mijloacelor tehnice
capitalizarea exploatatiilor cheltuieli pe ora de functionare
agricole
modernizarea agriculturii cost total cumulat
piata factorilor de productie moment optim de nlocuire a
unui mijloc tehnic
cerinte tehnice, economice , ntrajutorare
ergonomice
criterii baca de munca
cost minim pe perioada contract de utilizare
necesar de mijloace tehnice societati cooperative agricole
transportabilitate economica
mijloace tehnice (tractiune) tipuri de transporturi
disponibile
mijloace tehnice (tractiune) durata unei curse
utilizate productivitate zilnica
calculul direct capacitate anuala de transport
graficul de desfasurare a ciclu de transport
lucrarilor itinerariu de transport
timp de stationare

ntrebari de verificare
1. Care sunt consecintele economice si sociale ale utilizarii
mijloacelor tehnice n agricultura ?
2. Care sunt principalele cerinte fata de alegerea tipurilor de
tractoare si masini agricole ?
3. Care sunt c riteriile de alegere a mijloacelor tehnice si care
este continutul lor ?
4. Care sunt principalele probleme care preced calculul
necesarului de tractoare si masini agricole ?
5. Care sunt metodele de determinare a necesarului de
tractoare si masini agricole ?
6. Care sunt principalii factori de influenta asupra utilizarii
mijloacelor tehnice ?
7. Cum se stabileste momentul optim de nlocuire unui
mijloc tehnic ?
8. Cum se asigura repartizarea optima a tractoarelor pe feluri
de lucrari agricole ?
9. Care este specificul si care sunt cerintele fata de
transporturile din agricultura ?
10. Care sunt principale tipuri de transporturi din agricultura ?
11. Cum se determina necesarul de mijloace de transport ?
12. Care sunt principalele modalitati de utilizare eficienta a
mijloacelor de transport ?

Teste de autoevaluare
1. Elementele de mai jos nu sunt consecinte economice si sociale ale
extinderii mecanizarii n exploatatiile agricole (1 p):
a. cresterea productivitatii muncii
 b. atenuarea influentei factorilor naturali asupra calitatii produselor
agricole si a randamentului mijloacelor tehnice
c. reducerea costurilor de productie
d. marirea randamentelor la hectar
e. usurarea si ameliorarea muncii producatorilor
2. Problemele legate de gabaritul si de puterea echipamentelor
tehnice utiliz ate n agricultura au fost generate de (1 p):
a. incapacitatea industriei producatoare de a realiza noi tipuri de
echipamente, dupa putere si gabarit
b. lipsa resurselor umane care sa foloseasca tipurile existente
c. farmitarea (fragmentarea, atomizarea, parcelarea) proprietatii
funciare
d. insuficienta cunostintelor tehnice referitoare la organizare de sole
rational dimensionate
e. preponderenta n agricultura a terenurilor arabile n panta si
accidentate
3. Decizia referitoare la alegerea unui mijloc tehnic (echipament),
care urmeaza sa fie utilizat ntr-o exploatatie agricola, are drept criteriu
principal (1 p):
a. randamentul n exploatare
b. economia de combustibil
c. marimea cheltuielilor de achizitionare si de exploatare pe perioada
(an) de folosire
d. nivelul de calificare al celor care vor utiliza echipamentul
e. conditiile naturale si economice ale zonei n care echipamentul va
efectua lucrari agricole
4. Stabilirea necesarului de mijloace tehnice are printre premise
cunoasterea unor aspecte, precum (1 p):
a. mijloacele tehnice disponibile
b. conditiile de ntretinere si reparare a mijloacelor tehnice
achizitionate
c. posibilitatile de achizitionare de cantitati suplimentare de
combustibil
d. mijloacele tehnice utilizate
e. a + d
5. Cresterea numarului de ore de utilizare aferente unui tractor
genereaza cheltuieli mai mici pe ora de functionare, ca urmare a faptului ca
pe o ora revin mai putine cheltuieli (1 p) :
a. variabile
b. fixe
c. cu amortizarea
 d. cu dobnda achitata pentru creditele mprumutate n vederea
achizitionarii tractorului
e. cu combustibilul
6. Modelul matematic de repartiyare optima a tractoarelor pe feluri
de lucrari agricole are drept criteriu (1 p):
a. executarea la timp a lucrarilor agricole
b. reducerea cheltuielilor de exploatare
c. mbunatatirea calitatii produselor, acestea corespunznd, n mai
mare masura, cerintelor pietei
d. aplatizarea vrfurilor de munca n utilizarea tractoarelor
e. alcatuirea rationala a agregatelor
7. Masura n care valoarea produsului agricol transportat suporta
cheltuielile de transport este recunoscuta sub denumirea de (1 p):
a. transmitanta
b. transport n flux
c. transportabilitate economica
d. rationalitatea transportului efectuat pentru produsul respectiv
e. transportabilitate tehnica aferenta produsului aflat n circuitul de
valorificare
8. Timpul n care profitul rezultat, n urma efectuarii unei interventii,
egaleaza marimea acesteia, reda (1 p):
a. investitia care revine pe unitatea de capacitate a obiectivului de
investitii
b. termenul de recuperare a investitiei
c. coeficientul de eficienta al investitiei
d. termenul de compensare a investitiei suplimentare
e. eficacitatea investitiei
9. Pentru determinarea necesarului de tractoare se utilizeaza mai
multe metode, cum ar fi (2 p):
1. metoda distributiva a programarii liniare
2. calculul direct
3. metoda distantelor normate
4. metoda graficului de desfasurare a lucrarilor agricole
5. functiile de productie
6. seriile paralele interdependente
7. programare liniara
8. metoda grafurilor
a 1,3,4; b 2,4,7; c 5,6,8; d 2,5,8; e 1,5,6.