ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ DE TURISM RURAL,

ECOLOGIC SI CULTURAL
A.N.T.R.E.C.
Str. Maica Alexandra nr. 7, cod 011242, Sector 1,
Bucureşti Tel/Fax: 021.223.70.24, Tel.:
021.222.80.01
www.antrec.ro E-mail:
antrec@xnet.ro

„Manualul si suplimentul legislativ au fost realizate

prin cofinanţare din partea Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor si Turismului -
Autoritatea Naţională pentru Turism; opiniile
exprimate/prezentate în cadrul acestui manual
aparţin Asociaţiei Naţionale de Turism Rural Ecologic
si Cultural - Bucureşti si în concluzie nu pot fi
considerate în nici un caz punctul de vedere oficial al
Autorităţii Naţionale pentru Turism"

Autoritatea Naţională pentru Turism Tel.:

021.314.99.33
Managementul Pensiunii
şi
Supliment Legislativ
Capitolul I
Autorizarea pentru a desfăşura
activităţi economice

Pentru a putea introduce o locuinţă sau un alt imobil în

circuitul turistic, ca pensiune turistică rurală, persoana
fizică se poate autoriza după cum urmează:
• ca persoană fizică autorizată;
• ca asociaţie familială;
• ca societate comercială.

1. Înregistrarea ca persoană fizică autorizată sau ca

asociaţie familiară

Cadru legal; Legea nr. 300/2004 privind autorizarea

persoanelor fizice si a asociaţiilor familiale
care desfăşoară activităţi economice în mod
independent
• Asociaţia familială se poate înfiinţa la iniţiativa

5
 unei persoane fizice si se constituie din membrii de familie ai
acesteia;
• Sunt consideraţi membrii unei familii: soţul, soţia
şi copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani,
la data autorizării asociaţiei familiale, precum şi
rudele acestora până la gradul al patrulea inclusiv;
• Asociaţia familială este reprezentată în relaţiile cu
terţii de persoana din iniţiativa căreia s-a înfiinţat
sau de persoana împuternicită de aceasta, în baza
unei procuri autentificate;
• Persoana fizică care desfăşoară activităţi economice
în mod independent, precum şi persoanele fizice
care sunt membri ai asociaţiilor familiale au, în
sensul prezentei legi, calitatea de angajat propriu.
• Calitatea de angajat propriu se referă la dreptul de
a fi asigurat în sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, al asigurărilor sociale
de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în
condiţiile prevăzute de legile care reglementează
aceste domenii;
• Persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în
mod independent şi asociaţiile familiale autorizate în
condiţiile prezentei legi nu pot angaja

6
 persoane cu contract individual de muncă pentru
desfăşurarea activităţilor pentru care s-a obţinut
autorizaţia.
Persoana fizică care desfăşoară activităţi economice în mod
independent si asociaţia familială trebuie să deţină
autorizaţia si certificatul de înregistrare eliberate în
conformitate Legii nr. 300/2004.

Autorizarea. Procedura de autorizare.

Pot desfăşura activităţi economice în mod independent sau
în cadrul asociaţiilor familiale persoanele fizice care
îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor
fizice ce solicită autorizarea pentru desfăşurarea de
activităţi economice în mod independent şi a persoanelor
fizice care au iniţiativa constituirii asociaţiei
familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor
asociaţiei familiale;
b) starea sănătăţii le permite desfăşurarea activităţii
pentru care se solicită autorizaţia;
c) au calificarea - pregătire profesională sau, după
caz, experienţă profesională - necesară pentru a

7
desfăşura activitatea economică pentru care se solicită
autorizaţia;
d) nu au fost condamnate penal prin hotărâre judecă-
torească rămasă definitivă pentru săvârşirea de fapte
sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care
privesc disciplina financiar-fiscală de natura celor care
se înscriu în cazierul fiscal;
e) îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de
legislaţia specifica în domeniul sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului, protecţiei muncii şi apărării
împotriva incendiilor şi. cerinţele reglementărilor
specifice protecţiei consumatorului pentru activitatea
desfăşurată, precum şi normele de calitate a produselor
şi serviciilor puse pe piaţă.
În vederea emiterii autorizaţiei pentru desfăşurarea de
activităţi economice în mod independent sau în cadrul unei
asociaţii familiale, trebuie să se asigure la primăria
competentă o documentaţie care va cuprinde:
a) cerere-tip (în cazul asociaţiei familiale trebuie să
conţină semnăturile tuturor membrilor asociaţiei);
b) rezervarea denumirii la oficiul registrului
comerţului;
c) certificatul de cazier fiscal al persoanei solicitante,

8
respectiv al fiecărui membru al asociaţiei familiale, în
original;
d) copii de pe actele de identitate;
e) în cazul desfăşurării activităţii în contextul dreptului de
stabilire - actele din care să rezulte domiciliul
sau reşedinţa;
f) certificatul medical pentru persoana fizică, respectiv
pentru fiecare membru al asociaţiei familiale, prin
care se atestă că starea sănătăţii le permite desfăşurarea
activităţii pentru care se solicită autorizaţia, eliberat de
medicul de familie sau de o unitate sanitară;
g) declaraţia-tip pe propria răspundere că îndeplineşte
condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică
în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului,
protecţiei muncii şi apărării împotriva incendiilor, precum
şi reglementările specifice protecţiei consumatorului
pentru activitatea desfăşurată si normele de calitate a
produselor şi serviciilor puse pe piaţă;
h) copii de pe documentele, care dovedesc pregătirea
profesională sau, după caz, experienţa profesională, pentru
desfăşurarea activităţii pentru care se solicită autorizarea
(acte care dovedesc calificarea ca administrator de pensiune).

9
2. Constituirea unei societăţi comerciale care să
administreze pensiunea turistică rurală

Cadru legal:
• Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
• Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului,
republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Etapele parcurse pentru înfiinţarea unei societăţi
comerciale:
1. întocmirea unui act constitutiv al societăţii,
autentificat de notar;
2. înmatricularea societăţii la Registrul Comerţului,
în a cărui rază teritorială se află sediul societăţii.
Documentaţia necesară:
• cerere de înmatriculare;
• actul constitutiv al societăţii;
• dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile
actului constitutiv;

10
 a actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, iar
în cazul în care printre ele figurează si imobile,
certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;
• dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei;
• actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în
contul societăţii şi aprobate de asociaţi;
• declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a
administratorilor si a cenzorilor că îndeplinesc
condiţiile prevăzute de prezenta lege.
o Toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de către
autorităţile publice în funcţie de obiectul de activitate al
unei societăţi, vor fi solicitate de către oficiul registrului
comerţului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii,
iar autorităţile competente vor trebui să emită avizele
sau actele de autorizare în termen de 15 zile. Nu este
necesar a se depune avizele sau autorizările tehnice şi
nici cele a căror eliberare este legal condiţionată de
înmatricularea societăţii.

3. Înregistrarea societăţii la Administraţie Fiscală

din raza teritorială unde se află sediul societăţii

11
Capitolul II
Clasificarea unei pensiuni
turistice rurale

Documentaţia necesară pentru clasificarea unei

pensiuni turistice:
• cerere de eliberare a certificatului de clasificare;
• copie certificat constatator de la registrul comerţului,
din care să rezulte obiectul de activitate şi
structura acţionariatului, în cazul persoanelor
juridice;
• certificat de unic de înregistrare la Oficiul registrului
comerţului, însoţit de anexele privind avizele/
acordurile şi/sau autorizaţiile legale:
- P.S.I., sanitară, sanitar-veterinară, de mediu şi de
protecţia muncii, după caz, pentru fiecare structură
turistică ce face obiectul clasificării;
• autorizaţia emisă de primărie în temeiul Legii
nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice

12
 şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi
economice în mod independent.
• schiţa privind amplasarea şi adresa unităţii;
• schiţa privind structura, amplasarea şi nomi-
nalizarea camerelor, respectiv a spaţiilor de
alimentaţie;
• fişa privind încadrarea nominală a camerelor şi a
spaţiilor de alimentaţie pe categorii de clasificare;
• avizul specific privind amplasamentul şi funcţionalitatea
obiectivului, emis de Ministerul Transportului,
Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Naţională
pentru Turism, în cazul construcţiilor noi;
• copie acte de calificare ale personalului pensiunii
sau ale administratorului pensiunii;

Eliberarea certificatului de clasificare

• Documentaţia de clasificare se transmite Autorităţii
Naţionale pentru Turism - Direcţia generală de
autorizare (denumită în continuare D.G.A.) sau
prin reprezentantul filialei ANTREC a judeţului
respectiv, care verifică îndeplinirea criteriilor de
clasificare şi întocmeşte certificatul de clasificare.

13
• Certificatul de clasificare va fi însoţit de fişa
privind încadrarea nominală a camerelor şi, respectiv, fişa
privind structura spaţiilor de alimentaţie destinate servirii
turiştilor, prin care se stabilesc capacitatea şi structura
unităţii.
• Proprietarul pensiunii turistice va solicita D.G.A.
din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism
clasificarea structurilor de primire turistice şi/sau a
structurilor de alimentaţie destinate servirii turişti
lor cu minimum 60 de zile înainte de darea lor în
folosinţă.
• Verificarea la faţa locului a îndeplinirii criteriilor
se face de către specialiştii din Autoritatea
Naţională pentru Turism - D.G.A. împreună cu
reprezentanţii ai Asociaţiei Naţionale de Turism
Rural, Ecologic si Cultural cu sprijinul si colaborarea unor
specialişti desemnaţi de consiliile judeţene, consiliile
locale, în prezenţa reprezentantului agentului economic în
cauză.
• În funcţie de condiţiile concrete constatate în
unitatea verificată se pot propune în mod excepţional unele
compensări pentru dotări şi servicii în vederea acordării sau
menţinerii categoriei.

14
• Eliberarea certificatului de clasificare se face în
termen de cel mult 60 de zile de la data primirii
documentaţiei de clasificare complete.
• La expirarea acestui termen proprietarul de pensiune
turistică poate pune în funcţiune pe propria răspundere
structura turistică respectivă la numărul de
flori/stele solicitat, urmând ca la primirea efectivă a
certificatului de clasificare să îşi continue activitatea
la categoria înscrisă în certificatul obţinut.
• Punerea în funcţie este condiţionată de deţinerea
autorizaţiilor legale:
o autorizaţia sanitară de funcţionare;
o autorizaţia sanitar-veterinară (numai pentru
unităţile de alimentaţie); o avizul/autorizaţia de
prevenire şi stingere a
incendiilor - P.S.I.; a autorizaţia de
mediu.
• Pensiunile turistice care la data verificării nu
îndeplinesc cel puţin criteriile pentru categoria
minimă nu se clasifică şi, în consecinţă, nu pot
desfăşura activitate de turism. Motivaţia neclasificării se
consemnează în nota de verificare întocmită în două
exemplare, dintre care un

15
 exemplar se predă agentului economic proprietar şi/sau
administrator al unităţii respective.
• Proprietarii de pensiuni turistice şi agenţii economici au
obligaţia să respecte pe toată perioada de
funcţionare a structurilor de primire turistice
condiţiile şi criteriile de clasificare, inclusiv în
cazul celor care şi-au început activitatea pe propria
răspundere. Nerespectarea criteriilor de clasificare
se sancţionează potrivit Hotărârii Guvernului
nr. 1.328/2001.
• în situaţia în care s-au modificat condiţiile care au
stat la baza acordării clasificării astfel încât nu se
mai asigură categoria de clasificare acordată, agentul
economic, respectiv proprietarul pensiunii turistice este
obligat să solicite o nouă clasificare a
structurii de primire turistice în cauză, în
termen de 30 de zile de la apariţia modificărilor, în
acelaşi termen este obligatorie solicitarea eliberării
unui nou certificat de clasificare în cazul trecerii
structurii turistice în proprietatea şi/sau în administrarea altui
agent economic.
• Certificatele de clasificare eliberate vor fi vizate de
Direcţia Generală Autorizare din 3 în 3 ani.

16
 Agentul economic/proprietarul de pensiune turistică va
solicita vizarea certificatului cu cel puţin 60 de zile
înainte de expirarea termenului de 3 ani de la
emiterea acestuia sau de la ultima viză.
• În termen de 60 de zile de la data înregistrării
cererii agentului economic/proprietarului de pensiune
turistică, Direcţia Generală Autorizare va
proceda la reverificarea structurii de primire turistice în
cauză şi va acorda un nou certificat de
clasificare, în măsura în care sunt îndeplinite
condiţiile şi criteriile minime de clasificare pentru
categoria respectivă. La această verificare vor
participa si reprezentanţii ai Asociaţiei Naţionale
de Turism Rural, Ecologic şi Cultural - ANTREC.
• În caz contrar structura de primire turistică va fi
clasificată la o categorie inferioară. Dacă nu sunt
îndeplinite cel puţin condiţiile şi criteriile pentru
categoria minimă de clasificare, se procedează la
retragerea certificatului de clasificare.
• Titularul certificatului de clasificare poate solicita
reclasificarea structurii de primire turistice prin
transmiterea la Direcţiei Generale Autorizare a
unui memoriu justificativ, dacă în urma unor

17
lucrări de modernizare şi de îmbunătăţire a dotărilor şi
serviciilor estimează că aceasta corespunde unei categorii
superioare de clasificare. Memoriul justificativ va fi însoţit de
documentaţia de clasificare sus-menţionată, în măsura în care s-
au produs modificări în privinţa structurii spaţiilor, a
capacităţilor, a echipării sanitare etc.

18
Capitolul III
Controlul activităţii pensiunilor
turistice

1. Registrul unic de control

Cadru legal: Legea nr. 252/2003 privind registrul unic
de control
• Persoane juridice, înregistrate la Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului,, care deţin pensiuni turistice, au
obligaţia să ţină registrul unic de control.
• Persoanele fizice autorizate sau asociaţiile familiare,
deţinătoare de pensiuni turistice rurale pot ţine registrul unic
de control, în funcţie de opţiunea acestora.
Registrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor
controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele
de control specializate, în domeniile:
- financiar-fiscal;
- sanitar, fitosanitar;

19
 - urbanism, calitatea în construcţii;
- protecţia consumatorului;
- protecţia muncii, inspecţia muncii;
- protecţia împotriva incendiilor;
- alte domenii prevăzute de lege.
Organele de control au obligaţia de a consemna în registru,
înaintea începerii controlului, următoarele elemente:
- numele şi prenumele persoanelor împuternicite de
a efectua controlul, unitatea de care aparţin;
- numărul legitimaţiei de control, numărul şi data
delegaţiei/ordinului de deplasare;
- obiectivele controlului, perioada controlului,
perioada controlată, precum şi temeiul legal în baza
căruia se efectuează controlul.
- Controlul se poate desfăşura numai după
consemnarea în registrul unic de control a datelor
sus-menţionate;
- După finalizarea controlului, în registrul unic de
control se înscriu obligatoriu numărul şi data
actului de control întocmit;
- Registrul unic de control se numerotează, se sigilează şi
se păstrează de reprezentantul legal al unităţii
verificate sau de înlocuitorul acestuia;

20
 • Registrul unic de control se ţine la sediul social şi la
flecare sediu secundar pentru care s-au eliberat
avize/autorizaţii şi/sau acorduri de funcţionare.

Instituţii publice cu atribuţii de control:

1. Autoritatea Naţională pentru Turism

I. Proprietarii pensiunilor turistice au obligaţia să respecte pe

toată perioada de funcţionare a pensiunii turistice condiţiile şi
criteriile de clasificare, inclusiv în cazul celor care si-au început
activitatea pe propria răspundere. Nerespectarea criteriilor
de clasificare se sancţionează potrivit Hotărârii
Guvernului nr. 1.328/2001.
Direcţia de Control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru
Turism verifică periodic starea şi funcţionarea dotărilor,
calitatea serviciilor prestate, respectarea normelor de igienă şi
a celorlalte criterii care au stat la baza clasificării unităţii.
Nerespectarea acestora atrage măsuri de declasificare sau, după
caz, de retragere a certificatului de clasificare, în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.328/2001.

21
 Astfel, Autoritatea Naţională pentru Turism poate
verifica:
• respectarea de către proprietari sau administratori de
pensiunilor turistice a următoarelor reguli de^ bază:
a) menţinerea grupurilor sanitare în perfectă stare de
funcţionare şi curăţenie;
b) furnizarea apei calde la grupurile sanitare din
pensiunile turistice;
c) asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C
în timpul sezonului rece în spaţiile de cazare şi de
servire a mesei;
d) deţinerea autorizaţiilor: sanitară, sanitar-veterinară,
de mediu şi de prevenire şi stingere a incendiilor - PSI;
e) funcţionarea pensiunilor turistice numai în clădiri
salubre, cu faţade zugrăvite şi bine întreţinute;
f) expunerea la loc vizibil a firmei cu denumirea şi
tipul pensiunii turistice şi însemnele privind categoria
de clasificare.
în cazul în care nu sunt respectate aceste reguli,
certificatul de clasificare si autorizaţia de funcţionare se
retrag de către personalul de specialitate al Autorităţii
Naţionale pentru Turism.

22
Fapte care constituie contravenţie si sancţiunea
aplicată
• desfăşurarea activităţii pensiuni turistice care nu
sunt neclasificate, cu certificate de clasificare expi
rate sau cu o altă structură a spaţiilor decât cea
stabilită prin certificatul de clasificare;
Sancţiunea: amendă 40.000.000 lei la 80.000.000 lei.
• nerespectarea criteriilor care au stat la baza
clasificării;
Sancţiunea: amendă 20.000.000 lei la 40.000.000 lei.
• ne-afişarea numărului de telefon al Autorităţii
Naţionale pentru Turism şi al Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor;
Sancţiunea: amendă 5.000.000 lei la 10.000.000 lei.
• înscrierea unor informaţii false privind tipul pensiunii
turistice şi nivelul de clasificare în materialele de
promovare, pe firme sau pe însemnele prevăzute;
Sancţiunea: amendă 40.000.000 lei la 80.000.000 lei.
• continuarea desfăşurării activităţii în structura de
primire turistică după retragerea certificatului de
clasificare sau refuzul prezentării, la solicitarea
organelor de control, a documentelor de clasificare.
Sancţiunea: amendă 80.000.000 lei la 100.000.000 lei.

23
II. Proprietarii pensiunilor turistice au obligaţia să asigure
în incinta unităţilor ordinea, liniştea publică şi bunele
moravuri, precum si securitatea turiştilor si a bunurilor ce le
aparţin. Cazarea turiştilor se realizează prin înregistrarea
acestora în cărţile de imobil.
Autoritatea Naţională pentru Turism poate aplica
sancţiuni contravenţionale pentru săvârşirea următoarelor
fapte constituie:
a) refuzul cazării turiştilor în cazul în care există
locuri de cazare disponibile;
b) neasigurarea ordinii, liniştii publice si a bunelor
moravuri în pensiunile turistice;
c) neasigurarea securităţii turiştilor şi a bunurilor
acestora în structurile de primire turistice;
d) nerespectarea obligaţiei privind completarea cărţii
de imobil;
e) transmiterea de către personalul pensiunii turistice
a unor informaţii cu privire la sejurul turiştilor, cu
excepţia cazului în care aceste informaţii sunt solicitate
de ofiţerii sau subofiţerii Ministerului de Interne;
f) cazarea minorilor sub 14 ani care sunt neînsoţiţi de
părinţi sau de reprezentanţii legali, cu excepţia celor

24
aflaţi în drumeţie, tabere, excursii, concursuri sau în alte
acţiuni similare, însoţiţi de cadre didactice, antrenori şi ghizi;
g) permiterea de către personalul structurilor de primire
turistice a vizitării unui turist fără a avea acordul acestuia;
h) permiterea de către personalul structurilor de primire
turistice a rămânerii peste noapte a unui vizitator al turistului
fără ca pentru acesta să fie completată cartea de imobil, după
caz;
i) neinformarea de către personalul structurilor de primire
turistice a organelor de poliţie cu privire la apariţia unor
persoane care au săvârşit infracţiuni şi care au fost date în
urmărire, precum şi a altor persoane cunoscute ca traficanţi,
turbulenţi, prostituate, proxeneţi etc.;
j) efectuarea unor controale în spaţiile de cazare a turiştilor
în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
• Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se
sancţionează cu amendă de la 600.000 lei la
1.000.000 lei,
• Contravenţiile se constată si amenzile se aplică de
reprezentanţii împuterniciţi de Autoritatea

25
 Naţională pentru Turism, precum şi de ofiţerii şi subofiţerii
de poliţie.
- În cazul repetării contravenţiilor sus-menţionate,
împuterniciţii Ministerului Turismului pot retrage
certificatul de clasificare al pensiunii turistice
respective.

2. Autoritatea Naţională pentru protecţia

consumatorului

Cadru legal: Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind

protecţia consumatorilor, republicată.
Fapte pentru care Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorului poate aplica amenzi contravenţionale:
- prezentarea prin publicitate - în prospecte,
cataloage, broşuri sau prin mass-media a unor informaţii
false privind serviciile oferite sau gradul de confort oferit;
- păstrarea, depozitarea şi oferirea spre consum a
unor alimente, în condiţii care nu asigură
menţinerea caracteristicilor calitative ale acestora

26
 dacă, în acest fel, acestea ar periclita viaţa, sănătatea
sau securitatea consumatorilor;

3. Direcţia sanitar-veterinară

Cadru legal: Legea nr. 98 din 10/194 privind stabilirea si

sancţionarea contravenţiilor la normele legale de
igienă şi sănătate publică.
Direcţia Sanitar-veterinară poate aplica sancţiuni
contravenţionale pentru următoarele fapte:
• funcţionarea fără autorizaţie sanitară;
• neasigurarea, în unităţile de cazare, a inventarului
moale şi a lenjeriei de pat necesare pentru
persoanele cazate şi nerespectarea normelor de
igienă în vigoare privind schimbarea lenjeriei si
respectarea circuitului acesteia;
• ne-întreţinerea stării de curăţenie, neefectuarea
reparaţiilor necesare bunei funcţionări a ferestrelor, uşilor,
instalaţiilor de ventilaţie, iluminat şi încălzit, precum şi
neefectuarea dezinfecţiei şi dezinsecţiei mijloacelor de
transport în comun în conformitate cu normele de igienă în
vigoare;

27
• neasigurarea, în sediul persoanelor juridice si în
anexele aferente, a curăţeniei permanente, a
efectuării operaţiunilor de menţinere a stării de curăţenie,
a operaţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi
deratizare, după caz, precum şi a îndepărtării reziduurilor
solide în condiţiile stabilite prin normele de igienă în
vigoare;
• neasigurarea întreţinerii construcţiilor băilor
publice si instalaţiilor aferente acestora pentru
asigurarea funcţionării în permanenţă la parametrii
proiectaţi şi a menţinerii permanente a stării de
curăţenie în condiţiile stabilite prin normele de
igienă în vigoare;
• utilizarea apei care nu corespunde normelor de
calitate conform cu standardele în vigoare pentru
bazine de înot, băi publice, băi, chiuvete, spălătorii,
aparţinând unităţilor de orice fel şi din mijloacele
de transport;
• amenajarea ştrandurilor fără respectarea condiţiilor
stabilite prin normele de igienă în vigoare privind
amplasarea şi dotarea acestor unităţi;
• instalarea de campinguri fără respectarea condiţiilor
stabilite prin normele de igienă în vigoare

28
 privind amplasarea, dotarea cu anexe speciale şi
capacitatea acestora.
• neprezentarea salariaţilor din unităţile de orice fel
şi a persoanelor fizice la examinările medicale
periodice stabilite prin instrucţiunile Ministerului
Sănătăţii şi programate de organele sanitare
potrivit specificului fiecărui loc de muncă;
• nesolicitarea avizului medical prealabil la schimbarea
locului de muncă al unui salariat în aceeaşi
unitate, dacă prin această schimbare se creează un
risc pentru sănătatea persoanei respective;
• angajarea oricărei persoane, în orice loc de muncă,
fără ca în prealabil să fi fost supusă controlului
medical din care să rezulte că persoana examinată
este aptă pentru a fi angajată la locul de muncă
respectiv şi, totodată, nu prezintă un risc de
îmbolnăvire a populaţiei;
• menţinerea unei persoane într-un loc de muncă
pentru care organele sanitare au stabilit o
contraindicaţie medicală temporară sau permanentă,
potrivit instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii;

29
Capitolul IV
Instruirea personalului
din cadrul pensiunilor turistice rurale

1. Amenajarea spaţiilor unei pensiuni turistice

rurale
Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr.
510/2002, amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie
realizată în locuri ferite de poluare şi de orice alte elemente
care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor.
Construcţia unei pensiuni turistice presupune obţinerea
autorizaţiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind regimul
juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. 31/1996.
Pentru desfăşurarea de activităţi de turism o pensiune
turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi:
- alimentare cu apă;

30
 - racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în
sistem propriu;
- alimentare cu energie electrică;
- sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil
lichid, solid sau gaz metan) care să asigure
temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor de
cel puţin 18 grade C în sezonul rece;
- sistem de evacuare a deşeurilor menajere.

Spaţiile unei pensiuni turistice

Dotările din camerele şi grupurile sanitare destinate
turiştilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziţia turiştilor,
în interiorul acestor spaţii nu se admit lucruri personale ale
proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau
încălţăminte, bibelouri, alte obiecte personale care ar stânjeni
turiştii).
Structura spaţiilor de cazare poate fi:..
- camere;
- garsoniere;
- apartamente;
- suite.
Camera trebuie să asigure turistului odihnă si posibilitatea
de a desfăşura diferite activităţi. De asemenea,

31
în acest spaţiu turistul trebuie să îşi depoziteze bagajul în
condiţii decente.
Astfel în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu:
• un pat sau mai multe paturi;
începând cu 4 flori, este obligatoriu ca peste somieră sau
peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea
minimă de 5cm.
Pentru fiecare loc de dormit, trebuie să existe o plapumă,
pled sau pătură, câte două pentru fiecare persoană, cearşaf
pentru pat şi cearceaf plic pentru pled/pătură/plapumă.
Începând cu două flori este obligatorie cuvertura pentru
acoperirea patului, iar la 4 şi 5 flori este obligatorie husa de
protecţie.
Patul poate fi :
- pat simplu cu lăţimea minimă de 0,90 m;
- pat matrimonial, cu lăţimea minimă de 1,40 m
- pat dublu, cu lăţimea de 1,60 m.
Lungimea minimă a patului este de 1,90 m pentru l şi 2 flori
şi de 2 m pentru categoriile superioare.
• noptiere sau etajere;
• veioze sau aplice la capul patului (obligatorii
începând cu 2 flori);

32
 • o masă sau măsuţă, scaune (câte unul pentru fiecare
loc de cazare);
• pahare (câte două bucăţi pentru fiecare loc de
cazare)
• scrumiere(opţional);
• oglindă sau masă de toaletă;
• televizor, aparat de radio, vaze cu flori, începând cu
3 flori;
• cuier;
• spaţii amenajate pentru haine sau dulap cu umeraşe
(cel puţin câte 4 pentru fiecare loc de cazare)
• suport pentru bagaje(opţional);
• prosoape pentru faţă;
• perdele obturante sau alte mijloace de obturare a
luminii;
• perii pentru haine şi pantofi;
• prosoape pluşate pentru baie;
• perdele transparente;
• halat de baie (începând cu 4 flori).

Garsoniere/apartamente
Sunt spaţii de cazare în care zona de odihnă, lucru şi alte
activităţi este bine delimitată şi de mai mare

33
amploare, în cazul garsonierei cele două zone sunt separate
prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie,
glasvand, în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt
despărţite printr-un perete despărţitor.
Aceste spaţii se dotează suplimentar, în funcţie de
categoria de clasificare cu demifotolii, canapea, fotolii,
frigider, set de pahare pentru apă, băuturi spirtoase etc.
Suita - este compusă din două camere standard care pot
funcţiona împreună sau separat, ce pot fi despărţite printr-o
uşă.

Spaţii pentru prepararea si servirea mesei

Pensiunile turistice rurale trebuie să deţină spaţii pentru
prepararea şi servirea mesei diferenţiate în funcţie de
categoria de clasificare acordată, conform normelor
prevăzute în Ordinul ministrului turismului nr. 510/2002.

34
Ordinul Ministrului Turismului nr. 510/2002

Criterii minime privind clasificarea pensiunilor

turistice
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având
o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând
maximum 30 de locuri în mediul rural, si până la 20 de
camere în mediul urban, funcţionând în locuinţele cetăţenilor
sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special
amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire si
servire a mesei.
Amplasarea pensiunilor turistice urbane şi a pensiunilor
turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite de surse de
poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol
sănătatea sau viaţa turiştilor.
Dotările din camerele şi din grupurile sanitare destinate
turiştilor vor fi puse în exclusivitate la dispoziţie acestora, în
interiorul acestora nu se admit lucrurile personale ale
locatorului (articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte,
bibelouri sau alte obiecte care ar putea stânjeni turiştii).

35
 Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei, în cazul în care
sunt destinate si pentru consumatori din afară, numărul
locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare, dar
nu mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifică ca unităţile
de alimentaţie pentru turism, potrivit normelor specifice
elaborate de Ministerul Turismului.
Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea
serviciilor de cumpărare vor respecta pentru montarea
corturilor şi rulotelor criteriile privind echiparea sanitară şi
dimensiunea parcelelor, potrivit anexei 1.6.
Categoria de clasificare a pensiunii turistice este
determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor prevăzute
în prezenta anexă şi de realizarea următorului punctaj minim,
rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute în
anexa 1.5.1. la prezentele norme metodologice.
Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor
suplimentare este următorul:
1) pentru pensiuni turistice urbane
- de 5 stele 150 puncte
- de 4 stele 120 puncte

36
I. Servirea preparatelor

Impune respectarea tuturor regulilor consacrate,

indiferent de categoria unităţii, în practica zilnică pot
interveni modificări determinate de natura mesei, sezon,
numărul de servicii, dorinţele turiştilor.
Pentru unităţile de 4 şi 5 flori oferta se poate face şi în
scris, ordinea grupelor de preparare fiind următoarea:
• gustări reci şi calde;
• supe, creme, ciorbe, borşuri, supe concentrate;
• antreuri reci sau calde;
• preparate din bază;
• legume (garnituri), salate;
• brânzeturi;
• dulciuri de bucătărie, cofetărie - patiserie;
• fructe.
Aceasta este ordinea în care trebuie servite, de regulă,
preparatele la o masă, atât a la carte(la alegere), cât si atunci
când sunt meniuri dinainte stabilite.
Mise-en-place-ul înseamnă pregătirea si aranjarea mesei, a
veselei si a tacâmurilor pentru servirea preparatelor. Preparatele
reci se vor servi în veselă rece, iar cele calde în veselă caldă.

46
 La unităţile care au în dotare veselă personalizată, toate
farfuriile cu/fară preparate se vor aşeza pe masă cu emblema
spre centrul mesei.
Toate obiectele de inventar folosite trebuie să fie curate,
neciobite, ne-crăpate, nepătate şi de acelaşi model.
Pentru aranjarea meselor se procedează astfel: se aşează
faţa de masă, eventual napron (piesă de lenjerie folosită
pentru a proteja faţa de masă, de dimensiuni mici, aşezată în
colţuri), şi se marchează locul cu farfuria suport în dreptul
scaunului.
Pentru servirea la alegere, se pune cuţitul în dreapta, lângă
farfurie cu tăişul lamei spre interior, iar lingura alături cu
concavitatea în sus şi furculiţa în stânga, cu ftircheţii în sus.
Şervetul de pânză sau şerveţelul de hârtie se aşează în
stânga, lângă furculiţă.
Paharele se aşează la vârful cuţitului mare, cel de apă
nedepăşind mijlocul farfuriei.
La meniurile comandate, cu mai multe servicii, se
procedează astfel:
- Cuţitele se pun în dreapta, cel mare ca în cazul prezentat,
apoi cel de peşte şi, în afară, cel de desert, pentru
gustare. Dacă meniul cuprinde şi supă, lingura nu se
pune de la început la masă,

47
 având restricţie să nu depăşim 3 piese în fiecare parte. Se va
aduce odată cu supa. Furculiţele se pun în stânga, începând cu
cea mare, apoi cea de peşte şi în final cea de desert;
- Tacâmurile pentru desert se pun în faţa farfuriei
suport astfel: întâi cuţitul cu mânerul spre dreapta,
apoi furculiţa cu mânerul spre stânga şi în final
linguriţa de desert sau linguriţa, la fel ca şi cuţitul;
- între tacâmuri se lasă in spaţiu de circa 2-3 mm.;
- Paharele, la mese comandate, se aşează începând
de la cel de aperitiv, apoi spre stânga de vin alb, vin
roşu şi, în final cel de apă;
- în centrul mesei se pun presărătoarea de sare
sau solniţa, scrumiera şi vaza cu flori, întotdeauna
naturale.

Transportul si manipularea obiectelor

- Farfuria se prinde cu mâna stângă, cu degetul mare
circular pe margine, iar celelalte dedesubt. Se
aşează pe masă cu mâna dreaptă, prinzând-o la fel;
- Tacâmurile se transportă pe tava acoperită cu
şervet sau farfurie suport cu şervet, nu e transporta
niciodată în mână în prezenta turiştilor;

48
 • Lingurile şi furculiţele se prind cu 3 degete
de partea curbată, iar cuţitele de mâner, la limita
acestuia cu lama;
• Lingurile nu se prind de partea concavă, furculiţele
de furcheţi, iar cuţitele de lamă;
• Paharele se transportă pe tava acoperită cu şervet,
unul singur pe farfurioară cu şerveţel. Paharul se
prinde cu trei degete de picior şi cât mai aproape de
bază, la cele fără picior, dar niciodată cu toată
mâna de partea de sus;
• Paharele nu se transportă niciodată în mână.

Servirea diferitelor categorii de preparate

Pâinea
• Se serveşte pe farfurie întinsă sau coş de pâine,
înfăşurată în şervet şi se pune în centrul mesei;
• Pentru micul dejun sau pentru servirea anumitor
preparate pâinea se poate prăji si se serveşte în
acelaşi mod;
Gustările
• în funcţie de modul de prezentare, categoria
unităţii, sortimentul prezentat se adoptă unul dintre
următoarele sisteme de servire: direct, indirect, la

49
 gheridon, la farfurie sau bufet - autoservire (în special
pentru preparatele reci);
• Cel mai des se întâlneşte sistemul de servire la
farfurie, dar se poate si servi la platou, acesta se
aşează pe masă, în centru, cu tacâm de serviciu,
format din lingură şi furculiţă mare; Tacâmul se
aşează cu concavitatea în jos şi cu mânerele sprijinite pe
margini, orientate către cel care conduce
masa sau care urmează să se servească primul;
• Gustările se aranjează în farfurii de desert sau
întinse mari, la bucătărie, cât mai estetic, în
momentul aranjării se pun în farfuriile de pe masa
de lucru şi, în acelaşi loc, se pun componentele,
astfel, încât la final toate să arate la fel, să existe o
simetrie, inclusiv decorul;
• Gustările montate la cupe se preiau pe tavă acoperită
cu şervet, cu farfurii de desert cu şerveţel. Se vine
cu tava pe mână şi antebraţul stâng la masă şi se
pune acest ansamblu cu mana dreaptă, prin partea
dreaptă, în faţa clientului;
• La unităţile de 4 şi 5 flori, se oferă, după caz,
lingură şi furculiţa de desert, lingură sau furculiţa
de desert;

50
 • în funcţie de componentele gustării şi la cererea
clientului, se aduc produsele de însoţire specifice: muştar,
ceapă verde sau roşie, în obiecte de inventar
corespunzătoare.
Gustările în aspic şi piftia se preiau pe platou de porţelan
sau direct la farfurie rece. La cererea clienţilor se poate oferi:
oţet în olivieră sau în ceaşcă pe farfurioară sau muştar în
muştarieră de porţelan sau de lemn.
Gustările specifice sărbătorilor de Crăciun se preiau fie pe
platou, fie direct la farfurie (lebăr, tobă, jumări, şorici,
caltaboşi). Se oferă murături, ceapă roşie, muştar, oţet,
după preferinţele clienţilor.
La unităţile care oferă icre negre, acestea se pot prelua
fie în cutia originală, pe platou cu gheata pisată sau în pahare
speciale de cristal. Se pot servi şi în farfurie de desert.
În primul caz se serveşte de la gheridon (masă de serviciu
de pe care se efectuează diferite operaţii în faţa clientului), cu
ajutorul unei linguri de cristal sau os, unsă cu ulei, se trec
icrele din cutie în farfuria de desert rece. Se poate lasă platoul
în centrul mesei, oaspeţii servindu-se singuri, cu aceeaşi
lingură.

51
 Pentru serviciul la cupe speciale se procedează la fel ca la
cocteiluri la cupe, oferind linguriţă.
La icre negre şi roşii, precum şi icrele de somon se oferă
pâine prăjită, înfăşurată în şervet, unt lămâie.
Icrele negre şi roşii se folosesc curent pentru a pregăti
tartine, care se regăsesc în componenţa gustărilor reci
asortate, inclusiv la mese oficiale.
Icrele de crap şi ştiucă se preiau pe farfurie de desert,
aranjate frumos cu ceapă tocată, alături. Fiecare client se
serveşte singur cu o lingură de desert din farfuria care este pe
masă.
Gustările calde se preiau pe platou rotund sau oval pe
care se poate pune dantelă. Platourile şi farfuriile trebuie să
fie calde. Se oferă tacâmurile corespunzătoare farfuriei. Se
preiau curent şi direct la farfurie caldă, respectând regulile
expuse la gustările reci.
Nu se oferă în acelaşi timp gustare rece şi caldă.
Preparate lichide (supe, creme, ciorbe, borşuri,
consomeuri)
• Supele, cremele, ciorbele şi borşurile se pot servi din
supieră, la bol, individual sau direct din farfurie adâncă;

52
• La servirea din supieră pe suport cu şerveţel, se pun
la masă farfuriile adânci şi lingurile mari cu con-
cavitatea în sus, la dreapta, lângă cuţitul mare. Se
poate servi prin stânga, luând luşul (polonic special
pentru servire) cu mâna dreaptă şi punând întâi
bucata de carne, apoi zarzavatul cu zeamă şi la
sfârşit puţină „faţă". Supieră se poate lăsa în centrul
mesei, clienţii servindu-se singuri cu cât doresc;
• Holurile se preiau pe tavă acoperită cu şervet, alături de
farfuriile de desert, cu şerveţel. Se pune bolul pe farfuria de
desert şi acest ansamblu prin dreapta, cu mâna dreaptă. Se
oferă lingură de desert;
• Deşi este mai dificil se poate servi şi la farfuria
adâncă, se montează de la bucătărie şi se preiau pe
un suport;
• La cererea clienţilor se oferă produse de însoţire:
ardei iute verde sau murat, smântână, mujdei,
hrean) care se aduc înainte sau în acelaşi timp cu
preparatele. Ardei se preiau pe farfurie suport,
ceaşcă de ceai sau în pahar cu apă, cei verzi, pe
suport. Se aşează pe masă, în centru;
• Smântână se preia în sosieră sau în ceaşcă, cu

53
 lingură de desert sau linguriţă. Se pune pe suport şi apoi pe
masă. Nu se pune smântână în ciorbe şi borşuri fără acordul
clientului;
• Mujdeiul se preia în ceaşcă pe farfurioară cu
linguriţă şi se pune în centrul mesei;
• Hreanul se preia în sosieră sau ceaşcă pe suport, cu
linguriţă şi se aşează în centrul mesei;
• Pentru borşul din cap de crap sau miel, acesta se
poate pune pe un platou mic sau farfurie întinsă
fierbinte. Se serveşte borşul din supieră în maniera
prezentată. Se oferă farfurie pentru oase, care se
poate pune în centru, sau pentru un singur client, la
vârful furculiţei, şi bol pentru clătirea degetelor
• Borşul pescăresc, care are în componenţă bucăţi de
peşte ne-dezosat, se preia din supieră şi se serveşte
în maniera prezentată. Se oferă lingură mare, cuţit
si furculiţă de peşte, farfurie pentru oase, bol
pentru clătirea degetelor;
• Consomeul (supă concentrată, degresată) se preia
în ceaşcă specială, cu una sau două tortiţe. Se pune
pe suportul său şi apoi pe farfuria de pe masă. Se
oferă lingură de desert.

54
Pestele

• Preparatele de peşte se preiau în platouri pescăreşti

(ovale sau alungite) calde sau reci, în funcţie de
natura acestora;
• Se servesc în farfurie întinsă mare, caldă sau rece,
cu tacâmuri de peşte;
• Dacă peştele nu este dezosat, se oferă o farfurie
pentru oase;
• Peştele servit întreg se aşează pe farfurie, cu capul
spre stânga şi burta către client, iar legumele în
partea opusă;
• La preparatele din peşte prăjit sau la grătar, lămâia
se taie pe jumătate şi se pune pe farfurie de desert
sau suport de ceaşcă de ceai, cu pulpa în sus;
• Saramura de crap porţionată se preia şi se serveşte
în farfurie întinsă cu sos;
• Mămăliga se serveşte porţionată de la bucătărie şi în
farfurii - suport, de ceaşcă de ceai şi se aşează la
vârful furculiţei. Se oferă, la cerere mujdei în
dozator sau ceaşcă şi ardei iute sau murat;
• Prin excepţie, la mesele pescăreşti meniul poate fi
întocmit cu mai multe specialităţi de peşte. După

55
 servirea fiecărui preparat se face debarasarea şi se
înlocuiesc tacâmurile.

Servirea antreurilor
Preparatele din paste făinoase se preiau pe farfurii
întinse sau adânci. Spaghetele se montează în farfuria adâncă
şi se preiau pe suport; se servesc prin dreapta, cu mâna
dreaptă, oferind clientului lingură mare în stânga şi furculiţa
mare, în dreapta.
Macaroanele (cu unt şi brânză, gratinate, milaneze, cu
ciuperci si sos tomat) se preiau în farfurii întinse calde şi se
servesc în maniera prezentată. Se oferă cuţit şi furculiţă mare.
La cerere se poate aduce caşcaval ras în farfurie de desert, cu
lingură de desert si sos tomat în flacon.
Sufleurile se preiau în vasul în care au fost pregătite.
Se aşează vasul pe farfuria de desert cu şerveţel. Cel care
serveşte o preia în mâna stângă, o transportă la masă şi se
serveşte prin partea dreaptă, cu mâna dreaptă. Se oferă, în
principal la unităţile de 4 şi 5 flori, lingură şi furculiţă de
desert. Serviciul trebuie efectuat foarte rapid şi trebuie
anunţat clientul că vasul este foarte fierbinte.

56
 Creierul la grătar si pane se preia în farfurie întinsă, caldă,
cu garniturile adecvate.
Preparatele din ouă se preiau şi se servesc diferenţiat în
funcţie de modul de preparate si natura mesei:
Ouăle fierte tari, în coajă se preiau câte două la porţie pe
farfurie de desert caldă. Se oferă farfurie pentru coji şi cuţit
şi furculiţă de desert.
Ouăle fierte moi se preiau în pahar de ouă de porţelan sau
inox, pe farfurioară. Se aşează pe farfuria de desert, iar al
doilea ou alături de acesta. Se oferă cuţit de desert si linguriţă.
Ouăle la pahar se preiau în pahare speciale, mate sau în
lipsa acestora în ceşti de cafea. Se aşează paharul sau ceaşca pe
farfurie de desert cu şerveţel si se serveşte prin dreapta. Se
oferă linguriţă, care se pune pe farfurie, lângă pahar. Cel care
le porţionează trebuie să fie atent să nu păteze paharul prin
exterior sau să cadă resturi de coajă în interior.
La ouă fierte în coajă şi la pahar trebuie respectat timpul
de fierbere solicitat de client.
Ouă ochiuri pregătite în capac de inox, se preiau pe
farfurie de desert cu şerveţel şi se servesc prin dreapta. Cele
două tortite trebuie aşezate simetric, în dreapta,

57
respectiv stânga. Se oferă cuţit şi furculiţă de desert, dar pentru
cele cu gălbenuşul moale se poate oferi lingură de desert.
Omleta se preia în farfurie întinsă sau de desert şi se
serveşte prin dreapta. Se oferă cuţit şi furculiţă cores-
punzătoare farfuriei. La cererea clienţilor se poate aduce
ceapă verde, ceapă roşie, ardei gras, roşii, ridichii în farfurii
de desert.

Servirea preparatelor de bază

Minuturile - se prepară la grătar şi se preiau la farfurie
întinsă cu garniturile adecvate. Se aşează cu tranşa de carne
spre client, iar garniturile în partea opusă.
Mixed - grill (cotlet şi muşchi de porc, antricot de vacă,
ficat şi muşchi de viţel şi de porc, creier, cârnă-ciori, mici,
piept de pui) se aleg 3-4 componente şi se pregătesc la
grătar. Se preiau în farfurie întinsă mare cu garniturile
adecvate.
Preparatele cu sos (chiftele marinate, soteuri, tochitură) se
preiau în farfuria mare întinsă.
Sarmalele - se preiau în farfurie întinsă. Montarea trebuie
făcută cu atenţie, sarmalele să fie uniforme, fără

58
a avea foile desfăcute, trebuie aşezate spre client, iar varza în
partea opusă. Costiţa se pune pe varză.
în anumite zone, sarmalele se pregătesc în vase de lut
smălţuite, care în final se introduc la cuptor. Se preia vasul
scos din cuptor pe o farfurie, se pune capacul şi se duce la
masă. Se aşează în centru şi se oferă o lingură mare cu
mânerul lung, cu care se servesc clienţii în farfuriile întinse,
calde.
Musacaua - se porţionează la bucătărie, din tavă, de regulă
în formă pătrată. Se montează în farfurie întinsă. La cererea
clientului se oferă smântână.
Pilaful şi rizotoul - se montează în farfurie de la bucătărie,
cu luşul sau ceaşca de ceai şi bucata de carne sau ficăţei alături.
Se aşează în faţa clientului prin dreapta, cu mâna dreaptă, cu
bucata de carne sau ficăţei către client. La rizoto milanez,
ciupercile şi şunca se pun în formă.
Ciolanul de porc si de viţel se dezosează de la bucătărie,
se pun tranşele de carne spre client şi fasolea sau varza în
partea opusă.
La preparatele care au o componentă de carne şi diverse
legume se procedează astfel: se pun transele de carne spre
client si legumele sau alte componente în partea opusă.

59
 Preparatele din legume fără carne (ciulama de ciuperci,
iahnie de fasole, ghiveci de legume etc.) se preiau şi se
servesc la farfurie.
Puiul la ceaun sau la rotisor - se poate tranşa la
bucătărie, dar se poate aduce şi întreg pe platou de porţelan
şi se efectuează operaţiunea la masă. Se lucrează cu un
cuţit şi cu o furculiţă, astfel încât bucăţile rezultate să aibă
pielea intactă şi să nu rămână carne pe carcasă.
Muşchiul de porc împănat se pregăteşte fie la grătar,
dat prin mălai, fie la cuptor, la tavă. Se tranşează la bucătărie
sau la masă. Se taie perpendicular, felii egale de 1/2 cm.
Muşchiul de vacă - întreg, preparat la cuptor, se
tranşează la fel, dar se taie puţin oblic şi feliile mai groase.
Servirea sosurilor
Sosurile pregătite în bucătărie, calde sau reci, se preiau
în sosieră de inox sau porţelan, pe suport cu şerveţel, cu
lingură de sos sau de desert, în lipsa sosierei se preiau în
ceaşcă. Se serveşte de către gazdă sau i se poate oferi
clientului posibilitatea să se servească singur

60
cu cât doreşte. Ceea ce rămâne se lasă pe masă, clientul putând
să îşi mai pună dacă mai doreşte.
Sosurile în flacoane industriale se aduc pe tavă acoperită
cu şervet şi se pun pe masă, în centru sau unde se găseşte loc.
Servirea salatelor
Salatele se montează în salatiere individuale, pătrate sau
rotunde. Se pun pe farfurii de desert cu şerveţel şi se aduc în
sala de servire. Se aşează prin stânga, la vârful furculiţei. Dacă
spaţiul nu permite, la unităţile de l, 2, 3 flori se pot pune pe
masă şi fără suport, dar întotdeauna în stânga aproape de zona
vârfului furculiţei. Se aduce oliviera la masă.
Murăturile asortate se pot prelua şi în salatieră mare, pe
farfurie cu şerveţel. Se aşează în centru cu tacâm de
serviciu: lingură şi furculiţă mare.

Servirea brânzeturilor
Brânzeturile se preiau pe platouri rotunde sau planşete
de lemn, acoperite cu şervet de pânză, si se pun masă. Se oferă
farfurie de desert, cuţit şi furculiţă de desert. Se pot porţiona
dinainte şi servi în farfurii de

61
desert. Se oferă unt, pâine prăjită şi diferite condimente, după
preferinţa clienţilor.

Servirea deserturilor
Toate deserturile se servesc de obicei în farfurii de desert.
Prăjiturile de casă - se preiau pe farfuria de desert şi se
servesc prin dreapta, cu mâna dreaptă, cu linguriţa alături sau
aşezată de la început pe masă.
Tortul - se aşează pe farfuria de desert, aşa cum este tăiat
din bucata mare, în picioare, cu vârful ascuţit spre client. La
unităţile de 4 şi 5 flori se oferă lingură si furculiţă de desert,
la celelalte doar linguriţă.
Îngheţata la cupe - cupele se preiau pe tava acoperită cu
şervet şi farfuriile alături cu linguriţele specifice. Se pune pe
masă o cupă pe farfurie şi linguriţa alături, cu concavitatea în
sus. Se pune farfuria în fata clientului cu mâna dreaptă pe
partea dreaptă.
Budincile - se preiau în farfurii de desert calde şi se
servesc aşa cum am arătat. La cele cu brânză de vaci şi din
gris cu sos de vin se oferă lingură de desert sau linguriţă, iar
celelalte cuţit şi furculiţă de desert, în acelaşi fel, se preiau
si se servesc clătitele, papanaşii,

62
stradelele, plăcintele, oferind şi cuţit şi furculiţă de desert.
Laptele de pasăre se preia în compotiere sau boluri şi se
pun pe farfurie de desert cu şerveţel. Se serveşte prin dreapta,
oferind lingură de desert.
Crema de zahăr ars - se preia în farfuria de desert, se
transportă şi se serveşte în maniera prezentată, oferind
lingură de desert sau linguriţă.
Mere la cuptor si cele în foietaj - se preiau în farfurii
de desert şi se servesc prin dreapta. Se oferă cuţit si furculiţă
de desert.
Salata de fructe - se montează în cupe care se preiau şi se
servesc sub formă de cocteil. Se oferă lingură de desert sau
linguriţă, în funcţie de mărimea cupei si de componenţă.
Baclavalele si sarailiile - se pe farfuria de desert, se oferă
lingura şi furculiţa de desert, în special la unităţile de 4 şi 5
flori sau linguriţă la celelalte.
Există deserturi care se pot consuma cu mâna (fursecuri,
chec, cornuleţe). Acestea de pun pe platou rotund de sticlă
sau oval de porţelan si se aşează în centrul mesei. Se oferă
farfurie de desert.

63
Servirea fructelor
Fructele se aduc în fructiere sau coşuleţe speciale şi se pun
de regulă în centrul mesei. Se oferă clienţilor farfurii de
desert, cuţit, furculiţă de fructe, în lipsa acestora, se poate
oferi cuţit şi furculiţă de desert.
La unităţile de 4 şi 5 flori pentru cireşe, prune, struguri
şi caise se recomandă aducerea găletuşei cu apă rece şi
gheaţă pentru a da posibilitatea clienţilor să le consume reci,
dacă doresc. Se oferă tacâm de serviciu, format din lingură şi
furculiţă de desert, cu care clienţii trec cireşele, prunele şi
caisele din găletuşă în farfuria de desert. Strugurii se prind
cu mâna de codiţă şi se introduc o dată sau de două ori în apa
rece şi apoi se trec deasupra farfuriei de desert. Fructele
menţionate se consumă cu mâna. Se oferă bol pentru
clătirea degetelor.
La unităţile de l, 2 şi 3 flori, fructele se aduc în fructieră,
farfurie adâncă sau întinsă, flecare client având farfurie de
desert. Se consumă cu mâna, clientul având la masă,
şerveţele.
Căpşunele, fragii, zmeura, murele se curăţă de codiţe şi
pot fi oferite natur, cu zahăr sau frişca, iar fragii şi zmeura
se pot oferi si cu smântână.

64
 Se preiau la unităţile de 4 şi 5 flori în holuri de supă,
compotiere, cupe de îngheţată, sau de şampanie. Acestea se
pun pe tava acoperite cu un şervet, împreună cu farfurii de desert
cu şerveţel. Se pune obiectul cu fructe pe farfurie şi apoi acest
ansamblu pe masă, prin dreapta, cu mâna dreaptă.
Când se serveşte cu smântână sau cu frişca, se recomandă
lingură şi furculiţă de desert, iar în celelalte situaţii se oferă
lingură de desert sau linguriţă, după caz.
Pepenele galben se poate pregăti dinainte. Se taie felii, se
curăţă de seminţe şi nervuri, se aduce la masă pe farfurii de desert.
Se oferă cuţit şi furculiţă de fructe. Tăiat în două, pepenele
galben se poate servi si umplut cu îngheţată de vanilie, frişca, sos
de ciocolată. Se preia în farfurie de desert. Se oferă lingură de
desert.
Pepenele verde se taie felii, se preia pe platou oval de
porţelan, se aşează la masă în centru. Se oferă farfurie întinsă,
mare sau de desert şi tacâmurile corespunzătoare. Se oferă bol
pentru clătirea degetelor.
Merele, perele, portocalele, mandarinele şi bananele se
preiau în fructiere sau în coşuleţe de fructe şi se transportă în mâna
stângă. Se pun în centrul mesei.
Piersicile si caisele - după ce se spală, se curăţă de

65
codiţe, se şterg şi aşează estetic în fructieră, cu partea de la
codiţă în jos.
Alunele, migdalele, fisticul - se preiau în platou mic sau în
fructieră mică, joasă, de inox, pe care se poate pune dantelă.
Se aşează în centrul mesei, cu lingură de desert, fiecare client
având o farfurioară - suport de ceaşcă de ceai şi servindu-se
singur cu ceea ce doreşte.

II. Asocierea preparatelor cu băuturi

• Nu există reguli fixe cu privire la asocierea

preparatelor cu băuturile, cu prioritate trebuie să fie
luată în considerare preferinţa clientului.
• La începutul mesei se oferă o băutură aperitiv. La
preparatele lichide de obicei, nu se servesc băuturi,
dar la ciorbele concentrate din peşte se poate oferi
o băutură aperitiv sau vin.
• La preparatele din peşte si fructe de mare se oferă
vinuri albe seci şi demiseci.
• La antreuri se oferă vinuri albe, seci, demiseci,
roze, sau chiar roşii, lejere.
• La preparatele de bază se oferă vinuri roşii seci şi
demiseci, mai puternice la cărnurile roşii şi mai uşoare

66
 la cele albe. Sunt o serie de preparate din carne de pasăre
la care se asociază vinuri albe, seci şi demiseci
• La brânzeturi se continuă cu vinul, de la preparatul
de bază. Toate vinurile se armonizează cu brânzeturile,
cu excepţia celor dulci.
• La desert se oferă vinuri dulci, inclusiv vin
spumant, şampanie. Nu se recomandă vinurile la
deserturile pe bază de ciocolată, la îngheţată şi la
fructe natur.
• La cafea se oferă băuturi digestive: coniacuri,
lichioruri, rachiuri, brandy.

III. Servirea băuturilor

• Un singur pahar se preia pe farfuria de pâine sau de

desert cu şerveţel, prinzând talpa cu degetul mare
de la mâna stângă.
• Paharele cu băuturi nu se transportă niciodată în
mână.
• Cănile şi carafele se transportă în mână, dar câte
una se poate şi pe farfurie cu şerveţel.
• Sticlele cu băuturi se transportă în mână: se prinde
prima sticlă cu degetele inelar şi mic de o parte şi

67
cu cel mare de cealaltă parte, fixând-o în podul palmei; se
ia a doua sticlă şi se prinde între degetele inelar şi mijlociu,
folosind şi degetul arătător. Paharele
• Paharele folosite pentru servirea băuturilor se aleg
în funcţie de caracteristicile acestora, de regulă
incolore, fără decoruri, curate, fără defecte, elegante.
• Alegerea paharului este important pentru consuma
rea şi savurarea unui vin. Paharele trebuie să fie
perfect transparente, fără nici o urmă de altă
culoare pentru a se putea vedea culoarea vinului.
• Deschiderea la partea superioară a paharului
trebuie să fie lejer îngustă pentru a permite concentrarea
parfumurilor.
• Paharul trebuie să fie fin pentru a nu se interpune
dezagreabil între vin şi gura degustătorului.
• Paharul este necesar să aibă picior întrucât acesta
contribuie la eleganţă paharului. Talpa trebuie să fie
cât mai groasă şi grea pentru a asigura stabilitatea.
• Corpul paharului trebuie să fie destul de înalt şi
larg pentru ca prin suprafaţă de expunere să poate
pune în valoare calităţile vinului.
• Paharele pentru vinul alb trebuie să fie înalte

68
 pentru a preveni creşterea temperaturii la atingerea
acestuia cu mâna.
• Paharele în care se serveşte vinul spumant trebuie
să aibă o formă elegantă corespunzătoare calităţii şi
prestigiului vinului.
• Paharul ideal este transparent, neted şi trebuie să aibă o
formă funcţională. Acesta nu trebuie să aibă gura prea
largă pentru a nu grăbi eliminarea bulelor de bioxid de
carbon, care face ca perlarea să fie mai scurtă.
• Cupa de şampanie nu este recomandată întrucât
favorizează eliminarea rapidă a bulelor de bioxid
de carbon. Tradiţia a impus paharul în formă alun
gită numit „ flute a champagne". De asemenea, este
acceptat şi paharul „lalea", având partea superioară
mai închisă.

Servirea băuturilor alcoolice

Servirea aperitivelor
Rachiurile naturale se servesc răcite în pahare -balon
mici, fără gheaţă.
Afinată si vişinata - se servesc în pahare aperitiv
suficient de mari, astfel încât acestea să nu fie pline când
sunt aduse la masă.

69
 Ţuica fiartă - se preia în ceainice de porţelan sau
ceramică şi se serveşte în ceşti din aceleaşi materiale.
Paharele de aperitiv se debarasează înainte de a se servi
vinul.
Servirea vinului
Temperatura optimă se servire a vinului
• Regula generală este că vinurile albe se servesc mai
reci decât cele roşii. Ca un principiu general, vinu
rile albe, roze şi roşii tinere se răcesc, iar cele roşii
vechi se servesc la temperatura de 15 -18 grade C.
• Vinul îşi pierde calităţile din cauza căldurii, mai
mult, decât a frigului. Un vin servit foarte rece se
poate încălzi foarte repede, fie de la căldura din
cameră, fie de la ţinerea paharului în mână. în
schimb un vin foarte cald, este greu de a fi împrospătat şi
plăcerea de a-1 bea riscă a fi compromisă.
• în principiu nici un vin nu trebuie servit la mai mult
de 18 - 19 grade C. Servirea vinurilor cu unul sau
două grade în plus nu afectează gustul acestora.
Se va evita :
• utilizarea congelatorului la răcirea vinurilor şi oferirea
cuburilor de gheaţă clientului pentru a fi puse în vin;
• încălzirea în exces a vinurilor roşii;

70
• trecerea bruscă a vinurilor de la o temperatură
la alta;
Servirea băuturilor digestive
• Se servesc la sfârşitul mesei împreună cu cafeaua.
• Coniacul se serveşte în baloane de 300 - 500 ml.
• Lichiorul se oferă în cantitate de 25 ml, la tempera
tura de 16-20 de grade. Anumite lichioruri pot fi
servite şi reci. Se servesc în cupe mici de lichior -
cele simple, iar în cupe mari - cele fine.
Servirea băuturilor nealcoolice
• Apa minerală - se decapsulează şi se serveşte în
paharul de apă. Se toarnă jumătate în pahar.
• Apa potabilă - se preia în căni care se transportă în
mâini şi se depun la consolă. Se serveşte prin
dreapta, cu mâna dreaptă. Dacă trebuie răcită se
pun cuburi de gheaţă.
• Băuturile răcoritoare - se preiau în sticle, cutii,
pahare sondă sau tumblere.
• Cafeaua - se serveşte în ceşti mici cu suport. Se
preiau ceştile şi suporturile pe tava acoperită cu
şervet.
• Cafeaua turcească se serveşte îndulcită, celelalte
tipuri de cafea cu zahărul separat, în acest caz se

71
 oferă linguriţa de cafea. Pentru zahărul vrac se oferă
zaharniţa cu cleşte pentru zahărul cubic şi linguriţa pentru
cel tos. Pentru zahărul preambalat se procedează astfel: se
ridică ceaşca şi se aşează pe prima farfurie din teanc, apoi
se pune zahărul spre emblemă şi linguriţa la dreapta. Se
oferă farfurioara pentru ambalaje. Totul se pune în faţa
clientului prin partea dreaptă, farfuria fiind cu emblema
spre centru, ceaşca cu mânerul spre dreapta.
• Dacă sunt mai multe persoane, plicurile de zahăr se
pot pune pe o farfurie de desert care se aşează în
centrul mesei.
• Ceaiul - se oferă de obicei la micul dejun, dar şi în
restul zilei la cererea clienţilor.
Se preia ceainicul cu apa fierbinte pe o farfurie de desert cu
şerveţel. Produsele de însoţire se preiau separat: plicul de ceai şi
zahărul preambalat pe o farfurioară, feliile de lămâie tăiate
uniform pe o farfurioară, cu furculiţa specială, laptele sau frişca
lichidă în plic sau preambalate pe suport cu şerveţel. Se pun
toate acestea pe o tavă acoperită cu şervet şi se ridică ceştile de
la masa caldă. Se aşează farfuriile cu produsele de însoţire în
centrul mesei, ceaşca pe farfuria suport cu toarta spre dreapta
clientului.

72
3. Reguli de comportament în
relaţiile cu turiştii

Din ce în ce mai mulţi turişti, atât din ţară cât şi din

străinătate, preferă să-şi petreacă vacanţele la pensiunile rurale,
pentru că îşi doresc să uite de zilele obişnuite si să evadeze în
natură, unde îşi pot găsi liniştea dorită.
Care ar fi regulile de comportament în relaţiile cu oaspeţii/
turiştii?
Sunt două etape în primirea oaspeţilor/turiştilor.
Prima etapă este pregătirea primirii oaspeţilor/clienţilor,
care cuprinde:
înainte de sosirea clientului:
• Verifică situaţia rezervărilor;
• Ia cunoştinţă de solicitările speciale;
• Stabileşte şi pregăteşte primirea oaspeţilor/
clienţilor VIP şi oaspeţilor/clienţilor fideli (flori,
fructe, băuturi etc.);
• Pregăteşte camerele conform rezervărilor;
• Organizează activitatea de gastronomie.

A doua etapă este primirea oaspeţilor/clienţilor: La sosirea

oaspeţilor/clienţilor:
• Priveşte-i în faţă;

73
• Zâmbeşte-le;
• Salută-i;
• Înlesneşte-le accesul în spaţiile pensiunii;
• Acordă-le ajutor la transportul bagajelor;
• Identifică rezervarea;
• Adresează-te cu apelativul doamnă/domnule,
urmate de numele de familie;
• Prezintă-le pensiunea cu serviciile de bază şi cele
suplimentare, facilităţile oferite;
• Prezintă-le camerele disponibile şi spaţiile comune;
• Comunică-le tarifele;
• Repartizează-le camerele în funcţie de cerinţe;
• înregistrează oaspeţii/clienţii conform metodologiei şi
prevederilor legale;
• încasează, după caz, anticipat, contravaloarea
serviciilor;
• însoţeşte-i în cameră;
• Explică-le modalitatea de utilizare a cheii;
• Informează-i cu privire la dotările camerei.
Salutul:
• Este cald, cordial, neconvenţional, exprimă bucuria
de a primi oaspeţii;
• Este însoţit, când este posibil, de numele clientului

74
 şi, în funcţie de situaţie, de alte formule de politeţe.
Atenţie! întotdeauna gazda salută oaspeţii. Zâmbetul:
• Nu costă nimic, dar efectul lui este nemăsurat;
• Exprimă generozitate, îmbogăţeşte atât pe cel care
îl primeşte, cât şi pe cel care îl dăruieşte;
• Crează o stare de bine, este un semn de prietenie;
• Este ca un fulger, dar amintirea lui poate dura o
viaţă;
• Nu poate fi cumpărat, împrumutat, furat; el
aparţine fiecăruia şi poate fi doar dăruit;
• Dacă unii nu-şi pot oferi zâmbetul lor, de ce să
nu-1 oferiţi pe al dumneavoastră;
• Este odihnitor pentru cei osteniţi, speranţă pentru cei
descumpăniţi, bucuria pentru cei trişti, supăraţi;
Atenţie: 72 de muşchi sunt antrenaţi într-o grimasă, şi doar 14
într-un zâmbet, ce alegeţi? Ascultarea oaspeţilor/clienţilor:
• Acordă-le toată atenţia;
• Manifestă interes pentru ceea ce spun;
• Nu-i întrerupe;
• Reţine şi punctează elementele importante;
• Notează dacă este cazul.

75
 Care sunt greşelile în comportamentul faţă de
oaspeţi/clienţi:
• Tratarea oaspeţilor/clienţilor cu apatie;
• Refuzul de a răspunde, de a ajuta oaspeţii/clienţii;
• Manifestarea tendinţei de a scăpa de ei, de a-i expedia;
• Atitudine rece, distantă;
• Tratarea cu superioritate;
• Atitudine mecanică, fără a ţine seama de personalitatea
oaspeţilor/clienţi;
• Abordarea de tip robot, fără a ţine seama de problemele
oaspeţilor/clienţilor.
Comportamentul faţă de oaspeţi/clienţi contribuie
hotărâtor la formarea impresiei, a celei stări care va rămâne,
va dăinui şi pe care o va transmite.
Atenţie: oaspeţii/clienţii mulţumiţi îşi transmit
impresiile, influenţând pozitiv 4-5 persoane, în schimb cei
nemulţumiţi influenţează negativ decizia a 9-10 persoane.
Deviza care trebuie să ne însoţească în comportamentul cu
ospeţii/clienţii este „Clienţii noştri - oaspeţii noştri!":
• Sunt cele mai importante persoane;
• Noi depindem de ei, nu ei de noi;
• Sunt scopul activităţii noastre;

76
 • Ne fac o favoare că vin la noi, nu noi le facem o
favoare că îi primim;
• Sunt fiinţe cu sentimente şi emoţii, nu o cifră statistică;
• Trebuie trataţi aşa cum am dori să fim trataţi noi;
• Ei ne ajută să continuăm şi să dezvoltăm afacerea.
Atenţie: este important ce le oferi oaspeţilor/clienţilor,
dar şi cum le oferi.
Ce aşteptă oaspeţii/clienţii:
• Solicitudine;
• Promptitudine;
• Eficienţă.
Pentru a afla ce îşi doresc oaspeţii/clienţii:
• Observă-i!
• Ascultă-i!
• Răspunde-le!
De ce trebuie să aflăm ce-şi doresc oaspeţii/clienţii?
• Pentru a-i cunoaşte mai bine;
• Pentru a le oferi serviciile pe care şi le doresc;
• Pentru a-i trata într-o manieră personalizată.
Ce nu vor să ştie oaspeţii/clienţii:
• Că sunteţi obosit;
• Că lucraţi peste program;
• Că aveţi probleme personale.

77
 • Ne fac o favoare că vin la noi, nu noi le facem o
favoare că îi primim;
• Sunt fiinţe cu sentimente şi emoţii, nu o cifră statistică;
• Trebuie trataţi aşa cum am dori să fim trataţi noi;
• Ei ne ajută să continuăm şi să dezvoltăm afacerea.
Atenţie: este important ce le oferi oaspeţilor/clienţilor,
dar şi cum le oferi.
Ce aşteptă oaspeţii/clienţii:
• Solicitudine;
• Promptitudine;
• Eficienţă.
Pentru a afla ce îşi doresc oaspeţii/clienţii:
• Observă-i!
• Ascultă-i!
• Răspunde-le!
De ce trebuie să aflăm ce-şi doresc oaspeţii/clienţii?
• Pentru a-i cunoaşte mai bine;
• Pentru a le oferi serviciile pe care şi le doresc;
• Pentru a-i trata într-o manieră personalizată.
Ce nu vor să ştie oaspeţii/clienţii:
• Că sunteţi obosit;
• Că lucraţi peste program;
• Că aveţi probleme personale.

77
 Care ar fi cheia succesului acestui gen de turism?
În primul rând nu trebuie să lipsească confortul deja
obişnuit: atmosfera de locuit individuală, grupul sanitar şi cel
mai important o primire caldă şi prietenoasă.
În al doilea rând calitatea serviciilor, precum si
diversitatea ofertei.
Toţi cei care se ocupă cu primirea turiştilor/oaspeţilor,
mai devreme sau mai târziu trebuie să se întrebe: dacă pun la
dispoziţia oaspeţilor/clienţilor o ofertă completă, cărui grup
de turişti se adresează şi de ce au ales o pensiune rurală.
Pentru ofertele speciale se ia în consideraţie specificul
zonei respective şi grupa de turişti vizată: familie cu
copii, generaţii mai în vârstă, sportivi, cluburi şi asociaţii
profesionale, handicapaţi.
O familie cu copii, ca să se bucure din plin de
vacantă, îşi doreşte:
• Animale, cu care ar putea să se joace copiii, pentru
că o gospodărie ţărănească cu multe păsări şi animale
este adeseori atât de fascinantă pentru copii,
încât jocurile trec pe locul doi;
• O încăpere special amenajată pentru joacă atunci
când timpul nu le permite să iasă afară, în care să

78
 aibă pensule pentru pictat, hârtie de desen, cuburi de
lemn, diferite jocuri;
• Cărţi şi jocuri de agrement atât pentru cei mici, cât
şi pentru cei mari;
• Organizarea unor evenimente speciale cum ar fi:
serbări pentru copii cu diverse concursuri, excursii
cu picknic la pădure sau lângă apă, raliu cu
biciclete etc. ;
• Dotarea cu paturi mici pentru copii;
• îngrijirea temporară a copiilor, dat fiind faptul că
mulţi părinţi ar dori să facă o drumeţie, să meargă
la cumpărături sau să poată pleca într-o seară, fără
sa aibă copii cu ei.
Sunt grupuri de turişti care le place foarte mult
natura - care ar fi dorinţele lor?
• Să scape pentru o vreme de lumea „tehnologică si
gălăgioasă" - pentru aceasta cele mai potrivite sunt
pensiunile sau casele de vacanţă situate în afara
localităţilor şi înconjurate de multă verdeaţă;
• Concediul să-1 petreacă individual sau cu un grup
la fel de interesat de apropierea de natură;
• Să poată să mediteze în linişte;
• Să mănânce cât se poate de natural - în acest

79
 sens produsele din propria gospodărie sunt foarte
apreciate;
De asemenea gazdele şi oaspeţii trebuie să fie pe aceeaşi
lungime de undă în ceea ce priveşte apropierea de natură.
Ce-şi doresc generaţiile mai în vârstă?
• O casă liniştită şi o grădină îmbietoare;
• Camere bine încălzite;
• O cameră specială destinată lecturii, TV;
• Camere cu grup sanitar propriu şi prag de intrare la
duş sau cadă cât mai accesibilă;
• Paturi apropiate de poziţia corpului (nu prea joase)
şi mobilier comod pentru şedere;
• Lumini de orientare pe holuri şi la trepte;
• Posibilitatea de a aduce animale de casă cu ei
(pisică, câine);
• Posibilitatea de a urmări programele TV;
• O masă asortată şi o mâncare bună sunt deosebit de
apreciate de seniori.
Care ar fi, de exemplu, câteva din dorinţele acelora
care le place sportul:
• Pensiuni cu locuri special amenajate pentru călărie,
pescuit, golf, tenis;

80
 • Locuri corespunzătoare pentru depozitarea
rucsacelor, cizmelor, skiurilor, bicicletelor;
• Gospodăriile cu cai ar putea să ofere loc pentru
călărie şi iniţierea în călărie; de asemenea trebuie
avută în vedere şi costumaţia necesară;
• Pentru ski şi plimbările cu bicicleta cunoaşterea
anumitor trasee turistice.
Cluburile şi asociaţiile profesionale caută următoarele
avantaje:
• Să aibă încăperi speciale, dacă este vorba de
programe recreative pentru pictat, ţesut, olărit, tors;
• O ofertă gastronomică deosebită şi posibilităţi de petrecere a
timpului liber cum ar fi: seri muzicale, vizitarea
obiectivelor turistice din zonă, plimbări cu maşina;
• în funcţie de peisaj şi de receptivitatea turiştilor,
oferta poate fi însoţită şi de un program suplimentar,
de exemplu, plimbări cu bicicleta.
Grupurile de turişti cu probleme mai deosebite sunt
handicapaţii. Aceste grupuri necesită condiţii speciale de
cazare, cunoştinţe deosebite ale gazdelor, de exemplu, când e
vorba de handicapaţii mintali, îndeosebi lor trebuie să li se
creeze o atmosferă primitoare Şi caldă din partea gazdelor
şi a celorlalţi oaspeţi. Pentru

81
handicapaţii în cărucior accesul în camere, la baie, trebuie
să fie facil (fără scări sau praguri). Cel mai important în
cazul acestor grupuri de turişti este să fie priviţi si trataţi ca
nişte oameni normali.
O altă componentă a succesului ar fi aranjarea şi dotarea
pensiunii: tapet, covoare, perdele, mobilă, lămpi - toate
armonizate în aşa fel încât să se obţină un stil al casei şi un
climat plăcut. Alegerea lor trebuie să corespundă scopului
pentru care sunt folosite, iar îngrijirea lor să fie practică,
uşoară şi igienică.
Dotările de bază al unui dormitor ar fi: paturile, dulapul sau
şifonierul, dulap pentru rufe, locul pentru scris, un scaun
pentru fiecare persoană, lămpile pentru citit, coşul pentru
hârtii. Iar ca dotări suplimentare, dormitorul ar trebui să mai
aibă: fotolii, pat pentru copii, masă, veioză, comodă pentru
rufe, oglindă de perete, radio, TV si loc pentru valize.
În ceea ce priveşte patul, în dormitor, ar trebui să conţină:
saltea din pene sau burete, plapumă sau dună, perne,
cearceafuri, eventual o pătură pentru zi şi lenjerie de pat care
să poată fi spălată.
Aceste dotări sunt valabile atât pentru camerele cu un
pat, cât şi pentru cele cu două.

82
 În ziua de astăzi oaspeţii/clienţii îşi doresc ca fiecare
cameră să aibă grupul sanitar propriu. Grupul sanitar trebuie
să aibă suficient spaţiu de mişcare între obiectele
sanitare, pereţi şi podele rezistente la umezeală, o bună
aerisire, posibilitate de încălzire în toate anotimpurile. Ca
dotare grupul sanitar conţine: chiuvetă, oglindă cu stativ sau
dulăpior cu oglindă, cadă de duş, cabină sau cadă de baie,
WC (rezervor pentru apă cu zgomot redus şi presiune mare a
apei), bare şi cârlige pentru prosoape, corpuri de iluminat,
prize şi aparat pentru încălzit apa. Sunt de preferat duşurile
din motive de igienă. Această dotare este pentru camerele cu
un pat sau cu două paturi.
Camera de zi, unde se ia şi masa, trebuie să fie foarte
spaţioasă şi luminoasă. Mobilarea ei se va face ţinând cont
de capacitatea de cazare pe care poate o are pensiunea. Ca
dotări ea are: mese, scaune şi/sau colţar, dulap pentru veselă,
lămpi (pe tavan, pereţi), veioze, iar suplimentar poate să
aibă canapea, masă pentru canapea, bibliotecă, televizor,
tablouri, ghivece cu flori.
Bucătăria trebuie să fie în primul rând foarte curată si bine
dotată: aragaz electric sau cu gaz (2-3 ochiuri), frigider,
chiuvetă, dulapuri normale şi de perete, aparat

83
de încălzit apa, robot de bucătărie, aparat de făcut cafea,
prosoape de mâini, feţe de masă. Vesela pentru mâncare nu
trebuie să fie în nici un caz ciobită, de preferat ar fi cea
autohtonă.
Iar pentru păstrarea ordinii, un element foarte important, este
nevoie de: garderobă, stativ pentru umbrele, dulap pentru
lenjeria de pat, de masă, prosoape, dulap pentru papuci, loc
pentru reviste şi ziare. Există o vorbă, de la o pensiune nu ar
trebui să lipsească „sarea şi detergentul".
Şi dat fiind faptul că nu numai dragostea trece prin
stomac, dar şi atmosfera de vacanţă, mâncarea are si ea o
cheie a succesului. Una din regulile importante în pregătirea
mâncărurilor este cărei categorii de oaspeţi/clienţi te
adresezi, chiar dacă fiecare are propria părere despre gustul
bucatelor. Dat fiind faptul că în ultima vreme se vorbeşte
despre calitatea ecologică/ naturală a mâncării, o importanţă
deosebită o au produsele din gospodăria proprie.
Zarzavaturile, fructele, lactatele, brânzeturile, reprezintă
pentru oaspeţii/clienţii pensiunii simbolul vieţii sănătoase.
Aceste produse pot fi date oaspeţilor/clienţilor ca un cadou
la plecare pentru cei rămaşi acasă sau ca o amintire plăcută
din concediu.

84
 Pentru un început de zi cât mai bun, la micul dejun se
poate oferi pe lângă cafea sau ceai şi un pahar de lapte sau
suc natural, în funcţie de numărul oaspeţilor/clienţilor se
poate aranja şi un bufet, care ar trebuie să cuprindă produse
lactate, brânzeturi, ouă proaspete şi pâine de casă. Meniurile
tradiţionale sunt bine primite, pentru că un turist străin vrea
să mănânce o mâncare specifică zonei şi să bea un vin
autohton.
Vesela de plastic ar trebui de asemenea evitată de la masă,
iar pentru copii ar avea un efect deosebit o veselă mai
colorată.
Care ar fi regulile de bază în comportamentul cu
oaspeţii/clienţii?
Comportarea corectă cu ospeţii/clienţii începe de la
convorbirea la telefon, prin oferirea de informaţii utile.
Ce-şi doreşte oaspetele/clientul la sosire?
În primul rând o casă ospitalieră, care ar putea fi pusă în
evidenţă prin următoarele:
• O băutură, specifică zonei, la întâmpinare, care
bucură pe oricine după o călătorie obositoare;
• O broderie aflată pe masa din hol sau din camera de
oaspeţi;
• O mică atenţie, din producţia proprie sau ceva

85
 specific zonei, pusă pentru ei în camera sau în
locuinţa de vacanţă (fructe, chec, prăjituri);
• Material informativ despre obiectivele turistice din
zonă (muzee, biserici, mănăstiri) care merită a fi
vizitate;
La fel de important este şi modul în care apare familia
gazdă. Ea trebuie să fie:
• Punctuală şi corectă, fără a le cere aceasta şi de la
oaspeţi;
• Simpatică şi amabilă, chiar dacă uneori un oaspete
este nemulţumit;
• Prietenoasă - prin prezentarea oaspeţilor între ei
şi pe cât de înţeleaptă pentru atragerea lor în
activitatea casei;
• Binevoitoare: ex. oferirea unor informaţii, trans
portul la o un obiectiv cultural din apropiere etc.
Pentru a veni în întâmpinarea diferitelor dorinţe ale
copiilor, adolescenţilor şi adulţilor existenţa unei camere de zi,
a uneia pentru joacă, pentru TV şi eventual pentru fitness,
constituie un mare avantaj.
Locul de joacă pentru copii ar putea fi pur şi simplu o
pajişte, unde să poată să alerge şi câteva leagăne. Animalele
de casă, (gâşte, găini, oi, capre) ar trebui să

86
fie libere prin curte, pentru a putea fi observate de copii, astfel
creându-se atmosfera că într-adevăr petrec vacanţa într-o
gospodărie ţărănească.
Pentru iubitorii de lectură ar fi bine să existe o bibliotecă
a casei, care să cuprindă diverse cărţi si reviste. Jocurile de
societate sunt un mod atractiv pentru petrecerea timpului
liber. De asemenea activităţile în comun, cum ar fi, o
sărbătoare cu fripturi la grătar, o plimbare prin pădure sau cu
trăsura prin împrejurimi, cu o pauză de cafea, o seară
folclorică - toate acestea sunt primite cu mare plăcere de
către oaspeţi/clienţi.
Barometrul dispoziţiei oaspeţilor creşte şi scade odată cu
schimbarea vremii. De aceea micile servicii suplimentare
cum ar fi o cafea gratuită după masă sau acţiuni scurte
pentru cei mici, cu jocuri şi concursuri, care să premieze pe
cel mai bun, ajută la înviorare şi distrage atenţia.
Sub deviza „vremea rea la noi nu are nici o şansă" se pot
organiza concursuri pe diverse teme de cunoaştere, jocuri
(remi, şah, poker), dar şi mici ateliere de creaţie (olăritul,
împletitul, gătitul).
Una din condiţiile necesare pentru a avea succes în
domeniul serviciilor şi a ospitalităţii este ca fiecare să

87
pornească de la premisa că se poate învăţa câte ceva de la ceilalţi
concurenţi (alte pensiuni, restaurante, hoteluri). Participarea
la diferite cursuri de perfecţionare profesională, la concursuri de
gastronomie, la târguri profesionale, schimbul de informaţii,
studierea ofertei concurenţei - toate acestea ajută la îmbunătăţirea
calităţii serviciilor şi la diversificarea ofertei.

88
Capitolul V
Avantajele includerii unei pensiuni turistice rurale
în Asociaţia Naţională pentru Turism Rural,
Ecologic si Cultural - A.N.T.R.E.C.

Prezentarea Asociaţiei Naţionale pentru Turism Rural,

Ecologic si Cultural -A.N.T.R.E.C.

A.N.T.R.E.C. a apărut din necesitatea acută de identificare şi

promovare a potenţialului turistic rural din România, pentru că
este evident că, ţinând seama de dimensiunile relativ reduse ale
afacerilor din domeniu, eforturile singulare de promovare ale
proprietarilor de pensiuni rurale sunt insuficiente şi nu pot
avea un impact semnificativ. A.N.T.R.E.C. Şi-a propus şi a
reuşit în cei 10 ani de existenţă, să asigure vizibilitatea - în
presă, mass-media, pe internet - a eforturilor si activităţilor
proprietarilor de pensiuni turistice rurale, a serviciilor oferite de
aceştia, reuşind să atragă un număr mare de turişti români şi
străini, dornici să cunoască satul românesc şi oamenii săi.

89
 Activitatea A.N.T.R.E.C.-ului, ca organizaţie
nonguvernamentală, vizează pe de o parte, sprijinirea membrilor
săi, proprietari de pensiuni, iar pe de altă parte
promovarea conceptului de turism rural, a satului românesc,
ca destinaţie turistică.
A.N.T.R.E.C. Şi-a câştigat pe parcursul celor 10 ani de
activitate o notorietate meritată şi o reputaţie aleasă datorită
seriozităţii membrilor, a profesionalismului celor din
conducerea asociaţiei.
A.N.T.R.E.C. nu s-a abătut de la principiul de bază
susţinerea intereselor membrilor săi. A propus iniţiative
legislative, modificări de reglementări în conformitate cu
tendinţele actuale ale turismului rural, contribuind la
dezvoltarea conceptului de turism rural în România.
Realitatea satului românesc, indiferent de regiune constă
în tradiţiile, obiceiurile, meşteşugurile populare, care
caracterizează flecare zonă a ţării şi care trebuie promovate
şi făcute cunoscute atât turiştilor români, cât şi celor din afara
hotarelor tării noastre. Prin manifestările organizate -
târguri, expoziţii, seminarii - sau acţiunile la care a luat parte,
A.N.T.R.E.C. a demonstrat că satul românesc este o sursă
inepuizabilă de folclor şi tradiţie.

90
 A.N.T.R.E.C. propune o alternativă, un alt stil de vacanţă, o
terapie antistres în natură. Turiştii sunt găzduiţi în case
ţărăneşti, dar dotate la nivelul condiţiilor confortului citadin:
camere confortabile, băi moderne, sisteme de încălzire comode,
servicii de masă şi cazare de calitate. Gospodăriile, organizate
pe principiul unor ferme de dimensiuni mici se află în mijlocul
naturii şi cine nu ştie că natura românească este prin farmecul ei
unică?
ANTREC este membră a Federaţiei Europene de Turism Rural
EUROGITES.
Activitatea ANTREC se caracterizează prin:
• recunoaşterea/identificarea proprietarilor pensiunilor
turistice din mediul rural prin folosirea
unor însemne uzuale pe plăcuţe de identificare,
afişarea însemnelor şi a altor forme de
promovare;
• identificarea corectă a pensiunii turistice reprezintă
în mod normal cea mai convingătoare formă de
promovare a turismului rural;
• promovarea directă a pensiunilor turistice rurale
către public prin publicitatea uzuală, postere,
broşuri cu imagini şi destinaţii;

91
• realizarea unor materiale colaterale de sprijin
prin includerea pensiunilor turistice rurale într-un
catalog succint care listează toate casele, clasificate
ca pensiuni turistice rurale cu toate detaliile
privind: locaţia, serviciile oferite, tarifele.
• asigurarea unui serviciu de informare la nivel
central prin care se realizează informarea;
• servicii de rezervare locală şi centrală care să
faciliteze realizarea rezervărilor;
• cercetarea pieţei pentru a determina ce îmbunătăţiri
trebuie realizate pentru dezvoltarea produsului turistic rural;
• realizarea de cooperări cu organizaţii internaţionale
din domeniul promovării şi dezvoltării turismului rural;
• includerea pensiunilor turistice rurale în tipăriturile
realizate de A.N.T.R.E.C. sau de către Autoritatea Naţională
pentru Turism cu sprijinul A.N.T.R.E.C.: catalog al
capacităţilor de cazare, broşuri promoţionale pentru fiecare
regiune a ţării, postere, CD-uri în limbile de circulaţie
internaţională.

92
Avantajele includerii unei pensiuni turistice
în reţeaua A.N.T.R.E.C.
Autoritatea Naţională pentru Turism în parteneriat cu
A.N.T.R.E.C. realizează procedura de clasificare a pensiunilor
turistice din spaţiul rural şi introducerea acestora în circuitul
turistic;
o Promovarea la târguri şi saloane de turism
Participarea la târguri şi saloane de turism, în România si în
străinătate, specializate sau destinate marelui public.
o Comunicarea în mass-media
- publicitatea în presa naţională pentru publicul larg
şi specializate, în presa regională şi în diferite
ghiduri destinate marelui public;
- publicarea unor articole în presă, ca urmare a informaţiilor
difuzate în mod regulat prin comunicatele de presă;
- prezentarea produsului turistic rural în diferite
emisiuni televizate cu ocazia participării reprezentanţilor
A.N.T.R.E.C., ca invitaţi.
o Mijloace pentru a promova si comercializa
locurile dintr-o pensiune turistică
Prin cele 31 de filiale A.N.T.R.E.C., proprietarii pensiunilor
turistice rurale au următoarele avantaje:
- să consulte descrierea pensiunilor turistice;

93
 - să comande catalogul naţional al pensiunilor turistice;
- să rezerve locurile din pensiunea turistică în timp real.
o Site-ul A.N.T.R.E.C. - www.antrec.ro - oferă
informaţii despre activitatea asociaţiei, ofertele filialelor
A.N.T.R.E.C., imagini ale pensiunilor turistice care sunt
membre A.N.T.R.E.C. însoţite de pictograme, un calendar al
manifestărilor culturale cât şi noutăţi din presă. o
Cunoaşterea clientelei şi analiza rezultatelor
- A.N.T.R.E.C. realizează periodic anchete privind
nivelul de satisfacţie al turiştilor privind serviciile
oferite de pensiunile turistice rurale, circulaţia
turiştilor pe diverse destinaţii turistice rurale.
Rezultatele acestor anchete sunt comunicate către
presă si transmise ministerului coordonator, în
vederea adaptării politicii si strategiei din domeniul
turismului rural la cerinţele pieţei.
- posibilitatea membrilor A.N.T.R.E.C. de a
cunoaşte cerinţele şi aşteptările turiştilor, consumatori de
produs turistic rural.
o Revista lunară „Vacanţă la ţară"
Este o publicaţie lunară a Asociaţiei Naţionale de Turism
Rural, Ecologic şi Cultural şi are ca scop principal
promovarea turismului rural.

94
 Tirajul revistei este între 3.000-5.000 exemplare/ număr,
în funcţie de solicitări. Revista are 32 pagini, format A4,
full-policromie, se tipăreşte în condiţii grafice excelente.
Revista este destinată atât turiştilor, celor care vor să
călătorească prin satele româneşti, cât şi proprietarilor de
pensiuni agro-turistice din reţeaua A.N.T.R.E.C.. De
asemenea, cei care doresc să înceapă o afacere în turismul rural
vor putea găsi în paginile revistei multe informaţii utile (de la
credite oferite de bănci pentru construirea de locuinţe până la
fonduri SAPARD).
În fiecare număr, revista oferă cititorilor săi reportaje din
diverse zone ale ţării unde există pensiuni incluse în reţeaua
A.N.T.R.E.C., interviuri cu personalităţi; de asemenea, există
şi alte rubrici permanente: „Viaţa în verde", „Portret",
„Retro", „Lada de zestre", „Călător prin România",
„Destinaţii turistice", „Timp liber", în plus, în revista
„Vacanţe la ţară" sunt promovate ofertele speciale ale
filialelor A.N.T.R.E.C..
Activităţile turistice ale A.N.T.R.E.C. se concen-
trează în principal pe:
- identificarea si promovarea potenţialului turistic rural;

95
- organizarea de cursuri pentru pregătirea profesională a
proprietarilor pensiunilor turistice rurale, agenţii de turism
din domeniul turismului rural, seminarii etc.;
- comunicarea de informaţii privind turismul rural către
instituţiile guvernamentale, administraţiile publice locale
pentru a sprijini această formă de turism;
- organizarea unor campanii active de publicitate pentru
pensiunile turistice membre A.N.T.R.E.C., clasificate, incluse
în reţeaua mass-media;
- atragerea de noi pensiuni rurale în reţeaua
A.N.T.R.E.C. Şi sprijinirea acestora pentru clasificarea de
Autoritatea Naţională pentru Turism;
- participarea la importante evenimente care se derulează pe
plan intern şi extern, la nivel naţional, regional, local şi care
includ târguri, expoziţii, conferinţe.

96
Capitolul VI
Evidenţa contabilă primară
a unei pensiuni turistice

Noţiuni generale de contabilitate

Dispoziţii generale:
- Societăţile comerciale şi persoanelor fizice auto
rizate să desfăşoare activităţi independente care au
în administrare au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea
financiară, potrivit prezentei Legii nr. 82/1991 -
Legea contabilităţii;
- Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda
naţională;
- Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se
ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută,
potrivit reglementărilor valutare;
- Atât societăţile comerciale, cât şi persoanele fizice
autorizate au obligaţia să conducă contabilitatea în

97
 partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare
anuale;
- Orice operaţiune economico-financiară efectuată se
consemnează în momentul efectuării ei într-un document
care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ;
- înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ
se face la costul de achiziţie, de producţie sau la
valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin
achiziţie sau producţie, după caz;
- Creanţele si datoriile se înregistrează în contabilitate la
valoarea lor nominală;
- Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-
financiare sunt situaţiile financiare anuale,
care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei
financiare, performanţei financiare, fluxurilor de
trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la
activitatea desfăşurată;

Organizarea si conducerea contabilităţii

- Răspunderea pentru organizarea si conducerea
contabilităţii revine administratorului, care are
obligaţia gestionării unităţii respective.

98
• Contabilitatea poate fi organizată şi condusă astfel:
• de compartimente distincte, conduse de către directorul
economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită
să îndeplinească această funcţie (care trebuie să aibă studii
economice superioare) sau
• pe bază de contracte de prestări de servicii şi de
persoane juridice autorizate sau de persoane fizice
care au calitatea de expert contabil, respectiv
contabil autorizat, care răspund potrivit legii.
• Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi
pe fiecare obiect de evidenţă.
• Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric
sau numai valoric, în condiţiile stabilite de reglementările
legale.
• Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte
creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum si pe
fiecare persoană fizică sau juridică.
• Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de
cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după caz.
• Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după
natura sau sursa lor, după caz.
• în contabilitate profitul sau pierderea se stabileşte
lunar, cumulat de la începutul anului.

99
 • Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se
stabileşte la închiderea acestuia.
• Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe
destinaţiile prevăzute de lege.

Registrele de contabilitate
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-
jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă
concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în mod
ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment,
identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a
operaţiunilor efectuate, lunar se întocmeşte balanţa de
verificare.

Situaţii financiare anuale

Administratorii pensiunilor turistice au obligaţia să
întocmească situaţii financiare anuale, care se depun la
administraţia financiară competentă.

100
Realizarea unui plan de afaceri
• Desfăşurarea de activităţi turistice de către o pensiune
turistică trebuie să fie iniţiată în baza unui plan
de afaceri. Planul de afaceri este o formă scrisă a
ceea ce dorim să realizăm, a modului în care
intenţionăm să folosim resursele financiare pe care
le avem sau de care avem nevoie pentru a realiza
obiectivele. Planul de afaceri presupune o gândire
de perspectivă pornind de la obiectivele pe care
le-am stabilit şi cuprinde toate etapele şi resursele
necesare pentru realizarea acestor obiective pe o
perioadă de timp determinată.
• Orice plan de afaceri porneşte de la o idee. Pentru
a verifica dacă ideea este bună trebuie să identificăm
dacă avem sau nu segment de piaţă , dacă
există condiţii de acces pentru turişti, starea
drumurilor de acces, perioada anului care poate
determina un grad de ocupare maxim. De asemenea,
trebuie identificate categoriile de servicii turistice ce
se doresc a fi prestate: cazare, alimentaţie, agrement,
transport.
• Profitul reprezintă valoarea totală a veniturilor din
care se scade valoarea totală a cheltuielilor.

101
• Veniturile se realizează prin intermediul încasării
preţurilor pentru serviciile oferite de pensiunea
turistică respectivă. Proprietarul pensiunii turistice
trebuie să stabilească preţurile prin stabilirea unui
raport corect între calitatea serviciilor oferite,
precum şi astfel încât să poată obţine un profit prin
acoperirea cheltuielilor necesare pentru prestarea
serviciilor oferite.
• Comportamentul faţă de preţuri şi înţelegerea că
acestea sunt un mijloc de realizare presupune
cunoaşterea elementelor specifice pe care acestea
trebuie să le conţină în activitate pensiunilor turistice si a
serviciilor care pot fi oferite de aceste
structuri, începând cu cazarea, alimentaţia sau
serviciile de agrement: plimbări cu săniuţa trasă de
cai, plimbări cu trăsura, etc.
• Pensiunile turistice oferă servicii care nu pot fi
stocate, respectiv reutilizate. De exemplu, dacă
într-o anumită capacitatea de cazare a unei pensiuni turistice
a fost de 50%, recuperarea pierderii datorită neocupării în
acea perioadă a jumătate din numărul de locuri nu poate fi
recuperată.
• Obţinerea oricărui venit se realizează prin efectuarea

102
 unor cheltuieli, în afara costului investiţiei, activitatea de
exploatare a unei pensiuni turistice presupune acoperirea
în totalitate a cheltuielilor de exploatare şi ulterior obţinerea
unui profit.
• Cheltuielile fixe sunt acelea care trebuie suportate
indiferent dacă pensiunea turistică are locurile de
cazare ocupate sau nu. în această categorie se înscrie:
impozitul pe teren, pe clădire, cheltuielile pentru
retribuirea administratorului pensiunii, în cazul în
care proprietarul pensiunii nu este cel care administrează
această structură, cheltuielile pentru personalul de serviciu al
pensiunii turistice respective.
• Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli determinate de
numărul de turişti şi de gradul de ocupare al
pensiunii turistice. Acestea sunt: cheltuielile cu
încălzirea, cu energia electrică şi termică, cu
consumul de apă. Cheltuielile variabile apar odată
cu înregistrarea numărului de turişti şi trebuie să se
regăsească şi recupereze integral prin tariful
stabilit.
• Atenţia trebuie îndreptată în vederea acoperirii
cheltuielilor fixe în tariful stabilit pentru serviciile
de cazare oferite pentru turişti.

103
• Pensiunile turistice rurale oferă în general şi ser
vicii de oferire a mesei: mic dejun, prânz şi cină,
realizând venituri şi din aceste prestări de servicii.
Pentru aceste servicii este necesar achiziţionarea de
mărfuri, dacă acestea nu există în gospodăria proprietarului
pensiunii turistice, în această situaţie, la
valoarea preţurilor de cumpărare se adaugă o sumă
care este adaosul comercial, destinat acoperirii
cheltuielilor serviciilor de masă şi după acoperirea
acestora destinate formării profitului.
• Preţul utilizat de pensiunile turistice rurale pentru
produsele sau preparatele vândute este fie preţul de
cumpărare a mărfurilor fie preţul de cost al pro
duselor proprii la care se adaugă o cotă de adaos
comercial, în situaţia în care aceste mărfuri sunt
cumpărate şi nu sunt vândute o perioadă mare de
timp ele formează stocul de mărfuri.
• Stocurile de mărfuri reprezintă banii cheltuiţi şi
blocaţi sub formă de stoc până la vânzare. Pentru a
evita blocarea banilor în stocul de mărfuri este
recomandat a se realiza o aprovizionare ritmică.
Aceasta înseamnă să urmărim periodic cheltuielile
pentru a putea să folosim cât mai eficient banii pe

104
 care îi deţinem. Astfel, banii nu sunt blocaţi şi pot fi depuşi
la bancă pentru obţinerea unei dobânzi şi folosiţi pentru
realizarea de investiţii în modernizarea şi dezvoltarea
pensiunii turistice respective.
• Avantajul atragerii turiştilor către pensiunile din
mediul rural este şi preţul mai mic oferit pentru
preparatele şi produsele din gospodăria proprie,
iar avantajul proprietarului pensiunii turistice
este obţinerea de venituri imediate prin vânzarea
acestor produse.
• Veniturile încasate de pensiunile turistice se realizează prin
intermediul tarifului de cazare şi al preţului de vânzare a
preparatelor şi produselor proprii.
• Pentru a putea realiza o valoare convenabilă a veniturilor
pensiunilor turistice este necesar să existe o
relaţie corectă între proprietarii de pensiuni turistice şi
agenţiile de turism cu ajutorul cărora se
poate realiza un grad de ocupare, de utilizare
eficientă a pensiunii turistice şi a cheltuieli de capital
realizate.
• Valoarea totală a încasărilor nu reprezintă profitul
activităţii. Profitul se obţine după scăderea din
valoarea totală a încasărilor a cheltuielilor efectuate.

105
 • Pentru a obţine o valoare convenabilă a profitului
trebuie să supraveghem cheltuielile, să nu facem
risipă, să încadrăm cheltuielile în limitele normale
ale activităţii pe care o desfăşurăm. Proprietarul
unei pensiuni turistice trebuie să urmărească atât
încasările realizate cât şi cheltuielile pe care le-a
făcut si pe care urmează să le facă în perioada
următoare.
• Pentru aceasta este necesar să fie întocmit un plan
de afaceri, aşa cum am arătat şi de asemenea
trebuie previzionat un buget.
• Bugetul este expresia valorică sau cantitativă a
obiectivelor necesare pentru desfăşurarea activităţii
de pensiunea turistică în condiţii de profitabilitate.
Bugetul trebuie să prezinte veniturile şi cheltuielile
şi profitul brut. Cu ajutorul bugetului se pot urmări
periodic ritmul de realizare al veniturilor şi
încadrarea cheltuielilor în limitele, în bugetele de
cheltuieli estimate.
Model pentru bugetul unei pensiuni turistice

Forma bugetului trebuie adaptat structurii de formare a

veniturilor în funcţie de activitatea desfăşurată respectiv

106
Fiscalitatea în domeniul turismului rural

Impozitele si taxele sunt principale surse de constituire a

veniturilor la bugetul de stat sau la bugetele locale.
Impozitele şi taxele reglementate prin Codul Fiscal sunt
următoarele:
a)impozitul pe profit;
b)impozitul pe venit;
c)impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obţinute din România de
nerezidenţi;
e)impozitul pe reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g)accizele;
h) impozitele şi taxele locale. Pensiunile turistice trebuie să
plătească următoare impozite:
1. impozit pe profit datorat de societăţile comerciale
care administrează pensiuni turistice;
2. impozit pe venit datorat de persoanele fizice sau
asociaţiile familiare care administrează pensiuni turistice;
3. impozit pe imobile;

108
 4. impozit pe salarii;
5. impozit pe mijloacele de transport;
6. alte taxe stabilite de consiliul local respectiv.
Conform art. 19 din Legea muntelui nr. 347/2004
pensiunile turistice montane care dezvoltă capacităţi de cazare
de până la 20 de locuri beneficiază de scutire de la plata
impozitului pe profit şi a impozitului pe teren timp de 5
ani de la constituire.

109
Capitolul VII
Promovarea si marketingul la nivelul
unei pensiunii turistice rurale
Consecinţă a dezvoltării industriei şi a creşterii populaţiei
urbane, turismul rural a devenit o realitate a zilelor noastre.
Căutarea mediului rural ca o modalitate de odihnă si recreare
este o tendinţă generală în turismul intern şi extern.
Printre motivaţiile care susţin necesitatea petrecerii
vacanţei în mediul rural se pot număra :
- dorinţa de a încerca destinaţii, ferite de poluarea
sau aglomeraţia din mediul urban;
- cunoaşterea vieţii din spaţiul rural;
- acumularea de noi cunoştinţe în ce priveşte cultura
unei anumite zone, prin contactul cu obiceiurile
localnicilor, tradiţiile populare, manifestări
folclorice;
- alimentaţia natură şi gastronomia specifică din
diferite zone.

110
1. Sistem de rezervare directă

În prezent, există pensiuni turistice care şi-au format o

categorie de turişti, care vin anual să îşi petreacă vacanţa, astfel
multe dintre aceste pensiuni au un grad de ocupare de până la
100%. Aceşti turişti, mulţumiţi de calitatea serviciilor şi de
comportamentul gazdei recomandă locaţiile respective şi
celor cu care intră în contact: prieteni, rude, colegi.
Rezervarea în aceste situaţii se poate realiza direct de către
turist prin anunţarea proprietarului sau administratorului de
pensiune turistică.

2. Sistem de rezervare prin reţeaua

A.N.T.R.E.C.
3. Sistem de rezervare printr-o Agenţie de
Turism licenţiată de Autoritatea Naţională
pentru Turism
Cum se realizează promovarea unei pensiuni turistice
Instrumente care pot fi folosite de proprietarul unei
pensiuni turistice în realizarea unei promovării a unităţii sale
sunt:

111
 - panourile de reclamă;
- materialele publicitare (pliante, broşuri, cărţi de
vizită);
- publicitate în presă, mass-media;
- publicitatea din ghidurile turistice sau revistele de
specialitate;
- comunicarea verbală;
- realizarea unor invitaţii către agenţii turistice,
instituţii publice;
Prezentarea materialelor de promovare turistică a
pensiunii turistice se pot realiza în următoarele modalităţi:
- organizarea unor mese pe anumite trasee turistice
cunoscute cu mâncăruri tradiţionale, cu degustare
de vinuri, mâncăruri specifice, prilej cu care pot fi
distribuite si materiale de promovare a pensiunii
turistice;
- realizarea promovării pensiunii turistice prin inter
mediul celor 20 de Birouri de Promovare Turistică
din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism;
- publicitate realizată cu prilejul unor târguri, sărbători
tradiţionale, manifestări privind obiceiuri locale;
- organizarea unor expoziţii cu imagini din diferite

112
 pensiuni turistice, târguri de artă populară tradiţională
(vase de lut, împletituri etc.);
- participarea la târgurile de promovare turistică
realizate în ţară şi străinătate;
Având în vedere aspectele prezentate, ajungem la
concluzia că turistul, consumatorul de prestaţii turistice,
realizate de o pensiune turistică din mediul rural, intră în
posesia informaţiilor privind turismul rural prin intermediul
următoarelor căi de promovare:
- agenţii de turism specializate;
- mijloace publicitare;
- reţele şi forme de organizare a turismului rural;
- prin reclama realizată de turiştii care au beneficiat
de serviciile unei pensiuni turistice rurale;
- prin intermediul distribuitorilor de produse turistice
din mediul rural.
Mixul de marketing presupune îmbinarea optimă a patru
elemente: produs, preţ, plasare, promovare.
Politica de produs
Pentru a satisface cerinţele consumatorilor de produse
turistice rurale, pentru a determina turiştii să revină la
aceeaşi destinaţie turistică este necesar ca administratorul
pensiunii turistice să ofere servicii de

113
calitate. Calitatea reprezintă întâlnirea aşteptărilor turistului cu
caracteristicile serviciilor oferite: cazare, alimentaţie publică,
agrement.
Politica de preţ
Stabilirea preţurilor pentru serviciile oferite de o pensiune
turistică rurală trebuie să ia în considerare acoperirea costurilor
de producţie şi garantarea obţinerii unui profit minim pentru
început. Este necesar ca într-o primă etapă să se aplice un preţ
de lansare, care să fie mai mic în vederea atragerii turiştilor şi
cucerirea unui segment al pieţei turistice.
După aceasta, preţul poate fi crescut treptat, însă nu exagerat
întrucât un asemenea preţ exagerat este o barieră în calea atragerii
turiştilor.
Politica de promovare
Pentru a cunoaşte serviciile oferite de o pensiune turistică şi
pentru a crea o destinaţie competitivă este necesar să se
realizeze o promovare adecvată. Scopul promovării este
deplasarea rapidă a produsului turistic de la prestatorul de
servicii turistice către potenţialii turişti, în vederea reducerii
incertitudinilor, este necesară adoptarea unor criterii detaliate
şi a unor metode ştiinţifice, care pot determina căile practice şi
eficiente

114
de acţiune pentru pătrunderea cu succes pe piaţă, pentru
introducerea si promovarea produselor prestatorului de servicii
turistice.
Ideea principală a acestor acţiuni este apelul direct la publicul
larg de potenţiali turişti pentru ca aceştia să cunoască produsul
turistic, să-1 cumpere şi să rămână fideli acestuia.
Mijloacele utilizate pentru realizarea unor acţiuni
promoţionale:
- prin intermediul turiştilor care au fost mulţumiţi de
serviciile oferite şi recomandă pensiunea turistică
şi altor potenţiali turişti;
- anunţuri în cataloagele de specialitate editate de diferite
asociaţii sau operatori din domeniul turismului;
Asociaţiile profesionale care reunesc operatorii din turismul
rural realizează cataloage de prezentare, în asemenea cataloage,
pentru fiecare pensiune turistică se indică caracteristicile,
categoria de clasificare, preţurile, poze. Posibilitatea de a se
înscrie într-un astfel de catalog este un bun mijloc de
publicitate, ţinând seamă de faptul că una dintre condiţiile
importante pentru dezvoltarea activităţii unei pensiuni turistice
rurale este necesitatea ca aceasta să fie cunoscută publicului
larg.

115
 - colaborarea cu agenţiile de turism
Prin intermediul agenţiilor de turism se creează posibilitatea
de a se vinde serviciile oferite de o pensiune turistică din mediul
rural în baza unui contract încheiat între agenţia de turism şi
pensiunea turistică, în baza căruia agenţia percepe un comision.
Este necesar ca administratorul de pensiune turistică să pună la
dispoziţia agenţiei de turism a unor informaţii privind
capacitatea de cazare a pensiunii turistice, gradul de clasificare,
tarifele stabilite, serviciile care pot fi oferite şi bineînţeles
materiale de promovare a unităţii respective.
- Afilierea la asociaţiile profesionale de profil
- Afişaj realizat în vecinătatea gărilor, autostrăzilor,
locurilor publice;
- Articole în presa scrisă;
- Participarea la târguri, expoziţii, sărbători;
- Anunţuri publicitare plătite în publicaţiile de
specialitate.
Conţinutul unui mesaj inclus într-un material de promovare
al unei pensiuni turistice rurale:
- condiţii naturale deosebite si frumuseţea zonei
unde este amplasată pensiune turistică;
- căi de acces, posibilităţile de transport;

116
 - serviciile oferite şi calitatea acestora;
- serviciile de alimentaţie publică care se bazează de
produse din gospodăria proprie;
- posibilităţile de agrement, distracţie, petrecere a
timpului liber, existenţa unor trasee turistice,
monumente sau alte atracţii turistice ale zonei.
În ceea ce priveşte eficienţa, mesajul trebuie să aibă
următoarele caracteristici:
- să fie simplu şi concis;
- să fie corect şi orientat către turist;
- să comunice clar datele privind pensiunea turistică
rurală.
Conţinutul mesajului trebuie să pună în evidenţă
următoarele aspecte:
- vacanţa petrecută într-o pensiune turistică rurală
este o plăcere;
- preţurile sunt accesibile tuturor;
- odihna şi recreaţia sunt garantate.
Chiar şi numele pensiunii turistice face parte din politica
de promovare eficientă, în acest sens, se recomandă alegerea
unui nume scurt şi care să nu creeze dubii în ceea ce priveşte
tipul de activitate.

117
Bine aţi venit la pensiunea Regulament de ordine

interioară

În calitate de Proprietari dorim să aveţi o şedere plăcută în

pensiune, asigurându-vă că ne vom strădui, ca toate serviciile să
fie la nivelul cerinţelor Dvs.

Turistul este persoana care prin achitarea tarifului de cazare,

dobândeşte dreptul de a locui la pensiune. Achitarea costurilor
de cazare se va face la intrarea în pensiune, prezentând actul de
identitate, pentru înregistrarea în registrul destinat oaspeţilor; tot
aici se va consemna numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Distrugerea sau avarierea bunurilor sau nerespectarea

normelor de curăţenie vor conduce la

127
evacuarea turiştilor, după achitarea sumelor aferente reparării
bunurilor.

Perioada între orele 22,30 şi 7,00 este considerată perioadă

de odihnă.

Activităţile sportive se vor desfăşura numai în locurile

special amenajate.

Gunoiul şi resturile menajere se pot depozita în saci de

plastic, care se pot procura de la pensiune. Este interzisă
deversarea grăsimilor sau a altor substanţe în chiuvete sau wc-
uri.

Este interzis consumul excesiv de alcool, precum şi

consumul de droguri, în ambele situaţii se vor lua măsuri în
consecinţă.

Comportaţi-vă astfel încât să nu deranjaţi ceilalţi turişti din

pensiune! Faceţi în aşa fel, ca si ceilalţi turişti să se bucure la
fel ca dumneavoastră de timpul liber petrecut la pensiune!

128
 Acest regulament vine în întâmpinarea aşteptărilor
turiştilor noştri, în cazul nerespectării lui, ne rezervăm dreptul
interzicerii accesului în pensiune.

Proprietarii

129
 Regulament de ordine interioară al pensiunii

Familia..........................................vă urează
bun venit la pensiunea.........................................

Suntem la dispoziţia dumneavoastră pentru orice solicitare

şi dorim să vă supunem atenţiei câteva aspecte legate de
organizarea internă.

• Pentru pregătirea şi servirea mesei vă rugăm să

folosiţi numai spaţiile special amenajate;

• Depozitarea alimentelor se va face în locurile indicate;

• Nu utilizaţi prizele din camere pentru fîerbătoare,

reşouri, aeroterme;
• Respectaţi programul de odihnă, între orele 14-17
şi 23-08;

130
 Liniştea în pensiune este o condiţie a relaxării şi a
confortului oaspeţilor;

• Supravegheaţi-vă animalele de companie. Nu le

lăsaţi singure în cameră pe coridor. Accesul lor în
spaţiul de deservire a mesei este interzis;

• în cazul producerii unor prejudicii inventarului

pensiunii veţi suporta plata contravalorii bunurilor
deteriorate;

• Cheia camerei se poate lăsa la pensiune;

• Accesul la pensiune a unor persoane străine nu este

posibil decât cu acordul proprietarului;

• Pentru a vă asigura confort şi securitate maximă,

proprietarii pensiunii vă sunt recunoscători dacă le
aduceţi la cunoştinţă orice problemă care ar putea
afecta calitatea sejurului Dvs.

Vă mulţumim pentru înţelegere si vă

dorim un sejur plăcut.
Supliment legislativ Acte normative în
vigoare care reglementează domeniul
turismului

I. Cadrul general

• Ordonanţa Guvernului Nr. 587 1998 privind organizarea

si desfăşurarea activităţii de turism în România
• Legea nr. 755/2001 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 587 1998 privind organizarea şi
desfăşurarea activităţii de turism în România
• Ordonanţa nr. 5/2003 privind modificarea art.33
din Ordonanţa nr. 58/ 1998 privind organizarea şi
desfăşurarea activităţii de turism în România,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 755/2001

133
II. Activitatea de autorizare

A. Licenţe si brevete de turism

• Hotărârea Guvernului Nr. 238/2001 privind condiţiile

de acordare a licenţei şi brevetului de turism

B. Certificate de clasificare
• Hotărâre nr. 1328/2001 privind clasificarea
structurilor de primire turistice
• Ordinului Ministrului Turismului nr. 510/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea
structurilor de primire turistice

C. Ghizi de turism
• Hotărârea Guvernului Nr. 305 /2001 privind atestarea
si utilizarea ghizilor de turism

D.Pârtii de schi
• Hotărârea Guvernului Nr. 263/2001 privind
amenajarea, omologarea, întreţinerea şi exploatarea
pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement

134
E. Construcţii în domeniul turismului
• Hotărârea Guvernului nr. 31/1996 pentru aprobarea
M etodologiei de avizare a documentaţiilor de
urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a
documentaţiilor tehnice privind construcţii din
domeniul turismului

III. Turism rural

• Ordonanţa Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea

unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural
• Legea nr. 187/1998 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor
facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural

IV. Protecţia turiştilor

A. Salvamar

• Hotărârea Guvernului nr. 1021/2002 pentru aprobarea

Normelor privind organizarea posturilor de salvare şi
a posturilor de prim ajutor pe plaje şi în ştranduri

135
B.Salvamont
• Hotărârea Guvernului nr. 77 72003 privind instituirea
unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi
organizarea activităţii de salvare în munţi

C. Alte reglementări privind protecţia turiştilor

• Hotărârea Guvernului Nr. 2377 2001 pentru aprobarea
Normelor cu privire la accesul, evidenţa si protecţia
turiştilor în structuri de primire turistice
• Hotărârea Guvernului Nr. 306 72001 privind practicarea de
către agenţii economici din turism şi de către
instituţiile de cultură de tarife şi taxe nediscriminatorii
pentru turiştii şi vizitatorii români şi străini

V. Programe naţionale

• Legea nr. 526/2003 pentru aprobarea Programului

naţional de dezvoltare a turismului montan Super-
schi în Carpaţi"
• Hotărârea Guvernului nr. 668/2003 privind aprobarea
Programului naţional de creştere a calităţii serviciilor
hoteliere şi de lansare a mărcii „Q"

136
 • Hotărârea Guvernului nr. 335/2002 privind unele
măsuri de implementare în România a programului
„Steagul Albastru - Blue Flag"

VI. Staţiuni turistice si dezvoltarea turismului

• Hotărârea Guvernului nr. 1122/2002 pentru

aprobarea condiţiilor şi a procedurii de atestare a
staţiunilor turistice, precum şi pentru declararea
unor localităţi ca staţiuni turistice de interes
naţional, respectiv local
• Legea nr. 374/2004 Legea muntelui.

137
Supliment legislativ Acte normative în
vigoare care reglementează domeniul
turismului

I. Cadrul general al desfăşurării activităţii de

turism

Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind

organizarea si desfăşurarea activităţii de turism în
România
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia
României, precum şi al art. l pct. 14 lit. b) din Legea nr.
148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

138
 CAP. l - Dispoziţii generale
ART. l
(1) Turismul reprezintă un domeniu prioritar al
economiei naţionale.
(2) Organizarea, coordonarea şi dezvoltarea turismu
lui se realizează în conformitate cu prevederile
prezentei ordonanţe.
ART. 2
În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de
mai jos semnifică după cum urmează:
a) turismul - ramură a economiei naţionale, cu funcţii
complexe, ce reuneşte un ansamblu de bunuri şi servicii
oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara
mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un an
şi al căror motiv principal este altul decât exercitarea
unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat;
b) resurse turistice - componente ale mediului natural şi
antropic, care, prin calităţile si specificul lor, sunt
recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în
măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie
integrală.
Resursele turistice pot fi: - naturale: elemente
geomorfologice, de climă, de

139
floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de substanţe
minerale şi alţi factori;
- antropice: monumente arheologice, situri arheologice,
monumente, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură,
monumente şi ansambluri memoriale, monumente tehnice
şi de artă, muzee, elemente de folclor şi artă populară etc.;
c) patrimoniu turistic - resursele turistice şi structurile
realizate în scopul valorificării lor prin activităţi de turism;
d) structură de primire turistică - orice construcţie şi
amenajare destinată, prin proiectare şi execuţie, cazării
turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului,
transportului special destinat turiştilor, tratamentului
balnear pentru turişti, împreună cu serviciile aferente.
Structurile de primire turistică includ:
- structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare
turistică: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vile
turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri,
camere de închiriat în locuinţe familiale, nave
fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni agro-
turistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
- structuri de primire turistică cu funcţiuni de
alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie din incinta
structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de

140
alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum şi cele
administrate de societăţi comerciale de turism, indiferent de
amplasament (restaurante, baruri, unităţi tip fast-food,
cofetării, patiserii etc.);
- structuri de primire turistică cu funcţiuni de agrement:
cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii si
dotări specifice agrementului turistic;
- structuri de primire turistică cu funcţiuni de transport:
1.transport rutier: autocare etc.;
2.transport feroviar: trenuleţe, trenuri cu cremalieră etc.;
3.transport fluvial şi maritim: vapoare etc.;
4.transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;
- structuri de primire turistică cu funcţiuni de tratament
balnear: unităţi de prestări de servicii pentru tratament
balnear, componente integrate sau arondate complexurilor
de turism balnear.
Complexuri de turism balnear: clădiri care includ în
acelaşi edificiu sau în edificii legate fizic sau funcţional
structuri turistice de primire turistică (de cazare, de ali-
mentaţie şi de tratament balnear, eventual de agrement);
e) zonă turistică - teritoriu caracterizat printr-o
concentrare de resurse turistice, care poate fi delimitat
distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică;

141
 f) zonă de recreere peri-urbană - areal situat în teritoriul
preorăşenesc, care beneficiază de un cadru atractiv
şi dispune de dotări corespunzătoare pentru petrecerea
timpului liber (în special la sfârşit de săptămână);
g) obiectiv turistic - element al resursei turistice,
individualizat si introdus în circuitul turistic;
h) punct turistic - obiectiv turistic şi amenajările aferente
necesare activităţii de primire turistică;
i) localitate turistică - aşezare urbană sau rurală cu funcţii
turistice dezvoltate pe baza resurselor specifice de care
dispune;
j) staţiune turistică - localitate sau parte a unei localităţi cu
funcţii turistice specifice, în care activităţile economice
susţin exclusiv realizarea produsului turistic;
k) funcţia turistică - expresia calitativă şi cantitativă a
resurselor turistice şi este determinată de structura, volumul
şi calităţile resurselor;
l) ofertă turistică - totalitatea serviciilor prin care este pus în
valoare patrimoniul turistic, prin utilizarea de personal
specializat;
m) produs turistic - complex de bunuri materiale şi de
servicii, concentrate într-o activitate specifică şi oferite
pachet consumului turistic;

142
 n) pachet de servicii - combinaţie prestabilită a cel puţin
două din elementele următoare: cazare, alimentaţie, transport,
tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentând o parte
semnificativă din pachet, atunci când sunt vândute sau
oferite spre vânzare la un preţ global şi atunci când aceste
prestaţii depăşesc 24 de ore.
CAP. 2 - Patrimoniul turistic
ART.3
Patrimoniul turistic este constituit din bunuri proprietate
publică şi bunuri proprietate privată şi este valorificat şi
protejat în condiţiile legii.
ART.4
Atestarea, evidenţierea şi monitorizarea valorificării şi
protejării patrimoniului turistic se realizează de către
Ministerul Turismului.
ART. 5
(1) Evidenţierea elementelor de patrimoniu se reali
zează prin înscrierea în Registrul general al patrimoniu
lui turistic, care se înfiinţează în cadrul Ministerului
Turismului.
(2) Deţinătorii de patrimoniu turistic au obligaţia de
a solicita înscrierea acestuia, prezentând în acest scop
documentele necesare.

143
 ART. 6
Atestarea se realizează prin certificatul de patrimoniu
turistic, care dă dreptul proprietarului sau administratorului
legal la organizarea exploatării turistice şi îl obligă la
protejarea patrimoniului înscris.
ART. 7
Metodologia de înscriere, atestare şi criteriile de
evidenţiere a patrimoniului turistic se elaborează de către
Ministerul Turismului.
ART. 8
Patrimoniul turistic se valorifică şi se dezvoltă numai pe
baza şi în cadrul Programului anual de dezvoltare a
turismului.
ART. 9
în scopul stabilirii calităţii de staţiune turistică, Ministerul
Turismului elaborează norme şi criterii specifice de atestare.
ART. 10
Atestarea staţiunilor turistice se face de către Ministerul
Turismului, împreună cu autorităţile administraţiei publice
locale, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

144
 ART. 11
În scopul protejării şi valorificării resurselor turistice
cuprinse în unele zone si staţiuni turistice, acestea vor fi
declarate zone protejate, conform legii.
ART. 12
Ministerul Turismului avizează documentaţiile de
urbanism privind zonele si staţiunile turistice, precum şi
documentaţiile tehnice privind construcţiile din domeniul
turismului.
ART. 13
Omologarea pârtiilor de schi şi a traseelor turistice se face de
către Ministerul Turismului împreună cu consiliile judeţene sau,
după caz, cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti pe
raza cărora acestea se află, conform metodologiei elaborate de
Ministerul Turismului.
ART. 14
Utilizarea plajei litoralului M ării Negrecopîn turistic
s seface pe
baza norm elor de specialitate, elaborate deMcătre
inisterul Turismului
şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
CAP. 3 - Cadrul instituţional
ART. 15
Coordonarea dezvoltării turismului şi controlul
activităţii de turism se realizează de către Ministerul

145
Turismului, ca organ central de specialitate al administraţiei
publice.
ART. 16
Organizarea şi atribuţiile Ministerului Turismului se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 17
în subordinea Ministerului Turismului funcţionează instituţii
publice cu atribuţii în domeniile: autorizare şi control,
promovare, formare si management, cercetare pentru turism,
organizate prin hotărâri ale Guvernului.
ART. 18
Pe lângă ministrul turismului funcţionează Consiliul
Consultativ al Turismului, organism de consultanţă care
corelează la nivel naţional Programul anual de dezvoltare a
turismului cu strategiile ramurilor economice implicate în
activitatea turistică.
ART. 19
Componenţa, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile
Consiliului Consultativ al Turismului sunt stabilite prin statut,
aprobat de ministrul turismului.
ART. 20
Consiliile judeţene şi, respectiv, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii în

146
domeniul turismului:
- inventarierea principalelor resurse turistice;
- administrarea registrelor locale ale patrimoniului
turistic;
- elaborarea de propuneri de dezvoltare a turismului,
care stau la baza Programului anual de dezvoltare a
turismului;
- participarea la omologarea traseelor turistice si a
pârtiilor de schi;
- contribuirea la creşterea calităţii produselor turistice;
- urmărirea activităţii turistice, în aşa fel încât agenţii
economici cu activitate în domeniul turismului să aibă
acces la resursele turistice, cu respectarea normelor de
punere în valoare şi protecţie a acestora.
ART. 21
Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 20
consiliile judeţene şi, respectiv, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti pot crea servicii de specialitate,
potrivit legii.
CAP. 4 - Organizarea activităţii de turism
ART. 22
Ministerul Turismului elaborează Strategia de dezvoltare a
turismului pe termen mediu şi lung, precum şi

147
Programul anual de dezvoltare a turismului, care vor fi
aprobate de Guvern.
ART.23
Acţiunile cu caracter turistic, iniţiate la nivel teritorial de
către autorităţile administraţiei publice locale, trebuie să se
înscrie în Strategia de dezvoltare a turismului pe termen
mediu şi lung si să respecte reglementările specifice pentru
toate formele de turism practicate în România.
ART. 24
Agenţii economici din turism sunt obligaţi să folosească
pentru servicii care presupun răspunderi privind protecţia
turistului numai personal specializat, potrivit normelor
elaborate de Ministerul Turismului.
ART. 25
Profesiunile specifice activităţilor de turism sunt cele
cuprinse în clasificarea ocupaţiilor din România şi,
respectiv, în nomenclatorul de calificare pentru meseriile şi
funcţiile din activităţile hoteliere şi de turism din România.
ART. 26
Pregătirea profesională din domeniul activităţilor de turism
va fi făcută de unităţile de învăţământ private sau

148
de stat, autorizate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de
Ministerul Turismului. ART. 27
(1) Persoana fizică care asigură conducerea operativă
a unei agenţii de turism sau a unei structuri de primire
turistică trebuie să deţină brevet de turism, prin care i se
atestă capacitatea profesională.
(2) Capacitatea unei agenţii de turism de a efectua
servicii de calitate şi în condiţii de siguranţă pentru
turişti se atestă prin licenţa de turism.
(3) Condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului
de turism se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Turismului.
ART. 28
În scopul protecţiei turiştilor, oferirea, comercializarea,
vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice, precum
şi crearea de produse turistice pe teritoriul României pot fi
realizate numai de către agenţii economici din turism autorizaţi
de Ministerul Turismului, posesori de licenţe în turism sau de
certificat de clasificare, după caz.
ART. 29
Agenţii economici cu activitate de turism au următoarele
drepturi:

149
 a) să presteze şi să comercializeze servicii turistice,
în condiţiile legii;
b) să primească asistenţă de specialitate şi informaţii
generale privind strategia şi programele de dezvoltare
a turismului din partea Ministerului Turismului si a
instituţiilor din subordinea sa;
c) să fie incluşi, la cerere, în programele de pregătire
profesională iniţiate de Ministerul Turismului;
d) să participe la acţiunile de promovare, naţionale si
internaţionale, şi să fie incluşi în cataloage, ghiduri şi alte
mijloace de lansare a ofertei naţionale de servicii turistice;
e) să beneficieze de facilităţi acordate de stat şi de
alte organisme si organizaţii, conform prevederilor
legale, în scopul stimulării activităţii de turism;
f) să obţină certificatul de clasificare pentru fiecare
unitate proprie în care prestează servicii turistice, cores-
punzător criteriilor îndeplinite de unitatea respectivă;
g) să obţină reclasificarea unităţilor proprii, ca
urmare a îmbunătăţirilor aduse nivelului de dotare şi
calităţii serviciilor.
ART. 30
Agenţii economici din turism au următoarele obligaţii:
a) să realizeze servicii turistice la nivelul şi în

150
limitele prevederilor licenţei de turism, prin care au fost stabiliţi
ca prestatori sau comercializatori de servicii turistice, şi să
constituie integral garanţia financiară prevăzută de dispoziţiile
legale în vigoare;
b) să presteze serviciile turistice la nivelul categoriei
unităţii respective, potrivit certificatului de clasificare;
c) să funcţioneze numai cu structuri de primire
turistică clasificate;
d) să funcţioneze cu personal brevetat, în conformitate cu
reglementările si normele de specialitate ale Ministerului
Turismului;
e) să afişeze, într-o formă vizibilă şi clară, lista
serviciilor si tarifelor practicate;
f) să informeze turiştii corect şi adecvat cu privire la
serviciile turistice pe care le prestează;
g) să asigure protecţia turiştilor care utilizează
structurile sale de primire turistice;
h) să protejeze turistul care beneficiază de servicii tip excursii,
pe perioada programului turistic, conform normelor pentru
ghizii de turism;
i) să protejeze bunurile turiştilor împotriva deteriorării sau
furtului şi să asigure despăgubirea acestora în cazul apariţiei
unor prejudicii, conform legii;

151
 j) să realizeze, potrivit prezentei ordonanţe, exploatarea
patrimoniului turistic, asigurând totodată protecţia şi
conservarea acestuia şi a mediului înconjurător;
k) să transmită datele statistice, conform Sistemului
informaţional pentru turism şi reglementărilor Comisiei
Naţionale pentru Statistică;
1) să realizeze publicitatea proprie cu obiectivitate şi
respect faţă de resursele turistice, în scopul protejării calităţii
produsului turistic românesc.
ART. 31
(1) Structurile de primire turistică sunt clasificate pe
baza normelor elaborate de Ministerul Turismului şi
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Structurile de primire clasificate pentru activitatea de
turism nu pot fi folosite pentru alte destinaţii.
Modificarea destinaţiei, parţial sau integral, se poate
face numai după confirmarea operării acesteia de către
organul care a eliberat certificatul de clasificare.
ART. 32
în vederea corelării, stocării şi difuzării informaţiilor
privind piaţa turistică şi a evaluării activităţii turistice, va
funcţiona la nivel naţional Sistemul informaţional pentru
turism, care va cuprinde datele si indicatorii

152
stabiliţi de Ministerul Turismului şi Comisia Naţională
pentru Statistică. ART. 33
(1) Asigurarea protecţiei şi salvării turiştilor în
zonele şi staţiunile turistice montane şi de litoral se face
de către consiliile locale de care aparţin, prin organizarea
de echipe de salvare.
(2) Organizarea echipelor şi condiţiile de desfăşurare a
activităţilor specifice sunt prevăzute în Regulamentul de
funcţionare a echipelor de salvare, elaborat de către Mini
sterul Turismului împreună cu Departamentul pentru Admi-
nistraţie Publică Locală şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(3) Finanţarea activităţii desfăşurate de echipele de
salvare se asigură din bugetele unităţilor administraţiei
locale pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.
ART. 34
în zone, staţiuni şi pe trasee turistice camparea turiştilor este
permisă numai în structuri de campare, dotate conform
normelor aprobate de Ministerul Turismului, sau, în zona
montană, în perimetre amenajate în acest scop.
ART. 35
(1) în domeniul turismului pot fi create asociaţii şi
organizaţii fără scop lucrativ sau patrimonial, cu

153
caracter profesional, ştiinţific, cultural, religios sau social,
care au rol activ în activităţile desfăşurate de către
Ministerul Turismului.
(2) Asociaţiile şi organizaţiile prevăzute la alin. (1)
pot fi autorizate de Ministerul Turismului să presteze
servicii turistice pentru membrii lor, exclusiv prin
mijloace proprii.
(3) Asociaţiile şi organizaţiile prevăzute la alin. (1)
dobândesc personalitate juridică, în condiţiile legii, cu
avizul Ministerului Turismului.
CAP. 5 - Mijloace financiare şi sprijinul
statului
ART. 36
Statul sprijină activitatea de turism prin politici şi
mecanisme economico-financiare şi acţiuni pentru
amenajarea şi protecţia patrimoniului turistic.
ART. 37
în scopul protejării activităţii de turism şi al creării bazei
de dezvoltare turistică, înstrăinarea structurilor de primire din
cadrul staţiunilor turistice se poate face cu obligarea noului
proprietar la menţinerea obiectului de activitate şi a funcţiunii
structurii de primire turistică.
ART. 38
Zonele şi staţiunile turistice beneficiază de priorităţi
pentru:

154
 - realizarea infrastructurii generale necesare
dezvoltării turismului;
- acordarea de asistenţă tehnică de specialitate de
către Ministerul Turismului pentru dezvoltarea funcţiei
turistice şi promovarea produsului turistic propriu;
- ameliorarea şi protecţia mediului înconjurător
prin măsuri şi programe speciale, care vizează
asigurarea şi încurajarea dezvoltării funcţiei turistice,
elaborate de Ministerul Turismului în colaborare cu
autorităţile administraţiei publice locale şi cu alte
organisme interesate.
ART. 39
Statul sprijină şi încurajează libera iniţiativă în domeniul
promovării şi dezvoltării activităţii de turism si, îndeosebi, în
stimularea şi atragerea turiştilor străini în România, precum
şi în dezvoltarea activităţii staţiunilor turistice, prin:
- adoptarea unor reglementări specifice privind
aplicarea asigurării sociale de sănătate în domeniul
trimiterilor medicale în staţiunile turistice balneare;
- organizarea de acţiuni de promovare turistică atât
pe plan intern, cât şi prin birourile de promovare
turistică din străinătate;

155
 - concesionarea pe o perioadă de 49 de ani, în
condiţiile legii, a unor terenuri care fac parte din domeniul
public sau privat al starului ori al unităţilor administrativ-
teritoriale, pentru construirea de structuri de primire turistică
în zonele stabilite ca priorităţi prin Programul anual de
dezvoltare a turismului.
CAP. 6 - Răspunderi şi sancţiuni
ART. 40
încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage
răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională
sau penală, după caz.
ART. 41
Constituie contravenţii în activitatea turistică prevăzută
de prezenta ordonanţă şi se sancţionează cu amendă între
10.000.000 lei şi 15.000.000 lei următoarele fapte, dacă nu au
fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să
constituie infracţiuni:
a) oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a
pachetelor de servicii turistice, precum şi crearea de
produse turistice de către agenţi economici neautorizaţi
de către Ministerul Turismului;
b) desfăşurarea activităţii turistice în structuri de
primire neclasificate potrivit dispoziţiilor legale;

156
 c) înscrierea de informaţii nereale în materialele de
promovare, pe firmele structurilor turistice şi ale
agenţiilor de turism;
d) refuzul nejustificat de a acorda despăgubiri
turiştilor pentru daune provenind din neasigurarea
integrală sau asigurarea la o calitate inferioară a
pachetului de servicii cumpărat;
e) comercializarea serviciilor turistice de către
agenţii economici care nu au constituit integral garanţia
financiară care să asigure repatrierea turiştilor şi/sau
rambursarea sumelor plătite de aceştia în caz de
insolvabilitate sau faliment.
ART. 42
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de
către organele de control ale Ministerului Turismului, ale
instituţiilor subordonate, ale Ministerului Finanţelor si de
organele de poliţie.
CAP. 7 - Dispoziţii finale
ART. 43
(1) Prezenta ordonanţă intră în vigoare după 90 de
zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
(2) în termenul prevăzut la alin. (1) Ministerul
Turismului va elabora norme metodologice pentru

157
aplicarea prezentei ordonanţe, care se vor publica în
Monitorul Oficial al României si vor intra în vigoare o dată
cu ordonanţa. ART. 44
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe orice
dispoziţii contrare se abrogă.
Prim-ministru Radu
Vasile

Legea nr. 755/ 2001 pentru aprobarea Ordonanţei

Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si
desfăşurarea activităţii de turism în România
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. l
Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 58 din 21 august
1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism
în România, emisă în temeiul art. l pct. 14 lit. b) din Legea
nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite
ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 309 din 26 august 1998, cu următoarele
modificări şi completări:

158
 l. La articolul 2, literele b) si d) vor avea următorul
cuprins:
"b) resurse turistice - componente ale mediului natural si
antropic, care prin calităţile si specificul lor sunt recunoscute,
înscrise si valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt
supuse unui regim de protecţie integrală.
Resursele turistice pot fi:
- naturale: elemente geologice, geomorfologice, de
climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de
substanţe minerale si alţi factori;
- antropice: monumente arheologice, situri arheologice,
monumente, ansambluri memoriale, monumente tehnice şi
de artă, muzee, elemente de folclor si artă populară etc.;

d) structură de primire turistică - orice construcţie si

amenajare destinată, prin proiectare si execuţie, cazării
turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului,
transportului special destinat turiştilor, tratamentului balnear
pentru turişti, împreună cu serviciile aferente.
Structurile de primire turistice includ:
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare
turistică: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vile turistice,
cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri,

159
camere de închiriat în locuinţe familiale, nave fluviale si
maritime, pensiuni turistice şi pensiuni agro-turistice şi alte
unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie
publică: unităţi de alimentaţie din incinta
structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de
alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum
şi cele administrate de societăţi comerciale de turism,
restaurante, baruri, unităţi de fast food, cofetării,
patiserii si care sunt atestate conform legii;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de agrement:
cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii şi dotări
specifice agrementului turistic;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de transport:
1.transport rutier: autocare etc.;
2.transport feroviar: trenuleţe, trenuri de cremalieră etc.;
3. transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop
turistic;
4.transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de tratament
balnear: unităţi de prestări de servicii pentru
tratament balnear, componente integrate sau arondate
complexurilor de turism balnear.

160
 Complexuri de turism balnear: clădiri care includ în acelaşi
edificiu ori în edificii legate fizic sau funcţional structuri de
primire turistice (de cazare, de alimentaţie şi de tratament
balnear, eventual de agrement);"
2. La articolul 2, după litera n) se introduce litera o)
cu următorul cuprins:
"o) export de servicii turistice - prestarea de servicii
turistice către turişti străini, în ţară sau în străinătate, a căror
contravaloare se încasează în valută, indiferent de modalitatea
de încasare - numerar, ordin de plată, cărţi de credit."
3.Articolul 13 va avea următorul cuprins:
"ART. 13
Omologarea pârtiilor de schi şi a traseelor turistice se face
de către Ministerul Turismului împreună cu consiliile
judeţene şi, după caz, Ministerul Tineretului si Sportului,
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pe raza cărora se
află acestea, conform metodologiei elaborate de Ministerul
Turismului."
4. La finalul articolului 20 se introduce o nouă
liniuţă cu următorul cuprins:
- organizarea de centre de informare turistică în localităţile
cu activitate turistică."

161
 5. Articolul 26 va avea următorul cuprins:
"ART. 26
Pregătirea profesională din domeniul activităţilor de turism
se realizează în unităţile de învăţământ de stat sau private
autorizate de Ministerul Educaţiei si Cercetării şi cu avizul
Ministerului Turismului."
6. La articolul 27, alineatul (1) va avea următorul
cuprins:
"ART. 27
(1) Persoana fizică însărcinată să asigure conducerea
operativă a unei agenţii de turism sau a unei structuri de primire
turistice trebuie să deţină brevet de turism prin care i se atestă
capacitatea profesională."
7. La articolul 43, alineatul (1) va avea următorul
cuprins:
"ART. 43
(1) Prezenta ordonanţă intră în vigoare după 90 de zile de la
publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I."
ART. 2
Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi
desfăşurarea activităţii de turism în România, cu modificările
şi completările aduse prin prezenta lege,

162
va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26
noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din
Constituţia României.
p. Preşedintele Senatului,
Alexandru Athanasiu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa

din 29 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74
alin. (2) din Constituţia României. p. Preşedintele Camerei
Deputaţilor, Ovidiu Cameliu Petrescu

Ordonanţa Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea

art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind
organizarea si desfăşurarea activităţii de turism în
România
În temeiul art. 107 din Constituţie şi al art. l pct. 11.17 din
Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite
ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

163
 Articol unic
Articolul 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998
privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în
România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 309 din 26 august 1998, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 755/2001, se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"ART. 33
(1) Consiliile judeţene pe a căror rază administrativ-
teritorială se află trasee turistice montane si/sau pârtii de
schi organizează servicii publice SALVAMONT care
coordonează activitatea de prevenire a accidentelor
montane şi de salvare în munţi a persoanelor accidentate.
(2) în localităţile pe teritoriul cărora există trasee
turistice montane şi/sau pârtii de schi, consiliile locale
pot organiza, în condiţiile legii, servicii publice locale
SALVAMONT.
(3) Agenţii economici sau autorităţile publice care au
în administrare plaje sau ştranduri, direct ori prin
concesionare, au obligaţia să înfiinţeze posturi de
salvare şi posturi de prim ajutor medical.
(4) Finanţarea activităţii desfăşurate de serviciile
publice SALVAMONT se asigură din bugetele locale

164
ale judeţelor, respectiv ale comunelor, oraşelor sau
municipiilor, după caz.
(5) Prin hotărâri ale Guvernului, la propunerea Ministerului
Turismului, se aprobă normele privind prevenirea accidentelor
montane şi organizarea activităţii de salvare în munţi, precum şi
cele privind organizarea posturilor de salvare şi a posturilor de
prim ajutor pe plaje şi în ştranduri."
Prim-ministru Adrian
Năstase

II. Activitatea de autorizare

A. Licenţe si brevete de turism
Hotărârea Guvernului nr. 238/2001 privind
condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi
ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998
privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în
România,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
(1) Agenţiile de turism îşi pot desfăşura activitatea de
oferire, comercializare şi vânzare a serviciilor şi a

165
pachetelor de servicii turistice pe teritoriul României numai în baza
licenţei de turism emise de Ministerul Turismului.
(2) Persoana care asigură conducerea operativă a unei
agenţii de turism, a unei filiale a acesteia din altă localitate sau
a unei structuri de primire turistică va deţine brevet de turism,
prin care se atestă pregătirea profesională în domeniul
turismului.
ART. 2
în sensul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc
astfel:
a) licenţa de turism este documentul prin care se
atestă capacitatea titularului de a comercializa servicii
turistice în condiţii de calitate şi siguranţă pentru turişti
şi posibilitatea de a înfiinţa o agenţie de turism;
b) brevetul de turism este documentul prin care se
atestă capacitatea profesională în domeniul turismului a
persoanelor fizice care asigură conducerea agenţiilor de
turism sau a structurilor de primire turistice.
ART. 3
(1) Licenţele şi brevetele de turism se eliberează de
Ministerul Turismului, la cererea agentului economic şi,
respectiv, a persoanelor fizice care solicită obţinerea brevetului
de turism.

166
 (2) în termen de maximum 30 de zile de la data
înregistrării cererii agentului economic, respectiv a persoanei
fizice, Ministerul Turismului, cu consultarea
asociaţiilor profesionale din domeniul turismului, va
efectua verificările necesare şi va elibera licenţa şi,
respectiv, brevetul de turism.
(3) în situaţia în care nu sunt îndeplinite criteriile
pentru emiterea licenţei şi, respectiv, a brevetului de
turism, Ministerul Turismului va comunica solicitanţilor,
în termenul prevăzut la alin. (2), motivul pentru care
acestea nu pot fi eliberate.
ART.4
(1) Licenţa şi brevetul de turism sunt netransmisibile
şi se afişează în copie autentificată la loc vizibil în
incinta agenţiei de turism şi a filialelor acesteia, pentru
a da posibilitatea turiştilor să cunoască dacă agenţia în
cauză funcţionează legal.
(2) Pe documentele emise de agenţiile de turism şi
filialele acestora este obligatoriu să se înscrie numărul
licenţei de turism; opţional acesta va fi înscris şi pe
firma agenţiei şi a filialelor.
ART. 5
În situaţia în care nu mai sunt îndeplinite criteriile

167
care au stat la baza acordării licenţei de turism pentru agenţia
de turism sau pentru filialele acesteia, agentul economic în
cauză are obligaţia să solicite în termen de 10 zile Ministerului
Turismului eliberarea unei noi licenţe de turism, potrivit
condiţiilor efectiv îndeplinite.
ART. 6
Licenţele de turism vor fi vizate de Ministerul Turismului
din 3 în 3 ani. Agentul economic va solicita vizarea licenţei de
turism cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de
3 ani de la emiterea acesteia sau de la ultima viză.
ART. 7
Criteriile şi metodologia pentru eliberarea licenţelor şi
brevetelor de turism vor fi stabilite de Ministerul Turismului,
cu consultarea asociaţiilor profesionale, patronale şi sindicale
din domeniul turismului, prin norme metodologice, aprobate
prin ordin al ministrului turismului, care va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 8
(1) Licenţa de turism se suspendă pentru o perioadă de până
la un an de către Ministerul Turismului, în una dintre
următoarele situaţii:

168
 a) comercializarea pachetelor de servicii turistice se
realizează fără respectarea reglementărilor legale în vigoare;
b) neasigurarea de ghizi atestaţi pentru derularea în
bune condiţii a programelor turistice, conform regle-
mentărilor în vigoare;
c) utilizarea de autocare neclasificate;
d) asigurarea de servicii de cazare şi alimentaţie în
structuri de primire turistice care nu deţin certificate de
clasificare;
e) funcţionarea agenţiei de turism sau a filialei
acesteia din altă localitate decât cea în care este situat
sediul agenţiei fără ca persoana care asigură conducerea
să deţină brevet de turism;
f) prestarea de servicii turistice prin filiale ale
agenţiei turistice care nu au obţinut licenţa de turism.
(2) Licenţa de turism este suspendată pe perioada în care
agentul economic nu mai are achitată poliţa de asigurare.
ART. 9
(1) Licenţa de turism se retrage de către Ministerul
Turismului în următoarele situaţii:
a) când se repetă una dintre situaţiile prevăzute la art. 8
alin. (1);

169
 b) când agentul economic comunică Ministerului
Turismului, din proprie iniţiativă, renunţarea la desfăşurarea
activităţii de turism;
c) când licenţa de turism este transmisă în scopul
utilizării de către alt agent economic care nu a obţinut licenţa;
d) când agentul economic nu mai îndeplineşte
criteriile care au stat la baza eliberării licenţei.
(2) Titularul unei licenţe de turism retrase în condiţiile
prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) nu mai are dreptul să solicite
eliberarea unei noi licenţe de turism timp de 2 ani de la data
retragerii.
ART. 10
Ministerul Turismului va publica periodic lista
cuprinzând licenţele de turism suspendate sau retrase şi,
respectiv, lista cuprinzând brevetele de turism retrase.
Publicarea se va face cel puţin într-un cotidian central şi într-
unul local din judeţul în care sunt situate agenţiile de turism
în cauză.
ART. 11
Brevetul de turism se retrage de Ministerul
Turismului în una dintre următoarele situaţii:
a) când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la
baza eliberării acestuia;

170
 b) când, din motive imputabile titularului brevetului de
turism, s-a anulat licenţa de turism sau, respectiv, certificatul
de clasificare a structurii de primire turistice pe care acesta o
conduce.
ART. 12
Neacordarea sau retragerea licenţei sau brevetului de turism,
precum şi neavizarea sau suspendarea licenţei de turism pot fi
atacate la instanţa de contencios administrativ în condiţiile
legii.
ART. 13
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt
săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să
constituie infracţiuni:
a) desfăşurarea de activităţi turistice specifice agenţiilor de
turism de către agenţi economici cu licenţa de
turism suspendată, nevizată sau cu viza expirată;
b) nerespectarea obiectului de activitate înscris în
licenţa de turism, corespunzător tipului de licenţă de
turism obţinut;
c) desfăşurarea de activităţi turistice prin filiale care
nu au obţinut licenţa;
d) desfăşurarea de activităţi turistice în alte sedii
decât cele înscrise în licenţa de turism;

171
 e) neasigurarea conducerii de către persoane
posesoare de brevet de turism a agenţiilor si structurilor
de primire turistice în condiţiile stabilite potrivit
normelor metodologice prevăzute la art. 7;
f) nerespectarea condiţiilor şi criteriilor în baza cărora
s-a eliberat licenţa de turism;
g) ne-afişarea licenţei de turism în condiţiile
prevăzute la art. 4 alin. (1).
ART. 14
Contravenţiile prevăzute la art. 13 se sancţionează după cum
urmează:
a) faptele prevăzute la lit. a) - f), cu amendă de la
800.000 lei la 1.000.000 lei;
b) fapta prevăzută la lit. g), cu amendă de la 600.000
lei la 800.000 lei.
ART. 15
Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică riaţii
de sala
cu
atribuţii de control din cadrul Ministerului Turismului.
ART. 16
Contravenţiilor prevăzute la art. 13 le sunt aplicabile
prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cu
excepţia art. 25 şi 26.

172
 ART. 17
Licenţele si brevetele de turism eliberate până la data intrării
în vigoare a prezentei hotărâri rămân valabile în măsura în care
corespund criteriilor stabilite prin normele metodologice
prevăzute la art. 7. Celelalte licenţe şi brevete de turism
eliberate îşi păstrează valabilitatea numai pentru o durată de
două luni, perioadă în care titularii acestora vor solicita
eliberarea de noi licenţe şi brevete de turism.
ART. 18
(1) Prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare
în termen de 30 de zile de la data publicării ei
în Monitorul Oficial al României, Partea I, termen
în care vor fi publicate normele metodologice prevăzute
la art. 7.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se
abrogă Hotărârea Guvernului nr. 513/1998 privind
activitatea de comercializare a serviciilor turistice şi de
acordare a brevetelor şi licenţelor de turism, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 27
august 1998, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Prim-ministru Adrian
Năstase

173
B. Certificate de clasificare
Hotărârea Guvernului nr. 13287 2001 privind
clasificarea structurilor de primire turistice
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României
şi ale art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de
turism în România,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
(1) Structurile de primire turistice, indiferent de
forma de proprietate şi organizare, se clasifică în funcţie
de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor şi
a serviciilor prestate.
(2) în scopul protecţiei turiştilor serviciile de cazare
şi alimentaţie publică se asigură numai în structuri de
primire turistice clasificate.
(3) Prin structuri de primire turistice clasificate, în
sensul prezentei hotărâri, se înţelege orice construcţii si
amenajări destinate, prin proiectare si execuţie, cazării
sau servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile
specifice aferente.
(4) Structurile de primire turistice includ:
a) structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare

174
turistică: hoteluri, hoteluri - apartament, moteluri, hoteluri
pentru tineret, hoteluri, vile turistice, cabane, bungalouri,
sate de vacanţă, campinguri, apartamente sau camere de
închiriat în locuinţe familiale ori în clădiri cu altă
destinaţie, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi
pensiuni agro-turistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare
turistică;
b) structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie
publică: unităţi de alimentaţie din incinta structurilor de
primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică
situate în municipii, pe trasee şi în staţiuni turistice.
ART.2
(1) Clasificarea structurilor de primire turistice se
face de către Ministerul Turismului care eliberează
certificatul de clasificare.
(2) Agentul economic proprietar sau administrator
de structuri de primire turistice va solicita Ministerului
Turismului clasificarea acestora cu minimum 60 de zile
înainte de darea lor în folosinţă.
(3) În termen de 60 de zile de la data înregistrării
cererii Ministerul Turismului va efectua verificările
necesare şi va elibera certificatul de clasificare, în cazul

175
în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru categoria minimă
de clasificare, Ministerul Turismului va comunica agentului
economic motivul pentru care structura de primire turistică
nu poate fi clasificată.
(4) în situaţia în care s-au modificat condiţiile care au stat
la baza acordării clasificării, agentul economic este obligat să
solicite o nouă clasificare a structurii de primire turistice în
cauză în termen de 30 de zile de la apariţia modificărilor.
ART. 3
(1) Certificatele de clasificare eliberate vor fi
preschimbate din 3 în 3 ani. Agentul economic va
solicita preschimbarea certificatului cu cel puţin 60 de
zile înainte de expirarea termenului de 3 ani de la
emiterea acestuia.
(2) în termen de 60 de zile de la data înregistrării
cererii agentului economic de preschimbare a certificatelor
de clasificare Ministerul Turismului va proceda
la reverificarea structurii de primire turistice în cauză şi
va elibera un nou certificat de clasificare, în măsura în
care sunt îndeplinite criteriile minime de clasificare
pentru categoria respectivă, în caz contrar structura de
primire turistică va fi clasificată la un nivel inferior.

176
turistică: hoteluri, hoteluri - apartament, moteluri, hoteluri
pentru tineret, hoteluri, vile turistice, cabane, bungalouri,
sate de vacanţă, campinguri, apartamente sau camere de
închiriat în locuinţe familiale ori în clădiri cu altă
destinaţie, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi
pensiuni agro-turistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare
turistică;
b) structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie
publică: unităţi de alimentaţie din incinta structurilor de
primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică
situate în municipii, pe trasee şi în staţiuni turistice.
ART. 2
(1) Clasificarea structurilor de primire turistice se
face de către Ministerul Turismului care eliberează
certificatul de clasificare.
(2) Agentul economic proprietar sau administrator
de structuri de primire turistice va solicita Ministerului
Turismului clasificarea acestora cu minimum 60 de zile
înainte de darea lor în folosinţă.
(3) în termen de 60 de zile de la data înregistrării
cererii Ministerul Turismului va efectua verificările
necesare şi va elibera certificatul de clasificare, în cazul

175
în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru categoria minimă
de clasificare, Ministerul Turismului va comunica agentului
economic motivul pentru care structura de primire turistică
nu poate fi clasificată.
(4) în situaţia în care s-au modificat condiţiile care au stat
la baza acordării clasificării, agentul economic este obligat să
solicite o nouă clasificare a structurii de primire turistice în
cauză în termen de 30 de zile de la apariţia modificărilor.
ART.3
(1) Certificatele de clasificare eliberate vor fi
preschimbate din 3 în 3 ani. Agentul economic va
solicita preschimbarea certificatului cu cel puţin 60 de
zile înainte de expirarea termenului de 3 ani de la
emiterea acestuia.
(2) în termen de 60 de zile de la data înregistrării
cererii agentului economic de preschimbare a certificatelor
de clasificare Ministerul Turismului va proceda
la reverificarea structurii de primire turistice în cauză şi
va elibera un nou certificat de clasificare, în măsura în
care sunt îndeplinite criteriile minime de clasificare
pentru categoria respectivă, în caz contrar structura de
primire turistică va fi clasificată la un nivel inferior.

176
Dacă nu sunt îndeplinite criteriile pentru categoria minimă
de clasificare, se procedează la retragerea certificatului de
clasificare.
ART. 4
Este interzisă funcţionarea structurilor de primire turistice
fără certificate de clasificare, cu certificate de clasificare
expirate sau cu o altă structură a spaţiilor decât cea stabilită prin
anexa la certificatul de clasificare.
ART. 5
(1) Placheta cuprinzând menţiunea „clasificat de
Ministerul Turismului", sigla acestuia, însemnele
privind tipul structurii de primire turistice si nivelul de
clasificare se expun, la loc vizibil, în exteriorul clădirii,
iar numărul de telefon al Ministerului Turismului si al
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor
se afişează la recepţie sau în spaţiul de la intrarea în
saloanele de servire a mesei, pentru a fi cunoscute de
turişti.
(2) Certificatul de clasificare si anexa acestuia
privind structura spaţiilor se păstrează, în permanenţă,
în structura de primire turistică în cauză, pentru a fi
prezentate organelor de control abilitate.

177
 ART. 6
Criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice
se stabilesc de Ministerul Turismului prin norme
metodologice în termen de maximum 60 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi vor fi publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 7
În scopul protecţiei turiştilor şi al alinierii la standardele
europene privind calitatea serviciilor agenţii economici
proprietari sau administratori de structuri de primire turistice
au obligaţia să asigure ca activitatea acestor structuri să se
desfăşoare cu respectarea următoarelor reguli de bază:
a) menţinerea grupurilor sanitare în perfectă stare de
funcţionare şi curăţenie;
b) furnizarea apei calde la grupurile sanitare şi în
spaţiile de producţie din structurile de primire turistice
unde acest criteriu este obligatoriu, potrivit normelor
menţionate la art. 6;
c) asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C
în timpul sezonului rece în spaţiile de cazare şi de
servire a mesei;
d) deţinerea autorizaţiilor: sanitară, sanitar-veterinară,

178
de mediu si de prevenire şi stingere a incendiilor -PSI, în cazul
unităţilor pentru care, potrivit legii, este obligatorie obţinerea
acestora;
e) programul de funcţionare a discotecilor sau a altor
unităţi cu program muzical, organizate în aer liber, să
nu depăşească ora 1,00 noaptea;
f) funcţionarea structurilor de primire turistice numai
în clădiri salubre, cu faţade zugrăvite şi bine întreţinute;
g) evitarea poluării fonice, în sensul respectării
nivelului maxim de zgomot stabilit prin reglementări
specifice;
h) respectarea reglementărilor legale în vigoare ce privesc
activitatea desfăşurată prin structura de primire turistică;
i) expunerea la loc vizibil a firmei cu denumirea şi tipul
unităţii şi însemnele privind categoria de clasificare.
ART. 8
(1) Certificatul de clasificare şi autorizaţia de
funcţionare se retrag de către personalul de specialitate
al Ministerului Turismului atunci când nu sunt respectate una
sau mai multe din regulile stabilite la art. 7.
(2) Restituirea certificatului de clasificare retras
se va face după ce personalul de specialitate al

179
Ministerului Turismului constată remedierea deficienţelor
semnalate.
(3) Ministerul Turismului va publica, periodic, lista
cuprinzând structurile de primire turistice cărora le-au fost
retrase certificatele de clasificare şi, respectiv, lista celor cărora
le-au fost restituite certificatele de clasificare. Publicarea se va
face cel puţin într-un cotidian central şi cel puţin în unul local
din judeţul în care sunt situate structurile de primire turistice în
cauză.
ART. 9
Ministerul Turismului va proceda la de-clasificarea
structurilor de primire turistice în situaţia în care constată
nerespectarea criteriilor avute în vedere la clasificare, altele
decât cele prevăzute la art. 7.
ART. 10
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt
săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie
considerate infracţiuni:
a) desfăşurarea activităţii în structuri de primire turistice
neclasificate, cu certificate de clasificare expirate sau cu o
altă structură a spaţiilor decât cea stabilită prin certificatul de
clasificare, după depăşirea termenelor prevăzute la art. 2 şi 3;

180
 b) nerespectarea criteriilor care au stat la baza
clasificării;
c) ne-afişarea numărului de telefon al Ministerului
Turismului si al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor;
d) înscrierea unor informaţii false privind tipul structurii
de primire turistice şi nivelul de clasificare în materialele de
promovare, pe firme sau pe însemnele prevăzute la art. 5;
e) continuarea desfăşurării activităţii în structura de
primire turistică după retragerea certificatului de clasificare
sau refuzul prezentării, la solicitarea organelor de
control, a documentelor de clasificare.
ART. 11
Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează după
cum urmează:
a) faptele prevăzute la lit. c), cu amendă de la
5.000.000 lei la 10.000.000 lei;
b) faptele prevăzute la lit. b), cu amendă de la
20.000.000 lei la 40.000.000 lei;
c) faptele prevăzute la lit. a) şi d), cu amendă de la
40.000.000 lei la 80.000.000 lei;
d) fapta prevăzută la lit. e), cu amendă de la
80.000.000 lei la 100.000.000 lei.

181
 ART. 12
Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de
către persoanele anume împuternicite prin ordin al
ministrului turismului.
ART. 13
Contravenţiilor prevăzute la art. 10 le sunt aplicabile
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor.
ART. 14
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă
Hotărârea Guvernului nr. 601/1997 privind clasificarea
structurilor de primire turistice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 279 din 16 octombrie 1997, cu
modificările ulterioare.
Prim-ministru Adrian
Năstase
Ordinul Ministrului Turismului nr. 510/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea
structurilor de primire turistice
Extras
Ministrul Turismului, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.
24/2001 privind organizarea şi funcţionarea

182
Ministerului Turismului, în baza Hotărârii Guvernului nr.
1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire
turistice, emite următorul ordin:
ART. l
Se aprobă Normele metodologice privind clasificarea
structurilor de primire turistice, prevăzute în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Certificatele de clasificare eliberate de Ministerul
Turismului până la data intrării în vigoare a prezentului ordin
îşi păstrează valabilitatea până la expirarea termenelor
înscrise pe acestea.
ART. 3
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Ministrul turismului,
Matei-Agathon Dan
Anexa l - Norme metodologice privind
clasificarea structurilor de primire turistice
1. Dispoziţii generale
1.1. Prezentele norme metodologice, elaborate în
conformitate cu prevederile art. 6 din Hotărârea

183
Guvernului nr. 1.328/2001 privind clasificarea structurilor
de primire turistice, stabilesc metodologia şi criteriile de
clasificare pentru toate tipurile de structuri de primire
turistice cu funcţiuni de cazare şi de alimentaţie publică din
România.
1.2. Prezentele norme metodologice sunt obligatorii
pentru toţi agenţii economici proprietari şi/sau administratori
de structuri de primire turistice.
1.3. Structurile de primire turistice se clasifică pe
stele şi, respectiv, flori în cazul pensiunilor turistice
rurale, în funcţie de caracteristicile constructive,
dotările şi calitatea serviciilor pe care le oferă, potrivit
criteriilor cuprinse în anexele nr. l şi 2 care fac parte
integrantă din prezentele norme metodologice.
Clasificarea structurilor de primire turistice are ca scop
prioritar protecţia turiştilor, constituind o formă codificată de
prezentare sintetică a nivelului de confort şi a ofertei de
servicii.
Clasificarea structurilor de primire turistice se face de
Ministerul Turismului care, potrivit prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea
activităţii de turism în România, aprobată şi modificată prin
Legea nr. 755/2001, este singura

184
instituţie abilitată să desfăşoare activităţi de autorizare în
domeniul turismului.
l .4. Desfăşurarea de activităţi (de cazare, alimentaţie şi alte
servicii specifice) în structuri de primire neclasificate, cu
certificate de clasificare expirate sau cu o altă structură a
spaţiilor decât cea stabilită prin certificatul de clasificare,
constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de până la
100.000.000 lei, potrivit art. 11 din Hotărârea Guvernului nr.
1.328/2001.
2. Documentaţia necesară pentru obţinerea
certificatului de clasificare
în vederea obţinerii certificatului de clasificare agenţii
economici proprietari şi/sau administratori de structuri de
primire turistice vor întocmi o documentaţie cu următorul
conţinut:
- cerere de eliberare a certificatului de clasificare;
- certificat constatator de la registrul comerţului, din
care să rezulte obiectul de activitate si structura
acţionariatului* l);
*1) Agentul economic poate furniza informaţiile respective
si prin prezentarea copiilor de pe actele de constituire a
societăţii:
- certificat de înmatriculare;
- actul constitutiv sau autorizaţia de funcţionare în cazul
asociaţiilor familiale şi persoanelor fizice autorizate.

185
 - certificat de înregistrare la Oficiul registrului
comerţului, însoţit de anexele privind avizele/acordurile
şi/sau autorizaţiile legale (P.S.L, sanitară, sanitar-
veterinară, de mediu şi de protecţia muncii, după
caz, pentru fiecare structură turistică ce face obiectul
clasificării);
- schiţa privind amplasarea şi adresa unităţii (anexa
nr. 4 la prezentele norme metodologice);
- schiţa privind structura, amplasarea şi nominalizarea
camerelor, respectiv a spaţiilor de alimentaţie
(anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice);
- fişa privind încadrarea nominală a camerelor şi a
spaţiilor de alimentaţie pe categorii de clasificare (anexele
nr. 6.1 şi 6.2 la prezentele norme metodologice);
- avizul specific privind amplasamentul şi funcţionalitatea
obiectivului, emis de Ministerul Turismului în
cazul construcţiilor noi;
- copie de pe brevetul de turism pentru directorii de
hotel, de restaurant, motel, camping (cu excepţia structurilor
organizate în gospodăriile populaţiei), sat de
vacanţă sau pentru cabanier;
- copii de pe actele de calificare a personalului de la
recepţie şi de la unităţile de alimentaţie.

186
 3. Eliberarea şi anularea certificatului de clasificare
3.1. Documentaţia de clasificare se transmite
Ministerului Turismului - Direcţia generală de auto
rizare şi control (denumită în continuare D.G.A.C.),
care verifică îndeplinirea criteriilor de clasificare şi
întocmeşte certificatul de clasificare.
Certificatul de clasificare va fi însoţit de fişa privind
încadrarea nominală a camerelor şi, respectiv, fişa privind
structura spaţiilor de alimentaţie destinate servirii turiştilor,
prin care se stabilesc capacitatea şi structura unităţii.
Agentul economic va solicita D.G.A.C. din cadrul
Ministerului Turismului clasificarea structurilor de primire
turistice şi/sau a structurilor de alimentaţie destinate servirii
turiştilor cu minimum 60 de zile înainte de darea lor în
folosinţă.
3.2. Verificarea la faţa locului a îndeplinirii criteriilor se
face de către specialiştii din Ministerul Turismului -
D.G.A.C., cu sprijinul şi colaborarea unor specialişti
desemnaţi de consiliile judeţene, consiliile locale si de
reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale din turism, în prezenţa
reprezentantului agentului economic în cauză.

187
 3.3. în funcţie de condiţiile concrete constatate în
unitatea verificată se pot propune în mod excepţional
unele compensări pentru dotări şi servicii în vederea
acordării sau menţinerii categoriei.
3.4. Eliberarea certificatului de clasificare se face în
termen de cel mult 60 de zile de la data primirii docu-
mentaţiei de clasificare complete.
La expirarea acestui termen agentul economic poate pune
în funcţiune pe propria răspundere structura turistică
respectivă la numărul de stele (flori) solicitat, urmând ca la
primirea efectivă a certificatului de clasificare să îşi continue
activitatea la categoria înscrisă în certificatul obţinut.
Punerea în funcţie este condiţionată de deţinerea
autorizaţiilor legale*2):
- autorizaţia sanitară de funcţionare;
- autorizaţia sanitar-veterinară (numai pentru
unităţile de alimentaţie);
- avizul/autorizaţia de prevenire şi stingere a
incendiilor - P.S.L;
- autorizaţia de mediu.
*2) Se exceptează pensiunile turistice formate din maximum 5 camere şi
apartamentele şi camerele de închiriat în locuinţe familiale.

188
 3.5. Structurile de primire turistice care la data verificării nu
îndeplinesc cel puţin criteriile pentru categoria
minimă nu se clasifică şi, în consecinţă, nu pot desfăşura
activitate de turism. Motivaţia neclasificării se consemnează în
nota de verificare întocmită în două exemplare,
dintre care un exemplar se predă agentului economic
proprietar şi/sau administrator al unităţii respective.
3.6. Agenţii economici au obligaţia să respecte pe
toată perioada de funcţionare a structurilor de primire
turistice condiţiile şi criteriile de clasificare, inclusiv în
cazul celor care şi-au început activitatea pe propria
răspundere potrivit pct. 3.4. Nerespectarea criteriilor de
clasificare se sancţionează potrivit Hotărârii Guvernului
nr. 1.328/2001.
3.7. D.G.A.C. verifică periodic starea şi funcţionarea
dotărilor, calitatea serviciilor prestate, respectarea
normelor de igienă şi a celorlalte criterii care au stat la
baza clasificării unităţii. Nerespectarea acestora atrage
măsuri de de-clasificare sau, după caz, de retragere a
certificatului de clasificare, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 1.328/2001.
Certificatul de clasificare şi autorizaţia de funcţionare se
retrag de către personalul de specialitate din

189
cadrul D.G.A.C. dacă nu se respectă unul sau mai multe dintre
următoarele criterii minime care influenţează direct
protecţia turiştilor, prevăzute la art. 7 din Hotărârea
Guvernului nr. 1.328/2001:
a) menţinerea grupurilor sanitare în perfectă stare de
funcţionare şi curăţenie;
b) asigurarea apei calde la grupurile sanitare si în
spaţiile de producţie în structurile de primire turistice
unde acest criteriu este obligatoriu;
c) asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C,
în timpul sezonului rece, în spaţiile de cazare şi de
servire a mesei;
d) deţinerea autorizaţiilor: sanitară, sanitar-veterinară, de
mediu şi de prevenire şi stingere a incendiilor -
P.S.I., în cazul unităţilor pentru care, potrivit legii, este
obligatorie obţinerea acestora;
e) programul de funcţionare a discotecilor sau a altor
unităţi cu program muzical, organizate în aer liber, să
nu depăşească ora 1,00 noaptea;
f) funcţionarea structurilor de primire turistice numai
în clădiri salubre, cu faţade zugrăvite şi bine întreţinute;
g) evitarea poluării fonice, în sensul respectării nivelului
maxim de zgomot stabilit prin reglementări specifice;

190
 h) respectarea reglementărilor legale în vigoare ce privesc
activitatea desfăşurată prin structura de primire turistică;
i) expunerea la loc vizibil a firmei cu denumirea şi tipul
unităţii şi însemnele privind categoria de clasificare.
Restituirea certificatului de clasificare retras se va face
după ce personalul de specialitate al D.G.A.C. constată
remedierea deficienţelor semnalate. Constatările vor fi
consemnate într-o notă scrisă, întocmită în două exemplare,
dintre care un exemplar se transmite la conducerea D.G.A.C.
spre aprobare, în baza căreia se procedează la restituirea
efectivă a certificatului de clasificare, după caz.
D.G.A.C. va proceda la de-clasificarea structurilor de
primire turistice în situaţia în care constată nerespectarea
criteriilor avute în vedere la clasificare, altele decât cele
prevăzute la lit. a) - i).
3.8. în situaţia în care s-au modificat condiţiile care au stat
la baza acordării clasificării astfel încât nu se mai asigură
categoria de clasificare acordată, agentul economic este
obligat să solicite o nouă clasificare a structurii de primire
turistice în cauză, în termen de 30 de zile de la apariţia
modificărilor, în acelaşi termen

191
este obligatorie solicitarea eliberării unui nou certificat de
clasificare în cazul trecerii structurii turistice în proprietatea
si/sau în administrarea altui agent economic.
3.9. Certificatele de clasificare eliberate vor fi vizate de
D.G.A.C. din 3 în 3 ani. Agentul economic va solicita vizarea
certificatului cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea
termenului de 3 ani de la emiterea acestuia sau de la ultima
viză.
În termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii
agentului economic D.G.A.C. va proceda la reverificarea
structurii de primire turistice în cauză şi va acorda un nou
certificat de clasificare, în măsura în care sunt îndeplinite
condiţiile şi criteriile minime de clasificare pentru categoria
respectivă.
În caz contrar structura de primire turistică va fi
clasificată la o categorie inferioară. Dacă nu sunt
îndeplinite cel puţin condiţiile şi criteriile pentru categoria
minimă de clasificare, se procedează la retragerea
certificatului de clasificare.
Titularul certificatului de clasificare poate solicita
reclasificarea structurii de primire turistice prin transmiterea
la D.G.A.C. a unui memoriu justificativ, dacă în urma unor
lucrări de modernizare şi de îmbunătăţire a

192
dotărilor şi serviciilor estimează că aceasta corespunde unei
categorii superioare de clasificare. Memoriul justificativ va fi
însoţit de documentaţia de clasificare prevăzută la pct. 2, în
măsura în care s-au produs modificări în privinţa structurii
spaţiilor, a capacităţilor, a echipării sanitare etc.
3.10. Pentru structurile de primire turistice care au fost
date în folosinţă anterior intrării în vigoare a prezentelor
norme metodologice şi pentru care nu s-a obţinut certificatul
de clasificare, termenul de 60 de zile prevăzut la pct. 3.1
curge de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a prezentelor norme metodologice.
4. Tipuri de structuri de primire turistice cu
funcţiuni de cazare
Conform prezentelor norme^ metodologice, în România
pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de primire turistice
cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel:
1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, l stele;
2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
3. moteluri de 3, 2, l stele;
4. hoteluri pentru tineret de 3, 2, l stele;
5. hoteluri de 3, 2, l stele;

193
 6. vile de 5, 4, 3, 2, l stele;
7. bungalouri de 3, 2, l stele;
8. cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de
pescuit de 3, 2, l stele;
9. sate de vacanţă de 3, 2 stele;
10. campinguri de 4, 3, 2, l stele;
11. spaţii de campare organizate în gospodăriile
populaţiei de 3, 2, l stele;
12. popasuri turistice de 2, l stele;
13. pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, l stele;
14. pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, l flori
(margarete);
15. apartamente sau camere de închiriat în locuinţe
familiale ori în clădiri cu altă destinaţie de 3, 2, l
stele;
16. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe
nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, l stele.
În cadrul tipurilor sus-menţionate poate exista
următoarea structură a spaţiilor de cazare:
- cameră cu pat individual, reprezentând spaţiul
destinat folosirii de către o singură persoană. Lăţimea
paturilor individuale este de minimum 90 cm;
- cameră cu pat matrimonial, reprezentând spaţiul

194
destinat folosirii de către una sau două persoane. Lăţimea
patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;
- cameră cu pat dublu, reprezentând spaţiul destinat
folosirii de către două persoane. Lăţimea patului dublu
este de minimum 160 cm;
- cameră cu două paturi individuale, reprezentând
spaţiul destinat folosirii de către două persoane;
- cameră cu trei paturi individuale;
- cameră cu patru paturi individuale;
- camere comune - cu mai mult de patru paturi
individuale.
Lungimea patului va fi de minimum 200 cm în cazul
hotelurilor de 3, 4 şi 5 stele şi de minimum 190 cm în cazul
hotelurilor de l si 2 stele;
- cameră cu priciuri, reprezentând spaţiul destinat
utilizării de către mai multe persoane. Priciul reprezintă
o platformă din lemn sau din alte materiale pe care se
asigură un spaţiu de 100 cm lăţime pentru fiecare turist;
- garsonieră, reprezentând spaţiul compus din:
dormitor pentru două persoane, salon, vestibul şi grup
sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărţit de salon
şi printr-un glasvand sau alte soluţii care permit o
delimitare estetică;

195
asimilată. Principalele caracteristici funcţional-comerciale ale
acestor tipuri de unităţi sunt prezentate în anexa nr. 2 la
prezentele norme metodologice. 6. Alte precizări
6.1. Agenţii economici care construiesc structuri de
primire turistice au obligaţia să asigure, încă din faza de
proiectare, respectarea criteriilor de clasificare
prevăzute în prezentele norme metodologice.
6.2. Activităţile desfăşurate în cadrul structurilor de
primire turistice (cazare, alimentaţie, agrement, tratament,
comerţ etc.) constituie un tot unitar, fiind părţi
componente ale produsului turistic, care impune
asigurarea corelaţiei dintre categoria structurii de
primire si calitatea celorlalte servicii.
6.3. Categoria de clasificare a structurii de primire
turistice este dată de cea la care a fost încadrată majoritatea
spaţiilor de cazare din incinta acesteia.
6.4. Personalul de servire din structurile de primire
turistice va purta îmbrăcăminte specifică, stabilită de
agentul economic în cauză, diferenţiat în funcţie de
condiţiile de desfăşurare a activităţii, şi ecuson
cuprinzând numele şi prenumele, iar restul personalului
va purta echipament de lucru specific activităţii.

198
 6.5. însemnele privind categoria de clasificare a
unităţii se înscriu pe o plachetă montată în exteriorul
unităţii, la loc vizibil pentru turişti, precum şi pe auto-
colante aplicate în punctele de acces al turiştilor.
Autocolantele şi plachetele se realizează din material
rezistent la intemperii (metal pentru categoriile de 4 şi 5
stele) cu dimensiunea de 30/30 cm, prin D.G.A.C., de
unde se procură de către agenţii economici, de regulă, o
dată cu primirea certificatului de clasificare.
6.6. în toate structurile de primire turistice este
obligatorie:
- afişarea la loc vizibil pentru turişti a numerelor de
telefon ale conducerii agentului economic proprietar
şi/sau administrator al structurii în cauză, precum şi ale
Ministerului Turismului si Autorităţii pentru Protecţia
Consumatorului pentru a se da posibilitatea turiştilor
să semnaleze eventualele nemulţumiri cu privire la
serviciile oferite;
- afişarea la recepţiile structurilor de l - 5 stele şi în
camere din structurile de l - 3 stele a certificatelor de
atestare a tarifelor de cazare maximale, exprimate în
euro, emise de Ministerul Turismului potrivit Hotărârii
Guvernului nr. 805/2001 privind unele măsuri de

199
informare asupra tarifelor maximale pentru serviciile de
cazare în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare
turistică la turismul neorganizat;
- păstrarea ordinii, liniştii publice, moralităţii,
curăţeniei şi respectarea cu stricteţe a normelor sanitare
şi a celor de prevenire si stingere a incendiilor;
- asigurarea de personal calificat şi cu conduită ire-
proşabilă, conform specificaţiilor din anexa nr. 8 la
prezentele norme metodologice;
- oferirea unei game diversificate de servicii supli-
mentare, cuprinse în tariful de cazare sau cu plată
separat, astfel:

- la unităţile de 4 şi 5 stele - cel puţin 18 servicii;

- la unităţile de 3 stele - cel puţin 15 servicii;
- la unităţile de 2 stele - cel puţin 10 servicii;
- la unităţile de l stea - cel puţin 5 servicii;

- lista orientativă cuprinzând serviciile suplimentare

este prezentată în anexa nr. 7 la prezentele norme
metodologice;
- existenţa în toate spaţiile de cazare a unor materiale
scrise, realizate estetic şi tipărite în limba română şi în
cel puţin două limbi de circulaţie internaţională,
cuprinzând informaţii utile pentru turişti cu privire la:

200
 - instrucţiuni de folosire a telefonului;
- tarifele interne şi internaţionale pentru convorbiri
telefonice;
- lista cuprinzând serviciile suplimentare oferite şi
tarifele pentru cele cu plată, cu indicarea modalităţilor
de solicitare a serviciului în cameră;
- lista rom-service;
- lista cuprinzând preţurile produselor din mini-bar,
după caz;
- programul TV pentru săptămâna în curs, după caz;
- informaţii turistice privind zona sau localitatea;
- hărţi cu localizarea structurii de primire turistice în
cadrul zonei sau al localităţii, pentru unităţile de 3, 4 şi
5 stele;
- orice alte informaţii ce ar putea face agreabil sejurul
turistului;
- chestionare pentru testarea opiniei turiştilor cu
privire la calitatea serviciilor oferite.
La hotelurile de 3, 4 si 5 stele materialele vor fi prezentate
în mape speciale, în fiecare spaţiu de cazare sau prin afişare
cu mijloace electronice.
6.7. Nu se admite organizarea unor activităţi de jocuri
distractive sau de noroc în holurile unităţilor.

201
 - instrucţiuni de folosire a telefonului;
- tarifele interne şi internaţionale pentru convorbiri
telefonice;
- lista cuprinzând serviciile suplimentare oferite şi
tarifele pentru cele cu plată, cu indicarea modalităţilor
de solicitare a serviciului în cameră;
- lista rom-service;
- lista cuprinzând preţurile produselor din mini-bar,
după caz;
- programul TV pentru săptămâna în curs, după caz;
- informaţii turistice privind zona sau localitatea;
- hărţi cu localizarea structurii de primire turistice în
cadrul zonei sau al localităţii, pentru unităţile de 3, 4 şi
5 stele;
- orice alte informaţii ce ar putea face agreabil
sejurul turistului;
- chestionare pentru testarea opiniei turiştilor cu
privire la calitatea serviciilor oferite.
La hotelurile de 3, 4 şi 5 stele materialele vor fi prezentate
în mape speciale, în fiecare spaţiu de cazare sau prin afişare
cu mijloace electronice.
6.7. Nu se admite organizarea unor activităţi de jocuri
distractive sau de noroc în holurile unităţilor.

201
Asemenea activităţi pot fi organizate doar în spaţii distincte,
cu intrări separate de fluxul turiştilor cazaţi în hotel.
6.8. La hotelurile de l - 3 stele, în spaţiile destinate

cazării se pot amenaja activităţi de birouri sau firme,

până la 15% din capacitatea de cazare rezervată. Se
exceptează cazurile în care se asigură intrări şi fluxuri
de circulaţie separate pentru turişti.
6.9. Agenţii economici care deţin structuri de primire

turistice cu funcţiuni de alimentaţie, clasificate pe

categorii prin certificate emise de Ministerul Turismului
în baza Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Turism nr. 61/1999, sunt obligaţi să asigure
respectarea criteriilor de clasificare stabilite prin
prezentele norme metodologice, conform următoarei
grile de asimilare:
- categoria a III-a = l stea;

- categoria a II-a = 2 stele;

- categoria 1 = 3 stele;
- categoria LUX = 4 - 5 stele.

Certificatele respective rămân valabile până la

expirarea termenului înscris pe acestea.

202
C Ghizi de turism
Hotărârea Guvernului nr. 305/2001 privind
atestarea şi utilizarea ghizilor de turism
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi
ale art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind
organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
Agenţii economici cu activitate de turism au obligaţia să
utilizeze ghizi calificaţi, corespunzător specificului activităţilor
desfăşurate pentru toate acţiunile turistice organizate.
ART. 2
(1) Ghidul de turism, în sensul prezentei hotărâri,
este persoana care, în baza certificatului de calificare şi
a atestatului, poate asigura desfăşurarea în bune condiţii
a programelor turistice.
(2) Profesia de ghid de turism poate fi exercitată de
cetăţeni români în vârstă de cel puţin 18 ani împliniţi,
posesori ai unui certificat de calificare obţinut în urma
absolvirii unui curs de calificare la Centrul Naţional de
învăţământ Turistic (C.N.I.T.) sau la alte instituţii de

203
stat ori private, autorizate conform legii şi atestate potrivit
calificării.
ART.3
Categoriile de ghizi utilizate în activitatea de turism din
România sunt:
a) ghid local, care asigură asistenţa turistică pe un
teritoriu limitat;
b) ghid naţional, care asigură asistenţa turistică pe
teritoriul naţional şi în străinătate;
c) ghid specializat pentru anumite segmente ale
serviciilor turistice.
ART.4
Condiţiile şi criteriile privind selecţionarea, şcolarizarea,
atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, precum şi atribuţiile
acestora se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin
ordin al ministrului turismului, avizate de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale şi de Consiliul Naţional de Formare
Profesională a Adulţilor.
ART. 5
(1) Activitatea de ghid de turism poate fi exercitată
fie ca activitate de bază, fie ca activitate complementară.
(2) Agenţii economici cu activitate de turism pot
utiliza ghizi de turism numai în baza unui contract

204
individual de muncă sau a unei convenţii civile de prestări de
servicii, încheiată potrivit legii.
(3) Profesia de ghid de turism poate fi practicată si pe cont
propriu de persoane fizice autorizate potrivit legii, cu
respectarea prevederilor prezentei hotărâri si ale normelor
metodologice menţionate la art. 4.
ART. 6
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt
comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie
considerate infracţiuni:
a) exercitarea profesiei de ghid de turism de către
persoane fără atestare;
b) utilizarea de către agenţii economici a unor ghizi
de turism care nu deţin atestatul corespunzător acţiunii
turistice desfăşurate.
ART. 7
Contravenţiile prevăzute la art. 6 se aplică persoanelor
fizice şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei, fapta
prevăzută la lit. a);
b) cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei, fapta
prevăzută la lit. b).

205
 ART. 8
(1) Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică
de reprezentanţii Ministerului Turismului.
(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 6 le sunt aplica
bile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare,
cu excepţia art. 25 - 27.
ART. 9
Atestatele obţinute de ghizi până la data prezentei hotărâri
rămân valabile. ART. 10
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de
30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial
al României, Partea I, termen în care Ministerul
Turismului va emite normele metodologice prevăzute
la art. 4.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se
abrogă Hotărârea Guvernului nr. 78/1996 privind
atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 26
februarie 1996, precum şi alte dispoziţii contrare.
Prim-ministru Adrian
Năstase

206
D. Pârtii si trasee de schi
Hotărârea Guvernului nr. 2637 2001 privind
amenajarea, omologarea, întreţinerea şi exploatarea
pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României
şi ale art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind
organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
(1)în scopul protecţiei turiştilor şi practicării schiului
de agrement în condiţii de siguranţă pentru turişti,
pârtiile şi traseele de schi pentru agrement vor putea fi
utilizate numai după omologarea acestora.
(2) Asigurarea securităţii schiorilor pe pârtiile şi
traseele de schi omologate constituie obligaţia admini-
stratorului acestora.
ART. 2
În sensul prezentei hotărâri, prin termenii următori se
înţelege:
a) domeniul pentru schi - terenul care oferă condiţiile
adecvate practicării schiului pentru agrement;
b) pârtia de schi pentru agrement - acea parte a

207
domeniului pentru schi amenajat care este destinată
practicării schiului pentru agrement în condiţii de siguranţă
pentru schiori;
c) traseul de schi - acea parte a domeniului pentru
schi amenajat care face legătura între pârtiile de schi;
d) administratorul pârtiilor si/sau traseelor de schi
pentru agrement - persoana juridică sau fizică autorizată
care le exploatează şi le întreţine în scopul practicării
schiului de agrement.
ART.3
Refacerea oricăror lucrări executate pe pârtiile şi traseele de
schi pentru agrement omologate, altele decât cele privind
amenajarea sau întreţinerea acestora, este în sarcina părţii care a
angajat executarea lucrărilor respective.
ART. 4
(1) Omologarea pârtiilor de schi pentru agrement se
face de Ministerul Turismului împreună cu consiliile
judeţene în cadrul unor comisii special constituite, cu
consultarea reprezentanţilor asociaţiilor profesionale de
profil şi a consiliului local pe a cărui rază se află pârtia
sau traseul de schi supus omologării.
(2) Administratorul va solicita omologarea pârtiilor
de schi înainte de darea în exploatare a acestora.

208
 (3) Este interzis administratorilor să exploateze pârtii si
trasee pentru schi care nu au fost omologate.
ART. 5
Persoanele care utilizează pârtiile şi traseele de schi sunt
obligate să respecte regulile de conduită stabilite prin
normele prevăzute la art. 4.
ART. 6
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt
săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să
fie considerate infracţiuni:
a) exploatarea pârtiilor şi a traseelor de schi pentru
agrement fără a fi omologate;
b) neasigurarea indicatoarelor de semnalizare, a
balizelor şi a mijloacelor de protecţie în locurile si la
obstacolele periculoase;
c.) neluarea măsurilor de interdicţie, totală sau parţială, a
accesului pe pârtiile şi pe traseele de schi pentru agrement, în
caz de ceaţă, viscol sau în cazul pericolului de declanşare a
avalanşelor, precum si în cazul utilizării acestora pentru
antrenamente şi competiţii sportive;
d) efectuarea de lucrări pe pârtiile şi pe traseele de schi
pentru agrement omologate, altele decât cele prevăzute în
studiile si proiectele de amenajare autorizate;

209
 e) utilizarea pentru păşunat a pârtiilor şi a traseelor
de schi pentru agrement omologate;
f) neasigurarea postului de prim-ajutor pe pârtiile de
schi pentru agrement omologate.
ART. 7
Persoanele fizice care au săvârşit faptele prevăzute la art. 6 se
sancţionează cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei.
ART. 8
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 6 şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către personalul cu atribuţii de control al
Ministerului Turismului şi de cel al autorităţii administraţiei
publice locale.
ART. 9
Contravenţiilor prevăzute la art. 6 le sunt aplicabile şi
prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările
ulterioare.
ART. 10
Normele privind omologarea, amenajarea, întreţinerea şi
exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement se
stabilesc de Ministerul Turismului, cu avizul Ministerului
Tineretului şi Sportului şi al Ministerului

210
Apelor şi Protecţiei Mediului în termen de maximum 60 de zile
de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. ART. 11
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 60
de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se
abrogă Hotărârea Guvernului nr. 801/1996 pentru aprobarea
Normelor privind amenajarea, omologarea, întreţinerea si
exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
230 din 25 septembrie 1996, precum şi orice alte dispoziţii
contrare.
Prim-ministru Adrian
Năstase
E. Construcţii în domeniul turismului
Hotărârea Guvernului nr. 31/1996 pentru apro-
barea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de
urbanism privind zone şi staţiuni turistice si a
documentaţiilor tehnice privind construcţii din
domeniul turismului
Guvernul României hotărăşte:

211
 Articol unic
Se aprobă Metodologia de avizare a documentaţiilor de
urbanism privind zone si staţiuni turistice şi a documentaţiilor
tehnice privind construcţii din domeniul turismului, prevăzută
în anexa la prezenta hotărâre.
Prim-ministru Dan Mircea
Popescu,
Ministru de stat, Ministrul Muncii
şi Protecţiei Sociale

Anexa l
Metodologia de avizare a documentaţiilor de urbanism
privind zone si staţiuni turistice si a documentaţiilor
tehnice privind construcţii din domeniul turismului
CAP. l - Dispoziţii generale
1.1 Prin avizul Ministerului Turismului se urmăreşte:
a) corelarea prevederilor din documentaţiile de urbanism şi
amenajare a teritoriului privind zone şi staţiuni turistice cu
cerinţele de dezvoltare turistică a acestora şi cu caracteristicile
specifice amenajărilor din domeniul turismului, aliniate la
standardele interne şi internaţionale;

212
 b) valorificarea si protecţia patrimoniului turistic prin
dezvoltarea unui turism durabil şi calitativ, în concordanţă
cu strategia şi cu programul naţional din domeniu;
c) creşterea competitivităţii ofertei turistice
româneşti, ţinând seama de criteriile de performanţa
specifice construcţiilor cu destinaţie turistică.
1.2. Avizul de specialitate al Ministerului Turismului precede
şi constituie o condiţie a eliberării autorizaţiei de construire /
desfiinţare pentru obiectivele din domeniul turismului, potrivit
precizărilor de la pct. 2.1.2.
l .3. Avizul emis menţionează categoria în care poate fi
încadrat obiectivul, cu condiţia respectării şi a celorlalte criterii
privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de
primire turistice, şi constituie premisa acordării ulterioare a
categoriei.
CAP. 2 - Obiectivul avizării
2.1. Avizul de specialitate al Ministerului Turismului se emite
pentru:
2.1.1. documentaţii de urbanism şi amenajare a
teritoriului privind zone şi staţiuni turistice, cu
regulamentele de urbanism aferente;
2.1.2. documentaţii tehnice privind amplasamentul,

213
conformarea şi funcţionalitatea construcţiilor noi cu
destinaţie turistică de tipul:
a) structuri de primire turistice:
- hotel, hotel - apartament, motel, vila, bungalou,
cabana, sat de vacanta, camping, pensiune cu o capacitate
mai mare de 3 camere, indiferent de categoria de
confort a acestora;
b) structuri de servire a mesei:
- restaurant clasic, restaurant specializat, restaurant
cu specific naţional sau local, braserie, berărie, grădină
de vara, baruri de orice tip, unităţi de tip fast food-
restaurant cu autoservire, bufet tip „expres", pizzerie,
snack-bar-cofetarie, patiserie, organizate în:
- unităţi amenajate în spaţii special destinate,
cuprinse în structuri de primire turistice;
- structuri independente, amplasate în cadrul staţiunii
turistice;
c) structuri de agrement turistic:
- cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii şi
dotări specifice agrementului turistic - transport turistic
pe cablu, părţii amenajate pentru practicarea schiului şi
altele asemenea;
d) structuri de tratament balnear:

214
 - complexe de turism balnear;
2.1.3. documentaţii privind funcţionalitatea specifică
a construcţiilor existente din domeniul turismului,
supuse lucrărilor de modernizare, reamenajare,
extinderi sau altor lucrări care modifică funcţia turistică
a acestora;
2.1.4. documentaţii privind construcţiile ce urmează
a fi modificate structural şi funcţional în scopul primirii
unei funcţionalităţi cu profil turistic.
CAP. 3 - Procedura de avizare
3.1. Pentru avizarea documentaţiilor de urbanism şi
amenajare a teritoriului vizând domeniul turismului,
prevăzute la cap. 2 pct. 2.1.1 din prezenta metodologie,
se va prezenta partea scrisă şi desenată, corespunzător
fiecărui tip - faza a documentaţiei, după caz, plan de amenajare a
teritoriului - naţional, judeţean, plan urbanistic -
general, zonal, de detaliu -, conform prevederilor Legii
nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor
si unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.
3.2. în vederea emiterii avizului Ministerului
Turismului asupra documentaţiilor privind construcţii şi
amenajări din domeniul turismului, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 50/1991, se vor prezenta:

215
 a) cererea de solicitare a avizului din partea
beneficiarului;
b)certificatul de urbanism;
c) documentaţia tehnica de execuţie - proiect în faza
pentru autorizare de construire, care va cuprinde:
d)1. piese scrise:
- memoriu succint pentru fiecare specialitate în parte;
- date şi indicii care caracterizează construcţia
proiectată;
d) 2. piese desenate:
- planul cuprinzând încadrarea în teritoriu la una
dintre scările: 1:10.000; 1:2.000; 1:1.000;
- planul de situaţie al imobilelor care fac obiectul
avizării, la scara: 1:2.000 sau 1:1.000; 1:500; 1:200;
1:100, după caz, care va preciza:
- parcela cadastrală pentru care a fost eliberat certifi
catul de urbanism;
- amplasarea tuturor construcţiilor care se vor
construi sau care se vor desfiinţa;
- accesele în incinta şi în construcţie;
- plantaţii, spaţii verzi;
- trasee de alimentare cu apa si canalizare;
- planurile tuturor nivelurilor;

216
 - secţiuni care sa cuprindă cota zero, cotele tuturor
nivelurilor, înălţimea acoperişului şi pantele acestuia;
- toate faţadele care sa cuprindă şi clădirile învecinate,
după caz, pentru construcţiile alipite unor imobile existente.
Piesele desenate sus-menţionate se vor prezenta la una
dintre scările: 1:100; 1:50 şi, în mod excepţional, 1:20 pentru
unele detalii de finisaje băi şi de mobilare, specifice funcţiunii
hoteliere a camerelor, pentru unităţi de categoria de confort
de 4 şi 5 stele.
3.3. Elemente de analiza şi criterii de avizare: 3.3.1. Pentru
documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului,
analiza va avea în vedere elemente şi criterii privind:
a) interconectarea intereselor generale ale zonei cu
strategia de dezvoltare a turismului;
b) statuarea unei dezvoltări turistice durabile a zonei
şi a staţiunilor turistice;
c) zonificarea teritorial - funcţională care sa releve
natura dominantă a activităţii de baza;
d) reglementări specifice staţiunii turistice şi/sau
zonelor funcţionale din cadrul acesteia;
e)prevederi privind delimitarea zonelor aferente obiectivelor
protejate, monumente istorice si de arhitectura;

217
 f) prevederi privind delimitarea zonelor cu inter
dicţie temporară sau definitiva de construire, de extinderi de
construcţii, precum şi alte situaţii, după caz;
g) prevederi de reabilitare, protejare şi conservare a
mediului, în funcţie de principalele tipuri de resurse;
h) dezvoltarea sistemului de reţele tehnico-edilitare în
corelare cu necesităţile rezultate din asigurarea
amplasamentelor pentru obiective turistice sau de alta natura în
cadrul zonelor sau al staţiunilor turistice;
i) destinaţia terenurilor în funcţie de zonele de interes
turistic, funcţiuni admise şi interziceri;
j) amplasarea construcţiilor în raport cu căile majore de
circulaţie;
k) rezervarea terenurilor, legată de rezolvarea problemelor de
infrastructura turistică, circulaţie rutieră, parcaje publice, cat şi a
celor aferente obiectivelor turistice;
1) prescripţii legate de accesul la construcţiile turistice,
precum şi condiţiile minimale de echipare edilitară, recomandări
şi prescripţii vizând utilizarea unor materiale de construcţii,
finisaje exterioare inclusiv şi, după caz, la acoperişuri şi
învelitori;
m) prescripţii referitoare la terenurile afectate de funcţiuni de
utilitate publica, specifice staţiunilor turistice;

218
 n) protecţia factorilor naturali din perimetrul zonelor şi al
staţiunilor turistice;
o) protecţia construcţiilor turistice existente, precum şi a
celor supuse avizării în vederea autorizării de construire;
p) referiri asupra modului de utilizare a terenurilor prin
evidenţierea coeficientului de ocupare a acestora;
r) alte situaţii specifice staţiunii turistice în contextul unor
precizări de detaliu privind prescripţii şi recomandări
generale, precum şi specifice zonei şi/sau staţiunilor turistice.
3.3.2. Pentru analiza privind emiterea avizului specific
asupra amplasamentului, conformării şi funcţionalităţii
obiectivelor supuse avizării se vor avea în vedere, în
principal, elemente şi criterii cu referire la:
a) respectarea prevederilor certificatului de urbanism;
b) încadrarea în prevederile planului urbanistic
general, zonal sau de detaliu, după caz;
c)respectarea prevederilor privind încadrarea în măsuri
de natura restrictivă unde, potrivit legii, s-a instituit un
anumit regim de protecţie, rezervaţii istorice şi de arhitectura,
parcuri naţionale şi balneare, rezervaţii naturale;
d) condiţii noi determinate ale amplasării de
construcţii într-un cadru restricţionat, cu orientări ale

219
dezvoltării de perspectiva pe anumite profiluri ale zonei,
altele decât cele care au stat la baza aprobărilor iniţiale, căi
rutiere noi, rezerve naturale, facilităţi deosebite;
e) avize prealabile de la factori implicaţi, pentru obiective
şi/sau lucrări având un înalt grad de complexitate;
f) considerente asupra amplasamentului în contextul
prevederilor normelor şi ale criteriilor de clasificare a
structurilor de primire turistice, după caz, cu referire la
caracteristicile terenului, cota pânzei de ape freatice,
zone inundabile;
g) accesul în zona şi la obiectiv, drumuri şi circulaţii,
accese pietonale si carosabile, parcaje, vecinătăţi,
sistematizare verticală;
h) prevederi privind exploatarea raţională şi protecţia
factorilor naturali şi de mediu în stabilirea capacităţilor unor
funcţiuni din cadrul obiectivelor analizate, amplasate în
staţiuni turistice;
i) posibilităţi de asigurare a calităţii produsului turistic în
perspectiva, în funcţie de rezervele omologate privind
resursele naturale;
j) dezvoltarea armonioasă şi echilibrată în spaţiul avut în
vedere privind capacităţi de primire, alimentaţie

220
pentru turism, tratament balnear, agrement, în cadrul staţiunii
sau al zonelor funcţionale, stabilite prin planul urbanistic;
k) prevederi privind echiparea cu utilităţi, racorduri, trasee,
care pot afecta capacităţile existente în zona;
1) prevederi privind respectarea normativelor şi a criteriilor
de performanţa a construcţiilor din domeniu, de asigurare a
funcţionalităţii şi a gradului de confort vizând:
- partiul de arhitectura, accese şi evacuări, suprafeţele
încăperilor, situarea si orientarea acestora în cadrul
obiectivului, înscrierea în parametrii tehnici specifici
funcţiunilor privind iluminatul natural, izolarea fonică;
m) prevederi si nivelul de echipare cu aparatura şi/sau
utilaje specifice şi dotare, corespunzător gradului de confort
preconizat;
n) prevederi şi nivelul de decorare şi al amenajărilor
interioare, finisaje, dotarea cu mobilier;
o) respectarea fluxului tehnologic specific profilului
activităţilor, determinat în stabilirea nivelului de confort al
obiectivului, al capacităţilor, după caz, de cazare, alimentaţie
pentru turism, tratament balnear, agrement turistic;
p) organizarea spaţiilor anexe şi a fluxurilor tehnologice
specifice spaţiilor de producţie gastronomica -

221
bucătării, preparări, depozitare, laboratoare, precum şi a
spaţiilor tehnice - spălătorii, centrala termică, grupuri
sanitare pentru personal.
3.3.3. Comisia de avizare de specialitate a Ministerului
Turismului poate refuza acordarea avizului atunci când:
a) prin arhitectura practicată, dimensiuni, aspect
exterior, finisaje, se modifică natura şi caracterul zonei
în care se vor amplasa viitoarele construcţii ori nu se
respectă prescripţiile stabilite prin actele normative;
b) prin amplasament, structura capacităţilor sau
profilul funcţional, noile construcţii sau instalaţii pot
compromite sau pot aduce prejudicii cadrului natural
existent, mediului ambiant, peisajului caracteristic,
resurselor naturale, salubrităţii şi/sau securităţii publice;
c) terenurile pentru amplasamente sunt inundabile,
erodate sau aluneca;
d) construcţiile noi, prin amplasament, au accese
care nu asigură funcţionalitatea normala sau sunt
inaccesibile mijloacelor de stingere a incendiilor;
e) construcţiile noi nu se încadrează în parametrii
funcţionali şi de valorificare raţională a resurselor naturale;
f) interese majore de ordin edilitar de perspectiva
impun anumite restricţii de care nu s-a ţinut seama;

222
 g) documentaţia supusă avizării nu reflectă clar
funcţionalitatea tehnologică specifică profilului structurilor
turistic după caz, de primire turistice, de servire a mesei, de
tratament balnear, de agrement turistic, ale obiectivului
analizat.
CAP. 4 - Dispoziţii finale
4. l. Avizul se emite în termen de 30 de zile de la data
înregistrării documentaţiei complete la Ministerul
Turismului.
în cazul unor lucrări având un înalt grad de complexitate
termenul de emitere a avizului se prelungeşte cu 15 zile.
4.2. în situaţia depunerii unei documentaţii incomplete,
aceasta se restituie solicitantului în termen de 15
zile de la data înregistrării, în vederea completării.
4.3. Contestaţiile la aviz se depun în scris la
Ministerul Turismului, în termen de 15 zile de la data
primirii avizului de către beneficiar, urmând ca în
termen de 15 zile sa se transmită răspunsul la
contestaţie.

223
III. Turism rural
Ordonanţa Guvernului nr. 63/1997 privind
stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea
turismului rural

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia

României şi al art. l lit. c) din Legea nr. 134/1997 pentru
abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţă:
ART. l
Pentru dezvoltarea turismului rural si promovarea
iniţiativei private, statul român sprijină persoanele fizice,
asociaţiile familiale si societăţile comerciale care au ca obiect
unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni
turistice şi pensiuni agro-turistice clasificate.
ART. 2
Persoanele fizice, asociaţiile familiale şi societăţile
comerciale prevăzute la art. l beneficiază de facilităţile
acordate, potrivit legii, întreprinderilor mici şi mijlocii, chiar
dacă nu îndeplinesc condiţiile de număr de angajaţi şi venit
anual, precum şi de următoarele înlesniri:
a) consiliile locale pot pune la dispoziţie din terenurile
disponibile, în formele şi condiţiile prevăzute de lege,

224
suprafeţe de teren necesare construirii, dezvoltării şi
exploatării de pensiuni turistice şi pensiuni agro-turistice;
b) acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru
telecomunicaţii (telefon, telex, fax);
c) asistenţă tehnică de specialitate, sub toate formele, din
partea Ministerului Turismului şi a asociaţiilor profesionale;
d) cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor turistice
şi a pensiunilor agro-turistice în materialele de
promovare turistică editate de Ministerul Turismului;
e) prezentarea ofertei pensiunilor turistice şi a pensiunilor
agro-turistice în acţiunile de promovare întreprinse de
birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale
Ministerului Turismului;
f) includerea în programele instituţiilor de învăţământ
cu profil de turism sau agricol a problemelor specifice
pensiunilor turistice şi pensiunilor agro-turistice;
g) scutirea de plată a impozitului pe venit, pe o
perioadă de 10 ani, a pensiunilor turistice şi a pensiunilor
agro-turistice, cu o capacitate de cazare de până la
10 camere inclusiv;
h) plata, la tariful stabilit pentru consumul de uz casnic, a
energiei electrice, gazului metan şi a serviciilor de
telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi

225
pensiunile agro-turistice cu o capacitate de cazare de până
la 5 camere inclusiv.
ART. 3
Pensiunile turistice sunt structuri turistice cu o capacitate
de cazare de până la 20 de camere, funcţionând în locuinţele
cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii
special amenajate cazarea turiştilor si condiţii de pregătire şi
de servire a mesei.
Pensiunile agro-turistice sunt pensiunile turistice care
asigură o parte din alimentaţia turiştilor cu produse
proaspete din producţia proprie.
ART. 4
Activitatea de turism din cadrul pensiunilor turistice şi al
pensiunilor agro-turistice cuprinde servicii de cazare, de
masă, de agrement, precum şi alte servicii asigurate turiştilor
pe perioada sejurului.
ART. 5
Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi persoanelor
fizice, asociaţiilor familiale şi societăţilor comerciale,
prevăzute la art. l, deţinătoare de pensiuni turistice şi
pensiuni agro-turistice amplasate în satele şi comunele care
aparţin de oraşe şi municipii, conform legii.

226
pensiunile agro-turistice cu o capacitate de cazare de până
la 5 camere inclusiv.
ART.3
Pensiunile turistice sunt structuri turistice cu o capacitate de
cazare de până la 20 de camere, funcţionând în locuinţele
cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii
special amenajate cazarea turiştilor şi condiţii de pregătire şi
de servire a mesei.
Pensiunile agro-turistice sunt pensiunile turistice care
asigură o parte din alimentaţia turiştilor cu produse proaspete
din producţia proprie.
ART.4
Activitatea de turism din cadrul pensiunilor turistice şi al
pensiunilor agro-turistice cuprinde servicii de cazare, de
masă, de agrement, precum şi alte servicii asigurate turiştilor
pe perioada sejurului.
ART.5
Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi persoanelor
fizice, asociaţiilor familiale şi societăţilor comerciale,
prevăzute la art. l, deţinătoare de pensiuni turistice şi
pensiuni agro-turistice amplasate în satele şi comunele care
aparţin de oraşe şi municipii, conform legii.

226
 ART. 6
Persoanele fizice şi asociaţiile familiale care au beneficiat
de facilităţile acordate prin Ordonanţa Guvernului nr. 62 din
24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru
dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta
Dunării şi litoralul Mării Negre beneficiază în continuare de
aceste facilităţi până la expirarea termenelor pentru care au fost
acordate.
ART. 7
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă
Ordonanţa Guvernului nr. 62 din 24 august 1994 privind
stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism
rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din
30 august 1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 145 din
31 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 374 din 31 decembrie 1994.
Prim-ministru Victor
Ciorbea
Legea nr. 187/1998 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor
facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural

227
 Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic
Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 63 din 28 august
1997 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea
turismului rural, emisă în temeiul art. l lit. c) din Legea nr.
134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226
din 30 august 1997, cu următoarele modificări si completări:
l. La articolul 2, literele b) - h) vor avea următorul
cuprins:
"b) acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru
telecomunicaţii, la racordarea la reţeaua electrică, la
reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi la
reţeaua de distribuire a gazului metan;
c) asistenţă tehnică de specialitate, sub toate formele,
din partea Ministerului Turismului, în colaborare cu
asociaţiile profesionale;
d) prezentarea gratuită a ofertei turistice a pensiunilor
turistice şi agro-turistice în materiale de promovare
turistică şi în acţiuni de promovare întreprinse de
birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate
ale Ministerului Turismului;

228
 e) includerea în programele instituţiilor de învăţământ
cu profil de turism sau agricol a problemelor specifice
pensiunilor turistice şi pensiunilor agro-turistice;
f) scutirea de la plata impozitului pe venit, respectiv
pe profit, pe o perioadă de 10 ani din momentul clasificării, a
pensiunii turistice sau a pensiunii agro-turistice;
g) plata, la tariful stabilit pentru consumul de uz
casnic, a energiei electrice şi a gazului metan, respectiv
la tariful pentru persoane fizice, a serviciilor de telecomunicaţii
utilizate în cadrul pensiunilor turistice şi al
pensiunilor agro-turistice;
h) acordarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă
de maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi/sau modernizarea
capacităţilor de cazare; dobânda suportată de beneficiarii
creditelor va reprezenta 50% din nivelul dobânzii de pe piaţa
bancară."
2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
"ART. 3
1. Pensiunile turistice sunt structuri turistice amplasate în
mediul rural, având o capacitate de cazare de până la 10 camere,
totalizând maximum 30 de locuri, funcţionând în locuinţele
cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură, în spaţii
special amenajate, cazarea turiştilor si

229
condiţii de pregătire si servire a mesei.
2. Pensiunile agro-turistice sunt pensiunile turistice
care pot asigura o parte din alimentaţia turiştilor cu
produse din producţia proprie.
3. Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi
persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi societăţilor
comerciale, prevăzute la art. l, deţinătoare de pensiuni
turistice sau pensiuni agro-turistice, amplasate în satele
sau în comunele, care aparţin de oraşe sau municipii,
conform legii."
3. Articolul 5 va avea următorul cuprins: "ART. 5
1. Persoanele fizice, asociaţiile familiale şi societăţile
comerciale, prevăzute la art. l, sunt obligate să-şi
menţină obiectul de activitate, clasificarea pensiunilor
turistice şi a pensiunilor agro-turistice pe toată perioada
în care beneficiază de facilităţile prevăzute în prezenta
ordonanţă.
2. în cazul în care pensiunile turistice sau pensiunile
agro-turistice, care beneficiază de scutirea impozitului pe
venit, respectiv pe profit, în conformitate cu art. 2 lit. f), îşi
încetează activitatea într-o perioadă mai mică decât dublul
perioadei de scutire, acestea au obligaţia de a vira la bugetul

230
de stat sau la bugetele locale impozitul pe venit, respectiv pe
profit, calculat pentru întreaga perioadă de scutire."
4. După articolul 5 se introduce articolul 5A1 cu următorul
cuprins:
"ART. 5.1
Acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestările de
servicii gratuite, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. d),
precum şi asigurarea sumelor necesare acordării de credite cu
dobândă preferenţială, în conformitate cu prevederile art. 2
lit. h), se vor face din Fondul special pentru dezvoltarea şi
promovarea turismului, în limitele prevăzute de Ministerul
Turismului."
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în
şedinţa din 10 martie 1998, cu respectarea prevederilor art.
74 alin. (2) din Constituţia României. p. Preşedintele
Camerei Deputaţilor, Vasile Lupu
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14
septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2)
din Constituţia României.
p. Preşedintele Senatului,
Mircea lonescu-Quintus

231
IV. Protecţia Turiştilor A. Salvamar
Hotărâre a G uvernului nr. 1021/ 2002 pentru- apro
barea Norm elor privind organizarea posturilorvare de sal
si a posturilor de prim ajutor pe plaje si în ştranduri
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
Se aprobă Normele privind organizarea posturilor de
salvare şi a posturilor de prim ajutor pe plaje şi în ştranduri,
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
ART. 2
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) nemarcarea locurilor de îmbăiere conform
normelor prevăzute la art. 1;
b) neaplicarea măsurilor de interzicere a îmbăierii pe
timp nefavorabil;
c) neasigurarea curăţeniei pe plaje şi în ştranduri;
d) neinformarea, prin afişaj, a publicului asupra
condiţiilor de îmbăiere;
e) neasigurarea posturilor de salvare pe plaje sau în
ştranduri;

232
 f) neorganizarea activităţii de prim ajutor pe plaje si în
ştranduri.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c)
şi d) se sancţionează cu amendă de la 20.000.000 lei la
50.000.000 lei, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f),
cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se
fac de către persoanele împuternicite din cadrul
Ministerului Turismului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei,
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi
Locuinţei şi Ministerului Administraţiei Publice.
(4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.
(5) Amenda se aplică şi persoanelor juridice.
ART.3
Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 60 de zile de
la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 4
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri orice alte
reglementări contrare îşi încetează aplicabilitatea.

233
 Prim-ministru Adrian Năstase
Anexa l
Norme privind organizarea posturilor de salvare şi
a posturilor de prim ajutor pe plaje şi în ştranduri
CAP. l - Dispoziţii generale
1.1. Prezentele norme au ca scop stabilirea măsurilor
necesare pentru salvarea persoanelor aflate în pericol de
înec şi pentru prevenirea oricăror accidente de acest fel
pe plaje, în ştranduri şi în alte locuri organizate pentru
îmbăiere, aflate pe litoralul maritim şi pe apele
interioare naturale sau amenajate.
1.2. în sensul prezentelor norme:
a) prin plajă se înţelege porţiunea de teren sau fâşia
de coastă adiacentă mării, râurilor, lacurilor sau oricărei
alte ape, acoperită de nisip sau pietriş, utilizată pentru
băi de soare şi de apă;
b) prin ştrand se înţelege locul amenajat pentru băi de
soare sau de apă la malul unei ape naturale sau al unui
bazin artificial, cuprinzând o plajă si locul respectiv
pentru îmbăiere.
1.3.Agenţii economici sau autorităţile publice care
au în administrare plaje sau ştranduri, direct ori prin

234
concesionare sau sub-concesionare, au obligaţia să înfiinţeze
posturi de salvare şi posturi de prim ajutor medical.
încadrarea cu personal şi dotarea cu aparatură şi
medicamente a posturilor de prim ajutor medical se fac în
conformitate cu baremurile Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi
cu specificul cazurilor de accidente pe plaje - înec, infarct
miocardic, insolaţie, reanimare şi altele.
Pentru amenajarea şi funcţionarea de ştranduri publice şi plaje
în limitele posturilor - în radă şi pe maluri - este obligatoriu
avizul căpităniei portului respectiv.
CAP. 2 - Măsuri generale pentru
prevenirea accidentelor
2.1.Marcarea plajelor ca şi a locurilor de baie ale acestora,
precum şi a ştrandurilor se face în funcţie de configuraţia locului,
prin mijloace vizuale, costiere şi plutitoare.
Marcarea adâncimilor apei se face cu mijloace plutitoare de
forma geamandurilor, de culoare portocalie, lestate cu greutăţi
din beton şi plasate la intervale de maximum 50 m. Pe corpul
flotorului se marchează cu vopsea neagră cifra corespunzătoare
adâncimii pe care o indică.
2.2. în cazul în care apa are o adâncime uniformă,
geamandurile se ancorează spre larg, pe linia adâncimii
de 1,50 m la plajele pentru adulţi şi a celei de 0,70 m la

235
plajele pentru copii. La plajele pentru copii geamandurile se
leagă între ele prin saule susţinute cu bucăţi de plută, care
îngrădesc locul de îmbăiere respectiv.
în cazul în care adâncimea variază, geamandurile se
ancorează la distanţe mai mici de 50 m, astfel încât să se
poată delimita cât mai exact linia adâncimii de 1,50 m şi,
respectiv, de 0,70 m.
Obstacolele de pe fundul apei, gropile sau pragurile se
marchează şi se înconjoară cu balize.
2.3. Porţiunile de plajă unde este interzisă intrarea în
apă pentru înot se semnalează publicului prin panouri
amplasate pe mal, de formă pătrată, cu latura de 0,60 m,
vopsite în culoare albastru deschis în jumătatea inferioară,
cu un chenar roşu de 5 cm având o bandă roşie
în diagonală, iar în interior fiind desenat un înotător în
poziţie orizontală.
2.4. Atunci când condiţiile hidrometeorologice
permit îmbăierea, se arborează pe catarg, vizibil pe
toată întinderea plajei sau a ştrandului, ori în mai multe
locuri un pavilion alb de formă dreptunghiulară cu
dimensiunile minime de l x 0,70 m.
Când îmbăierea este interzisă - apă rece, valuri, curenţi,
poluare -, pe acelaşi catarg se arborează un

236
pavilion de culoare albastră, având aceleaşi dimensiuni, în
situaţia în care îmbăierea este interzisă, personalul salvator
va patrula pe plajă, la linia apei, interzicând intrarea în apă
a publicului.
2.5. Pe plaje şi în ştranduri se afişează pe panouri, în
mod vizibil, instrucţiuni privind: permisiunea de intrare
în apă, interdicţia de a se depăşi o anumită linie,
folosirea diferitelor mijloace plutitoare şi altele, în
locurile frecventate de turişti străini inscripţiile respective se
scriu în 2 - 3 limbi de circulaţie internaţională.
De asemenea, se vor instala indicatoare spre cel mai
apropiat post de salvare şi de prim ajutor.
2.6. în funcţie de dimensiunile si de periculozitatea
pe care le prezintă adâncimile şi natura fundului apei,
acestea se împart în sectoare aflate sub supravegherea
personalului autorizat de căpitănia portului în a cărei
rază teritorială se află să deservească plaja sau ştrandul
respectiv.
2.7. în scopul prevenirii apariţiei şi răspândirii
focarelor epidemice autorităţile sanitare organizează
acţiuni de control al stării igienico-sanitare a plajelor şi
ştrandurilor, precum şi al calităţii apei, la intervalele
stabilite prin reglementările emise de Ministerul

237
Sănătăţii şi Familiei. La cererea unităţii sau a autorităţii care
administrează plajele ori ştrandurile pot fi organizate, contra
cost, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, acţiuni de control
suplimentare.
2.8. Pentru a se evita producerea de accidente prin tăiere,
înţepare, lovire, agentul economic sau autoritatea care
administrează plaja ori ştrandul asigură îndepărtarea
corpurilor ascuţite şi dure - cioburi, sticle sparte, sârmă,
pietre, lemn, bucăţi de metal - de pe plajă sau de pe fundul
apei de îmbăiere.
CAP. 3 - Organizarea activităţii de salvare
3.1. Pe fiecare plajă sau în fiecare ştrand se organizează
unul sau mai multe posturi de salvare, având
obligaţia să prevină producerea accidentelor şi să inter
vină pentru salvarea persoanelor aflate în pericol de
înec. Posturile de salvare sunt conduse de un responsabil
autorizat de căpitănia portului în a cărei rază
teritorială se află şi sunt dotate cu mijloacele prevăzute
în prezentele norme.
3.2. Fiecare post de salvare este dotat cu un număr de
bărci rapide sau şalupe, capabile să asigure salvarea pe
plajă sau în ştrand, dar nu mai puţin de o barcă pentru
250 m de mal.

238
 În fiecare barcă sau şalupă de salvare se află de regulă 2
salvatori, dintre care unul asigură manevra bărcii sau a
şalupei, iar celălalt scoate victima din apă şi dă primul ajutor.
3.3. Bărcile de salvare care încadrează sectoarele de
plajă se dotează cu echipament corespunzător pentru
deplasare si salvare: rame, vâsle, căngi, colaci de
salvare cu saulă de 25 m, ancoră de saulă, gheară de
pisică, iapol, portavoce, fluier, precum şi cu câte o saulă
de 100 m lungime, necesară readucerii salvatorului cu
persoana salvată la bord sau la mal.
3.4. Bărcile de salvare se vopsesc în culoare albă şi,
în afară de însemnele de înmatriculare, mai au înscrise
în ambele borduri cuvântul SALVARE, respectiv
SALVAMAR, cu litere vizibile, de culoare albastră,
înălţimea literelor nu va fi mai mică de 20 cm.
3.5. Este interzisă îmbarcarea în ambarcaţiuni de
salvare a altor materiale decât cele necesare operaţiunii
de salvare ori a altor persoane decât cele care compun
echipajul permanent sau cel voluntar din echipa
postului de salvare respectiv.
3.6. În fiecare dimineaţă responsabilii posturilor de
salvare controlează buna stare de navigabilitate a bărcilor

239
de salvare şi dotarea lor cu echipamentul de navigaţie şi
salvare şi efectuează sondaje ale apei, pentru a verifica dacă
ancorarea geamandurilor este asigurată la depărtarea şi
adâncimile necesare menţionate la pct. 2.2.
3.7. Responsabilii posturilor de salvare instruiesc personalul
de salvare pentru ca bărcile de salvare să circule
în afara aliniamentului geamandurilor, la o distanţă de 5
- 10 m, astfel încât să poată interveni imediat în caz de
pericol de înec. Pe timpul cât personalul de salvare se află
pe poziţie va supraveghea sectorul încredinţat,
atenţionându-i prin fluier pe înotătorii care depăşesc linia
geamandurilor şi acţionând pentru aducerea lor înapoi.
3.8. Este interzis ca în cadrul operaţiunilor de salvare
să se ia la bord materiale sau obiecte înainte de a se fi
salvat fiinţele omeneşti aflate în pericol.
3.9. Personalul de salvare se recrutează din persoane
în perfectă stare de sănătate atestată medical si fără
infirmităţi. Vârsta personalului salvator trebuie să se
încadreze între 18 şi 35 de ani.
Angajarea salvatorilor se face după verificarea de către
căpitănia portului în a cărei rază teritorială se află a
cunoştinţelor marinăreşti şi a celor de acordare a primului
ajutor.

240
 3.10. Pe timp călduros echipamentul salvatorului se compune
din: pantaloni scurţi din doc de culoare albastru-marin închis,
maiou alb având imprimat pe el inscripţia SALVARE,
respectiv SALVAMAR, pălărie din doc de culoare albă, fluier
şi vestă sau centură de salvare. Portul vestei sau al centurii de
salvare este obligatoriu pe timpul serviciului în barcă.
CAP. 4 - Organizarea activităţii de prim
ajutor
4.1. în funcţie de întinderea plajei sau a ştrandului şi
de afluenţa vizitatorilor se organizează unul sau mai
multe posturi de prim ajutor, având sarcina să dea
primul ajutor medical persoanelor accidentate sau celor
salvate din apă.
Postului de prim ajutor i se va asigura un sediu uşor
accesibil, cu spaţiu corespunzător necesităţilor.
4.2. în perioada sezonului estival pe litoralul Mării
Negre, în raport cu specificul şi cu frecvenţa cazurilor
de accidente pe plajă, se pot detaşa medici la unităţile
sanitare care au structuri de primire a urgenţelor, cu
avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, la cererea
direcţiei de sănătate publică. Locul de desfăşurare a
activităţii medicilor detaşaţi pentru acordarea serviciilor
medicale de prim ajutor se stabileşte de unitatea sanitară

241
la care au fost detaşaţi, la propunerea direcţiei de
sănătate publică.
4.3. Sediile posturilor de prim ajutor se marchează
cu pavilioane albe având desenată „crucea vieţii".
4.4. Posturile de prim ajutor trebuie să aibă asigurată
o legătură rapidă cu staţia de salvare locală, prin staţii de
radioemisie-recepţie, pentru preluarea cazurilor grave.
4.5. La plajele sau în ştrandurile de dimensiuni mici,
cu afluenţă redusă de vizitatori, postul de salvare şi cel
de prim ajutor pot fi comasate sub conducerea unui
singur responsabil.
CAP. 5 - Dispoziţii comune 5.1. Agenţii economici
sau autorităţile care administrează plajele şi ştrandurile au
următoarele obligaţii:
a) să asigure funcţionarea în bune condiţii a
posturilor de salvare si de prim ajutor;
b) să faciliteze accesul pe plaje sau în ştranduri până
la posturile de salvare şi de prim ajutor, în mod gratuit,
al vehiculelor şi al personalului serviciului de salvare şi
al organelor căpităniei portului;
c) să interzică personalului posturilor de salvare să
folosească bărcile de salvare pentru plimbări cu vizita
torii, pentru pescuit şi alte asemenea activităţi, acestea

242
fiind destinate numai pentru prevenirea accidentelor şi pentru
acţiunile de salvare de la înec;
d) să monteze panouri cu instrucţiuni de utilizare
pentru vizitatori a porţiunilor de apă destinate îmbăierii;
e) să instituie toate măsurile legale necesare
prevenirii apariţiei unor focare de boală transmisibilă.
5.2. Persoanele care utilizează plajele şi ştrandurile
în scopuri de agrement au următoarele obligaţii:
a) să respecte semnalizările de pe porţiunile de plajă
unde este interzisă intrarea în apă;
b) să nu depăşească în înot limita marcată de
geamanduri;
c) să nu intre în înot în zonele periculoase marcate şi
înconjurate cu balize;
d) să păstreze curăţenia la locul de şedere de pe plajă,
precum şi pe cea a apei;
e) să nu intre în apă atunci când este interzisă
îmbăierea;
f) să anunţe postul de prim ajutor în caz de accident
sau în cazul pericolului de înec al unei persoane.
5.3. în cazul grupurilor organizate de copii, care utilizează
plajele pentru adulţi, responsabilii acelor grupuri împreună
cu şefii posturilor de salvare stabilesc

243
locurile adecvate de îmbăiere şi măsurile de protecţie
corespunzătoare.
5.4. Acţiunea de salvare a vieţii umane pe apă,
precum şi toate ajutoarele date de către personalul
posturilor de salvare şi de prim ajutor medical sunt
gratuite, personalul respectiv neavând dreptul să
pretindă sau să primească sume de bani pentru serviciile
prestate.
5.5. Pentru plajele sau ştrandurile la care accesul
necesită trecerea peste apă - râu, braţ de fluviu, golf -
transportul persoanelor şi vehiculelor la si de la plaje
sau ştranduri se va putea efectua numai cu mijloace
autorizate şi înmatriculate la căpitănia portului în a cărei
rază teritorială se află locul respectiv de trecere,
conduse de personal care dispune de calificarea cerută
de actele normative în vigoare.
Mijloacele de trecere - şalupe, bacuri, poduri trebuie să
aibă marcat la loc vizibil numărul maxim de pasageri sau de
vehicule.
Personalului care deserveşte aceste mijloace îi este interzis
să plece de la mal cu un număr de persoane sau de vehicule
mai mare decât cel înscris pe mijlocul de trecere respectiv.

244
B. Salvamont
Hotărârea Guvernului nr. 77 /2003 privind insti-
tuirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor
montane si organizarea activităţii de salvare în munţi
În temeiul art. 107 alin. (1) din Constituţie si al art. 33
alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind
organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
755/2001, cu modificările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAP. l - Organizarea activităţii de salvare în
munţi
ART. l
Activitatea de salvare în munţi cuprinde patrularea
preventivă, asigurarea permanenţei la punctele si refugiile
SALVAMONT, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului
ajutor medical în caz de accidentare şi transportarea accidentatului
sau a bolnavului la prima unitate sanitară. Această activitate este
desfăşurată de salvatori montani.
ART. 2
Consiliile judeţene în a căror rază administrativ-teritorială
se află trasee montane şi/sau pârtii de schi organizează
servicii publice judeţene SALVAMONT care coordonează
activitatea de prevenire a accidentelor

245
montane şi de salvare în munţi a persoanelor accidentate si a
bolnavilor.
ART.3
Serviciul public judeţean SALVAMONT are următoarele
atribuţii principale:
a) coordonează din punct de vedere administrativ şi
organizatoric activitatea de salvare montană în judeţ;
b) propune omologarea sau desfiinţarea unor trasee
montane;
c) coordonează şi supraveghează activitatea de
amenajare, întreţinere şi reabilitare a traseelor montane
din judeţ;
d) asigură preluarea apelurilor de urgenţă privind
accidentele montane si transmiterea acestora la şefii formaţie
SALVAMONT sau la înlocuitorii acestora;
e) asigură permanenţa la punctele şi refugiile
SALVAMONT;
f)verifică îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 39;
g) organizează activitatea de pregătire profesională a
salvatorilor montani în judeţ;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii legate de activitatea de
salvare montană prevăzute de legislaţia în vigoare sau stabilite
prin hotărâre a consiliului judeţean.

246
 ART. 4
În localităţile pe teritoriul cărora există trasee turistice
montane şi/sau pârtii de schi consiliile locale pot organiza, în
condiţiile legii, servicii publice locale SALVAMONT.
ART. 5
Serviciul public local SALVAMONT are următoarele
atribuţii principale:
a) coordonează din punct de vedere administrativ şi
organizatoric activitatea de salvare montană la nivel
local;
b) verifică îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 39;
c) angajează, conform prevederilor art. 7, formaţiile
necesare de salvatori montani;
d) asigură participarea salvatorilor montani, angajaţi
în condiţiile art. 7 lit. a), la formele de pregătire profesională
organizate de Asociaţia Naţională a Salvatorilor
Montani din România;
e) colaborează cu serviciul public judeţean
SALVAMONT;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii în ceea ce priveşte
salvarea montană prevăzute de legislaţia în vigoare sau stabilite
prin hotărâre a consiliului judeţean şi, respectiv, local.

247
 ART. 6
În situaţia în care la nivelul localităţilor pe teritoriul cărora
există trasee montane si/sau pârtii de schi consiliile locale nu
organizează servicii publice locale SALVAMONT, atribuţiile
prevăzute la art. 5 lit. a) - d) se îndeplinesc de serviciul public
judeţean SALVAMONT.
ART. 7
Serviciul public judeţean sau local SALVAMONT îşi
constituie formaţiile astfel:
a) prin încheierea de contracte de muncă, contracte
de colaborare sau contracte de voluntariat cu fiecare
salvator montan, în baza legislaţiei în vigoare;
b) prin încheierea de contracte civile de prestări de
servicii cu societăţi civile profesionale de salvatori montani sau
cu organizaţii neguvernamentale care au ca scop salvarea
montană şi care pun la dispoziţie întreaga echipă
sau echipele necesare activităţii de salvare montană.
ART. 8
Formaţia de salvare montană este alcătuită din
minimum 6 membri salvatori montani.
ART. 9
Numărul formaţiilor SALVAMONT este stabilit prin
hotărâre a consiliului judeţean sau local, după caz,

248
cu consultarea Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani
din România, în funcţie de caracteristicile zonei montane, de
afluenţa turiştilor, schiorilor şi alpiniştilor în zona montană
respectivă.
ART. 10
Formaţia de salvare montană are următoarele atribuţii
principale:
a) deplasarea de urgenţă la locul solicitat, salvarea
accidentatului sau a bolnavului, acordarea primului ajutor
medical şi transportarea acestuia la locul stabilit,
pentru a fi preluat de personalul medical de specialitate;
b) patrularea preventivă în zonele montane cu flux
turistic mare, grad de periculozitate ridicat şi în
staţiunile turistice montane de practicare intensivă a
sporturilor de iarnă;
c) orice alte sarcini la care s-a obligat prin clauzele
contractului în baza căruia a fost angajată.
ART. 11
(1) Fiecare formaţie de salvare montană este condusă de un
şef de formaţie ales de membrii acesteia. Şeful formaţiei are
sarcina de a organiza activitatea de patrulare, de a mobiliza
formaţia pentru intervenţie în timpul cel mai scurt, de a
asigura coordonarea activităţii

249
de intervenţie si de a asigura instruirea permanentă a
formaţiei.
(2) şeful formaţiei de salvare montană îşi numeşte
înlocuitorii care preiau atribuţiile acestuia în cazul
indisponibilităţii titularului.
ART. 12
Formaţia de salvare montană este dotată de către consiliul
judeţean sau local, după caz, cu materiale de intervenţie,
salvare şi transport al accidentatului sau al bolnavului,
conform baremurilor prevăzute în anexa nr. 1. Baremurile
pot fi suplimentate prin decizie a Asociaţiei Naţionale a
Salvatorilor Montani din România. Conducătorul
formaţiei SALVAMONT răspunde de folosirea si de
păstrarea acestor materiale.
ART. 13
(1) Fiecare membru al formaţiei SALVAMONT este
dotat cu echipament şi trusă de prim ajutor, conform
baremurilor prevăzute la anexa nr. l.
(2) Pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă
la locul accidentului, membrii formaţiilor SALVA
MONT vor efectua o perioadă de instruire la nivelul
serviciilor de ambulanţă judeţene sau al unităţilor de
primire a urgenţelor din cadrul spitalelor judeţene.

250
 ART. 14
însemnele, legitimaţiile şi culorile distinctive ale
echipamentelor membrilor echipelor SALVAMONT sunt
unice pe întregul teritoriu al României şi se stabilesc de
către Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din
România. Folosirea acestor însemne de către persoane
neautorizate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform
legislaţiei în vigoare.
ART. 15
La acţiunile de patrulare preventivă sau la intervenţiile cu
un grad redus de complexitate pot participa ca voluntari şi
persoane care nu au calitatea de salvator montan, cu acordul
şefului formaţiei de salvare montană, care va ţine o
evidenţă a acestora.
ART. 16
(1) Finanţarea serviciilor publice judeţene sau locale
SALVAMONT, inclusiv dotarea şi echiparea cabanelor
cu aparatură, instrumente şi materiale necesare
desfăşurării activităţii, se face din bugetele proprii ale
judeţelor sau din bugetele locale, după caz.
(2) Nominalizarea cabanelor care trebuie echipate şi
dotate se face prin hotărâre a consiliului judeţean sau
local, după caz, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a

251
 ART. 14
Însemnele, legitimaţiile şi culorile distinctive ale
echipamentelor membrilor echipelor SALVAMONT sunt
unice pe întregul teritoriu al României şi se stabilesc de
către Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din
România. Folosirea acestor însemne de către persoane
neautorizate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform
legislaţiei în vigoare.
ART. 15
La acţiunile de patrulare preventivă sau la intervenţiile cu
un grad redus de complexitate pot participa ca voluntari şi
persoane care nu au calitatea de salvator montan, cu acordul
şefului formaţiei de salvare montană, care va ţine o
evidenţă a acestora.
ART. 16
(1) Finanţarea serviciilor publice judeţene sau locale
SALVAMONT, inclusiv dotarea şi echiparea cabanelor
cu aparatură, instrumente şi materiale necesare
desfăşurării activităţii, se face din bugetele proprii ale
judeţelor sau din bugetele locale, după caz.
(2) Nominalizarea cabanelor care trebuie echipate şi
dotate se face prin hotărâre a consiliului judeţean sau
local, după caz, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a

251
Salvatorilor Montani din România. ART. 17
(1) Serviciile medicale de urgenţă furnizate de
formaţiile SALVAMONT cu personal medical autorizat se
sub-contractează cu serviciile de ambulanţă.
(2) în cazul accidentelor în munţi formaţiile
SALVAMONT apelează serviciul de ambulanţă care
are obligaţia de a prelua de la acesta accidentaţii care
necesită spitalizare.
ART. 18
Membrii formaţiilor de salvare montană, care au încheiat
contracte de colaborare şi de voluntariat si care participă la
activităţile de prevenire a accidentelor, de patrulare
preventivă, salvare, pregătire şi perfecţionare, pot fi scoşi de
la locul de muncă pe durata desfăşurării acestora, prin
negociere între consiliile judeţene sau locale, după caz, şi
unităţile/instituţiile unde aceste persoane îşi desfăşoară
activitatea. Pentru perioada respectivă membrii echipelor
SALVAMONT beneficiază de salariul mediu pe economie si
de menţinerea calităţii de persoană încadrată cu contract
individual de muncă la unităţile/instituţiile unde aceste
persoane îşi desfăşoară activitatea.

252
 ART. 19
(1) Fiecare membru al formaţiei SALVAMONT
primeşte, pe perioada activităţii de patrulare, precum şi
de salvare în munţi constând în căutarea, acordarea
primului ajutor medical şi transportul accidentatului, o
indemnizaţie de periculozitate care se stabileşte prin
hotărâre a consiliului judeţean sau local, în raport cu
riscurile şi cu condiţiile naturale specifice, precum şi
cheltuielile de cazare şi transport.
(2)Pe perioada participării la activităţile prevăzute la
alin. (1), precum şi la formele de pregătire profesională
a salvatorilor montani, aceştia beneficiază de o indemnizaţie
de hrană echivalentă cu baremul de hrană al
sportivilor de performanţă.
ART. 20
Agenţii economici din turism asigură echipelor
SALVAMONT prioritate la utilizarea mijloacelor de
transport pe cablu şi a serviciilor de cazare şi alimentaţie pe
perioada în care acestea sunt în acţiuni de patrulare
preventivă şi de salvare în munţi.
ART. 21
(1) Serviciile publice SALVAMONT beneficiază de o
frecvenţă radio de urgenţă naţională, care este pusă la

253
dispoziţie în mod gratuit, precum şi de o pereche de
frecvenţe de lucru pe repetor pentru probleme de organizare
şi cooperare în munţi, care sunt asigurate, de asemenea,
gratuit.
(2) Refugiile şi bazele SALVAMONT trebuie să fie dotate
cu staţii de radioemisie fixe.
ART. 22
(1) Membrii formaţiilor de salvare montană încheie
asigurări pentru răspundere civilă profesională, de viaţă
sau pentru accidente.
(2) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor
montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. a) este achitată de
consiliile locale sau de consiliile judeţene, după caz.
(3) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor
montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. b) este achitată de
persoana juridică angajatoare a acestora.
ART. 23
(1) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din
România are, în domeniul prevenirii accidentelor montane
si organizării activităţii de salvare în munţi, următoarele
atribuţii:
a) coordonează din punct de vedere tehnic activitatea de
salvare montană din întreaga ţară, având dreptul de a

254
emite norme tehnice obligatorii în activitatea de salvare
montană;
b) organizează examenul de atestare în profesia de
salvator montan;
c) organizează formele de pregătire profesională a
salvatorilor montani;
d) organizează examenele de atestare periodică a
salvatorilor montani;
e) conferă şi ridică dreptul de liberă practică în
profesia de salvator montan;
f) aplică sancţiuni disciplinare membrilor săi;
g) organizează echipe speciale de salvatori montani;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de
statutul său.
(2) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România
este recunoscută ca asociaţie de utilitate publică.
ART. 24
Poate deveni salvator montan orice persoană care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are vârsta de cel puţin 18 ani;
b)nu are antecedente penale;
c) are o stare de sănătate corespunzătoare confirmată
prin fişa medicală;

255
 d) a parcurs formele de pregătire profesională şi a
efectuat un stagiu de aspirantură, stabilite de Asociaţia
Naţională a Salvatorilor Montani din România;
e) are o conduită demnă şi morală;
f) a promovat examenul de atestare în profesie organizat
de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România.
ART. 25
(1) Salvatorii montani au obligaţia de a participa la
intervale stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor
Montani din România la examene de reconfirmare a
dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.
(2) Neparticiparea sau nepromovarea examenelor
prevăzute la alin. (1) duce la pierderea dreptului de
liberă practică în profesia de salvator montan.
ART. 26
Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România
stabileşte prin norme proprii şi alte situaţii care determină
pierderea dreptului de liberă practică în profesia de salvator
montan.
CAP. 2 - Prevenirea accidentelor montane
Secţiunea l
Amenajarea, omologarea şi întreţinerea traseelor turistice
montane

256
 ART. 27
Traseul turistic montan trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) să prezinte interes şi să facă legătura între două

sau mai multe obiective;

b) să fie accesibil atât vara, cât şi iarna, scop în care

se vor evita, atât cât este posibil, versanţii sau crestele

expuse la viscole ori la curenţi puternici de aer. în
condiţii speciale de altitudine sau de teren accidentat
traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;
c) să evite zonele favorabile producerii avalanşelor

de zăpadă, alunecărilor de teren sau căderilor masive de

pietre;
d) să nu necesite construirea prea multor amenajări -

podeţe, balustrade, trepte - şi să permită îmbunătăţirea

potecii - lărgirea ei, acoperirea porţiunilor surpate - fără
cheltuieli mari;
e) să nu traverseze zone întinse de grohotişuri sau de

mlaştini.
ART. 28
Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt
prevăzute în anexa nr. 2.

257
 ART. 29
În funcţie de desfăşurarea pe teren a traseelor turistice
montane se folosesc următoarele sisteme de marcaje:
a) marcaje în grup, care au, iniţial, un parcurs
comun, după care semnele se ramifică succesiv pe
diferite trasee;
b) marcaje centrifugale, cu semne care se despart
chiar de la pornire pe trasee diferite;
c) marcaje în circuit, care au acelaşi punct de plecare
şi de sosire;
d) marcaje cu ax comun, care au un traseu principal,
numit şi magistrală, în general traseu de creastă, din
care se ramifică sau către care se dirijează mai multe
trasee secundare;
e) marcaje pentru traseele dus-întors.
ART. 30
Pentru marcarea traseelor turistice montane şi pentru
asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării
internaţionale se utilizează semnele prevăzute în anexa
nr. 3.
ART. 31
Indicatoarele de trasee turistice montane sunt cele
prevăzute în anexa nr. 4.

258
 ART. 32
Documentaţiile pentru amenajarea traseelor turistice
montane noi şi pentru modificarea traseelor existente se
întocmesc de către consiliile judeţene sau locale, după caz, şi
de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România
şi cuprind:
a) date de bază - traseul, unitatea montană, judeţul
sau judeţele în a căror rază se află traseul;
b) date privind execuţia şi întreţinerea marcajului şi
a traseului;
c) harta traseului la una dintre scările: 1:50.000,
1:25.000 sau 1:20.000.
ART. 33
Omologarea traseelor turistice montane se face de
Ministerul Turismului, conform legislaţiei în vigoare, în baza
documentaţiilor prevăzute la art. 32 şi la iniţiativa consiliului
judeţean sau local, după caz, în a cărui rază se află traseul şi
a Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România.
ART. 34
Condiţiile materiale şi financiare necesare lucrărilor de
amenajare şi întreţinere a traseelor turistice montane se
asigură de consiliile judeţene şi/sau locale sub a căror

259
autoritate funcţionează serviciul public SALVAMONT.
ART. 35
Pentru întreţinerea traseelor turistice montane sunt
obligatorii următoarele lucrări:
a) periodic se curăţă, se repară şi se îmbunătăţesc
potecile, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade,
treptele, cablurile si lanţurile de sprijin, copertinele şi
punţile peste ape şi se înlătură toate obstacolele care
barează trecerea;
b) în fiecare primăvară se completează si se înlocuiesc
stâlpii, săgeţile, indicatoarele, inscripţionările şi semnele
de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;
c) stâlpii de marcaj din zonele de avalanşe se schimbă
pe teren ferit, iar marcajul se înlocuieşte pe aceste
porţiuni cu semne pe sol, acolo unde este posibil.
Secţiunea a 2-a
Măsuri de prevenire a accidentelor montane
ART. 36
Pentru adăpostirea persoanelor aflate în dificultate,
surprinse de schimbări meteorologice bruşte în zone montane
izolate, departe de cabane, se construiesc, se amenajează sau
se reamenajează refugii.

260
 ART. 37
Lucrările de amenajare, precum şi de construire a
refugiilor, a bazelor SALVAMONT şi a punctelor sanitare
SALVAMONT se execută de către consiliile judeţene şi
locale în a căror rază administrativ-teritorială se află, sub
directa supraveghere a serviciului SALVAMONT.
ART. 38
Fondurile necesare pentru amenajarea şi întreţinerea
traseelor turistice montane, precum şi pentru construirea
refugiilor, a bazelor SALVAMONT şi a punctelor sanitare
SALVAMONT se asigură din bugetele proprii ale judeţelor
şi din bugetele locale.
ART. 39
Persoanele fizice sau juridice care administrează cabane
montane, nominalizate potrivit prevederilor art. 16 alin. (2),
au următoarele obligaţii principale:
a) să doteze cabanele, cu finanţarea potrivit prevederilor
art. 16 alin. (1), cu: semnalizatoare luminoase pentru
orientarea turiştilor în timpul nopţii şi în condiţii
meteorologice care prezintă pericol de accidentare; post
telefonic fix sau mobil şi staţie de emisie-recepţie radio;
mijloace de avertizare sonore la cabanele de creastă,

261
care vor fi folosite în mod intermitent pentru orientarea
turiştilor în timpul unor condiţii meteorologice deosebite,
precum şi ca semnal de alarmă în caz de accidente, semnal
stabilit convenţional între cabanieri, echipele
SALVAMONT, unităţile din apropiere ale Ministerului
Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne şi staţiile
meteorologice; materiale, instrumente şi medicamente
prevăzute în anexa nr. l, pentru cabane;
b) să monteze la cabane panouri cu traseele din zonă,
diferite pentru sezonul de vară şi pentru cel de iarnă, cu
marcarea distinctivă a porţiunilor periculoase şi a
refugiilor care pot fi folosite;
c) să întocmească registrul de trafic al turiştilor la
cabană;
d) să afişeze zilnic buletinul meteorologic;
e) să informeze turiştii asupra celor mai convenabile
căi de acces, în funcţie de condiţiile meteorologice ale
zilei.
ART. 40
Persoanele fizice sau juridice care organizează acţiuni
turistice în munţi au următoarele obligaţii principale:
a) să utilizeze ghizi montani calificaţi, dotaţi cu mijloace
de comunicaţie (telefon mobil, staţie radio de

262
comunicaţie) capabile să asigure legătura cu punctele de
alarmare a formaţiilor SALVAMONT;
b) să informeze turiştii asupra condiţiilor meteorologice
ale zilei;
c) să recomande turiştilor echipamentul necesar
pentru parcurgerea traseului turistic montan;
d) să utilizeze variantele de trasee turistice montane
adecvate componenţei grupului şi condiţiilor meteorologice.
CAP. 3 - Răspunderi si sancţiuni
ART. 41
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) neorganizarea de către consiliile judeţene, care au
zone montane în raza administrativ-teritorială, a
serviciilor publice SALVAMONT;
b) neefectuarea de către consiliile judeţene sau
consiliile locale, după caz, a lucrărilor de amenajare şi
întreţinere a traseelor turistice montane;
c) neasigurarea formaţiilor SALVAMONT şi a
cabanelor nominalizate cu baremurile minime de
materiale, medicamente, instrumente şi dispozitive
prevăzute în prezenta hotărâre;
d) nerespectarea de către agenţii economici şi
persoanele fizice a obligaţiilor prevăzute la art. 39 şi 40.

263
 (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează
astfel:
a) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei,
faptele prevăzute la lit. a) şi b);
b) cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei,
faptele prevăzute la lit. c) si d).
(3) Amenzile se aplică şi persoanelor juridice.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se
fac de personalul anume împuternicit al Ministerului
Turismului.
(5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt
aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
CAP. 4 - Dispoziţii finale
ART. 42
Anexele nr. l - 4 fac parte integrantă din prezenta
hotărâre.
ART. 43
Ministerul Sănătăţii si Familiei asigură, prin direcţiile
judeţene de sănătate publică, convocarea şi instruirea anuală
a cabanierilor nominalizaţi potrivit prevederilor

264
art. 16 alin. (2) şi a ghizilor montani pentru acordarea
primului ajutor medical şi folosirea medicamentelor din
dotarea cabanelor turistice.
ART. 44
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 90 de zile de
la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Hotărârea Guvernului
nr. 1.269/1996 pentru aprobarea Normelor privind pre
venirea accidentelor turistice şi organizarea activităţii
de salvare în munţi, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 320 din 2 decembrie 1996, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi orice
alte dispoziţii contrare.
Prim-ministru Adrian
Năstase
Anexa l
BAREMURI de dotare a membrilor echipelor
SALVAMONT şi a cabanelor cu instrumentar medical,
medicamente, materiale sanitare şi cu materiale pentru
intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor
accidentaţi în zona montană
l. Baremul de dotare a fiecărui membru al formaţiei
SALVAMONT cu echipament individual şi materiale

265
necesare pentru intervenţie, salvare şi transport al
bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană:
- bocanci tip alpin: a) de iarnă; b) de vară;
- costum alpin (pantalon de vară, bluză de vară,
pelerină de ploaie, pantalon de iarnă, bluză vătuită,
şosete de lână, supra-pantalon, vestă vătuită, parazăpezi,
hanorac impermeabil);
- bocanci de schi;
- costum de schi;
- căciulită de schi;
- mănuşi de protecţie;
- schiuri complete (schiuri, beţe de schi, legături
alpine, legături de tură, piei de focă);
- ochelari de protecţie;
- cască de protecţie;
- vestă de siguranţă;
- colţari;
- piolet;
- rucsac;
- aparatură de emisie-recepţie radio;
- telefon mobil;
- binoclu;
- trusă medicală individuală;

266
 - în urcuş, pe potecă amenajată, 350 m diferenţă de
nivel/h;
- în urcuş, pe potecă neamenajată, 250 m diferenţă
de nivel/h;
- în coborâre, pe potecă amenajată, 450 m diferenţă
de nivel/h;
- în coborâre, pe potecă neamenajată, 400 m diferenţă
de nivel/h.
La o oră de mers se adaugă 10 minute necesare odihnei.
Distanţa în kilometri se utilizează în calcul numai pe traseele cu
peste 80% de mers pe plat şi cu maximum 20% de mers pe
pantă cu înclinare de maximum 10 grade.
Pentru calcularea distanţelor si timpilor de mers se
efectuează măsurători pe teren şi pe hartă.
b) Sezonalitatea este criteriul pe baza căruia traseele
turistice montane se împart în: trasee de primăvară şi de
toamnă, trasee de vară şi trasee de iarnă.
c) Gradul de dificultate este criteriul pe baza căruia
traseele turistice montane se împart în:
- trasee cu grad mic de dificultate, cu următoarele
caracteristici: durata traseului - 3 - 6 ore; diferenţa
de nivel - 300 - 700 m; efort fizic moderat, care nu
necesită pregătire fizică specială;

276
 - în urcuş, pe potecă amenajată, 350 m diferenţă de
nivel/h;
- în urcuş, pe potecă neamenajată, 250 m diferenţă
de nivel/h;
- în coborâre, pe potecă amenajată, 450 m diferenţă
de nivel/h;
- în coborâre, pe potecă neamenajată, 400 m diferenţă
de nivel/h.
La o oră de mers se adaugă 10 minute necesare odihnei.
Distanţa în kilometri se utilizează în calcul numai pe traseele cu
peste 80% de mers pe plat şi cu maximum 20% de mers pe
pantă cu înclinare de maximum 10 grade.
Pentru calcularea distanţelor şi timpilor de mers se
efectuează măsurători pe teren şi pe hartă.
b) Sezonalitatea este criteriul pe baza căruia traseele
turistice montane se împart în: trasee de primăvară şi de
toamnă, trasee de vară şi trasee de iarnă.
c) Gradul de dificultate este criteriul pe baza căruia
traseele turistice montane se împart în:
- trasee cu grad mic de dificultate, cu următoarele
caracteristici: durata traseului - 3 - 6 ore; diferenţa
de nivel - 300 - 700 m; efort fizic moderat, care nu
necesită pregătire fizică specială;

276
 - trasee cu grad mediu de dificultate, cu următoarele
caracteristici: durata traseului - 4 - 8 ore; diferenţa
de nivel - 500 - 1.000 m; efort fizic susţinut numai pe
unele etape ale traseului, care necesită o condiţie fizică
si orientare bune;
- trasee cu grad mare de dificultate, cu următoarele
caracteristici: durata traseului - 5 - 9 ore; diferenţa de
nivel - 800 - 1.500 m; efort fizic continuu si intens, care
necesită o foarte bună condiţie fizică şi antrenament
înainte de abordarea traseului.
d) Nivelul de echipare solicitat drumeţilor este criteriul pe
baza căruia traseele turistice montane se împart în:
- trasee care nu necesită echipament special pentru
parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfăşoară pe
poteci amenajate, drumuri forestiere si nu prezintă
porţiuni accidentate;
- trasee care necesită echipament de drumeţie de
complexitate medie; acest tip de traseu se desfăşoară pe
poteci cu porţiuni accidentate, grohotişuri, pante
alunecoase cu grad de înclinare mediu;
- trasee care necesită echipament de drumeţie special
şi complex; acest tip de trasee se desfăşoară pe poteci
accidentate, puţin conturate şi/sau pe porţiuni fără

277
potecă, cu pante abrupte care necesită uneori ajutorul mâinilor
pentru ascensiune.
Anexa 3
Semnele utilizate pentru marcarea traseelor turis-
tice montane si condiţiile de detaliu tehnic pe care aces-
tea trebuie să le îndeplinească pentru asigurarea
uniformităţii si respectării inscripţionării internaţionale
Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează
următoarele semne:
a) banda verticală - pe fond alb - pentru marcarea
traseelor principale, numite şi magistrale, care sunt, de
regulă, trasee de creastă;
b) crucea cu braţe egale - pe fond alb - pentru
marcarea traseelor de legătură;
c) triunghiul echilateral - pe fond alb - şi punctul într-un
cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor secundare;
d) punctul cu cercuri duble de culoare albă şi roşie
pentru traseele dus-întors.
Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roşu, galben şi
albastru, obligatoriu pe fond alb.
Pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării
internaţionale semnele de marcaj vor îndeplini următoarele
condiţii de detaliu tehnic:

278
 a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu
laturile de 16-20 cm;
b) benzile de culoare vor avea o lăţime de 6 cm, iar
cele de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de
10 cm, iar banda de culoare albă, de 3 cm (3 + 10 + 3 =
16 cm);
d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm,
iar banda de culoare albă, o lăţime de 3 cm
(3 + 10 + 3 = 16 cm);
e) crucea de culoare va avea cele două benzi perpendiculare
de 3 cm, iar banda de culoare albă, de 5 cm.
(5 + 6 + 5 = 16 cm);
f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri
de circulaţie, la distanţe astfel apreciate încât să fie uşor
vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcţii
de mers şi la înălţimea de 1,5 - 2 m faţă de sol;
g) în golurile alpine şi în poienile foarte mari
semnele de marcaj se vor face pe stâlpi confecţionaţi
din ţevi metalice; stâlpii vor fi vopsiţi mai întâi cu grund
de protecţie, apoi cu vopsea de culoare albă şi neagră, în
dungi alternative de 30 cm lăţime, vor fi prevăzuţi la
partea inferioară cu gheare pentru fixarea în fundaţii de

279
ciment şi apoi, în pământ şi la partea superioară, cu o paletă
pentru semnele de marcaj;
h) pentru protecţia arborilor semnele de marcaj se vor
aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în
cuie a altor indicatoare;
i) în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj
se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate
din piatră, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o
înălţime de 0,4 - 0,6 m;
j) în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat
şi nu are ramificaţii nu se va face exces de semne, dar se vor
marca în mod deosebit intrările în pădure (din drumuri, poieni,
goluri alpine, văi) prin unul sau mai multe semne uşor
vizibile;
k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi
aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, şi nu
alternativ, la distanţe mari unul de altul; în zonele stâncoase
semnele de marcaj se vor grupa orizontal;
1) în punctele de inflexiune a direcţiei de mers a potecii
se vor aplica săgeţi bicolore (culoarea albă + culoarea
marcajului), care vor indica unghiul direcţional; săgeata va
avea o lungime de 40 - 50 cm, o lăţime totală de 8 - 10 cm şi
unghiul direcţional de 15 grade, 30

280
grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade şi de
120 grade;
m) în zone deosebit de circulate şi expuse fenomenului de
ceaţă marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau
a cabanei va fi dublat de un sistem de atenţionare acustic
sau vizual, acţionat electric sau mecanic; în cazul cabanelor
funcţionarea acestui sistem va fi în responsabilitatea
cabanierului;
n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele
reflectorizante şi rezistente la ger, căldură, soare, umezeală
şi agenţii poluanţi corosivi;
o) se va evita marcarea drumurilor publice şi a drumurilor
forestiere altfel decât prin tăbliţe indicatoare, la capetele
acestora; în cazul în care un traseu turistic montan se
interferează cu un drum public, traseul va fi marcat astfel
încât să fie bine relevate intrările şi ieşirile din drumul public.
Anexa 4
Indicatoarele de trasee turistice montane şi
standardizarea acestora
Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:
a) indicatoarele de direcţie sunt: indicatoare de direcţie
simple, care au o lungime de 68 cm si o lăţime

281
de 28 cm, şi indicatoare de direcţie duble, care au o
lungime de 78 cm si o lăţime de 28 cm;
b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni
variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm şi
63 cm/87 cm), în funcţie de volumul de informaţii pe
care îl conţin, şi sunt amplasate pe verticală sau pe
orizontală, pe un picior sau pe două picioare;
c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor
conţine informaţii despre traseele turistice montane
marcate şi principalele puncte de interes turistic din
zona pe care o prezintă.
Pe indicatoarele de la intrările şi ieşirile de pe traseu vor fi
trecute şi dificultăţile drumeţiei astfel:
- pericol de avalanşă;
- cornişă pe traseu;
- dificultăţi alpine (pasaje, săritori);
- condiţii meteo care pot influenţa substanţial
parcursul;
- orientare dificilă;
- pantă mare şi alunecoasă;
d) tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri,
râuri, monumente ale naturii, vârfuri de munte, şei
importante, pentru alte obiective culturale şi de interes

282
turistic. Tablele toponimice vor fi realizate din plăci
fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticlă,
rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, în culori
diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:
- tablele toponimice inscripţionate cu litere de
culoare albă pe fond de culoare albastră sunt pentru
lacuri şi râuri;
- tablele toponimice inscripţionate cu litere de
culoare neagră pe fond de culoare galbenă sunt pentru
monumente ale naturii;
- tablele toponimice inscripţionate cu litere de
culoare neagră pe fond de culoare albă sunt pentru alte
obiective de interes turistic.
Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice
montane realizarea şi implantarea lor se vor face cu
respectarea următoarelor condiţii:
- stâlpii de marcaj pentru indicatoare vor avea
dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m înălţime şi de 0,10 m -
0,12 m grosime; stâlpii se vor îngropa în fundaţii solide,
la o adâncime de 0,50 m - 0,70 m;
- paletele cu semnul de marcaj se vor orienta
perpendicular pe direcţia de mers, iar săgeţile, pe
direcţia axului traseului;

283
 - săgeţile indicatoare de direcţie vor menţiona
obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers
până la acesta şi semnul de marcaj;
- tablele indicatoare, care se vor instala în punctele
de convergenţă (răspântie) a mai multe trasee turistice
montane, vor cuprinde obligatoriu următoarele informaţii
inscripţionate unele sub altele: semnele de marcaj,
direcţiile de mers şi timpul, unele indicaţii speciale
(Drum periculos; Atenţie, cad pietre.)
Locurile de începere a traseelor turistice montane, precum
şi intersecţiile traseelor marcate vor avea amplasate
obligatoriu, în ambele sensuri, indicatoare confecţionate din
plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibră de sticlă.

C. Alte reglementări privind protecţia turiştilor

Hotărârea Guvernului nr. 237 72001 pentru aprobarea
Normelor cu privire la accesul, evidenţa si
protecţia turiştilor în structuri de primire turistice
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
Se aprobă Normele cu privire la accesul, evidenţa şi protecţia
turiştilor în structuri de primire turistice, prevăzute în anexa care
face parte integrantă din prezenta hotărâre.

284
 ART. 2
Agenţii economici care deţin sau administrează structuri de
primire turistice - hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri,
sate de vacanţă, bungalouri, pensiuni turistice şi agro-turistice şi
alte unităţi cu funcţie de cazare turistică - au obligaţia să
respecte şi să aplice integral prevederile prezentei hotărâri.
ART. 3
(1) Săvârşirea următoarelor fapte constituie contravenţii,
dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:
a) refuzul cazării turiştilor în cazul în care există
locuri de cazare disponibile;
b) neasigurarea ordinii, liniştii publice şi a bunelor moravuri
în structurile de primire turistice;
c) neasigurarea securităţii turiştilor şi a bunurilor acestora
în structurile de primire turistice;
d) nerespectarea obligaţiei privind întocmirea fişei
de anunţare a sosirii şi plecării şi completarea cărţii de
imobil, după caz;
e) transmiterea de către personalul structurilor de
primire turistice a unor informaţii cu privire la
sejurul turiştilor, cu excepţia cazului în care aceste

285
informaţii sunt solicitate de ofiţerii sau subofiţerii
Ministerului de Interne;
f) cazarea minorilor sub 14 ani care sunt neînsoţiţi de
părinţi sau de reprezentanţii legali, cu excepţia celor aflaţi
în drumeţie, tabere, excursii, concursuri sau în alte acţiuni
similare, însoţiţi de cadre didactice, antrenori şi ghizi;
g) permiterea de către personalul structurilor
de primire turistice a vizitării unui turist fără a avea
acordul acestuia;
h) permiterea de către personalul structurilor de primire
turistice a rămânerii peste noapte a unui vizitator al turistului
fără ca pentru acesta să fie întocmită fişa de anunţare a sosirii
şi plecării sau fără a se completa cartea de imobil, după caz;
i) neinformarea de către personalul structurilor de primire
turistice a organelor de poliţie cu privire la apariţia unor
persoane care au săvârşit infracţiuni şi care au fost date în
urmărire, precum şi a altor persoane cunoscute ca traficanţi,
turbulenţi, prostituate, proxeneţi etc.;
j) efectuarea unor controale în spaţiile de cazare a
turiştilor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
k) angajarea de către deţinătorii sau administratorii
spaţiilor de cazare a unor persoane neinstruite.

286
 (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează
după cum urmează:
a) cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei, faptele
prevăzute la alin. (1) lit. d), e), g) si h);
b) cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei,
faptele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), f), i), j) şi k).
ART. 4
(1) Contravenţiile se constată si amenzile se aplică
de reprezentanţii împuterniciţi de Ministerul Turismului,
precum şi de ofiţerii şi subofiţerii de poliţie.
(2) în cazul repetării contravenţiilor sus-menţionate,
împuterniciţii Ministerului Turismului pot retrage
brevetul de turism al directorului şi/sau certificatul de
clasificare a structurii de primire turistice respective.
ART. 5
Contravenţiilor prevăzute la art. 3 le sunt aplicabile
prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările
ulterioare.
ART. 6
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data
publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

287
 (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se
abrogă Hotărârea Guvernului nr. 41/1996 pentru aprobarea
Normelor cu privire la accesul, evidenţa şi asigurarea
securităţii turiştilor în structurile de primire turistice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30
din 13 februarie 1996, precum şi orice alte dispoziţii
contrare.
Prim-ministru Adrian
Năstase
Anexa l
Norme cu privire la accesul, evidenţa si protecţia
turiştilor în structuri de primire turistice
ART. l
(1) Cazarea turiştilor se face la orice oră din zi şi din
noapte, în ordinea sosirii şi în limita locurilor disponibile,
ţinându-se seama cu prioritate de obligaţiile asumate
anterior pe bază de contracte şi rezervări confirmate, cu
informarea anticipată asupra tarifului pentru o zi aferent
spaţiului închiriat.
(2) Cazarea se face fără nici o discriminare cu privire
la cetăţenie, naţionalitate, domiciliu, convingeri politice
sau religioase.
(3)Administraţiile structurilor de primire turistice:

288
hoteluri, moteluri, cabane, sate de vacanţă, bungalouri,
pensiuni turistice şi agro-turistice şi alte unităţi cu funcţie de
cazare turistică au obligaţia să asigure în incinta unităţilor
ordinea, liniştea publică şi bunele moravuri, precum şi
securitatea turiştilor şi a bunurilor ce le aparţin. ART. 2
(1) Administratorii structurilor de primire turistice
sunt obligaţi să asigure înscrierea tuturor turiştilor în
evidenţele operative, la sosirea acestora, şi completarea
formularului „Fişa de anunţare a sosirii şi plecării".
(2) Pensiunile turistice şi agro-turistice sunt exceptate
de la completarea acestui formular, urmând să se
utilizeze cărţile de imobil.
(3) Fişele de anunţare a sosirii şi plecării sunt for
mulare înseriate şi înlocuiesc cărţile de imobil. Datele
pe care le conţine fiecare fisă sunt cele prevăzute în
anexa care face parte integrantă din prezentele norme.
(4) Completarea fişelor se face de către fiecare turist
în momentul sosirii, pe baza actelor de identitate, care
pentru cetăţenii români sunt: buletinul/cartea de identitate şi
paşaportul, carnetul de marinar sau licenţa de
zbor; pentru cetăţenii străini sunt: paşaportul, carnetul
de identitate, legitimaţia provizorie, permisul de mic

289
trafic, carnetul de marinar sau licenţa de zbor, iar pentru
militarii în termen si elevii instituţiilor militare de
învăţământ sunt: buletinul/cartea de identitate sau, după caz,
documentele de identitate militare (carnetul de serviciu sau
legitimaţia).
(5) Este interzisă cazarea oricărei persoane care nu
posedă act de identitate.
(6) Fişele de anunţare a sosirii şi plecării, completate
şi semnate de turiştii cazaţi, se preiau, împreună cu
actele de identitate, de către recepţioneri, care sunt
obligaţi să confrunte datele din fişe cu cele din actul de
identitate, să semneze fişele pentru confirmarea
completării corecte a acestora şi să restituie imediat
actele de identitate turiştilor.
(7) Răspunderea pentru completarea corectă a fişelor
de anunţare a sosirii şi plecării revine recepţionerilor.
(8) Fisele de anunţare a sosirii şi plecării se
întocmesc în două exemplare, iar pentru evitarea
utilizării indigoului, acestea sunt realizate din hârtie
chimizată.
(9) Originalele fişelor de anunţare a sosirii şi
plecării, grupate în ordine alfabetică, se pun zilnic la
dispoziţie organelor de poliţie.

290
 (10) Copiile de pe fişele de anunţare a sosirii şi plecării,
grupate în acelaşi mod ca şi originalele, rămân la structurile de
primire turistice, cu termen de arhivare 5 ani.
(11) Obligaţia de a procura aceste formulare revine
deţinătorilor şi administratorilor structurilor de primire
turistice.
(12) Tipărirea se face contra cost, prin Regia
Autonomă „Monitorul Oficial", la tarife diferenţiate în
funcţie de categoria de clasificare a structurii de primire
turistice.
ART. 3
Modalităţile de predare-preluare a fişelor de anunţare a
sosirii şi plecării vor fi stabilite de comun acord de unităţile
de poliţie teritoriale şi de structurile de primire turistice.
ART. 4
(1) Cazarea minorilor în vârstă de până la 14 ani este
permisă numai în cazurile în care aceştia sunt însoţiţi de
părinţi sau de reprezentanţii legali.
(2) Se exceptează de la această regulă minorii aflaţi
în drumeţie, tabere, excursii, concursuri sau în alte
acţiuni similare, însoţiţi de cadre didactice, antrenori şi
ghizi din partea organizatorilor acţiunilor respective.

291
 ART. 5
(1) în scopul asigurării protecţiei turiştilor personalului
structurilor de primire turistice îi este interzis să
dea relaţii şi informaţii cu privire la sejurul turiştilor în
aceste unităţi, fără acordul acestora, cu excepţia datelor
referitoare la legalitatea şederii acestora, solicitate de
ofiţerii şi subofiţerii Ministerului de Interne cu atribuţii
în acest scop.
(2) Vizitarea turiştilor în structurile de primire turistice este
admisă cu condiţia ca vizitatorul să anunţe
recepţia. Lucrătorii de la recepţie au obligaţia să permită
vizita numai după obţinerea acordului turistului care
urmează să fie vizitat.
(3) Vizitatorul poate rămâne peste noapte în camera
turistului vizitat numai după anunţarea recepţiei,
completarea fişei turiştilor şi înregistrarea în celelalte
documente de evidenţă operativă, în vederea achitării
contravalorii serviciilor prestate de structurile de
primire turistice.
ART. 6
(1) Administraţiile structurilor de primire turistice răspund
de paza, siguranţa şi integritatea bunurilor turiştilor, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare,

292
asigurând măsurile si dotările necesare în acest scop.
(2) De asemenea, amenajează spaţii corespunzătoare pentru
asigurarea valorilor predate de turişti spre păstrare la
recepţie, luând totodată şi măsuri de afişare a unor anunţuri în
acest sens.
ART. 7
(1) Personalul structurilor de primire turistice este
obligat, în cadrul atribuţiilor de serviciu, să ia măsuri de
prevenire a infracţiunilor şi a altor fapte antisociale în
incinta acestora.
(2) Administraţiile şi personalul de la recepţia structurilor de
primire turistice de toate tipurile au obligaţia
să informeze organele de poliţie despre apariţia
persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi care au fost
date în urmărire, precum şi a altor persoane cunoscute
ca traficanţi, turbulenţi, prostituate, proxeneţi etc.
ART. 8
(1) în conformitate cu prevederile legale, spaţiul de cazare
constituie reşedinţa temporară a turistului şi în consecinţă
acest spaţiu este inviolabil, cu excepţia situaţiilor care pun în
pericol viaţa, integritatea şi bunurile turiştilor, precum şi
baza materială a structurilor de primire turistice.

293
 (2) Controlul în spaţiul de cazare ocupat de turist este
permis numai în condiţiile prevăzute de lege.
ART. 9
Instruirea personalului structurilor de primire turistice în
legătură cu cunoaşterea şi aplicarea acestor reguli se
realizează de către deţinătorii sau administratorii unităţilor
respective.
Hotărârea Guvernului nr. 306/ 2001 privind practicarea
de către agenţii economici din turism şi de către
instituţiile de cultură de tarife si taxe nediscri-
minatorii pentru turiştii şi vizitatorii români şi
străini
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
(1) Agenţii economici deţinători de structuri de
primire turistice sunt obligaţi să stabilească tarife de
cazare unice nediscriminatorii atât pentru turiştii
români, cât şi pentru cei străini.
(2) Tarifele sunt considerate maximale şi se vor afişa
în mod vizibil la recepţia structurii de primire turistice.
(3) Muzeele sau alte obiective de patrimoniu cultural,
a căror vizitare se face cu taxă de intrare, vor practica şi

294
vor afişa taxe unice de intrare pentru vizitatorii români şi
străini.
ART. 2
Agenţii economici deţinători de structuri de primire
turistice şi instituţiile de cultură pot acorda facilităţi şi
reduceri de tarife şi de taxe pentru grupuri de turişti şi pentru
militari, pensionari, elevi, studenţi, ziarişti, precum şi în
perioadele de solicitare mai redusă.
ART. 3
(1) încălcarea dispoziţiilor art. l prin practicarea
unor tarife de cazare sau a unor taxe de intrare discriminatorii
ori prin ne-afişarea tarifelor şi taxelor unice
constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de
la 300.000 lei la 1.000.000 lei.
(2)Sancţiunea poate fi aplicată şi persoanelor juridice.
(3) Contravenţiile se constată şi sancţiunea se aplică
de persoane cu atribuţii de control anume împuternicite
de ministrul turismului sau, după caz, de ministrul
culturii şi cultelor.
(4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt
aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările
ulterioare, cu excepţia art. 25 - 27.

295
 ART.4
în cazul în care agentul economic deţinător al unei
structuri de primire turistice, după ce a fost sancţionat
potrivit art. 3, încalcă din nou dispoziţiile art. l alin. (1) sau
(2), în afara sancţiunii amenzii contravenţionale, Ministerul
Turismului poate retrage, pe timp limitat sau definitiv,
brevetul de turism al persoanei care asigură conducerea
structurii de primire turistice.
Prim-ministru Adrian
Năstase

V. Programe naţionale

A. Super-schi în Carpaţi

Legea nr. 526/2003 pentru aprobarea Progra-

mului naţional de dezvoltare a turismului montan
„Super-schi în Carpati'4
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. l
Se aprobă Programul naţional de dezvoltare a turismului
montan „Super-schi în Carpaţi", ca program de interes
naţional pentru dezvoltarea turismului montan,

296
cu componenta principală „turism pentru practicarea
schiului si a altor sporturi de iarnă", denumit în continuare
program.
ART. 2
(1) Programul se va aplica în etape potrivit anexei
care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) La solicitarea justificată a autorităţilor administraţiei
publice locale, etapele de aplicare a programului
se pot modifica prin hotărâre a Guvernului pentru
obiectivele turistice cuprinse în zonele din anexă.
ART. 3
Acţiunile care se vor desfăşura pentru fiecare etapă din
cadrul programului au în vedere următoarele:
a) realizarea unui studiu integrat privind dezvoltarea
turismului montan pentru practicarea schiului şi a altor
sporturi de iarnă în zonele şi localităţile prevăzute în
anexă; studiul va fi realizat de către Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin
Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare în Turism, în
colaborare cu societăţi de proiectare şi consultanţă în
domeniu, a căror desemnare se va face în condiţiile legii;
b) stabilirea terenurilor care vor fi incluse pentru
practicarea schiului şi a sporturilor de iarnă;

297
 c) elaborarea planului de amenajare a teritoriului şi
de urbanism pentru zonele cuprinse în program, care
vor fi avizate şi aprobate conform legii;
d) amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea infra
structurii generale: căi de acces, alimentări cu apă, gaze,
curent electric, canalizări, staţii de pompare şi staţii de
epurare a apelor uzate, parcări, drumuri forestiere şi alte
utilităţi necesare;
e) amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor
de schi, cu instalaţiile de transport pe cablu aferente,
instalaţiile si echipamentele de producere a zăpezii
artificiale şi de întreţinere a pârtiilor şi instalaţiile
pentru iluminatul pârtiilor de schi;
f) amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor
destinate practicării celorlalte sporturi de iarnă: biatlon,
bob, sanie, sărituri de la trambulină, a patinoarelor şi
echiparea cu instalaţiile şi echipamentele corespunzătoare;
g) construirea, dezvoltarea sau reabilitarea
structurilor de primire turistică.
ART. 4
(1) Terenurile prevăzute la art. 3 lit. b) vor trece, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare, din
proprietatea publică sau privată a statului şi din administrarea

298
Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în proprietatea publică
a unităţilor administrativ-teritoriale respective şi în
administrarea consiliilor locale pe raza cărora se află. Aceste
terenuri vor fi exceptate de la plata taxelor pentru scoaterea
definitivă din fondul forestier.
(2) Schimbarea destinaţiei păşunilor si fâneţelor care
vor fi incluse în program, potrivit studiului integrat, va
fi exceptată de la plata taxelor aferente.
(3) Terenurile prevăzute la alin. (1) şi (2), aflate în
proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale,
precum şi instalaţiile de transport pe cablu sunt
declarate de utilitate publică şi vor fi exploatate în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
ART. 5
(1) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului va supune spre aprobare Guvernului studiul
privind implementarea programului.
(2) Studiul prevăzut la alin. (1) va fi supus în prealabil spre
avizare autorităţilor administraţiei publice centrale
interesate, Academiei Române şi autorităţilor
administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială
se află zonele înscrise în anexă.

299
 (3) Studiul se finanţează de către Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului din sumele alocate derulării
programelor de cercetare de către Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului şi Agenţia Naţională pentru
Sport. Autorităţile administraţiei publice locale implicate
în program pot hotărî, în condiţiile legii, participarea cu
resurse financiare din bugetele proprii.
ART. 6
Implementarea programului pe etape va fi coordonată de
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului în
colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
şi cu Agenţia Naţională pentru Sport şi se va realiza pentru
fiecare etapă de către autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale în parteneriat public-privat, în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.
ART. 7
Sursele de finanţare pentru realizarea programului se
constituie, după caz, din:
a) sume alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale, în
limita creditelor bugetare aprobate anual cu această
destinaţie;

300
 b) credite interne sau externe;
c) ajutoare financiare interne sau externe
nerambursabile;
d) resurse ale sectorului privat;
e) alte surse atrase.
ART. 8
Programul devine program de importanţă zonală pentru
autorităţile administraţiei publice locale implicate,
beneficiind de prioritate la finanţarea din bugetele locale.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25

noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2)
din Constituţia României, republicată. Preşedintele
Senatului Nicolae Văcăroiu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în

şedinţa din 25 noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor
art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Preşedintele Camerei Deputaţilor
Vaier Dorneanu

301
 b) credite interne sau externe;
c) ajutoare financiare interne sau externe
nerambursabile;
d) resurse ale sectorului privat;
e) alte surse atrase.

ART. 8
Programul devine program de importanţă zonală pentru
autorităţile administraţiei publice locale implicate,
beneficiind de prioritate la finanţarea din bugetele locale.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25

noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2)
din Constituţia României, republicată. Preşedintele
Senatului Nicolae Văcăroiu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în

şedinţa din 25 noiembrie 2003, cu respectarea prevederilor
art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Preşedintele Camerei Deputaţilor Vaier
Dorneanu

301
 Anexa l
Etapele Programului naţional de dezvoltare a
turismului montan „Super-schi în Carpaţi"
Etapa I cuprinde staţiunile din zona Valea Prahovei cu
localităţile: Sinaia, Buşteni, Azuga, zona Predeal - Râşnov,
staţiunea Poiana Braşov, zona Padina - Peştera
- Valea Ialomiţei, zona Valea Superioară a Teleajenului
- staţiunea Cheia, zona Bran - Moeciu.
Etapa a II-a cuprinde staţiunile si localităţile turistice:
Izvoarele, Borşa, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc,
Tihuţa, Harghita-Băi, Harghita Mădăraş, Izvorul Mureşului,
Lacu Roşu, Lepşa, Covasna, Comandau, şugaş-Băi, Cheia,
Bâlea-Lac, Păltiniş, Parâng, Straja - Pasul Vulcan, Râuşor,
Muntele Mic, Semenic - Crivaia, Stâna de Vale, Arieşeni,
Băişoara, Fântânele-Beliş, zona Leaota, zona Valea
Doftanei.
Etapa a III-a cuprinde noi staţiuni sau centre turistice pe
amplasamente noi, situate în vecinătatea unor localităţi sau
susţinute în prezent numai de o cabană, şi anume: Luna Şes, Valea
Vaserului, Ţibles (Fiad), Puzdrele, Valea Vinului, Cârlibaba,
Lesu, Valea Pumei, Chirii (Zugreni), Brosteni, Borca, Valea
Haitii, Colibiţa, Lăpuşna, Ardeluţa, Durau, Slănic-Moldova,
Vetreşti-Herăstrău, Valea Dâmboviţei

302
(Pecineagu), Iezer, Piscul Negru, Moliviş, Lotrioara, Mălaia,
Obârşia Lotrului, Vidra, Gâtu Berbecului, Poarta Raiului
(şureanu), Petrimanu, Câmpuşel, Baleia, Râul Şes (Godeanu),
Gura Zlata, Olteana (Ţarcu), Rogojel (Vlădeasa), Lunca
Vişagului (Vlădeasa), Steaua (Someşul Rece), Valea Ierii,
Mogoşa, Cavnic.

B. Programul Blue Flag

Hotărârea Guvernului nr. 335/2002 privind unele
măsuri de implementare în România a programului
„Steagul Albastru - Blue Flag"
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
Se aprobă constituirea Comitetului Naţional „Steagul
Albastru - Blue Flag" în vederea implementării în România a
programului „Steagul Albastru - Blue Flag", coordonat de Fundaţia
de Educaţie pentru Mediu, cu sediul în Marea Britanic.
ART. 2
(1) Ministerul Turismului, Ministerul Apelor şi Protecţiei
Mediului, Ministerul Lucrărilor Publice,

303
Transporturilor şi Locuinţei, Ministerul Administraţiei Publice,
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Prefectura Constanţa şi primarii localităţilor
riverane Mării Negre îşi vor delega reprezentanţi în Comitetul
Naţional „Steagul Albastru - Blue Flag" alături de reprezentanţii
Centrului Carpato-danubian de Geo-ecologie, ai asociaţiilor
profesionale şi patronale din turism, precum şi ai agenţilor
economici din turism.
(2) Ministerul Turismului împreună cu Ministerul Apelor si
Protecţiei Mediului asigură coordonarea activităţii autorităţilor
publice, prevăzute la alin. (1), în Comitetul Naţional „Steagul
Albastru - Blue Flag".
ART.3
Autorităţile publice reprezentate în Comitetul Naţional
„Steagul Albastru - Blue Flag" au următoarele atribuţii:
a) sprijină elaborarea studiilor de fezabilitate pentru
programul-pilot şi pentru extinderile după faza-pilot;
b) organizează efectuarea determinărilor caracteristicilor
fizico-chimice şi bacteriologice ale apei pentru
plajele eligibile, în condiţiile şi cu frecvenţa cerute de
programul „Steagul Albastru - Blue Flag";

304
 c) propun măsuri şi sprijină acţiunile de aducere a
apei de îmbăiat la parametrii de calitate stabiliţi prin
Directiva europeană privind calitatea apei de îmbăiere;
d) sprijină echiparea plajelor în conformitate cu
cerinţele programului „Steagul Albastru - Blue Flag";
e) sprijină elaborarea si realizarea programului de

formare şi educaţie privind mediul, conform cerinţelor

programului „Steagul Albastru - Blue Flag";
f) participă la constituirea şi activitatea Juriului
naţional de evaluare a îndeplinirii criteriilor programului
„Steagul Albastru - Blue Flag".
ART. 4
(1) Ministerul Turismului asigură prin programele
anuale de promovare si dezvoltare a produselor turistice
resursele necesare elaborării studiilor si proiectelor
aferente implementării programului „Steagul Albastru -
Blue Flag" în România, în condiţiile legii.
(2) Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului asigură

resursele necesare monitorizării calităţii apei mării.

Prim-ministru
Adrian Năstase

305
C. Marca Q
Hotărârea Guvernului nr. 668 din 5 iunie 2003
privind aprobarea Programului naţional de creştere a
calităţii serviciilor hoteliere şi de lansare a mărcii „Q"
În temeiul art. 107 din Constituţie,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
Se aprobă Programul naţional de creştere a calităţii
serviciilor hoteliere şi de lansare a mărcii „Q", prevăzut în
anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 2
(1) Marca „Q" este simbolul prin care se atestă că în
cadrul hotelului căruia i-a fost atribuită se prestează
servicii hoteliere de calitate.
(2) Marca „Q" se acordă hotelurilor care îndeplinesc
condiţiile şi criteriile de certificare şi cuantificare a
calităţii serviciilor hoteliere prevăzute la art. 3, la
solicitarea persoanelor fizice sau juridice deţinătoare ale
hotelurilor.
ART. 3
Condiţiile şi criteriile de certificare şi cuantificare a
calităţii serviciilor hoteliere pentru acordarea mărcii „Q" se
aprobă prin ordin al ministrului turismului în

306
VI. Staţiuni turistice si dezvoltarea turismului

Hotărârea Guvernului nr. 1122/2002 pentru apro-

barea condiţiilor si a procedurii de atestare a
staţiunilor turistice, precum si pentru declararea unor
localităţi ca staţiuni turistice de interes naţional,
respectiv local
În temeiul art. 107 din Constituţie, al art. 9 şi 10 din
Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi
desfăşurarea activităţii de turism în România, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. l
Prezenta hotărâre reglementează condiţiile şi procedura de
atestare a staţiunilor turistice în scopul îmbunătăţirii cadrului
de protejare, conservare şi valorificare a resurselor turistice.
ART. 2
Poate fi atestată ca staţiune turistică de interes naţional sau
local, după caz, localitatea sau partea unei localităţi cu funcţii
turistice specifice, în care activităţile economice susţin exclusiv
realizarea produsului turistic, care dispune de resurse turistice
naturale şi antropice,

310
delimitată pe baza documentaţiilor de amenajare a teritoriului
şi de urbanism, avizate şi aprobate conform legii, şi care
îndeplineşte, pentru una dintre categorii, criteriile minime
prevăzute în anexa nr. l.
ART.3
Staţiunilor turistice atestate, în cuprinsul cărora se află
valori de patrimoniu natural şi/sau cultural, le sunt aplicabile
reglementările privind zonele protejate, instituite pe baza
documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate conform legii.
ART. 4
Dezvoltarea infrastructurii şi facilităţilor în staţiunile turistice
atestate, care cuprind în interiorul lor sau care se află în
interiorul ori în imediata vecinătate a ariilor naturale protejate,
se supune reglementărilor privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei
sălbatice.
ART. 5
Atestarea staţiunilor turistice se face de către Ministerul
Turismului împreună cu autorităţile administraţiei publice
locale şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Atestarea nu
schimbă rangul localităţii stabilit în condiţiile legii.

311
 ART. 6
(1) în cazul în care iniţiativa atestării aparţine
autorităţilor administraţiei publice locale, se transmite
Ministerului Turismului o scrisoare de intenţie şi studiul
de oportunitate, din care să rezulte necesitatea atestării
staţiunii turistice respective.
(2) Ministerul Turismului transmite iniţiatorului
acordul de principiu care reprezintă acceptul pentru
întocmirea documentaţiei în vederea atestării staţiunii
sau observaţiile sale la studiul de oportunitate transmis.
ART. 7
(1) Documentaţia pentru atestarea staţiunii turistice
se întocmeşte de autorităţile administraţiei publice
locale şi cuprinde:
a) memoriul de prezentare;
b)piese desenate;
c) anexele de specialitate.
(2) Piesele desenate conţin încadrarea în planul
urbanistic general, harta turistică şi altele.
(3) Anexele de specialitate conţin:
a) documentaţia de urbanism şi/sau de amenajare a teri-
toriului, avizată si aprobată conform anexei nr. l la Legea nr.
350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul;

312
 b) fişa staţiunii turistice, cu prezentarea detaliată a
criteriilor minime îndeplinite, conform anexei nr. l, şi,
după caz, a celor suplimentare;
c) studii şi documente care să susţină atestarea statutului de
staţiune turistică şi a specificului ei determinat de resursele
turistice de care dispune.
ART. 8
Documentaţia pentru atestarea staţiunii turistice se depune
la Ministerul Turismului care, în termen de 30 de zile de la
înregistrarea acesteia, întocmeşte proiectul de hotărâre a
Guvernului pentru atestarea staţiunii turistice, în cazul în care
localitatea sau partea din localitate nu întruneşte toate
condiţiile pentru a fi atestată ca staţiune turistică, Ministerul
Turismului va informa în scris, în acelaşi termen, autoritatea
interesată.
ART. 9
Autoritatea administraţiei publice locale şi agenţii economici
implicaţi în administrarea şi exploatarea staţiunii turistice au
obligaţia de a respecta criteriile minime prevăzute în anexa nr. l,
care au stat la baza atestării acesteia.
ART. 10
Ministerul Turismului poate propune retragerea atestării
unei staţiuni turistice, prin hotărâre a

313
Guvernului, în cazul în care nu mai sunt respectate
criteriile minime prevăzute în anexa nr. l.
ART. 11
(1) Staţiunea turistică atestată este administrată de
consiliul local în a cărui rază teritorială se află.
(2) Consiliul local exercită în acest domeniu următoarele
atribuţii:
a) urmăreşte respectarea prevederilor planurilor de
amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate pentru
unitatea administrativ-teritorială din care face parte
staţiunea turistică atestată, precum şi a altor reglementări
legale privind reabilitarea, conservarea şi protejarea
valorilor de patrimoniu natural si construit;
b) urmăreşte construirea, amenajarea şi administrarea
terenurilor sportive, parcurilor de distracţii şi a
spaţiilor verzi;
c) urmăreşte desfăşurarea activităţii turistice din staţiune
astfel încât agenţii economici din turism să aibă acces
nediscriminatoriu la resursele turistice şi să respecte
normele de punere în valoare şi de protecţie a acestora;
d) urmăreşte ca activităţile economice care se
desfăşoară în staţiune să nu aducă atingere intereselor
dezvoltării turismului în zonă;

314
 e) acţionează pentru protecţia mediului înconjurător prin
măsuri şi programe speciale în vederea încurajării şi
dezvoltării funcţiei turistice a staţiunii si eliminării tuturor
surselor de poluare, inclusiv a celor de poluare sonoră.
ART. 12
Staţiunile turistice de interes naţional sunt incluse cu
prioritate în programele anuale de promovare turistică, în cele
de dezvoltare a produselor turistice şi în cele de dezvoltare a
infrastructurii generale.
ART. 13
Se atestă ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv
staţiuni turistice de interes local, localităţile prevăzute în
anexa nr. 2.
ART. 14
Anexele nr. l şi 2 fac parte integrantă din prezenta
hotărâre.
ART. 15
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se
abrogă Hotărârea Guvernului nr. 77/1996 pentru aprobarea
Normelor privind atestarea staţiunilor turistice, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 22
februarie 1996.

315
Legea Nr. 374 din 14 iulie 2004 Legea muntelui
Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAP. l -
Dispoziţii generale ART. l
(1) Zona montană a României constituie un teritoriu de
interes naţional special economic, social şi de mediu natural.
(2) Prezenta lege reglementează principiile şi
modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane
prin punerea în valoare a resurselor, pentru stabilizarea
populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi
naţional, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic
si protecţiei mediului natural montan, respectând prin
cipiile stabilite prin reglementările internaţionale
privind dezvoltarea montană durabilă.
(3) în înţelesul prezentei legi, zona montană este
reprezentată de arealul delimitat în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 949/2002 pentru
aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, iar
prin sintagma handicapuri naturale se înţelege gradul de
restrictivitate impus de condiţiile fizico-geografice, altitudine,
panta terenului, perioada de vegetaţie şi altele,
cu impact negativ asupra activităţilor economice din
arealul montan.

323
 ART. 2
(1) Stabilirea unor acţiuni unitare la nivel central şi
local în domeniul dezvoltării şi protecţiei zonelor montane
din România se face în condiţiile Hotărârii
Guvernului nr. 318/2003 privind constituirea şi
funcţionarea Comitetului interministerial şi a
comitetelor judeţene pentru zona montană, cu modificările
ulterioare.
(2) Obiectivele dezvoltării durabile a zonei montane

se realizează prin Agenţia Naţională a Zonei Montane,

organizată ca direcţie generală în cadrul Ministerului
Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, în colaborare
cu instituţiile specializate pentru teritoriul
montan.
(3) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane
şi structurile specializate în dezvoltarea zonei montane
din cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare
rurală, colaborează cu autorităţile administraţiei publice
locale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale
care au ca obiect de activitate dezvoltarea durabilă a
zonei montane.

324
CAP. 2 - Scopul, principiile si obiectivele politicii
montane ART.3
(1) Politica montană are ca scop valorificarea dura
bilă a resurselor muntelui, conservarea peisajului şi a
biodiversităţii, precum şi dezvoltarea de activităţi
economice specifice acestei zone.
(2) Principiile esenţiale ale acestei politici sunt
următoarele:
a) valorificarea optimă a resurselor agricole, piscicole,
forestiere, energetice, industriale, artizanale,
turistice şi culturale specifice, existente pe teritoriul
unei localităţi sau pe un anumit areal ce se constituie ca
o entitate naturală în zona montană;
b) diversificarea activităţilor economice şi de pro
ducţie din zona montană, fără deteriorarea echilibrului
ecologic sau degradarea mediului natural;
c) integrarea activităţilor lucrative la nivel de
producător sau prin asocierea producătorilor pentru
aplicarea unei politici montane competitive;
d) recunoaşterea existenţei obiective a condiţiilor
naturale speciale şi a dreptului comunităţilor din zona
montană la o dezvoltare specifică;

325
 e) dezvoltarea si ridicarea calităţii vieţii din zona
montană.
(3) Obiectivele politicii montane sunt următoarele:
a) protecţia şi conservarea resurselor naturale;
b)protecţia si conservarea ariilor naturale protejate;
c) valorificarea resurselor naturale disponibile în
limitele potenţialului biologic natural de regenerare a
acestor resurse;
d) stabilizarea locuitorilor din zonele montane şi
favorizarea instalării familiilor tinere în zona montană;
e) dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor oferite
populaţiei montane;
f) aplicarea de măsuri agro-pedo-ameliorative în
vederea opririi degradării terenurilor agricole şi silvice;
g) păstrarea si modernizarea activităţilor industriale
şi artizanale tradiţionale;
h) dezvoltarea activităţilor de turism şi agroturism;
i) îmbunătăţirea pregătirii profesionale a locuitorilor din
spaţiul montan;
j) susţinerea programelor de dezvoltare durabilă a zonelor
montane.

326
 CAP. 3 - Organizarea instituţională specifică
pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane si susţi-
nerea formelor asociative ale agricultorilor montani
ART. 4
(1) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane, structură
specializată în dezvoltarea durabilă a zonei montane din
cadrul acestuia, asigură:
a) aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în
domeniul dezvoltării şi protecţiei populaţiei si mediului
montan din România;
b) colaborarea cu ministerele, cu alte organe centrale
ale administraţiei publice centrale si cu autorităţile
administraţiei publice locale în vederea acţiunilor
destinate dezvoltării durabile;
c) iniţierea şi elaborarea de proiecte de acte normative
privind zona montană, precum şi de proiecte şi
programe de dezvoltare agricolă, rurală şi integrate
pentru zona montană;
d) monitorizarea implementării programelor şi
proiectelor de dezvoltare durabilă în zona montană,
inclusiv sprijinirea înfiinţării şi bunei funcţionări a
organizaţiilor profesionale ale agricultorilor de munte, a

327
cooperativelor de producători şi a altor forme de
asociere;
e) reprezentarea intereselor din zona montană în
raport cu alte instituţii şi organisme naţionale, precum şi
ale României, în raporturile internaţionale;
f) coordonarea tehnică, metodologică şi monitorizarea
activităţilor agricole şi neagricole din zona montană.
(2) Agenţia Naţională a Zonei Montane coordonează
activitatea Centrului de Formare şi Inovaţie pentru
Dezvoltare în Carpaţi şi colaborează cu Academia de
ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe lonescu-Şiseşti"
în domeniul dezvoltării durabile a zonei montane.
(3) Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare
în Carpaţi este instituţie publică cu personalitate
juridică, specializată pentru agricultură şi dezvoltare
rurală montană durabilă, finanţată de la bugetul de stat,
în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor
si Dezvoltării Rurale, şi poate beneficia de donaţii şi
sponsorizări în scopul ameliorării bazei materiale
şi activităţilor specifice.
(4) La nivelul judeţelor cu zonă montană structurile
specializate în dezvoltarea zonei montane din cadrul
direcţiilor pentru agricultură si dezvoltare rurală, în colaborare

328
cu comitetele judeţene pentru zona montană, împreună cu un
reprezentant al compartimentului de urbanism şi
amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judeţene
competente, coordonează şi monitorizează implementarea
programelor locale de dezvoltare durabilă. ART. 5
(1) Reprezentarea intereselor producătorilor agricoli
din zonele de munte la toate nivelurile, precum şi
exercitarea de servicii şi activităţi proprii de
aprovizionare, colectare, prelucrare şi valorificare a
materiilor prime se vor asigura prin organizarea unor
forme de asociere proprii cu sprijinul Ministerului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin
Agenţia Naţională a Zonei Montane şi al structurilor din
teritoriu.
(2) Consiliile locale din localităţile în care îşi au
sediul asociaţiile producătorilor agricoli din zona
montană pun la dispoziţia acestora, în condiţiile legii,
diverse active disponibile pentru sediile acestora, în
scopul desfăşurării activităţii, inclusiv pentru organizarea
unor depozite sau a altor activităţi de producţie,
comerţ ori cu caracter social.

329
 (3) Asociaţiile producătorilor agricoli din zona
montană pot beneficia de scutiri de taxe şi impozite
pentru primii 5 ani de la constituire.
(4)Modul de acordare a ajutoarelor de pornire, cuantumul şi
controlul alocărilor, alte avantaje ce se acordă
asociaţiilor producătorilor agricoli din zona montană se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
CAP. 4 - învăţământul agro-montan
ART. 6
(1) învăţământul agro-montan preuniversitar este
parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ si
cuprinde următoarele niveluri:
a) învăţământ secundar inferior, prin ciclul inferior
al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele IX - X;
b) învăţământ secundar superior, clasele XII - XIII,
precedat de anul de completare;
c) învăţământ postliceal.
(2) învăţământul agro-montan se poate realiza şi în
cadrul sistemului de formare profesională continuă prin
organizarea de şcoli de arte şi meserii cu profil de agricultură
montană, a căror bază materială va include
ferme didactice, conform legii, organizate ca exploataţii
agro-turistice montane de referinţă. Nominalizarea

330
şcolilor cu profil agro-montan, precum si proiectele de
investiţii pentru fermele didactice si dotările specifice vor fi
avizate şi asigurate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane,
şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(3) Strategia de dezvoltare a învăţământului agro-montan
se include în strategia globală a învăţământului
românesc.
(4) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane, colaborează
cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi cu
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în
domeniul formării profesionale iniţiale şi continue.
Condiţiile de colaborare se stabilesc prin ordin comun
al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale
şi al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
ART. 7
Instituţiile de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din zona
montană pot primi în folosinţă gratuită terenuri agricole pentru
loturi experimentale, respectiv pentru cercetare, în condiţiile
legii, dacă fac dovada că prin activitatea lor contribuie la
dezvoltarea zonei montane.

331
 CAP. 5 - Dezvoltarea şi protecţia mediului
montan
ART. 8
Producătorii agricoli din zona montană beneficiază de
sprijinul financiar din partea statului, acordat potrivit legislaţiei
în vigoare.
ART. 9
Pentru compensarea scăderii veniturilor populaţiei din
zona montană, datorată restricţiilor privind utilizarea
agricolă a terenurilor situate în arii protejate sau în zone
defavorizate natural, statul poate acorda diferenţiat
indemnizaţii compensatorii de handicapuri naturale
producătorilor agricoli.
ART. 10
La întocmirea proiectelor şi a planurilor de management ale
ariilor naturale si construite protejate din zona montană
participă specialişti cu pregătire pentru zone montane, precum
şi specialişti cu pregătire corespunzătoare în domeniul
urbanismului şi amenajării teritoriului.
ART. 11
Formele, condiţiile şi cuantumul indemnizaţiei
compensatorii de handicapuri naturale din zona montană se
stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului.

332
 ART. 12
Pentru a favoriza mecanizarea lucrărilor agricole si creşterea
productivităţii muncii, structurile agricole de specialitate din
cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală
întocmesc şi afişează variante fezabile de comasare a
terenurilor agricole, care să avantajeze proprietarii de terenuri
în realizarea schimburilor şi cumpărărilor de loturi care să
conducă la o organizare mai judicioasă şi mai economică a
activităţilor agricole specifice.
ART. 13
(1) Pentru protecţia solului montan şi, după caz,
pentru refacerea capacităţii de producţie a acestuia,
persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate sau
folosesc cu orice titlu terenuri cu destinaţie agricolă şi
silvică aplică măsuri de prevenire şi combatere a
degradării solului.
(2)Măsurile de prevenire a afectării funcţiilor naturale
ale solului asigură protecţia permanentă a fertilităţii
si capacităţii funcţionale a solului, prin aplicarea
principiilor bunelor practici agricole, care includ:
a) lucrarea solului în concordanţă cu specificul terenului,
ţinându-se seama de condiţiile geografice,

333
orografice şi climatice specifice;
b)conservarea şi îmbunătăţirea structurii solului;
c) evitarea compactării solului, în funcţie de tipul
de sol şi de gradul de umiditate al acestuia, prin
controlul presiunii exercitate de echipamentele de
utilizare agricolă;
d) evitarea eroziunii solului, după caz, prin adaptarea
mijloacelor de exploatare la condiţiile locale: pantă,
acţiunea apei şi a vântului, precum şi învelişul vegetal
al solului;
e) conservarea elementelor structurale predominant
naturale ale parcelelor de teren, care sunt necesare
pentru conservarea solului, în special prin plantaţii de
garduri vii, boschete, tufărişuri şi copaci, menţinerea
haturilor între parcelele de teren, executarea de benzi
înierbate şi de terase;
f) conservarea şi susţinerea dezvoltării microflorei şi
microfaunei, în scopul asigurării echilibrului biologic al
solului prin rotaţia corespunzătoare a culturilor;
g) conservarea conţinutului de humus al solului, în
funcţie de structura solului, în special prin aplicarea
adecvată a substanţelor organice sau prin reducerea
intensităţii lucrării solului.

334
 (3) Nerespectarea principiilor bunelor practici agricole va
fi sancţionată potrivit reglementărilor în vigoare.
ART. 14
Păşunile din zona montană, aflate pe teritoriul unei arii
naturale protejate, se pot atribui în folosinţă de către proprietar,
cu avizul administraţiei ariei protejate, pentru exploatare,
exclusiv populaţiei locale şi numai în zonele, perioadele, cu
efectivele şi speciile de animale stabilite prin planurile de
management.
ART. 15
(1) Atribuirea în folosinţă a păşunilor se face prin
contract pentru cel puţin 5 ani consecutivi, cu drept de
prelungire, aceluiaşi grup de agricultori sau aceloraşi
persoane fizice, dacă au fost respectate clauzele
speciale cu privire la întreţinerea şi exploatarea
raţională a acestora.
(2) Verificarea respectării obligaţiilor contractuale se
realizează anual de către specialistul centrului agricol şi
de un reprezentant al consiliului local.
(3) Sumele rezultate din taxele de păşunat şi din alte
exploataţii ale păşunilor, care sunt stabilite de către consiliile
locale, sunt folosite integral pentru lucrări de

335
întreţinere, amenajări pastorale şi/sau silvice, lucrări de
reconstrucţie ecologică a păşunilor degradate. ART. 16
(1) Asigurarea reproducţiei şi ameliorarea efectivelor
de animale din zona montană se realizează în
condiţiile Legii zootehniei nr. 72/2002, cu modificările
ulterioare.
(2) Crescătorii de animale, asociaţiile profesionale
ale acestora şi consiliile locale din zona montană pot
asigura reproducători cu origine cunoscută, autorizaţi
de către structurile de specialitate subordonate
Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării
Rurale.
ART. 17
Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, prin
structura specializată în dezvoltarea zonei montane, sprijină
material şi logistic, în cadrul creditelor bugetare alocate,
organizarea de târguri, expoziţii şi conferinţe care ţin cont de
tradiţiile şi interesele comunităţii, în colaborare cu consiliile
locale.
ART. 18
Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate potrivit
legii, care desfăşoară activităţi de turism în

336
structuri de primire de tipul pensiunilor si fermelor agro-
turistice, beneficiază de următoarele înlesniri:
a) acordarea unor suprafeţe din terenurile disponibile, în
condiţiile legii, de către consiliile locale, în
vederea construirii, dezvoltării şi exploatării pensiunilor
şi gospodăriilor agro-turistice;
b) acordarea de priorităţi la realizarea infrastructurii
necesare desfăşurării activităţii.
ART. 19
(1) Pensiunile turistice sunt structuri de primire
turistice, având o capacitate de cazare de până la 10
camere, totalizând maximum 30 de locuri, în mediul
rural, şi până la 20 de camere în mediul urban,
funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri inde-
pendente care asigură în spaţii special amenajate
cazarea turiştilor şi servirea mesei.
(2) Alimentaţia turiştilor în pensiunile turistice şi
agro-turistice se asigură cu produse agroalimentare, cu
prioritate din surse proprii sau locale.
(3) Autorizaţia pentru construirea pensiunilor
turistice şi agro-turistice se face în conformitate cu
prevederile legale, cu avizul de specialitate al autorităţii

337
publice centrale care aplică politica Guvernului în
domeniul turismului.
(4) Pensiunile turistice si agro-turistice sunt clasificate de

către autoritatea publică centrală care aplică

politica Guvernului în domeniul turismului, în conformitate
cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr.1.328/2001
privind clasificarea structurilor de primire turistice, cu
modificările şi completările ulterioare.
(5) Pensiunile agro-turistice montane care dezvoltă
capacităţi de cazare de până la 20 de locuri beneficiază
de scutire de la plata impozitului pe profit şi a impozitului pe
teren timp de 5 ani de la constituire.
ART. 20
(1) în amenajarea teritoriului montan, aplicată în
conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul, se au în vedere
priorităţile şi nevoile populaţiei montane, în concordanţă
cu necesitatea conservării monumentelor istorice
şi a şirurilor arheologice, a biodiversităţii si utilizării
durabile a resurselor naturale din zonele montane.
(2) La proiectarea construcţiilor în localităţile din

zonele rurale montane se asigură specificul arhitectural

338
al zonei, în perspectiva dezvoltării turismului şi
agroturismului.
ART. 21
în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
legi, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va
elabora Strategia de dezvoltare durabilă a zonei montane, care
va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.

Preşedintele Camerei Deputaţilor Vaier

Dorneanu

p. Preşedintele Senatului, Doru

loan Tărăcilă

339
Bibliografie

Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism,

Colecţia Turism, Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu,
Gabriela Aigu;

Managementul operaţiunilor de turism, ediţia a Il-a,

Gabriela Stănciulescu;

Managementul marketingului, Philip Kotler;

Mangementul strategic, Corneliu Russu;

Managementul proiectelor, Mariana Mocanu, Carmen

Schuster;

Târgurile, expoziţiile şi convenţiile - instrumente de

marketing, Zamfir C.Moise;

Managementul schimbărilor. Valorificarea potenţialului

creativ al resurselor umane, Armenia Androniceanu;

341
 Managementul calităţii, Măria Olaru;

Managementul calităţii totale, S.Ciurea, N.

Drăgulănescu;

Managementul serviciilor, Radu Emilian; Managementul

resurselor umane, Horia D. Pitariu;

Managementul resurselor umane, V. Lefter,

A.Manolescu;

Comportamentul uman - o abordare economică, G. S.

Becker;

Human resources, Management in the Hospitality

Industry, ML. Boella;

Conducerea resurselor umane, Radu Emilian

(coordonator);

Cum să devii manager de succes, Michael Morris; Mari

succese în afaceri, Richard Denny; România - o

enciclopedie a naturii, I. Manta;

342
 Economia turismului şi protecţia mediului înconjurător, FI.
Bran, D. Marin, T. Simon;

Economia turismului, O. Snak, P. Baron, N. Neacşu;

Ghidul financiar al întreprinzătorului, Editura Tehnică,

Bucureşti - 1997;

Cartea contabilului autodidact, Editura Gestiunea,

Bucureşti 1995;

Analiza economico-financiară a societăţii comerciale,

D.Mărgulescu, revista Tribuna Economică -1994;

Ordonanţa Guvernului nr.63/1997 privind stabilirea unor

facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural, publicată în
MO nr.226/30.08.1997. Se reglementează anumite facilităţi
pentru persoanele fizice, asociaţiile familiale şi societăţile
comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de
servicii turistice în pensiuni agro-turistice clasificate,

343
 Legea nr. 187/199 8 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.63/1997 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea
turismului rural, publicată în MO nr.394/16.10.1998;
Ordinul Ministrului Turismului nr. 100/20(H pentru
modificarea OANT nr. 141/1999 privind nivelul tarifelor
percepute pentru prestările de servicii autorizate, publicat în
MO nr. 128/14.03.2001.

344