COALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

Masurarea parametrilor
fiziologici

Bucuresti 2017

1
Temperatura

Temperatura corpului reprezinta metoda prin care organismul dumneavoastra

reuseste sa produca sau sa elimine caldura, astfel incat aceasta ramana in
parametrii normali. Organismul uman detine capacitatea, aproape unica de a
se adapta factorilor de mediu externi, astfel incat temperatura corpului
uman sa isi pastreze valorile normale constante.In momentul in care, din
diverse motive, temperatura corpului creste, vasele de sange se dilata (isi
maresc volumul), astfel incat excesul de caldura sa ajunga la suprafata pielii.
In aceste conditii, in mod normal persoana in cauza va incepe sa transpire,
picaturile de apa evaporate ajutand la scaderea temperaturii corpului. Daca
dimpotriva, temperatura corpului scade, vasele de sange se contracta (isi
micsoreaza volumul), in asa fel incat circulatia sanguina la nivelul pielii sa fie
mai mica in vederea conservarii caldurii din organism. Totodata, la nivelul
sistemului muscular, va aparea o contracite involuntara, rapida (tremurat),
menita sa creasca temperatura corpului pentru a genera mai multa caldura.

2
Metode de masurare a temperaturii corpului

Temperatura poate fi masurata prin aplicarea dispozitivelor speciale in

diverse locuri ale corpului, cele mai folosite fiind cavitatea bucala, urechea,
zona axiala (subrat) sau zona rectala, iar in situatii speciale, chiar la nivelul
fruntii.Calibrarea termometrelor poate fi facuta fie in grade Fahrenheit, in
zone precum Statele Unite ale Americii, sau in grade Celsius, aceasta fiind
unitatea de masura standard in majoritatea statelor din Europa. In prezent
exista o gama larga de dispozitive pentru masurarea temperaturii corpului
(termomentre), in functie de zona unde acesta va fi aplicat:

- termometre electronice, alcatuite dintr-un suport de plastic, ce au forma

unui creion, cu un ecran pe care va fi afisatat temperatura corpului, la un
capat, si cu dispozitivul destinat masurarii temperaturii la celalalt capat.
Principiul termometrelor electronice au la baza masurarea gradului de trecere
a electricitatii prin dispozitivul atasat suportului de plastic, si pot fi folosite
pentru cavitatea bucala, zona axiala sau zona rectala;

- termometre pentru ureche (auricular), sunt la randul lor alcatuite dintr-

un dispozitiv de plastic, folosind energia infrarosie pentru a masura
temperatura corpului. La unul dintre capete, termometrele pentru ureche au
forma conica pentru a putea fi cu usurinta si in siguranta atasate timpanului.
Gradul de precizie al acestor dipozitive este extrem de mare, rezultatul fiind
afisat pe ecranul digital, situat la celalalt capat al termometrului .

3
- termometru pentru frunte, foloseste temperatura pielii pentru a
determina care este temperatura corpului dumneavoastra. Unele didpozidtive
de acest gen detin un disc usor care va fi asezat pe frunte pentru cateva
momente, in vreme ce temperatura va fi afisata pe un ecran digital. Alte
tipuri de termometre pentru frunte iau forma unor bucati de plastic prevazute
cu gradatii. Pentru a putea masura temperatura corpului cu aceste dispozitive
este necesar sa atasati bucata respectiva de plastic pe fruntea pacientului si
sa asteptati pana in mometul in care anumite numere de pe gradatie isi
schimba culoarea. Termomentrele pentru frunte au un grad de precizie mai
mic decat termomentrele auriculare sau cele electronice;

- termometru de unica folosinta, sunt dispozitive subtiri de plastic,

prevazute la unul dintre capete cu anumite puncte, a caror culoare va ajuta
sa stabiliti care este temperatura corpului. Termometrele de unica folosinta

4
pot fi folosite pentru masurarea temeperaturii la nivelul cavitatii bucale sau a
zonei rectale, iar pentru sugari acestea vin sub forma unui plasture ca va
poate arata temperatura copilului timp de 48 de ore. Totodata aceste
dispozitive sunt sigure, nu contin sticla, latex sau mercur iar gradul de
acuratete este destul de mare. Dupa vindecarea pacientului este recomandat
ca aceste termometre sa fie aruncate;

- termometre tip suzeta, iau forma unei suzete care va fi asezata in

gura sugarului, avand insa la celalalt capat un dispozitiv pentru
afisarea temperaturii corpului. Termometrele tip suzeta necesita o
perioada mai mare de timp pentru afisarea temperaturii, iar gradul de
precizie nu este la fel de mare.

Valorile normale ale temperaturii corpului

Valoarea normala a temperaturii corpului a fost stabilita la o medie de 37

grade Celsius (98 grade Fahreinheit), insa acesta poate varia cu pana la 0.6
grade Celsius (1 grad Fahreinheit) in functie de momentul zilei si gradul de
efort fizic depus. Totodata temperatura corpului uman este extrem de
sensibila la schimbarile hormonale din organism, fapt ce face ca valorile
acesteia sa fie putin mai mari in cazul femeilor aflate la ovulatie sau in timpul

5
ciclului menstrual.

Temperatira auriculara (masurata la nivelul membranei timpanice) si cea

rectala poate afisa valori mai mari cu 0.3-0.6 grade Celsius (0.5-1 grad
Fahreinheit) comparativ cu temperatura orala, in vreme ce temepatura
masurata la nivelul zonei axiale (subrat) poate fi cu 0.3-0.6 grade Celsius
(0.5-1 grad Fahreinheit) mai mica decat cea orala.

Respiratia
Respiratia este functia organismului prin care se realizeaza aportul de
oxigen necesar proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a
dioxidului de carbon rezultat din acestea.

6
Prima etapa a respiratiei este ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin
plamani) care se realizeaza prin cele 2 miscari ventilatorii de sens opus,
inspiratia si expiratia in care volumul cutiei toracice creste respectiv
descreste.

SCOPUL constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea

evolutiei bolii, recunoasterea complicatiilor, prognosticul bolii.

Caracteristici ale frecventei respiratorii:

- supla; - pe nas;

- regulata; - lenta;

7
- ampla; - profunda (in coma);

Materiale necesare: ceas cu secundar central, F.O. stilou, creion sau pix de
culoare albastra;

ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea materialelor necesare:

2. pregatirea bolnavului:

- se aseaza bolnavul in decubit dorsal;

- nu se anunta bolnavul, astfel se modifica ritmul respirator si obtinem valori

eronate, de aceea se prefera perioada de somn a bolnavului;

3. efectuarea tehnicii:

- se numara frecventa respiratiilor prin inspectie (cand bolnavul este treaz,

constient sau cand doarme);

- se aseaza usor mana cu fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului;

- se numara inspiratiile (miscarile de ridicare a peretelui toracelui) timp de 1

min;

4. notarea cifrica:

- se noteaza cifric in carnetul propriu al asistentei, de ex: 24 r/min

5. notarea grafica:

- se noteaza grafic in foaia de temperatura, cu un punct de culoare albastra si

se uneste cu o linie cu valoarea anterioara;

- pentru fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 respiratii;

6. interpretarea rezultatelor:

- frecventa miscarilor respiratorii variaza in functie de sex, varsta, pozitie,

temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau de somn;

- in stare fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii si

a pulsului;

- patologic, se instaleaza respiratia dificila (sete de aer):

(a) dispnee cu accelerarea ritmului respirator: tahipnee (polipnee);

8
(b) dispnee cu rarirea ritmului respirator (bradipnee - 12,10,8 r/min);

(c) dispnee cu perturbarea ritmica si periodica a respiratiei:

- dispneea Cheine-Stockes cand respiratia are amplitudini crescande pana la

maxim si apoi scazand pana la lipsa respiratiei (apnee) ce dureaza pana la
10-20 sec;

- dispneea Kussmaul adica respiratie in 4 timpi si anume: o inspiratie

profunda urmata de o scurta pauza si o expiratie scurta, zgomotoasa dupa
care urmeaza o alta pauza scurta;

PRECIZARI

1. in dispnee se noteaza: orarul, intensitatea, tipul ei, evolutia in timp.

2. dispneea paroxistica (Cheyne-Stockes) trebuie depistata sistematic, caci

bolnavul nu o semnaleaza.

3. dispneea Kussmaul apare cand pH-ul este sub 7.2; este descoperita in
come.

Masurarea si notarea pulsului

Pulsul arterial reprezinta senzatia de soc perceputa la palparea unei artere
superficiale comprimata incomplet pe un plan rezistent (os).

Formarea pulsului arterial: sincron cu sistolele ventriculare, peretii arteriali

sunt destinsi ritmic prin volumul de sange expulzat din ventriculul stang si
aorta.

Destinderea peretilor arteriali se propaga o data cu coloana de sange sub

forma de unda pulsatila.

Calitatile pulsului: frecventa (rapiditatea), ritmicitatea (regularitatea),

amplitudinea (intensitatea), volumul (tensiunea), celeritatea. Ele depind de
frecventa si ritmicitatea inimii, de debitul sistolic, de elasticitatea arteriala si
de presiunea arteriala.

SCOPUL este de a obtine informatii privind starea anatomo-functionala a

inimii si a vaselor.

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru, creion rosu, foaia de

temperatura;

9
ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

- se anunta bolnavul ca i se va masura pulsul, i se explica modul de masurare

stiind ca o stare emotiva creata de necunoscut ii poate modifica valorile;

- bolnavul se mentine in stare de repaus fizic si psihic timp de 5-10 min cu

bratul sprijinit pentru relaxarea muschilor antebratului;

2. efectuarea tehnicii:

(a) masurarea in artera radiala:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului in

continuarea policelui;

- se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui se

imbratiseaza antebratul la acest nivel;

- se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial, cu varful degetelor

(index, mediu si inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline ale
pulsului;

- se numara zvacniturile peretelui, urmarind secundarul cronometrului/

ceasului timp de 1 min (numaratoarea se incepe de la o patrime, o doime,
trei patrimi sau 1 min.);

(b) masurarea in aceiasi succesiune de timpi la alte artere: carotida, umerala,

femurala, poplitee, cubitala si pedioasa;

3. notarea cifrica:

- se noteaza in carnetul propriu, numele si prenumele bolnavului, nr.

salonului si al patului, data cu specificarea D pentru dimineata si S
pentru seara si valoarea masurata;

4. notarea grafica:

- pentru fiecare liniuta subtire orizontala a foii de temperatura se socotesc 4

pulsatii/min.

- pe orizontala se noteaza frecventa (nr. zvacniturilor/min) iar pe abcisa,

timpul cand s-a masurat;

- se marcheaza cu un punct rosu la intersectia frecventei si a timpului;

10
- se unesc punctele notate cu o linie rosie si se obtine curba pulsului;

5. reorganizarea locului de munca:

- foaia de observatie impreuna cu foaia de temperatura se aseaza in dosarul

salonului;

6. interpretarea frecventei pulsului:

- frecventa pulsului variaza fiziologic dupa varsta, emotii, efort fizic, etc.

(a) variatii fiziologice ale frecventei pulsului:

- puls tahicardic (accelerat) intalnit in ortostatism, efort fizic si psihic, emotii

puternice, in cursul digestiei;

- puls bradicardic (rarit) intalnit in decubit, stare de repaus, stare de liniste

psihica;

(b) valori patologice ale calitatilor pulsului:

- d. p. d. v. al frecventei, vom avea: puls tahicardic (mai rapid) sau puls

bradicardic (mai rar);

- d. p. d. v. al ritmicitatii vom avea: puls ritmic si puls aritmic;

- d. p. d. v. al amplitudinii vom avea: puls cu amplitudine mica (filiform) sau

puls cu amplitudine crescuta;

- d. p. d. v. al volumului (tensiunii): puls dur si puls moale;

- d. p. d. v. al celeritatii: puls saltaret (crestere rapida a T.A. urmata de o

cadere brusca) sau puls tard (cadere lenta);

OBSERVATII

1. Masurati pulsul numai dupa ce bolnavul a stat in repaus fizic si psihic.

2. Masurati pulsul pe durata unui min. intreg (pentru a se obtine valori

exacte).

3. Notati imediat valorile obtinute la masurarea pulsului.

4. Notati valoarea obtinuta cu majuscule, inclusiv ora, daca pulsul a fost

masurat in frison sau in situatie de facies rosu (congestiv).

5. Administrarea unor medicatii (digitala, oxigen, etc.) obliga asistenta la

masurarea pulsului la interval de 30 min 1 ora.

6. Frecventa pulsului creste paralel cu temperatura: la 1 grad de temperatura

11
pulsul creste cu 8-10 pulsatii/min.

Masurarea si notarea tensiunii arteriale

T.A. reprezinta presiunea exercitata de sangele circular, asupra peretilor
arteriali.

Factorii determinanti:

- debitul cardiac;

- forta de contractie a inimii;

- elasticitatea si calibrul vaselor;

- vascozitatea sangelui;

Valoarea T.A. fiind determinata in primul rand de forta de contractie a inimii,

va fi mai mare in sistola si o denumim T.A. maxima sau sistolica deoarece
contractia inimii este mai mare in sistola.

Valoarea T.A. maxime va fi in jurul la 140 mmHg si mai mica, in diastola

denumita si T.A. minima sau diastolica, valoarea fiziologica a ei fiind de 80
mmHg.

T.A. = 140 mmHg

80 mmHg

- rezulta - T.A. = 140/80 mmHg

12
Diferenta dintre T.A. maxima si T.A. minima, o numim tensiune diferentiala
avand si aceasta o importanta diagnostica. Valorile T.A. sunt variabile in
functie de tonusul neurovegetativ, starea glandelor endocrine, starea vaselor,
volumul sangelui circulant si volumul urinei.

SCOPUL: este de a descoperi modificarile morfo-functionale ale inimii si

vaselor.

Materiale necesare: tava medicala, tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau

sfigmomanometru, stetoscopul bi-auricular, creion, pasta sau pix cu cerneala
albastru, foaia de temperatura si un tampon de vata imbibat in alcool;

ETAPE DE EXECUTIE

1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:

- adunam si transportam materialele necesare la locul examenului;

- controlam starea de functionare a instrumentelor si a aparatelor;

2. pregatirea psihica si fizica a bolnavului:

- se informeaza bolnavul asupra scopului investigatiei;

- i se explica masurile necesare pentru o masurare corecta si anume: 15 min

repaus inainte de masurare;

- efectuarea masurarii se va face la cel putin 3 ore dupa servirea mesei;

3. executarea tehnicii propriu-zisa:

(a) cu aparatul Riva-Rocci:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se aseaza manometrul cel cu mercur pe noptiera intr-o pozitie fara

vizibilitate pentru bolnav;

- se aplica strans manseta pe bratul bolnavului sprijinit in extensie;

- cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala sub

marginea inferioara a mansetei si olivele in urechi;

- cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu para de

cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile;

- privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu ajutorul

ventilului de la pompa de cauciuc pana cand se aude zgomotul pulsului si se
observa gradatia din manometru, aceasta reprezentand tensiunea maxima

13
indicata de manometru, tensiune care se memoreaza;

- se continua decomprimarea, ascultand zgomotele pulsului, urmarind in

acelasi timp gradatiile manometrului, pana la disparitia ultimei unde
pulsatile;

- se memoreaza si a doua valoare care reprezinta tensiunea minima indicata

de manometru;

- se indeparteaza manseta de pe bratul bolnavului si se noteaza in carnetelul

individual;

(b) masurarea cu aparatul Pachon:

- se executa in aceiasi succesiune de timpi insa citirea valorilor T.A. se face pe

cadranul manometrului Pachon;

4. reorganizarea locului de munca:

- se aseaza stetoscopul si manometrul pe tava medicala;

- se aseaza bolnavul in pozitie comoda;

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se dezinfecteaza stetoscopul (olivele) cu tampoane de vata imbibate in

alcool;

- se aseaza aparatul in dulapul pentru instrumente si materiale medicale;

5. notarea cifrica:

- in carnetul propriu se noteaza cifric valorile tensiunii masurate, cu numele si

prenumele bolnavului, nr. salonului si data;

6. notarea grafica:

- se noteaza grafic in foaia de temperatura cu, culoare albastra hasurat;

- se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura o unitate

coloana de mercur (mmHg);

- deasupra liniei groase se noteaza T.A. maxima iar dedesubtul liniei groase
se noteaza T.A. minima;

7. interpretarea rezultatelor:

- valorile fiziologice si patologice ale T.A. se interpreteaza in functie de varsta;

14
OBSERVATII

1. Efectuati cu grija pregatirea fizica si psihica a bolnavului.

2. Pentru masurarea T.A. la acelasi bolnav folositi intotdeauna acelasi aparat.

3. Nu aplicati manseta prea strans pentru ca se intrerupe circulatia.

4. Nu discutati rezultatele obtinute cu bolnavul.

5. Aparatele vor fi verificate anual de specialisti.

Observarea si masurarea diurezei

Prin diureza intelegem procesul de formare si eliminare a urinei din organism
timp de 24 ore.

Urina este lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui in care sunt
eliminate substantele rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile
si toxice pentru organism si excretat de aparatul renal.

Tulburarile metabolismului intermediar influenteaza cantitatea si calitatea

(compozitia) urinei eliminate.

Mictiunea este actul fiziologic constient de eliminare a urinei.

15
SCOPUL- este de a obtine informatii privind starea morfo-functionala a
aparatului urinar si a intregului organism, cantitatea si calitatea urinei
furnizand date importante pentru stabilirea diagnosticului, a prognosticului,
pentru urmarirea evolutiei bolilor precum si in stabilirea bilantului nutritiv in
bolile metabolice.

Materiale necesare: vase cilindrice gradate cu gatul larg sau borcane de 2-4
litri gradate pe benzi de leucoplast, cu creion dermatograf, foaia de
temperatura, creion sau pix de culoare albastra;

ETAPE DE EXECUTIE

Observarea diurezei

1. se va observa ritmul mictiunilor:

(a) normal si anume: - 5-6 in 24 h la barbati;

- 4-5 in 24 h la femei;

- de 3 ori mai mic noaptea;

(b) patologic: - ritm crescut denumit polakiurie;

- mai mult noaptea (nicturie);

2. se vor observa tulburarile de mictiune:

(a) polakiuria mictiuni frecvente cu cantitati mici;

16
(b) ischiurie sau retentie de urina imposibilitatea de a urina;

(c) disurie eliminarea urinei cu dificultate si dureri;

(d) enurezis pierderea involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la

copiii cu tulburari nevrotice, dupa varsta de 3 ani);

(e) nicturie egalarea sau inversarea raportului dintre nr. mictiunilor si

cantitatea de urina emisa noaptea fata de cea emisa in timpul zilei;

1. pregatirea materialului:

- se curata vasele cilindrice, se clatesc cu apa distilata pentru a nu se

modifica compozitia urinei si se acopera;

- recipientele vor fi etichetate cu numele bolnavului, nr. salonului si nr.

patului;

2. pregatirea bolnavului:

- se educa bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina;

- se invita bolnavul imobilizat la pat ca inainte de defecare, sa urineze;

3. efectuarea tehnicii:

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- se incepe colectarea dupa un orar fix valabil pentru toti bolnavii sectiei;

- se invita bolnavul sa urineze si se arunca produsul acestei emisii la ora 8

dimineata;

- se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a doua zi la ora 8

dimineata adaugandu-se si urina acestei emisii;

- se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 h;

- spalare pe maini cu apa si sapun;

4. notarea cifrica:

- se noteaza cifric in carnetelul individual in fiecare dimineata, numele

bolnavului, nr. salonului si al patului, data si cantitatea de urina emisa in 24
h.

5. notarea grafica:

- pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100ml de

urina;

17
- se noteaza grafic cu creion albastru sub forma unei coloane ce are hasurata
numai partea superioara care corespunde cantitatii de urina a zilei
respective;

6. reorganizarea locului de munca:

- vasele in care se face colectarea urinei pe timp de 24 h se depoziteaza in

incaperi racoroase pentru a se preveni descompunerea urinei;

- la urina colectata se adauga cateva cristale de timol care au rolul de a

impiedica fermentul de fermentatie dar nu modifica reactiile chimice ale
urinei;

7. interpretarea rezultatelor:

- valori fiziologice normale: - la femei: 1000-1400 ml/24 h;

- la barbati: 1200-1800ml/24 h;

- valori patologice: - poliurie: peste 3000 ml/24 h;

- oligurie: sub 100 ml/24 h;

- anurie: absenta urinei in vezica;

- se vor observa calitatile urinei: culoare, miros, aspect;

Culoarea

- normala - galben deschisa = urina diluata;

- brun inchis = urina concentrata;

- patologic - brun inchisa si spuma in icter;

- rosie deschisa pana la rosie bruna = urina cu sange (hematurie);

- fiziologic - albastru-verde cand bolnavul a fost tratat cu albastru de metilen;

- cafeniu, rosu, brun, negru, cand bolnavul a primit tratament cu

chinina sau cu acid salicilic;

Miros - este caracteristic amoniacal;

- alcalina intra-vezicala si miros aromatic de fructe in diabet;

Aspectul - normal: aspectul urinei este clar transparent;

- patologic: aspectul este tulbure (contine saruri, puroi, microbi,

calcului);

18
OBSERVATII

1. Daca bolnavul nu este educat sa urineze numai in urinar, valoarea diurezei

nu este reala.

2. Datele furnizate au valoare reala daca diureza este urmarita zilnic si in

paralel notandu-se in foaia de temperatura: cantitatea de lichide ingerate;
cantitatea de lichide pierdute prin transpiratie, varsaturi, diaree si graficul
evolutiei corporale

19
BIBLIOGRAFIE :

BIOFIZICA MEDICALA Autor: Vasile Vasilescu, Editura : Didactica si Pedagogica,

1977

D.G. Mrgineanu, M.I. Isac, C. Tarba, Biofizic, EDP, Bucureti, 1980

M.L.Flonta, D.G. Mrgineanu, L. Movileanu, Biofizica, Bucureti, 1992

T.Ruch, J. Fulton, Fiziologie medical i biofizic, Ed. Medical, Bucureti, 1963

20