Istoria Comisiei Europene A Dunarii

ISTORIA COMISIEI EUROPENE A DUNARII 08/10/2017, 21)48
Cautare
Historia General ISTORIA COMISIEI EUROPENE A DUNARII
(https://core1.zontera.com/click?
(https://adclick.g.doubleclick.net/pcs/click?
scprnd=0.5812803988789734&&snocache=1507488208181_62415758423776960&spgid=50597662787650090&sck=y&sfver=0&f1pgad=0&svid=2&strs=1&sww=1262&swh=652
xai=AKAOjssUP5JH9em-
MeMPUBY-
eFv9D_Wpw7nDt2VZjE60mAK8O4Is2cg38iyCJyY5h6ianMHfumOB6Lt7oaL4rXE_2ApU4QNJMGrtkZISwzkuB63oUbiQ&sig=Cg0ArKJSzDsM059JtlJV&urlx=1&adurl=https://go.x1.com
de-
vanzare-
bucuresti/%3Fsource%3DInviteMedia)
ntera.com/click?
3988789734&&snocache=1507488208181_62415758423776960&spgid=50597662787650090&sck=y&sfver=0&f1pgad=0&svid=2&strs=1&sww=1262&swh=652&sifr=0&pub=1163&site=
ISTORIA COMISIEI EUROPENE A DUNARII
Autor Motoc Corneliu (/autor/motoc-corneliu) 2398 vizualizri
(http://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-

comisiei-europene-a-dunarii)
(http://twitter.com/intent/tweet?status=https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-
(https://plus.google.com/share?url=https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-
1.SITUATIA DUNARII DUPA TRATATUL DE LA ADRIANOPOL
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-comisiei-europene-a-dunarii Page 1 of 36
Dupa al VI-lea razboi ruso-turc, 1828-1829, se incheie

pacea de la Adrianopol(azi Edirne, Turcia) la 14
septembrie 1829. Prin aceasta pace se diminua
considerabil in!uenta Turciei pe Dunare. Invinsa de
rusi si cu ajutorul puterilor occidentale (in special
Anglia care avea interese economice si care urmarea
spargerea monopolului turcesc asupra exportului
granelor din Principatele Romane), Turcia face o serie
de concesii atat Tarilor Romane cat si Rusiei. Tarile
Romane au primit cetatile Turnu Magurele, Giurgiu si
Braila, precum si o serie de facilitati obtinute
conjunctural:
-autonomia administrativa;
-domni pamanteni alesi pe viata;
-libertatea comertului pentru toate produsele;
-dreptul de navigatie pe Dunare cu vase proprii romanesti si libera folosire a porturilor romanesti;
-scutirea de obligatia de aprovizionare a Portii;
-limitarea dreptului de interventie a Imperiului Otoman in Principate
-interdictia pentru musulmani de a stapani pamanturi in
Principate
Rusia a primit dreptul de a-si mentine protectoratul asupra Moldovei si Tarii Romanesti, devenind
pentru urmatoarele trei decenii principala putere care va decide in Principate. Tot in urma acestei
Top articole
paci, Rusia obtine toate cele trei guri ale Dunarii, granita cu Turcia "xandu-se pe bratul Sfantul
Gheorghe cu mentiunea ca, desi stapana a malului drept nu va putea sa se apropie decat pana la
distanta de doua ore de mers de mal si nu va putea ridica nici un fel de forti"catii sau cladiri, decat
cele necesare pentru carantine. Vasele de comert turcesti vor putea circula pe Chilia si Sulina, iar
cele militare doar pe Sfantul Gheorghe. O data cu ocuparea canalului Sulina de catre rusi au incetat
si lucrarile de intretinere care erau facute de catre turci. Astfel, adancimea pe canal devenise foarte
mica, multe vase nereusind sa treaca de bancurile de nisip de la bara Sulina, mai ales in perioadele
apelor scazute. Pe langa acestea Rusia instalase carantine in permanenta la Sulina si nu numai ca
impiedica circulatia vaselor, foarte adeseori fara cauze binecuvantate, dar nici nu dezinfecta (https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/a
marfurile pe loc la Sulina ci le trimitea la Odesa pentru dezinfectare[1] A fost anunat ctigtorul Premiului
fost-anuntat-castigatorul-premiului-nobel-pentru-
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n1). Nobel pentru Literatur

(https://www.historia.ro/sectiune/actua
fost-anuntat-castigatorul-premiului-
nobel-pentru-literatura)
Share
Viktor Orban, despre

Centenarului Marii Uniri (191
2018)
(https://www.historia.ro/sect
(https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/v
orban-despre- orban-despre-centenarului-m
centenarului- uniri-1918-2018)
marii-uniri-1918-
2018) Share
Dezbatere Historia: Un site

rusesc vorbete despre
autonomia secuilor. Romnia
faa marilor provocri
(https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/l
dezbatere- (https://www.historia.ro/sect
historia-un-site- dezbatere-historia-un-site-ru
rusesc-vorbeste-
despre- vorbeste-despre-autonomia-
autonomia- secuilor-romania-in-fata-mar
secuilor- provocari)
romania-in-fata-
marilor- Share
provocari)
A fost decernat Premiul Nobe

pentru Pace 2017
fost-decernat-premiul-nobel-
(https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/a
fost-decernat- pentru-pace-2017)
premiul-nobel-
pentru-pace- Share
2017)
SUA i dictaturile din Americ

Latin
si-dictaturile-din-america-lat
(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/sua
si-dictaturile-din-
america-latina) Share
Vreme de mai multi ani autoritatile rusesti nu au parut sa se ingrijeasca de aceasta stipulatie, pana
cand printr-un ucaz al tarului Nicolae, datat 7 februarie 1836 s-a dispus organizarea carantinei
dunarene. Decretul imperial impunea constituirea unei statii de carantina la gura Sulina, care
cuprindea doua sectiuni:una pentru libera practica, la capatul extrem al insulei pana la care fusese
inaintat cordonul de carantina;cealalta pentru vasele suspecte pe insula Sfantul Gheorghe. Cea din
urma nu avea sa se ocupe efectiv de curatarea marfurilor, ci reprezenta un simplu port de refugiu,
pentru vasele care nu-si puteau continua drumul in amonte, din cauza vanturilor adverse sau a
fortei curentului, sau care doreau sa reaprovizioneze.[2]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n2)Completul dezinteres cu
care autoritatile tariste tratau problema imbunatatirii tehnice la gura Sulina, urmareau doar sa
avantajeze comertul Odessei in competitia cu porturile Dunarene rivale.[3]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n3)Un lucru foarte important
este ca la Ceatalul Sfantul Gheorghe era in"intat un astfel de punct de carantina. Locul era special
ales deoarece aici era intersectia a doua brate si se puteau dezinfecta toate vasele care incercau sa
urce pe Dunare. Carantinele erau foarte stricte in 1853. De-a lungul raului, pe jumatate inundate,
vedem casute din scanduri sau din trunchiuri de copaci ridicate pe piloni la doi metri deasupra
solului. In jurul acestora se a!a o galerie protejata, impotriva ploii si a soarelui, de un acoperis. In
acest soi de balcon, o santinela, imbracata in camasa alba vara sau de panza groasa iarna, vegheaza
neincetat asupra raului. Aceste cabane apartin corpului de garda, care este insarcinat cu paza
sanitara. Inspectorii le viziteaza periodic si "ecarui district ii este atasat un medic. Acest serviciu
este util si ie#in. El apara inca o data Europa de !agelul ciumei. Din nefericire acesti medici scoliti
in Rusia sau Germania sunt putin instruiti. Cei care au studiat la Paris refuza sa-si paraseasca
orasele pentru a ocupa astfel de posturi prost platite. Rusia intretine pe !uviu o !otila de salupe
echipate cu tunuri, care nu au decat o capacitate mica, una sau doua piese de calibru mare.[4]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n4)Motivul invocat pentru
aceste carantine a fost marea epidemie de holera care facuse ravagii in anii trecuti in aceasta parte a
Europei.
Sub pretextul aplicarii regulilor de carantina, autoritatile vamale, capitania si politia !uviala rusa
capatau dreptul de a inspecta navele care doreau sa inainteze pe Dunare catre porturile romanesti,
dar si pentru a percepe taxe pentru remorcare si cabotaj si, in caz de nesupunere la control de a
retine vasul respectiv, de a-i con"sca incarcatura si de a-l excorta la Odessa.[5]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n5)
Historia
mi place Pagina 557 mii aprecieri
In 1836 este semnalat ca, la punctul Ceatal Sfantul Gheorghe exista si o canoniera cu trei tunuri care
putea oricand sa scufunde navele care nu se supuneau controlului rusilor. In 1840 la Saint Fii primul dintre prietenii ti cruia i place asta
Petersburg s-a semnat intre Austria si Rusia un tratat care prevedea exclusiv reglementarea
navigabilitatii pe Dunare. El stabileste in"intarea unui serviciu militar, construirea unui far si
felurile taxelor in functie de vas. Tot el stipula ca pe toata intinderea Dunarii navigatia va " libera,
comertul nu va " taxat in plus fata de taxele stabilite si inceperea imediata de lucrari la bara Sulina.
Un aspect al tratatului care are legatura cu teritoriul satelor noastre, este navigatia pe Dunare prin
tractarea vaselor la edec pe malul drept al canalului Sulina. Astfel capitolul 3 stipuleaza ca toate
vasele austrice care navigheza pe Dunare vor avea dreptul de a " trase la edec de-a lungul !uviului si
pe toata intinderea insulelor Letea, Sfantul Gheorghe si Ceatal, urmand caile de edec stabilite de
guvernul imperial al Rusiei, pe un mal sau pe altul, dupa cum o cer masurile de precautie sanitare
adoptate in conformitate cu regulile de carantina, supravegherea carora trebuind sa nu duca la
impiedicarea navigatiei.
Dezvoltarea oraselor Galati si Braila, care aveau statutul de porto-franco prin comert, au determinat
Anglia sa-si deschida in aceste doua locuri viceconsulate pentru a sustine cat mai bine schimburile
economice dintre Tarile Romane si Anglia. Dar in ciuda tratatului semnat, Rusia nu s-a tinut de
cuvant si lasa gurile Dunarii sa se colmateze. Vazand acest lucru, Domnitorul Mihai Sturza[6]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n6)ia atitudine dandu-si seama
de pericolul blocarii gurilor Dunarii, care insemna ruinarea porturilor romane dunarene. In
legatura cu aceasta stare de lucruri, iata ce scrie in continuare Mihail Kogalniceanu[7]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n7):"Mihail Sturdza fu nevoit sa
abdige din cauza ca a avut curajul de a zice un cuvant spre a pastra Romaniei libera navigatiune a
mamei Dunare si care astfel a cazut victima acestui potrivnic curent. Si succesorul sau in domnia
Moldovei, Grigore Ghica, a facut din cestiunea Dunarii una din constantele preocupatiuni. Am
temeiuri de a sustine ca organizator al Ministerului Lucrarilor Publice din Moldova, ca si inainte si
in ajunul incheierii pacii dupa razboiul Crimeii, bunul domn s-a adresat nu odata la Viena si la
celelalte cabinete pentru a mijloci ca libertatea navigatiunii Dunarii sa "e privita ca un interes
European, ca marele !uviu sa "e pus sub paza si garantia Europei. Si astfel, staruintele si memoriile
micului domn al Moldovei nu au fost cea mai mica imboldier a desteptarii Europei in privinta
asigurarii libertatii Dunarii." Toate aceste conditii de ingreunare a tra"cului si respectiv a
comertului pe Dunare au atras nemultumirea puterilor occidentale si respectiv a Angliei.
Comportamentul abuziv al fortelor rusesti desemnate sa vegheze la respectarea acestei
reglementari se adauga nemultumirile comerciantilor si armatorilor straini, in conditiile in care

trupele faceau de multe ori uz de arma si cand nu era necesar.[8]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n8)Aceste restrictii au dus la
falimentul casei de comert Britanice din aceasta regiune. Nemultumirilor britanicilor li s-au adaugat
si nemultumirile Austriei, care incheiase o conventie cu Anglia prin care aceasta avea drept de acces
in toate apele Austriei, iar Austria avea acea clauza a natiunii celei mai favorizate in indiile orientale.
Rusia nu si-a indeplinit obligatiile de curatare a barei Sulina, ea neprivind cu ochi buni comertul cu
cereale care se desfasura aici. Dimpotriva, ea a incercat cat mai mult posibil sa il impiedice prin
toate mijloacele lasand multe nave sa se scufunde, impiedicand si mai mult navigatia pe Dunare si
tolerand atacurile tot mai frecvente ale piratilor.
Viceconsulul britanic Cunningham a avut initiativa de a aduce o draga care sa curete gurile Dunarii
la Sulina, dar s-a lovit de refuzul autoritatilor ruse. Britanicii cautau sa gaseasca o alternativa pentru
importul de cereale pentru a-si asigura hrana populatiei. De precizat este ca, agricultura in Anglia
era aproape inexistenta deoarece aici incepuse marea revolutie industriala si majoritatea populatiei
se mutase in orase. In 1845 izbucneste in Marea Britanie o mare foamete, numita si foametea
cartofului. Cartoful, principala cultura si aliment in Anglia fusese atacat de gandacul de Colorado si
astfel populatia Angliei a suferit de foamete o perioada indelungata. In acest timp in Irlanda un
milion de oameni au murit de foame, iar un milion a emigrat in America. Nici acum populatia
Irlandei nu s-a intregit la nivelul la care era inainte de 1845. Nemultumirea Angliei fata de
nedragarea gurilor Dunarii este data si de faptul ca !ota britanica era una maritima in care pescajul
navelor ajungea la 3-4 metri si in acest fel navele britanice foarte greu puteau inainta pe bratele
Dunarii.
Viceconsulul britanic a sugerat atunci ca tarile care aveau interes pentru imbunatatirea
navigabilitatii sa angajeze antreprenori care sa decolmateze gurile Dunarii. Bineinteles acest lucru
nu a fost acceptat de rusi si astfel, la Londra in 1848 s-a vehiculat pentru prima oara ideea de a se
intra intr-un con!ict armat cu Imperiul Tarist. Un eveniment important s-a petrecut in anul 1853
cand Imperiul Tarist doreste sa anexeze Principatele Romane. O data cu intrarea lor in Moldova
incepe si primul razboi modern din istorie-razboiul Crimeei(1853-1856). Pretextul a fost unul
religios, dar substratul era unul politic deoarece nu se dorea marirea in!uentei Rusiei in Europa
care devenise o mare putere. O data cu intrarea trupelor rusesti in Moldova, Turcia impreuna cu
Anglia, Regatul Sardiniei si Franta au atacat Rusia pe care au invins-o in 1856. In urma pacii de la
Paris, Principatele Romane au avut de castigat conjunctural prin acordarea celor trei judete din
sudul Basarabiei si Delta Dunarii. La 6 ianuarie 1857, plenipotentiarii puterilor europene au
modi"cat statutul Deltei Dunrii (teritoriu atribuit acum Turciei), Poarta acceptnd si ncheierea
unui aranjament care reglementa raporturile dintre Comisia European a Dunrii si guvernul de la
Constantinopole. Rezolvarea problemelor n litigiu s-a rezolvat, n mod deja traditional, prin politica
de concesii si compromisuri reciproce.[9]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n9)Cele trei judete i s-au acordat
Moldovei pentru a tine Rusia cat mai departe de Gurile Dunarii. Astfel Dunarea si-a restabilit
statutul de zona libera pentru navigatia vaselor pe bratele sale.
2.PREMISELE INFIINTARII COMISIEI EUROPENE A DUNARII
La 28 decembrie 1854 reprezentantii Tarilor Romane, Austriei, Angliei si Frantei propun Rusiei ca
rezolvarea problemei colmatarii Dunarii sa se faca sub controlul unei autoritati sindicale
permanente. La 23 martie 1855 ei stabilesc un protocol de colaborare in 6 articole dintre care cel mai
important este articolul patru care hotaraste in"intarea unei Comisiuni Europene, compusa din
delegatii "ecareia dintre ele, care va determina lucrarile care trebuiesc facute pentru a face sa
dispara obstacolele dintre Galati si mare. Aceasta Comisiune Europeana,
care nu va putea " dizolvata, decat prin consimtamantul comun, va asterne bazele unui regulament
pentru navigatiunea maritima si !uviala, precum si proiectul instructiunilor ce vor trebui sa

serveasca de calauza, si regula unei Comisiuni tarmurene formata din delegatii a trei state
tarmurene Austria, Rusia si Turcia. Intre timp, Rusia este obligata sa cedeze Moldovei trei judete
nemai"ind riverana Dunarii, iar Austria nu mai avea aceleasi interese ca in urma cu doi ani, fapt
care a impus ca la 30 martie 1856 la Conferinta de la Paris sa se reevalueze problema Dunarii. In
capitolul 15 a acestei conferinte se hotaraste sa se realizeze o Comisiune in care Franta, Austria,
Marea Britanie, Prusia, Sardinia si Turcia vor " "ecare reprezentate prin un delegat, va " insarcinata
de a speci"ca si executa lucrarile necesare de la Isaccea in jos, de a curata de nisip si alte obstacole
Gurile Dunarii, in partile marii invecinate lor, si de a pune aceasta parte a !uviului si zisele parti ale
marii in cele mai bune conditiuni posibile pentru navigatiune.
Initial Comisia Europeana trebuia sa-si termine lucrarile in doi ani si sa se dizolve, apoi se va
in"inta o comisie tarmureana ca sa o inlocuiasca. Aceasta prevedere a fost de la inceput gresita,
dupa doi ani dandu-si seama de amploarea lucrarilor, aceasta comisie a fost prelungita din an in an
pana in 1871 cand, in cadrul Conferintei de la Londra a fost prelungita pentru o perioada de 12 ani.
In 1883 Conferinta Europeana se va intruni din nou si va prelungi existenta Comisiei Europene pana
in 1904. Prelungirea acestei Comisii s-a facut prin observarea lucrarilor la adancirea Dunarii pe
canalul Sulina, care nu erau indeajuns de satisfacatoare pentru o navigatie normala. Astfel, se
prezenta adancimea la bara Sulina in timpul Comisiei Europene:
AN ADANCIME AN ADANCIME
1861 3.12 1882 3.96
1862 3.05 1883 4.34
1863 3.35 1884 4.27
1864 3.35 1885 4.72
1865 3.58 1886 4.72
1866 3.43 1887 4.8
1867 3.28 1888 5.1
1868 3.43 1889 5.26
1869 3.73 1890 5.03
1870 3.96 1891 5.18
1871 3.96 1892 5.1
1872 4.11 1893 5.26
1873 3.66 1894 5.26
1874 4.04 1895 5.1
1875 4.04 1896 5.41
1876 3.27 1897 4.41
1877 RAZBOI 1898 5.33
1878 4.49 1899 5.41
1879 4.04 1900 5.41
1880 3.66 1901 5.48
1881 4.27 1902 5.64
Odata cu razboiul din 1877, Rusia ia sub stapanire Basarabia, iar Romania Dobrogea si Delta Dunarii.
Astfel si Romania devine tara riverana si are un delegat in aceasta comisie. Comisia Europeana a
reglementat mai multe servicii in cadrul ei.
Serviciul farurilor. In 1856 existau doua faruri otomane, unul la Sulina si altul pe Insula Serpilor. In
1871 aceasta comisie le-a cumparat si a in"intat altele noi la Sfantul Gheorghe si inca doua la Sulina.
Serviciul pilotajului. Din 1865 s-a stabilit ca pentru a se evita esuarile, orice vapor peste 60 tone sa nu
poata intra prin gura Dunarii decat sub indrumarea unui pilot brevetat de Comisia Europeana.
Aceasta regula a rams in vigoare si in ziua de astazi.
Serviciul de scapare de la inecaciune. In 1857 se in"inteaza un serviciu pentru a veni in ajutor

oamenilor si vaselor a!ate in naufragiu.
Serviciul Sanitar. O data cu in"intarea spitalului la Sulina in 1867, au fost ingrijiti membri C.E.D.,
marinarii in tranzit si locuitorii orasului. Spitalul era dotat cu cea mai moderna aparatura si avea
doua sectii de spital central si maladii epidemic. Tot un astfel de spital cu doua sectii a fost in"intat
de C.E.D. si in Tulcea.
Serviciul Tehnic. Se ocupa de lucrarile de regularizare a Dunarii si de decolmatare a barei Sulina.

La punctele di"cile de pe traseul Canalului Sulina, au fost montate geamanduri conice vopsite in
rosu si geamanduri cilindrice vopsite in negru. Geamandurile rosii semnalizau senalul navigabil,
care se a!a intre aliniamentul geamandurilor si malul drept;geamandurile negre semnalizau
canalul, a!at intre aliniamentul lor si malul stang. Pe timpul iernii pana la blocarea senalului cu
gheata, geamandurile erau inlocuite cu scondri verticali, vopsiti in aceleasi culori.[10]
Politia navigatiei. Comisia supraveghea respectarea regulamentelor prin intermediul inspectorului

navigatiunii Dunarii de Jos care era asistat de patru supraveghetori. Unul dintre acestia supraveghea
Dunarea, de la Ceatal Sfantul Gheorghe la gura Papadiei si locuia in statia C.E.D.
La 18 august 1938 a fost semnat Aranjamentul de la Sinaia in urma caruia majoritatea

competentelor C.E.D. au fost preluate de catre Romania. Comisia Europeana a Dunarii a bene"ciat
de nenumarate scutiri de taxe si impozite, ca si de dreptul de a arbora propriul ei drapel cu cinci
benzi orizontale, doua de culoare rosie, doua de culoare alba si una albastra, cu initialele C E D in
alb.
In anul 1855, in timpul razboiului din Crimeea(1853-1856), Charles Hartley este angajat capitan in
corpul de geniu anglo-turc sub comanda celui care avea sa devina Comisar al Comisiei Europene a
Dunarii, maiorul John Stokes. Debarcand la Kerci[11]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n11), inginerul se ocupa de
construirea forti"catiilor din acea zona "ind remarcat imediat de John Stokes care avea sa-i devina
prieten pe viata dupa in"intarea C.E.D. Dupa terminarea razboiului Crimeei, Hartley se duce la
Constantinopol si se pare ca atunci a trecut pentru prima oara prin Sulina.
Mai trziu, Regina Elisabeta a Romniei, relata cum Hartley i povestea deseori cum rmsese
blocat ntr-o nav euat la bara Sulina, cum a urcat n susul Dunrii cu o cru fr coviltir i cu
roile n opt coluri, jurndu-i, atunci, s nu mai calce n viaa lui n aceast ar barbar.[12]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n12)Dupa terminarea razboiului
Crimeei si in"intarii Comisiei Europene a Dunarii in urma tratatului de la Paris(30 martie 1856),
maiorul John Stokes este numit membru din partea Angliei in aceasta comisie. Acesta, cere sa ii "e
pusi la dispozitie trei ingineri, printre care si Hartley. In 1857 este angajat singur la aceasta comisie,
cu toate ca nu era membru al Institutului Inginerilor Civili din Londra si isi ia postul in primire la
Galati in luna ianuarie. Cand a preluat Hartley postul, situatia Dunarii la varsare era foarte
grava. Rusii au facut tot posibilul pentru a nu incepe nici o lucrare de decolmatare la gura Dunarii,
iar transportul comercial pe canalul Sulina era haotic. De aceea, puterile occidentale in"inteaza o
comisie de aministrare moderna a gurilor Dunarii pentru ca aici sa se poata efectua un comert in
cele mai bune conditii. In acelasi timp comisia se ingrijeste sa organizeze un statut al navigatiei
conform principiilor de absoluta libertate stabilite la Congresul de la Viena din 1815. Dupa
incetarea monopolului turcesc asupra exportului de grane din Principatele Romane, exporturile de
cereale din porturile Galati si Braila au crescut de la 50000 de tone in 1837, la 210000 de tone in 1845.
Dupa marea foamete a cartofului din Irlanda din 1847 si adoptarea politicii de liber schimb,
comerciantii englezi au preluat comertul in aceasta zona, dar s-au confruntat cu o problema majora
la Dunare. Vasele lor "ind unele moderne de capacitate mare aveau si un pescaj pe masura. Acest
lucru a impus cautarea unor solutii hidrotehnice, pentru a solutiona aceasta problema.
Charles Cunningham, vice-consulul englez de la Galati, scria ca n decembrie 1855, n
timpul unei furtuni la gura Sulinei, 24 de nave i 60 de lepuri au euat sau s-au scufundat i aproape
300 de oameni au pierit;n general anual se numrau, acolo, 61 de naufragii la mia de vase care
ncercau s intre pe !uviu. O mare parte din vasele de transport maritim ramaneau in fata gurilor
Dunarii si granele se transbordau cu ajutorul slepurilor sau barjelor. Nu era nici o mirare c
asigurarea la riscuri a unor asemenea transporturi costa mai mult ca oriunde i primul gnd care i
venea n minte la Constantinopol, dup ce se anuna vreo furtun n Marea Neagr, era s te ntrebi
cte nave se pierdeau i cte viei costa furtuna. Ajuns iarna la Galati cand Dunarea era
inghetata, Hartley a avut timp de o luna sa investigheze situatia si a inceput in martie ridicari topo
la gurile bratelor Sulina si Sfantul Gheorghe. Inainte de a se porni lucrarile propriu zise, s-au luat
masuri imediate pentru a imbunatati provizoriu navigatia. Astfel, s-au adus doua dragi, una la Sulina
si una la grindul Argagni. La 5 aprilie 1857 a fost chemat in fata comisiei si i s-a cerut sa
examineze cele trei brate si sa recomande unul pentru a " amenajat. Intre timp discutiile in sanul
comisiei au devenit foarte agitate si pe seama diferitelor propuneri din partea membrilor care aveau
diferite interese de a alege un brat sau altul. De altfel, numerosi alti ingineri au contestat deciziile
lui Hartley propunand diferite lucrari mai fanteziste sau mai reale pentru lucrarile ce aveau sa
urmeze la regularizarea Dunarii. Presati si de proiectul care se anunta, de constructie a unei cai
ferate Cernavoda-Constanta care devenea concurent comercial al navigatiei pe Dunare, C.E.D. a
decis in 1865 sa se inceapa lucrarile pe bratul Sulina. Hartley s-a ingrijit din timp de gasirea
materialelor de constructii necesare, luand in considerare aducerea de piatra de langa Bestepe, cu
toate ca ulterior s-a gandit ca ar putea aduce si din Insula Serpilor. Rapiditatea cu care au inceput
lucrarile a fost binevenita deoarece dupa sase saptamani Stokes primeste o telegrama de la Londra
prin care i se cere sa opreasca lucrarile de la gura Sulinei. Stokes le raporteaza ca lucrarile sunt
incepute de sase saptamani si cu toate ca peste trei luni si francezii au cerut acelasi lucru, lucrarile
au continuat, cu cererea din partea C.E.D. ca acestea sa "e facute cu minimul de costuri, sa reziste
cinci ani si sa "e adancita bara Sulina cu 60 cm. Solutia propusa de Hartley, care a fost indelung
contestata, a fost construirea unor jetele(diguri perpendiculare pe malul mrii, mpinse ctre
larg la gurile de vrsare ale !uviului). Pentru a putea observa daca aceasta este solutia corecta,
Hartley viziteaza gurile de varsare ale raurilor Oder, Vistula si Rohn care aveau astfel de jetele si care
nu isi atinsesera scopul pentru care au fost create.
La intoarcere, Hartley si-a dat seama ca solutia lui era cea mai buna, si-a sustinut punctul de vedere
si a continuat lucrarile. In iarna anului 1860-1861, Dunarea a inghetat, iar Hartley a fost chemat in
Egipt in calitate de consultant deoarece aici incepusera lucrarile la canalul Suez. La intoarcere, in
primavara, adancimea la bara Sulina era de 5, 2 m "ind adancita cu 1, 8 m, aproape dublu fata decat
ceruse C.E.D. La 3 septembrie 1861 inginerului englez i se
organizeaza o festivitate de recunostinta, iar guveranatorul turc de la Tulcea, Rasid Pasa ii ofera
titlul de Mudjideih[13]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n13)care nu a putut " acceptat
conform regulilor britanice. Si celelalte state doreau sa-l decoreze pentru marile lui realizari, dar el
nu putea accepta. Acest lucru l-a determinat pe Stokes sa ceara o recunoastere a meritelor sale in
propria tara. Astfel, la 17 octombrie 1862 Charles
Hartley primeste din partea Reginei Victoria titlul de sir. La fel si comerciantii de pe Dunare i-au
oferit lui Hartley o frumoasa cupa de argint ca semn al recunostintei lor si pentru faptul ca navigatia
era mai sigura la gura Sulinei, iar cheltuielile lor de transport erau mai mici de pana la cinci ori.
Dupa "nalizarea lucrarilor de la bara Sulina se incheie prima mare etapa a lucrarilor hidrotehnice
efectuate de Hartley aici. El a continuat pana in 1872 sa "e inginerul sef al C.E.D., iar apoi pana la
1907 a ramas consultant al acestei comisii. A doua etapa importanta, au fost lucrarile de regularizare
si adancire a bratului Sulina. Acestea au fost in numar de zece si s-au desfasurat sub atenta lui
supraveghere, la inceput ca inginer sef apoi ca si consultant. Notorietatea de care s-a bucurat dupa
succesul obtinut la Sulina, l-a facut sa "e cerut ca si consultant la lucrari hidrotehnice din toata
lumea. Astfel, el a facut propuneri Principatelor Romane pentru a face Prutul navigabil, pentru
vasele cu aburi, pana in apropiere de Iasi. A facut un proiect pentru o iesire portuara la Marea
Neagra a sudului Basarabiei in perioada in care, acest teritoriu era inca romanesc (proiectul inceput
in 1864, al portului de la golful Jibrieni, de la nord de varsarea Chiliei in mare inainte ca Romania sa
aiba acces la mare prin Dobrogea, la Constanta). Si-a dat avizul tehnic Belgiei si Olandei pentru
rezolvarea problemei navigatiei la Anvers. A oferit solutii si proiecte pentru porturile Odessa si
Triest. Dupa 1861 este solicitat sa-si dea avize tehnice pentru canalul Suez, iar in 1884 a fost numit
o"cial, din partea guvernului britanic, membru in Comisia Internationala Tehnica pentru largirea
Canalului de Suez.
Regulamentele de navigatie si sistemul de taxare al C.E.D. au fost preluate si de administratia

canalului Suez. In 1871 la Institutul Inginerilor Civili din Londra face o prezentare stiinti"ca asupra
intrarii Deltei Dunarii in Marea Neagra. Cu aceasta ocazie este premiat de institut cu medalia Watt
si premiul Telford. Intre 1873-1876, Hartley ajunge in America si devine, in 1875, consultantul
Congresului si al Presedintelui Statelor Unite, Ulisses Grant pentru solutionarea navigatiei la gurile
!uviului Mississippi.
3. DEZBATERILE PRIVIND ALEGEREA BRATULUI CE URMA A FI REGULARIZAT
La 5 aprilie 1857, Comisia Europeana a Dunarii a cerut inginerului Hartley sa faca un studiu de
fezabilitate asupra bratului Dunarii, care ar putea " cel mai bine transformat in canal navigabil,
precum si construirea unui port la gura lui de varsare. Pentru a castiga timp, Hartley a propus a se
folosi hartile si ridicarile topo ale capitanului Thomas Abel Brimage Spratt[14]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n14)pentru canalele Chilia si
Sfantul Gheorghe, iar pentru Sulina chiar el sa faca aceste ridicari topo. Intre timp, pentru a favoriza
totusi navigatia s-a inceput la bara Sulina dragarea cu ajutorul unei ancore, la insistenta consulului
Cunningham. Aceasta metoda impreuna cu instalarea unui gard de uluce lejere de lemn pentru a
ingusta albia, a fost folosita de turci pentru a mentine o adancime acceptabila la bara Sulina. Hartley
nu era de acord cu aceasta solutie deoarece furtunile dese de pe mare ar " anulat rapid efectele ei.
Consulul Cunningham, invidios ca nu obtinuse el functia de reprezentant britanic al C.E.D., raporta
comisiei ca Hartley tergiverseaza lucrarile acordand prea mult timp masuratorilor si o atentie prea
mare gurii Sulina. De asemenea, alti sase ingineri din partea celorlalte natiuni membre ale
Comisiei, veneau cu pareri critice asupra planurilor lui Hartley. Totusi el avea deja argumente
obinute din realitatea de pe teren pentru a respinge aceste sugestii, cum ar " descoperirea c exist
la gura Sulina un curent de fund care aduce napoi materialul care ar " fost ndeprtat cu mijloace
mecanice de la bar.[15]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n15)Comisarul prusac a cerut in
1857, sa se inceapa lucrari provizorii la gura Sulina pana ce se va decide exact ce brat va " amenajat.
In octombrie 1857 Hartley(la numai 32 de ani) s-a considerat n msur s-i prezinte raportul n
faa Comisiei. Raportul coninea date detaliate despre situaia actual a curgerii Dunrii la vrsare,
curenii de ap, vnturile dominante, vitezele de curgere i de sedimentare a suspensiilor solide,
modul de formare i evoluie a barei de la gurile !uviului.[16]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n16)Acest raport cuprindea date
despre bratele Sulina si Sfantul Gheorghe fara Chilia, pe care Hartley o exclusese din mai multe
motive tehnice si "nanciare. Amenajarea lui, cu toate ca avea cel mai mare debit de apa, era greoaie
si costisitoare datorita deltei secundare complexe.Au rmas celelalte dou brae, Sulina i Sf.
Gheorghe, pentru a " alese pentru lucrri de"nitive de amenajare. Argumentele pro i contra pentru
unul sau altul din cele dou brae analizate se contrabalansau puternic, asa ca o decizie simpla de
alegere era grea. Braul Sf.Gheorghe era atunci, n starea lui natural, mai adnc i mai larg, i
practic fr bancuri de fund pe parcursul su, cum era braul Sulina. Acesta din urm era deja de
atunci mai scurt cu 12 mile (19 km.), dar i braul Sf. Gheorghe putea " scurtat prin tieri de canale
cu cel puin 17 mile (27 km.). Sulina avea avantajul unei ape ceva mai adnci la bar, cu cel puin 4
picioare (1, 2 metri) mai mult dect la Sf. Gheorghe. n plus ieirea n mare a braului Sf.
Gheorghe se fcea prin dou guri, di"cil de amenajat n limitele unui buget rezonabil, dar lrgimea
total a celor dou guri, o dat amenajate, fcea intrarea navelor pe !uviu mult mai confortabil, iar
marea se adncea mult mai rapid, dincolo de bara de la Sf. Gheorghe. Sf. Gheorghe avea i avantajul
neexpunerii la in!uena aluvionar a gurii Chilia i mai ales, o ndeprtare mai mare de noua
grani cu Imperiul Rus.[17]

Planul lui Hartley era sa faca la gura de varsare doua diguri paralele ( jertele), prin care apa la debite
si viteze mari intr-un spatiu ingustat sa spele pe cale naturala bara care se forma la gurile bratelor.
Hartley a prezentat si doua devize estimative pentru lucrari pe "ecare brat, atat pentru construirea
digurilor din beton cat si din piatra. In timpul acestei prezentari, Hartley nu a propus direct un brat
pentru regularizare, cu toate ca din planurile lui se vede clar ca prefera sa "e Sfantul Gheorghe. In
timpul acestei sedinte, Capitanul Spratt veni cu un raport asupra amenajarii bratului Chilia,
deoarece curenii marini de-a lungul litoralului dobrogean sunt de la nord la sud, ceea ce face ca
aluviunile emise de Dunare sa se depuna, mai ales, in fata gurilor ei situate mai la sud. Dezbaterile
au fost aprinse si s-au format doua tabere, una care sustinea canalul Sfantul Gheorghe compusa din
reprezentantii Marii Britanii, Turciei si Sardinei, iar alta care sustinea canalul Sulina compusa din
reprezentantii Frantei, Rusiei si Prusiei. Reprezentantul austriac dorea sa sustina Sfantul Gheorghe,
dar instructiunile lui erau sa aleaga Sulina. Neintelegandu-se asupra acestei chestiuni s-a luat
hotararea sa se ceara parerea Conferintei de la Paris(cea care in"intase C.E.D.), iar intre timp sa se
continue lucrarile provizorii de la Sulina. Lui Hartley i se ceru sa faca un deviz estimativ pentru
aceste lucrari provizorii. La Paris, inginerii nevizitand nici macar o zi gurile Dunarii, au luat decizia
de a se executa un nou canal la gura Sfantul Gheorghe realizat in unghi drept, iar Hartley trebuia sa
faca planurile si devizele pentru aceste lucrari. Hartley face planurile pentru ambele variante, plus o
solutie cu jetele.
Prima varianta, includea canalul ecluzat in unghi drept, al carui deviz estimat, mult mai realist de
catre Hartley, se ridica cu peste 150.000 lire sterline mai scump decat apreciasera initial expertii de
la Paris.
A doua varianta prin care Hartley sugera doua canale mai usor de navigat de catre nave, sub o forma
curbata (si nu in unghi drept, cum se propusese de la Paris), incluzand si un bazin de asteptare a
navelor, care ar " costat peste 700.000 lire sterline.
Toti cei sase membri ai Comisiei au fost de acord cu a doua varianta, mai putin reprezentantul
Austriei care a sustinut cu tarie abandonarea planurilor fanteziste de la gura Sfantul Gheorghe si
continuarea lucrarilor de la Sulina. Insa, datorita costului mare al lucrarilor si lipsei de "nantare, s-a
luat hotararea in 1860 sa se amane pe termen nede"nit inceperea lucrarilor la Sfantul Gheorghe si sa
se continuie lucrarile provizorii de la gura Sulina. Pe baza datelor obinute n 1856 i 1857 Inginerul
ef al Comisiei a ajuns la cteva concluzii referitoare la modul de evoluie anual a Deltei, artnd c
poziia i adncimea apei la bar depindea n primul rnd de severitatea inundaiilor anuale de
primvar ale Dunrii, care ncepeau odat cu dezgheul din luna martie i atingeau maximumul n
luna mai. n aceast perioad adncimea la bara gurilor Dunrii avea tendina s scad, cu
alternane legate de direcia vntului, vntul dinspre uscat micornd adncimea, i cel dinspre larg
mrind-o. Dup sezonul de inundaii, n restul anului, tendina adncimii apei la bar era de
cretere, dar bara nu se forma exclusiv din suspensiile aduse de !uviu, ci i din nisip adus de
curenii marini litorali i de valurile marine. [18]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n18)Cu toate ca, in urmatorii
ani s-a incercat convingerea comisiei pentru reluarea lucrarilor pe canalul Sfantul Gheorghe, in
noiembrie 1865 s-a decis concentrarea de"nitiva pentru lucrarile de regularizare a bratului Sulina,
spre dezamagirea lui Stokes si Hartley.
Pe langa motivele aratate mai sus, alegerea bratului Sulina s-a facut si din alte considerente. Cei doi
ani dati de C.E.D. erau total insu"centi pentru "nalizarea unor astfel de lucrari complexe luandu-se
hotararea de a se face lucrari provizorii la bratul Sulina, care ulterior a fost intretinut la un nivel
acceptabil pentru navigatie de turci inca inainte de anul 1829.
Financiar, ca durata de timp si ca experienta acumulata, acest brat a fost mai usor de facut navigabil
si datorita lucrarilor executate aici de Imperiul Otoman care a avut interese economice importante
pana in momentul pierderii deltei in favoarea rusilor, dupa Pacea de la Adrianopol. De asemenea, au
fost si multe argumente contra alegerii bratului Sulina. Initial rusii au vrut regularizarea bratului
Chilia deoarece era mai aproape de ei, dar celelalte state s-au opus tocmai din acest considerent,
gandindu-se ca pe viitor rusii vor avea pretentii teritoriale (cum s-a si intamplat) in aceste zone.
Un alt argument contra, era curentul slab de pe Sulina, care presupunea depunerea
particulelor mai rapid si chiar daca lucrarile s-ar " terminat, intretinerea lui ar " fost foarte
costisitoare. In timpul discutiilor s-a adus alt argument de catre turci in favoarea alegerii bratului
Sulinei in detrimentul Chiliei, acela ca drumul pana la Constantinopole ar " cu 38 de mile
engleze[19] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n19)mai scurt.
De altfel, Rusia vazand ca bratul Chilia nu este agreat de nimeni pentru a " propus, cere
Comisiei sa-l scoata din in!uenta activitatii practice a Comisiei pentru a avea ea jurizdictie exclusiva.
Acest lucru nu s-a intamplat deoarece si Romania putea sa invoce acelasi argument pentru bratul
Sfantul Gheorghe.
Grabirea inceperii lucrarilor, s-a facut si sub presiunea initiativei private britanice, care demarase
construirea caii ferate Cernavoda-Constanta. Acest proiect era un concurent al regularizarii Dunarii,
pentru a avea acelasi scop, marirea exportului de grane din Tarile Romane. Ulterior, s-a dovedit ca
acest proiect nu a fost un concurent periculos, decat dupa construirea podului de la Cernavoda,
circa 30 de ani mai tarziu. De precizat ca acum s-a pus in discutie construirea unui canal intre
Dunare si Marea Neagra, canal care a fost construit mult mai tarziu, "ind inceput 1949 si inaugurat
in anul 1984.
4. LUCRARILE HIDROTEHNICE DE LA BARA SULINA
Dupa propunerea Comisiei de a se face lucrari provizorii la gura bratului Sulina, Hartley
incepu lucrul foarte rapid, la 21 aprilie 1858. Pentru rezolvarea situaiei curente grave a navigaiei
comerciale, a cerut imediat, ca msuri de prim urgen, dou drage, una pentru bancul Argagni i
una pentru bara Sulina, i a cerut ca ndeprtarea materialului dragat s se fac n barje speciale cu
care s se duc nisipul n largul mrii[20]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n20). Aceasta rapiditate a fost
foarte importanta in continuarea lucrarilor, deoarece la nici sase saptamani Stokes este anuntat, de
la Londra, sa nu se inceapa nici un fel de lucrari. Dar Stokes a avut o foarte mare incredere in
planurile prietenului sau Hartley si gestioneaza bine situatia, anuntand ca lucrarile au inceput de
mult timp si nu pot " sub nici o forma oprite. Hartley avea ca sarcin, din partea Comisiei, s
reduc costurile propunerii sale iniiale de la Sulina de peste 6 ori, dar n acelai timp s execute
lucrri care s reziste furtunilor din Marea Neagr cel puin 5-6 ani i, mai ales, s se obin o
adncime suplimentar la bara Sulina de cel puin cu nc 2 picioare (circa 0, 6 m)[21]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n21). Propunerea lui Hartley de
a se construi doua diguri paralele in mare( jetele), se lovea de o mare problema-lipsa "nantarii.
Proiectul initial propunea contruirea a doua diguri cu lungimea de 1777m(N) si 1314m(S) la o
adancime de 5, 5-6 m, dar dupa reducerea fondurilor la 80000 de ducati, s-a ajuns la 896m(N) si
527m(S) la adancimea de 2, 5-3, 5 m.
Dandu-si seama ca banii erau insu"cienti, Hartley a facut Comisiei o noua propunere de continuare
a lucrarii in doua faze. Prima faza s-ar " incadrat in bugetul propus, dar lucrarile s-ar " oprit chiar in
coama barei, iar a doua faza ar " insemnat o dublare a bugetului, dar si o marire a digului cu
lungimea de 1135m(N) si 954m(S) la o adancime de 3.65-5.5m, care ar " garantat si adancimea ceruta
de comisie de 2 picioare (circa 0, 6 m).
Comisia a acceptat prima faza si Hartley s-a apucat imediat de proiect si a decis s umple nite
cuti (chesoane) fcute din lemn de brad, de cca. 30-60 picioare lungime (9-18 m) i 15 picioare
lime (4, 5 metri), i s le scufunde la interval de 20 la 30 de picioare (6-9 metri) prin umplerea lor
cu piatr, i apoi s completeze intervalul dintre chesoanele scufundate cu dou linii de piloi de
lemn a cror baz s "e protejate cu piatr [22]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n22)Custile au fost inconjurate
de pietre mari pentru a se evita sub-spalarea, dar ele in realitate, s-au dovedit mai scumpe si mai
greu de manipulat decat isi imaginase Hartley. Insa, baterea pilotilor, ca si protectia acestor piloti cu
piatra, s-a executat mai rapid decat se astepta inginerul englez care au rezistat surprinzator de bine
furtunilor de toamna de pe mare. Sistemul de executie utilizat, a fost sa se monteze un fel
de platforme temporare pe pilotii batuti, cu sonete usoare montate pe barje plutitoare.
Aceste platforme temporare se executau cam la 200-300 picioare(60-90 metri) naintea liniei de
piloi-palplane permaneni, care erau btui, la rndul lor, de pe aceste platforme temporare, cu
nou sonete grele "xe, cu berbec.[23]
Hartley aducea piatra de la antreprenori din Tulcea, unde se gasea o roca albastruie amestecata cu
sisturi care era mai usor de extras. Dar observand ca sisturile se macinau mai repede, a interzis
folosirea lor si a adus piatra de la o cariera din Bestepe, pe care singur a deschis-o si care i-a redus
costurile.
De altfel, el a luat in calcul si extragerea de piatra din Insula Serpilor, dar a renuntat la idee din
cauza riscurilor foarte mari de a o aduce pe mare din cauza furtunilor. Majoritatea lemnului l-a luat
din Carpati(brazi de 24 m), dar a adus si stejari de pe raul Sava din amonte de Belgrad, pentru ca a
dorit material de cea mai buna calitate. Lemnul l-a tratat cu creozot[24]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n24), sa nu putrezeasca, iar
dupa 1861 a decis sa dubleze numarul pilotilor de brad pentru a mari stabilitatea digului.
Constructia digurilor pentru faza I, a mers foarte repede asa ca, in anul 1859 lucrarea era terminata.
Stokes si Hartley au reusit sa convinga Comisia ca faza I era insu"centa si s-au inceput lucrarile
pentru faza a II-a a proiectului. Acestea au continuat si ele, intr-un ritm alert impus de Hartley si
adancimea la bara Sulina a inceput sa creasca progresiv. Pentru usurarea navigatiei canalul a fost
balizat(1860), iar insemnele pentru distanta au fost plantate din mila in mila(1 mila marina
britanica=1853, 184 m)[25]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n25).
In iarna anului 1860-1861, Dunarea a inghetat si Hartley s-a dus la alta lucrare, aceea a canalului
Suez. Revenit primavara isi reia masuratorile si observa ca Dunarea a spalat natural bara Sulina
datorita jetelelor lui si adancimea canalului ajunsese la dublul celei cerute de Comisie. Meritele
inginerului pentru realizarea tehnica de la canalul Sulina au fost imediat apreciate de C.E.D., care i-
a marit salariul cu 30%. Convinsi "ind de faptul ca, solutia tehnica a lui Hartley s-a dovedit a " cea
mai buna, C.E.D. a aprobat continuarea lucrarilor si consolidarea digurilor, operatiune care s-a
terminat in anul 1871. Navigatia se putea efectua acum in cele mai bune conditii, dupa o munca
titanica. La constructia acestor diguri s-a folosit 200000 de tone de piatra si 12500 de piloti de lemn.
Pentru constructia jetelelor, intarirea malurilor bratului dupa recti"care, precum si la alte
constructii s-a folosit si lemn de pitch pine adus din India, lemn care putrezeste foarte
greu.
Folosind GDP de!ator index putem estima in prezent la ce sume s-a ridicat lucrarea. Piatra a costat
25 euro/t, stejarul 381 euro mc, bradul 66 euro/mc, ceea ce insemna 4000 euro pe metru de dig
provizoriu. Muncitorii erau remunerati foarte bine pentru acea perioada dar si pentru prezent.
Lucratorii angajati erau in numar de peste 300 si apartineau unui numar de zece nationalitati. La
inceput, Hartley era nemultumit de munca localnicilor despre care spuneau ca muncesc de doua ori
mai putin decat un englez. Dar mai tarziu au fost adusi unguri si transilvaneni, care au venit aici
pentru salariile mari. Grecii, erau considerati cei mai buni se" de echipa, iar turcii cei mai buni
manipulatori de piatra. Salariile, erau enorme pentru orice muncitor. Astfel, un lucrator necali"cat
primea echivalentul a 90 Euro/zi, iar un dulgher cali"cat 180 Euro/zi.[26]
5. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE TERITORIUL SATELOR
PARTIZANI SI ILGANII DE SUS
Principalele lucrari de regularizare ale canalului Sulina, au fost incepute in 1868 si au fost terminate
in 1902. Prin aceste lucrari s-au suprimat 29 de coturi, iar lungimea bratului Sulina s-a scurtat cu 21,
9 km. Totusi, inainte de aceste mari taieturi au mai avut loc regularizari ale canalului. Inainte de
razboiul ruso-turc, terminat prin pacea de la Adrianopol, cand delta apartinea imperiului otoman,
canalul si gura Sulina erau intretinute de o draga turceasca. Dupa 1829, rusii nu au mai curatat deloc
bratul, lasandu-l sa se colmateze.
Ulterior, dupa in"intarea C.E.D. au inceput mici lucrari de intretinere in afara de taieturile majore.
Intre 1865-1871 s-au facut lucrari pentru a se obtine o adancime de inca 2 picioare engleze(0.61m).
Aceste lucrari au fost la Ceatal Sfantul Gheorghe(mila 34), taietura micului M(mila 30-31),
Gorgova(mila 20-23), Kalorios((mila 24), la micii Argagni(mila 30-31), la Batmici (mila 22 bucla
inferioara a marelui M), la Monodendri (mila 26), la Austria (mila 25-26 bucla inferioara a marelui
M). Intre 1872-1879 s-au facut numai lucrari de intretinere a adancimii obtinute la Ceatal Ismail(mila
54), la Austria de jos (mila veche 19 bucla inferioara a marelui M), Garla Ciobanului(mila 27), Venico
(mila 27, 5), Masurale (mila 29, 5) si Baraj[27]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n27)(mila 32.5).
Inainte de inceperea acestor lucrari de intretinere, ghidurile de navigatie si hartile maritime

ofereau informatii despre punctele unde tra"cul era obstructionat de bancuri de nisip. Cele mai
periculoase erau:cel dintre coturile trei si patru ale !uviului, in zona numita Lavos-Tavlesi, cel de la
sud vest de varsarea in Dunare, a raului Papadia acolo unde se a!a o intinsura de circa doua mile
lungime;al doilea banc de nisip era la sud vest de al optulea cot, iesind pe malul stang la urcarea pe
!uviu, la Ceatalul Sfantul Gheorghe care impartea !uviul in bratele Sulina si Sf. Gheorghe. La
punctul Argagni la cinci mile in aval de Ceatalul Sf. Gheorghe apa Dunarii avea uneori adancimi
foarte mici de numai noua picioare.[28]
Intre milele 35-43 pe bratul vechi, intre diferite perioade ale anului existau doua canale naturale ale
bratului Sulina, pe care navele puteau sa circule in spre amonte. Este vorba de fostele brate Moxana
la nord si bratul Masurale-Venico la sud. Pe aceste trasee nu s-a intervenit cu dragaje decat intre anii
1894-1897, cand s-a abandonat bratul Moxana de la nord si s-a deschis navigatia pe noul traseu, pe
bratul masurale spre cele trei Argagnis.[29]
Lucrarile la bratul Sulina au fost numeroase, dar pentru o exempli"care cat mai exacta le vom
imparti la fel cum, a facut si Charles Khl, inginerul sef al C.E.D. dupa plecarea lui Charles Hartley.
Dupa impartirea lui Charles Kuhl, taieturile au fost in numar de zece, iar jumatate au fost pe
teritoriul satelor noastre.
5.1. TAIETURA II CEATAL SF.GHEORGHE 1880-1882
Directiunea ce lua bratul Sulina, despartindu-se de bratul Sfantul Gheorghe, forma un unghiu
ascutit, astfel ca apele erau obligate sa se intoarca inapoi, spre a patrunde in brat;asemenea o banca
s-a format la intrare, mai aproape de malul stang, marind pericolul cotului, de aceea necesitatea
unei deschideri la Ceatalul Sfantul Gheorghe se impunea[30]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n30). Pentru a se suprima un
nou cot al bratului si a se mari viteza de curgere a apei s-a facut propunerea la 16 mai 1880, de a se
face o noua deschidere a bratului Sulina, la 914 m mai la nord decat vechea intrare. Lucrarile au
inceput la 24 iunie 1880 si s-au sfarsit la 9 decembrie 1882. In urma acestei taieri, cu o lungime de
994 de metri, si o latime de 91.4 de metri, s-au extras 815380 de m.c de pamant care a fost depus pe
malurile bratului avand o adancime initiala de 4.88 m. Aceste lucrari au fost incheiate dupa ce malul
drept a fost consolidat pe o lungime de 854 de metri pentru a-l feri de eroziuni. In timpul dragarii, s-
a constatat ca aici exista o argila foarte dura, astfel explicandu-se cursul Dunarii cu foarte multe
sinusoidati. Prin aceasta taietura bratul Sulina s-a scurtat cu 884 de metri si s-au suprimat doua
coturi. Tonajul celui mai mare vapor care a navigat pe Dunare in 1880 a fost de 1462 de tone registru
net[31] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n31).
Pentru inceperea lucrarilor la Ceatal C.E.D. nu avea la dispozitie decat doua dragi, una veche
turceasca de 14 CP, si una de 60 CP veche de 14 ani care a fost folosita de Hartley la portul Trieste. La
cererea lui Hartley s-a construit in santierele Barrow-in-Furness o noua draga moderna de 180 CP.
Saparea a fost foarte groaie din cauza straturilor de argila dura si turba amestecate cu multe radacini
de stuf. O parte din acest strat de turba a fost transportat cu barje Hopper pe maluri, iar namolul a
fost transportat prin conducte pe maluri, cu ajutorul pompelor Burt. Aceste pompe Burt, folosite in
premiera la regularizarea Dunarii, s-au dovedit extrem de bene"ce deoarece au redus costurile
lucrarii la 30%.
O problema majora care impiedica circulatia pe Dunare in dreptul satelor noastre si care trebuia
imediat inlaturata, a fost blocarea Dunarii de catre rusi, pentru ca !ota otomana sa nu mai
inainteze.La o jumatate de mila in aval de Ceatalul Sf. Gheorghe a fost construit un baraj prin
scufundarea a unor bastimente de piatra.
La sfarsitul lunii iulie 1877 colonelul Siborne avea vesti in legatura cu alte vase scufundate cu scopul
consolidarii constructiei in timp ce in august se raporta ca s-au aruncat alte cantitati de pietre de
mari dimensiuni astfel ca barajul era deja vizibil deasupra apei, desi ambasadorul rus al Tulcei il
impiedica pe inspectorul general al navigatiei sa constate faptele la fata locului[32]
Chiar inginerul Charles Hartley era foarte ingrijorat de aceasta situatie, trimitand o scrisoare
autoritatilor rusesti, publicata si in ziarul The Times in 25 iulie 1877 prin care spunea ca, lucrarile
Comisiei vor " inutile daca nu se rezolva aceasta problema. Dupa terminarea con!ictului, insusi
Charles Hartley a venit aici pentru a analiza situatia. El constata ca erau in numar de sase barje
incarcate cu piatra, care erau legate cu lanturi de punti si scufundate la ancora. La 21 martie 1878
aceste bastimente cu piatra sunt aruncate in aer de catre scafandri, iar bratul este redeschis
circulatiei. Minele si torpilele amplasate in diferite puncte ale Dunarii au fost curatate de rusi cu
ajutorul inginerului Charles Khl.
5.2. TAIETURA IV ARGAGNIS SUPERIOR 1885-1886
Lungimea acestei taieturi avea 1140 de metri, iar largimea fundului de 19, 46 m cu o adancime
initiala de 4, 88 m. In urma acestei taieturi s-au extras 939790 m.c. de pamant, bratul scurtandu-se
cu 1212 m, iar numarul coturilor suprimate a fost de trei. Malul drept a fost protejat pe o intindere
de 987 de metri, iar tot aici a fost construit un dig longitudinal de 331 m.
Dupa saparea noului canal, vechiul curs a fost astupat cu un baraj de piatra (situat la aproximativ 500
m la S in dreptul cabanei Ilgani). De aici locuitorii satului Partizani au extras foarte multa piatra
pentru constructia caselor. Si astazi se poate vedea groapa facuta pentru extragerea pietrelor.
5.3.-TAIETURA IX ARGAGNIS 1897-1898
Prin aceasta taietura, de 1982 de metri, s-a largit fundul bratului la 91, 46 m. S-au extras de catre
dragi 1622454 m.c. pamant, bratul scurtandu-se cu 396 m si suprimandu-se un cot care punea mari
probleme navigatiei.
5.4. TAIETURA V ARGAGNIS INFERIOR 1886-1887
Aceasta taietura a fost facuta pe o lungime de 792 metri cu o largime a fundului de 91, 46 m si o
adancime de 4, 88 m. S-au dragat 650755 de m.c. de pamant, suprimandu-se trei coturi, iar lungimea
bratului s-a scurtat cu 181 metri. Pe langa aceste lucrari de sapare s-au facut si unele imbunatatiri
ale malurilor, folosindu-se 989 m.c. de fasine si 3668 m.c. de piatra.
Inainte de inceperea acestei lucrari si cea de la Masurale, delegatul britanic Pearcy Sanderson si-a
aratat reticenta asupra acestor lucrari considerandu-le ca nu erau necesare, motiv pentru care a
cerut in iunie 1886 oprirea lor. Totusi, Comisia si-a dat acceptul ca aceste lucrari se continue pana la
de"ntivarea completa a proiectului.
5.5.-TAIETURA VI MASURALE 1888-1889
Prin aceasta taietura de 1359 metri, s-a largit fundul bratului cu 91, 46 m si s-a adancit la 4, 88 m. S-
au extras 950733 m.c., de pamant, iar bratul s-a scurtat cu 239 metri suprimandu-se doua coturi.
Pentru protejarea malului s-au pus 7109 m.c. de piatra pe o lungime de 515 m.
5.6. PRIMA ATESTARE A FOTBALULUI IN ROMANIA
Gheorghe Radu Stanculescu a descoperit un document in Arhivele Marinei Militare Britanice, care
ne da dreptul sa "m mandri ca un astfel de eveniment s-ar " petrecut pe teritoriul satelor noastre.
Este vorba de prima atestare documentara a fotbalului in Romania care, se pare ca, s-a jucat pentru
prima oara pe teritoriul satelor noastre. Acest document este un raport al comandantului navei
militare H.M.S. Cockatrice, locotenentul de marina Gillson adresat amiralului si comandantului
Flotei Mediteraneene din cadru Royal Navy, Lord Paget. In raportul din 26 ianuarie 1866
Locotenentul Gillson a dezvaluit ca a ordonat sa "e schimbat locul de ancorare obisnuit al vasului
intr-alt locsi langa care se a!a un camp care servea drept un excelent teren de recreere
pentru:cricket, quoits[33] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n33)si
fotbal[34] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n34). Se stie ca foarte
multi din angajatii C.E.D. erau englezi, la fel majoritatea marinarilor, capitanilor de vase si de dragi.
Venind din tara care a inventat acest sport, acesti muncitori englezi in timpul liber, cu siguranta, se
relaxau jucand acest sport si pe teritoriul satelor noastre, unde s-au desfasurat jumatate din lucrarile
de regularizare ale bratului Sulina. Campul pe care se jucau aceste jocuri ar putea " situat pe grindul
Argagni(zona Ceatal-Ilgani). Argumentul care ne duce la aceasta concluzie este inaltimea ridicata a
zonei(aprox.3 m peste nivelul marii) care nu era acoperita de balti si stufaris ca intreg bratul Sulina.
De precizat este ca in 157 in zona vechiului Ceatal era in"intata o statie de telegraf. Prima atestare a
fotbalului in Romania era, pana acest moment, al descoperirii domnului Gheorghe Stanculescu, in
anul 1888, cand o relatare a presei vremii spunea ca niste baieti din Arad bateau mingea. Nu era
speci"cat cuvantul fotbal cum a fost amintit pentru prima oara aici.
6.LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE BRATUL SULINA
6.1.-TAIETURA I MICUL M 1868-1869
Prima taietura a fost efectuata, intre anii 1868-1869 in dreptul milelor 23-24(langa actuala localitate
Mila 23), pentru a imbunatati circulatia vaselor pe Dunare. A fost o taietura provizorie pana la
inceperea lucrarilor mari de regularizare a Dunarii, incepute in 1880. In urma acestei prime taieturi
drumul a fost scazut cu 1765 metri, dragandu-se 392067 m.c. de pamant. In urma dragarii s-a
asigurat accesul pe canal pentru navele cu un tonaj mai mare, iar malurile au fost intarite pe o
lungime de 1097 m cu 5939 tone de piatra. In 1869 s-au inlocuit geamandurile de lemn cu unele de
"er, iar pe drumul de tragere la edec Sulina-Tulcea s-au pus 400 de geamanduri si 50 de semne
militare.
6.2. TAIETURA III PAPADIA 1883-1884
Taietura Papadia s-a facut pe o lungime de 890 m si s-a adancit la 4, 88 m. Astfel, bratul s-a scurtat cu
658 m, dragandu-se 622.813 m.c. de pamant. Malurile au fost intarite cu piatra, cel stang pe o
distanta de 931 de metri, iar cel drept de 488 m. Si aici s-a gasit o turba dura care a ingreunat
lucrarile.
6.3. TAIETURA VII BUCLA INFERIOARA A MARELUI M 1890-1893
Taietura buclei inferioare a marelui M s-a facut pe o lungime de 9708 m iar largimea fundului de 106,
68 m. Adancimea a fost de 5.49 m cu un escavaj de pamant de 5.926.136 m.c., lungimea bratului
scazand cu 1826 m si suprimandu-se trei coturi. Cu ocazia inaugurarii
lucrarilor de la marele M, s-a construit un frumos obelisc pentru a marca momentul, pe care sta
scris:"Cette colonne a ete elevee en l'honneur de Sa Majeste Charles I-er, roi de la Roumanie, qui le
5/17 mai 1894 a daigne inaugurer la coupure du 8e au 18 miliaire"(Acest monument a fost ridicat in
onoarea Majestatii Sale Carol I, Regele Romaniei, care la 5/17 mai 1894 a binevoit sa inaugureze a
opta taietura la mila 18).
Monumentul a fost restaurat in 1989 si se a!a in localitatea Crisan. Aceasta inaugurare s-a facut in
prezenta regelui Carol I care multumeste membrilor C.E.D. si le adreseaza cateva cuvinte:am
asistat cu o vie placere la inaugurarea marei taieturi in bratul Sulinei si pun mare pret pe eminentele
servicii, ce comisiunea a adus prin lucrarile sale comertului si navigatiunii Dunarii de Jos. Romania
mai cu seama va trage cel mai mare pro"t din aceste lucrari, "ind asigurat debuseul bogatiilor sale
agricole.
6.4.-TAIETURA VIII GORGOVA-VENIKO 1894-1897
Lungimea taieturii a fost de 6646 m, iar largimea fundului a fost de 91.46 m. Adancimea a fost de
4.49 m si s-au excavat 5.246.331 m.c. de pamant, bratul scurtandu-se cu 2530 m, suprimandu-se cu
patru coturi.
6.5.-TAIETURA X BUCLA SUPERIOARA A MARELUI M 1898-1902
Ultima mare taietura a fost facuta pe o lungime de 10.427m, iar largimea fundului a fost de 91.46 m.
Adancimea a fost de 5.49 m, iar bratul a fost scurtat cu 7096 m, suprimandu-se trei coturi.
7. INAUGURAREA CANALULUI SULINA
Contributia adusa de Hartley la modernizarea si dezvoltarea tarii, a fost recunoscuta de casa regala
de la acea vreme. Marea investitie engleza in aceasta zona a Europei si-a vazut imediat
roadele;astfel, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea pretul painii in Anglia a scazut de 40 de ori.
Acest lucru a fost posibil si datorita importului de grane din Tarile Romane. Inaugurarea canalului
Sulina s-a facut de mai multe ori, la "ecare taietura importanta, care facea navigatia sa "e mai
usoara. De "ecare data, aceste festivitati s-au facut in prezenta reprezentantilor C.E.D.
si a regelui Carol I al Romaniei. Acesta a avut o relatie foarte apropiata cu reprezentantii C.E.D. si cu
inginerul sef Charles Hartley. Carol I a imprumutat C.E.D. in 1890 cu un million de franci pentru
continuarea lucrarilor la bucla inferioara a marelui M. In data de 7 decembrie 1893 la bordul
vasului Carolus Primus, membrii Comisiunii Europene a Dunarii au traversat o nou tietur care
a fost imediat deschis navigatiei. Canalul incepea la mila 18 si reintra in canalul natural al Sulinei
in amonte de mila 8, avand o adancime de 5, 49 m in amonte si 5, 64 m in aval si o lrgime maxim
de 106, 68 m la fund si 123, 14 m la suprafata apei. Lungimea canalului era de 7826 m, iar peretii
erau cptusiti cu piatr. El oferea navigatiei o trecere larg, comod si direct, suprimand trei coturi
di"cile. In vederea executrii canalului s-au excavat 5.926.136 metri cubi de pmant "ind prima
mare lucrare executat in Delta Dunrii[35]
Inaugurarea o"ciala a fost la 17-18 mai 1894 in prezenta lui Carol I, care la bordul vasului
Orient impreuna cu reprezentantii C.E.D. si ai Guvernului Romaniei au admirat aceasta mare
lucrare hidrogra"ca. Inaugurarea s-a facut cu mare fast, regele participand cu regina, iar toti
membrii "ind imbracati in haine de gala. Din randurile o"cialittilor romane fceau parte:seful
guvernului Lascr Catargiu, Alexandru Lahovary, Ministrul Afacerilor Strine, Petre P. Carp,
Ministrul Agriculturii si Domeniilor, G. Olnescu, Ministrul Finantelor, D. Ghica, Secretar general al
Ministrului Afacerilor Strine, Ioan Kalinderu, Administratorul General al Domeniilor Coroanei,
generalul Vldescu, Robescu, prefectul de Covurlui, generalul Barozzi, comandantul Corpului 3
Armat din Galati, generalul Murgescu, comandantul Flotilei. Regele Carol I alturi de suita sa au
luat loc pe vaporul Orient sub pavilionul Comisiei Europene a Dunrii. Aici se a!au
Gustave Coutouly, Ministrul Frantei la Bucuresti, Contele Agenor Goluchowsky, Ministrul Austro-
Ungariei in Romania, Contele Courtopassi, seful Delegatiei Italiei in Regatul roman, omologul su
german contele Casimir Leyden, Chemsud din Bey, Ministrul Turciei in tara noastr, contele de
Weede, Ministrul Trilor de Jos, Mijatovich, Ministrul Serbiei, Baronul Wrangel, insrcinatul cu
afaceri al Rusiei in Romania, T. Sersteveus insrcinatul cu afaceri al Belgiei la Bucuresti, G. Wiet,
consulul Frantei la Galati, colonelul Sturdza, Prefectul judetului Tulcea. Nu lipseau Charles Hartley,
inginerul consultant al Comisiunii Europene a Dunrii, Eagle, directorul contabilittii din aceast
institutie, secretarul Gauvain.[36]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n36)Vasul Orient a fost insotit
de o intreaga !otila de vase, printre care iahtul C.E.D., Carolus Primus si bricul Mircea. Momentul a
fost marcat cu 21 de salve de tun, iar seara la dineul festiv organizat la Sulina s-a facut un superb foc
de arti"cii. La 26 octombrie 1897 s-a inaugurat taietura VIII Gorgova-Venico(milele 31.5-37) de catre
Presedintele Consiliului de Ministri Dimitrie Sturza si Ministrul lucrarilor publice Ion Bratianu. La
12 vaporul Orientul se opreste la Ceatalul Sf.Gheorghe, pentru a lua pe puntea sa pe D.Khl
Inginerul Resedinte al Comisiunei prescum si pe DD.Magnussen Inginer-ajutor, Gemmell Inspector-
Mecanic si Henriksen hidrograful Comisiunei.[37]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n37) Dupa inaugurarea noii
taieturi, invitatii se deplaseaza la Sulina unde viziteaza atelierele C.E.D.
In data de 19-20 octombrie 1902 s-a inaugurat ultima taietura, bucla superioara a marelui M. Regele
Carol nu a putut veni, din cauza unei vizite in Bulgaria, dar a venit principele mostenitor Ferdinand
cu principesa Maria, impreuna cu tot Consiliul de Ministri. Ei au sosit cu pachebotul Principesa
Maria, urmat de vasele Orient si Carolus Primus. Aici, vasul in marsul sau a rupt o panglica legata
intre cele doua maluri, iar momentul a fost salutat cu salve de tun. Dupa 25 de ani de la vizitarea
pentru prima oara a Tulcei, in 1904, regale Carol I face o noua vizita pe Dunare, de la Galati la
Sulina. Acum este insotit de Principele Ferdinant cu copiii sai.De la Tulcea pana la Sulina pe ambele
maluri ale Dunarii, yahtul regal a fost salutat de locuitorii satelor vecine, care se a!au in numar
mare, mai ales in fata satelor noi. Dinaintea o"ciului telegra"c de la Cetal(Principele Carol),
suveranii au fost intampinati de d.Martilian, sub-prefectul plasii Tulcea, in fruntea autoritatilor din
imprejurimi, a locuitorilor si a elevilor. Atat o"ciul C.E.D. cat si celelalte locuinte erau frumos
decorate si pe toata intinderea satului erau ghirlande de verdeata insirate pe stalpi, in varful carora
falfaia majestos mandrul tricolor. Suveranii in special M.S.Regina, a stat tot timpul pe coverta de
unde multumea prin !uturari de batista la manifestatiunile de dragoste ale poporului.[38]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n38)Acum Principele Carol in
varsta de numai 9 ani, isi vede pentru prima oara satul care ii purta numele.
Principele Ferdinand si principesa Maria au revenit la Sulina in 10 mai 1906 cu prilejul

aniversarii a cincizeci de ani de cand s-a in"intat Comisia Europeana a Dunarii.
In 1911, Regele Carol insotit de Principele Ferdinant si Principele Carol viziteaza din nou
Delta Dunarii pe ruta Macin-Isaccea-Tulcea-Ceatal-Sf.Gheorghe-Ceatal-Sulina. Inainte de a pleca
spre Sulina yahtul Stefan cel Mare s-a oprit la Ceatal unde suita regala a innoptat pe vas.Toate satele
pana la Sulina, insirate pe malul Dunarei, pavoazate si locuitorii aclamau cu entuziasm pe Suverani.
Corurile scolare intonau Imnul Regal. Timpul "ind splendid, contribuia in mare masura la buna
dispozitie a Augustilor excursionisti, care pe tot drumul au salutat si multumit populatiunei pentru
devotement exprimat si cu aceasta ocazie.[39]
Dupa regularizarea canalului si barii Sulina numarul accidentelor vaselor pe Dunare a scazut
constant. Astfel, arata situatia pana in 1914:[40]
PERIOADA GURA MEDIA PE AN BRATUL MEDIA PE AN

DAUNARII SULINA
1871-1875 20 4 137 27.4
1876-1880 15 3 104 20.8
1881-1885 6 1.2 13 2.6
1886-1890 6 1.2 5 1
1891-1895 5 1 19 3.8
1986-1900 18 3.6 42 8.4
1901-1905 11 2.2 44 8.8
1906-1910 21 4.2 34 6.8
1911-1914 9 2.2 24 6
TOTAL 101 2.3 422 9.6
O data cu lucrarile de pe Dunare a crescut tonajul navelor care circulau, dar a scazut numarul
vaselor. Acest lucru se poate vedea clar in tabelul de mai jos:[41]
PERIOADA NUMARUL TONAJUL TONAJUL

VASELOR VASELOR MEDIU
1856-1860 2570 375470 146
1861-1865 3064 489649 160
1866-1870 2564 548104 214
1871-1875 1951 523585 268
1876-1880 1668 617712 370
1881-1885 1485 816293 550
1886-1890 1696 1284534 757
1891-1895 1677 1599857 954
1986-1900 1323 1398387 1057
1901-1905 1304 1881857 1443
1906-1910 1171 1967585 1680
1911-1914 1049 1901516 1813
Totalul cheltuielilor in cincizeci de ani de Comisie Europeana (1856-1907) a fost de 48.712.486 lei si a
fost repartizat astfel:
13.9%-Studii, santier constructii
6.57%-Directiune
25, 21%-Lucrarile la gurile Dunarii
47.51%-Lucrari in !uviu
2.89%-Geamandure
4.63%-Diferite cheltuieli
8. SITUATIA DUNARII IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL
Pana la inceperea primului razboi mondial, C.E.D. efectuase ample lucrari de amenajare si
semnalizare prin balizare a canalului Sulina. Acum s-a realizat si primul far de la Tulcea, singurul pe
Dunarea maritima, in afara de cel de la Sulina. Datorita depunerilor bancurilor de nisip se faceau
dese dragaje in mai multe puncte, inclusiv la Ceatalul Sfantul Gheorghe. In aceasta perioada se
putea circula pe canalul Sulina cu vase pana la 12000 tone si un pescaj de 6 metri. Acum, au aparut si
ideile inginerului Anghel Saligny i profesorului G. Ionescu-Siseti, de a se face ample indiguiri
pentru a folosi pamantul pentru agricultura si piscicultura si care afectau si Dunarea maritima.
Cel care s-a opus vehement acestei idei, a fost
marele biolog Grigore Antipa. Statul roman nu a executat lucrari pe Dunarea maritima deoarece era
de competenta C.E.D., dar s-a ingrijit de navigabilitatea din rada porturilor dunarene prin Serviciul
Hidraulic. Un alt lucru important care s-a intamplat in aceasta perioada, este ca C.E.D. a actionat in
directia brevetarii pilotilor de la bara si a celor !uviali, rezultatul "ind ca in perioada interbelica nu
s-a ajuns niciodata la esuarea unei nave pe senalul bratului sau gurii Sulina, care sa duca la blocarea
circulatiei. Pe parcursul primului razboi mondial nu s-au putut realiza de catre Comisie lucrari de
dragare pentru intretinerea canalului si barii Sulina. Cu toate ca, Delta Dunarii nu a fost ocupata de
Puterile Centrale, lucrarile au fost intrerupte din lipsa personalului, care era in mare parte
concentrat, si al lipsei carbunelui si pieselor de schimb. Sediul C.E.D. din Galati unde se instalase
cartierul general al unui corp de armata rus, va " bombardat de inamici la 10 octombrie 1917
distrugandu-se biblioteca si arhiva Comisiunii[42]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n42). Acum abia reuseau sa
intre nave cu o capacitate de 6000 tone, fata de 12000 tone cat era inainte de inceperea con!agratiei.
Dupa primul razboi mondial, situatia circulatiei pe Dunare devenise critica. C.E.D. nu mai
efectuase lucrarile necesare. In 1921 C.E.D. ia hotararea ca in termen de patru ani sa prelungeasca
digurile lui Hartley de la Sulina si sa se efectueze dragaje sustinute. In acest sens s-au cumparat inca
doua drage de mare putere, iar digurile au fost prelungite cu inca 1981 metri. Inginerul sef al
C.E.D. de atunci, E.T.Ward, a sustinut ca la Ceatalul Sfantul Gheorghe sa se efectueze lucrari pentru a
dirija o parte din aluviuni spre Sfantul Gheorghe pentru a impiedica depunerea lor pe canalul
Sulina. El propunea construirea unui epiu sau a unui sistem de ecluze.La 18 mai 1820, C.E.D. isi
relua activitatea dupa razboi printr-o sesiune plenara. Delegatul Angliei in calitate de presedinte a
prezentat situatia dezastruoasa provocata de razboi lucrarilor intreprinse de C.E.D. Incepand cu
1920 sunt reluate dragajele, activitatea de balizaj, refacerea farurilor de la Insula Serpilor, refacerea
cladirilor din Tulcea si Sulina, reconstructia materialului plutitor[43]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n43). C.E.D. dispunea in anul
1925 de sase dragi-Sulina, Percy Sanderson, Sir Charles Hartley, Delta, Karl Khl si Dimitrie Sturdza,
care, lucrand simultan, au putut deschide un nou senal la gura Sulina la 25 iulie 1925, cu consecinte
bene"ce pentru accesul navelor pe !uviu.
9. SITUATIA DUNARII IN CEL DE-AL II-LEA RAZBOI MONDIAL
Comertul pe Dunare, in aceasta perioada, a fost in!uentat de interesele politice, in special ale
Germaniei. Aceasta urmarea inca dinainte de inceperea razboiului, sa-si exercite in!uenta aici
pentru ca gurile Dunarii erau un punct strategic foarte important in tentativa lor de expansiune.
Dupa 1933, Germania a facut o cerere guvernului Romaniei de primire cu drepturi depline in C.E.D.
Acum, s-a pus problema, daca mai era sau nu viabila mentinerea Comisiei. In 1938 Romania a
cerut mentinerea C.E.D., dupa ce vreme de aproape doua decenii, luptase pentru des"intarea ei. Din
analiza faptelor, rezulta ca hotararea luata a corespuns in acel moment intereselor generale ale tarii,
problema Dunarii "ind subordonata unor chestiuni de importanta capitala pentru stat dintre care
cea mai importanta a fost aceea a pastrarii integritatii Romaniei, a gasirii unor formule care sa
incetineze, daca sa nu bareze expansiunea Reichului spre SE-ul Europei, spre Dunare si Marea
Neagra[44] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n44). La inceputul
anului 1938, intentiile revizioniste ale Germaniei includeau si dreptul de jurisdictie asupra
sectorului maritim al Dunrii. Inc de la 14 noiembrie 1936, statul german a denuntat unilateral
regimul international al !uviilor, inscris in tratatele de la Versailles, si a hotrat s dispun conform
propriilor interese de portiunea acelor ci navigabile, declarate internationale, dar care, se a!au pe
teritoriul su.[45] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n45)Dupa
numeroase campanii de presa, care re!ectau interesele politice si economice ale autoritatilor de la
Bucuresti si prin care se cereau recuperarea suveranitii naionale si implicit, accesul la taxele
stranse de Comisie, in 18 august (http://ro.wikipedia.org/wiki/18_august) 1938
(http://ro.wikipedia.org/wiki/1938) s-a ajuns la Aranjamentul de la Sinaia, prin care s-au micsorat la
minim organismului internaional al C.E.D. si s-a in"intat, in schimb, Administraia Dunrii de
Jos, organism a!at sub controlul Guvernului Romniei. Acum, s-au ridicat voci, care au cerut
inceperea unor lucrari pentru amenajarea bratului Sfantul Gheorghe, deoarece conform predictiilor
lui Hartley, bratul Sulina era doar de provizorat, el trebuind sa sa se colmateze in 50 de ani datorita
curentilor marini. Tratatul de la Sinaia din 18 august 1938 a modi"cat statutul C.E.D. si a
recunoscut suveranitatea Romaniei asupra zonei maritime a !uviului, iar la 1 martie 1939 s-a
recunoscut prin Tratatul de la Bucuresti dreptul Germaniei de a face parte din C.E.D. Acum
competentele Comisiei erau reduse la minim, practic ea nu mai avea dreptul sa ia nici o decizie
majora privind !uviul si gurile Dunarii. Ulterior, la 17 mai 1939, a avut loc ceremonia ridicarii
pavilionului romanesc la Sulina in locul pavilionului Comisiei. Pana la intrarea Romaniei in razboi
s-a dispus de catre statul roman a se face o serie de reglementari pe Dunare, de a se evita con!icte
intre navele Axei si Puterilor Centrale. Astfel, s-a reglementat ca pe canal sa nu se intalneasca nave
din tabere opuse pentru a nu se ataca si bloca in acest fel Dunarea, prin scufundarea
navelor. O data cu intrarea Romaniei in razboi de partea
Germaniei, comertul international liber prin gurile Dunarii s-a stopat. Acest lucru s-a intamplat
pana la sfarsitul anului 1941. O data cu intrarea in razboi a Romaniei, Delta Dunarii si bratele sale
erau aparate de detasamentul naval Sulina, care era impartit in trei detasamente mai mici-Sulina,
Periprava si Chilia Veche, la care se adauga si sectorul navelor de patrulare. In zona Dunarii, fortele
armate sovietice erau net superioare celor romane ca numar de vase si avioane de lupta. Primele
con!icte armate pe Dunare s-au desfasurat in zona Chilia, care era un punct strategic. In urma
confruntarilor, rusii au reusit sa inainteze prin Chilia spre Pardina, unitatile romanesti reusind sa se
replieze la Mila 23. Infrangerea Batalionului 15 Infanterie Marin la Chilia Veche nu s-a
transformat intr-un dezastru militar, deoarece fortele romanesti au rezistat la grindul Stipoc si la sud
de Casla, reusind, astfel, s stopeze atingerea canalului Sulina de ctre sovietici. La acest
efort militar a contribuit trimiterea unei companii de infanterie intrit cu artilerie antitanc in
regiunea Carmen Sylva(Crisan), apartinand Diviziei a X-a Infanterie, la ordinul generalului
Antonescu, a!at in acele momente grele in portul Tulcea[46]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n46). Cu toate ca orasul Sulina,
a mai fost bombardat de sovietici, la 20 iulie 1941 armata rusa se retrage din zona Dunarii pentru a
nu " incercuita. Pe bratul Sulina aviatia sovietica a scufundat unele nave, in special comerciale, dar
nici una pe teritoriul satelor noastre. La 22 august 1942, se inspecteaza bratul Sulina pentru a se
face un raport asupra navigabilitatii si se recomanda repararea sau reinstalarea corecta a catargelor
de semnalizare de la statiunile:Carmen Sylva, Gorgova si Ceatal Sfantul Gheorghe. In ianuarie 1942,
s-a in"intat o sectie de contrasabotaj pe Dunare pentru a evita blocarea acesteia de catre puterile
Centrale. Dupa intoarcerea armelor localitatea si canalul Sulina, ocupate de germani, au fost
supuse zilnic unor bombardamente masive din partea aviatiei sovietice, intre 19 si 25 august 1944,
atacuri aeriene ce au provocat pierderi importante !otilei germane, precum si incendierea
intregului palat al Comisiei Europene a Dunrii.[47]
("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n47)In aceasta perioada 60% din
cladirile orasului au fost distruse.
In privinta Comisiei Europene a Dunrii, in timpul rzboiului, desi a fost deposedat de toate
competentele sale, a continuat s activeze in limite minime prin secretariatul general, iar
rigurozitatea impmantenit la nivelul institutiilor Comisiei a fost mostenit de autorittile romane.
De fapt, desi Germania a dorit lichidarea ei, autorittile de la Bucuresti au considerat c
suveranitatea statului roman asupra gurilor Dunrii este mai bine respectat in conditiile implicrii
unui consortiu de state decat in cazul in care Romania ar trebui s fac fat pretentiilor hegemonice
ale unei tari. Din pcate, logica romaneasc a fost demonstrat mai trziu de ctre Uniunea
Sovietic, care, prin Acordul de la Belgrad din 1948, a des"intat Comisia European si a ndeprtat
potentialii rivali (Marea Britanie, Statele Unite, Franta). Din acest moment, o"cial, asistm la
sovietizarea Dunrii[48] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n48)
MOTOC CORNELIU
cornel.motoc@gmail.com
[1] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref1)Dimitrie Nenitescu,

Dunarea in dreptul international public, Tipogra"a lucratorilor asociati Marinescu si Serban,
Bucuresi, 1903, p.43
[2] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref2)Constantin Ardeleanu,

Gurile Dunarii-o problema europeana, Braila, 2012, p.134

Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Editura Istros, Braila, 2004, p. 734
[4] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref4)Daniela Busa, Calatori

straini in tarile romane in secolul al XIX-lea, Bucuresti 2010, p.253
[5]
(le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_ftnref5)Constantin
Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice la
gurile Dunarii, p.42
[6] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref6)Mihail Sturdza, (1794

(http://ro.wikipedia.org/wiki/1794)-1884 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1884)) a fost domnitor
al Moldovei (http://ro.wikipedia.org/wiki/Moldova) intre1834 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1834)-1849
(http://ro.wikipedia.org/wiki/1849).
[7] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref7)Mihail
Kogalniceanu(poate cel mai mare om politic roman) relateaza ca, "ind in varsta de numai 17 ani, a
fost trimis ca membru in delegatia care intampina pe primul principe numit pe viata Mihail Grigore
Sturdza(1834), conform tratatului de la Adrianopol
[8]
(le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_ftnref8)Constantin
Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice la
gurile Dunarii, p.42

Marea Britanie si incercarile de istituire si permanentizare a Comisiei Europene a Dunarii(1855-
1858), p.124
[10] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref10)Petre Covacef,

Cimitirul viu de la Sulina, 2003, p.17
[11] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref11)Kerci este un oras

din Ucraina (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina), "ind situat pe peninsula cu acelasi nume
din Crimeea (http://ro.wikipedia.org/wiki/Crimeea).
[12] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref12)Gheorghe Radu

Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biogra"e a inginerului englez Sir Charles Hartleyparintele Dunarii,
2009, p.28
[13] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref13)Un ordin onori"c

turc stabilit in 1851 de catre Abdul-Mejid, avand forma unui medalion, inconjurat de raze de argint
si sapte semilune. Acesta este adesea conferit strainilor.
[14] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref14)Thomas Abel

Brimage Spratt (18111888) a fost viceamiral in cadrul marinei regale engleze, hidrograf si geolog.

Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biogra"e a inginerului englez Sir Charles Hartley parintele
Dunarii, Constanta, 2009, p.16
[16] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref16)Ibibem. p.17
[17] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref17)Ibidem p.18

Constanta, 2009, p.17
[19] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref19)Mila engleza

(cunoscuta si ca London Mile)-1524 m

2009, p.11
[21] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref21)Ibidem p.22
[22] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref22)Ibidem, p.24
[24] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref24)Creozot:lichid
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=LICHID) uleios
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=ULEIOS), incolor
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=INCOLOR) sau
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=SAU) galbui
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=G%C4%82LBUI), caustic
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CAUSTIC), cu
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CU) miros
(http://www.archeus.ro/lingvistica/Gramatica?query=miros) caracteristic
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=CARACTERISTIC), extras
(http://www.archeus.ro/lingvistica/Gramatica?query=extras) prin
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=PRIN) distilare
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=DISTILARE) din
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=DIN) gudronul
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=GUDRON) de
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=DE) carbune
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=C%C4%82RBUNE), intrebuintat
(http://www.archeus.ro/lingvistica/Gramatica?query=%C3%AEntrebuin%C8%9Bat) in
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=%C3%8EN) industrie
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=INDUSTRIE) (la
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=LA) impregnarea
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=IMPREGNARE) lemnului
(http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=LEMN))
[25] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref25)Gruia Ion,

Activiatatea comisiei Europene a Dunarii intre 1856-1938-Lucrarea de gradul I, 1989, p.31
[26] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref26)Calcul facut prin

utilizarea average earnings index(A.E.I.)
[27] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref27)Acest baraj a fost

construit pe Dunare in 1877 pentru a nu patrunde navele Turcesti pe Dunare sa bombardeze
porturile romanesti. De aici a ramas in toponimia locului in acele vremuri.
[28] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref28)Constantin
Ardeleanu, Gurile Dunarii o problema europeana, 2012, Braila, p.128
[29] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref29)Petre Covacef,

Cimitirul viu de la Sulina, 2003, p.15
[30] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref30)M.D.Ionescu,
Consideratiuni asupra cursului inferior al Dunarii si formarea Deltei, 1904, Constanta, p.290
[31] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref31)Dimitrie Nenitescu,

Dunarea in dreptul international public, Tipogra"a lucratorilor asociati, Bucuresti, 1903, p.217
Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice (1829-1914), Editura Istros, Braila,
2008, p.142-143
[33] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref33)Quoits-joc
traditional englezesc care consta in aruncarea unor cercuri metalice intr-un patrat cu noroi cat mai
aproape de un punct.
[34] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref34)La mijolocul

secolului al XIX-lea "ecare colegiu isi dorea ca regulile dupa care jucau sa "e implementate la scara
larga. Regulamentul adoptat a fost cel al universitatii Cambridge pentru simplitatea lui. In anul 1856
fotbalul avea foarte multi adepti, dar fara sa se impuna un regulament, "ecare universitate avand
regulile ei. In octombrie 1848 la Trinity College din Cambridge s-au stabilit primele reguli printre
care:dimensiunile terenului, durata partiei, lovitura libera si eseul. Ruptura de rugby inca nu se
produsese. Numarul de 11 jucatori fusese propus de colegiul Eton deoarece echipele erau formate
din "ecare camera a internatului care avuea 11 paturi. In 1857 s-a in"intat primul club amator din
lume Shef"eld Club, iar in 1962 primul club profesionist Notts Country. Prima competitie
fotbalistica din lume a fost Cupa Angliei in 1871, iar arbitrul a fost introdus abia in 1873.
[35] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref35)Stefan Stanciu,

Romania si Comisia Europeana a Dunarii. Diplomatie, suveranitate, cooperare internanionala,
Galati, Editura Pax Aura Mundi, 2002, p. 163-164.
[36] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref36)Constantin Stan,

Familia regala si Comisia Europeana a Dunarii la Sfarsitul secolului al XIX-lea, Analele Universittii
Dunrea de Jos Galati, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006, p.134
[37] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref37)Dimitrie Sturza,

Insemnatatea lucrarilor Comisiei Europene dela Gurile Dunarii 1894-1902 in Analele Academiei
Romane, seria II, Tomul XXXV, 1913, p.269
[38] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref38)Revista Dobrogea,

nr.123, 5 mai 1904, p.4
[39] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref39)Revista
Conservatorul Constantei, nr.8, 10 mai 1911, p.4
Ardeleanu, International journal of maritime history, The European Commission of the Danube and
the Results of Its Technical and Administrative Activity on the Safety of Navigation, 1856-1914
(http://www.academia.edu/1016592/The_European_Commission_of_the_Danube_and_the_Results_o
f_Its_Technical_and_Administrative_Activity_on_the_Safety_of_Navigation_1856-1914), 2011, p.89
[42] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref42)Ion Gruia, Dunarea

si tratatele ei internationale in Steaua Dobrogei, nr, 2, 1999, p.4
[44] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref44)Ion Gruia, Dunarea

si tratatele ei internationale in Steaua Dobrogei, nr, 2, 1999, p.7
[45] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref45)Arthur Tulus,

Interese economice si politice la gurile Dunarii intre 1936 si 1940, p. 233
[46] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref46)Idem, Dunarea

maritima in anii celui de-al doilea razboi mondial (1941-1945), p.66
[48] ("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#nref48)Arthur Tulus,

Analele Universitatii Dunrea de Jos Galati, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006, p. 193
Etichete razboiele ruso-turce (https://www.historia.ro/tag/razboiele-ruso-turce)

controlul dunarii (https://www.historia.ro/tag/controlul-dunarii)
(http://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-

(http://twitter.com/intent/tweet?status=https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-

(https://plus.google.com/share?url=https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-

0 comentarii Sorteaz dup Cele mai vechi
Adaug un comentariu...
Pluginul de comentarii Facebook
Multimedia
(https://www.historia.ro/multimedia/foto/deshumarea-lui-andresel-ioan-impuscat-de- (https://www.historia.ro/multimedia/video/si-a-tradat-romania-aliatii-dupa-victoriile
securitate-in-muntii-apuseni) din-1917)
Deshumarea lui Andreel Ioan, mpucat de i-a trdat Romnia aliaii dup victoriile din 1917
Securitate n Munii Apuseni (https://www.historia.ro/multimedia/video/si-a-
(https://www.historia.ro/multimedia/foto/deshumarea- tradat-romania-aliatii-dupa-victoriile-din-1917)
lui-andresel-ioan-impuscat-de-securitate-in-muntii- Share
apuseni)
Share
(https://www.historia.ro/multimedia/video/cat- (https://www.historia.ro/multimedia/foto/ceremonia- (https://www.historia.ro/multimedia/video/secretele-

de-importanta- religioasa-si- bataliei-de-la-
este-victoria-de- Ct de important este victoria reinhumarea- Ceremonia religioas i marasesti) Secretele btliei de la
la-marasti) de la Mrti militarilor- renhumarea militarilor romni Mreti
romani-cazuti-la-
(https://www.historia.ro/multimedia/video/cat- czui la Stalingrad (https://www.historia.ro/multime
stalingrad)
de-importanta-este-victoria-de-la- (https://www.historia.ro/multimedia/foto/ceremonia- bataliei-de-la-marasesti)
marasti) religioasa-si-reinhumarea-militarilor-
Share
Share romani-cazuti-la-stalingrad)
Share (https://www.historia.ro/multimedia/video/secretele-
(https://www.historia.ro/multimedia/video/cat- bataliei-de-la-
de-importanta- marasesti)
(https://www.historia.ro/multimedia/foto/ceremonia-
este-victoria-de- religioasa-si-
la-marasti)
reinhumarea-
militarilor-
romani-cazuti-la-
stalingrad)
(/)
Home (/) Actualitate (/sectiune/actualitate) Revista (/revista) Special (/special)

Arhiva (/arhiva) Timp liber (/sectiune/timp-liber) Travel (/sectiune/travel)
Multimedia (/multimedia)
Urmrete-ne pe: Newsletter

Aboneaz
Aboneaz-te la newsletter! Scrie mai jos adresa de e-mail i apas butonul
"Trimite"
(https://ro-ro.facebook.com/HistoriaRomania)
(https://twitter.com/HistoriaRomania) email
(https://plus.google.com/+historiaromania)
Copierea, multiplicarea, distribuirea, arhivarea sau pastrarea, prin orice mijloace, inclusiv electronice, magnetice sau computerizate, a materialelor si informatiilor existente pe acest site sunt
interzise
Politica de confidenialitate (/info/politica-de-confidentialitate) Contact (/info/contact)
Termeni si condiii (/info/termeni-si-conditii) Redacia (/info/redactia) Publicitate (/info/publicitate)

Abonamente (http://abonamente.adevarul.ro/9_historia) RSS (/rss)
Toate drepturile rezervate Adevarul Holding 2017
(http://www.brat.ro/sati/site/historia-ro/) (http://www.trac.ro/?rid=historiaro)
Acest site foloseste cookies ! Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Mai multe despre cookies aici (https://www.historia.ro/info/politica-de-condentialitate)

Istoria Comisiei Europene A Dunarii

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Originaltitel

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Istoria Comisiei Europene A Dunarii

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

ISTORIA COMISIEI EUROPENE A DUNARII 08/10/2017, 21)48

Historia General ISTORIA COMISIEI EUROPENE A DUNARII

ISTORIA COMISIEI EUROPENE A DUNARII

Autor Motoc Corneliu (/autor/motoc-corneliu) 2398 vizualizri

1.SITUATIA DUNARII DUPA TRATATUL DE LA ADRIANOPOL

Dupa al VI-lea razboi ruso-turc, 1828-1829, se incheie

("le:///C:/Users/CIPRIA~1.PLA/AppData/Local/Temp/C.E.D..docx#_#n1). Nobel pentru Literatur

Viktor Orban, despre

Dezbatere Historia: Un site

A fost decernat Premiul Nobe

SUA i dictaturile din Americ

reglementari se adauga nemultumirile comerciantilor si armatorilor straini, in conditiile in care

2.PREMISELE INFIINTARII COMISIEI EUROPENE A DUNARII

pentru navigatiunea maritima si !uviala, precum si proiectul instructiunilor ce vor trebui sa

1861 3.12 1882 3.96

1862 3.05 1883 4.34

1863 3.35 1884 4.27

1864 3.35 1885 4.72

1865 3.58 1886 4.72

1866 3.43 1887 4.8

1867 3.28 1888 5.1

1868 3.43 1889 5.26

1869 3.73 1890 5.03

1870 3.96 1891 5.18

1871 3.96 1892 5.1

1872 4.11 1893 5.26

1873 3.66 1894 5.26

1874 4.04 1895 5.1

1875 4.04 1896 5.41

1876 3.27 1897 4.41

1877 RAZBOI 1898 5.33

1878 4.49 1899 5.41

1879 4.04 1900 5.41

1880 3.66 1901 5.48

1881 4.27 1902 5.64

Serviciul de scapare de la inecaciune. In 1857 se in"inteaza un serviciu pentru a veni in ajutor

Serviciul Tehnic. Se ocupa de lucrarile de regularizare a Dunarii si de decolmatare a barei Sulina.

Politia navigatiei. Comisia supraveghea respectarea regulamentelor prin intermediul inspectorului

La 18 august 1938 a fost semnat Aranjamentul de la Sinaia in urma caruia majoritatea

Regulamentele de navigatie si sistemul de taxare al C.E.D. au fost preluate si de administratia

3. DEZBATERILE PRIVIND ALEGEREA BRATULUI CE URMA A FI REGULARIZAT

grani cu Imperiul Rus.[17]

4. LUCRARILE HIDROTEHNICE DE LA BARA SULINA

5. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE TERITORIUL SATELOR

PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Inainte de inceperea acestor lucrari de intretinere, ghidurile de navigatie si hartile maritime

5.1. TAIETURA II CEATAL SF.GHEORGHE 1880-1882

5.2. TAIETURA IV ARGAGNIS SUPERIOR 1885-1886

5.3.-TAIETURA IX ARGAGNIS 1897-1898

5.4. TAIETURA V ARGAGNIS INFERIOR 1886-1887

5.5.-TAIETURA VI MASURALE 1888-1889

5.6. PRIMA ATESTARE A FOTBALULUI IN ROMANIA

6.LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE BRATUL SULINA

6.1.-TAIETURA I MICUL M 1868-1869

6.2. TAIETURA III PAPADIA 1883-1884

6.3. TAIETURA VII BUCLA INFERIOARA A MARELUI M 1890-1893

6.4.-TAIETURA VIII GORGOVA-VENIKO 1894-1897

6.5.-TAIETURA X BUCLA SUPERIOARA A MARELUI M 1898-1902

7. INAUGURAREA CANALULUI SULINA

Principele Ferdinand si principesa Maria au revenit la Sulina in 10 mai 1906 cu prilejul

PERIOADA GURA MEDIA PE AN BRATUL MEDIA PE AN

1871-1875 20 4 137 27.4

1876-1880 15 3 104 20.8