Inertia si Masa

Legea 1 a lui Newton de miscare enunta ca

"Un obiect in repaos tinde sa ramina in repaos si un obiect in miscare

tinde sa ramina in miscare cu aceeasi viteza si aceeasi directie daca nu
cumva actioneaza asupra lui o forta de dezechilibru, asta e "obiectele
continua sa faca ce fac".

De fapt este tendinta naturala a obiectelor sa reziste schimbarilor in starea lor. Aceasta tendinta de a se
opune schimbarii starii este descrisa ca INERTIE.

Inertia este rezistenta unui obiect care trebuie sa-si schimbe starea de miscare sau repaos.

In acele timpuri, teoria lui Newton despre inertie era in opozitie cu cele mai populare conceptii despre
miscare.

Prioritar in gindirea dominanta a zilelor lui Newton era ca tendinta naturala a obiectelor este sa revina in
repaos. Obiectele in miscare, asa s-a crezut, s-ar opri opri in cele din urma pentru ca o forta era necesara sa
mentina miscarea. Daca s-a lasat liber, un obiect in miscare in cele din urma s-ar opri in repaos si va ramine
in repaos, astfel, ideea care a dominat gindirea pentru aproape 2000 de ani inainte de Newton era ca
tendinta naturala a obiectelor presupune o pozitie de repaos.

Galileo, primul om de stiinta al secolului al 17-lea, a descoperit teoria inertiei. Galileo a motivat ca
obiectele in miscare se opresc in cele din urma din cauza unor forte denumite forte de frictiune. In
experimentele cu perechea de planuri inclinate identice asezate fata in fata, Galileo a observat ca o bila se
rostogoleste in jos pe un plan cu aproape aceeasi distanta cu care urca pe planul opus. Daca planurile
folosite erau din ce in ce mai netede, lipsite de asperitati, inaltimea la urcare era din ce in ce mai
aproape de inaltimea de la care coborise.

Galileo a motivat ca orice diferenta intre inaltimea initiala si finala este datorita prezentei frecarii si a
postulat ca daca frecarea ar fi eliminata in intregime, atunci bila ar ajunge exact la aceeasi inaltime pe
planul opus.

Galileo a observat in continuare, privitor la unghiurile planelor inclinate, ca inaltimea finala era aproape
totdeauna egala cu inaltimea initiala. Daca panta planului opus era redusa, atunci bila s-ar fi rostogolit o
distanta mai mare ca sa ajunga la inaltimea initiala.
Motivarea lui Galileo a continuat daca planul opus era adus la un unghi cu orizontala de 0-grade, atunci
bila s-ar rostogoli pentru totdeauna in efortul sa ajunga la inaltimea initiala.

Isaac Newton a construit pe gindirea despre miscare a lui

Galileo.

Legea 1 a lui Newton despre miscare nu precizeaza ca

este nevoie de o forta sa tina un obiect in miscare.

O forta care pare sa tina un obiect in miscare de fapt

echilibreaza o alta forta sa nu intrerupa miscarea.
Acesta este si motivul pentru care asa mult timp s-a crezut ca pentru miscare este nevoie de o forta si
multi elevi cred acelasi lucru. Ce altceva poti crede cind vezi tot timpul oameni care muta obiecte
actionind in forta. DAR APARENTELE INSEALA !. De ce totusi cind actiunea fortei omului inceteaza
obiectul ajunge in repaos? Arunca o carte pe masa si urmareste-i alunecarea pina la oprire. Oare pentru ca
nu mai actionat asupra ei se opreste? Cartea pe suprafata mesei nu vine in repaos in absenta unei forte,
dimpotriva chiar prezenta fortei de frecare o opreste. In absenta acestei forte cartea va continua miscarea
pentru totdeauna (sau pentru a glumu cel putin pina la marginea mesei). O forta nu este necesara sa tina
cartea in miscare, mai degraba trebuie sa invinga frecarea pentru a nu mai produce acceleratia de oprire
(sau frinare). Intr-adevar exista o forta care aduce cartea in repaos si aceastan este forta de frecare.

Toate obiectele se opun schimbarilor de stare. Toate obiectele au aceasta

tendinta-au inertie. Dar unele obiecte au mai multa tendinta sa se opuna
schimbarilor decit altele? Da, in mod absolut! Tendinta unui obiect de a se
opune schimbarii starii sale este dependenta de masa pe care o are. Masa
mai mare inseamna inertie mai mare.

Presupune doua caramizi aparent identice in repaos pe o masa. Una este din argila iar celalalta din creta.
Fara a ridica caramizile cum am putea sa ne dam seama care este fiecare dintre ele? Ai putea sa la impingi
in acelasi fel sa le schimbi starea de miscare, Caramida care se opune mai putin e din creta, cea mai usoara,
are masa mai mica.

O demonstratie de fizica simpla se sprijina pe principiul ca cu cit mai masiv este

obiectul, cu atit mai mult tinde sa se opuna schimbarii in starea lui de miscare.

Demonstratia se petrece asa: citeva carti masive sint plasate pe capul

profesorului de fizica (va pare bine nu-i asa?

O scindura de lemn este plasata deasupra cartilor si un ciocan este folosit sa bata
un cui in in scindura. . Datorita masei mari a cartilor, lovitura este suficient
atenuata (principiul nicovalei) adica pachetul de carti se opune loviturii
ciocanului schimbindu-si starea de repaos intr-o miscare foarte lenta care nu
provoaca durere, Aceasta nu este simtita de profesorul de fizica. Datorit masei
mari a crilor, fora ciocanului este suficient de rezistent (inerie). Acest lucru este demonstrat de faptul c
lovitura ciocanului nu este simit de profesor. O varianta a demonstratiei implica zdrobirea unei caramizi
peste mina profesorului folosind o lovitura rapida de ciocan. Caramida masiva se opune fortei si mina nu
este ranita.

Experiment>
0. Mas suspendat de un fir. De partea inferioar a masei se ataeaz un alt fir. Dac firul de jos este tras brusc cu o for
mare, acesta se rupe i masa rmne agat de firul de sus. Dac firul de jos este tras cu o for ce crete ncet, cel de
sus se rupe i masa cade. n primul caz, ineria masei i timpul scurt ct acioneaz fora nu permit transferul efectului
forei asupra firului de sus. n al doilea caz, este suficient timp pentru propagarea efectului forei asupra firului de sus.
Astfel, asupra firului de jos acioneaz fora de tragere, n timp ce asupra celui de sus acioneaz i fora de tragere, i cea
gravitaional a masei, de aceea el se rupe primul.
1. Datorit gravitaiei, ridicarea containerului mai sus de pe sol a ncrcat energia potenial n margele.
Remorcarea iniial pe care ai dat-o pentru a ncepe s curg margele a fost tot ceea ce a fost necesar pentru
a transforma energia potenial (sau energia gravitaional) n energie cinetic (sau micare). Pe msur ce
cretea viteza margelelor care curgeau, probabil ai observat c irul de margele a crescut de fapt uor peste
marginea containerului datorit ineriei margelelor care se mic rapid. Arcurile margelelor sunt cauzate de
forta descendenta a gravitatiei care depaseste inertia in sus a margelelor in miscare. n cele din urm,
gravitatea ctig i margelele se nclin n mod inevitabil n jos i se ndreapt spre pmnt.

2. Cheia pentru activitatea este ineria. Primul lege de micare a lui Isaac Newton afirm c ineria este
tendina unui obiect deja n stare de repaus, s rmn n repaus. Dac o for exterioar este suficient de
puternic i acioneaz asupra acesteia, atunci ineria obiectului este depit i se mic. Ineria este
important n trucul acesta, deoarece monedele i sticla (obiectele) nu se mic i nu se mic dect dac o
for exterioar (ca degetul tu) le mica.

3. Credina pentru acest lucru trebuie s vin la Sir Isaac Newton i prima sa lege de micare. Newton a spus
c obiectele n micare vor s se menin n micare, iar obiectele staionare vor s rmn n continuare -
dac nu le acioneaz o for exterioar. Deci, din moment ce oul nu se mic n timp ce sta pe vrful tubului,
asta vrea s fac - nu se mic. Ai aplicat o for suficient la tigaia de plcint, pentru ca aceasta s ias din
sub tubul cartonului (nu exist mare frecare ntre suprafaa vasului i recipientul de ap). Marginea tvii de
plcint a cuprins fundul tubului, care apoi a ieit cu tigaia. Practic, ai btut suportul de sub ou. Pentru o
scurt nanosecund, oul nu sa micat deoarece era deja staionar (nu se mic). Dar, ca de obicei, fora
gravitaional a preluat i a tras oul direct n jos spre centrul Pmntului. De asemenea, n conformitate cu
prima lege a lui Newton, odat ce oul a nceput s se mite, nu a vrut s se opreasc. Containerul de ap a
ntrerupt cderea oulor, asigurnd un loc sigur pentru ca oul s se opreasc, astfel nct s l putei
recupera nentrerupt. Fora de gravitaie a oui a provocat aprinderea apei i audiena a izbucnit n aplauze
spontane.