Sie sind auf Seite 1von 4

Vitamina A

(retinol)

Retinolul, forma dietară a vitaminei A, este o vitamină solubilă în grăsimi si antioxidantă.


Aparține familiei de compuși chimici numită retinoizi.
Vitamina A este o vitamină liposolubilă obţinută din 2 clase de compuşi:
1. vitamina A naturală preformată (retinolul şi compuşii săi, retinil esteri) din
surse animale (lapte și ouă)
2. precursorii de vitamina A(provitamina A), (betacarotenul şi compuşii înrudiţi)
din surse precum plantele (morcovi, spanac).
Din hidroliza retinil esterilor rezultă retinol, iar pro-vitamina A poate fi descompusă
pentru producerea de retinal. Retinal, numit și retinaldehidă, poate fi redus reversibil în
retinol sau poate fi oxidat ireversibil în acid retinoic.
Cei mai activi metabolizatori retinoizi sunt 11-cis-retinal, toți-trans și 9-cis-izomerii
acidului retinoic.
SCURT ISTORIC
În 1913, Elmer McCollum, un biochimist de la Universitatea Wisconsin și colega
lui, Marguerite Davis, au identificat un nutrient solubil în grăsimi în grăsimi de lapte și ulei
de ficat de cod, pe care l-au denumit "fat-man factor A".Munca lor a confirmat-o pe cea a
lui Thomas Osborne și Lafayette Mendel, de la Yale, care au sugerat existența unui nutrient
solubil în grăsimi găsit în lapte, tot în 1913.
Vitamina A a fost pentru prima dată sintetizată în 1947.Prima sinteză completă a
acestui compus a fost găsită de David Adriaan van Dorp și Jozef Ferdinand Arens în 1947.
STRUCTURA
Mulți izomeri geometrici diferiți ai retinolului, retinalului și acidului retinoic pot apărea ca
rezultat al configurației trans sau cis a celor patru legături duble găsite în catena laterală.
Izomerii cis sunt mai puțin stabili și se pot ușor converti în configurația toți-trans (cum
se observă în structura toți-trans-retinol de alături).
Unii izomeri cis sunt găsiți în stare naturală și dețin funcții esențiale. De exemplu,
izomerul 11-cis-retinal este cromoforul rodopsinei. Rodopsina este formată prin legarea
covalentă printr-o bază Schiff a 11-cis-retinal de opsină. Procesul vederii se bazează pe
izomerizarea indusă de lumină a cromoforului din 11-cis în toți-trans, rezultând o schimbare
a fotoreceptorului moleculei.
Multe dintre funcțiile non-vizuale ale vitaminei A sunt mediate de acidul retinoic,
care regulează înfățișarea genelor prin activarea receptorilor acidului retinoic intracelulari.
O formă a acidului retinoic, toți-trans acid retinoic (ATRA), este utilizată în prezent
drept chemoterapie pentru leucemie promielocitică acută, un subtip de leucemie
mielogenoasă acută.

Acid Retinoic

Roluri
 Vedere: mărește acuitatea vizuală pe timp de noapte, îmbunătățește vederea și ajută
în tratamentul multor boli de vedere prin faptul că permite formarea purpurei
ochiului.
 Sistem imunitar: mărește rezistența la infecțiile respiratorii, ajută la funcționarea
normală a sistemului imunitar, scurtează durata de boală.
 Menține sănătatea straturilor superficiale ale țesuturilor și organelor interne,
 Celule epiteliale: contribuie la înlăturarea petelor pigmentare determinate de vârstă,
ajută în tratamentul acneii, al ridurilor superficiale și în afecțiuni ca impetigo,
furunculoză, în arsuri și ulcere deschise — atunci când este folosită în uz extern.
 Crestere: menține procesul de creștere și consolidare a oaselor și starea de sănătate a
pielii, părului, dinților și gingiilor.
 Hematopoeza: Vitamina A poate fi necesară la hematopoeza normală; deficiența
cauzează anormalități în metabolismul fierului

Ingestie alimentară

În timpul procesului de absorbție din intestine, retinolul este reținut de


chilomicroni sub formă de esteri și aceste particule mediază transportul spre ficat.
Hepatocitele păstrează vitamina A ca ester, iar când este nevoie de retinol în alte
țesuturi, este dez-esterificat și eliberat în sânge ca alcool. Retinolul se atașează
apoi de o moleculă de transport, proteină de legătură pentru retinol, pentru drumul
spre țesutul țintă. O proteină de legătură dinăuntrul celulelor, proteină de legătură a
acidului retinoic intracelulară, servește drept depozit și transport al acidului retinoic
în celulă.
Carotenoizii sunt mai bine absorbiți când sunt ingerați în cadrul unei mese cu
multe grăsimi. Pentru a fi eficient absorbită în traiectul digestiv, necesită și prezența
mineralelor. Aceasta lucrează mai bine în prezența următoarelor minerale: calciu,
magneziu, fosfor, seleniu și zinc.
DEFICIENTA DE VITAMINA A
Deficiența de vitamina A este comună în țările în curs de dezvoltare, dar rareori
întâlnită în țările dezvoltate. Aproximativ 250.000 până la 500.000 de copii subnutriți
din țările în curs de dezvoltare orbesc în fiecare an din cauza deficienței de vitamina A.
 Orbirea de noapte este unul dintre primele semne ale deficienței.
 Xeroftalmie și slăbirea vederii pe timp de noapte. Afecțiunile pot fi cauzate de
deficiențe cronice de absorbție a grăsimilor și se întâlnesc cel mai adesea la copiii sub
cinci ani, din cauza cantității insuficiente de vitamina A ingerată. Aceasta contribuie la
orbire prin uscarea corneei și distrugând retina și corneea.
 Diminuează abilitatea de a combate infecțiile.
 Consumul excesiv de alcool distruge vitamina A
 Aport insuficient:
o Exocarență: obiceiuri alimentare dăunătoare, interdicții sau practici religioase,
lipsei alimentelor necesare etc.
o Endocarenta: datorită unor tulburări de absorbție
o Enterocarență: floră intestinală patogenă, tulburări de metabolism, exces
vitaminic neechilibrat, factori genetici
SUPRADOZA DE VITAMINA A
Depășirea timp de luni de zile a unei doze zilnice de 50.000 UI poate determina efecte
toxice la adulți. Peste 18.500 UI zilnic riscă să producă efecte negative la copii.( Pentru
mamele care alăptează, doza zilnică se poate mări cu 2.500 UI în primele șase luni și cu
2.000 UI pentru următoarele șase luni.)
Simptome:
o căderea părului,
o greață, vărsături,
o îngroșarea pielii, erupții cutanate,
o tulburări de vedere,
o osteoporoză,
o menstruații neregulate,
o oboseală, dureri de cap
o mărirea ficatului.
C2
Studiu comparativ intre efectele retinolului si acidului retinoic pe tegument
Dupa 4 saptamani de tratament, se observa ca ambele produc modificari la grosimea
tegumentului si reducerea semnificativa a ridurilor faciale dupa 12 saptamani.
Rezultatele acestui studiu demonstrează că aplicarea topică a retinolului afectează în mod
semnificativ atât proprietăți celulare și moleculare ale epidermei și dermei, așa cum se arată
prin biopsie de piele si analize de imagistica neinvaziv. Aceste rezultate au fost confirmate
prin efectul semnificativ anti-îmbătrânire facială observate în studiul clinic de eficacitate a
retinolului.