Secfiunea 2 Comunitati, identitati si libertate Dezbaterea asupra recunoasterii comunitatilor in cadrul statului este foarte veche. Deja, in Franta Vechiului Regim, razboaiele religioase (secolul al XVI-lea), apoi politica rcligioas’ a regilor Franei (secolele XVII-XVIII) au ardtat neincrederea puterii centrale fai} de comunitatea protestant’, suficient de organizald pentru a pune in pericol o ordine politica stabiliti de mai multe secole de carolicism. Organizarea comunitard ramanea totugt unul dinue fundamentele cele mai solide ale monarhiei franceze. Divizarea societatii in yordine” (nobilime, cler, starea a treia), rolul esengial jucat de corporatiile Testesugaresti in viata economicd, statunil acordat familiei si Bisericii, importanta provinciilor in echilibrul teritorial al regatului, orice ordine potitic& si social se baza pe recunoasterea de entitajt colective ce incadrau viata individuala. Revolutia francez¥ a inteles s& puna capat organizarii comunitare a societ&tii, cu scopul de a reduce privilegiile nobilimii si ale clerului, surse de asuprire exercitatd asupra poporului. Apoi, democratizarea in Franta s-a sprijinit pe © concepjie universalist a corpului politic, refuzand identitatile comunitare gi facdnd din individ entitatea primordiala a societ&tii. in modelul »Fepublican” francez, doar cetjeanul, barbat sau femeie, lipsit de toate apartenentele (religioasd, filozofici, sociala, teritorial’ etc.) poate participa la viata politic’. Comuniratile nu au drepturi politice speciale. Statul-najiune presupune, intr-un mod mai general, adeziunea prioritar’ a cetajeanului fa natiune, conceputd ca © entitate superioar’ tuturor celorlalte comunit&ti ,intermediare”. Refuzul de a reprezenta grupurile, interesele i cultura lor in spatiul politic a icut totusi obiectul multor modificari. Pe de o parte, conducdtorii nu au ajuns niciodat{ s4 gteargad expresiile identitare, chiar dac&, in general, nu au ezitat si reprime revendicarile comunitare susceptibile de a contesta autoritatea central& de stat - indeosebi regionalismele. Pe de alt parte, in organizarea lor concretd, statele s-au vizut nevoite si recunoasca existenta unor interlocutori colectivi capabili s% joace un rol de legatur’ in societate (indeosebi organizatiile Pprofesionale gi institutiile religioase}. in fine, dacd majoritatea sacietajilor democratice au aderat la gandirea individualist’ mogstenit’ de Ja Iluminism, ele au adaptat destul de diferit acestPROBLEMA DEMOCRATIEL iN ZORII SECOLULU! XXx1 sil model, Unele state au favorizat foarte repede organizarea unor actori instituyionali in domeniu) economic pentru a evita instabilitarea legati de revendicarile muncitoresti (Austria, Germania, Suedia). Altele au acordat o reprezentare specific’ identitailor religioase sau nagionale (Belgia, Tarile de Jos). Impor- tanta comunitatilor in spayiul public a rémas cea mai puternicd tocmai in Statele Unite si Canada Independenta dobandita impotriva vointei Coroanei britanice a trezil, inc de la inceput, o neincredere fatis4 in privinta tuturor formelor de centralism politic. Tocqueville a ardtat cd protejarea libertaqii, in democratia americani, se baza pe federalism gsi pe rolul esential jucat de asocialii, Bisericd si pres’. Tari de imigrare in care coabiteaza comunitati foarte diverse, Statele Unite $i Canada nu au considerat niciodata cd exercitarea cet&teniei nu se poate concilia cu exprimarea apartenentelor religioase si culturale. Societati liberale deschise initiativei individuale, ele acordd totusi o atentie deosebit echilibrului dintre comunitagi injelegem c&4 in America de Nord a reizbucnit, in anii "60-'70, dezbaterea asupra recunoasterii identitAtilor si culturilor. in continuarea luptei comunitatii negre americane pentru recunoasterea drepturilor sale civile si a masurilor adoptate in Canada pentru incetarea conflictelor lingvistice dintre francofoni gi anglofoni, s-a dezvoltat ideea cl minorit4ile etice, religioase, lingvistice sau sexuale puteau fi victima unor inegalitati persistente. Din acel moment, in sferele militantismului, apoi in mediile universitare s-a initiat o reflectie asupra valorii relative a grupurilor si culturilor. Pentru multi intelectuali si filozofi, chestiunea centrala se refera de acum la compatibilitatea dinte idealurile democratiei tiberale (libertatea si egalitatea in drepturi) si legitimicatea comu- nitagilor de a-si proteja particularitiqile si valorile. § 1. Comunitaristii si cAutarea binelui comun Gandirea comunitarista porneste de la o constatare dura. Conform parti- zanilor sai, gandirea liberald ar fi incapabila si dea un rispuns adecvat inegalitajilor. Prima sa greseala este de a concepe societatea ca 0 suma aritmetica de indivizi autonomi avand acelasi siatut, consideraji independent de repre- zent&rile si valorile care fi leaga de grupurile de apartenent&. Or, societatea nu se rezumd la o agregare de indivizi_ Nu numai individul se ,construiesle” doar prin referin(a la o cultura, dar insdsi societatea se compune dintr-o pluralitate de culturi. A dova greseald a gandirii liberale este ideea cA inegalitajile insesi lovesc in special in indivizi, in timp ce simpla observatie arat{ c& ele se exercita mai ales intre comunitéti. Gandirea individualista este detasaté de realitate si, prin urmare, incapabild s4 abordeze concret principiile drept&gii sociale. Aceste principit trebuie, in mod necesar, sa ia in calcul dimensiunea colectiva a viefij umane gsi pluralismul valorilor.612 ISTORIA IDEILOR POLITICE A. Comunitarismul, dreptatea si morala in opinia comunitaristilor, filozofia modernd comite 0 eroare: ea trateazd individul in mod abstract, in timp ce el este in viata social’ o fling’ ,,situata”. Eo fiinjé care di un sens experientei sale trdite, fiind in acelasi timp si o fiinta »Subiectiva”, inzestrata cu calitaji personale, si o fiinji ,,obiectiva”, membru al unor comunitafi care i] ajuté si-si faureasca identitatea. 1. Filozofia comunitaristd, o criticd a liberalismului Pentru filozofia comunitaristd, fiinjele umane trebuie si fie capabile s4 confere existentei lor sociale un alt (el decat apararea .drepturilor individuale”. Ele nu sunt nici indivizi izolati uni de alti, nici fiinte pur rationale animate de o preocupare permanent de a-si proteja libertatea, ci sunt membrii unor comu- nitati, dintre care unele formate prin legdturi de nastere (cum sunt familia si Nafiunea), iar altele sunt alese (cum este profesiunea). Acestea trebuie injelese in sens larg : ele sunt grupari umane structurate de legaturi de solidaritate, de interese impartasite, de activitati comune sau pur si simplu de un sentiment de convietuire. Unele sunt fondate pe apartenenta ctnica, lingvistica, religioasa, familiald, altele pe meserii sau regiuni, iar alii pe activitati private ori pe tevendicarea unei diferente ce ine de modul de viata. Auorii nu acord& acelasi interes vuturor comunitigilor (uni sunt sensibili la diversitatea grupurilor si culwrilor, in timp ce alfii stabilesc o ierarhie intre natiune gi celelalte grupuri). in schimb, toji autorii estimeaz’ c& aceste comunitati sunt, pentru toti indivizii, locuri unde se construieste o ,experienti de sine” determinanta pentru viata umana. Tocmai in aceste locuri, fiecare fiingi umand isi insuseste valorile imparcasite, obiceiurile sociale, interesele si bunurile colective. De aceea, pentru comunitaristi, orice reflectie filozofica asupra echitaqii dreprurilor in societatea democratic’ presupune recunoasterea speci comunitatilor si uzanjele lor. Ea nu se poate multumi s4 conceapa fiecare relatie sociald ca o ocazie de deliberare intre indivizi. in anii *80, gandirea comuniltaristé isi gaseste unitatea in denuntarea Jiberalismului, mai mult decat in construirea unei noi paradigme filozofice. Ea ii adund pe toti cei ce refuzd si adere la conceptia moderna a subiecwlui rational, izolat, span pe sine, Fste, tnainte de toate, un antiindividualism. Aceast ostilitate fata de liberalism ii face pe comunitaristi si respinga orice filozofie moral ce se sprijina pe recunoasterea ,,drepturilor” individuale si recurge la principii abstracte ale drepciyii. Cautdrii a ceea ce este ,just” intre indivizi, comunitaristii fi substituic cdutarea ,,binelui” extins la nivelul intregii societati. Pentru ei, lupta impotriva nedreptatii nu trece prin cutarea scrupuloasi de reguli universale (ceea ce impune, pentru a stabili drepturi echitabile intre persoane, faurirea unor norme juridice neutre fai de valorilePROBLEMA DEMOCRATIEI IN ZORM SECOLULUI Xxt 613 aparate de subculturile prezente in societate). Ba se bazeaz’ pe proiecte care vizeaza consolidarea vietii comunitare gi a legSturilor de solidaritate. in final, pentna comunitaristi este clar vorba de a-si pune intrebari asupra condijiilor unei vieti sociale si politice stabile, unde valorile impartdsite s-ar substitui acordurilor $i contractelor pentru realizarea legaturit sociale. Obiectivul este de a reda un loc central comunitajilor in gandirea privind dreptatea. Dac& autorii se intalnesc in antiindividualismul lor, ci sunt totusi departe de a constitui un curent omogen. in spatele criticii comune a liberalismului iau formi proiecte intelectuale si politice foarte diverse. Unii, mai degrab’ con- servatori, biciuiesc ,egoismul” filozofiilor individualiste si predict intoar- cerea la © societate fondatd pe morala colectiva; ceilalti, mai favorabili schimb&rii, sustin ideea cd aceste comunit4yi constituie un loc determinant al dezvoltarii individuale si, din acest motiv, tebuic s& beneficieze de 0 adevarat’ recunoastere politic’. 2. Alasdair MacIntyre : viata comunitard, condifie a virtufii in politica Alasdair MacIntyre (nascut in 1929) este unul dintre principalii reprezentanti ai tendintei conservacoare a comunitarismului. Principala sa lucrare, Dupd virtue (1981), se distan(eaza in mod deliberat de pretentiile liberale de a face din individ ,,masura tuturor lucrurilor” si de a-l situa in centrul proiectului democratic. In opinia sa, socict&tile moderne, fiind mereu focalizate pe drep- turile formale ale individului, si-au demonstrat incapacitatea de a defini un »bine comun” susceptibil s4 consolideze comunitatea politica. Inchise in arcanele proceduralismului, ele au pierdut din vedere fundamemul valorilor comune care se stabilise la sfarsitul secolului al XVIlI-lea, in momentul rupturii de vechile regimuri. Asa cum f&cuse Tocqueville cu un secol mai inainte, MacIntyre denunta riscurile scoaterii din fagasul sdu a corpului social pe care o provoacd slabirea legaturilor sociale, discordia dintre comunitati si izolarea crescanda a indivizilor in Statele Unite. Mai mult decat atat, rolul crescand al dreptului in societatea american’, departe de a ajunge !a o mai bund reglare a schimburilor, antreneazi dupd el o intensificare a confruntarii Aceasta duce la un rizboi civil de un nou gen, in care norma juridicd se preschimba in armi, iar avocagii in infanteristi. In general, dreptul este din ce in ce mai disociat de moral4. Prea abstract, menit s& protejeze exclusiv individul impotriva societaii, ei nu mai implica nicio datorie fata de colec- tivitate gi, mai ales, nu ia in calcul valorile pe care se fSurise unitatea national in secolul al X1X-lea. in acest sens, gandirea lui MacIntyre se afl la antipodul filozofiei proceduraliste a lui John Rawls. in ceea ce priveste libertatea, MacIntyre reia postulatele aristotelice. Libertatea nu se reduce la protejarea unui spatiu privat impotriva incilcdrilor societatii. Ea devine realitate atunci cand individul este in masurd sa participe614 ISTORIA IDEILOR POLITICE din plin la ,cadrul natural” al unei autentice comunit&}i. Conform acestei vederi, doar in cadrul comuniciqii naturale se poate imagina o ,,politica buna”. MacIntyre acord4, de asemenea, un loc central ideilor crestine in organizarea societajii, El se intereseaz4 mai pugin de credinya, cit de morala care se degaj din religie. in opinia sa, valorile crestine le permit oamenilor si se elibereze de patimi, oferindu-le norme comune si incitandu-i s4 adopte comportamente »virtuoase” consacrale cdutarii binelui. Ele constituie, in societatea american’, un fond comun de valori asupra binelui si rfului care protejeazA comunitatea de derivele individualiste si materialiste. Fac4nd din reintoarcerea la virtute rispunsul necesar la excesele societ'tii moderne, MacIntyre doreste s{ puna in aplicare mai degraba o politica a moralei” decat o politic’ a ragtunii. Antiliberalismul stu ia ca referint’ mai curand cetatea greceasc4 deca societatea Vechiului Regim, crestin, monarhic gt autoritar. El nu ezita (orusi si reia premisele gandirii tradifionaliste opunand stabilitatea valorilor crestine iluziilor raqrunii abstracte. Desigur ci qu repune in discutie principiul democratic, dar 0 societate comunitard condus& de morala este mult mai bund, in opinia sa, decat o societate divizata in care fiecare cauta sd-si protejeze drepturile egoiste. in acest punct, MacIntyre se departeaz4 mult de pozitiile ap&rate de majo- ritatea comunitaristilor. Intr-adevir, departe de a milita In favoarea unei societisi pluraliste deschise cdtre diversitatea culturilor, ¢] preferd si apere ideea unei comunitati unice, dominant, in care s-ar coagula toate comunitatile imtermediare. incurajarea exprimérii diferentelor este, in opinia sa, deplorabila, intrucat duce la diviziune sociala. in spatele aparenyelor reflectiei savante, apelul stu la unitate morali a fost foarte repede considerat ca o pledoarie in favoarea valorilor puritane ale comunit&sii anglo-saxone. Ideile i-au fost reluaie de diverse miscari ultraconservatoare preocupate s4 apere societatea americana. walba” 51 ,,cregtina” de efectele metisajului cultural impus de imigratia hispanica si chineza. 3. Michael Sandel : iluzia ,,eului dezangajat” Michael Sandel (nascut in 1953) este autorul uncia dintre primele mari critici ale teoriei rawlsiene. Analiza sa se limiteaz4 la un scudiu intern al premiselor gi al incoerenjelor liberalismului contemporan. Ea nu caut& si defineascd neapiirat un contraproiect de inspirajie comunitarisia. In Liberalism and the Limits of Justice (1982), Sandel isi alege ca obiectiv s4 arate ci acea conceptie procedurala a democrajiei se dovedeste incapabild s4 elimine nedreptitile si conflictele din societate. Critica sa porneste pe doud cBi: insisif pe bogatia subiectivitijii umane si revine asupra fundamentelor morale ale legXtucii sociale. Primu! reprog al lui Sandel este de ordin filozofic. Criticul lui Rawis pune in discutie conceptia voluntarist4 a omului expusa in teoriile liberale. Conform acestei conceptii, individul este o fiings dotati cu ratiune. fn consecing, estePROBLEMA DEMOCRATIEI IN ZORM SECOLULUI XXI als inzestral cu o voin,’ care ii permite s& aleag4 condijiile in care doreste s4 waiasca, dar mai ales este o fiinta animatd de grija de a-si apara libertatea impotriva celorlalti. Sandel admite c% aceast4 viziune nu webuie respins& in bloc. Ea a jucat un rol important in istorie. Spre exemplu, filozofia Luminilor a contribuit la eliberarea society de ideile medievale care inchideau subiectul in deter- mindri legate de narura sau de puterea divind. Totusi, in opinia sa, gandirea moderna mostenita de la secolul al XVIlI-lca, ridicand individul ja rangul de suveran, se bazeazi pe o ,iluzie metafizic’”. Ea reduce fiinja umand la ratiunea Sa gi subestimeazd partea de subiectivitate care rimane in cl. Neglijeazd existen(a personal’ a fieciirei [iinye si se bazeaz’ pe ideea unui eu dezangajat”. Este vorba de un eu” fara leg@turi, fard vatori si fara calitéti. Individul nu este cu nimic determinal de experiemjete sale personale gi pare sf se poald elibera de particularitatile sociale si culturale, Intr-un cuvant, subiectul modern nu are istorie, él definindu-se doar prin actul de voinji. Conform lui Sandel, aceast4 reducere a individului la ratiunea sa este seducdtoare in masura in care se sprijind pe o conceptie universalist’ a naturii umane, ins esueaz’ dintr-un motiv foarte simplu: nu reflectd cu nimic viaja reali. Fiinjele umane igi construiesc subiectivitatea printr-o experienji per- sonali care d& un sens existengei lor, ameliorand ,,inyelegerea de sine”. Ele sunt de asemenea ,,fiinte sociale” a caror istoric aparte le ataseaza de comu- nieyi pria Jegauuri pe care nu le-au ales. in fine, sunt ,,fiinje morale” care urmarese scopuri ce nu se rezumé la protectia imediaté a drepturilor pe care le au; alegerile lor si conduitele sunt determinate de valori gi reguli dictate de mediul inconjurator. impotriva acestei constatari evidente, John Rawis si partizanii si continua s4-si imagineze individul ca o ,fiimys juridicd”, adicd o »persoand complet lipsitd de personalitate 5: de profunzime morald — pe scurt, O Caricatura”. Cea de a doua critic’ a lui Sandel continua reflectia asupra subiectivitaqi, fn acord cu MacIntyre, filozoful american condamna viziunea moderni a societ&tii concepute ca o aren’ de joc unde s-ar infrunta niste fiinge aflate in c&utarea fericirii individuale. Dimpotriva, societatea este compusd din comu- nit&ti de diferite m&rimi (de la familie !a nagiune) care impartisesc o serie de »convingeri morale” si au experiente colective. in acest sens, Sandel stabileste o distinctie fitozoficd inte ,drept” si bine”, care de 20 de ani constituie una dintre opozi{iile majore ce separ liberalismul si comunitarismul. Cautarea a ceea ce este ,drept”, aga cum il infelege Rawls, const in cdutarea unor principii -Meutre” (detagate de orice referintd morald) in scopul respect&rii echiti¢ti intre interese contradictorii. in aceasti viziune, dreptatea nu presupune distingerea a ceea ce este bine de ceea ce este ruu. Ea presupune gasirea unei cai de mijloc intre toate interesele prezente cu ajutorul unor proceduri de arbitraj care respect fiecare parte. Acestei viziuni, Sandel ii opune cdutarea ,,binelui”. Dacd se consider c& indivizii urmaresc scopuri colective (si nu numai interese personale), atunci dreptatea nu se poate infapwui fara o viziune a binelui comun, fara un616 ISTORIA IDEILOR POLITICE ideal care si-i adune pe toti membrii unei societaji. Céutarea binelui mu se bazeaza pe nigte aprecieri abstracte. Ea presupune respectarea valorilor morale asumate pe deplin. Rolul filozofului este s4 le facd s& ia nagtere. B. Amitai Etzioni: spre o ,,societate mozaic” cimentata de morala Amitai Etzioni (ndscut in 1929) este unul dinte principalii animatori ai comunitarismului american. Profesor de sociologie, consilier politic influent (democrat), el fondeazi in 1991 revista The Responsive Community, Lui i se datoreaz& inventarea cuvantului comunitaristi, care desemneazi ansamblul autorilor ostili individualismului excesiv al societatii americane. Constatand un declin generalizat al legéturilor de solidaritate in Statele Unite, Etzioni doresie s& stabileascd un project de refondare sociald bazat pe principii comunitare. Pentru a edifica o socictate linistita, este necesar, in opinia sa, si se depageasc clivajele identitare (tradigional puternice in Statele Unite) si s4 se caute realizarea unui ,bine comun” intemeiat pe impartisirea valorilor politice si morale. Schijati in The Spirit of Community (1993), teoria lui social& ia o forma gi mai sistematic’ in Rights and the Common Good (1995) gi The Third Way to a Good Society (2000). fn opinia lui Etzioni, societatea se sprijind pe trei piloni ; puterea, schimbul si morala. in toate organizatiile umane, subliniaz4 el, indivizii accept efectiv si trdiascd impreund gi si se supund regulilor comune din trei motive: constrangerea, interesul $i valorile. Viata in colectivitate se bazeaz4, in grade diferite in funcyie de moment si de loc, pe coercigia exercitatd de insticuyii (primul pilon), pe avantajul pe care {] au membrii daca participa la ca (al doilea pilon) si pe credinjele comune pe care le impart&sesc in privinta ordinii sociale (al treitea pilon}. Articularea acestor trei dimensiuni este necesara, in viziunea sa, pentru ca un sistem social s4 funcjioneze in mod armonios. Or, in socielatea americana, primii doi piloni au c4patat un loc atét de predominant, ineat viaya comund este amenintat4. ,,O socictate nu poate fi fondatd exclusiv pe schimb si putere, piat’ si stat, comert gi institutii”, serie Etzioni. ,,Orice viata social se bazeazi si pe norme, reguli morale, leg’turi de afectiune gi de solidaritate, pe o culturi comuni.” in fata ..vidului moral” pe care il genereazi 9 socictate fondatd in esent’ pe autoritatea statului $i sistemul comercial, se cuvine si se apere o ,,a treia cale”, unde valorile colective ar regasi un loc semnificativ. Or, tocmai in sanul comunitatilor, valorile isi joacd rolul lor integrator. , Societatea bund trebuie si rezulte din combinatia a trei sectoare : statul, sectoru! privat si comunitatile. Fiecare dintre ele reflect& si serveste 0 parte din umanitatea noastr3. Si fiecare dintre parji trebuie sd le limiteze pe celelalte doua.”PROBLEMA DEMOCRATIEI iN ZORI SECOLULUI XX1 617 Spre deosebire de lucrarile multor comunitaristi, teoria sociala a lui Etzioni se inspird direct din observatia sociologic’. Analiza pe care o face societatii moderne este sever’. Sociologul american critica mai intai viata politic’ din Statele Unite. Slaba mediere operati de partidele traditionale, pe de o parte, leg&turile de complicitate evidente carc-i unesc pe parlamentari, grupurile de presiune si puterile financiare, pe de alui parte, au contribuit la derive clien- teliste care sumt contrare spiritului democrajiei reprezentative, Formula pe care o ia de la Jirmmy Carter rezumd acest rau: ,Congresul este cumpirat”. Acesta se afli de acum sub influenja puterilor intermediare, iar reprezentantli poporului, prinsi in jocuri de clienteld, nu au independenya necesar¥ pentru a se consacra ciutirii binelui public. Apoi, societatea americana este victima slibirii legaturilor sociale. Solidaritatile se desfac putin cate pufin, idenitdile etnice gi religioase se crispeazi, individualismul se intdreste, iar interesul americanilor pentru viata politica scade in favoarea unei existenge menite vietii materiale. Aceasti evolujie general a suructurilor politice si sociale, care a inceput prin anii 1960, antreneazi declinul reperelor morale care se aflau in inima societ&jii americane. ,, Viaja moral” tinde s& se dizolve intr-un sistem unde triumfa doar teoriile neotiberale (care imping calre retragerea statului. disparitia reglementirilor si monetarism). Cetitenii traiesc de acum intr-o lume reglati de interese comerciale, ale caror motoare sunt concurenta $i protejarea drepturilor egoiste. Pentru Etzioni, este nevoie s% se modifice regulile societatii moderne dandu-se un nou sens ideii de bine comun. Fiind greu de conceput ralierea oamenilor politici [a o reforma profundé a sistemului social, atunci societatea civild este cea care trebuie sd giseasc’ mijloacele necesare pentru a provoca schimbarea. 1, Comunitatea si valorile sale Tocmai aceast4 ambigie reformatoare o are proiecwl expus in The Spirit of Communitarism. Statul si piata (lind incapabile si restaureze solidaritatile, dup’ Etzioni, intirirea teg&turilor sociale webuie imaginal in cadrul ,comuni- citilor”. fn acest sens, sociologul american da o definitie cu towl aparte comunitatii. Aceasta este o grupare de persoane liber constituita si isi gaseste fundamennul fie in practicarea aceleiasi activitati (cum sunt profesiunile, grupurile care isi marcheaz4 preferinta pentru anumite moduri de viata, cercurile unde omu] isi petrece timpul liber...), fie in voinqa de a se intrajutora sau de a se organiza pentru a raspunde unei probleme colective (comunitapile de cartier, asociatiile de parinyi, asociagiile de cerajeni...). Particulariatea sa const4 in fapml ca se stabileste pe baza participarii voluntare Se vede agadar cd Etzioni nu este favorabil reintoarcerii la vechile comunitagi : parohiile, satele sau corporatiile. Nu doreste nici promovarea comunitatilor ninchise”, stabilite pe baze ctnice, religioase, culturale, regionale sau lingvis- tice. Nu le neag3 existenja ori legitimitatea, acestea putand fi de aitfel creuzete618 ISTORIA IDEILOR POLITICE unde se nasc legdturi de solidaritate deosebit de puternice, insé pentru sociolog, idealul cormunitar nu trebuie s& ducd la o societate segmentatd in care fiecare grup ar apara o aspiratie .diferentialista” (atiudine care consté in cdutarea separarii dintre comunit%i insistind pe diferente). intr-adevir, nimic nu este mai periculos ca definitia traditionalé a comunitégi, Gemeinschaft, inteleast ca o ,comunitate de aceeasi sorginte” a cSrej origine, istorie si culturS ar diferenjia-o clar de alte grupuri, vazute ca ,strdme”. Aceasta nu poate duce decat la retragerea in identitate 51 la infrumtari interetnice, religioase sau najionaliste. Solutia politic’ propovaduild de Etzioni mu const in ignorarea clivajelor identitare, ci in sustinerea chiar in sAnul comunit&ilor culturale a elementelor care tind spre Gesellschaft (literal adic’ spre o comunitate conceputd ca un loc ,deschis” care isi gaseste tegitimitatea in intrajutorare $i impartasirea aceloragi interese. Astfcl, se cuvine ca de acum si se dea prioritate tuturor proiectelor sociale fondate pe asocierea voluntard. Injeleasd astfel, comunitatea nu poate fi consideraté un scop in sine, adicd o comunitate de destin avand vocatia de a-si intejine particularivitile, ci este doar un loc unde vointele se aduna in jurul unui proiect comun. Ea trebuie si ramana 0 asociere supli si deschis’ citre exterior. Totusi, o asociere fondat’ exclusiv pe punerea in comun a intereselor ar prezenta mereu riscul de a se desface Ia cel mai mic conflict. in acest caz, 0 comunitate nu are sens decdt dack se sprijind pe ~valori impartigite”. Acestea sunt ingelese nu ca niste simple norme culturale, cica un ,nucleu” de principii morale la care ader’ unanim cei care doresc s& imparta o activitate comund. Tocmai cu aceasta condisie o comunitate poate crea adevarate legdturi sociale care nu se limiteaz& nici la jocul de interese (ca in liberalism), nici la identitatea de sorginte (ca in multiculturalism). 2. Cele trei societdti: ,,creuzet”, ,,curcubeu” si ,, mozaic” Amitai Etzioni socotesle sd-si aplice proiectul comunitar la viaja politicd americand, care este caracterizatd, in opinia sa, de trei solugii. Modelul traditional pe care este construit’ natiunea americana in decursul diferitelor valuri de imigralie este creuzerul, in acest model, comunititile fondate pe origine constituie creuzetul integra sociale a nou-venitilor, in timp ce acestia isi insugesc valorile politice liberale comune ansamblului socierayii, Acest mode! istoric a eguat, dup& pdrerea sa, in masura in care nu a dus la imtegrarea armonioas4 a comunitAilor si accept segregari sociale si spayiale ce continua s& divizeze societatea american’. Al doilea model este cel al sociewyii - ,curcubeu”, care a fost aparat de reverendu! Jackson la alegerile prezidentiale din 1984, Inspirandu-se din pozifia adoptati de unele migc4ri ale negrilor angajate in lupta pentru drepturile civice, acest model promoveaz’ o socictate in care fiecare comunitate, pentru a ap'ra drepturile membrilor s4i, ar avea o autonomie complet. Pentru EtzioniPROBLEMA DEMOCRATIE! {N ZORU SECOLULUI Xx1 619 ar fi absolut nesatisfacdtor, inurucat ar face din societate ,un conglomerat de wiburi de culori diferite” fird o viziune comund. Juxtapunerea comunititilor este chiar periculoasd fiindc&4, favorizand cultul diferentelor, ea intdregte tensiunile interemice. in mod logic, Etzioni raméne neincreziitor fayi de revendicdrile ridicate de multiculturalism. Acesta face ca ,,popoarele” (toate acele comunitaqi ce revendic’ o apartenena lingvistic’ gi regionala) si ceara autonomic politica si si revendice un teritoriu din care ar fi repede exclusi toti cei Care nu sunt recunoscuyi ca membri ai comunitatii. Acestor dou’ modele, Etzioni le opune proiectul unei ,societ&ti-mozaic”. in aceasta, recunoasterea diferenyelor nu ar impiedica integrarea sociala in jurul vatorilor fundamentale. Metafora vorbeste de la sine. Mozaicul este constituit dintr-o multitudine de fragmente, fiecare avand propria culoare, dar care sunt mentinute la un loc de un ciment comun. Ea este inteligibila si echilibrata atat timp cat cimentul ¢ destul de puternic pentru a menjine bucdpile impreun’; dac4 este scos cimentul, ea se dezagrega si fiecare fragment isi pierde semnificatia. Astfel, societatea-mozaic nu are sens decat in mdsura in care comunitatile sale sunt armonics integrate unele cu altele. Cimentul care Ic uneste este ,nucleul valorilor impartisite” Prd de care niciun grup nu vede sensul de a trai impreund. Din aceast4 perspectiva, pentru Etzioni, societatea ideald eo ,comunitate de comunitati” in care iegatura dintre diversele componente este cel pujin la fel de putemicd precum cea care ii uneste pe membri in interiorul fiecBreia dintre ele, 3. Valori impdrtdsite si valori agreate Pentru a-si fundamenta demersul gi a sublinia divergenta majora care il separ4 de conceptiile ,,procedurale” ale liberalilor, Etzioni stabileste o distinctie intre »valorile imparuisite”, considerate ca find fondatoare pentru societate, si ,,valorile agreate” care decurg din acordurile temporare inchciate intre indivizi. Primele sunt determinante, inurucdt asigur’ integrarea societSjii. Ceratenii nu au nicio Sansa de a se concepe ca o ,,comunitate de destin” dacd nu reusesc 3A identifice un bine comun. Sprijinindu-se pe mostenirea gandirii democratice, Etzioni recunoaste sapte mari valori ale vietii comunitare : democratia conceputS ca o idee a binelui (nu doar ca tehnic’ de guvernare), respectarea constitugiilor gi a drepturilor care depind de ele, loialitatea fati de natiune, toleranja si respectut fafa de toate comunitaile, limitarea identitdjilor politice (ele se pot exprima, dar ramén doar o component’ a societatii), principiul ,megalogului” (un vast dialog la nivelul comunit%filor), principiul reconcilierii (necesar pentru a intemeia o nou’ societate), Aceste valori se g4sese inainte de existenta relatiilor sociale. Ele au o natura’ ,,precontractuald” (sunt anterioare pactului de asociere a oamenilor). Inridacinate in societate, ele se transmit de la 0 Beneratie la alta. Cit priveste valorile agregate, ele sunt cele care fac obicctul unui acord stabilit la cap&tul unei dezbaceri sistematice. Sunt principii ,politice” asupra620 ISTORIA IDEILOR POLITICE carora indivizii se inteleg pentru a se respecta drepturile flecdruia in mod echitabil. Aceste principii megociate nu sunt pe deplin suficiente pentru a crea legdturi sociale, fiindc’ nu propun nicio viziune de ansamblu a binelui comun. Ele permit doar reglarea relajiilor dintre persoane, care cauta s4-si protejeze libertatile intr-o lume reglaté de concurenta. Cu alte cuvinte, valorile agreate sunt fragile pentru cd sunt contractuale, Ele exprima un acord temporar inure indivizii care se intrunesc, dar, situate in afara campului moralei, ele sunt incapabile si ,cimenteze” societatea. Proiectul unei societi{i solidare faurite pe viata comunitard Il face pe Etzioni sd recunoascd superioritatea valorilor morale fata de normele rationale. La fel ca gi Alasdair MacIntyre, sociologul pune in disculie moslenirea Luminilor. Nu numai c& societatea nu se poate reduce la o suma de indivizi, dar este si periculos s4 se imagineze 0 societate politic3 fondara exclusiv pe ratiune. Numai stabilitatea moralei poate contribui la asigurarea solidita(ii legaturilor sociale. Etzioni se fereste tolusi sd sustind o politica a prejudecdzilor”, chiar dacd este congtient de interpretarile ultcaconservatoare ce se pot da programului siu. El vede in educatie remediul pentru toate excesele. Aceasta webuie asumald la doud niveluri. Familia $i toate comunitalile de proximitate trebuie s4 se implice in tansmiterea valorilor in funcyie de nevoile si de particularit4ile lor. ins% gscoata publica, prin programele sale, exercit& si 0 misiune esen{iali: aceea de a transmite fondul valorilor impircigive. Invagarea lor este necesard pentru a mentine simtul binelui comun si a evita ca o comunitate si ajunga intr-o zi si-si impund propriile norme tmpotriva celorlale. 4. Filozofia maralé contra discursului asupra drepturilor Pentru majorilalea comunitaristilor, Etzioni estimeazd c& reinnoirea vietii politice implic& rezolvarea legaturilor sociale gi prevalarea interesului colectiv asupra drepturijor individuale, Asupra acestui punct, sociologul nu ist ascunde deceptia in faja ascensiunii individualismului la sfargivul secolului XX, acesta caracterizindu-se prin replierea ciure viata privata, revendicarea egoist{ a drepturilor gi dispret pentru valorile imprtagite. Promovarea exagerat a individului contribuie in special la subminarea cuturor formelor de autoritate care se stabiliserd cu rabdare in socieiate : respectarea reprezentangilor statului, a bisericilor, a grupurilor politice, a organizajiilor sindicale sau a gcolii se destrami tn favoarea unci morale individuale ce plaseaz4 interesul persoanei inaintea interesului societatii, Verdictul lui Etzioni este fara drept de apel: »forele modernitSjii au risturnat foryele tradijionalismului gi nu s-au oprit: ele au erodat temelia virtuyii si a ordinii sociale”. GAndirea liberala, reactualizat4 in anii '70 de John Rawls, poartd o grea Tesponsabilitate in aceast4 erodare a traditiei, Ea nu explicd, desigur, mersul socictaii americane spre individualism, dar sustine si legitimeaz’ aceast4 evolutie. Ea este de doud ori vinovard in ochii lui Etzioni. Orientind discutiaPROBLEMA DEMOCRATIEI IN ZORIT SECOLULUI XX1 621 filozofic4 asupra protectiei drepturilor, a facut si se uite ci aceasta nu este legitima decat daca este insojitd de o dezbalere asupra responsabilitatii sociale. Dreptul pe care il acorda societatea unui individ nu are efectiv sens decdt dac& este insojit de o responsabilitate eticd fajd de aceastd societate. Drepturile considerate ca un lucru absolut nu fac decat si divizeze, acolo unde civismul Presupune datorii si o reali implicare in viaja sociala. Dar marea greseala discujiei asupra drepturilor este ci suprima orice reflectie privind bazele morale ale societajii, focalizand atenjia asupra inegalitailor $i raporturilor de fori, asa cum s-ar face pentru o societate animala. Liberalismul gandeste legiturile sociale ca o prelungire a unui razboi permanent si refuzi ideea concordiei sociale, Or, daci vrea s& existe in calitatea sa de comunitate, o societate trebuie si-si consolideze reperele morale. Fri o viziune a binelui, este condamnata si wdiascd in infruntare si diviziune. in proiectul lui Amitai Etzioni, restabilirea sociabilit4ii comunitare nu se limiteazi la libertatea individuala. Dimpotrivd, aceasta este o condijie in méasura in care fiecare individ nu se poate dezvolta total faré a se defini in raport cu ceilalyi. La fel, valorile morale nu se confundd cu misticismul secolelor trecute. Sprijinite pe ideea democraticd (pe care sociologul o asazi in randul intai al ,,valorilor impartdsite”), ele propun o viziune a binelui care este departe de a se inspira doar din religic. Etzioni reusegte towsi cu greu s& explice cum infelege si concilieze valorile morale cu ideea democratica. Primele presupun pentru ceti{eni respectarea normelor care sunt anterioare vointei lor, in timp ce a doua considerd c& ei sunt suficient de luminaji pentru a face alegeri gandite si a delibera in mod colectiv asupra conditiei existentei lor, in functie de principiile pe care le estimeazd a fi cele mai rezonabile. Cu alte cuvinte, dac& Etzioni considera c4_,binele comun” este definit in valori asupra cdrora indivizii nu au nicio influenti, care ar fi atunci rolul de- mocratiei? Ratiunea cetajeanului se limiteazd doar la aplicarea unor principii morale considerate ca fiind indiscutabile? Atunci cum sd conciliem actiunea instantelor democratice cu alte instituyii care, precum Biserica, sunt locuri unde se exprima valori impartisite? Ce rol uwebuie si asteptim din partea statului intr-un proiect fondat pe interventia societiii civile? RAspunsul autorului la aceste intrebari inci mai este asteptat. in The Third Way 10 a Good Society (2000), el aduce (otusi o limpezire esentiala. Continuand sa doreascd ,,reconstruirea™ unei vieyi morale, ei arata c4 valorile morale nu sunt stabilite aprioric. Nu sunt imwabile si nu au un caracter absolut. Ele trebuie s4 rezulte dimtr-un ,,dialog moral”, altfel spus, dintr-o discujie deschisi asupra principiilor si valorilor judecate ca flind indispensabile pentru a clidi o ,,societate bund” caucind binele tuturor in respectarea drepmurilor, dar si in definirea datoriilor. Comunitarismul este o ripost intelectual la adresa liberalismului triumf&tor al anilor '70-'80. El nu are allé unitate doctrinard, iar sub stindardul siu se622 ISTORIA IDEILOR POLITICE, exprimd o mare diversicate de autori, Adepyii comunitarismului propovaduiesc totusi o revenire la viata eticd unde responsabilitatea moral faja de celalalt are aceeagi valoare ca gi libertatea individuald Cat priveste comumtatile, ele nu au un caracter absolut, fiind doar o solutie la problema individualismului. Fari indoialé, este ceea ce separ comunitarismul de multiculturalism, ai c&rui teoreticieni apr locul comunitayilor nu prin antiindividualism, ci in numele apararii identivitilor si culturilor considerate drept realitasi vii”. Filozofti multicutturalisti reintroduc gi chestiuni pur politice cu privire la cet&tenie, la organizarea statului si la fenomenul national.