GUVRN, Organ central al statului care exercit puterea executiv; cabinet, consiliu de mini tri.

Rolul Guvernului. Este un organ central si colegial (pluripersonal) care exercita

conducerea generala a administratiei publice si asigura realizarea politicii interne si
externe a tarii, n temeiul atributiilor conferite prin Constitutie si legi, atributii ce se
realizeaza prin forme si proceduri specifice activitatii ce o desfasoara (art. 102 alin.
1 din Constitutie si Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si
functionarea Guvernului Romniei si a ministerelor)[1].

Rolul Guvernului este definit n art. 1 din Legea nr. 90/2001 si consta n asigurarea
functionarii echilibrate si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum
si racordarea acestuia la sistemul economic mondial n conditiile promovarii
intereselor nationale. Totodata, Guvernului i mai revine rolul de a organiza
executarea n concret a legilor adoptate de puterea legislativa.

B. Caracteristicile Guvernului

O prima caracteristica a Guvernului consta n faptul ca este un organ al puterii

executive, caruia i revine atributia de conducere generala a administratiei publice,
dar fara sa fie o categorie distincta de aceasta din urma[2].

Componenta, modul de functionare, atributiile si actele Guvernului au fost sumar

reglementate de Constitutia din 1991, care, pentru dispozitii mai amanuntite, facea
trimitere la o viitoare lege organica. O asemenea lege a intervenit de abia n anul
2001. n aceasta situatie, pe baza fostului art. 151 din Constitutia din 1991, potrivit
caruia institutiile republicii, existente la data intrarii ei n vigoare, ramneau n
functiune pna la data constituirii celor noi, ansamblul regulilor juridice, care
priveau Guvernul, au continuat sa se aplice si dupa data de 8 decembrie 1991, desi
erau stabilite prin lege ordinara; Legea nr. 37/1990. Ulterior, prin efectul intrarii n
vigoare a Constitutiei din 1991 la 8 decembrie 1991 unele dispozitii ale Legii nr.
37/1990 au fost abrogate ca fiindu-i contrare. Astfel, un gol legislativ s-a produs. Era
necesar, conform spiritului Constitutiei din 1991, ca o lege organica sa fie adoptata
n materie. n loc sa se procedeze astfel, organizarea si functionarea Guvernului a
fost reglementata prin mai multe hotarri guvernamentale, cum au fost H.G. nr. 860
din 31.12.1992 si H.G. nr. 196 din 29.04.1993, H.G. nr. 515/1993 si H.G. nr.
696/1993, H.G. nr. 520/1994. Era fara ndoiala neconstitutional ca organizarea
Guvernului sa se faca prin acte normative inferiore legii organice, ca sa nu mai
amintim de faptul ca o lege, Legea nr. 37/1990, a fost modificata prin hotarri
succesive de guvern. Este grav ca o autoritate publica de importanta Guvernului a
functionat, dupa intrarea n vigoare a Constitutiei din 1991, o lunga perioada de
timp n afara cadrului constitutional si legal stabilit de ea[3].

O a doua caracteristica a Guvernului este aceea de a fi un organ central, adica un

organ a carui competenta se extinde pe ntregul teritoriu al tarii.

n al treilea rnd, Guvernul organizeaza, executa si asigura realizarea politicii

interne si externe a tarii, exercita conducerea generala a administratiei publice, ca
organ colegial central al administratiei publice.

n al patrulea rnd, Guvernul este un organ cu competenta generala, cu atributii

interesnd toate sau aproape toate ramurile si domeniile (nvatamnt, sanatate,
agricultura, industrie si comert, etc.), fiind abilitat sa ia masuri interesnd fie
ansamblul lor, fie numai pe unele dintre ele.
n sfrsit, Guvernul se mai caracterizeaza si prin pozitia pe care o detine n raport cu
organele administratiei publice, fiind organul de conducere si coordonare a
organelor centralizate de specialitate, precum si a organelor locale ale
administratiei publice, dar n acest ultim caz cu respectarea principiilor autonomiei
si descentralizarii.

. Functiile Guvernului se exercita pentru realizarea Programului de Guvernare

acceptat de Parlament (art. 1 alin. 5 din Legea nr. 90/2001). Aceste functii
sunt:Aceste functii sunt:

a) functia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere

n aplicare a Programului de guvernare;

b) functia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului

normativ si institutional necesar n vederea realizarii obiectivelor
strategice;

c) functia de administrare a proprietatii statului, prin care se asigura

administrarea proprietatii publice si private a statului, precum si
gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;

d) functia de reprezentare, prin care se asigura, n numele statului romn,

reprezentarea pe plan intern si international;

e) functia de autoritate de stat, prin care se asigura urmarirea si controlul

aplicarii si respectarii reglementarilor n domeniul apararii, ordinii publice
si sigurantei nationale, precum si n domeniile economic si social si al
functionarii institutiilor si organismelor care si desfasoara activitatea n
subordinea Guvernului sau sub autoritatea Guvernului

Organizarea Guvernului. Fara a se confunda cu ministerele, Guvernul este alcatuit

din prim-ministru, ministri sau ministri delegati, n masura n care au fost prevazuti
n lista Guvernului prezentata Parlamentului pentru acordarea votului de ncredere.

2. Atributiile Guvernului

Guvernul exercita conducerea generala a activitatii executive pe ntregul teritoriu al

statului, si prin urmare Guvernului i revin numeroase atributii. Cele mai importante
atributii sunt prevazute de Constitutie, iar altele de Legea nr. 90/2001 sau de alte
acte normative si de regulamentele de functionare ale Camerelor Parlamentului.

A. Atributii ale Guvernului prevazute de Constitutie:

a). n domeniul politicii interne

- asigura realizarea politicii interne, potrivit programului sau de

guvernamnt, aprobat de Parlament (art. 102 alin. 1);

- exercita conducerea generala a administratiei publice (art. 102

alin. 1);

- exercita initiativa legislativa (art. 74);

 - elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe cel al
asigurarilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobarii
Parlamentului (art. 138 alin. 2);

- prezinta informatiile si documentele cerute de Camera

deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin
presedintii acestora (art. 111 alin. 1);

- raspunde la ntrebarile si interpelarile formulate n Parlament de

deputati sau senatori (art. 112 alin. 1);

- daca este cazul, si angajeaza raspunderea n fata Camerei

Deputatilor si a Senatului, n sedinta comuna (art. 114);

- n termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanta

functiei de Presedinte al Romniei, Guvernul organizeaza alegeri
pentru un nou Presedinte (art. 97 alin. 2);

- guvernul, cu avizul Curtii de Conturi, poate nfiinta organe de

specialitate n subordinea ministerelor, daca legea i recunoaste
aceasta competenta (art. 117 alin. 2);

- numeste cte un prefect n fiecare judet si n municipiul

Bucuresti (art. 123 alin. 2); sesizeaza Curtea Constitutionala n
vederea exercitarii de catre ea a controlului constitutionalitatii
legilor anterior promulgarii lor (art. 146 lit. a);

- poate propune Presedintelui revizuirea Constitutiei (art. 150 alin.

1).

b). n domeniul politicii externe

- asigura realizarea politicii externe, potrivit programului sau de

guvernare, aprobat de Parlament (art. 102 alin. 1);

- negociaza ncheierea tratatelor internationale (art. 91 alin. 1);

- propune Presedintelui Republicii acreditarea si rechemarea

reprezentantilor diplomatici ai Romniei (art. 91 alin. 2);

- propune Presedintelui Romniei nfiintarea, desfiintarea sau

schimbarea rangurilor misiunilor diplomatice (art. 91 alin. 2)

Actele juridice ale Guvernului

Actele juridice adoptate de Guvern pot fi: hotarri -Hotarrile se emit pentru
organizarea executarii legilorsi ordonante-se emit n temeiul unei legi speciale de
abilitare sau, n cazuri exceptionale, se emit ordonante de urgenta. La rndul lor
sunt: a) cu caracter normativ; si b) cu caracter individual. n activitatea sa Guvernul
poate emite si acte cu caracter politic (declaratii, apeluri), care nsa nu produc
efecte juridice. Prin actele sale politice Guvernul si exprima pozitia sa fata de
anumite evenimente interne sau internationale[15].
MINISTR, ministere, s. n. 1. Organ central al administraiei de stat care conduce o anumit
ramur a activitii i este reprezentat de un ministru; instituia respectiv; p. ext. cldirea n
care i are sediul aceast instituie. 2. (nv.) Funcie de ministru. 3. (nv.) Guvern. Din fr