Statutul si rolul profesorului

Prof. Netoiu Anda Maria,

Gradinita Dumbrava Minunata, Craiova

Conceptul de profesori cuprinde, in sfera sa, pe toti specialistii investiti ca educatori in

invatamantul de toate gradele. El include loatc functiile de: invatator, institutor, dascal, cadru
didactic, magistru, educator, profesor de liceu sau universitar, care alcatuiesc detasamentul
corpului (personalului) didactic, componenta remarcabila a intelectualitatii1.
Profesorii desfasoara, in general, o activitate intelectuala, spirituala. De aceea, profesorii
fac parte din categoria sociala a intelectualitatii, specialisti ce lucreaza cu mintea, reprezentand
un detasament sociouman important si valoros. Desigur, activitatea lor devine eficienta numai
atunci cand este legata de realitate, de practica sociala.
Profesorul indeplineste o profesiune de o deosebita importanta, aceea care asigura
formarea si pregatirea personalitatii tinerelor generatii si pregatirea lor profesionala in cadrul
institutiilor de invatamant, strans legate de viata, de activitatea socioprofesionala, morala si
cetateneasca. Prin aceasta profesorul contribuie la realizarea celui mai important produs" al
societatii, omul pregatit prin studii, omul cabficat, care se integreaza in activitatea social-utila,
aducandu-si aportul la producerea bunurilor materiale si spirituale, la progresul continuu al
societatii. Profesorul este principalul factor al educarii si pregatirii tinerilor. El este investit cu un
rol indrumator, contribuind, insa, la pregatirea omului pentru activitatea si creatia independenta,
in contextul unor relatii de cooperare si ajutor reciproc intre el si tineri.
Munca si personalitatea educativa ale profesorului pot lasa urme frumoase in mintea si
comportarea tinerilor, oferindu-lc prilejul de a-si aminti cu placere, respect si chiar cu veneratie
de fostii dascali, cu care pot mentine anumite legaturi spirituale pentru toata viata. Aceste
legaturi pot si trebuie sa fie nu numai cu ocazia aniversarii unui anumit numar de ani de la
absolvirea scolii sau facultatii, ele pot sa se manifeste tot timpul prin: consultatii si colaborari pe
linie profesionala, culturala, stiintifica si chiar in problemele vietii. Este placut sa auzi spunandu-
se: A fost elevul (studentul) meu, m-am mandrit si ma mandresc cu el". De asemenea, este lot
atat de placut si de dorit sa auzi: A fost profesorul meu. Am avut ce invata de la el. El mi-a
deschis orizontul, spiritul de initiativa, incredere si dragoste pentru profesie etc. ii sunt
recunoscator etc."
Avand in vedere ca personalul didactic constituie un valoros detasament al
intelectualitatii, este necesar ca, odata cu realizarea obiectivelor lui principale - educarea si
pregatirea tinerilor, sa se manifeste si ca un detasament si factor de progres social, de dezvoltare
a stiintei si culturii, de ridicare a nivelului cultural al cetatenilor, de rezolvare a diverselor
probleme ale vietii.
Pentru indepbnirea la un inalt nivel de performanta si eficienta a activitatii sale complexe,
profesorul trebuie sa-si formeze si sa manifeste o gama variata de cabtati (competente) ale
personabtatii sale, care sa-l defineasca ca speciabst, om de stiinta, om de cultura, pedagog,
cetatean si manager.
Printre calitatile principale ale personalitatii profesorului mentionam: pregatirea de
specialitate temeinica (speciabst de inalta calificare si competenta); capacitate de creatie
stiintifica (om de stiinta); orizont cultural larg (om de cultura); pregatire, competenta, tact si
maiestrie psihopedagogice; preocupare si capacitate de perfectionare profesionala si
psihopedagogica continua; profil moral-cetatenesc demn (om de inalt profil moral) si capacitate
manageriala.
Pregatirea de specialitate temeinica (specialist de inalta calificare si competenta)
Pregatirea de speciabtate temeinica, specifica anumitor discipline de invatamant, constituie
cabtatea esentiala si fundamentala pentru exercitarea cu competenta si eficienta a muncii de
profesor. Nu poti exercita profesia de profesor (sa nu accepti sa fii investit profesor), daca nu ai o
pregatire temeinica de specialitate, caci nu ii poti pregati pe altii, daca tu ca profesor nu esti
foarte bine pregatit.
Pregatirea de specialitate temeinica cere responsabilitate, eforturi, staruinta, pasiune, indeosebi,
iubire de adevar, de a sti cat mai mult. .fara iubire de adevar- spunea valorosul filolog si profesor
Al. Filippide - studiul n-are sens". In primele grade de invatamant s-ar putea ca tineretul sa nu
sesizeze lipsa de pregatire a profesorului. Viata a aratat ca si in primele grade de invatamant,
elevii, desi n-ar putea-o demonstra, fac adesea aprecieri asupra pregatirii profesorului, spunand:
este foarte bun, ne invata multe etc"; s-ar putea sa spuna si invers. Situatia se complica in liceu
si invatamantul superior cand tinerii isi dau seama, intr-o masura apreciabila, de calitatea si
nivelul pregatirii profesorului. De asemenea, nu trebuie uitati anumiti parinti, factori de
conducere, inspectori scolari etc. care au un cuvant de spus, in cunostinta de cauza, asupra
pregatirii profesorului.
Pentru realizarea si manifestarea acestei calitati se cere respectarea catorva conditii si anume: sa
ne autocontrolam nivelul pregatim in domeniul stiintei pe care o predam, pentru a constata ceea
ce ne-am insusit si ceea ce mai trebuie completat; sa continuam pregatirea de speciabtate si dupa
terminarea studulor -care ne-au oferit posibibtatea de a fi investiti profesori, participand la forme
organizate de pregatire, dar, in primul rand prin studiul individual. Pentru aceasta trebuie sa ne
preocupam si sa facem sacrifitii financiare pentru a avea in bibboteca personala tot ceea ce este
mai important in domeniile de speciabtate ce le predam (desigur, pentru cei care-s suplinitori -
problema pregatirii este diferita, dar fondul problemei ramane), iar, dupa posibibtati, si un
calculator personal conectat la o banca de date, la INTERNET.
Capacitate de creatie stiintifica (om de stiinta)
Profesorul, in calitate de intelectual cu o temeinica pregatire de specialitate, foloseste tot ceea ce
stiinta a creat in domeniul disciplinelor predate, documentandu-se continuu.
Odata stapanind foarte bine un domeniu de specialitate, profesorul nu trebuie sa se mai
multumeasca numai cu asimilarea si transmiterea datelor oferite de documentare. El trebuie sa
incerce sa-si dezvolte treptat si capacitatea de creatie in domeniul disciplinei predate la inceput,
prin anumite prelucrari, analize combinari de date existente, realizate independent, care sa
sporeasca informatia si aplicatia in domeniul de specialitate, apoi treptat, pentru cei care predau
discipline experimental-aplicative, tehnice, prin cercetare experimentala in laborator folosind
mijloace si tehnici moderne, inclusiv informatice de investigatie, in vederea aducerii a ceva nou
sub raport ideatic sau actionai (practic). Creatia poate fi obtinuta in domeniul lingvistic, al criticii
literare, in arte, in poezie, povestiri, eseuri, nuvele sau romane, cat si in stiintele fundamentale,
dupa caz. Viata- a dovedit ca spiritul creativ al profesorului i-a sporit pregatirea si valentele
profesionale, de specialist, i-a dezvoltat autoritatea si prestigiul ca intelectual si dascal, l-a definit
ca cercetator, ca om de stiinta. Dascalul adevarat trebuie sa fie si om de stiinta.
Orizont cultural larg (om de cultura)
Pentru ca profesorul sa poata realiza cu succes problemele instruc-tiv-educative, pentru a se
manifesta ca un adevarat intelectual si educator, el trebuie ca, pe langa pregatirea si creatia de
specialitate, sa aiba si alte resurse pe care sa le foloseasca in activitatea sa complexa de educator.
Pentru asigurarea acestor resurse, profesorul are nevoie sa dovedeasca o bogata cultura generala.
in acest context, el trebuie sa-si insuseasca informatii din domeniul artelor (literatura, pictura,
sculptura, teatru, cinematograf etc). Desigur, ar fi de un real folos si stapanirea unor cunostinte
de cultura fundamentala (din domeniile fizicii, chimiei, biologiei, psihologiei, sociologiei,
informaticii etc). Experienta a demonstrat ca posedarea unui larg orizont cultural ofera
profesorului posibilitatea de a rezolva cu mai mult succes atat problemele de specialitate, cat si,
mai ales, problemele social-umane aparute in viata tinerilor, in relatiile acestora cu factorii
educativi.
Obtinerea unui larg orizont cultural depinde mai intai de scoala, dar in ultima instanta depinde de
noi insine. A te naste - spunea istoricul Vasile Parvan - nu-i meritul tau; a fi om de cultura,
aceasta tine de tine", iar criticul literar Garabet Ibraileanu spunea:, A trai ca intelectual, inseamna
a trai in lumina si adevar"; ori, cultura iti ofera aceasta sansa.
Cultura generala bogata a profesorului este, fara indoiala, o posibilitate de formare si influentare
a dezvoltarii culturii generale a tineretului. Ea este, in acelasi timp, si o posibilitate de dezvoltare
si afirmare reala a prestigiului profesorului.
In conditiile retehnologizarii, a dominarii calculatoarelor in toate domeniile de activitate, desigur
a celor practice indeosebi, dar nu numai acestora, o cultura generala bogata pastreaza profesorul,
pe toti educatorii si tinerii studiosi, pe toti cetatenii tarii intr-o atmosfera umanista, de traire
spirituala si de afectivitate superioara, specifice oamenilor, ferindu-i de a deveni rigizi,
tehnocrati, roboti.
Pregatire psihopedagogica si metodica
in conceptia pedagogica moderna, pentru ca profesorul sa poata concepe, organiza, proiecta cu
succes actul educational el are nevoie neaparat si de pregatire psihopedagogica si metodica.
Trebuie combatuta conceptia potrivit careia daca esti un bun specailist este si suficient sa fii
profesor. Viata a demonstrat ca adesea foarte buni specialisti, chiar cu calitatea de oameni de
stiinta, n-au fost, intotdeauna, si foarte buni educatori.
Calitatea de educator (de pedagog) nu este innascuta. La anumiti oameni. Ia anumiti
specialisti, anumite particularitati temperamentale innascute, desigur si antrenate, dezvoltate, pot
servi, in anumite limite, si muncii de educator. Calitatea de educator, tactul, maiestria si talentul
de educator, profesia de profesor se obtin prin studii universitare, asa cum se dobandeste si
calitatea de specialist.
Numai imbinarea calitatilor de specialist, de om de stiinta si de cultura cu calitatea de
psihopedagog poate duce la obtinerea unei profesii de educator, de profesor, care sa se manifeste
cu competenta si eficienta instructiv-educativa. in acest cadru, un specialist investit profesor
trebuie: sa cunoasca procesele psihice si caracteristicile lor in evolutia elevilor (studentilor),
tinand seama de acestea in actul educational; sa cunoasca conceptiile si principiile care stau la
baza unei pedagogii si a unei educatii moderne, democratice; sa cunoasca cum sa transmita si sa
adapteze continuturile disciplinelor predate la cerintele particularitatilor de varsta si individuale,
la cerintele profilelor si specializarilor elevilor etc; sa cunoasca strategiile didactice necesare
conceperii, organizarii, proiectarii si desfasurarii cu eficienta a activitatilor instructiv-educative
cu elevii (studentii) si sa cunoasca intreaga problematica a psihologiei si pedagogiei scolare; sa
iubeasca tinerii.
in contextul unei pregatiri temeinice si eficiente, un rol deosebit il au maiestria si tactul
psihopedagogice ale profesorului.
Maiestria psihopedagogica reprezinta capacitatea (dimensiunea) complexa, personala si
specifica a profesorului de a concepe, organiza, proiecta si conduce (desfasura) cu competenta si
prestigiu, spirit creativ si eficienta sporita procesul de invatamant, procesul de instruire si
educare a tineretului.
Maiestria didactica se constituie ca stiinta si tehnica (arta) psihopedagogice. Ea este
rezultatul atat al pregatirii si al experientei didactice indelungate, cat si al interactiunii tuturor
calitatilor personalitatii profesorului si intr-o masura importanta a celor psihopedagogice. Ea se
obiectiveaza in a sti cat, ce si cum sa faci eficienta instructia si educatia tinerilor la disciplinele
predate. Ea inseamna capacitatea si competenta de a-i invata pe elevi (studenti) cum sa invete,
cum sa se documenteze si, dupa caz, cum sa investigheze singuri, in mod independent. Ea
inseamna capacitatea de a realiza relatii eficiente cu elevii (studentii), care sa asigure o
indrumare exigenta inteleasa, imbinata cu acte suple de cooperare si intrajutorare, de raspundere
si autoexigenta din partea tinerilor. Nu exista competenta a actului educational care sa nu
beneficieze de maiestria psihopedagogica a profesorului.
Tactul psihopedagogie este in fapt o componenta a maiestriei psihopeda-gogice, care se
defineste prin capacitatea deosebita personala si specifica a profesorului de a actiona in mod
selectiv, adecvat, suplu, dinamic, creator si eficient pentru a asigura reusita actului educational in
cele mai variate ipostaze educationale, chiar in cele mai dificile. in acest context, el include o
gama variata de caracteristici specifice personalitatii profesorului, cum sunt: umanismul si
iubirea sincera si reala fata de tineri; cine nu iubeste tinerii sa nu se faca educator; spirit de
creativitate in gasirea si aplicarea celor mai adecvate si potrivite solutii jnstructiv-educative; mult
calm, multa rabdare si pasiune pentru educatia tineretului, pentru munca de educator; simtul
masurii in actele educationale, ton cald, apropiat si optimist, principialitate, obiectivitate,
demnitate, suplete, dar si hotarare, exigenta si intelegere in toate situatiile actului instructiv-
educativ, precum si relatii democratice de cooperare, respect si ajutor reciproc.
Bibliografie

- Albulescu I. , Albulescu M. , Predarea i nvarea disciplinelor socio-umane, Ed.Polirom, Iai,

2000

- JInga I., IstrateE. (coordonatori), Manual de Pedagogie, Editura BIC ALL,Bucureti, 2006

- Blan E., Teileanu A., Chiriescu A., Cstian D., Stoica E., Dezvoltare profesional continu
i oportuniti de carier didactic, viznd pregtirea profesorilor n vederea susinerii
examenelor de definitivat, gradul II i gradul I, Modulul II, Editor MECTS UMPFE, Bucureti,
septembrie, 2011.