Curtea de Conturi a Uniunii Europene

2007
I. Istoric asupra institutiei

Efectele destabilizatoare a doua razboaie sangeroase si slabirea pozitiei Europei in

lume au dus la constientizarea, pe scara tot mai larga, a faptului ca numai pacea si
actiunea concentrata pot transpune in realitate visul unei Europe puternice si unite.
Inca din 1620, ducele de Sully concepe “un corp politic format din toate statele
Europei, care sa poata asigura pacea vesnica si schimburi comerciale neintrerupte intre
membrii sai”.
In secolul al XIX-lea, Victor Hugo scria ca “va veni o vreme cand cele doua mari
grupari, Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei, vor fi strans legate prin
comert si industrie”. Cu toate acestea, ideea de Europa Unita s-a concretizat abia dupa cel
de-al doilea razboi mondial.
Primii pasi s-au facut in 1946-1957 prin constituirea OECE, CECO, EURATOM
si CEE. Apoi pana in 1973 “Europa celor sase” (Belgia, Franta, Germania, Italia,
Luxemburg si Olanda) devina “Europa celor noua” prin aderarea in acel an a Marii
Britanii, Irlandei si Danemarcei. Un nou impuls se resimte in anii 1947-1985. Adera in
aceasta perioada Grecia, Spania si Portugalia, iar in februarie se semneaza Actul Unic
European, care adauga cooperarea politica celei economice si fixeaza data de 1 ianuarie
1993 pentru realizarea Pietei Unice. In perioada 1986-1995 uniunea se extinde ajungand
de la “Europa celor doisprezece” la “Europa celor cincisprezece” prin aderarea Austriei,
Finlandei si Suediei si prin semnarea Tratatului de la Amsterdam, se lanseaza moneda
unica europeana, se proclama Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si intra
in vigoare Tratatul de la Nisa.
Uniunea Europeana se distinge fata de alte organizatii internationale prin modelul
sau de integrare care se situeaza dincolo de cooperarea traditionala intre state: statele
membre ale Uniunii au transferat o parte din competentele lor la nivel comunitar.
Pe langa puterile nationele, regionale si locale, exista si o putere europeana, avand
la baza institutii democratice si independente, mandatate sa intervina in domeniile in care
actiunea comuna este considerata mai eficienta decat actiunea separata a statelor membre
conform principiului subsidiaritatii ce are menirea de a asigura luarea deciziilor cat mai
aproape de cetatean.
Uniunea Europeana are propriile institutii si instante comunitare: Parlamentul
European, Consiliul European, Comisia Europeana, Curtea de Justitie, Tribunalul de
prima instanta, Curtea Europeana de Conturi, Comitetul Economic si Social, Comitetul
Regiunilor, Banca de investitii, Banca Central Europeana, Fondul European de Investitii,
Mediatorul European.
Institutia ce se ocupa cu verificarea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor si
care certifica o bun gestiune financiara este Curtea Europeana de Conturi.
Sistemul finantarilor Comunitatii prin resursele proprii a necesitat organizarea
unui control financiar extern mai stabil decat era organizat in CECO si in CEE si
EURATOM si mentinut cu modificarile prin tratatul de fuziune din 1965.
Crearea Curtii Europene de Conturi s-a inscris in logica consolidarii finantarii
Comunitatii prin resursele proprii si in aceea a responsabilitatii Parlamentului European
de a acorda descarcare Comisiei pentru executia bugetului.

2
 Comunitatea Europeana nu dispunea de o Curte de Conturi inainte de 1977. Acest
organ creat prin tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 si intrat in vigoare in iulie 1977,
a urmat vechilor organe de control extern a Comunitatii si in particular Comisiei de
control a Comunitatii Economice care a fost instituita prin Tratatul de la Roma.
Importanta atribuita Curtii Europene de Conturi se reflecta in decizia intervenita
chiar la Meestricht, de a ridica Curtea Europeana de Conturi la rang de institutie. Ceruta
cu insistenta chiar de Curtea insasi, inca din noiembrie 1990 aceasta decizie da mai multa
greutate luarilor de pozitie, permitand astfel ameliorarea gestiunii financiare a comunitatii
Europene.
Dotata cu personalitate morala si autonomie financiara, Curtea Europeana de
Conturi a Comunitatii Europene, cu sediul la Luxemburg, nu este un organ de jurisdictie
in ciuda numelui sau: statutul sau este comparabil din acest punct de vedere cu cel al
Curtii de Conturi germane, care nu are nici o putere de sanctiune.
Aceasta misiune formulata in termeni generali nu confera Curtii Europene de
Conturi putere de jurisdictie asupra conturilor. Rolul sau este de a informa institutiile
europene asupra legalitatii si regularitatii operatiilor realizate pentru o buna gestiune
financiara a Comunitatii1. Curtea Europeana de Conturi controleaza executia bugetului si
asista Parlamentul si Consiliul.
Din punct de vedere istoric, crearea Curtii Europene de Conturi coincide cu
modelarea puterilor Parlamentului European. Relatiile Curtii Europene de Conturi cu
Parlamentul au fost intotdeauna stricte, rigide si mult mai flexibile si mai intarite cu
Comisia de la Bruxelles. Totusi, Curtea Europeana de Conturi nu este un organ legat de
Parlament, diferenta resimtindu-se in raport cu institutiile nationale de control financiar
belgiene, spaniole sau britanice, ea veghind la ocrotirea independentei sale, mai ales in
programarea controalelor sale.
Crearea Curtii Europene de Conturi a coincis cu doua evenimente particulare
importante: lergirea puterilor Parlamentului European in materie de control bugetar si
finantarea integrala a bugetului Uniunii Europene din resurse proprii.
Existenta unui buget propriu al Uniunii Europene, distinct de cel al statelor
membre, si faptul ca autonomia financiara fusese acordata institutiilor europene sunt doua
elemente care pledeaza, prin esenta lor, in favoarea crearii unui organ de control extern
specific pentru veniturile si cheltuielile comunitare.
Rolul controlului extern nu este totusi de a da un aviz cu caracter politic asupra
orientarilor pe care autoritatea responsabila de gestiune intelege sa le realizeze.
Pronuntandu-se asupra aplicarii lor si asupra traducerii lor in masuri concrete, controlul
extern are mai curand misiunea de a intreba, punand in opera schimbarile considerate ca
necesare, indicand unde si de ce trebuie intervenit. Respectarea principiului separatiei
puterilor constrange controlul extern la a lasa responsabililor cu gestiunea fondurilor
publice dreptul de a decide cu privire la calea de urmat.
In concluzie, activitatea de control luata in sens larg nu are un obiectiv unic de a
dezvalui deficientele sau de a da nastere sanctiunilor. Ea constituie inainte de toate o
maniera eficace de ameliorare a gestiunii si, pe cale de consecinta, rezultatele spre care ea
trebuie sa tinda.

1
V. Constantinesco, Robert Kovar, Denys Simon – Traite sur L’UE – Comentaire article par article, Ed.
Economico, Paris, 1995, p. 639.

3
 Misiunea Curtii Europene de Conturi, pe care o indeplineste intr-o totala
independenta, contribuie de o maniera fundamentala la transparenta actelor din cadrul
Uniunii Europene.

II. Organizarea activitatii Curtii Europene de Conturi

Atunci cand Curtea Europeana de Conturi fusese creata in 1977 existau in toate
statele membre ale Comunitatii Europene institutii insarcinate cu controlul conturilor
pentru fiecare din aceste state.
Originalitatea Curtii Europene de Conturi, tine in primul rand de modul de
compunere si delimitarea competentelor sale.
Conform articolului 247 al tratatului, Curtea Europeana de Conturi, este compusa
din 15 membri. Tratatul in textul sau actual in vigoare, nu rezerva fiecarui stat membru
numirea unui membru al Curtii, dar regula nu a fost fidel observata pana in prezent.
Curtea Europeana de Conturi este o institutie ce functioneaza colegial.
Tratatul de la Maastricht a constituit o institutie in plin exercitiu.
Compunerea Curtii Europene de Conturi nu urmeaza regulile de recrutare identice
pentru toate tarile. Decizia de numire fiind pana in prezent luata in unanimitate prin
Consiliu este de natura politica.
Experientele profesionale, de tehnicitate de control sunt extrem de diferite, in
functie de statele din care provin candidatii si de profilul moral si profesional al fiecaruia.
Caracterul politic al numirilor a fost evocat in mod deschis si nu pare sa puna probleme
particulare in functionarea interna a Curtii2.
Fiecare membru al Curtii dispune de un cabinet. Activitatile de audit sunt sub
responsabilitatea unuia sau mai multor membri ai curtii, si sunt structurate in grupuri.
In virtutea Tratatului ce instituia Comunitatea Europeana, Curtea de Conturi asista
Parlamentul si Consiliul in misiunea de control a executiei bugetului. Ea poate sa
formuleze, in acest sens, informatii si sa exprime avize la cererea unei institutii europene.
Tratatul recunoaste Curtii Europene de Conturi deplina autonoie in organizarea
programului sau de munca si in activitatile sale de control, ca si in determinarea
modalitatilor de publicare a rapoartelor sale.
Curtea Europeana de Conturi emite, dupa bugetul din 1994, o declaratie de
asigurare sau de siguranta care insereaza in procedura descarcarii bugetare.
Controalele specifice Curtii Europene de Conturi genereaza anchete si conduc la
emiterea unor scrisori de sector in cadrul unei proceduri contradictorii ce permite
institutiilor controlate sa verifice observatiile lor inaintea publicarii unui raport definitiv.
Rapoartele Curtii Europene de Conturi sunt transmise institutiilor europene competente si
cuprind recomandari adresate acestora. Asadar interlocutorii Curtii Europene de Conturi,
in exercitiul acestor misiuni diverse de control, sunt institutiile europene si nu institutiile
statelor membre. Dar Curtea Europeana de Conturi dispune pentru controlul de gestiune
de fonduri comunitare prin Comisie, de dreptul de a verificia modul de intrebuintare al
acestor fonduri pana la utilizatorii finali, intelegand prin aceasta colectivitatile locale si
persoanele private, beneficiarii fondurilor structurale.

2
www.infoeuropa.com

4
 Competentele rationae materiae ale Curtii Europene de Conturi s-au extins la a
evalua noile domenii politice care fac obiectul observatiilor comunitare. Totusi, prin
natura lor, aceste competente nu s-au extins si asupra zonelor de interventie ale statelor.
Daca se priveste situatia diferitelor state membre, se constata imediat o distinctie
fundamentala intre statele unde institutia competenta in materie de conturi publice are
forma unui colegiu si cele unde ea este constituita ca o entitate autonoma avand in fruntea
sa un responsabil unic.
Forma colegiala apare cu precadere in Franta, in tarile in general desemnate ca
tarile din sud (Spania, Grecia, Italia, Portuglia) sau tarile de traditie germanica
(Germania, Austria si Benelux).
Constructia unui oficiu de forma administrativa avand in fruntea sa un responsabil
unic caracterizeaza un schimb Marea-Britanie si Irlanda ca si trei tari scandinave membre
ale Uniunii Europene.
Eventualitatea unei armonizari a situatiilor nationale prin alinierea statelor
membre la una sau la alta din cele doua formule nu a fost evocata, dar traditiile nationale
determina, fara indoiala, diferente si apropieri in abordarea acestor aspecte in legislatiile
statelor membre.
Cu toate acestea, exista doua situatii care trebuie mentionate pentru ca ele au o
anumita influenta asupra Curtii Europene de Conturi, si anume: relatia cu Parlamentul
European, pe de o parte, si incidenta organizarii federale sau regionale, pe de alta parte.
Relatia cu Parlamentul national este o relatie de drept intre institutia financiara
nationala si Parlamentul fiecarui stat membru si este mai mult sau mai putin manifestata
conform traditiilor constitutionale nationale.
In Franta, se statueaza prin Constitutie ca, Curtea de Conturi asista Parlamentul in
controlul executiei legilor financiare. Se autorizeaza, astfel, principiul colaborarii intre
aceste doua autoritati, sens in care, Curtea de Conturi a Frantei desfasoara impreuna cu
Comisia de finante a Parlamentului misiuni de evaluare si control si o practica de lucru
comuna.
In alte tari ale Europei, functia de control a conturilor este plasata in mod explicit
sub ocrotirea Parlamentului. De exemplu, Oficiul Auditului National din Marea Britanie
este dirijat printr-un “controlor si auditor general” care are statutul de “ofiter al Camerei
Comunelor”.
Printre statele membre, Germania se distinge, desigur, prin aplicarea principiului
organizarii federale a institutiilor publice de control ale conturilor publice.
Fata de Curtea de Conturi care are competenta pentru verificarea conturilor
federale, fiecare land dispune de propria sa Curte de Conturi, care este independenta fata
de Curtea de Conturi federala.
Aceasta independenta implica in mod deosebit ca, in afara coordonarii materiale,
Curtea de Conturi a Germaniei nu se interfereaza in relatiile ce se stabilesc intre Curtea
Europeana de Conturi si curtile de conturi ale landurilor.
Competentele materiale ale fiecarei institutii financiare nationale sunt definite
prin legea nationala in maniera autonoma si purtand marca istoriei juridice a fiecarui stat.
Chiar daca Curtea Europeana de Conturi are putere de a verifica intrebuintarea
fondurilor comunitare pana la utilizatorul final, aceasta putere nu este conferita la toate
institutiile financiare nationale de control.

5
 III Membrii Curtii Europene de Conturi

Curtea Europeana de Conturi se compune din 15 membri care sunt numiti ce

Consiliu, apoi urmeaza consultarea Parlamentului. Ei sunt alesi dintre personalitatile care
fac parte sau au facut parte, in tarile lor, din institutii de control extern sau poseda o
calificare speciala pentru aceasta functie. Desi aceasta conditie este exprimata optional,
calificarea persoanelor in cauza trebuie sa fie remarcabila, avand in vedere ca este folosit
termenul “personalitati” pentru ambele situatii. In plus, ei trebuie sa ofere toate garantiile
de independenta.
La primele numiri, 4 membri ai Curtii, desemnati prin tragere la sorti, primesc un
mandat limitat la 4 ani, pentru a asigura o anumita continuitate a functiilor. Exista si
posibilitatea reinnoirii mandatului.
Membrii Curtii desemneaza din randul lor presedintele institutiei pentru o
perioada de trei ani, reinnoibila. Fara sa fie magistrati, membrii Curtii dispun de
garantiile destinate sa asigure independenta lor, macar ca aceasta notiune nu are aceeasi
semnificatie intr-o institutie a caror membri isi pastreaza functiile in tarile lor. Membrii
Curtii exercita functiile lor in interesul general al Uniunii, care inseamna o continuare a
garantiei de independenta pe care ei trebuie sa o furnizeze la numirea lor (in sensul ca ei
au obligatia de a nu solicita si de a nu accepta instructiuni din partea vreunui guvern sau
organism)3.
Dispozitiile privind interdictia exercitarii altor activitati profesionale, datoria de
probitate si discretie, acceptarea de functii sau avantaje, dupa incetarea functiilor, cazurile
de incetare a functiilor, privilegiile si imunitatile sunt, in general, identice cu cele
prevazute pentru judecatorii Curtii Europene de Justitie.
Pentru a satisface conditia de eficacitate si credibilitate, membrii Curtii au obtinut
sa fie asistati de colaboratori in numar suficient si cu un inalt nivel de formare
profesionala4.
Sistemul de numire al membrilor Curtii de Conturi se distinge de cel al Comisiei
sau al Curtii de Justitie (ai caror membri sunt numiti printr-un acord comun de guvernele
din statele membre), prin faptul ca membrii Curtii de Conturi sunt numiti de Consiliu.
Membrii Curtii de Conturi nu pot, in timpul functiilor lor, sa exercite vreo
activitate profesionala remunerata sau nu. Ei nu pot sa fie promovati in functiile lor, nici
declarati decazuti din dreptul la pensie sau alte avantaje, daca Curtea de Justitie constata
la cererea Curtii de Conturi insasi, ca au incetat sa raspunda conditiilor cerute sau
satisfacerea obligatiilor rezultate din functia lor5.
Functiile lor iau sfarsit prin demisie voluntara sau demisie oficiala. La cererea
Curtii de Conturi, Curtea Europeana de Justitie poate sa constate ca ei nu mai raspund
conditiilor cerute sau nu mai satisfac obligatiilor rezultate din functia lor.
Conditiile de munca, si in special tratamentele, indemnizatiile si pensiile
membrilor Curtii de Conturi (indemnizatiile tin loc remuneratiei) sunt fixate de Consiliu
cu hotararea majoritatii calificate.
Membrii Curtii de Conturi beneficiaza de dispozitiile protocolului privind
privilegiile si imunitatile aplicabile membrilor Curtii de Justitie.
3
Octavian Manolache – Drept comunitar – Institutii comunitare, ed. a II-a, Ed. All beck, Bucuresti, 1999,
pp. 115-116.
4
Guy Isaac – Droit communautaire generale, editia a VII-a,Ed. Armand Colin, 1999, Paris, p. 72.
5
Daniel Strausser – Le finances de l’Europe, Ed. L.G.D.J., Paris, 1990, p.248.

6
 Membrii Curtii de Conturi, cu exceptia presedintelui, sunt repartiazati in doua
grupe de audit regrupand, astfel, sectoarele in care sunt responsabili fiecare dintre ei.
Curtea adopta avizele sale sau raporturile anuale cu majoritatea de membrii care o
compun.
Membrii Curtii de Conturi sunt in timpul mandatului lor inamovibili. Sarcinile
functionale si sectoarele de control sunt repartizate intre cei 15 membri, iar deciziile sunt
colegiale si se iau cu majoritate simpla.

IV. Activitatea de control a Curtii Europene de Conturi

Curtea Europeana de Conturi are misiunea de control in maniera independenta cu

privire la perceperea (incasarea) si utilizarea fondurilor Uniunii Europene, precum si rolul
de a aprecia modul in care institutiile europene se achita de sarcinile lor in materie
financiara.
Curtea Europeana de Conturi examineaza daca operatiunile financiare au fost
corect inregistrate, executate in mod legal si regulat si administrate in conditiile de
economie, eficacitate si eficienta. Prin aceasta activitate, Curtea intelege sa contribuie la a
ameliora gestiunea financiara de fonduri ale Uniunii Europene le toate nivelurile pentru a
asigura cetatenilor Uniunii cea mai buna utilizare posibila a banului lor.
Curtea difuzeaza rezultatele activitatilor sale publicand in timp oportun raporturi
pertiente si obiective.
Tratatul instituind Comunitatea Europeana da Curtii de Conturi sarcina principala
de a controla buna executare a bugetului Uniunii Europene in scopul realizarii a doua
obiective: de a ameliora, sub aspectul eficientei si economicitatii, rezultatele si de a da
seama cetateanului european cu privire la utilizarea banilor publici prin autoritatile
responsabile de gestiune.
Curtea de Conturi poate sa controleze tot organismul sau persoana care
administreaza sau primeste fonduri comunitare. Ea controleaza, in special, institutii si
organisme comunitare, administratii nationale, regionale, locale, ca beneficiari finali ai
ajutoarelor comunitare.
Tinand cont de amploarea bugetului, Curtea de Conturi nu poate controla, in
cursul unui exercitiu bugetar, totalitatea operatiunilor financiare comunitare. Ea verificca,
asadar, fiabilitatea sistemelor punand in valoare reglementarile europene la nivelurile
comunitar si national procedand la controale prin sondaj.
Auditorii sunt insarcinati sa efectueze numeroase misiuni de control, atat la sediul
altor institutii, in special la Bruxelles, cat si in statele membre ale Uniunii, dar chiar si in
toate tarile lumii beneficiare de un ajutor financiar comunitar.
Curtea de Conturi are acces la toata informatia necesara pentru indeplinirea
misiunii sale de control. Controlul in statele membre se efectueaza in colaborare cu
institutiile de control financiar nationale sau serviciile nationale competente.
Curtea de Conturi informeaza cetateanul european despre activitatea pe care o
desfasoara si rezultatele obtinute, intr-o maniera obiectiva si cu toata transparenta.
Curtea de Conturi publica: un raport annual cu privire la executarea bugetului
Uniunii din anul precedent; o declaratie de siguranta referitoare la fiabilitatea contturilor
ca si la legalitatea si regularitatea operatiunilor corespunzatoare exercitiului bugetar

7
precedent. Ea mai publica rapoartele anuale specifice referitoare la organismele
comunitare si rapoartele specifice pe teme de interes particular.
Ea trebuie sa fie consultata, pentru aviz, inaintea adoptarii proiectelor de
reglementare comunitara in ceea de priveste caracterul financiar al acestora. Aceste
rapoarte si avize sunt, de o maniera generala, publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene in toate limbile comunitare si accesibile pe site-ul de internet al Curtii
Europene de Conturi.
Rapoartele de control ale Curtii de Conturi Europene constituie un element
important al procedurii de descarcare. Ele sunt transmise autoritatii bugetare
(Parlamentului si Consiliului) care tin cont de acesta pentru a decide daca descarcarea
poate fi data Comisiei cu drept de gestiune bugetara.
Curtea de Conturi Europene nu are putere jurisdictionala proprie, iar atunci cand
autorii Curtii descopera indicii de fraude, fraude si neregularitati, informatiile culese sunt
transmise cat mai repede posibil organelor comunitare competente pentru a da o rezolvare
corecta si legala problemei semnalate.
Revine in sarcina Uniunii Europene si a statelor membre sa combata fraudele si
activitatile ilegale care pot atinge interesele financiare ale Uniunii. In acest context
Curtea de Conturi Europeana, prin controalele sale performante, prin intinderea si natura
lor, contribuie la planul de prevenire si de lupta impotriva fraudei si neregularitatilor.
In sarcina de “buna gestiune financiara” se regasesc trei aspecte ale controlului
conturilor si gestiunii organismelor. Controlul bunei gestiuni financiare reuneste
evaluarea politicilor publice sau controlul bunei intrebuintari a fondurilor publice, cu
referinta la criteriile de cost si de randament, economie, eficienta si eficacitate.
Alaturi de rapoartele anuale se adauga si rapoartele speciale care vizeaza aspecte
particulare ale gestiunii comunitare la initiativa Curtii, urmand ca aceasra sa decida sau
nu publicarea lor. Curtea adreseaza, de asemenea, scrisori presedintelui care au un
caracter confidntial.
Adresata la sfarsitul unui control, o “scrisoare de sector” nu face obiectul unei
deliberari colegiale. Ea poate sa fie adresata unei institutii comunitare sau unui serviciu
administrativ al statului membru. La primirea raspunsurilor care ii vor fi transmise,
procedura de control poate fi inchisa sau ea va continua si va face obiectul unui raport,
chestiune care va fi decisa colegial.
Controlul prin analiza sistemelor se fondeaza pe ideea ca fiecare organizatie
trebuie sa genereze propriul control intern, o structura si anumite proceduri capabile de a
garanta o buna functionare a sistemului. Daca sistemele si procedurile ce formeaza
obiectul controlului intern par valide, auditorul identifica elementele cheie, testele si
poate astfel sa limiteze numarul de sondaje efectuate inainte de a-si formula opinia sa.
Controalele Curtii de Conturi Europene trebuie sa tina cont de starea de progres a
operatiunilor de gestiune si nu pot fi duse la indeplinire pe parcursul mai multor exercitii
bugetare.
In concluzie, controalele Curtii de Conturi Europene reprezinta adeseori un punct
de plecare, mai degraba decat o realizare: controalele sale justifica si atrag verificari
ulterioare si mai aprofundate la mai multe sectoare, ori la nivelul administratiilor
nationale.

8
 Competenta de gestiune comunitara a fost delegata administratiilor nationale in
numeroase domenii, fapt ce determina deplasarea progresiva a centrului de gravitate a
controalelor spre statele membre.
Prin urmare colaborarea intre Curtea de Conturi Europeana si institutiile de
control nationale se impune nu doar in virtutea unei simple obligatii juridice, ci din cauza
suprapunerii competentelor in materie de gestiune intre administratia europeana si
administratiile nationale.
Trebuie adaugat despre Curtea de Conturi Europeana ca intretine numeroase
raporturi si contacte cu alte institutii si organisme de control din afara Uniunii Europene.
Ea participa in special la intrunirile INTOSAI (Organizatia Internationala a Institutiilor
Superioare de Control) si EUROSAI (institutia europeana) la care Curtea de Conturi
Europeana este unul dintre membrii fondatori.
Autonomia fata de celelalte organe a Uniunii Europene si de statele membre ii
ofera garantarea indeplinirii in cele mai sigure conditii a funcitei de control pe care o
exercita. Unul din mijloacele utilizate in acest sens poate fi constituirea, de catre
presedintele Curtii de Conturi a Uniunii Europene, a unui comitet de legatura cu
conducatori ai institutiilor nationale corespunzatoare6.
In concluzie, Curtea incearca, in mod constant, sa determine o mai buna utilizare
a banilor contribuabilor, participand asfel la ameliorarea sistemelor de gestiune.
Observatiile Curtii cu privire la gestiunea financiara a Comunitatii in cadrul
raportului sau annual sunt insotite de raspunsurile institutiilor in cauza. Adoptat in luna
noiembrie a fiecarui an, raportul este examinat de Parlamentul European la recomandarea
Consiliului Europei pentru descarcarea de responsabilitate a Comisiei Europene cu
privire la executia bugetara.
Prin rapoartele speciale sunt vizate domenii particulare ale gestiunii, care sunt
publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
In anumite situatii institutiile au nevoie de conciliere, in ceea ce priveste anumite
aspecte ale gestiunii fondurilor. Ele au posibilitatea de a cere avizul Curtii de Conturi, dar
obligatoriu inaintea adoptarii textelor referitoare la reglementarile financiare si la
resursele proprii.
Nu trebuie uitat ca, Curtea de Conturi Europeana furnizeaza, in egala masura,
Parlamentului si Consiliului o declaratie de asigurare privind acuratetea conturilor,
legalitatea si regularitatea operatiunilor adiacente, declaratia formala adresata
contribuabililor prin care aceasta ii asigura ca banii lor au fost utilizati si ca acest lucru s-
a facut in conformitate cu destinatiile prevazute.
Dincolo de competentele sale de control Curtea de Conturi Europeana are
competente consultative in elaborarea bugetului uniunii. Ea este consultata frecvent in
ceea ce priveste textele legale cu vocatie financiara si bugetara.

6
Ion Filipescu, Augustin Fuerea – Drept institutional si comunitar european, Ed. Actami 2000, ed a V-a,
Bucuresti, p. 202.