Rev 1 - 2015.final

VOLUME 15
ISSUE 1
July 2015
www.sportsisocietate.ro
“ALTIUS ACADEMY” FOUNDATION

FACULTY OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS
“ALEXANDRU IOAN CUZA” UNIVERSITY OF IAŞI, ROMANIA
p -ISSN 1582-2168
e –ISSN 2344-3693
_____ Sp Soc Int J Ph Ed Sp 2015 - Volume 15 – Issue 1 ______
EDITORIAL STAFF
EDITOR-IN-CHIEF
Adrian COJOCARIU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports,
ROMANIA, e-mail: cadriano@uaic.ro
DEPUTY EDITORS
Paula DROSESCU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: paula_drosescu@yahoo.com
Beatrice ABALAȘEI, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: beatrice.abalasei@uaic.ro
Oana RUSU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA, e-mail:
broana@uaic.ro
TECHNICAL EDITORS
Alexandru OPREAN, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: alexandruoprean@yahoo.com
Marius NECULĂEȘ, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: neculaes_marius@yahoo.com
Bogdan HAGIU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA, e-
mail: bogdan_hagiu@yahoo.com
Rareș PUNI, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA, e-mail:
punirares@yahoo.com
SECRETARIAT
Alexandru OPREAN, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: alexandruoprean@yahoo.com
Raluca HODORCĂ, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: raluca.hodorca@yahoo.com
Marius NECULĂEȘ, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: neculaes_marius@yahoo.com
Veronica POPESCU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: veronica.popescu@uaic.ro
EDITORIAL BOARD
Bernard MASSIERA, "Sophia Antipolis" University of Nice, FRANCE
Diethelm BLECKING, "Albert Ludwigs" University, Freiburg, GERMANY
Denis PARISOT, "Sophia Antipolis" University of Nice, FRANCE
Claude SOBRY, University of Lille 2, FRANCE
Marin CHIRAZI, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Chairat CHOOSAKUL, Health and Sport Science Department, Mahasarakham University, THAILAND
Boris RÃȘNEAC, INEFS Chișinău, MOLDAVIAN REPUBLIC
Veronica BĂLTEANU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Tatiana DOBRESCU, “Vasile Alecsandri” University of Bacau, ROMANIA
Ion APOSTOL, "Grigore T. Popa" University of Iași, ROMANIA
Alexandru ACSINTE, “Vasile Alecsandri” University of Bacau, ROMANIA
Doina MÂRZA-DĂNILĂ, “Vasile Alecsandri” University of Bacau, ROMANIA
Cezar HONCERIU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Lucian POPESCU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Iulian DUMITRU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
PUBLISHER/EDITORIAL OFFICE
Faculty of of Physical Education and Sports, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi
Str. Toma Cozma 3, 700554 Iaşi – ROMANIA
Phone: 0040 232 20 12 91
Fax: 0040 232 20 11 26
E-mail: cadriano@uaic.ro
Printed in 150 copies
Printed on Acid-Free Paper
www.sportsisocietate.ro
2
ORIGINAL ARTICLES / ARTICOLE DE CERCETARE

SPECIFICITY AND CONTRIBUTORY ESSENCE OF THE STAGED
DEVELOPMENT OF COMPETENCES OF DIDACTIC PLANNING OF THE
FUTURE TEACHERS OF PHYSICAL EDUCATION
Branişte Gh.1
1
State University of Physical Education and Sport, Faculty of Pedagogy, str. Andrei Doga, 22 Chisinau,
Moldova, Tel. (+373) 69882548.
E-mail: braniste_gheorghe@mail.ru
ABSTRACT
The analysis and generalization of the information in the specialized literature, of the "TMPE" (Theory and
Methodology of Physical Education) curricula and the "Teaching Practice" for the faculties of physical education and
sports, as well as the results of the public opinion survey conducted allowed us to elaborate the structure of the
experimental curriculum of development of the competences of didactic planning within the "Didactic planning within
school physical education" optional course.
Keywords: pedagogical planning, integrative competences, educational concept, didactic activity.
INTRODUCTION
The analysis and generalization of the theory and practice of professional university education in the
field of physical education demonstrates that the existing process of pedagogical professional development
of future specialists of physical education does not realize to the full extent the systemic orientation towards
working activities, towards acknowledged professional motivation, where the orientation towards result
prevails, but not towards the interaction between the participants of the pedagogical process, the qualitative
analysis of the results of this activity is missing. In this regard, it was necessary to review the means to be
used in the training of future teachers of physical education for the teaching activity. One of these means, as
stated by many authors [1,2,3,4,5,9,11] can serve the activity of didactic planning and its pedagogical skills.
The professional development of future specialists of physical education must have a strong link
between the general core of knowledge based on the specific of the higher education institution and the
differentiation and individualization of the instructional-educational process [5, 6].
METHODS
The aware professional activity of the teacher, according to О. А. Абдулина, [7,8], S. Danail [3,4] is
the action of planning the forecast activity based on the awareness of the purpose and processes of
performing it, of the choice of principles in elaborating these processes. The professional activity of a teacher
may be manifested as reproductive, reproductive-creative, creative-reproductive and creative levels, in the
process of which all its objectives are achieved. The didactic activity of a teacher of physical education is
performed through a set of actions carried out concomitantly while taking into account the specificity of the
relations having the subject-object-subject character. The analysis and generalization of the information in
the specialized literature, of the "TMPE" (Theory and Methodology of Physical Education) curricula and the
"Teaching Practice" for the faculties of physical education and sports, as well as the results of the public
opinion survey conducted allowed us to elaborate the structure of the experimental curriculum of
development of the competences of didactic planning within the "Didactic planning within school physical
education" optional course.
Based on the above arguments within the experimental investigation of this research the curriculum
of the "Didactic planning within school physical education" optional course was developed in the system of
lessons predestined for "Teaching Practice", which has as methodical orientation the development of the
competences of didactic planning of the students in the 3rd - 4th years of study for the didactic activity.
The results of the analysis of the curricula of the faculties of physical education and sports, of the
public opinion survey conducted with teachers from different educational courses and with the students,
allowed us to determine the optimal calendar time for the implementation of the experimental curriculum in
the educational process – the 6th and 7th semesters of study.
3
This period of study is the fundamental basis for the professional-pedagogical training of students,
where the competences of pedagogical planning of the teacher of physical education are developed. The
proposed course refers to the vast possibilities of intensive training of future teachers of physical education
regarding the development of the competences of didactic planning by improving – adjusting the didactic
planning process, which corresponds to the integrity and continuity of the current process of study.
For clear presentation of the concept which must become the methodological-constructive basis of
the program of development of the competences of didactic planning of future teachers of physical
education, we have developed and applied "The general educational concept of the physical education
instruction": Fig. 1
EDUCATIONAL PROCESS
Educational and Learning Training Education

didactical categories
Methodic Laboratory Independent

System of lessons lectures seminars practice
Skills, Values, attitudes,

Formations Knowledge qualities
abilities
Sub-competences Cognitive Operational Attitudinal
INTEGRATIVE COMPETENCES
Fig. 1. General concept of physical education instruction oriented towards the development of
the basic categorical didactic competences
Thus, the curriculum of development of competences, based on this construct refers to three stages,
in which the first stage refers to [1,2,6] (fig. 2):
1. "Formations" (knowledge, skills and abilities, values, attitudes, qualities), as an initial
baseline for the development of the related general competences.
2. (Cognitive, attitudinal operational) "competences", which ensure the performance of some or
more actions.
3. "Integrative competences" – as a universal and multifunctional formation, which ensures the
performance of an integrative activity.
Therefore, the experimental curriculum of development of the competences of didactic planning
provides 3 stages of development of knowledge, skills and abilities of didactic planning:
1. General training stage.
2. Specialized training stage.
3. Training stage under natural conditions
The general training stage aims at developing general professional-pedagogical competences from
the theoretical and methodical points of view. As a result, at this stage, the student must obtain theoretical
knowledge and methodological skills of planning, design and description of didactic situations related to
professional-pedagogical training of future teachers of physical education.
The specialized training stage aims at developing, within the integrative educational system of
lessons, knowledge and skills of formulation, training, analysis and correction of the components of the
didactic planning activity.
In another train of thoughts, the objective of this stage is the special theoretical, methodological and
practical training of students - future specialists in the field in terms of audience, by performing the following
4
types of lessons: lectures (theoretical knowledge), methodical lessons (theoretical and methodological
knowledge), practical lessons (related to the modelling of stages and of the entire lesson), laboratory lessons
(refer to planning and modelling of didactic situations at any stage and during the entire lesson), optional
lessons (designed to improve special knowledge and skills), independent lessons (aim at removing some gaps
from the professional-special training and at improving the knowledge and skills related to the selected
profile), record lessons (related to the assessment and evaluation of the level of knowledge and skills already
acquired).
The stage contributing to further development of the competences of didactic planning – special
training stage under natural conditions (within pedagogical practice), refers to the development of the
competences of didactic planning and their application in the "Physical education lesson" pedagogical
system.
1. Stage of theoretical training

Development of theoretical knowledge
Humanistic Medico-biological Special profile
"Didactic planning within school physical education"

optional course
Integrative pedagogical system of lessons
Lectures Independent Seminars Testing lessons
Theoretical Additional Scientific Evaluation,

knowledge information knowledge appreciatio
n
2. Stage of practical training
Development of knowledge, skills and attitudes of didactic
planning
Practical lessons Independent lessons
3. Stage of instructive pedagogical practice

Development of integrative competences of the
activity of didactical planning
Methodical Laboratory Practical- Independent

pedagogical
Examination of Planning and Modeling of Planning and modeling
the stereotyped modeling of didactical situations of operations, acts. Self-
didactical didactical and reproduction of evaluation
activities situations and texts texts
Fig. 2. Structure of the staged training of the students of the faculties of physical education and
sports for the development of the competences of didactic planning
The curriculum of staged training for the didactic planning activity covers the following
compartments of the "Didactic planning within school physical education" optional course: the concept of
didactic planning, the determination of operational objectives which allow the development of sub-
competences, processing and structuring of the scientific content, the elaboration of the didactic strategy, the
elaboration of the processual structure of the lesson, school performance, evaluation, self-control and self-
evaluation of the competences of pupils, etc. These compartments are designed to achieve their topics during
the lessons planned in the curriculum of the "Didactic planning within school physical education" optional
course in compliance with its specific structures and technologies.
5
The curriculum of the optional course provides 24 lectures, 6 seminars, 18 optional lessons and 8
independent lessons. In total, the curriculum includes 68 lessons, out of which 60 lessons are assigned for all
the variety of lessons except the 8 independent lessons (Tab. 1).
The topic plan of the optional course, shown in Table 1, contains 8 general topics.
Table 1. The curriculum of the "Didactic planning within school physical education" optional
course
Nr. Number of lessons
Independent
The basic content of the course
Seminars
Optional
Lectures
lessons
lessons
(general topics)
Total
1 The concept of competence 2 2 2 - 6
2 Classification of the lesson or of the didactic activity under the
2 1 1 1 5
system of lessons or the topic plan
3 Didactic planning 4 3 3 2 12
4 Establishment of the operational objectives that allow the
2 2 2 - 6
development of sub-competences
5 Processing and structuring of the scientific content 2 2 2 1 7
6 Elaboration of the didactic strategy 4 2 2 2 10
7 Establishment of the processual structure of the lesson 4 4 4 - 12
8 Awareness and evaluation of school performance;
establishment of the testing and evaluation methods used by the
4 2 2 2 10
teacher; establishment of the self-testing and self-evaluation
methods used by the pupils
Total: 24 18 18 8 68
After analysing the curricula of the faculties of physical education and sports, the period with the
best impact of the experimental curriculum implementation in the educational process was established. We
considered that this optimal period may be the 6th - 7th semesters, as argument being the following set of
factors:
1. For most specialized practical disciplines the 6th - 7th semesters constitute the period of
organization and performance of the teaching practice in the field of the "School physical education lesson."
2. During this period, the planning and modelling of the school "Physical education" lesson takes
place.
3. Teaching practice in the 3rd year of study provides the organization and performance of the
gymnastics compartment from the curriculum of physical education lessons in school.
4. In this semester, the interest of students about everything related to the instruction process in
schools raises, specifically the teacher’s work with the pupils during the physical education lesson.
RESULTS
During the 2011-2012 year of study (6th - 7th semesters), the instructional-educational process with
the students of the Pedagogical Faculty within the integrative-pedagogical system of lessons of the "Didactic
planning within school physical education" optional course (68 lessons) and of the methodological
elaborations was carried out. The lessons were attended by 23 students (experimental group), who chose this
course as an optional discipline. The other students - 23 constituted the control group.
Within this approach, we set the concrete objectives presented to the students-practitioners from the
faculties of physical education and sports, which differ from the instructional objectives of the university
educational process. At the finalizing stage of the training pedagogical experiment, the following objectives
were achieved:
1. The level of didactic training of the students-practitioners for the instructional-educational
activities in the system of physical education lessons, conducted with the pupils in the first week of practice,
was determined.
2. The correction pedagogical activities were determined in order to influence selectively the
development of a group of competences of the students for the didactic planning activity.
6
3. The level of the competences of didactic planning of the students from the experimental group
was determined at the final stage of the teaching practice (fourth week).
Methodological lessons were conducted during the teaching practice with the students from the
experimental group, in which the analysis of the didactic activities in the system of physical education
lessons was made. On this basis the task for the independent instructional activities was elaborated, which
intended to eliminate the disadvantages of the didactic planning activity. In general, these disadvantages
were related to the proper construction of planning, of the didactic plans for the lessons from the curriculum.
The use of tasks for a specific purpose during the lessons contributed to the conscious planning and
their best combination within the lesson depending on the objectives.
At this stage, during the methodical meetings, the correction of the shortcomings and disadvantages
of the results of the independent activities was made. Planning and modelling which were carried out in a
fixed form - lecture notes, which, subsequently contributed to the indicative development of the competences
of didactic planning in terms of their modelling (practical realization).
The evaluative data obtained at the finalizing stage of the teaching practice and the presentation of
work documentation of the students from the experimental and control groups allow us to mention veridical
statistical differences (P <0.001; P <0.01) between the examined groups (tab. 2). In this sense, the index of
the experimental group in all parameters is higher than the index of the control group.
Table 2. Statistical data of the evaluation of the students from the experimental and control
groups at the final stage of the training pedagogical experiment (conducted)
Nr. Grupa martor Grupa
d/o Probe de control experim. t P
X m X m
1. Mark for the design competences 7,47±0,23 9,00±0,14 5,67 < 0,001
2. Mark for the planning competences 7,65±0,19 8,90±0,14 5,21 < 0,001
Mark for the competences of
3. 7,91±0,19 8,90±0,14 4,12 < 0,001
performing a testing lesson
4. Mark for the evaluation competences 7,86±0,14 9,05±0,14 5,95 < 0,001
Mark for the competences of planning
5. 7,86±0,19 8,90±0,14 4,33 < 0,001
the educational activity
6. evaluation of the personality of the 7,56±0,23 8,85±0,14 4,78 < 0,001
pupil and of the group
7. 7,82±0,23 9,05±0,09 4,92 < 0,001
physiological evaluation of effort
Mark for the competences of planning
8. 7,95±0,23 8,75±0,14 2,96 < 0,01
the training lesson
9. 7,65±0,19 8,85±0,14 5,00 < 0,001
planning the extra didactic activities
10. 8,13±0,23 9,00±0,14 3,22 < 0,01
professional communication
Mark for the cognitive and
11. 7,56±0,23 8,85±0,09 5,16 < 0,001
operational planning competences
Mark for the aptitudinal competences
12. 7,82±0,23 8,80±0,09 3,92 < 0,001
of completion of the plan
13. Average mark for the practice 7,73±0,19 9,25±0,09 7,24 < 0,001
Mark: Р < 0,05; ≤ 0,01; ≤ 0,001.
t ≥2,00; ≥ 2 ,67; ≥ 3,48.
CONCLUSIONS
The comparative statistical analysis of the experimental data allows us to see that the curriculum of
the "Didactic planning within school physical education" optional course and of the methodological
elaborations of its application is effective and contributes to the development of the competences of didactic
planning at the productive level, productive level with elements of creation (confirmed by "8.8-9" marks) of
the students from the experimental group, when the production with creative elements of the objectives
related to didactic planning and design activities occurs. Also, we note the reproductive level ("7-8" marks)
7
of the students from the control group, when the didactic activities with operational achievement methods,
without creative elements, under standard conditions, are reproduced.
Generalizing those mentioned above, it can be said that the curriculum of the methodological
elaborations of the optional course contribute to the development of the competences of didactic planning at
the productive level with creative elements.
REFERENCES
[1] Cartaleanu T, Cosovan O, Etc, Formarea de competenţe prin strategii didactice interactive, C Editura
PRO DIDACTICA, Chişinău, 2008: 204
[2] Ceban V, Danail S, Pregătirea fizică profesional-aplicativă a studentelor la facultăţile pedagogice
universitare: Material didactic CEP USM, Chişinău, 2004: 133
[3] Cerbuşcă P, Managementul formării la elevi a competenţelor cu caracter de integrare în comunitate, în
culegerea tematică „Paradigma managementului educaţional din perspectiva democratizării şi
integrării europene”, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 2006: 80-82
[4] Cojanu F, Studiu privind elaborarea proiectelor didactice de tip curricular în EFS Educaţia prin mişcare şi
kinetoterapia pentru ameliorarea calităţii vieţii: Conf Internaţ Vol I Piteşti, 2006: 169
[5] Cojanu F, Studiu privind optimizarea proiectării unităţii de invăţare în educaţie fizică şi sport Revista
Citius Altius Fortius, nr 4, 2006: 8
[6] Faur M-L, Aftimiciuc O, Danail S, Ritmul activităţii motrice în sistemul pregătirii profesionale
pedagogice a profesorului de educaţie fizică Editura Valinex, Chişinău, 2014: 151
[7] Gönczi-Raicu M, Aftimiciuc O, Danail S, Competenţe de coordonare complexă în cadrul activităţii
didactice integrative a profesorilor de educaţie fizică Editura Valinex, Chişinău, 2014: 160
[8] Hînsa C, Pregătirea profesională a studenţilor facultăţii de educaţie fizică şi sport în baza principiului
concentric modular în cadrul disciplinei „Baschet”: Teza pentru obţinerea titlului de doctor în ştiinţe
pedagogice Chişinău, 2003: 211
[9] Jonnaert Ph, Barrette J, Masciotra D, Yaya M, La competence comme organisateur des programmes de
formation revisitee ou la necessite de passer de se concept a celui de lagir competent IBE Working
Papers on Curriculum Issues, no 4 IBE, Geneva, 2006: 96
[10] Nanu M, Formarea limbajului profesional pentru comunicarea pedagogică la studenţii facultăţilor de
educaţie fizică şi sport: Teza de doctor în ştiinţe pedagogice Chişinău, 2006: 168
[11] Sclifos L, Goraş-Postică V, etc O competenţă-cheie: a învăţa să înveţi Ghid metodologic, Editura PRO
DIDACTICA, Chişinău, 2010: 56
[12] Абдуллина О, А Общепедагогическая подготовка учителя в аспекте высшего педагогического
образования: Для пед спец высш учеб заведений 2-е изд, перераб и доп Москва: Просвещение,
1990: 142
[13] Абдуллина, ОА Личность студента в процессе профессиональной подготовки Высшее
образование в России №3 1993: 165-170
8
SPECIFICUL ŞI ESENŢA CONTRIBUTIVĂ A PROGRAMEI DE FORMARE

PE ETAPE A COMPETENŢELOR DE PROIECTARE DIDACTICĂ LA
VIITORII PROFESORI DE EDUCAŢIE FIZICĂ
Branişte Gh. 1
1
Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport, Chişinău, Republica Moldova, Adresa: Chişinău, Andrei
Doga, 22 Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport
E-mail: braniste_gheorghe@mail.ru
REZUMAT
Analiza şi generalizarea informaţiei din literatura de specialitate, a programelor “TMEF” şi “Practica
pedagogică” pentru facultăţile de educaţie fizică şi sport, precum şi a rezultatelor sondajului sociologic desfăşurat ne-au
permis să elaborăm structura programei experimentale de formare a competenţelor de proiectare didactică în cadrul
cursului opţional “Proiectarea didactică în cadrul educaţiei fizice şcolare”.
CUVINTE CHEIE: proiectare didactică, competenţe integrative, concept educaţional, activitate didactică.
INTRODUCERE
Analiza şi generalizarea teoriei şi practiciii învăţământului universitar profesional din domeniul
culturii fizice demonstrează că procesul actual al pregătirii profesionale pedagogice a viitorilor specialişti de
cultură fizică nu realizează în totalitate orientarea sistemică a acestuia spre activitatea profesională prin
motivaţie profesională conştientizată, direcţionată spre rezultat. Constatăm că lipseşte analiza calitativă a
rezultatelor activităţii date. Aceste lacune conduc la revizuirea mijloacelor care se utilizează în procesul
pregătirii viitorilor profesori de educaţie fizică pentru activitatea didactică. Potrivit autorilor [1,2,3,4,5,9,11]
unul dintre aceste mijloace constituie activitatea de proiectare didactică prin competenţe pedagogice
obţinute de către studenţi.
Pregătirea profesională a viitorului specialist din domeniu, în cazul dat, educaţie fizică, trebuie să
aibă o conexiune cu nucleul general de cunoştinţe bazate pe specificul intuiţiei de învăţămînt superior şi pe
diferenţierea şi individualizarea procesului instructiv – educativ [8, 10].
METODE
În viziunea autorilor О.А. Абдулина, [12, 13], S.Danail [6, 7] activitatea profesională conştientă a
cadrului didactic este acţiunea de proiectare a activităţii prin conştientizarea scopului bazată pe procedee de
realizare şi principii de selecţie. Activitatea profesională a pedagogului se manifestată pe nivele reproductive,
reproductive-creativ, creativ-reproductive şi creative. Procesul dat presupune realizarea tuturor obiectivelor
propuse. Activitatea didactică a profesorului de educaţie fizică este realizată printr-un sistem de acţiuni
exercitate simultan, ţinînd cont de specificul relaţiei subiect-obiect-subiect. Rezultatele analizei şi
generalizării literaturii de specialitate, a programelor specifice teoriei şi metodicii educaţiei fizice şi practicii
pedagogice pentru facultăţile de educaţie fizică şi sport, precum şi rezultatele sondajului sociologic şi a
proiectărilor teoretico-analitice au permis elaborarea programei experimentale de formare a competenţelor de
proiectare didactică în cadrul cursului opţional Proiectarea didactică în cadrul educaţiei fizice şcolare.
Pornind de la afirmaţiile expuse a fost realizată investigaţia experimentală a cercetării date şi
elaborată programa cursului opţional Proiectarea didactică în cadrul educaţiei fizice şcolare în sistemul
orelor destinate practicii pedagogice, ce are ca orientare metodică formarea competenţelor de proiectare
didactică la studenţii anului III-IV.
Rezultatele analizei planurilor de studii din cadrul facultăţilor de educaţie fizică şi sport, sondajul
sociologic desfăşurat cu cadrele didactice de la toate ciclurile de învăţămînt şi cu studenţii, au permis
determinarea timpului optim de desfăşurare în vederea implementării programei experimentale în procesul
instructiv-educativ pentru semestrele VI şi VII de studii.
Perioada dată reprezintă baza fundamentală pentru pregătirea profesional-pedagogică a studenţilor
cînd se realizează formarea competenţelor de proiectare didactică ale profesorului de educaţie fizică.
Cursul propus vizează instruirea intensă a viitorilor profesori de educaţie fizică prin formarea
competenţelor de proiectare didactică prin perfecţionarea – ajustarea procesului de proiectare didactică care
corespunde integrităţii şi continuităţii procesului actual de studii.
Pentru prezentarea clară a conceptului fundametal metodologico-constructiv al programei de formare
a competenţelor de proiectare didactică la viitorii profesori de educaţie fizică, am elaborat şi aplicat
Conceptul general educaţional al învăţămîntului de cultură fizică: (figura 1)
9
PROCES EDUCAŢIONAL
Categoriile didactice educaţionale Învăţare Instruire Educare
Prelegeri Seminare de Practice

Sistem de lecţii Metodice laborator independente
Cunoştinţe
Priceperi, Valori, atitudini,
Formaţiuni deprinderi calităţi
Subcompetenţe Cognitive Operaţionale Atitudinale
COMPETENŢE INTEGRATIVE
Figura 1. Conceptul general al învăţămîntului de cultură fizică orientat spre formarea

competenţelor didactice categoriale fundamentale
În contextul dat, programa de formare a competenţelor este structurată în trei etape. Prima etapă se
referă la (figura 2):
4. Formaţiuni - cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, valori, atitudini, calităţi ca bază iniţială
pentru formarea competenţelor generale.
5. Competenţe cognitive, operaţionale atitudinale care asigură realizarea uneia sau mai multor
acţiuni.
6. Competenţe integrative – o formaţiune universală şi polifuncţională care asigură realizarea
unei activităţi integrative.
În această ordine de idei, programa experimentală de formare a competenţelor de proiectare didactică
prevede 3 etape de formare a cunoştinţelor, priceperilor şi aptitudinilor de proiectare didactică pe care le
nominalizăm:
2. etapa de pregătire generală;
3. etapa de pregătire specializată;
4. etapa de pregătire în condiţii naturale.
Etapa de pregătire generală are ca obiectiv formarea competenţelor şi priceperilor profesional-
pedagogice generale sub aspect teoretic şi metodic. În cadrul acestei etape studentul trebuie să obţină
cunoştinţe teoretice şi priceperi metodice de planificare, proiectare şi descriere a situaţiilor didactice care se
referă la formarea profesional-pedagogică a viitorilor profesori de educaţie fizică.
În cadrul sistemului pedagogic integrativ al lecţiilor, etapa de pregătire specializată este destinată
formării cunoştinţelor şi priceperilor de formulare, de formare, de analiză şi de corectare a componentelor
activităţii de proiectare didactică.
Obiectivul acestei etape este pregătirea teoretică specială metodică şi practică a studenţilor – viitori
specialişti în domeniu, în condiţii de auditoriu prin desfăşurarea următoarelor tipuri de lecţii: prelegeri
(cunoştinţe teoretice), metodice (cunoştinţe teoretico-metodice), practice (modelarea etapelor şi a lecţiei
integral), de laborator (proiectarea şi modelarea situaţiilor didactice în momentul desfăşurării etapelor şi a
lecţiei în întregime), facultative (destinate perfecţionării cunoştinţelor şi priceperilor speciale), independente
(elimină unele lacune în pregătirea profesional-specială şi de perfecţionare a cunoştinţelor şi priceperilor ce
ţin de profilul ales), de evidenţă (aprecierea şi evaluarea nivelului de cunoştinţe şi priceperi deja formate).
10
Figura 2. Structura de pregătire pe etape a studenţilor facultăţilor de educaţie fizică şi sport

pentru formarea competenţelor de proiectare didactică
Etapa ce contribuie la formarea ulterioară a competenţelor de proiectare didactică - etapa de

pregătire specială în condiţii naturale (în cadrul practicii pedagogice) ţine de formarea competenţelor de
proiectare didactică şi aplicarea acestora în sistemul pedagogic Lecţia de educaţie fizică.
Programa de pregătire pe etape pentru activitatea de proiectare didactică vizează următoarele
compartimente ale cursului opţional Proiectarea didactică în cadrul educaţiei fizice şcolare: conceptul de
proiectare didactică, determinarea obiectivelor operaţionale care permit realizarea subcompetenţelor,
prelucrarea şi structurarea conţinutului ştiinţific, elaborarea strategiei didactice, elaborarea structurii
procesuale a lecţiei, randamentul şcolar, evaluarea, autocontrolul şi autoevaluarea competenţelor elevilor etc.
Aceste compartimente au ca scop realizarea tematicii în procesul lecţiilor planificate în programa
cursului opţional Proiectarea didactică în cadrul educaţiei fizice şcolare cu respectarea structurilor specifice
şi a tehnologiilor proprii.
Programa analitică a cursului opţional include 24 de ore-prelegeri, 18 ore de seminar, 18 ore de lecţii
facultative şi 8 ore independente. În total programa este alcătuită din 68 de ore din care 60 de ore sunt
repartizate pentru toate tipurile de lecţii înafară de cele 8 independente (tabelul 1).
Planul tematic al cursului opţional este prezentat în tabelul 1 şi conţine 8 teme generale.
Tabelul 1. Programa tematico-analitică a cursului opţional Proiectarea didactică în cadrul educaţiei

fizice şcolare
Nr. Numărul de ore
d/o
Independe
Facultativ
Seminare
Prelegeri
Conţinutul de bază al cursului

Total
nte
(teme generale)
e
1 Conceptul de competenţă 2 2 2 - 6
2 Încadrarea lecţiei sau a activităţii didactice în sistemul de lecţii
2 1 1 1 5
sau în planul tematic
3 Proiectarea didactică 4 3 3 2 12
11
Nr. Numărul de ore

d/o
Independe
Facultativ
Seminare
Prelegeri
Conţinutul de bază al cursului
Total
nte
(teme generale)
e
4 Stabilirea obiectivelor operaţionale care permit realizarea
2 2 2 - 6
subcompetenţelor
5 Prelucrarea şi structurarea conţinutului ştiinţific. 2 2 2 1 7
6 Elaborarea strategiei didactice 4 2 2 2 10
7 Stabilirea structurii procesuale a lecţiei 4 4 4 - 12
8 Cunoaşterea şi evaluarea randamentului şcolar; stabilirea
modalităţilor de control şi evaluare utilizate de profesor; 4 2 2 2 10
stabilirea modalităţilor de autocontrol şi autoevaluare a elevilor
Total: 24 18 18 8 68
În urma analizei planurilor de studii de la facultăţile de educaţie fizică şi sport a fost stabilită
perioada cu cel mai bun impact de implementare a programei experimentale în procesul de învăţămînt. Am
considerat că această perioadă este semestrul VI-VII. În argumentarea afirmaţiei consemnăm un set de
factori:
1. Semestrul VI-VII reprezintă perioada de organizare şi desfăşurare a practicii pedagogice pentru
majoritatea disciplinelor practice specializate la Lecţia de educaţie fizică şcolară;
2. În această perioadă are loc proiectarea şi modelarea lecţiei şcolare de Educaţie fizică;
3. Practica pedagogică la anul III de studii prevede organizarea şi desfăşurarea compartimentului de
gimnastică din programa lecţiilor de educaţie fizică în şcoală;
4. În semestrul dat creşte interesul studenţilor pentru procesul de instruire în şcoală, pentru
activitatea profesorului cu elevii la lecţia de educaţie fizică.
REZULTATE
În anul de studii 2011-2012 (semestrul VI-VII) procesul instructiv-educativ a fost desfăşurat cu
studenţii Facultăţii de Pedagogie în cadrul sistemului pedagogic integrativ de lecţii al cursului opţional în
baza elaborărilor metodice Proiectarea didactică în cadrul educaţiei fizice şcolare (68 ore). La lecţii au
asistat 23 de studenţi - grupa experiment care au ales acest curs în calitate de disciplină opţională. Alţi 23 de
studenţi au constituit grupa-martor.
Abordând problema dată, am stabilit obiective concrete care sunt înaintate studenţilor-stagiari de la
facultăţile de educaţie fizică şi sport. Menţionăm că obiectivele instructive din cadrul procesului educaţional
universitar diferă de cele formulate în studiul dat. Etapa de finalizare a experimentului pedagogic formativ a
vizat realizarea următoarelor obiective:
1. Determinarea nivelului de pregătire didactică a studenţilor-practicanţi pentru activitatea instructiv-
educativă în sistemul lecţiilor de educaţie fizică desfăşurate cu elevii în prima săptămînă a practicii.
2. Determinarea activităţilor pedagogice de corectare în scopul influenţelor selective privind
formarea la studenţi a unor competenţe pentru activitatea didactică de proiectare.
3. Determinarea nivelului competenţelor de proiectare didactică la studenţii grupei experiment la
etapa finală a practicii pedagogice (săptămînă a IV-a).
În procesul practicii pedagogice cu studenţii grupei experiment au fost desfăşurate lecţii metodice în
cadrul cărora a fost realizată analiza activităţilor didactice în sistemul lecţiilor de educaţie fizică. În baza
acestei analize a fost elaborată sarcina pentru activităţile instructive independente cu scopul lichidării
dezavantajelor în activităţile de proiectare didactică. Aceste dezavantaje se referă la structurarea corectă a
planificării lecţiilor din planul de studii.
Utilizarea sarcinilor cu scop determinat în procesul desfăşurării lecţiilor au contribuit la proiectarea
conştientă şi îmbinarea optimă a acestora în cadrul lecţiei în conformitate cu obiectivele formulate.
La etapa dată, în procesul şedinţelor metodice, au fost rectificate neajunsurile şi dezavantajele
rezultatelor activităţilor independente. Proiectarea şi modelarea care se realizau după o formă fixă –
conspecte, au contrubuit la formarea orientativă a competenţelor de proiectare didactică sub aspectul
modelării acestora (realizarea practică).
Datele evaluative obţinute la etapa de finalizare a practicii pedagogice şi prezentării documentaţiei
de lucru a studenţilor grupei experiment şi martor, permit să menţionăm diferenţe statistice semnificative (P<
12
0,001; P< 0,01) între grupele examinate (tabelul 2). Indicii grupei-experiment la toţi parametrii examinaţi
sunt superiori indicilor grupei-martor.
Tabelul 2. Datele statistice ale evaluării studenţilor grupei martor şi experiment la etapa finală
a experimentului pedagogic formativ
Nr. Grupa martor Grupa
d/o experimentală
Probe de control t P
X m X m
1. Nota pentru competenţele de planificare 7,47±0,23 9,00±0,14 5,67 < 0,001
2. Nota pentru competenţele de proiectare 7,65±0,19 8,90±0,14 5,21 < 0,001
3. Nota pentru competenţele de evaluare 7,91±0,19 8,90±0,14 4,12 < 0,001
Nota pentru competenţele de desfăşurarea
4. 7,86±0,14 9,05±0,14 5,95 < 0,001
lecţiei de control
Nota pentru competenţele de proiectarea a
5. 7,86±0,19 8,90±0,14 4,33 < 0,001
activităţii educative
Nota pentru competenţele de evaluarea a
6. 7,56±0,23 8,85±0,14 4,78 < 0,001
personalităţii elevului şi a colectivului
Nota pentru competenţele de evaluarea
7. 7,82±0,23 9,05±0,09 4,92 < 0,001
fiziologică a efortului
Nota pentru competenţele de proiectarea a
8. 7,95±0,23 8,75±0,14 2,96 < 0,01
lecţiei de antrenament
Nota pentru competenţele de proiectare a
9. 7,65±0,19 8,85±0,14 5,00 < 0,001
activităţilor extradidactice
Nota pentru competenţele de comunicare
10. 8,13±0,23 9,00±0,14 3,22 < 0,01
profesională
Nota pentru competenţele cognitive şi
11. 7,56±0,23 8,85±0,09 5,16 < 0,001
operaţionale de proiectare
Nota pentru competenţele aptitudinale de
12. 7,82±0,23 8,80±0,09 3,92 < 0,001
realizare a proiectului
13. Nota medie la practică 7,73±0,19 9,25±0,09 7,24 < 0,001
Nota medie generală 7,75±0,19 8,88±0,09 5,38 < 0,001
Notă: : Р < 0,05; ≤ 0,01; ≤ 0,001.
t ≥2,00; ≥ 2 ,67; ≥ 3,48.
CONCLUZII
Analiza comparativă statistică a datelor experimentale permit trasarea concluziei că programa
cursului opţional Proiectarea didactică în cadrul educaţiei fizice şcolare şi a elaborărilor metodice de
aplicare a acesteia este eficientă şi contribuie în mod semnificativ la formarea competenţelor de proiectare
didactică la nivel productiv şi productiv cu elemente de creaţie (confirmat prin notele de „8,8 - 9”) la
studenţii grupei-experiment, în procesul de creare a obiectivelor ce ţin de activităţile de planificare şi
proiectare didactică. În acelaşi context trebuie să menţionăm nivelul reproductiv (notele „7-8”) la studenţii
grupei martor, la etapa reactualizării activităţilor didactice cu procedee operative de realizare în condiţii
standard fără elemente de creaţie.
Generalizând cele expuse anterior, afirmăm că programa elaborărilor metodice ale cursului opţional
contribuie substanţial la formarea competenţelor de proiectare didactică la nivel productiv cu elemente de
creaţie.
BIBLIOGRAFIE
[1] Cartaleanu T, Cosovan O, Etc, Formarea de competenţe prin strategii didactice interactive, C Editura
PRO DIDACTICA, Chişinău, 2008: 204
[2] Ceban V, Danail S, Pregătirea fizică profesional-aplicativă a studentelor la facultăţile pedagogice
universitare: Material didactic CEP USM, Chişinău, 2004: 133
[3] Cerbuşcă P, Managementul formării la elevi a competenţelor cu caracter de integrare în comunitate, în
culegerea tematică „Paradigma managementului educaţional din perspectiva democratizării şi
integrării europene”, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 2006: 80-82
[4] Cojanu F, Studiu privind elaborarea proiectelor didactice de tip curricular în EFS Educaţia prin mişcare şi
kinetoterapia pentru ameliorarea calităţii vieţii: Conf Internaţ Vol I Piteşti, 2006: 169
13
[5] Cojanu F, Studiu privind optimizarea proiectării unităţii de invăţare în educaţie fizică şi sport Revista
Citius Altius Fortius, nr 4, 2006: 8
[6] Faur M-L, Aftimiciuc O, Danail S, Ritmul activităţii motrice în sistemul pregătirii profesionale
pedagogice a profesorului de educaţie fizică Editura Valinex, Chişinău, 2014: 151
[7] Gönczi-Raicu M, Aftimiciuc O, Danail S, Competenţe de coordonare complexă în cadrul activităţii
didactice integrative a profesorilor de educaţie fizică Editura Valinex, Chişinău, 2014: 160
[8] Hînsa C, Pregătirea profesională a studenţilor facultăţii de educaţie fizică şi sport în baza principiului
concentric modular în cadrul disciplinei „Baschet”: Teza pentru obţinerea titlului de doctor în ştiinţe
pedagogice Chişinău, 2003: 211
[9] Jonnaert Ph, Barrette J, Masciotra D, Yaya M, La competence comme organisateur des programmes de
formation revisitee ou la necessite de passer de se concept a celui de lagir competent IBE Working
Papers on Curriculum Issues, no 4 IBE, Geneva, 2006: 96
[10] Nanu M, Formarea limbajului profesional pentru comunicarea pedagogică la studenţii facultăţilor de
educaţie fizică şi sport: Teza de doctor în ştiinţe pedagogice Chişinău, 2006: 168
[11] Sclifos L, Goraş-Postică V, etc O competenţă-cheie: a învăţa să înveţi Ghid metodologic, Editura PRO
DIDACTICA, Chişinău, 2010: 56
[12] Абдуллина О, А Общепедагогическая подготовка учителя в аспекте высшего педагогического
образования: Для пед спец высш учеб заведений 2-е изд, перераб и доп Москва: Просвещение,
1990: 142
[13] Абдуллина, ОА Личность студента в процессе профессиональной подготовки Высшее
образование в России №3 1993: 165-170
14
ANALYZING THE CORRELATION BETWEEN DEALING WITH STRESS

AND SELF-ESTEEM OF THE PARTICIPANT WHO ARE 25 YEARS OLD
AND YOUNGER
Erdogan, B. S.1, Sahın, A.1, Aldemır, GY2, Eravsar, H3, Bıngol, E4, Fılız, K5, Şahan, H3, Yıldız M3
1
MAEU(Burdur,Turkey), 2MU(Istanbul,Turkey), 3AÜ(Antalya,Trkey), 4MSKÜ(Muğla,Turkey),
5
GÜ(Ankara,Turkey)
E-mail: trmustafayildiz@gmailcom
ABSTRACT
The aim of the study is to investigate the correlation between the attitudes of young people who do sports and
their self-esteem. The research group included 83 men and 117 women ( X age=21,49 + 1,659), as a total 200, who
make exercises at least 1 year in special gym center in Antalya and Konya . Self-esteem scale developed by Arıcak [2]
and Dealing with Stress Scales developed by Özbay [20] were used to reach the aim of the study. Meaningfulness was
acquired as P<0,05 by using Kolmogorov-Smirnov test, t testand Pearson Correlation while commenting on the data.
SPSS (Statistical package for social sciences) programme was used to evaluate the data. At the end of the research
meaningful and direct correlation was acquired .01 (P<0,01) between sub dimensions active planning of dealing with
stress and value of ego (r=497), self- confident (r=577), depressive emotion (r=531), self-sufficiency (r=572), succsess
and productivity (r=476). As a general result different attitudes to cope with the stress were seen in the youth
participants because of their gender’s characteristics and it was thought that the correlation between those attitudes and
their self -esteem was at the medium and higher-up level. Exercise helps people maintaining their social lives make
them develop their levels to deal with the stress. When the other researches were examined in the literature, the results
were parallel with each other.Yeltepe and Yargıç [30].
KEYWORDS: stress, atitude, ego
INTRODUCTION
As a main issue recently researched by many researchers, stress has been dealt with psychologically,
sociologically, medically [3, 9]. Stress is defined differently by people working in different areas. Stress is a
power which causes sadness, tension, depression and a reaction to the problems which threat people
[24].Generally stress is defined as a physical and socio psychological tension coming out because of
discordance between expectations from the environment, behaviors, talents and skill [14].
According to Lazarus [22], dealing with stress means behavioral and cognitive efforts which limit or
extend the people’s own characteristic to take under control their external or internal demands. Lazarus states
that dealing with stress aims to lessen the effects of problems or the threat and the reactions of dealing with
stress may be dealt in two groups as direct actions and extenuating actions.
Direct actions means dealing with the stress based on problems, being interested in threats which
make the people be stressful or coping with the stress by changing the problems. Extenuating actions are
understood as coping with the stress based on emotions and reducing the effects caused by stressemotionally
or taking the emotions under control. Because of that reason people have tendency to cope with the stress
based on the problems when they feel constructive – useful things and to cope with the stress based on the
emotions when they feel that they have to cope with stress [28].
The other definition of dealing with stress is using conscious effort to cope with stress [3]. However
stress gives harm the athletes’ enjoyment, physical energy, their acquisitions and victories. Stress also
decreases the athletes’ self- confidence by making them feel that they aren’t talented. Psychological stress
damages the athletes’ performance and prevents their flow control. Because of that reason we should be
conscious about stress management techniques to help ourselves [1].
The value of ego is one of the factors affecting to cope with stress [5]. The value of ego shows the
emotions related to difference between which characteristics the people are in real and which characteristics
they want to have. As individuals people have opinions about their own values. They have tendency to like
and confirm their own ego definitions [29]. Chrzanowski thinks that the value of ego means that people have
positive opinion about themselves based on evaluation of their talent and power. People’s intelligence,
physical appearance, body structure affect their value of ego[16].
There is a positive correlation between exercise and self-esteem Self- esteem points of people doing
exercise increase [33]. Kulaksızoğlu [17] starts that the people who have better physical appearance have
more value of ego.
15
MATERIAL AND METHOD

83 men and 117 women ( X age=21,49 + 1,659), as a total 200, who make exercises at least 1 year in
special gym center in Antalya and Konya participated to the study. The participants were chosen randomly.
Data Collection Tool. Dealing with Stress Scale (SBTE): Dealing with Stress Scale was used in
the study to decide the participants’ attitude while dealing with stress. Firstly the original of the scale was
applied to the foreign nation students who studied in USA to decide their attitudes to deal with stress. The
scale was adapted by Özbay and Şahin [21]. At the end of the adaptation process 43 of 56 items were
subtitled under 6 categories. “Religious Orientation”, “Needing Foreign Aid”, “Active Planning”, “Escape
Behavior Emotional Actual”, “Escape BehaviorBiochemical and “Acceptance Cognitive Reappraisal” The
scale was designed with likert with 5 . Coping with stress strategies scale adapted by Şahin and Durak [26]
was used as a criterion. The relation between “ Coping with Stress Strategies Scale and Dealing with Stress
Scale was acquired as 0.54 (p<.001) Cronbah Alpha Coefficient of test’s reliability was founded as 0.81.
Self Esteem Scale: Self-esteem scale developed by Arıcak [2] consisted of 32 items identifying the
people’s self-esteem positively or negatively and was prepared as likert with 5. The items 1, 3, 4, 6, 7, 9, 11,
13, 15, 16, 18, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 31 and 32 of the scale were given points inversely. Cronbah Alpha
Coefficient of test’s reliability was founded as 0.90. Pearson Momenter Multiplying Coefficient was
calculated as 0.70 by applying the scale two times after 2 weeks. For the validity of the scale experts were
consulted and %75 of the items was included to the scale which was approved by the experts. Coefficient of
correlation was calculated as 0.69 between the applied scale and Rosenberg self-esteem scale. During the
factor analysis for the construct validity, 5 factors which express %46 of all variance ( self-value, self-
confidence, depressive- affection, self-sufficiency, success and productivity).Cronbah Alpha Coefficient of
test’s reliability was founded as 0.50 and total item correlation changed between 0.07 and 0.54.
Data Analysis. Meaningfulness was taken as P<0,05 by using Kolmogorov-Smirnov test, T test and
Pearson Coreelation. SPSS (Statistical package for social sciences) was used to evaluate the data.
RESULTS
Chart 1: Mean and Comparison of Dealing with Stress Scale’s sub dimension in terms of gender
Standard
Variables Gender N Mean t P
Deviation
Women 117 26,6752 6,61611

Active Planning 2,334 0,020
Men 83 24,5783 5,94717
Women 117 9,5897 2,43945
Needing for foreign aid 3,370 0,001
Men 83 8,5542 1,90156
Women 117 14,1368 5,46920

Religious Orientation 2,136 0,034
Men 83 12,5422 5,00317
Escape Behaviour Women 117 2,7350 3,25469
-3,347 0,001
Abstraction Men 83 4,3494 3,43381
Escape Behaviour Women 117 13,6496 4,38122

2,380 0,018
Isolation
Men 83 12,2289 3,99489
Acceptance Women 117 13,7692 4,38726

0,472 0,617
Cognitive Reappraisal
Men 83 13,5060 3,03786
p<0.05
Mean and Comparison of Dealing with Stress Scale’s sub dimension in terms of gender who are 25
years old and younger and make exercises was seen in the chart 1. When the results were analyzed,
Meaningful differences were acquired in the sub dimensions Active planning, needing foreign aid, religious
orientation, escape behavior –abstraction, escape behavior- isolation (p<0.05). In terms of gender variance
meaningful differences weren’t acquired in
the sub dimension acceptance cognitive reappraisal (p>0.05).
16
Chart 2. Mean of Self Esteem Scale’s Sub dimensions in terms of gender

p<0.05
Standard t P
Variables Gender N Mean
Deviation
Women 117 15,0256 3,67062

Value of Ego 2,492 0,014
men 83 13,8193 2,90141
Women 117 10,5983 2,69757
Self -esteem 1,124 0,262
men 83 10,1566 2,76512
Success and Women 117 12,0940 3,04558
0,916 0,361
Productivity men 83 11,7229 2,65180
Women 117 9,5897 2,43945
Depressive Emotion 3,370 0,001
men 83 8,5542 1,90156
Women 117 10,5983 2,69757
Self sufficiency 1,124 0,262
men 83 10,1566 2,76512
Mean of Self Esteem Scale’s sub dimension in terms of gender who are 25 years old and younger
and make exercises was seen in the chart 2.
When the results were analyzed, Meaningful differences were acquired in the sub dimensions value
of ego and depressive emotion (p<0.05). In terms of gender variance meaningful differences weren’t
acquired in the sub dimension self-esteem, success and productivity and self-sufficiency (p>0.05).
Chart 3: Correlation Between Dealing with Stress andValue of Ego Sub dimensions
Value of Self- Depressive Self Success and
Ego esteem emotion sufficiency Productivity
Active Pearson Correlation 0,497** 0,577** 0,531** 0,572** 0,456**
Planning Sig.(2-tailed) 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
N 200 200 200 200 200
Needing for Pearson Correlation 0,464** 0,373** 0,440** 0,566** 0,369**

Help Sig.(2-tailed) 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
N 200 200 200 200 200
Religious Pearson Correlation 0,464** 0,662** 0,509** 0,666** 0,121
Orientation Sig.(2-tailed) 0,000 0,000 0,000 0,000 0,088
N 200 200 200 200 200
Biochemical Pearson Correlation -0,132** -0,134 -0,279** -0,134 0,032

Sig.(2-tailed) 0,006 0,059 0,000 0,053 0,658
N 200 200 200 200 200
Emotion Pearson Correlation 0,288** 0,59 0,154** 0,059 0,567**
Operational Sig.(2-tailed) 0,000 0,409 0,000 0,403 0,000
N 200 200 200 200 200
Acceptance Pearson Correlation 0,354** 0,216** 0,325** 0,216** 0,412**
Cognitive Sig.(2-tailed) 0,000 0,002 0,000 0,002 0,000
Reappraisal N 200 200 200 200 200
P<0.01
Correlation between Dealing with Stress and Value of Ego Sub dimensions was seen in the chart 3.
Positive Correlation between sub dimension Active Planning of Dealing with Stress and Value of Ego
(r=497), Self-confidence (r=577), Depressive Emotion (r=531), Self- sufficiency (r=572) and Success and
Productivity (r=456). Meaningful Differences in Positive Way were seen between sub dimension needing
for Help of Dealing with stress and value of ego(r=464), self-confidence(r=373), Depressive
emotion(r=440), self-sufficiency(r=566) and success and productivity (r=369).There is a positive correlation
17
between the sub dimension religious orientation and value of ego (r=464), self- confidence(r=662),
depressive emotion(r=509) and self-sufficiency(r=666). There is a negative correlation between the sub
dimension biochemical and value of ego (r=132) and depressive emotion (r=279). There is a positive
correlation between the sub dimension emotion operational and value of ego (r=154), success productivity
(r=567). As another result, there is a positive correlation between AcceptanceCognitive Reappraisal and
value of ego (r=354), self-confidence (r=216), depressive emotion (r=325), self- sufficiency (r=216) and
success and productivity (r=412)
DISCUSSION
After analyzing chart 1 it is concluded that there is a meaningful difference between the sub
dimensions active planning, needing for help, religious orientation, escape behavıor abstraction and escape
behavior isolation. It is clear that women use these sub dimensions more than men. The results of the study
which was applied to university students by Çoruh [8] were paralyzed with the update result of this study.
The results of Bilecen [6] and Büyükşahin [7] studies supported the acquired result in terms of gender
variables. However Erkmen’s study [10] which was applied to the Physical Education Teachers and Kara’s
study which was applied to instructors found the result that there was only meaningful difference in sub
dimension acceptance cognitive reappraisal in terms of gender and it didn’t support our study’s result.
The result of meaningful difference in sub dimensions value of ego and depressive emotion in favor
of women in terms of gender was concluded in chart 2. It is said that women are better in self-perception
and state their characteristics better than men. When literature was analyzed, meaningful differences in
terms of gender weren’t concluded in the study of Erman [11] which was applied to the people making
exercise. Mullis and Normandin stated that there were no differences in self-perception in terms of gender.
However Gencer and İlhan [12] resulted in the study applied to the badminton athletes that women has a
higher self- perception than men and this finding supported our current result. And Öz at all. [18] study
applied to the physical education teachers in 2011 also supported our result in favor of women in terms of
gender variable. When the chart showing the correlation between sub dimensions of dealing with stress and
self-perception was analyzed, there was a positive correlation between sub dimension active planning of
dealing with stress and self-perception’s sub dimensions. It is said that the people who has more self -esteem
has a tendency to be a part of active action by making active plans to deal with stress.
The second finding in chart 3 was that there was a positive correlation between sub dimension
needing for help of dealing with stress and self-esteem sub dimension.Tiryaki’s study’s result which was
applied to the people both doing sport and not was that the people’ s points doing sport increased in terms of
self-esteem. In current study while self-esteem was getting higher, needing for help to deal with stress also
increased. Sub dimension of Needing for help changed with regard to the people’s self-esteem doing sport
and under the age of 25 and the attitude of needing for increased positively because of the sport’s
socialization effect.
The other results acquired in the current study were that there was a positive correlation between sub
dimensions religious orientation, emotion operational, acceptance cognitive reappraisal and self-esteem, and
that there was a negative correlation between sub dimension biochemical and sub dimensions value of ego
and depressive emotion of self-esteem. It is said that the people who has higher self- esteem are more
religious and more active while solving problems and do more active studies to find new solutions by
accepting the problems. Öz [19] stated that those people are more successful to find solutions for the
problems and happier in their lives. Those people keep them away from harmful drugs and drug addiction.
Haine and his friends [14], Tram and Cole [28] and Avşaroğlu [5] supported our current study by finding
positive relationship between self-esteem and dealing with stress. Yiğit [32] also supported our study by
finding positive correlation between sub dimensions religious orientation, active planning and acceptance
cognitive reappraisal and by finding negative correlation between sub dimension biochemical and self-
esteem. In other study researching the correlation between individuality and dealing with stress it is stated
that using the appropriate methods to deal with stress in youth affects the development of individuality
positively and decreases the probability of depressive emotion [25].
REFERENCES
[1] Altungül O, (2006) “Futbol Aktivitelerine Katılanların Kişilik Özellikleri Işığında Stres Düzeylerinin
Belirlenmesi” Yüksek Lisans Tezi, Fırat Üniversitesi Sağlık Bilimleri Enstitüsü Beden Eğitimi Ve
Spor Anabilim Dalı
[2] Arıcak OT, (1999) Grupla Psikolojik Danışma Yoluyla Benlik Ve Mesleki Benlik Saygısının
Geliştirilmesi Yayınlanmamış Doktora Tezi: Marmara Üniversitesi Eğitim Bilimleri Enstitüsü
18
[3] Arsan N, (2007) Türkiye’de Sporcuların Stresle Başaçıkma Davranışlarının Belirlenmesi

Yayımlanmamış Yüksek Lisans Tezi Hacettepe Üniversitesi Sağlık Bilimleri Enstitüsü Spor Bilimleri
ve Teknolojisi Programı, Ankara
[4] Aslan Ş, (2007) Örgütsel Ortamda Bireysel Stresle Başaçıkma Tutumlarının Araştırılması (Turkish)
Selcuk University Social Sciences Institute Journal, (18), 67-84
[5] Avşaroğlu S, (2007) Üniversite Öğrencilerinin Karar Vermede Özsaygı, Karar Verme Ve Stresle
Başaçıkma Stillerinin Benlik Saygısı Ve Bazı Değişkenler Açısından İncelenmesi Yayımlanmamış
Doktora Tezi Konya: Selçuk Üniversitesi
[6] Bilecen N, (2007) Yakın İlişkilerde Stres Ve Stresle Başaçıkma: Yatırım Modeline Göre Bir İnceleme
Yayımlanmamış Yüksek Lisans Tezi, Ankara Üniversitesi, Ankara
[7] Büyükşahin A, ve Bilecen N, (2007) Yakın İlişkilerde Çok boyutlu Başaçıkma Ölçeği: Geçerlik ve
Güvenirlik Çalışması Ankara Üniversitesi Dil Ve Tarih-Coğrafya Fakültesi Dergisi, 47 (2), 129-145
[8] Çoruh Y, (2003) Denetim Odağı İle Stresle Başa Çıkma Tarzları Arasındaki İlişki, Atatürk Üniversitesi
Sosyal Bilimleri Enstitüsü Yüksek Lisans Tezi, Erzurum
[9] Deniz ME, ve Yılmaz E, (2006) Üniversite Öğrencilerinin Duygusal Zeka Ve Stresle Başa Çıkma Stilleri
Arasındaki İlişkinin İncelenmesi Türk Psikolojik Danışma Ve Rehberlik Dergisi, 3(25), 17-26
[10] Erkmen N, ve Çetin MÇ, (2008) Beden Eğitimi Öğretmenlerinin Stresle Başa Çıkma Tarzlarının Bazı
Değişkenlerle İlişkisi, Selçuk Üniversitesi, Sosyal Bilimler Enstitüsü Dergisi, Sayı: 19
[11] Erman KA, Şahan A, ve Can S, (2004) Sporcu Bayan Ve Erkeklerin Benlik Saygısı Düzeylerinin
Karşılaştırılması 8 Uluslararası Spor Bilimleri Kongresi, Antalya
[12] Gencer E, ve İlhan E, (2012) Examining Badminton Athletes' Self-Esteem 2 Niğde Üniversitesi Beden
Eğitimi ve Spor Bilimleri Dergisi, 6(1), 94
[13] Gürçay C, ve Seçer Ş, (1999) Stres Altında Yaşam Kalitesini Artırmada Bireysel Çözüm Araçlarından
Biri Olarak Zaman Yönetimi 7 Ergonomi Kongresi 14–16 Ekim Adana, 144–160
[14] Haine R A Ayers TA, Sandler IN Wolchik, SA, & Weyer J L (2003) Locus Of Control And Self-Esteem
As Stress-Moderators Or Stress-Mediators in Parentally Bereaved Children Death Studies, 27(7), 619-
640
[15] Kara D, ve Koç H, (2009) Öğretim Elemanlarının Stresle Başa Çıkma Davranışlarının Bazı
Değişkenlere Göre Belirlenmesi, İşletme Araştırmaları Dergisi 1/2 S 35-50
[16] Karademir T, Döşyılmaz E, ve Kafkas M, (2010) Beden Eğitimi Ve Spor Bölümü Özel Yetenek
Sınavına Katılan Öğrencilerde Benlik Saygısı ve Duygusal Zeka Kastamonu Üniversitesi Kastamonu
Eğitim Fakültesi, 18(2), 65
[17] Kulaksızoğlu A, (2005) Ergenlik Psikolojisi 7 baskı, İstanbul, Remzi Kitabevi
[18] Öz A Gümüş S, ve Kırımoğlu H, (2011) An Investigation Of Special And Physical Education Pre-
Service Teachers' Vocational Self-Esteem Eurasian Journal Of Educational Research (EJER), (45),
107-125
[19] Öz F, (2004) “Benlik Kavramı” Sağlık Alanında Temel Kavramlar Kitabı, İmaj İç Ve Dış Ticaret AŞ,
Ankara, 83-94
[20] Özbay Y, (1993) An investigation of the relationship between adaptational caping process and self-
perceived negative feelings on international students Unpublished doctoral thesiss TTU, Lubbock
Texas,USA
[21] Özbay Y, ve Şahin B, (1997) “Stresle Başa Çıkma Tutumları Envanteri: Geçerlik Ve Güvenirlik
Çalışması” IV Ulusal Psikolojik Danışma Ve Rehberlik Kongresi Ankara: 1-3 Eylül
[22] Lazarus RS, (1976) Patterns of adjustment (3rd ed) New York: McGraw-Hill
[23] Mullis AK, Mullis RL, and Normandin D, (1992)”Cross-Sectional And Longitudinal Comparisons Of
Adolescent Self Esteem” Adolescence, 27, 105, 51-60
[24] Pehlivan İ, (1995) Yönetimde Stres Kaynakları, Pegem Yayınları, Personel Geliştirme Merkezi, No:16,
Ankara
[25] Steiner H, Erickson S J, Hernandez N L, & Pavelski R, (2002) Coping styles as correlates of health in
high school students Journal of adolescent health, 30(5), 326-335
[26] Şahin NH, Durak A, (1995) Stresle Başaçıkma Tarzları Ölçeği: Üniversite öğrencieri için uyarlanması
Türk Psikoloji Dergisi, 10 (34): 56-73
[27] Tiryaki S, (2000) Spor Psikolojisi Kavramlar, Kuramlar Ve Uygulama 1 Baskı, İstanbul, Eylül
Yayınevi, S109
[28] Tram JM, and Cole DA, (2000) Self-Perceived Competence And The Relation Between Life Events
And Depressive Symptoms in Adolescence: Mediator Or Moderator? Journal Of Abnormal
Psychology, 109,753-760
19
[29] Yavuzer H, (2002) Eğitim Ve Gelişim Özellikleriyle Okul Çağı Çocuğu (8 Baskı) İstanbul: Remzi
Kitabevi
[30] Yeltepe H, ve Yargıç İL, (2011) Exercise And Stress, Turkiye Klinikleri J Psychiatry-Special Topics
2011;4(3):51-8
[31] Yöndem ZD, (2002) Stresle Başetme Stratejileri Ölçeği (SBSÖ): Eleştirel Bir Değerlendirme, Türk
Psikolojik Danışma Ve Rehberlik Dergisi, 2:18, 43-47
[32] Yigit R, (2012) The Study On Human Values And Self-Esteem İn Terms Of Some Variables: Example
Of Juveniles Prone To Crime Energy Educatıon Scıence and Technology Part B-Socıal And
Educatıonal Studıes, 4(3), 1759-1766
[33] Weinberg RS, and Gould D, (1995) Foundations Of Sport And Exercise Psychology Human Kinetics
Champaign/ US Pp43-45
20
A STUDY ON THE ASSERTIVENESS LEVEL OF PHYSICAL EDUCATION

AND SPORTS COLLEGE STUDENTS
Erdogan B.S.1, Erbasi F.Y.2, Aldemir G.Y.3, Eraslan M.1, Kaya E.4, Şahan, H2, Yıldız, M.2
1
MAEU(Burdur,Turkey), 2AU(Antalya,Turkey), 3MU(Istanbul,Turkey), 4AİCU(Agrı,Turkey)
E-mail: trmustafayildiz@gmailcom
ABSTRACT
The purpose of this study is to examine some of the variables in the level of students’ boldness who study at
Physical education and sports colleges and to compare the findings with the other studies in the literature. The
Research Group contains 92 male and 64 female (/age = 21,612 + 1,921), in total 156 students from Selcuk University
physical education and sports college. In order to reach the purpose of the study “Rathus Assertiveness Schedule” has
been used as the methodology which is developed by Rathus [12,13], and adopted to Turkish by Voltan [18]. For the
interpretation of the data, the Kolmogorov-Smirnov test, one way anova test have been applied and to determine the
difference between the groups Turkey test has been applied too. The significance was P <0.05. According to the level of
sports; the difference between the average levels of scores of the assertiveness is meaningful [t value = 4,327 P = 0,000
< 0.05]. Looking at average values; average levels of the assertiveness of students doing some sports is ( X =86,5614),
average levels of the assertiveness of students doing some sports is ( X =80,7857). As a result of this study; According
to the level of sports observations, the difference between the average levels of scores of the assertiveness is meaningful
[t value = 4,327 P = 0,000 < 0.05]. Looking at average values we see that students, who engaged in sports, has been
obtained more level of average score of assertiveness than students engaged in no sports. From the point of
assertiveness, participation in sport from the perspective of individuals there is a difference in favor of those engaged in
sports.
KEYWORDS: assertiveness, athlete, physical education.
INTRODUCTION
Assertiveness is a concept that has been examined by many researches. Scientist examining
assertiveness mentioned different types of assertiveness [4]. Although concept of assertiveness, which has
different types, maintains its timeliness, it is thought that the concept will be and should be examined
curiously. According to studies from different dicipline in which assertiveness has been examined [1,2,4,10],
it is a characteristic that is related to life and that people should have [9,20].
Assertiveness has been conceptualized as secure initiative, self-confident behavior [1]. Assertiveness
that can briefly defined as “ability to express oneself”, can display individualized cultural differences [15].
Parents who are aware of assertiveness be a needed property in interpersonal communication can
guide their children to sport for achievement of this property. It was found in some studies that assertiveness
of individuals increased with the participation to sport events [1,10]. Sport is an effective education
instrument in both assertiveness education and education of individuals having strong communication skills
[6,10]. With light of this information, it was aimed to examine the assertiveness level of students studying in
school of physical education and sport.
MATERIAL AND METHOD

Descriptive research aims to describe a condition existing past and now [8]. Sample Group. The
Research Group contains 92 male and 64 female (/age = 21,612 + 1,921), in total 156 students from Selcuk
University physical education and Sports College. Data Collection. “Rathus assertiveness inventory”
developed by Rathus [12], was used to achieve the study’s goal. Rathus assertiveness inventory, which
Voltan [18] adapted to Turkish language, has 30 items that can be applied to adolescents and adults.
Rathus Assertiveness Inventory.“Rathus assertiveness inventory” developed by Rathus [12]was
used to achieve the study’s goal. Rathus assertiveness inventory, which Voltan [18] adapted to Turkish
language, has 30 items that can be applied to adolescents and adults. According to Test-retest reliability,
constancy coefficient that was found with Pearson Moments Multiplication technique was found to be 0,76.
According to two-half-test reliability, the internal consistency coefficient that Rathus and Nevid found in
psychiatric patients with Spearman Brown technique was found to be 0,84. According to criterion-related
validity, correlation in the level of .70 was found between groups. Students responded as “very much fits,
quite fits, a little fits, does not really fit, does not fit much.” No time limit existed and items were the form of
question.
21
Data Analysis.Kolmogorov-Smirnov test, t-test, one-way ANOVA test was used in the study. Tukey
test was used to find the differences between groups, and significance level was accepted to be p<0.05. SPSS
program was used to analyze collected. Descriptive research aims to describe a condition existing past and
now [8]
RESULTS
Table 1. Values related to assertiveness levels of students according to gender variable
Gender N Mean Std. Deviation T p
Male 92 86,2283 7,10069
Assertiveness level 0,841 0,402
Female 64 85,3125 6,38419
When table 1 was examined, no significant difference was found between male and female students
in terms of assertiveness level (t value=0,841 P=0,402>0.05)
Table 2. Values related to assertiveness levels of students according to grade variable

Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 85,339 3 28,446 0,609 0,610
Within Groups 7102,270 152 46,725
Total 7187,609 155
When table 2 was examined, no significant difference was found between grades in terms of
assertiveness level (F value = 0,609 P=0,610>0.05).
Table 3. Values related to assertiveness levels of students according to education status of mother
variable
Between Groups 157,861 3 52,620 1,138 ,336
Within Groups 7029,748 152 46,248
Total 7187,609 155
When table 3 was examined, no significant difference was found between education statuses in terms
of assertiveness level (F value = 1,138 P=0,336>0.05).
Table 4. Values related to assertiveness levels of students according to education status of father
variable
Between Groups 43,110 2 21,555 ,462 ,631
Within Groups 7144,499 153 46,696
Total 7187,609 155
When table 4 was examined, no significant difference was found between education statuses in terms
of assertiveness level (F value = 0,462 P=0,631>0.05).
Table 5. Values related to assertiveness levels of students according to numbers of siblings variable
Between Groups 126,268 5 25,254 ,536 ,748
Within Groups 7061,341 150 47,076
Total 7187,609 155
When table 5 was examined, no significant difference was found between numbers of siblings in
terms of assertiveness level (F value = 0,536 P=0,748>0.05).
Table 6. Values related to assertiveness levels of students according to occupation of mother variable
Between Groups 151,486 3 50,495 1,091 ,355
Within Groups 7036,123 152 46,290
Total 7187,609 155
22
When table 6 was examined, no significant difference was found between occupations of mother in
Table 7. Values related to assertiveness levels of students according to occupation of father variable
Between Groups 147,284 3 49,095 1,060 ,368
Within Groups 7040,325 152 46,318
Total 7187,609 155
When table 7 was examined, no significant difference was found between occupations of mother in
Table 8. Values related to assertiveness levels of students according to doing sport status
N Mean Std. Deviation t p
Spor Yapan 114 86,5614 6,80972
Atılganlık
Spor 4,327 0,000
Düzeyi 42 80,7857 7,59825
yapmayan
When table 8 was examined, significant difference was found between occupations of mother in
terms of assertiveness level (t value = 4,327 P=0,000<0.05). The assertiveness level of students doing sports
( X =86,5614) showed higher scores than those not doing sport ( X =80,7857).
DISCUSSION AND CONCLUSION

No significant difference was found between genders in terms of assertiveness (t value = 0,841
P=0,402>0.05). Studies examined the gender differences in terms of assertiveness in the literature supported
our results [1,10].
No significant differences were found between grades in terms of assertiveness (F value = 0,609
P=0,610>0.05). Begley and Glacken [2] stated that assertiveness increased as long as educational level
proceeded.
No significant differences were found between educational statuses of mothers in terms of
assertiveness (F value= 1,138 P=0,336>0.05). This result is consistent with the findings of Pektekin [11],
Yılmaz [19] Kahriman [7]Çam and Karaaslan [3].
No significant differences were found between educational statuses of fathers in terms of
assertiveness (F value= 0,462 P=0,631>0.05). This result is consistent with the findings of Pektekin [11],
Yılmaz [19], Kahriman [7], Çam and Karaaslan [3].
No significant differences were found between numbers of siblings in terms of assertiveness (F value
= 0,536 P=0,748>0.05). This result is supported by the findings of Dinçer [4].
No significant differences were found between occupations of mothers in terms of assertiveness (F
value = 1,091 P=0,355>0.05). This result is consistent with the findings of Yılmaz [19], Kahriman [7], Çam
and Karaaslan [3].
No significant differences were found between occupations of fathers in terms of assertiveness (F
value = 1,091 P=0,355>0.05). This result is consistent with the findings of Yılmaz [19], Kahriman [7], Çam
and Karaaslan [3].
Significant difference was found between occupations of mother in terms of assertiveness level (t
value = 4,327 P=0,000<0.05). The assertiveness level of students doing sports ( X =86,5614) showed higher
scores than those not doing sport ( X =80,7857). Ryan and Dzewaltowski [14] found that physical activity
had impact on assertiveness. Individuals having low continuity of self-perception had low scores in
assertiveness inventory and these individuals were observed to be diffident. Diffidence level of individuals
was examined in terms of parents’ attention; 34% of the individuals having high level of parent attention
were found to be diffident, 60% of those having low level of parent attention were found to be diffident. It
was stated that there is communication problem at core of diffidence [17].
With their study in which handball has positive impacts on assertiveness of individuals, Öztürk et al.
[10] emphasized that handball make individuals see themselves more effective because handball provide
environment in which people improve their abilities, express themselves, achieve new skills, live the success
23
emotions, make new relations. Doğan et al. [5] suggested that individuals doing sport had higher level of
assertiveness than those not doing sports, and this study supports our findings.
Consequently, with the results of our study, physical activities can be done to increase assertiveness
level of individuals. There are studies that examined the assertiveness level of individuals doing sport, and in
these studies it is suggested that individuals doing sport have high level of assertiveness [1,6,10,14,15].
REFERENCES
[1] Bavlı Ö Gelişim Çağındaki Sporcuların Atılganlık Düzeyleri ile Yaralanma Durumu İlişkilerinin
İncelenmesi FÜSağBilTıp Derg: 23 (1): 07 – 10 2009
[2] Begley CM, Glacken M Irish nursing students’ changing levels of assertiveness during their pre-
registration programme Nurse Education Today (Electronic Journal), 24(7):501-510 2004
[3] Çam O, Karaaslan A Öğrenci hemşirelerin girişkenlik ve kişilerarası ilişki tarzlarının eğitim süreçleri
içinde longitudinal olarak incelenmesi I Uluslararası VIII Ulusal Hemşirelik Kongresi Antalya-
Türkiye, 29 Ekim-2 Kasım, 165-170 2000
[4] Dinçer F Hemşirelik ve Ebelik Öğrencilerinin Benlik Saygısı Ve Atılganlık DüzeylerÇukurova
Üniversitesi, Sağlık Bilimleri Enstitüsü yayımlanmamış Yüksek Lisans Tezi Adana 2008
[5] Doğan B, Moralı S, Kazak Z, Tok S Bireylerin spora katılım, cinsiyet ve sürekli kaygı düzeylerine göre
saldırganlık düzeylerinin incelenmesi Ege Üniversitesi BESYO, Performans Dergisi, 8,8 3-4:1-13
2002
[6] Efe, M, Öztürk, F, Koparan, Ş, Şenışık, Y 14-16 Yaş Grubu Erkeklerde Voleybol Çalışmalarının Sosyal
Yetkinlik Beklentisi ve Atılganlık Üzerine EtkisiEğitim Fakültesi Dergisi 21 (1), 69-77 2008
[7] Kahriman İ Karadeniz Teknik Üniversitesi Trabzon Sağlık Yüksekokulu öğrencilerinin benlik saygıları
ve atılganlık düzeylerinin bazı değişkenler açısından incelenmesi Cumhuriyet Üniversitesi Hemşirelik
Yüksekokulu Dergisi (Elektronik Dergi), 9(1):24- 32 2005
[8] Karasar,N Bilimsel araştırma yöntemi:Kuramlar, ilkeler, teknikler (12baskı) Ankara:Nobel Yayınları 76-
78 2003
[9] Kenkyu S The relationship between four components of assertiveness and interpersonal behaviors,
interpersonal adjustment in high school students' friendship The Japanese Journal of Psychology;
81(1):56-62 2010
[10] Öztürk, F, Efe, M, & Koparan, Ş The Effect Of Handball Traınıng On Socıal Self Effıcacy Expectatıon
And The Assertıveness In The Gırls Group Of 14-16 Years Of Age Hacettepe J of Sport Sciences , 18
(4), 147-155 2007
[11] Pektekin Ç İstanbul Üniversitesi Florence Nightingale Hemşirelik Yüksekokulunda uygulanan eğitimin
öğrencilerin davranışları ve benlik saygısı üzerine etkisi III Hemşirelik Eğitimi Sempozyumu
İstanbul-Türkiye, 8-13 Eylül, 38-45 1993
[12] Rathus, S A, & Nevid, J S Concurrent validity of the 30-item assertiveness Schedule with a psychiatric
population Behavior Therapy, 8(3), 393-397 1977
[13] Rathus, SA “30-Item schedule for assesing assertive behavior” Behavior Therapy, 4, 398- 406 1973
[14] Ryan JG, Dzewaltowski DA Comparing the relationship between different types of self-efficacy and
physical activity in youth Health Education and Behavior, 29: 491 2002
[15] Taşğın, Ö Beden Eğitimi ve Spor Yüksekokulu Öğrencilerinin İlgilendikleri Spor Dalı ve Kültürel
Farklılıklara Dayalı Atılganlıklarının İncelenmesi Atatürk Üniversitesi BESYO, Beden Eğitimi ve
Spor Bilimleri Dergisi, 6, 4, 1-7 2004
[16] Uğurluoğlu MY Lise öğrencilerinde özsaygı düzeyi ile atılgan kişilik özelliği arasındaki ilişkinin
incelenmesi Karadeniz Teknik Üniversitesi Sosyal Bilimler Enstitüsü, Yüksek Lisans Tezi 1995
[17] Ünal, G Bir Grup Üniversiteli Gençte Çekingenlik, Aleksitimi ve Benlik Saygısının Değerlendirilmesi
Klinik Psikiyatri,7: 215-222 2004
[18] Voltan, N Rathus Assertiveness Inventory validity and reliability study Journal of psychology, 10, 23-
251980
[19] Yılmaz S Hemşirelik Yüksekokulu Öğrencilerinin Benlik Saygısı ve Atılganlık Düzeyi Arasındaki İlişki
Yüksek Lisans Tezi, Atatürk Üniversitesi, Erzurum 2000
[20] Zuroff, DC Fitzpatrick, DK Depressive Personality Styles: Implications For Adult Attachment Personal
Individ Differ, 18: 253-265 1995
[20] Zuroff, DC. Fitzpatrick, DK. Depressive Personality Styles: Implications For Adult Attachment.
Personal Individ. Differ, 18: 253-265. 1995.
24
PROTEINURIA AND ACUTE PHYSICAL EFFORT
Radu M.D.1, Șchiopu S.1, Tuță L.A.2 , Chirică R.2

1
Faculty of Natural and Agricultural Sciences, Ovidius University of Constanta, Romania
2
Faculty of Medicine, Ovidius University of Constanta, Romania
Telephone: +40731682470
E-mail: drd_maryus@yahoo.com
ABSTRACT
It is well known that intense exercise leads to increased urinary excretion of protein, a phenomenon
encountered both in experimental models in laboratory animals and in amateur and professional athletes, where
proteinuria mechanism is still unclear. Proteinuria is an important marker of physiological integrity of the excretory
system. Proteinuria after exercise, induced the effect of physical exercise on renal function. During physical exertion
blood flow is directed mainly towards skeletal muscles that are in business, to the detriment of many organs that are
subjected to transient ischemia. Ischemic reperfusion is an important source of activation and generation of oxygen free
radicals in organs involved in supporting passive exercise. The effects of biochemical or functional neurons induced
oxygen free radicals play an important role in urinary protein excretion. Therefore, exercise is an inducer of oxidative
stress phenomenon not only in skeletal muscle in operation. Experimental study quantify the biochemical adaptation of
functional kidney in one workout. Experimental results suggest that functional alterations of neuronal membranes, due
to oxygen free radicals actions are a cause of proteinuria after exercise in laboratory animals.
Keywords: exercise, proteinuria, oxidative stress.
INTRODUCTION
Excretory system is primarily responsible for maintaining the balance of composition of the internal
environment.
Although blood plasma is rich in protein, normally, physiologically, they do not end up in urine due
to glomerular barrier selectivity.
However, small amounts are present in urine, protein beeing represented mostly by low molecular
weight proteins from renal tubular structure [12].
Various physiological conditions including exercise, can induce a transient increase in urinary
protein excretion, proteinuria beeing defined the phenomenon which is usually reversible on physiological
process [23, 5, 4, 7, 11, 27].
It is well known that intense exercise leads to increased urinary excretion of protein, a phenomenon
encountered both in experimental models in laboratory animals and in amateur and professional athletes [23,
22, 21, 5, 10, 13, 12]. During exercise significantly decreases both, renal blood flow and glomerular
filtration rate [30, 10, 18].
Decreased blood flow to the kidneys and increased filtration fraction during exercise may facilitate
the passage of ultrafiltered proteins [23, 22, 17, 4, 18].
Post effort, the physiological mechanism by which exercise induces proteinuria involves increasing
glomerular permeability over the maximum tubular reabsorption [23, 22, 4, 1].These physiological
mechanisms are designed to show how exercise could lead to increased urinary excretion of protein, but are
unable to explain how proteinuria is persistent over 48-72 hours post-exercise.
In addition to these physiological mechanisms mentioned above, during exercise is increasing the
concentration of oxygen free radicals which lead inevitably to install oxidative stress phenomenon, a
phenomenon that contributes to the occurrence of post-exercise proteinuria [2, 10, 29].
Free radicals are oxygen molecules or molecular fragments transient, high complexity extremely reactive,
containing one or more unpaired electrons.
Due to the chemical instability of oxygen free radicals are attached specifically to a wide variety of
biomolecules and induce a number of side chain which results in different intermediates particularly toxic to
biological systems [25, 24]..
Oxygen free radicals play an important role in the pathogenesis of renal disease such as membranous
glomerulonephritis, acute renal failure, glomerular metaplasia, obstructive nephropathy, progressive renal
failure, nephrotoxic syndrome and other conditions [26, 6, 9, 10, 16, 28].
It has also been shown experimentally that, in various kidney diseases associated with oxidative stress
accompanied by increased excretion of proteins, antioxidants limited the interference with the effects of
oxidative stress and reduced the urine protein [20, 19, 14, 8].
The phenomenon of proteinuria and nitric oxide plays an important role, because the nitric oxide has
25
very important role in regulating blood flow to the kidneys.
MATERIAL AND METHODS

Biologic material used: the animals used in our experimental model were Wistar albino rats, males
16 weeks of age and weighing 200±20 g.
Our experimental model consisted of two groups a control group (M) and an experimental group
(Ef), each group consisting of 6 animals, albino male rats of Wistar line.
The animals were individually housed in thermostatic (22 ± 2oC) windowless stainless steel cages
with constant humidity and controlled lighting conditions (12 h of light and 12 h of darkness per day) as
well as with free access to tap water. They were fed under standard laboratory conditions.
Urine samples were collected as follows:
Step 1. In the first phase, from the experimental group animals was collected urine samples 24 hours
before being subjected to physical exertion, and urine protein content was determined.
Step 2. In the second phase, the same group of animals was subjected to a single workout consisting
of 90 minutes of swimming in a pool with water at 28 ± 20 C degrees, and after all urine samples were
harvested for determination of protein content.
At 24 hours after sampling the urine, so the animals in the control group and the experimental group
were sacrificed with the protection of laboratory animals in force and were sampled for determination of
renal tissue malondialdehyde concentration, an indicator of lipid peroxidation membrane lipids.
Biochemical assays
Urinary protein level - Total urine protein levels were assayed by the spectrophotometric technique
described by Lowry et al. (1951) and values expressed as mg/mL urine [15].
Determining the level of malondialdehyde tissue was done as described by Drapper and Hadley
(1990). Biochemical analysis method is colorimetric method and tissue levels of malondialdehyde relate to
mg protein [3].
Statistical Analysis
Data were processed in the program OriginPro75. The significance threshold was set at p≤0.05.
RESULTS
Tabelul 1. Urinary protein level expressed as mg/mL urine.
Urinary protein level expressed as mg/mL urine
Step 1. Urinary X±ES 1,87±0,17
protein level - n 6
experimental group
Step 2. Urinary X±ES 2,78±0,13
protein level - n 6
experimental group t 6,57
p≤ 0,01↑
X±ES = mean ± standard error; n = the number of individual samples that represented the arithmetic mean in
the end; t = the value of the “t” test taken by the student; p ≤ = the threshold of significance established on
the basis of the “t” value;
Table 2. Level of malondialdehyde tissue in the control group and the experimental group expressed in
nmol / mg protein.
Level of malondialdehyde tissue expressed in nmol / mg protein
Control Group (M) X±ES 1,35±0,12
n 6
Experimental Group X±ES 2,85±0,10
(Ef) n 6
t 7,23
p≤ 0,01↑
X±ES = mean ± standard error; n = the number of individual samples that represented the arithmetic mean in
the end; t = the value of the “t” test taken by the student; p ≤ = the threshold of significance established on
the basis of the “t” value;
26
DISCUSSION
In recent years more and more clinicians recommend exercise for improving physiological and
functional capacity of the body. Today people are even encouraged to do exercise under medication.
Currently, exercise is considered the basic component of a healthy lifestyle but also a major partner
in the treatment of cardiovascular, neurodegenerative and metabolic tumor.
During exercise there is a series of biochemical and physiological changes aimed not only on muscle
tissue.
During exercise, due to the metabolic demands of muscle tissue, blood is sent to the muscles
involved in the effort especially, detrimental to many organs which are subject to partial ischemia due to
reduced blood flow.
Among the organs affected by reduced blood flow caused by exercise, are kidneys.
Private bodies part by blood flow, temporarily enter the state of hypoxia.
After cessation of exercise, the oxygenated blood rushes in hypoxic bodies part and activates the
biochemical pathways for the generation of oxygen free radicals.
Therefore, exercise is an inducer of oxidative stress phenomenon not only in skeletal muscle in
operation.
Recent research has shown that rapid skeletal muscle adapts to exercise metabolic conversion and
changes in active muscle mass.
Recent experimental studies have shown that athletes kidneys adjust their functional capacity and
antioxidant response to exercise.
Proteinuria and hematuria induced by exercise, are, on one way the effect induced by exercise over
the renal function and on the other way the inadequacy functional capacity of the kidneys to exercise.
Our experimental model, try to quantify the level of tissue malondialdehyde as biochemical indicator
of membrane lipid peroxidation, and also protein in urine, as kidney functional adaptation to a single
workout.
Malondialdehyde is a biomarker of cell membrane integrity. Level of malonildialdehida tissue grows
only where cytolysis occur. Oxygen free radicals in biochemical action that they have on cellular components
induce cytolysis phenomena.
The level of malondialdehyde can be an indicator of oxidative stress intensity phenomenon.
If our experimental model, the 90 minutes of swimming led to an increase in tissue levels of
malondialdehyde, this indicates that the lipids in the constitution nephron suffers from increased
concentrations of oxygen free radicals, generated by physical effort.
Normally, physiological, protein in the urine can not reach due to glomerular barrier selectivity. But
under certain conditions may suffer alterations in glomerular barrier and functional proteins can easily switch
this hop.
Our experimental results suggest that a single exercise, swimming for 90 minutes, is sufficient to
induce proteinuria in experimental animals.
Analyzing and malondialdehyde level, we can say that proteinuria is associated with oxidative stress
phenomenon, remains to establish the exact relationship between oxygen free radicals and proteinuria
phenomenon.
CONCLUSIONS
In conclusion, the results of our experimental study suggest that altered functional nephron
membranes, due to the action of oxygen free radicals over membrane lipids, represent a cause of proteinuria
after exercise in laboratory animals.
ACKNOWLEDGMENTS
This work received financial support through the project entitled "CERO – Career profile: Romanian
Researcher", grant number POSDRU/159/1.5/S/135760, cofinanced by the European Social Fund for
Sectoral Operational Programme Human Resources Development 2007-2013.
REFERENCES
[1] Bellinghieri G, Savica V, Santoro D. Renal alterations during exercise. J. Ren . Nutr.; 2008 Jan.
18(1):158-64.
[2] Brown WJ, Burton NW, Rowan PJ.Updating the evidence on physical activity and health in women.
Am. J. Prev. Med.;2007. 33: 404-411.
27
[3] Draper HH, Hadley M. Malondialdehyde determination as index of lipid peroxidation. Methods.
Enzymol.; 1990. 186 : 421 – 431.
[4] Gulsen O, Cirrik S. The nephrotoxicity risk in rats subjected to heavy muscle activity. J. Sports Sci.
Med.; 2009. 8, 481-488.
[5] Gunduz F,Senturk UK. The effect of reactive oxidant generation in acute exercise-induced proteinuria
in trained and untrained rats. Eur. J. Appl. Physiol.; 2003. 90: 526–532.
[6] Iwasaki K. Reactive oxygen and glomerular dysfunction. Xenobiotica.; 1990. 20: 909–914.
[7] Junglee NA, Lemmey AB, Burton M, Searell C, Jones D, Lawley JS, Jibani MM, Macdonald JH.
Does proteinuria-inducing physical activity increase biomarkers of acute kidney injury? Kidney Blood
Press. Res., 2012. 36 (1):278-89.
[8] Kandasamy N, Ashokkumar N.Protective effect of bioflavonoid myricetin enhances carbohydrate
metabolic enzymes and insulin signaling molecules in streptozotocin-cadmium induced diabetic
nephrotoxic rats. Toxicol. Appl. Pharmacol.; 2014 Sep. 279(2):173-85.
[9] Klahr S. Oxygen radicals and renal diseases. Miner. Electrolyte Metab.;1997. 23: 140–143.
[10] Kocer G, Senturk UK, Kuru O, Gunduz F.Potential sources of oxidative stress that induce postexercise
proteinuria in rats. J. Appl. Physiol.; 2008. 104 (4), 1063-1068.
[11] Kohanpour MA, Sanavi S, Peeri M, Zare Ah, Mirsepasi M. Effect of submaximal aerobic exercise in
hypoxic conditions on proteinuria and hematuria in physically trained young men. Iran. J . Kidney
Dis., 2012 May. 6 (3):192-7.
[12] Kohler M, Schanzer W, Thevis M. Effects of exercise on the urinary proteome. Adv. Exp. Med. Biol.;
2015. 845:121-31.
[13] Kohler M,Walpurgis K, Thomas A, de Maree M, Mester J, Schanzer W, Thevis M. Effects of
endurance exercise on the urinary proteome analyzed by 2-D PAGE and Orbitrap MS. Proteomix Clin.
Appl.; 2010 May. 4 (5):568-76.
[14] Lee HS, Jeong JY, Kim BC, KimYS, Zhang YZ, Chung HK. Dietary antioxidant inhibits lipoprotein
oxidation and renal injury in experimental focal segmental glomerulosclerosis. Kidney Int.;1997.
51:1151–1159.
[15] Lowry OH, Rosebrough NJ, Farr AL, Randall RJ. Protein measurement with the folin phenol reagent.
J. Biol. Chem.; 1951. 193: 265-275.
[16] Mao ZM, Huang YR, Wan YG, Chen HL,Shi XM, Meng XJ, Yao J. Regulative mechanisms of
oxidative stress in kidney in diabetic nephropathy and interventional effects of Chinese herbal
medicine.Zhongguo Zhong Yao Za Zhi.;2014 Oct. 39(19):3707-12. [Article in Chinese].
[17] Middlekauff HR, Nitzsche EU, Nguyen AH, Hoh CK, Gibbs GG. (1997) Modulation of renal
cortical blood flow during static exercise in humans. Circ. Research.;1997. 80: 62-68.
[18] Natasha CM, Sindler AL, Muller-Delp JM, Baylis C. Twelve weeks of treadmill exercise does not
alter age-dependent chronic kidney disease in the Fisher 344 male rat. J. Physiol.;2011. 589. 24:
6129–6138 .
[19] Neale TJ, Ojha PP, Exner M, Poczewski H, Ruger B, Witztum JL, Davis P, Kerjaschki D. Proteinuria
in passive Heymann nephritis is associated with lipid peroxidation and formation of adducts on type
IV collagen. J. Clin. Invest.;1994. 94:1577–1584.
[20] Okasora T, Takikawa T, Utsunomiya Y, Senoh I, Hayashibara H, Shiraki K, Kasagi T, Shimizu F.
Suppressive effect of superoxide dismutase on adriamycin nephropathy. Nephron.;1992. 60:199–203.
[21] Poortmans JR, Vanderstraeten J. Kidney function during exercise in healthy and diseased humans.
Sports. Med.;1994. 18:419– 437.
[22] Poortmans JR. Evidence of increased glomerular permeability to proteins during exercise in healthy
men. Contrib. Nephrol.;1988.68:136–140.
[23] Poortmans JR. Postexercise proteinuria in humans. J. Am. Med. Assoc.; 1985. 253: 236–240.
[24] Powers SK, Talbert EE, Adhihetty PJ. Reactive oxygen and nitrogen species as intracellular signals
in skeletal muscle (SYMPOSIUM REVIEW). J. Physiol.; 2011 May. 589 (Pt 9): 2129–2138.
[25] Powers SK, Malcolm J. Exercise induced oxidative stress: cellular mechanisms and impact on muscle
force production. Physiol. Rev.; 2008. 88: 1243-1265.
[26] Shah SV. Evidence suggesting a role for hydroxyl radical in passive Heyman nephritis in rats. Am. J.
Physiol. Renal. Fluid Electrolyte Physiol.;1988. 254:337–344.
[27] Shavandi N, Samiei A, Afshar R, Saremi A, Sheikhhoseini R. The effect of exercise on urinary
gamma-glutamyltransferase and protein levels in elite female karate athletes. Asian J. Sport Med.;
2012 Mar. 3 (1):41-6.
28
[28] Stepniewska J, Golembiewska E, Dolegowska B, Domanski M, Ciechanowski K. Oxidative stress and

antioxidative enzyme activities in chronic kidney disease and different types of renal replacement
therapy. Curr. Protein Pept. Sci.; 2015. 16(3):243-8.
[29] Sugama K, Suzuki K, Yoshitani K, Shiraishi K, Miura S, Yoshioka H, Mori Y, Kometani T. Changes
of thioredoxin, oxidative stress markers, inflammation and muscle/renal damage following intensive
endurance exercise. Exerc. Immunol. Rev.; 2015. 21:130-42.
[30] Zambraski EJ, Bober MC, Goldstein JE, Lakas CS, Shepard MD. Changes in renal cortical sialic acids
and colloidal iron staining associated with exercise. Med. Sci. Sports. Exerc.;1981. 13:229– 232.
AUTHOR BIOGRAPHY
Radu Marius- Daniel - PhD, Assistant Professor at Ovidius University, Faculty of Natural and
Agricultural Science. My fields of interest for research are exercise physiology and oxidative stress. Also,
i've got aroud 20 publications from those fields of interests, published in national and international journals.
My contact dates are: phone: +40731682470 and E-mail: drd_maryus@yahoo.com.
EFORTUL FIZIC ACUT ŞI PROTEINURIA

Radu M.D.1, Șchiopu S.1, Tuță L.A.2 , Chirică R.2
1
Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Facultatea de Medicină, Universitatea “Ovidius” din
Constanța, România, Adresă de contact: Telefon: 0731682470, Adresă Poștală: Bulevardul Mamaia nr 124,
Constanta, Romania
E-mail: drd_maryus@yahoocom
REZUMAT
Este binecunoscut faptul că efortul fizic intens conduce la o creştere a excreţiei urinare de proteine, fenomen
întâlnit atât în cazul modelelor experimentale pe animale de laborator, cât şi în cazul sportivilor amatori sau
profesionişti, mecanismul proteinuriei fiind încă neclar. Proteinuria este un important marker al integrităţii fiziologice
a sistemului excretor. Proteinuria post-efort reprezintă efectul indus de efortul fizic asupra funcțiilor renale. În timpul
efortului fizic fluxul de sânge este direcționat cu precădere spre mușchii scheletici aflați în activitate în detrimentul
multor organe care sunt supuse tranzitoriu la ischemie. Reperfuzia ischemică reprezintă o sursă importantă de activare
și generare a radicalilor liberi ai oxigenului în organele implicate pasiv în susținerea efortului fizic. Prin efectele
biochimice sau funcționale induse nefronilor, radicalii liberi ai oxigenului joacă un rol important în excreția proteinelor
pe cale urinară, prin urmare, efortul fizic este un inductor al fenomenului de stress oxidativ nu doar la nivelul
mușchiului scheletic aflat în activitate, ci și la nivelul organelor implicate pasiv la susținerea efortului. Studiul
experimental cuantifică biochimic adaptarea funcțională a rinichilor la un singur antrenament. Rezultatele
experimentale sugerează faptul că alterarea funcțională a membranelor nefronilor, datorată acțiunii radicalilor liberi ai
oxigenului reprezintă o cauză a proteinuriei post-efort la animalele de laborator.
CUVINTE CHEIE: efortul fizic acut, stress-ul oxidativ, proteinuria
INTRODUCERE
Sistemul excretor este responsabil în primul rând pentru menţinerea echilibrului compozițional al
mediului intern.
Deși plasma sangvină este bogată în proteine, în mod normal, fiziologic, acestea nu ajung în urină,
datorită selectivitătii barierei glomerurale.
Dar cu toate aceste, în urină sunt prezente mici cantităţi de proteine reprezentate în mare parte de proteine cu
greutate moleculară mică din structura tubilor uriniferi [12].
Diferite stări fiziologice inclusiv efortul fizic, pot induce o creştere temporară a excreţiei urinare de
proteine, fenomen definit proteinurie, şi care este de obicei un proces fiziologic reversibil [23, 5, 4, 7, 11,
27].
Este binecunoscut faptul că efortul fizic intens conduce la o creştere a excreţiei urinare de proteine,
fenomen întîlnit atât în cazul modelelor experimentale pe animale de laborator, cât şi în cazul sportivilor
amatori s-au profesionişti [23, 22, 21, 5, 10, 13, 12]. În timpul efortului fizic scade semnificativ atât
fluxul sangvin renal cât şi rata filtrării glomerulare [30, 10, 18].
Scăderea fluxului de sânge de la nivelul rinichilor şi creşterea fracţiei de filtrare din timpul efortului
fizic ar putea facilita pasajul proteinelor în ultrafiltrat [23, 22, 17, 4, 18].
29
Post-efort, mecanismul fiziologic prin care efortul fizic induce proteinurie implică creşterea
permeabilităţi glomerurale peste capacitatea maximă de reabsorbţie tubulară [23, 22, 4, 1]. Aceste
mecanisme fiziologice au rolul de a arăta cum efortul fizic ar putea să conducă la creşterea excreţiei urinare
de proteine, dar sunt incapabile să explice cum proteinuria persistă și 48-72 de ore post-efort.
În plus faţă de mecanismele fiziologice mai sus menţionate, în timpul efortului fizic creşte
concentraţia radicalilor liberi ai oxigenului care conduc inevitabil la instalarea fenomenului de stress
oxidativ, fenomen ce contribuie la apariţia post-efort a proteinurie [2, 10, 29].
Radicalii liberi ai oxigenului sunt molecule sau fragmente moleculare tranzitorii de mare
complexitate deosebit de reactive, care conţin unul sau mai mulţi electroni impari.
Datorita instabilitati chimice radicalii liberi ai oxigenului se prind specific de o gamă largă de
biomolecule şi induc o serie de reacţii în lanţ din care rezultă diferiţi produşi intermediari deosebit de toxici
pentru sistemele biologice [25, 24].
Radicalii liberi ai oxigenului joacă un rol important în patogeneza afecţiunilor renale precum:
glomerulonefrita membranoasă, insuficienţa renală acută, metaplazia glomerulară, nefropatia obstructivă,
insuficienţa renală progresivă, sindromul nefrotoxic si alte afectiuni [26, 6, 9, 10, 16, 28].
Deasemenea sa demonstrat experimental că, în diverse afecţiuni renale, asociate cu stressul oxidativ
şi însoţite de creşterea excreţiei de proteine, intervenţia cu substanţe antioxidante a limitat efectele
stressului oxidativ şi a redus gradul de proteinuria [20, 19, 14, 8].
In fenomenul de proteinurie şi oxidul nitric joaca un rol important, dat fiind faptul că oxidul nitric
are rol deosebit de important în reglarea fluxului sanguin la nivel renal.
MATERIAL ȘI METODE
Modelul nostru experimental a cuprins două loturi, respectiv un lot martor (M) și un lot
experimental (Ef), fiecare lot fiind constituit din câte 6 animale, şobolani masculi din linia albinosul
de Wistar.
Probele de urină au fost recoltate, după cum urmează :
Pasul 1. În prima fază, animalelor din lotul experimental li s-au recoltat probe de urină cu
24 de ore înainte de a fi supuse la efort fizic, iar din urină s-a determinat conținutul proteic total.
Pasul 2. În faza a doua, același lot de animale a fost supus unui singur antrenament
constând în 90 de minute de înot într-un bazin cu apă la 28 ±20 C și apoi li
s-au recoltat probe de urină tot pentru determinarea conținutului proteic total.
La 24 de ore după recoltarea probelor de urină, atât animalele din lotul martor cât și cele din
lotul experimental au fost sacrificate respectânduse normele privind protecția animalelor de
laborator în vigoare și li s-au recoltat probe de țesut renal pentru determinarea concentrației de
malonildialdehidă, indicator al peroxidări lipidelor membranare.
Parametri biochimici determinați:
Determinarea concentrației de proteine din urină sa făcut după metoda decsrisă de Lowry
et al. (1951) [15]., exprimată în mg/ml urină.
Determinarea nivelului tisular de malonildialdehidă sa făcut după metoda decsrisă de
Drapper şi Hadley (1990 ) [3]. Metoda de analiză biochimică este o metodă colorimetrică iar nivelul
tisular de malonildialdehidă se raportează la mg proteină.
Analiza statistică:
Datele experimentale obținute au fost prelucrate statistic în programul OriginPro75. Pentru
stabilirea gradului de semnificaţie al diferenţei dintre mediile comparate; diferenţa a fost
considerată semnificativă pentru valoarea pragului de semnificaţie (p) mai mic sau egal cu 0,05.
REZULTATE
Tabelul 1. Concentrației de proteine din urină exprimată în mg/ml urină.
Concentrației de proteine din urină exprimată în mg/ml urină
Pasul I. Conținutul X±ES 1,87±0,17
proteic total din urină n 6
înainte de efortul fizic
Pasul II. Conținutul X±ES 2,78±0,13
30
proteic total din urină n 6

după efectuarea a 90 t 6,57
de minute de înot p≤ 0,01↑
NOTĂ:“X±ES” – media arithmetică ± eroare standard,“n” - număr de probe individuale care au constituit în
final media aritmetică,“t” – valoarea testului “t” a lui Student,“p” - pragul de semnificaţie stabilit pe baza
valorii lui “t” (modificarea a fost considerată semnificativă din punct de vedere statistic pentru o valoare a lui
“p” ≤ 0.05 )
Tabelul 2. Nivelul tisular de malonildialdehidă la lotul martor și lotul experimental exprimat

în nmoli/mg proteină.
Nivelul tisular de malonildialdehidă exprimat în nmoli/mg proteină
Lotul Martor (M) X±ES 1,35±0,12

n 6
Lotul experimental X±ES 2,85±0,10
(Ef) n 6
t 7,23
p≤ 0,01↑
NOTĂ:“X±ES” – media arithmetică ± eroare standard,“n” - număr de probe individuale care au
constituit în final media aritmetică,“t” – valoarea testului “t” a lui Student,“p” - pragul de
semnificaţie stabilit pe baza valorii lui “t” (modificarea a fost considerată semnificativă din punct de
vedere statistic pentru o valoare a lui “p” ≤ 0.05 )
DISCUȚII
În ultimii ani tot mai mulți clinicieni recomandă efortul fizic pentru îmbunătățirea capacității
fiziologice și funcționale a organismului. Astăzi sunt încurajate chiar și persoanele sub medicație să facă
efort fizic.
În prezent, efortul fizic este considerat componenta de bază a stilului de viață sănătos dar și un
asociat important în tratamentul bolilor cardiovasculare, neurodegenerative, tumorale și metabolice.
In timpul efortului fizic au loc o serie de modificari biochimice si fiziologice care nu vizeaza doar
tesutul muscular.
În timpul efortului fizic, datorită cerințelor metabolice ale țesutului muscular, sângele este trimis cu
precădere spre mușchii implicați în efort în detrimentul multor organe care sunt supuse ischemiei parțiale,
datorate fluxului sangvin redus.
Dintre organele afectate de fluxul sangvin redus, cauzat de efortul fizic fac parte și rinichii.
Organelor private temporar de flux sangvin intra în stare de hipoxie.
După încetarea efortului fizic sângele oxigenat năvălește în organele hipoxice și activează căile
biochimice de generare a radicalilor liberi ai oxigenului.
Prin urmare, efortul fizic este un inductor al fenomenului de stress oxidativ nu doar la nivelul
mușchiului scheletic aflat în activitate.
Cercetări recente au arătat că mușchiul scheletic se adaptează rapid la efortul fizic prin conversie
metabolică și modificări ale masei musculare active.
Studii experimentale recente au arătat că rinichii sportivilor iși ajustează capacitatea funcțională și
antioxidantă ca raspuns la efortul fizic.
Proteinuria și hematuria induse de efortul fizic subliniază pe de o parte efectul indus de efortul fizic
asupra funcțiilor renale iar pe de altă parte neadaptarea capacității funcționale a rinichilor la efortul fizic.
Modelul nostru experimental cuantifică biochimic prin nivelul tisular al malonildialdehidei, indicator
al peroxidării lipidelor membranare și proteinelor din urină adaptarea funcționala a rinichilor la un singur
antrenament.
Malonildialdehida este un biomarker al integrității membranelor celulare. Nivelul tisular de
malonildialdehidă crește doar în cazul în care apar procese de citoliză.
Radicalii liberi ai oxigenului prin acțiunea biochimică pe care o exercită asupra componentelor
celulare induc fenomene de citoliză.
31
Nivelul de malonildialdehidă poate reprezenta un indicator al intensității fenomenului de stress

oxidativ.
În cazul modelului nostru experimental, cele 90 de minute de înot au condus la o creștere a nivelului
tisular de malonildialdehidă, acest lucru ne indică faptul că lipidele din constituția nefronilor au avut de
suferit de pe urma creșteri concentrației radicalilor liberi ai oxigenului, generați în urma efortului fizic.
În mod normal, fiziologic, proteinele nu ajung în urină, datorită selectivității barierei glomerurale.
Dar în anumite condiții bariera glomerulară poate suferi alterării funcționale iar proteinele pot trece cu
usurință de acest hop.
Rezultatele noastre experimentale sugerează faptul că un singur antrenament, de 90 minute de înot,
este suficient pentru a induce proteinuria, la animalele de laborator.
Analizând şi nivelul malonildialdehidei, putem afirma că proteinuria este asociată fenomenului de
stress oxidativ, râmâne însă să se stabiliască cu exactitate relaţia dintre radicali liberi ai oxigenului si
fenomenul de proteinurie.
CONCLUZII
În concluzie, rezultatele studiului nostru experimental sugerează că alterarea funcțională a
membranelor nefronilor, datorată acțiunii radicalilor liberi ai oxigenului asupra lipidelor membranare,
reprezentă o cauză a proteinuriei post-efort la animalele de laborator.
MULȚUMIRI
Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul “ CERO – PROFIL DE CARIERĂ:
CERCETĂTOR ROMÂN”, contract nr. POSDRU/159/1.5/S/135760, proiect cofinanțat din Fondul Social
European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
BIBLIOGRAFIE
[1] Bellinghieri G, Savica V, Santoro D. Renal alterations during exercise. J. Ren . Nutr.; 2008 Jan.
18(1):158-64.
[2] Brown WJ, Burton NW, Rowan PJ.Updating the evidence on physical activity and health in women. Am.
J. Prev. Med.;2007. 33: 404-411.
[3] Draper HH, Hadley M. Malondialdehyde determination as index of lipid peroxidation. Methods.
Enzymol.; 1990. 186 : 421 – 431.
[4] Gulsen O, Cirrik S. The nephrotoxicity risk in rats subjected to heavy muscle activity. J. Sports Sci.
Med.; 2009. 8, 481-488.
[5] Gunduz F,Senturk UK. The effect of reactive oxidant generation in acute exercise-induced proteinuria in
trained and untrained rats. Eur. J. Appl. Physiol.; 2003. 90: 526–532.
[6] Iwasaki K. Reactive oxygen and glomerular dysfunction. Xenobiotica.; 1990. 20: 909–914.
[7] Junglee NA, Lemmey AB, Burton M, Searell C, Jones D, Lawley JS, Jibani MM, Macdonald JH. Does
proteinuria-inducing physical activity increase biomarkers of acute kidney injury? Kidney Blood
Press. Res., 2012. 36 (1):278-89.
[8] Kandasamy N, Ashokkumar N.Protective effect of bioflavonoid myricetin enhances carbohydrate
metabolic enzymes and insulin signaling molecules in streptozotocin-cadmium induced diabetic
nephrotoxic rats. Toxicol. Appl. Pharmacol.; 2014 Sep. 279(2):173-85.
[9] Klahr S. Oxygen radicals and renal diseases. Miner. Electrolyte Metab.;1997. 23: 140–143.
[10] Kocer G, Senturk UK, Kuru O, Gunduz F.Potential sources of oxidative stress that induce postexercise
proteinuria in rats. J. Appl. Physiol.; 2008. 104 (4), 1063-1068.
[11] Kohanpour MA, Sanavi S, Peeri M, Zare Ah, Mirsepasi M. Effect of submaximal aerobic exercise in
hypoxic conditions on proteinuria and hematuria in physically trained young men. Iran. J . Kidney
Dis., 2012 May. 6 (3):192-7.
[12] Kohler M, Schanzer W, Thevis M. Effects of exercise on the urinary proteome. Adv. Exp. Med. Biol.;
2015. 845:121-31.
[13] Kohler M,Walpurgis K, Thomas A, de Maree M, Mester J, Schanzer W, Thevis M. Effects of endurance
exercise on the urinary proteome analyzed by 2-D PAGE and Orbitrap MS. Proteomix Clin. Appl.;
2010 May. 4 (5):568-76.
[14] Lee HS, Jeong JY, Kim BC, KimYS, Zhang YZ, Chung HK. Dietary antioxidant inhibits lipoprotein
oxidation and renal injury in experimental focal segmental glomerulosclerosis. Kidney Int.;1997.
51:1151–1159.
32
[15] Lowry OH, Rosebrough NJ, Farr AL, Randall RJ. Protein measurement with the folin phenol reagent. J.
Biol. Chem.; 1951. 193: 265-275.
[16] Mao ZM, Huang YR, Wan YG, Chen HL,Shi XM, Meng XJ, Yao J. Regulative mechanisms of oxidative
stress in kidney in diabetic nephropathy and interventional effects of Chinese herbal
medicine.Zhongguo Zhong Yao Za Zhi.;2014 Oct. 39(19):3707-12. [Article in Chinese].
[17] Middlekauff HR, Nitzsche EU, Nguyen AH, Hoh CK, Gibbs GG. (1997) Modulation of renal cortical
blood flow during static exercise in humans. Circ. Research.;1997. 80: 62-68.
[18] Natasha CM, Sindler AL, Muller-Delp JM, Baylis C. Twelve weeks of treadmill exercise does not alter
age-dependent chronic kidney disease in the Fisher 344 male rat. J. Physiol.;2011. 589. 24: 6129–
6138 .
[19] Neale TJ, Ojha PP, Exner M, Poczewski H, Ruger B, Witztum JL, Davis P, Kerjaschki D. Proteinuria in
passive Heymann nephritis is associated with lipid peroxidation and formation of adducts on type IV
collagen. J. Clin. Invest.;1994. 94:1577–1584.
[20] Okasora T, Takikawa T, Utsunomiya Y, Senoh I, Hayashibara H, Shiraki K, Kasagi T, Shimizu F.
Suppressive effect of superoxide dismutase on adriamycin nephropathy. Nephron.;1992. 60:199–203.
[21] Poortmans JR, Vanderstraeten J. Kidney function during exercise in healthy and diseased humans. Sports.
Med.;1994. 18:419– 437.
[22] Poortmans JR. Evidence of increased glomerular permeability to proteins during exercise in healthy men.
Contrib. Nephrol.;1988.68:136–140.
[23] Poortmans JR. Postexercise proteinuria in humans. J. Am. Med. Assoc.; 1985. 253: 236–240.
[24] Powers SK, Talbert EE, Adhihetty PJ. Reactive oxygen and nitrogen species as intracellular signals in
skeletal muscle (SYMPOSIUM REVIEW). J. Physiol.; 2011 May. 589 (Pt 9): 2129–2138.
[25] Powers SK, Malcolm J. Exercise induced oxidative stress: cellular mechanisms and impact on muscle
force production. Physiol. Rev.; 2008. 88: 1243-1265.
[26] Shah SV. Evidence suggesting a role for hydroxyl radical in passive Heyman nephritis in rats. Am. J.
Physiol. Renal. Fluid Electrolyte Physiol.;1988. 254:337–344.
[27] Shavandi N, Samiei A, Afshar R, Saremi A, Sheikhhoseini R. The effect of exercise on urinary gamma-
glutamyltransferase and protein levels in elite female karate athletes. Asian J. Sport Med.; 2012 Mar.
3 (1):41-6.
[28] Stepniewska J, Golembiewska E, Dolegowska B, Domanski M, Ciechanowski K. Oxidative stress and
antioxidative enzyme activities in chronic kidney disease and different types of renal replacement
therapy. Curr. Protein Pept. Sci.; 2015. 16(3):243-8.
[29] Sugama K, Suzuki K, Yoshitani K, Shiraishi K, Miura S, Yoshioka H, Mori Y, Kometani T. Changes of
thioredoxin, oxidative stress markers, inflammation and muscle/renal damage following intensive
endurance exercise. Exerc. Immunol. Rev.; 2015. 21:130-42.
[30] Zambraski EJ, Bober MC, Goldstein JE, Lakas CS, Shepard MD. Changes in renal cortical sialic acids
and colloidal iron staining associated with exercise. Med. Sci. Sports. Exerc.;1981. 13:229– 232.
BIBLIOGRAFIA AUTORULUI
Radu Marius- Daniel – Asistent universitar doctor, Departamentul de Științe Naturale din cadrul
Universității Ovidius din Constanța. Domenii de cercetare: Fiziologia efortului fizic, Studiul stress-ului
oxidativ. Studiul acţiunii antioxidante şi citoprotectoare al extractelor vegetale. Autor și coautor a peste 20
de lucrării științifice publicate. Adresă de contact: Telefon: 0731682470, e-mail: drd_maryus@yahoo.com
33
TISSUE MINERAL TESTING, A MODERN MEANS OF DETERMINING

THE DIAGNOSIS OF ATHLETES’ HEALTH CONDITION
Bădescu I. F. D.1
1
”Lucian Blaga” University of Sibiu, Dr. Ion Rațiu street, no. 5, Phone no: 0721944728, Sibiu, Tilișca St.
no. 2C
E-mail address: badescu.delia@yahoo.com
ABSTRACT
A correct diagnosis determined in the case of peformance athletes has a great importance in training
management. In this context, modern and non-invasive tests are used more frequently, thus obtaining complex
information referring to the metabolic typology, to the type of answer the body gives when it is subject to stress, as well
as to the presence of toxic and nutritive minerals inside the body. Purpose: the determination of absolute levels of the
main nutritious minerals, compared to ideal values and to the average interval, and the determination of the relations
between them, with the purpose of assessing C. D.’s health condition, athlete member of the national racewalking team.
Theories: performing the tissue mineral testing in our athlete’s case may therefore change her food diet and her effort
and recovery medication, through diet recommendation. Methods: tissue mineral testing (TMT) was used as test
screening, which makes possible the assessment of minerals that are vital to health and of the main toxic metals that
may exist inside the body. Results: abnormal mineral levels were found and these deficiencies affect the athlete’s
endocrine system. Conclusions: one can also make diet and treatment suggestions which could correct the mineral
imbalance.
KEYWORDS: nutritious minerals, toxic minerals, additional minerals, mineral test, metabolic type
INTRODUCTION
Effort support is a part of the athletic training which brings together a series of natural or artificial
means from various fields with the purpose of increasing the level of endurance to effort. Some of these
means are:
 Effort capacity according to demands;
 Rational training;
 Good health condition;
 A sporting life regime;
 Psychological assistance;
 A proper food diet;
 Medication.
In assessing the athletes’ health condition it has become a habit to choose modern non-invasive tests
like the tissue mineral testing
METHODS
Tissue mineral testing (TMT) is a lab investigation carried out on a hair sample. Hair represents an
election tissue for the sedimentation of toxic substances that come from nature (food, air, water, professional
exposure). The hair is exposed to an environment influenced by metabolic factors: blood, lymph, and
extracellular fluids. As the hair grows and passes through the epidermis, its external layers strengthen
containing the metabolic substances accumulated during the creation period. The test is used as test screening
and makes possible the assessment of minerals that are vital to health and of the main toxic metals that may
exist inside the body. The method was scientifically accepted by Environmental Protection Agency). TMT
determines:
 The absolute levels of the most important nutritious mineral substances and the anomalies in the
concentrations compared to the normal ones;
 The potential presence of toxic minerals;
 The value of the most important connections between the various nutritious mineral substances which
allow the evaluation of certain fundamental biological phenomena;
 The functioning of the cellular oxidizing processes;
 The activity of the vegetative nervous system (response to stress through the adjusting of the endocrine
system);
 The average level of mineral substances in our cells for a period of 2-3 months before the investigation.
 TMT provides information regarding:
34
 The metabolic-oxidizing typology (slow or fast);

 The functioning of the thyroid gland within the energy production adjusting activity;
 The functioning of the suprarenal glands in terms of their response to stress factors and related to the oxidizing
processes;
 The interference of the vegetative nervous system in response to stress and in defining the metabolic
individuality;
 Choosing the most appropriate diet for the individual concerned;
 The development of a treatment plan with food integrators.
The information resulting from the mineral test refers to the main mineral substances in the cells
(calcium, magnesium, sodium, potassium) and especially the relations between their percentages.
The metabolic type determined through the mineral testing allows the determination of cellular
oxidizing speed. The oxidizing speed represents the direct expression of the functionality of the two
endocrine glands: the thyroid and the suprarenal gland. Not always the peripheral efficiency of the activity of
an endocrine gland correlates with the level of the circulating hormone.
TMT represents a genuine biopsy taken from a soft tissue and the average content of minerals from
hairs indicates with an acceptable approximation the true values of the mineral level in other organs. The
differences between blood mineral dosage and the ones obtained from analyzing a hair depend on the fact
that there are two completely different methods in which the principles and the results are not superposable.
Blood tests indicate the amount of minerals present in the blood strictly at the time of taking the
specimen and in a particular vascular portion.
Laboratory determinations. Performing the test. The hair sample is taken from the occipital or
lateral-parietal area, because using hair from other areas makes the test less standardized and the
interpretation less accurate. It has a 2-3 cm length from the scalp and it is being tested in a certified
laboratory. Here it is subject to a sophysticated procedure and the results are being interpreted based on
certain methodologies and charts created by the most important researchers in the field.
Further on the paper presents a case study using TMT on the athlete C.D., member of the national athletics
team, the 20 km racewalking event, testing which resulted in changing the athlete’s food diet and her effort
and recovery medication. Please note that hair sample was analyzed in the laboratory Gheos in Italy.
The treatment lasts for 6 months and at the end a new tissue mineral test is performed in order to determine
how the imbalances have been corrected and how the treatment plan should be modified. The whole
treatment lasts for a whole year in order to replenish the reserves and to obtain optimal results.
RESULTS
Test results are presented in a graphic form. Figure 1 presents the absolute values of the main
nutritious minerals compared to ideal values and the average (normal) interval. The numbers exceeding or
situated bellow the normal level indicate a deviation from „normality”. Abnormal mineral levels were found
in tissue calcium, magnesium, sodium, potassium, copper, zinc, phosphorus, chromium. These deficiencies
have the following consequences:
 Muscle cramps, constipation and flatulence, low blood pressure and chronic fatigue (calcium excess);
 The elimination of calcium from the bones and its relocation in the soft tissues (calcium and magnesium
imbalance);
 A slightly low level of magnesium occurs especially during long periods of stress;
 Sodium, potassium indicate a pozitive response to stress;
 A low level of copper indicates a decreased immunity, the tendency towards anemia and osteoarthritis.
 Zinc deficit indicates a decrease in skin trophicity, rash and skin allergies, sensitivity to viral and
mycotic infections;
 Low values in phosphorus indicate a nutrition with insufficient meat, which leads to a decrease in the
production of cellular energy;
 Low levels of chrome leads to carbohydrate metabolism failure;
 High levels of platinum, due to pollution and dentures.
35
Figure 1. Nutritious minerals levels
Figure 2 indicates the results of the additional minerals which can be necessary or can influence
biochemical functions in a negative way.
Figure 2. Additional minerals levels
Figure 3 represents the most important relations between nutritious minerals. These relations are
more important than their individual levles as they reflect the balance which has to be maintained constant
inside the tissues. For instance:
 An increased Ca/P relation indicates a type of vagotonic metabolism with a low speed metabolism;
 High Ca/Mg indicates a poor balance in calcium metabolism with a predisposition to calcifications;
 High Ca/K shows a bad functioning of the thyroid gland;
 High Zn/Cu may indicate the beginning of an immune deficit indicating a stressful period.
Figure 3. Significant relations between nutritious minerals
36
Figure 4 indicates the levels of heavy metals and it is preferable that these levels are as low as
possible. Toxic metals pass through blood shortly, for seconds, and quickly fixes inside the tissues. Toxic
minerals can be found in your body years after the exposure and they will remain inside the tissues until a
removal action is initiated. Any result found in the upper section of the chart must be considered statistically
significant, but not necessarily clinically significant.
Figure 4. Toxic minerals levels
Recommended Treatments
Nutrition general indications were made after the outcome of the tests performed.[3] Such, vagotony
dominance is associated with a body energy resource saving attitude, meant to replenish the energy reserves
consumed in a pre-vagotony dominance phase or to cope with potential „states of emergency”.
Nutrition recommendations consisted of an introduction in moderate quantities of certain foods containing a
high level protein for each meal, fish and low fat chicken (25% of the calories/day).
Proteins from vegetables, cereals, and eggs are considered as appropriate.
It is recommended that the including of fats and oils which contain non-saturated fat acids (olive oil)
should occur within limits, around 25% of the calories/day.
Carbohydrates will be included moderately (no more than 50% of the calories/day) and only non-
saturated carbohydrates should be chosen (vegetables, fruit, grains) – cooked and not raw. Refined
carbohydrates are strctly forbidden (confectionery products, pastry, pasta, chocolate, jam, sugar).
DISCUSSIONS
Medical recommendations were made as suggested sports medicine doctor.[1] The nutrition strategy
was created, which aims to re-balance the hyperactivity of the surrenal gland and the hypofunctioning of the
thyroid gland, hence:
 Food which slow down thyroid activity are to be avoided, foods rich in calcium (milk, joghurt, cheese,
and their derivates), vegetables such as crucifers (cabbage, kale, cauliflower, brocolli), soy derivates. .
 Potassium rich foods quantity is to be increased: chicken, turkey, low fat weanling, egg white, lentil,
zucchini, beet, asparagus, peas, tomatoes, oranges, appricots, bananas, apples, plums – cooked, not raw.
 Foods rich in phytic acid shoul be used, as it is a substance which slows down calcium absorption, a
mineral which inhibits thyroid activity. Phytates are found in grains, wheat germ, paddy rice, barley
flour, rye bread, strawberries, and apples.;
 foods excessively rich in sodium shoud be avoided, such as salt, french fries, sour soups, canned food,
pickles, white bread;
 preferably foods with a high content of magnesium shall be consumed, bananas, dried plums, dried figs,
chickpeas, corn, fish.
To be mentioned that food suppliments were also recommended.
CONCLUSIONS
TMT results must not be regarded as a simple list of cell minerals, but as a dynamic data collection
which, through the analysis of of the levels of each element and through the studying of relations between
37
the body’s main mineral substances, allows the overall assessment of one’s health condition but also the
discovery of possible pathological conditions. Hence:
 tissual calcium abnormal mineral levels have been pointed out, magnesium, sodium, potassium, copper,
zinc, phosphorus, chrome. These insufficiencies have health consequences .
 it is recommended that the athlete should have a saving attitude where body energy resources are
concerned, saving attitude meant to replenish the consumed energy reserves or to cope with a possible
state of emergency;
 within the athletic training program the concept of specific nutritional preparation is more and more
used, preparation which should be adapted in time and according to training sessions. The fundamental
nutritional rules must be applied at the highest level of current knowledge.
ACKNOWLEDGMENT
In this way we give thanks, unfortunately, post mortem, the sports medicine doctor Conea Maria,
who has informed us about this method. We also thank CD athlete who participated in this study.
REFERENCES
[1] Conea Maria, Mijloace medico-terapeutice în susţinerea efortului şi refacerea după efort. Prezentată la
Şedinţa de analiză a Federaţiei Române de atletism, Bucureşti 2005.
[2] *** www.gheos.it
[3] *** info@gheos.it
AUTHOR'S BIOGRAPHY:
Bădescu Delia Mariana, Phd. Lecturer, “Lucian Blaga” University of Sibiu. Research fields: applications
of the scientific research in performance sport, the interdisciplinarity of the high performance training.
Previous important publications:
 Ankle Foot Orthosis with Wire Insertion
 Ankle-foot orthosis virtual modelling using Reverse Engineering
 Elements of mathematical model for step in racewalking
ANALIZA MINERALĂ TISULARĂ, MIJLOC MODERN DE

DIAGNOSTICARE A STĂRII DE SĂNĂTATE A SPORTIVILOR DE
PERFORMANŢĂ
Bădescu I. F. D.1
1
Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, str. Dr. Ion Rațiu, nr. 5-7, Sibiu, str. Tilișca nr. 2C, Telefon:
0721944728
E-mail: badescu.delia@yahoo.com
ABSTRACT: Diagnosticarea stării de sănătate a atleților de performanță are o mare importanță în managementul
antrenamentului. În acest context analizele moderne și non-invazive sunt folosite tot mai frecvent, obținând astfel
informații complexe referitoare la tipurile metabolice, răspunsul organismului la condițiile de stres, precum și la
prezența în organism a mineralelor toxice și nutritive. Scopul: Determinarea nivelurilor absolute ale principalelor
minerale nutritive, comparativ cu valorile ideale şi cu intervalul de normalitate, precum și a raporturilor existente între
acestea, pentru diagnosticarea stării de sănătate a atletei C.D., componentă a lotului național de marș. Ipotezele:
Realizarea analizei minerale tisulare, în cazul sportivei menționate, poate avea ca şi consecinţă, modificarea regimului
alimentar și a medicaţiei de susţinere a efortului şi de refacere, prin recomandări dietetice. Metode: S-a utilizat analiza
minerală tisulară (AMT) ca test screening, care face posibilă aprecierea nivelului de minerale esenţiale pentru sănătate
şi a principalelor metale toxice, eventual, depozitate în organism. Rezultate: Au fost găsite niveluri minerale anormale,
aceste deficienţe au consecinţe asupra sistemului endocrin al sportivei. Concluzii: One can also make general diet and
treatement suggestions and with the help of wich the lack of balance among minerals could be corrected.
CUVINTE CHEIE: minerale nutritive, minerale toxice, minerale adiționale, mineralogramă, tipul metabolic.
38
INTRODUCERE
Susţinerea efortului este o parte a antrenamentului sportiv care reuneşte o serie de mijloace naturale
sau artificiale din domenii variate a căror finalitate este asigurarea unui nivel cât mai ridicat de
disponibilitate pentru efort. Dintre acestea amintim:
 capacitatea de efort corespunzătoare cerinţelor;
 antrenament raţional;
 stare de sănătate bună;
 regim de viaţă sportivă;
 pregătire psihologică;
 regim alimentar corespunzător;
 medicaţie.
Pentru diagnosticarea stării de sănătate a sportivilor, se recurge tot mai frecvent la analize moderne
neinvazive de genul analizei minerale tisulare.
METODĂ
Analiza minerală tisulară (AMT) este o investigaţie de laborator realizată pe un eşantion de păr. Firul
de păr reprezintă un ţesut de elecţie pentru depunerea substanţelor toxice provenite din mediu (hrană, aer,
apă, expuneri profesionale). Părul este expus la un mediu influenţat de factorii metabolici: sângele, limfa şi
fluidele extracelulare. Pe măsură ce părul creşte şi trece de epidermă, straturile sale externe se întăresc,
înglobând produşii metabolici acumulaţi în perioada de formare. Analiza este utilizată ca test screening şi
face posibilă aprecierea nivelului de minerale esenţiale pentru sănătate şi a principalelor metale toxice,
eventual, depozitate în organism. Metoda a fost admisă din punct de vedere ştiinţific de către EPA
(Environmental Protection Agency). Cu ajutorul AMT se determină :
 nivelurile absolute ale substanţelor minerale nutritive cele mai importante şi abaterile concentraţiilor
acestora faţă de cele normale;
 eventuala prezenţă a mineralelor toxice;
 valoarea celor mai importante raporturi între diversele substanţe minerale nutritive care permit
aprecierea unor fenomene biologice fundamentale:
 funcţionarea proceselor oxidante celulare;
 activitatea sistemului nervos vegetativ (răspunsul la stress prin intermediul reglării sistemului endocrin);
 nivelul mediu al substanţelor minerale conţinute în celulele noastre pe o perioadă de 2-3 luni anterioară
efectuării investigaţiei
AMT oferă informaţii legate de :
 tipologia metabolico-oxidativă (lentă sau rapidă);
 funcţionarea glandei tiroide în cadrul activităţii de reglare a producţiei energetice;
 funcţionarea glandelor suprarenale din punctul de vedere al răspunsului acestora la factorii de stres şi în
legătură cu procesele oxidative
 intervenţia sistemului nervos vegetativ în răspunsul la stres şi în definirea individualităţii metabolice;
 trecerea la cel mai adecvat regim alimentar pentru individul In cauză;
 elaborarea unei scheme de tratament cu integratori alimentari.
Informaţia care rezultă din mineralogramă se referă la principalele substanţe minerale conţinute în
celule (calciu, magneziu, sodiu şi potasiu) şi mai ales raporturile dintre valorile lor procentuale.
Tipul metabolic stabilit prin mineralogramă permite evaluarea vitezei de oxidare celulară. Viteza de oxidare
reprezintă expresia directă a funcţionalităţii celor două glande endocrine: tiroida şi suprarenala. Nu
întotdeauna eficienţa periferică a activităţii unei glande endocrine se corelează cu nivelul hormonului
circulant.
O altă importantă evaluare oferită de AMT este aceea a aprecierii răspunsului organismului la stres.
Răspunsul la stres începe întotdeauna cu faza de reacţie de alarmă, urmată, dacă stimulul persistă, de faza de
rezistenţă şi în final, de faza de epuizare.
AMT reprezintă o veritabilă biopsie dintr-un ţesut moale iar conţinutul mediu de minerale în firele
de păr reflectă cu o aproximaţie suficientă valorile reale ale nivelului mineralelor în alte organe. Diferenţele
între dozările de minerale din sânge şi cele obţinute prin analiza firului de păr depind de faptul că este vorba
de metode complet diferite ale căror principii şi rezultate nu sunt superpozabile. Examenul sângelui
surprinde cantitatea de mineral prezentă în sânge strict în momentul recoltării şi într-o porţiune vasculară
determinată.
39
DETERMINĂRI DE LABORATOR
Desfăşurarea analizei. Eşantionul de păr analizat se prelevează din zona occipitală sau latero-
parietală, utilizarea părului din alte zone face analiza mai puţin standardizată şi interpretarea mai puţin
precisă. Are o lungime de 2-3 centimetri de la nivelul pielii scalpului şi este analizat într-un laborator
calificat. Aici este supus unei proceduri de analiză sofisticată, în urma căreia valorile obţinute sunt
interpretate pe baza unor metodologii şi scheme concepute de cei mai importanţi cercetători în domeniu.
Se prezintă în continuare un studiu de caz cu AMT realizată asupra sportivei CD, componentă a lotului
naţional de atletism, proba 20 km marş, analiză care a avut ca şi consecinţă modificarea regimului alimentar
şi a medicaţiei de susţinere a efortului şi de refacere. Menționăm că eșantionul de păr a fost analizat în cadrul
laboratorului Gheos din Italia.
Tratamentul durează 6 luni, după care se efectuează o nouă analiză minerală tisulară, pentru a vedea în ce
măsură s-au corectat dezechilibrele şi cum trebuie modificată schema de tratament. Tratamentul total durează
un an, pentru refacerea depozitelor şi obţinerea unor rezultate optime.
REZULTATE
Rezultatele analizei au fost sunt prezentate sub formă grafică. Figura 1 prezintă nivelurile absolute
ale principalelor minerale nutritive, comparativ cu valorile ideale şi cu intervalul de normalitate. Valorile
care depăşesc sau se situează sub intervalul de normalitate, indică o deviere de la „normal”. Au fost găsite
niveluri minerale anormale la calciul tisular , magneziu, natriu, potasiu, cupru, zinc, fosfor, crom. Aceste
deficienţe au următoarele consecinţe:
 crampe musculare, constipaţie şi flatulenţă, hipotensiune şi oboseală cronică (excesul de calciu);
 eliminarea calciului din oase şi depunerea acestuia în ţesuturile moi (dezechilibrul dintre Ca și Mg;
 nivelul uşor scăzut al magneziului se înregistrează mai ales în stresul prelungit;
 nivelul de Na, K indică un răspuns adaptativ la stres;
 nivelul scăzut de Cu indică micşorarea imunităţii, tendinţa către anemie şi osteoartrită;
 deficitul de Zn indică scăderea troficităţii tegumentului, iritaţii şi alergii cutanate, sensibilitate la infecţii
virale şi micotice;
 valorile scăzute de P indică o alimentaţie cu prea puţină carne, ceea ce conduce la scăderea producţiei
de energie la nivel celular;
 nivelul scăzut de Cr predispune la alterarea metabolismului glucidic;
 valori crescute de Pt, datorită poluării şi datorită lucrărilor dentare.
Figura 1. Nivelurile mineralelor nutritive
Figura 2 indică rezultatele mineralelor adiţionale care pot fi necesare sau pot afecta negativ funcţiile
biochimice.
40
Figura 2. Nivelurile mineralelor adiţionale
Figura 3 reprezintă cele mai importante raporturi dintre mineralele nutritive. Raporturile sunt mai
importante decât nivelurile lor individuale, deoarece reflectă echilibrul care trebuie menţinut constant în
ţesuturile organismului. Spre exemplu:
 raportul crescut Ca/P indică apartenenţa la tipul metabolic parasimpaticotonic, cu o viteză a
metabolismului mult scăzută;
 Ca/Mg crescut, indică un dezechilibru al metabolismului calciului, cu predispoziţie către calcificări;
 Ca/K crescut arată o scădere a funcţiei tiroidei;
 Zn/Cu crescut, poate indica debutul unui deficit imun indicând o fază de stres.
Figura 3. Raporturi semnificative între mineralele nutritive
Figura 4 indică nivelurile principalelor metale grele şi este de preferat ca toate valorile să fie cât mai
scăzute posibil. Metalul toxic are un pasaj sanguin foarte scurt, de ordinul secundelor, după care se fixează în
ţesuturi. Mineralele toxice pot fi regăsite în organism după un interval de câţiva ani de la momentul
expunerii şi vor persista în ţesuturi până când va vi iniţiată îndepărtarea lor. Orice rezultat care se înscrie în
zona superioară a graficului trebuie considerat statistic semnificativ, însă nu neapărat şi clinic semnificativ.
41
Figura 4. Niveluri ale mineralelor toxice
TRATAMENTE RECOMANDATE
Indicaţiile dietetice generale au avut ca suport de bază rezultatele analizelor realizate.[3] Astfel,
dominanţa parasimpaticotonică este asociată unei atitudini de economisire a resurselor energetice ale
organismului, menită să refacă rezervele energetice consumate într-o fază anterioară de predominanţa
simpaticotonică sau pentru a face faţă unor eventuale „stări de necesitate”.
Recomandările dietetice au fost făcute de laboratorul Gheos[2] și constau din introducerea în
cantităţi moderate a unor alimente cu un conţinut ridicat de proteine la fiecare masă, peşte şi pui slab (25%
din aportul caloric zilnic). Sunt considerate optime şi proteinele conţinute în legume, cereale şi ouă.
Se recomandă introducerea limitată de grăsimi şi uleiuri ce conţin acizi graşi nesaturaţi (ulei de
măsline) în jurul valorii de 25% din aportul caloric cotidian.
Carbohidraţii se introduc cu moderaţie (nu mai mult de 50% din aportul caloric total) şi limitându-se
la carbohidraţi nesaturaţi (legume, fructe, cereale integrale) – preparate şi nu crude. Carbohidraţii rafinaţi
sunt interzişi cu desăvârşire (dulciurile de cofetărie, produsele de patiserie, pastele, ciocolata, dulceaţa,
zahărul).
DISCUȚII
Recomandările medicale au fost făcute conform sugestiilor medicului sportiv.[1] S-a elaborat
strategia nutrițională, care urmăreşte să reechilibreze hiperactivitatea suprarenalei şi hipofuncţia tiroidei,
astfel:
 să se evite sau să se reducă alimentele care încetinesc activitate tiroidiană, mâncărurile bogate în calciu
(lapte, iaurt, brânzeturi şi derivate ale acestora), legumele din familia cruciferelor (varză, varză creaţă,
conopidă, brocoli), derivatele din soia.
 să se crească aportul de alimente bogate în potasiu: curcan, pui, mânzat slab, albuşul de ou, linte,
dovlecei, sfeclă, sparanghel, mazăre, roşii, portocale, caise, banane, mere, prune – preparate şi nu crude
 să se utilizeze alimente bogate în acid fitic, substanţă care încetineşte absorbţia calciului, mineral
inhibitor al activităţii tiroidei. Fitaţii sunt conţinuţi de cerealele integrale, germenii de grâu, orez
nedecorticat, făină de orz, pâine de secară, căpşune şi mere;
 să se evite alimentele excesiv de bogate în sodiu, ca sarea de bucătărie, cartofii prăjiţi, ciorbe, conserve,
murături, pâine albă;
 se vor consuma de preferinţă alimente cu un conţinut ridicat de magneziu, banane, prune uscate,
smochine uscate, năut, porumb, peşte,
De menţionat că s-au făcut şi recomandări de tratament cu modalitate de administrare a unor
suplimenţi nutritivi.
CONCLUZII
Rezultatele AMT nu trebuie privite ca o simplă listă de minerale conţinute în celule, ci ca o culegere
dinamică de date, care prin analiza nivelului fiecărui element şi prin studiul raporturilor între principalele
substanţe minerale ale organismului, permite evaluarea globală a stării de sănătate dar şi depistarea unor
eventuale tendinţe patologice. Astfel:
42
 au fost evidențiate niveluri minerale anormale la calciu tisular, magneziu, natriu, potasiu, cupru, zinc,
fosfor, crom. Aceste deficienţe au consecinţe asupra stării de sănătate a organismului
 se recomandă sportivei o atitudine de economisire a resurselor energetice ale organismului, menită să
refacă rezervele energetice consumate sau să facă față unei eventuale stări de necesitate;
 În antrenamentul sportiv se foloseşte tot mai des şi termenul de pregătire nutriţională care trebuie să fie
una specifică, adaptată în timp şi în funcţie de antrenamente. Regulile nutriţionale fundamentale trebuie
aplicate la cel mai înalt nivel al cunoştinţelor actuale.
MULȚUMIRI
Pe această cale aducem mulțumiri, din păcate, post mortem, doamnei doctor de medicină sportivă
Conea Maria, cea care ne-a adus la cunoștință despre această metodă. De asemenea, mulțumim atletei C. D.
Care a participat la acest studiu.
BIBLIOGRAFIE
[1] Conea Maria, Mijloace medico-terapeutice în susţinerea efortului şi refacerea după efort. Prezentată la
Şedinţa de analiză a Federaţiei Române de atletism, Bucureşti 2005.
[2] *** www.gheos.it
[3] *** info@gheos.it
BIOGRAFIA AUTORULUI:
Bădescu Delia Mariana, lector universitar doctor, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Domenii de
interes pentru cercetare: aplicații ale cercetării științifice în sportul de performanță, interdisciplinaritatea
procesului de antrenament de mare performanţă.
Publicații anterioare notabile:
 Orteze fixe cu inserție de sârmă.
 Modelare virtuală a ortezelor fixe utilizând Reverse Engineering.
 Elemente de modelare matematică în pasul de marș.
43
FINDING, PREPARING AND TRAINING FOOTBALL REFEREES

Constantin Gh.1
1
Former FIFA Referee, Romania
E-mail: ghcon51@yahoo.com
ABSTRACT
Football has surpassed the status of being a social phenomenon at a national and international scale for a long
time, as it is the new “religion of the 21st century” which brings together game practitioners under its scope regardless
of religion, skin colour, geographical area, culture, philosophy, gender, age which has been proven by the number of
members in more than 200 FIFA member national federations. As stated in the FIFA status, “each FIFA member shall
organize football games by the Laws of the Game promulgated by the International Board which has complete and
exclusive jurisdiction to modify them. Football game rules bring together a set of laws under which a game, game
relations and player relations must take place, actually being the single criterion to assess players” behaviour as
permissible or impermissible. Football game management is provided by referees. A referee guarantees that a
competition shall take place according to the Laws of the Game. However, arbitration work in football is not a
profession in every sense of the word, but a social function that a person with a specific training performs regularly at
various football competitions for children, youth and pros. As in any purposeful and social value activity, football
arbitration too requires the set-up of a scientifically based system of recruitment, selection, training, promotion. This
system requires a certain way of combining and providing theoretical training, physical training, and
psychological/mental training of referees. A referee plays an important role in modern football. Therefore, a referee
must be trained, selected and protected from various influences (clubs, league, political field).
KEY WORDS: football referee, laws of the game, motivation, referee training, performance
INTRODUCTION
The paradox of the football phenomenon is that in an activity where a football player has the status
of a professional, arbitration is regarded as a “voluntary” activity but with deep involvement in the smooth
running of a competition. Hence, the activities related to the discovery, vocation-training and coaching of a
football referee must be permanently connected to the new trends of technical and tactical development of
the football game both domestically and internationally, which requires a referee to have a professional
attitude. Football playing has witnessed over time the dynamics of being technically and tactically
spectacular and complex, with the extension of the manifestation area of the intelligence and creation of
football players, and also with an increase in the physical level and playing pace. Along with the
development of football playing, arbitration has had to evolve, too and a referee is always put in a position to
adapt to new trends of football playing on one hand and objectively understand and appreciate the game on
the other hand.
The changes that have occurred in the dynamics of the game related to increasing the playing speed,
the ball passing speed, the rapid alternation of attack and defence movements, the increased adversity, the
number of conflicts to get the ball have all led to major changes in the work of referees, too. All this has
inherently led to radical changes in the training of referees, who amid major demands and maximal intensity
efforts must make decisions in fractions of a second, analyze game situations and decide in accordance with
the Laws of the Game. In order to reach high arbitration performance in such circumstances, referees are
forced apart from having sound theoretical training, to be exemplarily prepared psychologically, mentally
and especially physically. One cannot conceive that a referee might be at great distances from where a game
takes place and be able to make decisions. A referee’s decisions are executed, and sometimes they are
decisive in determining the winner of a competition. Therefore, all attention and seriousness should be given
in the preparation, selection and promotion of human resources - referees who can cope with such activities.
MATERIAL AND METHOD

The goal of this research is to analyze the time evolution of the activity of finding, preparing and
training football referees, largely starting from my practical experience as a trainer/lecturer in the intensive
training courses for referees, as a referee observer, and as a leader of the national arbitration authority. For
conducting and interpreting this study, I have used the following methods: bibliographic documentation,
observation method, survey method, historical and statistical method. The respondents surveyed based on
free discussions have been lecturers involved in training future referees, specialists of the Central
Commission of Referees, trainers and referee observers, and also referees from several various categories.
44
HOW TO FIND A REFEREE

The main artisans participating in playing football are the players, coaches and the referee. The
existence of disagreements among players has firstly generated laws to determine what is allowed and what
is not allowed in a football game, and secondly there has been the person required to establish the facts
allowed or forbidden. This person, which is a referee, becomes indispensable to a football game and could
not fulfill their purpose and role unless invested with full powers. According to the Laws of the Game, the
authority and exercise of rights entrusted to them start as soon as the referee enters the football field. Law 5
of the Laws of the Game states that a “referee shall have unlimited power to stop the game because of any
deviation from the laws of the game, to suspend or definitely terminate the match whenever they deem
necessary, because of natural forces, spectators’ intervention or other causes”.
Their decisions on matters actually spent during a football match shall have no appeal, insofar as
they relate to the outcome of the game. In other words, the discretion of a referee stands for what takes place
on the football field and not only because of all the other (players’, coaches’, observers’, journalists’) views,
a referee’s view is meant to be the last.
Football is regarded throughout the world as an important outdoor activity and a very popular form
of public entertainment. Referees are essential in order to improve the values of being fair play and also to
protect the players and the game. A football referee is the person having the skills and qualifications needed
for managing football games, meeting the following conditions:
 being a Romanian or foreign citizen legally residing in Romania, with the legal minimum age of 16
years old;
 having graduated from a football referee course;
 having an exemplary conduct in the society and having suffered no criminal convictions.
The conditions for one’s enrollment in schools/courses related to football referees, the operation,
development and curriculum for unitarily training students are laid down by the Central Commission of
Referees by a framework regulation. If one more closely analyzes the selection of future referees based on
the criteria set up by the Central Commission, one can state that such an activity takes the form of football
scouting which calls for special skills and competences of the one dealing with this segment of the football
phenomenon. One can compare the recruitment of future referees with football selection and those dealing
with this activity are truly model a “future arbitration performer”.
The classification of football referees in Romania is as follows:
1. County team: trainee referee; second category referee; first category referee;
2. National team: Third League referee; Second League referee; First League referee
3. Futsal referees;
4. Beach football referees;
5. International FIFA referees.
Trainee referees have the right to arbitrate children and youth competitions, and first and second
category referees have the right to arbitrate up to the level of the Fourth League. National team referees have
the right to arbitrate matches in the category they belong to and in lower categories, namely they can be
reserves to the next higher category (for example, a Second League referee may arbitrate matches in the
Second League, and also in a lower level, and can only be a reserve in the First League). Whatever category
they belong to, in order to manage a football game, a referee must be declared medically fit and pass all
physical and theoretical tests given by the Central Commission of Referees.
Referee categories have remained the same in terms of their structures, but the age limit has
significantly changed for ranking in national and county teams (see table no.1.). The main reasons of
changing the age limit, given the increasing number of referees, are to enable referees in lower categories to
move up to the upper ones and thus to provide progress opportunities to talented young referees, respectively
to attract new valuable referees.
Table no.1. “Changes in referee age limits to stay in national and county teams”
Referee category 1998 2012 2014
Year
First League national team 45 years old 45 years old 45 years old
Second League national 42 years old 40 years old 40 years old
team
Third League national team 40 years old 35 years old 35 years old
County teams 45 years old 45 years old left to the appreciation and decision of
CJA/CMA
45
source: made up according to the organization and operation regulations of football referees’ work in the
years 1998, 2012, 2014
In order to cope with the complex tasks that fall within the scope of football arbitration, a referee
must have a set of qualities/traits, and often the “power” to compensate those missing so that by using their
qualities and skills, they might build a solid and functional support to enable them to successfully cope with
multiple demands while managing a game.
A referee must be viewed and analyzed through the multiple roles that they must combine
harmoniously:
1. A referee has the decisive role in the management of the game and the training of the football
players, especially juniors. By punishing those who violate the Laws of the Game, the referee does an
excellent job of mentoring/training the players by which they ensure the smooth running of a football game.
2. A referee has a leader’s role, having under the Laws of the Game, the full authority to manage,
give instructions and make themselves heard, as their decisions about the game are final. A leader must show
authority, competence, steadiness, sobriety and safety in decision making, coupled with objectivity and
credibility. Possessing so many qualities of a leader, a referee shall firmly impose themselves in front of the
players, on one hand ensuring all the conditions of game development in the spirit of full sportsmanship, and
on the other hand giving a sense of security to the players that along with infringing the Laws of the Game,
they shall apply appropriate sanctions and steps without hesitation. A leader referee requires respect and
esteem both by their outfit and firm behavior. They must conduct with dignity, naturally and normally,
without showing familiarity, because any such act of condescension between himself and the players will
certainly affect his authority.
3. A referee has full authority. In the dictionary, the notion of authority appears as “power, the right
to give orders to impose obedience by virtue of one’s qualities or powers”, in other words making oneself
heard. The authority given to a referee by the Laws of the Game is justified by three qualities: fairness (a
referee must be neutral); qualification (thorough knowledge of the laws of the game); presence in the game
context (is the closest neutral man to the game). Deepening the three qualities that justify the authority of a
referee, the law-maker’s motivation is revealed. By definition, a referee shall be impartial. Their neutrality
(not belonging to and not defending the interests of either of the teams) is the premise of impartiality, and the
task of “ensuring that the laws of the game are applied” is an essential obligation of the function they fulfill.
When speaking of a football referee’s authority and its essential features, one must not forget that putting
them into practice sometimes suffering cuts causing conflict situations, resentment, criticism. A football
referee cannot judge game situations such as a court judge does, quietly pondering on each sample in a file.
The referee does not see the situation as if on TV, several times as needed, in order to be convinced. His
decision is the solution that he shape only in fractions of a second based on his own conviction.
Leo Weinstein, a professor of Comparative Literature at Stanford University emphasized “granting a
goal characterized by irregularity. It is inevitable that he may commit errors, because he has better days and
less good days, as well as players do, but on the contrary, he is not a man sold, he holds a very difficult
position, with much kindness and according to his talent; he especially is a man that we must respect and
whose authority we must strengthen, because otherwise the playing will not be possible and there will be
disorder”[3].
4. A referee acts as a judge in the exercise of their functions, having the duty to enforce the Laws of
the Game literally, justly appreciating every action and framing any mistake with the authority that can only
be given to him by competence and a strong spirit of objectivity. By their conduct, a referee permanently
recalls and ensures the two teams regarding the Laws of the Game and sports ethics, thus ensuring order and
discipline on the football field. It is often necessary that from the very first moments of the game that he
should stop a brutal game decisively and firmly, with a handy set of regulations means that he shall use with
impartiality, objectivity and the same exigency regardless of the team or player names.
5. A referee should be a model by his moral qualities, by the thorough knowledge he possesses, by
his outfit, gestures and behaviour, both on and off the field.
6. A referee is a good mediator in the event of stressful and unsportsmanlike situations during the
game. With determination and firmness, but also with tact and diplomacy, he sanctions such deeds, which
will lead to the eradication and stopping of the brutal and violent game practised by some players. A prompt
intervention removes the risk of an increase in brutality, injuries and finally of the distortion of the sports
show.
46
Issues on Promoting Football Referees

I think it is relevant to those who want to know about the selection and promotion of football
referees, to compare how these activities have evolved over time (I have chosen to compare the years 1999
and 2014)
Table no.2. ”Promoting football referees within categories – comparative analysis for the years 1999
and 2014”
Promoting referees to a higher category is based on an exam, as follows:
1. Referee trainee - after graduating the course and passing the exam;
2. Second category referee - based on a written theoretical exam and practical tests (games arbitrated
and grades obtained);
3. First category referee - based on a written theoretical exam and practical tests (games arbitrated and
grades obtained).
Conditions to be met by applicants in order to promote to the second category:
the year 1999 the year 2014
 Having participated in training sessions and meetings organized by the committee of
referees;
Identical  Not having undergone disciplinary sanctions during games arbitrated in the latest
conditions competition season;
 Having the referee subcommittee’s recommendation (in the counties where possible) and/or
the development officer’s recommendation.
 Having at least 1 year experience as a  Having at least 6 months experience as a
trainee referee; trainee referee;
Different
 Having managed at least eight games in the  Having managed at least 12 official games
conditions
center and 10 in the line; as a referee;
 Minimum passing grade should be 6.  Minimum passing grade should be 7.
Conditions to be met by applicants in order to promote to the first category:
the year 1999 the year 2014
 Having regularly attended meetings organized by the County Commission of Referees
(CJA);
Identical  Not having undergone disciplinary sanctions in games arbitrated;
conditions  Having the referee county subcommittee’s recommendation (in Bucharest) in counties where
there is such a commission and/or the development officer’s recommendation;
 Minimum passing grade should be 7.
 Having been at least two years in the  Having been at least 18 months in the
second category II; second category II;
 Having managed at least 15 official games  Having conducted as a referee or as an
in the center and 20 official games in the line assistant referee at least 15 official games as a
as a second category referee; second category referee;
Different
conditions  Not being older than 40;  CJA / CMA may approve reducing the
 Being declared medically fit; period and the number of games for
 Being at least a secondary school graduate international or national players in the First,
or an equivalent school graduate. Second, Third Leagues and for women
referees who have demonstrated outstanding
qualities for arbitration.
Identical and common conditions regarding the promotion of referees within teams are shown in table no. 3.
Promoting the referees within teams in the year 1999 was as follows:
 Promoting B and C Division referees was done annually, within vacancies. Vacancies were those
remaining available after the closure of old age referees’ work and/or due to improper performance in
arbitrations, getting mediocre results or removal of referees from a divisional group. The Central
Commission of Referees would annually set the number of division referees in relation to needs.
 Promoting A Division referees was done for referees monitored by at least 5 members of the
monitoring/surveillance subcommittee for prospective referees’ activity and the maximum age limit for this
group to promote in the team was 36 years old that year.
47
Since 2014 up to the present, the promotion of referees within teams has been as such:
 Talent Programme (UEFA Convention);
 Examination organized by CCA;
 Based on a ranking prepared by CCA under objective criteria, namely an average grade of monitoring
grades (of which at least two games must be monitored by CCA members), physical tests and
theoretical tests.
Additionally, the following issues are to be taken into account:
 Including referees within teams can only be done during competition breaks, twice a year (in summer
and winter);
 Referees belonging to the First, Second and Third Leagues, moved down as a result of improper
arbitration may come to promotion contests only after a period of minimum 12 months after their being
moved down to a lower group if they meet the necessary conditions, according to regulations.
Table no.3. ”Promoting football referees within teams – comparative analysis for the years 1999 and
2014”
year the year 1999 the year 2014
league /
conditions
 Being classified as first category;
 Being at least 21 years old and not more than 30 years old in the year when the
contest is organized;
Identical
 Not having been sanctioned for lack of discipline in the latest competition season
conditions
until the exam date, for misconduct under this regulation;
Third league (divisional team C)
 Not having undergone definitive criminal convictions assuming deprivation of

liberty, regardless of the manner of sentence execution.
 Referees must have at least 8 games  They must have at least 30 official
arbitrated in the center and assistant games in the fourth league, the Romanian
referees must be 10 times throughout the Cup –seniors, the Third League;
period in Division D;  Having the recommendation of
Different  Being minimum 1.70 m high, and C.J.A./C.M.A.;
conditions having their weight equivalent to the  Being medically fit, according to a
number of centimeters exceeding one certificate released by INMS;
meter;  Being at least a high-school graduate,
 Having a stage period of at least 2 holder of high-school graduation diploma.
years without interruption.
 Not having been sanctioned for lack of discipline in the latest competition season
for misconduct under this regulation;
Identical
 Not having undergone definitive criminal convictions assuming deprivation of
conditions
liberty, regardless of the manner of sentence execution;
Second league (divisional team B)
 Being medically fit, according to a certificate released by INMS.

 Having a consecutive stage period of  Having a consecutive stage period of
at least 2 years without interruption; at least 18 months in the third league;
 Referees must have at least 8 games  Referees must have at least 15 games
arbitrated in the center in Division C, arbitrated in the third league, the
assistant referees must have at least 12 Romanian Cup, and the Second League,
Different
games arbitrated in the line in Division C and assistant referees must have at least
conditions
during the entire stage duration; 20 games arbitrated in the Third League,
 Being not more than 33 years old in the Romanian Cup and the Second
the year when the contest is organized. League;
 Being at least 23 years old and not
more than 35 years old;
48
year the year 1999 the year 2014

league /
conditions
 Being monitored by at least 5 members  Having a consecutive stage period of
of the activity monitoring/surveillance at least 18 months in the second league;
subcommittee related to prospective  Referees must have at least 15 games
referees; arbitrated, and assistant referees must
 Being maximum 36 years old that have at least 20 games arbitrated in the
year; Second League, the Romanian Cup and
 Sitting in for a promotion exam made the First League;
up of the following tests:  Being at least 25 years old and not
First league (divisional team A)
- eliminatory tests: medical and more than 40 years old;

Different physical training examinations;  Not having been sanctioned for lack of
conditions - theoretical test including 20 discipline in the latest competition season
questions about the Laws of the for misconduct under this regulation;
Game and the Organization  Not having undergone definitive
Regulation of football playing criminal convictions assuming
where the minimum passing grade deprivation of liberty, regardless of the
should be 7; manner of sentence execution;
- the grade awarded by the  Being medically fit, according to a
assessment commission should be certificate released by INMS.
at least 7 calculated according to a
special algorithm.
Promoting referees on the FIFA list in 1999 was based on proposals of the Central Commission of
Referees and approved by the Executive Committee of FRF, a list of referees with outstanding results and
fulfilling the criteria required by FIFA.
Since 2014 up to the present, including referees in FIFA lot is subject to the following conditions for
referee applicants:
 Having worked in the First League in the last 2 years;
 Having arbitrated at least 25 games for referees and 25 games for assistant referees games in the First
League/The Romanian Cup at this level;
 Not having been sanctioned for lack of discipline4 in the past competition year;
 Being at least a high-school graduate, holder of high-school graduation diploma;
 Speaking and writing in English;
 Being medically fit, according to a certificate released by INMS.
From my point of view, one can achieve a peak performance of a referee’s career if one
harmoniously intertwines theoretical training – practical training, physical training and psychological –
mental training. In fact, all the three aspects of training must be the cornerstone in preparing a future referee,
all these parts of one’s preparation being closely linked. Here is an example of interdependence which is
catastrophic: it is not enough for you to theoretically know the Laws of the Game unless you have the hunch
to apply them timely and appropriately to practical situations arising on the football field or if you are not
properly placed on the field due to your poor physical condition because of your poor physical training and
you can further add the fear of not being criticized, the timidity and fear regarding the reaction of players,
coaches, referee observer and spectators.
Besides, Helmut Riedel, the former president of FIFA Referees Committee, emphasized that “what is
put in front of a high class referee is knowing the meaning of a football game in all its stages, intuiting all
technical or moral implications of the laws of the game”[2]. In the same work, the author stated that “a
referee must have the mental strength to know how to apply and interpret practically, intelligently,
appropriately and logically”.
The three aspects of the complete and complex training of a referee (I not think I can make a ranking
of their order and importance, as the same attention should be given to each) leading to a referee’s perfection
aim at:
I. Theoretical and Practical Training of Referees
In order to arbitrate a football game, a referee must know the Laws of the Game very well. The Laws
of the Game are in fact the “single criterion for assessing players’ conduct, an accurate standard by which
49
their movements, actions, behaviour can be assessed while playing in different concrete situations, as being
permitted or forbidden [1]”.
The Laws of the Game have undergone many changes and many transformations over the years.
With all these changes, their essence has not been changed, but a referee has the express obligation to know
any novelty regarding the Laws of the Game.
In order to be granted the referee capacity, trainees shall be trained theoretically, and also practically
related to all the Laws of the Football Game by the chapters and expected time frame set by the CCA
programme. This programme is consistent with the provisions of the UEFA Convention on training and
organizing referees (in future, the UEFA Convention of Referees), which explains the minimum standards
and best practices to train referees and the importance of arbitration structure in a national association.
It would be a huge mistake in these training courses for future referees not to insist on the practical
presentations (multimedia technology allows it a lot) of the Laws of the Game, especially what referees’
placement and movement on the field mean, placement to free situations etc. Learning the Laws of the Game
by heart, as a “nerd”, is another big mistake for a future referee. It is more important to understand and
interpret them correctly. In support of this statement, I can say that I have encountered in my arbitration work
a lot of referees who left much to be desired theoretically, but they were experts in the practical application
of the Laws of the Game and proved excellent referees on the field
County and national group referees are subject to periodic theoretical and physical verification and
testing and to “freshening” the Laws of the Game, the ROAF standards, various old and new circulars arising
between FIFA/UEFA courses. Particular attention in these courses must be paid to videos of matches
arbitrated mainly by course participants, to explain them those situations when they made wrong decisions.
However, I think that one should also show the situations when the referees in the course made good
technical decisions in complicated situations or took proper disciplinary steps at tense moments, because it is
more motivating and easier for students to “digest” a positive example rather than a negative effect.
II. Physical Training of Referees
It seems surprising, but the physical level of a referee must approach the physical level of a player.
The difference between a player’s and a referee’s effort is the effort with the ball and the adversity to win
possession of it and comply with tactical tasks of attack and defence specific to a player, then a referee
accompanies every situation of a game at physical parameters similar or close to the players’. Based on these
findings, I can say that in terms of physical preparation, a referee’s training strategy may be substantially
similar to that of a player, focusing on: aerobic capacity, aerobic power and specific effort of a referee during
the game.
The physical training of referees shall be appropriate and adapted to the modern trends of football
development globally and nationally. Thus, a football referee has a very difficult mission, that of being close
to the place of playing with the ball which quickly changes direction from attack to defence, significantly
reducing resting times throughout the game. Spectators and coaches want to follow and support a football
game where the referees allow players to be the main actors, and this creates increased responsibilities to the
referees, known only to those skilled because they are the only ones entitled to coordinate the deployment of
the game on the field.
Over the years, the physical tests referees have had to undergo have had several changes, of which
the most relevant are shown in the tables below:
Table no.4 ”Calendar benchmarks of the progress of referee physical tests”

Comparative year Physical test type
the year 1980 4 x 10 m; 1 x 400 and Cooper Test 2600 m
the year 1990 2 x 50 m; 2 x 200 m and Cooper Test 2600 m
the year 2000 2 x 50 m; 2 x 200 m and Cooper Test 2700 m
the year 2005 6 x 40 m and FIFA Test 150 m + 50 m
the year 2014 / 2015 6 x 40 m; Yo-Yo and ARIET Tests
Since 2014, referees and assistant referees have had a new type of physical tests before the start of
tours and returns, referees have the Yo-Yo Test and assistants the ARIET Test. Such testing is considered a
verification to implement the new UEFA trends, in terms of the physical training of referees and assistant
referees in Romania. The two tests were introduced at UEFA by the leader of referees, Pierluigi Collina (the
tests have been suggested by Werner Helsen-UEFA fitness trainer). The Yo-Yo Test verifies the speed
strength of referees means racing 20 meters, returning in ten seconds, with a ten-second pause. This race is
50
repeated 45 times. L’Assistant Referee Intermittent Endurance Test (ARIET) is an opportunity to estimate
the capacity of an assistant referee to successfully cope with a high intensity game.
Figure no.1. ”Scheme of going through the ARIET Test”
The ARIET Test is for assistant referees and means conducting a large number of alternative laps,
returning, forward and sideways, between two lines placed at a distance of 20 meters (for running forward
from point A to point B), respectively 12.5 meters (for running sideways from point A to point C).
Everything occurs in a gradual pace imposed by a sound recorded on a CD and distributed through
headphones. After each lap of 40 meters (20m + 20m forward running-returning) and 25 meters (12.5 m +
12.5 m sideways running-returning), the assistant referee has five seconds of pause in the jogging style on a
distance of 5 meters (2.5 meters front and 2.5 meters back). Then, the assistant referee must be ready for the
next start signal. The minimum distance to be eligible in the ARIET Test is 1,200 meters both in normal and
lateral running.
From my point of view and for this I rely on my practical experience of organizing intensive training
and promotion courses for referees (in previous years they were held at Govora, where exceptional referees
were trained such as Haţeganu, Petrescu, Kovacs and many others), a very complex programme would bring
changes in the thinking and arbitration-related concern of a referee. An interesting method which I have
actually tested is that after a physical training session, a trainee referee should be immediately subjected to
theoretical testing comprising a number of maximum five theoretical questions with short answers or
questions after watching some videos. Thus, one can check the focusing ability of a trainee referee against
physical fatigue, especially as one must not forget that a referee must also make decisions about a football
game in the last minutes of a game when their bodies and minds are very tired (this shows the difference
between a physically prepared referee and an unprepared one).
III. Psychological and Mental Training of Referees
The psychological and mental training of football referees envisages the components related to
football referees’ personality (skills, temperament and character).
How do skills influence?

Skills, whether they are native or acquired, which can be easily observed and must be analyzed first
for a football referee refer to intelligence/thinking, spirit of observation and learning ability. There have been
studies on these circumstantial subjective factors that generate differences in the memorizing-reproduction
capacity, i.e. understanding-application of the Laws of the Game among referees. These differences have a
direct impact on the uniform application of the Laws of the Game by referees, therefore one must resort to
psycho-pedagogical methods to increase objectivity in understanding and applying the Laws of the Game.
These psycho-pedagogical methods refer to:
 providing a common set of criteria for the unitary understanding of expressions used in the Laws of the
Game and presenting their concrete manifestation contexts during the course of the game (it is recommended
to watch games in the group, followed by discussions);
 identifying and explaining mental scheme used by a referee when identifying and classifying a concrete
situation, immediately perceived on the field in the provisions of the Laws of the Game.
A major advantage is for referees endowed with intelligence/anticipatory thinking, because they do
not only confine to the analysis of and decisions in actual game situations, but have the ability to forecast the
situations to occur subsequently. This skill can be acquired through agility exercises, probabilistic analysis of
football games on tape etc.
In addition, such skills should be mandatorily examined in conjunction with the sensory and motor
functions of each referee: speed and distributivity of visual perception, sharpness and breadth of vision,
51
hearing acuity, focusing ability and level, speed of movements etc. I state this correlation should be made,
since all the decisions of referees are made under time pressure (game speed on the field) and without having
available technical means to review and analyze the situations. Such criticisms and comments made after
several video-tv replays (sometimes made with an annoying insistence) on disciplinary sanctions by match
referees often do nothing but diminish the authority of a referee and increase media tension/stress regarding
to the referee’s future performance in the field.
What Is Temperament and How Does It Influence a Referee’s Work?
Temperament is a manifestation of personality where energy, the speed and intensity of mental
processes are evident [4]. The four temperament categories and their influence on referee activity are
analyzed below:
I can say, after a long activity as an active referee, a trainer and a referee observer, and also a leader
of the arbitration authority at national level, that the specific features of each temperament category can be
corrected or compensated by self-control. I therefore believe there are no categorical restrictions imposed in
performing arbitration activities based on these temperament-related issues.
How Does Character Influence?
When referring to the parts of a football referee’s training, it can be said that the major difficulty lies
in the intuition of the future referee’s character. Both his physical training - related to his age level, and his
theoretical and methodological training are forms of a referee’s training that may be generally valid. Yet,
psycho-mental training has individual forms for each referee, as they are different from one another by the
peculiarities of their characters and personalities.
Mental training is as for players, the referees’ type of training that allows them to cope with existing
pressures both during the game on the field and in the stands. The higher the level of this training, the more a
referee can detach himself from the pressure that exists before the game, during the game and after the game.
Character is the part of personality that deals with the essential features of a person, determining
their behaviour. These character traits are significantly influenced by how each one has grown up, has been
bred or self-educated, lives and works, having a positive or a negative impact as follows:
 positive character traits: determination, courage, sincerity, diligence, discipline, honesty, integrity etc.;
 negative character traits: insubordination, dishonesty, lying, hypocrisy, cowardice, mercantile nature etc.
Besides these aspects that define the character of an experienced referee, one should not forget to
consider that such traits may be affected/enhanced by sorrows and conflicts created by family relations or at
work. Regarding the character of people who start arbitration, it is hard to say precisely at the age of 16,
when a young person can begin training to become a referee. This responsibility belongs to the “mentor”
who has the task of modelling the character of the future arbitration “performer”, shaping character traits in
the spirit of fairness. Special importance in the formation of one’s character is provided by the family and
social environment where a young person grows up, by the professional environment influence, and by the
future referee’s aspirations and objectives.
CONCLUSIONS
In order to successfully select referees, there should be objective and experienced assessors. I
believe, however, that there must first be an assessment of assessors. In order to make a realistic assessment
of an individual, you must be as documented as possible. In this respect, person is needed who has active
experience in arbitration, preferably in all arbitration echelons, in-depth knowledge about current Laws of the
52
Game, communication skills, being a good psychologist and possess trainer skills. Additionally, an assessor
must have the ability to see a football game “through the eyes of a referee”, analyze referee performance,
identify his weaknesses and strengths, what and how to improve in the work of a referee or what should be
praised, offer him encouragement, advice and practical solutions.
Practice has proven that the assessment impact on those subject to assessing the
achievements/performance can be positive or negative. When the final results are communicated in the
context of promoting/moving down the referees, those having weaker achievements will regard these
measures as arbitrary or unfair. The same can happen to those who do not understand the criteria for their
assessment.
There is a constant concern for the innovation of these assessment criteria (there are opinions that
these criteria should be confidential) considered useful by everyone, but not always agreed with either by the
assessor, or by of the assessed. This could be a reason why specialists in the field are looking for solutions.
No matter how I analyze, they ask more and more often “who benefits from assessing the referees”. It can be
answered without hesitation that it is both CCA and the increase in arbitration quality, along with referees’
personal improvement.
I hope that football fans will now understand that the entire work to find, prepare and train football
referees is a complex activity. Paying attention in future to the three sides of training a referee will lead to the
qualitative growth of arbitration, for both the personal satisfaction of referees and of all football lovers. At
the same time, a referee who is very well prepared in the three aspects ensures their level of competence,
thus imposing themselves against teams regardless of competition level or player value.
REFERENCES
[1]. Chiriac M,- Regulamentul jocului de fotbal adnotat (Annotated Football Game Rules), Sport – Turism
Publisher, Bucharest, 1977: 39
[2]. Helmut R, - Le developpement du sport de competition en Football et ses repercurssions sur les
qualifications de l’arbitre, Conferences du deuxieme cours de l’UEFA pour arbitres d’elite du 10 ou 14
septembre 1973, a Macolin, Suisse: 52
[3]. Weinstein L, Interview in Miroir du Football Review, no.64, 1965
[4]. Neşu M, – Personalitatea – calitate esenţială a arbitrului de elită (Personality - Essential Quality of an
Elite Referee), ”Arbitrul - buletin tehnic” Review, no.3 / 2003: 12
[5]. Collection of Arbitrul - buletin tehnic Reviews, issued by the Central Commission of Referees
[6]. Organization and Operation Rules of Football Referees Work, published by the Romanian Football
Federation/Central Commission of Referees, 1998, 1999, 2012, 2014
[7]. UEFA - Convention on Referee Training and Organization, 2012 Edition
www.fifa.com
www.frf-cca.ro
www.frf-ajf.ro
53
DESCOPERIRE, PREGĂTIRE ŞI FORMARE A ARBITRILOR DE FOTBAL

Constantin Gh. 1
1
Ex. arbitru FIFA , România
E-mail:ghcon51@yahoo.com
REZUMAT
Fotbalul a depășit de mult statutul de fenomen social cu anvergură naţională şi internaţională, fiind noua
„religie a secolului XXI” care reunește sub spectrul său practicanți ai jocului indiferent de religie, culoare a pielii, zonă
geografică, cultură, filozofie, sex, vârstă fapt demonstrat de numărul membrilor celor peste 200 de federaţii naţionale,
membre ale FIFA. După cum este prevăzut în statul FIFA „fiecare membru al FIFA va organiza jocul de fotbal numai
după Legile Jocului promulgate de International Board, care are competenţa deplină şi exclusivă de a le modifica”.
Regulamentul jocului de fotbal reuneşte un ansamblu de legi potrivit cărora trebuie să se desfăşoare acest joc,
raporturile de joc şi relaţiile dintre jucători, fiind de fapt un criteriu unic de apreciere a conduitei jucătorilor ca fiind
permisă sau nepermisă. Conducerea jocului de fotbal este asigurată de arbitri. Arbitrul este garantul că competiţia se va
desfăşura conform Legilor Jocului. Cu toate acestea, activitatea de arbitraj în fotbal nu este o profesie, în adevăratul
sens al cuvântului, ci o funcţie socială pe care o persoană, cu o pregătire specifică o îndeplineşte periodic, cu ocazia
diferitelor competiţii fotbalistice, de la copii şi juniori până la profesionişti. Ca în orice activitate cu valoare şi finalitate
socială şi în arbitrajul de fotbal este necesar să se stabilească un sistem de recrutare-selecţie, pregătire, promovare
fundamentat ştiinţific. Acest sistem impune un anumit mod de combinare şi articulare a pregătirii teoretice, a pregătirii
fizice, dar şi psihologice / mentale a arbitrilor. Arbitrul joacă un rol important în fotbalul modern. Tocmai de aceea
arbitrul trebuie pregătit, selectat şi protejat de influenţe (cluburi, ligă, politic).
CUVINTE CHEIE: arbitrul de fotbal, legile jocului, motivaţie, pregătire arbitri, performanţă
INTRODUCERE
Paradoxul fenomenului fotbalistic este că într-o activitate în care jucătorul de fotbal are statut
profesionist, arbitrajul este conceput ca o activitate „voluntară”, dar cu o profundă implicare în buna
desfășurare a competiției. De aici activitatea de descoperire, formare-pregătire şi perfecţionare a arbitrului
de fotbal trebuie în permanenţă conectată la noile tendinţe de dezvoltare tehnico-tactice ale jocului de fotbal
atât pe plan intern, cât şi internaţional, fapt ce îi solicită arbitrului o atitudine profesionistă. Jocul de fotbal a
cunoscut de-a lungul timpului o dinamică a spectaculozităţii şi complexităţii tehnico-tactice, cu extinderea
ariei de manifestare a creaţiei şi inteligenţei jucătorilor de fotbal, dar și de amplificare a nivelului fizic și a
ritmului de joc. Concomitent cu dezvoltarea jocului de fotbal și arbitrajul a trebuit să evolueze, iar arbitrul
este pus în permanenţă în situaţia de a se adapta la noile tendinţe ale jocului de fotbal, pe de o parte şi
înţelegerea şi aprecierea obiectivă a jocului pe de altă parte.
Modificările care au avut loc în dinamica jocului raportate la creșterea vitezei de joc, la viteza de
pasare a mingii, la alternanța rapidă a fazelor de atac și apărare, la creșterea adversității, a numărului de
dueluri pentru câștigarea posesiei mingii, au dus la schimbări majore și în activitatea arbitrilor. Toate acestea
au condus inerent şi la schimbări radicale în procesul de pregătire a arbitrilor, care pe fondul unor solicitări
majore și al unui efort de intensitate maximală trebuie să ia decizii în fracțiuni de secundă, să analizeze
fazele de joc și să ia decizii în conformitate cu Legile Jocului. Pentru a avea performanţe în arbitraj, în
aceste condiţii, arbitrii sunt nevoiţi ca pe lângă o bună pregătire teoretică, să fie exemplar pregătiţi psihic-
mental şi mai ales fizic. Nu se mai poate concepe ca un arbitru să se afle la distanţe mari faţă de locul unde se
desfăşoară jocul şi să ia decizii. Deciziile arbitrului sunt executate, iar uneori sunt decisive în stabilirea
câştigătorului unei competiţii. Tocmai de aceea trebuie acordată toată atenţia şi seriozitatea în pregătirea,
selecţia şi promovarea resurselor umane - arbitri, care pot face faţă unei asemenea activităţi.
MATERIAL ŞI METODĂ
Obiectivul cercetării îl reprezintă o analiză a evoluţiei în timp a activităţii de descoperire, pregătire
şi formare a arbitrilor de fotbal, plecând într-o foarte mare măsură de la experienţa mea practică de lector
formator la cursurile de pregătire intensivă a arbitrilor, observator de arbitri, dar şi de conducător al corpului
de arbitri la nivel naţional. Pentru desfăşurarea şi interpretarea acestui studiu am folosit următoarele metode:
metoda documentării bibliografice, metoda observaţiei, metoda anchetei, metoda statistico-istorică. Subiecţii
chestionaţi, pe baza unor discuţii libere, au fost lectori implicaţi în activitatea de pregătire a viitorilor arbitri,
specialişti din cadrul Comisiei Centrale a Arbitrilor, formatori şi observatori de arbitri, dar şi o serie de
arbitri din categorii diferite.
54
Descoperirea arbitrului de fotbal

Principalii artizani, care participă la realizarea jocului de fotbal sunt jucătorii, antrenorii şi arbitrul.
Existenţa unor dezacorduri între jucători a generat, în primul rând legi care să stabilească ce este permis şi ce
este nepermis în jocul de fotbal, iar în al doilea rând a necesitat persoana care să stabilească faptele permise
de cele nepermise. Această persoană, adică arbitrul, devine indispensabil jocului de fotbal şi nu şi-ar putea
îndeplini scopul şi rolul dacă nu ar fi fost investit cu puteri depline. Conform Legilor Jocului, autoritatea şi
exerciţiul drepturilor ce-i sunt încredinţate încep de îndată ce arbitrul pătrunde pe terenul de joc. În legea 5
din Legile Jocului se menţionează că „arbitrul va avea puterea nelimitată de a opri jocul pentru orice abatere
de la legile jocului, de a suspenda sau de a întrerupe definitiv partida ori de câte ori socoteşte necesar, din
cauza forţelor naturii, a intervenţiei spectatorilor sau din alte cauze”.
Deciziile sale referitoare la chestiunile de fapt petrecute în cursul partidei vor fi fără drept de apel,
atât timp cât se referă la rezultatul partidei. Cu alte cuvinte s-au lăsat la aprecierea arbitrului faptele petrecute
pe terenul de joc şi nu numai, fiindcă dintre toate celelalte păreri (jucători, antrenori, observatori, ziarişti),
aceasta s-a voit a fi ultima.
Fotbalul este văzut peste tot în lume ca o importantă activitate în aer liber şi o formă foarte populară
a divertismentului public. Arbitrii sunt esenţiali pentru a îmbunătăţi valorile fair-play şi de asemenea să
protejeze jucătorii şi jocul. Arbitrul de fotbal este persoana cu aptitudini şi calificarea necesară în vederea
conducerii jocurilor de fotbal, care îndeplineşte următoarele condiţii:
 este cetăţean român sau străin cu domiciliul legal stabilit în România cu vârsta minimă de 16 ani;
 a absolvit un curs de arbitri de fotbal;
 are o conduită exemplară în societate şi nu a suferit condamnări penale.
Condiţiile pentru înscrierea la şcolile / cursurile de arbitri de fotbal, modul de funcţionare,
desfăşurare şi programa analitică pentru pregătirea unitară a cursanţilor se stabilesc de către Comisia
Centrală a Arbitrilor printr-un regulament cadru. Dacă analizăm mai atent activitatea de selecție a viitorilor
arbitrii pe baza criteriilor stabilite de Comisia Centrală putem afirma că această activitate îmbracă forma
scouting-ului din fotbal, fapt care solicită abilități și competențe deosebite pentru cel care se ocupă cu acest
segment al fenomenului fotbalistic. Putem să comparăm activitatea de recrutare a viitorilor arbitri cu selecția
din fotbal, iar cei care se ocupă cu această activitate sunt adevărați modelatori ai ”viitorului performer” în
arbitraj.
În România, clasificarea arbitrilor de fotbal este următoarea:
1. Lotul judeţean: arbitru stagiar; arbitru categoria a II-a; arbitru categoria I;
2. Lotul naţional: arbitru Liga 3; arbitru Liga 2; arbitru Liga 1;
3. Arbitri futsal;
4. Arbitri fotbal pe plajă;
5. Arbitri internaţionali FIFA.
Arbitrii stagiari au dreptul să arbitreze competiţiile de copii şi juniori, iar cei de categoria I şi a II-a
au dreptul să arbitreze până la nivelul Ligii 4. Arbitrii din lotul naţional au dreptul să arbitreze meciuri la
nivelul categoriei din care fac parte şi la categoriile inferioare, respectiv pot activa numai ca rezerve la
categoria imediat superioară (de exemplu un arbitru din Liga 2 poate oficia meciuri la nivelul Ligii 2, dar şi
la nivel inferior acestei ligi şi poate fi doar rezervă în Liga 1). Indiferent de categoria din care face parte,
pentru a conduce jocul de fotbal, arbitrul trebuie să fie declarat apt medical şi să promoveze toate testele
fizice şi teoretice stabilite de Comisia Centrală a Arbitrilor.
Categoriile de arbitri au rămas aceleaşi ca structură, dar s-a modificat semnificativ limita de vârstă
pentru menţinerea în loturile naţionale şi judeţene (vezi tabel nr.1.). Considerentele principale al modificării
limitei de vârstă, dat fiind numărul din ce în ce mai mare a arbitrilor, sunt acelea de a da posibilitatea
arbitrilor din eşaloanele inferioare de a accede la cele superioare şi astfel să ofere posibilităţi de progres
arbitrilor tineri şi talentaţi, respectiv de a atrage noi arbitri de valoare.
Tabel nr.1. „Evoluţia limitei de vârstă a arbitrilor pentru menţinerea în loturile naţionale şi judeţene”
Categorie arbitri 1998 2012 2014
Anul
Lotul naţional Liga 1 45 ani 45 ani 45 ani
Loturile judeţene 45 ani 45 ani rămâne la aprecierea şi hotărârea
CJA/CMA
55
sursa: realizat în baza Regulamentelor de organizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor de fotbal anii 1998,
2012, 2014
Pentru a putea face faţă atribuţiilor complexe ce intră în sfera de activitate a arbitrajului în fotbal,
arbitrul trebuie să posede un ansamblu de calităţi / trăsături, dar şi de cele mai multe ori să aibă „puterea” de
a le compensa pe cele care îi lipsesc, astfel încât cu ajutorul calităţilor şi aptitudinilor pe care le are să
construiască un suport solid şi funcţional care să-i permită să facă faţă cu succes solicitărilor multiple din
timpul conducerii jocului.
Arbitrul trebuie privit şi analizat prin prisma cumulului de roluri pe care trebuie să le îmbine
armonios:
1. Arbitrul are rolul hotărâtor în conducerea jocului şi în educaţia jucătorilor de fotbal, în mod
special a juniorilor. Prin sancţionarea celor ce încalcă legile jocului, arbitrul depune o excelentă muncă de
îndrumare / formare a jucătorilor prin care asigură o bună desfăşurare a jocului de fotbal.
2. Arbitrul are rol de lider, având în baza Legilor Jocului întreaga autoritate de a conduce, a da
dispoziţie şi de a se face ascultat, deciziile sale în legătură cu jocul fiind definitive. Un lider trebuie să dea
dovadă de autoritate, competenţă, fermitate, sobrietate şi siguranţă în luarea deciziilor, dublate de
obiectivitate şi credibilitate. Posedând acest cumul de calităţi ale unui lider, arbitrul se va impune cu
autoritate în faţa jucătorilor, asigurând pe de o parte toate condiţiile de desfăşurare a jocului în spiritul unei
depline sportivităţi, iar pe de altă parte insuflând jucătorilor sentimentul siguranţei că odată cu încălcarea
Legilor Jocului va aplica fără ezitare sancţiunile şi măsurile corespunzătoare. Arbitrul lider impune stimă şi
respect atât prin ţinută, cât şi printr-un comportament sobru. Acesta trebuie să adopte o conduită demnă,
naturală şi firească, fără însă a da dovadă de familiarism, căci orice astfel de gest de condescendenţă între el
şi jucători cu siguranţă îi vor ştirbi autoritatea.
3. Arbitrul posedă autoritate deplină. În DEX noţiunea de autoritate apare ca „putere, dreptul de a da
dispoziţii, de a impune cuiva ascultare în virtutea unei calităţi sau a unei împuterniciri”, cu alte cuvinte de a
se face ascultat. Autoritatea pe care o conferă arbitrului Legile jocului se justifică prin trei calităţi:
imparţialitate (arbitrul trebuie să fie neutru); calificarea sa (cunoaşterea temeinică a legilor de joc); prezenţa
sa în contextul jocului (este cel mai aproape om neutru de actul de joc). Aprofundând cele trei calităţi care
justifică autoritatea arbitrului, ni se dezvăluie, în mod categoric motivarea legiuitorului. Prin definiţie arbitrul
trebuie să fie imparţial. Neutralitatea sa (nu aparţine şi nu apără interesele nici uneia dintre echipe) este
premisa imparţialităţii, iar sarcina de „a veghea la aplicarea legilor de joc” este o obligaţie esenţială a funcţiei
pe care o îndeplineşte. Atunci când se vorbeşte de autoritatea arbitrului de fotbal şi de trăsăturile ei esenţiale,
nu trebuie să se uite că transpunerea lor în practică, suferă uneori scăderi care provoacă stări conflictuale,
nemulţumiri, critici. Arbitrul de fotbal nu poate judeca fazele de joc, precum judecătorul instanţelor de
judecată, care chibzuieşte în tihnă, asupra fiecărei probe existente la dosare. Arbitrul nu vede faza ca la
televizor, de câte ori este nevoie cu reluări pentru convingere. Decizia sa este soluţia pe care nu are
posibilitatea să o contureze decât în fracţiuni de secundă pe propria convingere.
Leo Weinstein, profesor de literatură comparată la Universitatea Stanford sublinia „poate acorda un
gol pătat de neregularitate. Este inevitabil ca el să comită erori, fiindcă el are zile bune şi mai puţin bune, ca
jucătorii de altfel, dar el nu este un om vândut, dimpotrivă, el exercită o funcţie foarte dificilă, cu bunăvoinţă
şi pe măsura talentului său; el, mai ales este un om, pe care trebuie să-l respectăm şi căruia trebuie să-i
întărim autoritatea, deoarece altfel nu se va putea juca şi va fi dezordine”[3].
4. Arbitrul se comportă ca un judecător în exercitarea funcţiunii, având datoria să impună respectarea
Legilor Jocului în litera şi spiritul lor, apreciind just fiecare acţiune şi încadrând orice greşeală cu autoritatea
pe care i-o poate da numai competenţa, secondată de un dezvoltat spirit de obiectivitate. Prin
comportamentul său, arbitrul, reaminteşte şi asigură permanent celor două echipe Legile Jocului, dar şi etica
sportivă, asigurând astfel ordinea şi disciplina pe terenul de joc. De multe ori se impune ca încă din primele
momente ale partidei să pună stavilă, cu hotărâre şi fermitate jocului brutal, având la îndemână un ansamblu
de mijloace regulamentare pe care le va utiliza cu imparţialitate, obiectivitate şi aceiaşi exigenţă indiferent de
numele echipei sau jucătorilor.
5. Arbitrul trebuie să constituie un model prin calităţile sale morale, prin cunoştinţele temeinice pe
care le posedă, prin ţinută, gesturi şi comportament atât pe tren cât şi în afara lui.
6. Arbitrul este un bun mediator în cazul apariţiei în timpul jocului a unor situaţii tensionante şi
nesportive. Cu hotărâre şi fermitate, dar şi cu mult tact şi diplomaţie, sancţionează astfel de fapte, ceea ce
conduce la eradicarea şi stoparea jocului brutal şi violent practicat de unii jucători. O intervenţie promptă
înlătură riscul amplificării brutalităţilor, accidentărilor şi în final a denaturării spectacolului sportiv.
Aspecte cu privire la promovarea arbitrilor de fotbal
56
Cred că este relevant pentru cei care doresc să cunoască modalitatea de selecţie şi promovare a
arbitrilor de fotbal să privească cum au evoluat aceste activităţi în timp (am ales pentru comparaţie anii 1999
şi 2014).
Tabel nr.2. „ Promovarea arbitrilor de fotbal în cadrul categoriilor - analiză comparativă pentru anii
1999 şi 2014”
Promovarea arbitrilor într-o categorie superioară se face pe bază de examen, după cum urmează:
1. Arbitru stagiar - după absolvirea cursului şi promovarea examenului;
2. Arbitru categoria a II-a - pe bază de examen teoretic scris şi probe practice (jocuri arbitrate şi note
obţinute);
3. Arbitru categoria I - pe bază de examen teoretic scris şi probe practice (jocuri arbitrate şi note obţinute).
Condiţii ce trebuie îndeplinite de candidaţi pentru promovare în categoria a II-a:
anul 1999 anul 2014
 Să fi participat la şedinţele de pregătire şi la şedinţele organizate de comisia de arbitri;
Condiţii
 Să nu fi suferit sancţiuni disciplinare la jocurile arbitrate în ultimul sezon competiţional;
identice
 Să aibă recomandarea subcomisiei (în judeţele unde există) şi/sau a ofiţerului de dezvoltare.
 Să aibă cel puţin 1 an vechime ca arbitru  Să aibă minim 6 luni vechime ca arbitru
stagiar; stagiar;
Condiţii
 Să fi condus cel puţin 8 jocuri la centru şi 10  Să fi condus cel puţin 12 jocuri oficiale, ca
diferite
la linie; arbitru;
 Nota minimă de promovare este 6.  Nota minimă de promovare este 7.
Condiţii ce trebuie îndeplinite de candidaţi pentru promovare în categoria I:
anul 1999 anul 2014
 Să fi participat cu regularitate la şedinţele organizate de Comisia Judeţeană a Arbitrilor
(C.J.A);
Condiţii  Să nu fi suferit sancţiuni disciplinare la jocurile arbitrate;
identice  Să aibă recomandarea subcomisiei judeţene (municipiului Bucureşti) a arbitrilor, în judeţele
unde există o astfel de comisie şi/sau a ofiţerului de dezvoltare;
 Nota minimă pentru promovare este 7.
 Stagiu de cel puţin 2 ani în categoria a II-a;  Stagiu de cel puţin 18 luni în categoria a II-
 Să fi condus cel puţin 15 jocuri oficiale la a;
centru şi 20 jocuri oficiale la linie, ca arbitru  Să fi condus ca arbitru sau arbitru asistent
categoria II-a; cel puţin 15 jocuri oficiale, ca arbitru de
Condiţii  Să nu depăşească vârsta de 40 de ani; categoria II-a;
diferite  Să fie declarat apt medical;  C.J.A./C.M.A pot aproba reducerea stagiului
 Să fie cel puţin absolvent al şcolii generale şi a numărului de jocuri pentru jucătorii
sau al unei şcoli echivalente. internaţionali sau naţionali Ligile 1, 2 şi 3,
precum şi pentru arbitri femei care au dovedit
calităţi deosebite pentru arbitraj.
Condiţii identice şi comune cu privire la promovarea arbitrilor în cadrul loturilor, le prezint în tabelul nr. 3
În anul 1999, promovarea arbitrilor în cadrul loturilor se realiza astfel:

 Promovarea arbitrilor divizionari B şi C se făcea anual în limita locurilor vacante. Locurile vacante erau
cele care rămâneau disponibile după încetarea activităţii unor arbitri la limită de vârstă şi / sau ca urmare
a prestaţiei unor arbitraje necorespunzătoare, obţinerea de rezultate mediocre sau scoaterea unor arbitri
din lotul divizionar. Comisia Centrală a Arbitrilor stabilea anual numărul de arbitri divizionari în raport
de necesităţi.
 Promovarea arbitrilor divizionari A se făcea pentru arbitrii observaţi de cel puţin 5 membri ai
subcomisiei de observare / urmărire a activităţii arbitrilor de perspectivă, iar limita maximă de vârstă
pentru a putea promova în acest lot era de maxim 36 de ani împliniţi în anul respectiv.
Din anul 2014 şi în prezent, promovarea arbitrilor în cadrul loturilor se realizează astfel:
 Programul de Talente (Convenţie UEFA);
 Examen organizat de către CCA;
 Pe baza unui clasament CCA întocmit în temeiul unor criterii obiective, respectiv media notelor de
observare (din care minim două jocuri să fi fost observate de membri ai CCA), teste fizice și teste
teoretice.
57
Totodată se vor respecta şi următoarele aspecte:

 Încadrarea arbitrilor în loturi se poate face doar în pauzele competiţionale, de două ori pe an (vara şi
iarna);
 Arbitrii componenţi ai loturilor de Liga 1, Liga 2 şi Liga 3, retrogradaţi, ca urmare a unor arbitraje
necorespunzătoare, se pot prezenta la concursurile de promovare numai după trecerea unei perioade de
minim 12 luni de la data retrogradării în lotul inferior, dacă întrunesc condiţiile necesare, potrivit
prevederilor regulamentare.
Promovarea arbitrilor pe lista FIFA, în anul 1999, se făcea în baza propunerilor Comisiei Centrale a
Arbitrilor şi se aproba de către Comitetul Executiv al F.R.F., listă pe care figurau arbitrii cu rezultate
deosebite şi care îndeplineau criteriile cerute de FIFA.
Din anul 2014 şi până în prezent includerea arbitrilor în Lotul FIFA se face cu respectarea
următoarelor condiţii pentru arbitri candidaţi:
 Să activeze în ultimii 2 ani la nivelul Ligii 1;
 Să fi arbitrat cel puţin 25 jocuri pentru arbitri şi 25 jocuri pentru arbitri asistenţi la nivelul Ligii 1/ Cupa
României la acest nivel;
 Să nu fi fost sancţionat disciplinar în ultimul an competiţional;
 Să fie cel puţin absolvent de liceu cu diplomă de bacalaureat;
 Să vorbească şi să scrie în limba engleză;
 Să fie apt medical, potrivit unui aviz eliberat de INMS.
Tabel nr.3. „ Promovarea arbitrilor de fotbal în cadrul loturilor - analiză comparativă pentru anii
1999 şi 2014”
anul anul 1999 anul 2014
liga / condiţii
 Să aibă categoria I de clasificare;
 Să aibă vârstă minimă de 21 ani şi să nu depăşească vârstă de 30 de ani în anul în care
se organizează concursul;
Condiţii
 Să nu fi fost sancţionat disciplinar în ultimul sezon competiţional până la data
identice
susţinerii examenului, pentru abateri prevăzute în prezentul regulament;
 Să nu fi suferit condamnări penale definitive privative de libertate, indiferent de
Liga 3 (lotul divizionar C)
modalitatea de executare a pedepsei.

 Pentru arbitri să fi arbitrat cel puţin 8  Să fi arbitrat cel puţin 30 jocuri oficiale
jocuri la centru, iar arbitrii asistenţi un la nivelul Ligii 4, Cupa României – seniori,
număr de 10 locuri pe întreaga durată a Liga 3;
stagiului în cadrul diviziei D;  Să aibă recomandarea C.J.A./C.M.A.;
Condiţii
 Să aibă minim 1,70 m înălţime şi  Să fie apt medical, potrivit unui aviz
diferite
greutate echivalentă cu numărul de eliberat de INMS;
centimetri peste un metru;  Să fie cel puţin absolvent de liceu cu
 Să aibă un stagiu de cel puţin 2 ani fără diplomă de bacalaureat.
întrerupere.
 Să nu fi fost sancţionat disciplinar în ultimul sezon competiţional, pentru abateri
prevăzute în prezentul regulament;
Condiţii
 Să nu fi suferit condamnări penale definitive privative de libertate, indiferent de
identice
modalitatea de executare a pedepsei;
 Să fie apt medical, potrivit unui aviz eliberat de INMS.
Liga 2 (lotul divizionar B)
 Să aibă un stagiu consecutiv de cel  Să aibă un stagiu consecutiv de minim

puţin 2 ani fără întrerupere; 18 luni în Liga 3;
 Pentru arbitri: să fi arbitrat cel puţin 8  Pentru arbitri: să fi arbitrat cel puţin 15
jocuri de centru în cadrul diviziei C, arbitri jocuri în cadrul Ligii 3, Cupa României şi
Condiţii
asistenţi să fi arbitrat cel puţin 12 de Liga 2, iar arbitri asistenţi să fi arbitrat cel
diferite
jocuri la linie în cadrul diviziei C pe puţin 20 de jocuri în cadrul Ligii 3, Cupa
întreaga durată a stagiului; României şi Liga 2;
 Să nu depăşească 33 de ani în anul în  Să aibă vârstă minimă de 23 ani şi să nu
care se organizează concursul. depăşească 35 de ani;
58
 Să fie observaţi de cel puţin 5 membri  Să aibă un stagiu consecutiv de minim

ai subcomisiei de observare / urmărire a 18 luni în Liga 2;
activităţii arbitrilor de perspectivă;  Pentru arbitri să fi arbitrat cel puţin 15
 Să aibă vârstă de maxim 36 de ani jocuri, iar arbitri asistenţi să fi arbitrat cel
împliniţi în anul respectiv; puţin 20 de jocuri în cadrul Ligii 2, Cupa
 Să susţină un concurs de promovare României şi Liga 1;
format din următoarele probe:  Să aibă vârstă minimă de 25 ani şi să nu
Liga 1 (lotul divizionar A)
Condiţii - probe eliminatorii: examen medical depăşească vârsta de 40 de ani;

diferite şi testarea pregătirii fizice;  Să nu fi fost sancţionat disciplinar în
- test teoretic ce cuprinde 20 de ultimul sezon competiţional, pentru abateri
întrebări din Legile Jocului şi prevăzute în prezentul regulament;
Regulamentul de organizare a  Să nu fi suferit condamnări penale
activităţii fotbalistice, test la care definitive privative de libertate, indiferent
nota minimă este 7; de modalitatea de executare a pedepsei;
- nota comisiei de examinare trebuie  Să fie apt medical, potrivit unui aviz
să fie de minim 7 calculată după un eliberat de INMS.
algoritm stabilit.
Din punctul meu de vedere, se poate atinge un punct maxim de performanţă în cariera de arbitru
numai dacă sunt armonios împletite pregătirea teoretico – practică, cea fizică şi cea psiho – mentală. De altfel
toate aceste trei aspecte ale pregătirii trebuie să reprezinte piatra de temelie în formarea viitorului arbitru,
toate aceste laturi ale pregătirii aflându-se într-o strânsă interdependenţă. Iată un exemplu de interdependenţă
care este catastrofală: nu este suficient să cunoşti din punct de vedere teoretic Legile Jocului dacă nu ai şi fler
să le aplici în timp util şi oportun la situaţii practice ivite în terenul de joc sau nu eşti plasat corespunzător în
teren urmare a faptului că ai „clacat fizic” din cauza unei slabe pregătiri fizice, iar la acestea să se mai
adauge teama de a nu fi criticat, timiditatea şi frica cu privire la reacţia jucătorilor, antrenorilor,
observatorului de arbitri şi spectatorilor.
De altfel, Helmut Riedel, fost preşedinte al Comisiei Arbitrilor FIFA, sublinia „ce se pune în faţa
unui arbitru de clasă este de a avea sensul jocului de fotbal în toate fazele sale, de a intui toate implicaţiile
tehnice sau morale ale legilor de joc”[2]. În aceiaşi lucrare autorul afirma că „arbitrul trebuie să aibă forţa
psihică de a şti să aplice şi să interpreteze în practică, de o manieră inteligentă, adecvată şi logică”.
Cele trei laturi ale pregătirii complete şi complexe a unui arbitru (nu cred că pot face un clasament al
ordinii şi importanţei lor, deoarece trebuie acordată aceiaşi atenţie fiecăreia), care conduc la desăvârşirea
unui arbitru vizează:
I. Pregătirea teoretico-practică a arbitrilor
Pentru a putea arbitra un joc de fotbal, arbitrul trebuie să cunoască foarte bine Legile Jocului de
fotbal. Legile Jocului constituie de fapt „criteriu unic de apreciere a conduitei jucătorilor, un etalon precis cu
ajutorul căruia mişcările, acţiunile, comportarea lor se pot aprecia în diferite situaţii concrete de joc, ca fiind
permise sau nepermise”[1].
Legile Jocului au fost supuse unor multiple modificări şi au trecut prin numeroase transformări de-a
lungul anilor. Cu toate aceste modificări, nu s-a schimbat esenţa lor, dar arbitrul are obligaţia expresă de a
cunoaşte orice noutate apărută cu privire la Legile Jocului.
Cursanţilor pentru obţinerea calităţii de arbitru li se vor prelucra din punct de vedere teoretic, dar şi
practic toate legile jocului de fotbal, pe capitolele şi durata prevăzută în programul cadru stabilit de CCA.
Acest program este conform cu prevederile Convenţiei UEFA cu privire la educarea şi organizarea arbitrilor
(în viitor Convenţia UEFA a arbitrilor), în care se explică standardele minime şi cele mai bune practici de
pregătire a arbitrilor, precum şi structura importanţei arbitrajului într-o asociaţie naţională.
Ar fi o greşeală imensă, ca la aceste cursuri de formare a viitorilor arbitri, să nu se insiste pe
prezentarea practică (tehnologia multimedia o permite din plin) a Legilor Jocului, mai ales ce înseamnă
plasamentul şi deplasările arbitrilor pe teren, plasamentul la fazele libere etc.
A învăţa „tocilar” Legile Jocului este o altă mare greşeală pentru viitorul arbitru. Este mult mai
importantă înţelegerea şi interpretarea corectă a acestora. În susţinerea acestei afirmaţii pot spune, că am
întâlnit în activitatea mea din arbitraj, o serie de arbitri care la nivel de cunoaştere teoretică lăsau mult de
dorit, dar care la aplicarea practică a Legilor Jocului excelau şi care s-au dovedit pe teren arbitri excelenţi.
Arbitrii din loturile judeţene şi naţionale sunt supuşi periodic la cursuri de verificare şi testare
teoretică şi fizică, cât şi unei „împrospătări” ale Legilor Jocului, a normelor din ROAF, diverse circulare
vechi şi noi apărute între cursuri FIFA / UEFA. O atenţie deosebită în cadrul acestor cursuri, trebuie
59
acordată prezentării de imagini video cu meciurile arbitrate cu precădere de către participanţii la curs, pentru
a li se explica acele situaţii în care au luat decizii greşite. Totuşi, eu consider, că trebuie prezentate şi fazele
în care arbitrii prezenţi la curs au luat decizii tehnice bune în situaţii de joc complicate sau măsuri
disciplinare corecte şi oportune în momente tensionante, deoarece este mult mai motivant şi mai uşor „de
digerat” exemplul pozitiv, decât unul negativ asupra cursanţilor.
II. Pregătirea fizică a arbitrilor
Pare surprinzător, dar nivelul fizic al unui arbitru trebuie să se apropie de nivelul fizic al unui
jucător. Diferența dintre efortul unui jucător și a unui arbitru, o face efortul cu mingea și adversitatea pentru
câștigarea posesiei și respectarea unor sarcini tactice de atac și apărare, specifice unui jucător, în rest arbitrul
însoțește fiecare fază de joc la parametrii fizici similari sau apropiați jucătorilor. Pornind de la aceste
constatări, pot afirma că în planul pregătirii fizice, strategia de pregătire a unui arbitru se poate fundamenta
similar pe cea a unui jucător, punându-se accentul pe: capacitatea aerobă, puterea aerobă și efortul specific
unui arbitru în joc.
Pregătirea fizică a arbitrilor trebuie să fie una adecvată şi adaptată la tendințele moderne ale evoluției
fotbalului pe plan mondial şi naţional. Astfel arbitrul de fotbal are o misiune foarte grea, de a fi aproape de
locul de disputare a mingii care își schimba rapid direcţia din atac în apărare, reducând semnificativ timpii de
odihnă pe parcursul întregului meci. Spectatorii şi antrenorii doresc să urmărească şi susţin un joc de fotbal
în care arbitrii permit ca jucătorii să fie actorii principali, iar acest fapt creează arbitrilor responsabilități
crescute, cunoscute doar de cei abilitați, deoarece ei sunt singurii în măsură ca pe teren să coordoneze
desfăşurarea jocului.
De-a lungul timpului testele fizice la care au fost supuşi arbitrii au cunoscut mai multe modificări,
cele mai relevante le-am redat în tabelele de mai jos:
Tabel nr.4 „Repere calendaristice ale evoluţiei testelor fizice ale arbitrilor”
Anul de comparaţie Tipul de test fizic
anul 1980 4 x 10 m; 1 x 400 m şi Testul Cooper 2600 m
anul 2005 6 x 40 m şi Testul FIFA 150 m + 50 m
anul 2014 / 2015 6 x 40 m; Testele Yo-Yo şi ARIET
Începând cu anul 2014, arbitrii şi arbitrii asistenţi susţin un nou tip de teste fizice, înainte de
începerea turului şi returului, arbitrii susţin testul Yo-Yo, iar asistenţii testul ARIET. Această testare este
considerată o verificare în vederea implementării noilor tendinţe UEFA, în ceea ce priveşte pregătirea fizică
a arbitrilor şi arbitrilor asistenţi din România. Cele două teste au fost introduse la UEFA de şeful arbitrilor,
Pierluigi Collina (aceste teste au fost propuse de Werner Helsen-instructorul de fitness UEFA).
Testul Yo-Yo verifică rezistenţa în regim de viteză a arbitrilor şi constă în realizarea de curse de 20
de metri, dus-întors, în zece secunde, cu zece secunde pauză. Această cursă se repetă de 45 de
ori. L’Assistant Referee Intermittent Endurance Test (ARIET) este o oportunitate de a estima capacitatea
unui arbitru asistent de a face faţă cu succes la un joc de intensitate ridicată.
Figura nr.1. „Schema de parcurgere a testului ARIET”
Testul ARIET este pentru arbitrii asistenți și reprezintă efectuarea unui număr cât mai mare de ture
alternative, dus-întors, în faţă şi în lateral, între două linii plasate la o distanţă de 20 de metri (pentru
alergarea în faţă, de la punctul A la B), respectiv de 12,5 metri (pentru cursa în lateral, de la punctul A la C).
60
Totul se produce într-un ritm progresiv impus de un sunet înregistrat pe un CD şi distribuit prin intermediul
unor căşti. După fiecare tură de 40 de metri (20m+20m dus-întors pe alergarea cu faţa) şi de 25 de metri
(12,5m+12,5m dus-întors pe alergarea în lateral), arbitrul asistent are cinci secunde de pauză, pe care le
foloseşte în stil jogging pe o distanţă de 5 metri (2,5 metri la dus şi 2,5 metri la întors). Mai apoi, arbitrul
asistent trebuie să fie pregătit pentru următorul semnal de start. Distanţa minimă pentru a fi eligibil în cadrul
testului ARIET este de câte 1.200 de metri atât la alergarea normală, cât şi la cea laterală.
Din punctul meu de vedere şi pentru acesta mă bazez pe experienţa mea practică de organizare a
unor cursuri intensive de pregătire şi promovare arbitri (în anii precedenţi acestea erau organizate la Govora,
unde au fost descoperiţi arbitrii de excepţie precum Haţeganu, Petrescu, Kovacs şi mulţi alţii), un program
cât mai complex ar aduce schimbare în gândirea şi interesul arbitrului pentru arbitraj. O metodă interesantă,
pe care de altfel am şi testat-o, este aceea ca după un antrenament fizic, arbitrul cursant să fie supus imediat
unei testări teoretice, testare ce cuprinde un set de maxim cinci întrebări teoretice cu răspunsuri scurte sau
întrebări după vizionarea unor imagini video. Se poate verifica astfel puterea de concentrare a arbitrului
cursant, pe fond de oboseală fizică, mai ales că nu trebuie uitat că acesta trebuie să ia decizii cu privire la
jocul de fotbal şi în ultimele minute de joc când organismul şi psihicul sunt solicitate la maxim (aici se vede
diferenţa între un arbitru pregătit fizic de altul nepregătit).
III. Pregătirea psiho-mentală a arbitrilor de fotbal
Pregătirea psiho-mentală a arbitrilor de fotbal vizează ansamblul componentelor ce privesc
personalitatea arbitrilor de fotbal (aptitudinile, temperamentul şi caracterul).
Cum influenţează aptitudinile?

Aptitudinile, indiferent că sunt native sau dobândite, care pot fi uşor remarcate şi care trebuie
prioritar analizate pentru un arbitru de fotbal vizează inteligenţa / gândirea, spiritul de observaţie şi
capacitatea de învăţare. S-au făcut studii asupra acestor factori subiectivi circumstanţiali care generează
deosebiri la nivelul capacităţii de memorare-reproducere, respectiv de înţelegere-aplicare a Legilor Jocului în
rândul arbitrilor. Aceste diferenţe au impact direct asupra aplicării unitare a Legilor Jocului de către arbitri,
de aceea trebuie să se facă apel la procedee psihopedagogice pentru a spori gradul de obiectivitate în
înţelegerea şi aplicarea legilor jocului. Aceste procedee psihopedegogice se referă la:
 asigurarea unui set comun de criterii de înţelegere unitară exprimărilor folosite la elaborarea Legilor
Jocului şi prezentarea unor situaţii concrete de manifestare a lor în timpul desfăşurării jocului (se
recomandă vizionările de jocuri în grup, urmate de discuţii);
 identificarea şi explicarea schemei mentale utilizată de arbitru atunci când identifică şi încadrează o
situaţie concretă, nemijlocit percepută în teren în prevederile Legilor Jocului.
Un avantaj major îl au arbitri înzestraţi cu inteligenţă / gândire anticipativă, pentru că ei nu se
limitează numai la analiza şi deciziile unor situaţii de joc actuale, ci au capacitatea de a prefigura fazele ce se
vor derula ulterior. Acesta aptitudine poate fi dobândită prin exerciţii de perspicacitate, analiza probabilistică
a jocurilor de fotbal vizionate etc.
De asemenea, aceste aptitudini trebuie analizate obligatoriu în corelaţie cu funcţiile senzoriale şi
motorii ale fiecărui arbitru: rapiditatea şi distributivitatea percepţiei vizuale, acuitatea şi lărgimea câmpului
vizual, acuitatea auditivă, capacitatea şi nivelul de concentrare, rapiditatea mişcărilor etc. Spun că trebuie
realizată această corelaţie, deoarece toate deciziile arbitrilor se iau sub presiunea timpului (rapiditatea cu care
se derulează fazele de joc pe teren) şi fără a avea la dispoziţie mijloace tehnice de reluare şi analizare a
fazelor „la rece”. De multe ori aceste critici şi comentarii realizate după mai multe reluări video-tv (făcute
uneori cu o insistenţă supărătoare) asupra unor sancţiuni disciplinare stabilite de arbitri nu fac decât să
diminueze autoritatea arbitrului şi să sporească tensiunea / presiunea mediatică la viitoarele prestaţii în teren
ale acestuia.
Ce este temperamentul şi cum influenţează munca unui arbitru?
Temperamentul este o formă de manifestare a personalităţii în care sunt evidente energia, rapiditatea,
precum şi intensitatea proceselor psihice [4]. Voi analiza în cele ce urmează cele patru categorii
temperamentale şi influenţa acestora asupra activităţii arbitrului:
61
Pot să afirm, după o lungă activitate desfăşurată ca arbitru activ, formator şi observator de arbitri,
dar şi conducător al corpului de arbitri la nivel naţional, că aceste trăsături specifice fiecărei categorii
temperamentale, pot fi corectate sau compensate prin autocontrol. De aceea consider că nu se impun
restricţionări categorice în realizarea activităţii de arbitraj plecând de la aceste aspecte de ordin
temperamental.
Cum influenţează caracterul?
Dacă ne referim la laturile pregătirii unui arbitru de fotbal putem afirma că dificultatea majoră constă
în intuirea caracterului viitorului arbitru. Atât pregătirea fizică – raportată la nivelul de vârstă, cât și cea
teoretico-metodică sunt forme ale pregătirii unui arbitru care pot fi general valabile. În schimb pregătirea
psiho-mentală îmbracă forme individualizate pentru fiecare arbitru, aceștia deosebindu-se prin particularități
ale caracterului și personalității lor.
Pregătirea mentală este ca și în cazul jucătorilor, latura pregătirii care le permite arbitrilor să facă
față presiuni existente atât în timpul jocului în teren cât și în tribune. Cu cât nivelul acestei pregătiri atinge un
nivel cât mai înalt cu atât respectivul arbitru se poate detașa de presiunea care există înainte de joc, în timpul
jocului și după.
Caracterul este latura personalităţii care priveşte trăsăturile esenţiale ale unei persoane, trăsături ce îi
determină comportamentul. Aceste trăsături de caracter sunt influenţate determinant de modul în care fiecare
a crescut, a fost educat sau s-a autoeducat, trăieşte şi munceşte, putând avea impact pozitiv sau negativ,
astfel:
 trăsături de caracter pozitive: fermitate, curaj, onestitate, conştiinciozitate, disciplină, cinste, integritate
etc.;
 trăsături de caracter negative: indisciplina, necinstea, minciuna, ipocrizia, laşitatea, spiritul mercantil
etc.
Pe lângă aceste aspecte care definesc caracterul unui arbitru experimentat, să nu uităm să luăm în
considerare că aceste trăsături pot fi afectate / adâncite de supărările şi stările conflictuale create de relaţiile
de familie sau de la locul de muncă. În privința caracterului celor care debutează în arbitraj este greu să te
pronunți la vârsta de 16 ani, când un tânăr poate începe instruirea pentru a deveni arbitru. Aici
responsabilitatea este a ”tutorelui” care are sarcina de a modela caracterul viitorului ”performer” în arbitraj
modelând trăsăturile de caracter în spiritul corectitudini. În formarea caracterului o importanță deosebită o
are mediul familiar și social în care crește tânărul, influența mediului profesional, precum și aspirațiile și
obiectivele pe care și le propune viitorul arbitru.
CONCLUZII
Pentru reuşita selecţiei arbitrilor este nevoie de evaluatori obiectivi şi cu multă experienţă. Consider
însă că trebuie mai întâi să se facă e evaluare a evaluatorilor. Ca să poţi face o evaluare realistă a unui individ
trebuie să fii cât mai documentat. În acest sens este nevoie de o persoană care are experienţă activă în
62
arbitraj, preferabil în toate eşaloanele arbitrajului, cunoştinţe aprofundate despre Legile Jocului actuale,
aptitudini de comunicare, să fie un bun psiholog şi să posede abilităţi de formator. Totodată evaluatorul,
trebuie să aibă capacitatea de a vedea un meci de fotbal „prin ochii arbitrului”, să analizeze performanţa
arbitrului, să-i identifice punctele slabe şi cele forte, ce anume şi cum trebuie îmbunătăţit în activitatea
arbitrului sau ce trebuie lăudat, să-i ofere încurajări, sfaturi şi soluţii practice.
Practica a dovedit că impactul evaluării asupra celor care fac obiectul aprecierii realizărilor /
performanţelor, poate fi pozitiv sau negativ. Când rezultatele finale sunt comunicate în cadrul acţiunilor de
promovare / retrogradare a arbitrilor, cei cu realizări mai slabe, vor privi aceste măsuri ca fiind arbitrare sau
injuste. La fel se poate întâmpla şi cu cei care nu înţeleg criteriile în baza cărora s-a făcut evaluarea.
Există o preocupare continuă de inovare a acestor criterii de evaluare (există păreri că aceste criterii
trebuie să fie confidenţiale) considerate utile de toţi, dar care nu sunt întotdeauna agreate nici de evaluator,
nici de de cei evaluaţi. Acesta ar putea fi un motiv serios, pentru care specialiştii din domeniu sunt în
căutarea de soluţii. Oricum am analiza, tot mai des se pune întrebarea „cui serveşte evaluarea arbitrilor”. Se
poate răspunde fără ezitare, atât CCA, cât şi creşterii calităţii arbitrajului, dar şi a perfecţionării personale a
arbitrilor.
Am speranţa că iubitorii fotbalului vor înţelege acum, faptul că întreaga activitate de descoperire,
pregătire şi formare a arbitrilor de fotbal este o activitate complexă. Acordând în viitor o atenţie sporită celor
trei laturi ale pregătirii unui arbitru se vor obţine premisele unei creşteri calitative a activităţii de arbitraj,
spre satisfacţia personală atât a arbitrilor, cât şi a tuturor iubitorilor sportului cu balonul rotund. Totodată un
arbitru care este pregătit la nivel superior în cele trei laturi, îşi asigură un nivel de competență, prin care se
poate impune în fața echipelor indiferent de nivelul competiției sau valoarea jucătorilor.
BIBLIOGRAFIE
[1]. Chiriac M,- Regulamentul jocului de fotbal adnotat (Annotated Football Game Rules), Sport – Turism
Publisher, Bucharest, 1977: 39
[2]. Helmut R, - Le developpement du sport de competition en Football et ses repercurssions sur les
qualifications de l’arbitre, Conferences du deuxieme cours de l’UEFA pour arbitres d’elite du 10 ou 14
septembre 1973, a Macolin, Suisse: 52
[3]. Weinstein L, Interview in Miroir du Football Review, no.64, 1965
[4]. Neşu M, – Personalitatea – calitate esenţială a arbitrului de elită (Personality - Essential Quality of an
Elite Referee), ”Arbitrul - buletin tehnic” Review, no.3 / 2003: 12
[5]. Collection of Arbitrul - buletin tehnic Reviews, issued by the Central Commission of Referees
[6]. Organization and Operation Rules of Football Referees Work, published by the Romanian Football
Federation/Central Commission of Referees, 1998, 1999, 2012, 2014
[7]. UEFA - Convention on Referee Training and Organization, 2012 Edition
www.fifa.com
www.frf-cca.ro
www.frf-ajf.ro
63
STUDY REGARDING THE ANXIETY LEVEL IN THE PHYSICAL

EDUCATION AND SPORTS UNDERGRADUATE STUDENTS
Pavel S. I.1, Rață G.2
1,2
"Vasile Alecsandri" University of Bacau, 157 Marasesti , 600115, Romania
ABSTRACT
They say sometimes that one of the most important qualities of an alpine skier must be a "lack of emotion." That is
wrong, because one cannot conceive a person without emotions, just like a robot. It is just an individual who conducts
his activity in difficult conditions that involve a degree of danger, who needs a certain ability to emotionally and
affectively resonate when confronted with critical situations. Otherwise, he would be totally disarmed when he would
be asked to conquer them, because these kinds of situations demand quick and precise actions, intensely mobilizing his
mental and energetic resources. And there is a relationship of tight dependence between emotions and energy
mobilization. Due to the very particular conditions of alpine skiing, the activity has a high coefficient of affective
tension and stress. This tension is maintained permanently, to a certain degree, by the awareness of risk, as well as by
other factors.
KEYWORDS: anxiety, ski, students
INTRODUCTION
This paper has been financially supported within the project entitled “Horizon 2020 - Doctoral and
Postdoctoral Studies: Promotingthe National Interest through Excellence, Competitiv enessand
Responsibility in the Field of Romanian Fundamental and Applied Scientific Research”, contract number
POSDRU/159/1.5/S/140106. This project is co-financed by European Social Fund through Sectoral
Operational Programme for Human Resources Development 2007-2013. Investing in people!
Raţă G. writes that "the concrete manifestation of the psycho-motor skills has two distinct sides: the
external side and the internal side, which is not seen and sometimes not even perceived, and which is based
on intimate metabolic and psychological processes of the entire person."[1]
Peter Collett in The Book Of Tells presents various indicators of anxiety: "People become anxious
when they feel threatened. This is a normal reaction to protect themselves from a perceived danger and it
often precedes the actions that aim to keep the danger away."[2]
Starting from the fact that many of the sports disciplines are approached modularly (swimming,
tourism, ski, etc.), this approach needing a certain methodology, the classic methods of intervention of
teaching (the description, the demonstration, the practice, etc.) give great results in the learning of motor
skills, their effectiveness also depending on the strategy that is used and the individual particularities, we
believed that a study on the anxiety level in the physical education and sports undergraduate students can
give us answers regarding how they manifest during skiing. Anxiety can be understood as a negative change
of the athlete's emotional state, among its effects being: a diminished concentration, emergence of technical
and performance errors, wrong decisions or inadequate ones for that particular moment, nervousness, unrest,
and insecurity. In this sense, we thought that a study regarding the anxiety level can be very current.
The aim of this study is to assess the anxiety level in the physical education and sports undergraduate
students before beginning the instructive educational process for the Ski academic discipline.
The research aimed to verify the following hypothese:
- the anxiety level in the undergraduate students of the Faculty of Movement, Sports, and Health
Sciences, specializations Physical and Sportive Education, and Top Motor Performance, is at a good level at
the age of 18/22.
METHODS
In order to assess the psychological skills the influence the instructive-educational process, the
Endler Multidimensional Anxiety Scales (EMAS) were chosen.
The EMAS testing consists of 5 useful instruments that allow the specialists to perform a
multidimensional assessment of anxiety. The anxiety as a Trait (EMAS-T), the anxiety as a State (EMAS-S),
and the individual’s subjective perceptions of the type and degree of threat inherent in the present situation,
meaning the cognitive assessment of the situation (EMAS-P). The EMAS-T assesses the individual’s
predisposition to experience anxiety in certain types of situations: social evaluation, physical danger, new
and ambiguous, daily routines, separation, self-discovery.
The EMAS-S measures two dimensions: cognitive and emotional-physiological.
64
The benefits of the EMAS:

 fast administration and assessment;
 large applicability (it can be used both for clinical and non-clinical population, starting with the age
of 14);
 administration in paper printed or electronic format;
 getting a complete psychological profile regarding the tested person's anxiety.
The implications of the EMAS:
 the measurement of anxiety by the EMAS-S and the EMAS-T for a diagnosis;
 the prediction of anxiety under specific circumstances;
 the assessment of the anxiety level in special populations that can be confronted with specific
anxiety generating situations (police, special intervention teams, professional athletes).
The EMAS ensures a high precision of anxiety assessment, thus an understanding of the type of
anxious reaction one can have in various situations. The multidimensional approach offers specific answers
and solutions to the anxiety problems.
Contents of the experiment
The tests regarding memory, attention, and spatial orientation were conducted between December 10
and 20, 2012, at the Faculty of Movement, Sports, and Health Sciences, the tests being chosen together with
a team of psychologists from the National Physical Educational and Sports University of Bucharest.
The research subjects were first year undergraduate students of the Bacau Faculty of Movement,
Sports, and Health Sciences, specializations Physical and Sportive Education and Sports and Top Motor
Performance. They were both scholarship and tax paying students.
RESULTS
The EMAS was used as an instrument to assess the anxiety state emerging as a result of a threat or a
danger, the learning of skiing representing, for some people, a threat to personal safety. Starting from the fact
that the anxiety state manifests itself in each individual, in a larger or smaller proportion, we believe that by
knowing the initial level of anxiety, one can have a better approach of the instructive-educational process.
The assessment of the anxiety level in students who learn to ski at an older age (who can confront their
anxiety generating fear, the older the age, the higher the fear) constitutes a support in approaching the
educational act.
Table 1 - The EMAS results. Psychological Test Results

EMAS-State EMAS-Trait EMAS-Perception
I S.e. Pd Dr
EPS CS T S SES PDS AS DRS AS TS
s S S
MA 51.7 49.52 50.6 43.47 33.47 44.37 57.5 58.52 53.87 51.3 45.82 47.65
Ab. 8.29 7.73 7.67 6.94 7.86 7.85 6.50 12.07 10.59 10.31 8.49 9.87
V.ma
73 69 72 56 53 57 68 76 76 72 67 81
x
V.min 41 40 40 30 19 28 42 37 40 34 36 41
*** EMAS-S = EMAS-State (EPS = emotional-physiological scale, CS = cognitive scale,T S = Total Score),
EMAS-T = EMAS-Trait (SES = social evaluation scale, PDS = physical danger scale, AS = ambiguity scale,
DRS = daily routine scale), EMAS-P = EMAS-Perception (Se.s.= social evaluation scale, PdS = physical
danger scale, AS = ambiguity scale, DrS = daily routine scale, ST = testing scale).
The anxiety as State (EMAS-State) is multidimensional and is assessed through the Emotional-
Physiological Scale, the Cognitive Scale, and the Total Score. The average values recorded by the subjects
(Table 1 and Figure 1) are 51.7 points for the emotional-physiological state, 49.52 points for the cognitive
state, and 50.6 points for the total score, meaning they are comprised within average values (45 - 55 points),
according to the T-scores for the EMAS. The recorded results show that the cognitive anxiety and the
emotional-physiological anxiety will record during the skiing initiation situations an obvious increase, which
can affect unfavorably the instructive activity.
65
Average V. max. V. min.
80
60
40
20
0
SEF SC ST
Figure 1 - EMAS-State results
The anxiety as a Trait (EMAS-Trait) is also multidimensional and is assessed through the Social
Evaluation Scale (SES), the Physical Danger Scale (PDS), the Ambiguity Scale (AS), and the Daily Routine
Scale (DRS). The average values recorded by the subjects (Table 1 and Figure 2) are 43.47 points for the
social evaluation state and 44.37 points for the ambiguity state, which is slightly below the average (40-44
points), 33.47 points for the physical danger state much below the average (30-34 points), and 57.6 points for
the daily routine state, which is slightly above the average (56-60 points), according to the T-scores for the
EMAS. The recorded results show that the social dimension (SES), the physical danger dimension (PDS),
the ambiguity dimension (AS), and the daily routine dimension (DRS) will record during the skiing initiation
situations a small increase, which can favorably or unfavorably affect the instructive activity.

70
60
50
40
30
20
10
0
SES SPF SA SRZ
Figure 2 - EMAS-Trait results
The anxiety as Perception (EMAS-Perception) is also multidimensional and is assessed through the
Social Evaluation Scale (Ses), the Physical Danger Scale (PdS), the Ambiguity Scale (AS), the Daily
Routine Scale (DrS), and the Testing Scale (TS). The average values recorded by the subjects (Table 1 and
Figure 3) are 58.53 points for the social evaluation state and 53.87 points for the physical danger state, which
is slightly above the average (56-60 points), 51.30 points for the ambiguity state, and 47.82 points for the
daily routine state, and 47.65 points for the testing state, which is slightly above the average (45-55 points),
according to the T-scores for the EMAS. The recorded results show that the social dimension (SES) and the
physical danger dimension (PdS) will record during the instruction a great increase, which can unfavorably
affect the educational act, whereas the ambiguity dimension (AS) and the daily routine dimension (DRS) will
record during the skiing initiation situations an obvious increase, which can favorably or unfavorably affect
the instructive activity.

100
80
60
40
20
0
Ses Spf SA Srz ST
Figure 3 - EMAS-Perception results
66
CONCLUSIONS
The research highlighted the following conclusions:
The hypothesis stating that the anxiety level in the first year students of the Bacau Faculty of
Movement, Sports, and Health Sciences is at a good level is partially confirmed, some values being at an
average level, while others are slightly below the average.
The EMAS-State results show that the cognitive anxiety and the emotional-physiological anxiety
will record during the skiing initiation situations an obvious increase, which can affect unfavorably the
instructive activity. The EMAS-Trait results show that the social dimension (SES), the physical danger
dimension (PDS), the ambiguity dimension (AS), and the daily routine dimension (DRS) will record during
the skiing initiation situations a small increase, which can favorably or unfavorably affect the instructive
activity.
The EMAS-Perception results show that the social dimension (SES) and the physical danger
dimension (PdS) will record during the instruction a great increase, which can unfavorably affect the
educational act, whereas the ambiguity dimension (AS) and the daily routine dimension (DRS) will record
during the skiing initiation situations an obvious increase, which can favorably or unfavorably affect the
instructive activity.
REFERENCES:
[1] Raţă G, Raţă B, Aptitudinile în activitatea motrică, Editura Edusoft, 2006, Bacău
[2] Collet P, Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucureşti, 2005;
[3] Baddeley A, Memoria umană, Edit Teora, Bucureşti, 1998;
[4] Epuran M, Psihologia Educaţiei Fizice, vol II, Bucureşti, 1982;
[5] Epuran M, Antrenament mental. Conspecte. Note. Sinteze. Revista Sportul de performanţă, 2002;
[6]Popescu-Neveanu P, Fischbein E, Psihologia generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971;
STUDIU PRIVIND NIVELUL ANXIETĂŢII LA STUDENŢII

FACULTĂŢILOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Pavel S. I.1, Rață G.2
1,2
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Mărășești 157, 600115, România
REZUMAT
Se spune uneori că una din calităţile mai importante ale schiorului alpin trebuie să fie "lipsă de emotivitate".
Este greşit, fiindcă nu putem concepe un om lipsit de trăiri emoţionale, asemuindu-l cu un robot. Tocmai unui individ
care îşi desfăşoară activitatea în condiţii dificile, care implică şi un grad de periculozitate, îi este necesară o anumită
capacitate de rezonanţă emoţională şi afectivă la confruntarea cu situaţiile critice. Altminteri ar fi dezarmat atunci când i
s-ar cere să le învingă, deoarece astfel de situaţii reclamă acţiuni precise şi rapide, cu o mobilizare intensă a resurselor
psihice şi energetice. Ori, între emoţii şi mobilizare energetică există relaţii de strânsă dependenţă. Datorită condiţiilor
cu totul particulare ale schiului alpin, activitatea comportă un coeficient ridicat de tensiune afectivă şi de stres. Această
tensiune este întreţinută în permanenţă, la o anumită cotă, de însăşi conştiinţa riscului, ca şi de alţi factori.
CUVINTE CHEIE: anxietate, schi, studenţi
INTRODUCERE
Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul “Studii doctorale și postdoctorale
Orizont 2020: promovarea interesului național prin excelență, competitivitate și responsabilitate în
cercetarea științifică fundamentală și aplicată românească", număr de identificare contract
POSDRU/159/1.5/S/140106. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte în Oameni!
Raţă G. spune că „manifestarea concretă a aptitudinilor psihomotrice prezintă două laturi distincte:
latura exterioară şi latura internă care nu se vede şi uneori nici nu se percepe şi care are la bază procese
intime metabolice şi psihice ale întregii fiinţe umane.”[1]
Peter Collett în Cartea Gesturilor prezintă diferiţi indicatori ai anxietăţii: „Oamenii devin anxioşi
când se simt ameninţaţi. Aceasta este o reacţie normală de autoprotejare la un pericol perceput şi precedă
deseori acţiunile care urmăresc îndepărtarea pericolului.[2]
67
Plecând de la faptul că multe dintre disciplinele sportive sunt abordate sub formă modulară (nataţia,
turismul, schiul, etc), ori această abordare necesită o anumită metodologie, metodele clasice de intervenţie,
predare (descrierea, demonstraţia, exersarea etc.) au efecte deosebite în achiziţionarea deprinderilor motrice
şi în formarea priceperilor motrice, însă eficienţa lor depinde şi de strategia folosită şi particularităţile
individuale, ne-am gândit că un studiu asupra nivelului anxietăţii a studenţilor de la facultăţile de educaţie
fizică şi sport ne poate da răspunsuri asupra manifestării acestora în cadrul disciplinei schi. Anxietatea poate
fi înţeleasă ca o schimbare negativă a stării emoţionale a sportivului iar printre efectele ei se numără:
diminuarea concentrării, apariţia erorilor tehnice şi de execuţie, luarea unor decizii greşite sau inadecvate
momentelor din joc, stările de nervozitate, nelinişte şi nesiguranţă. În acest sens ne-am gândit că un studiu
asupra nivelului anxietăţii este de actualitate.
Ca scop în realizarea acestei cercetării ne-am propus evaluarea nivelului anxietăţii a studenţilor de la
educaţie fizică înaintea începerii procesului instructiv educativ la disciplina Schi.
Cercetarea a avut drept scop verificarea următoarei ipoteze:
- nivelul anxietăţii studenţilor facultăţii de ştiinţe ale mişcării, sportului şi sănătăţii din Bacău, de la
specializările Educaţie fizică şi sportivă şi Sport şi performanţă motrică se situează la un nivelul bun la vârsta
de 18/22 ani.
METODE
Pentru aprecierea capacităţilor psihologice care influenţează procesul instructiv-educativ am ales ca
test, evaluarea studenţilor cu Testul E-MAS.
Testarea E-MAS reprezintă un set de 5 instrumente utile care permit specialiștilor realizarea unei
evaluări multidimensionale a anxietăţii. Anxietatea ca trăsătură (E- MAS T), anxietatea ca stare (E-MAS S)
şi percepţia individului asupra ameninţării dintr-o anumită situaţie, adică evaluarea cognitivă a situaţiei (E-
MAS P). În cazul anxietăţii ca trăsătură este evaluată predispoziţia de a trăi o stare de anxietate în anumite
tipuri de situaţii: situaţii de evaluare socială, de pericol fizic, situaţii noi şi ambigue, situaţii de rutina zilnică,
situaţii de separare, situaţii de auto-dezvăluire.
În cazul anxietăţii ca stare sunt măsurate 2 dimensiuni: cognitivă şi emoţional fiziologică.
Beneficiile scalelor E-MAS:
 administrare şi cotare rapidă;
 aplicabilitate largă (poate fi folosit atât la populaţie clinică cât şi non-clinică începând cu vârsta de 14
ani);
 administrare în format creion hârtie sau computerizată;
 obţinerea unui raport psihologic complet privind anxietatea persoanei testate.
Implicaţii ale scalelor E-MAS:
 măsurarea anxietăţii ca stare E-MAS S şi trăsătură E-MAS T în scop diagnostic;
 prezicerea anxietăţii în situaţii specifice;
 evaluarea nivelului anxietăţii la populaţii speciale care se pot confrunta cu situaţii specifice generatoare
de anxietate (forţe de poliţie, forţe de intervenţie specială, sportivi de performanţă).
E-MAS asigură o precizie ridicată a anxietăţii ca stare şi înţelegerea puzzelului de reacţie anxioasă
care le poate avea o persoană în diferite situaţii. Abordarea multidimensională oferă răspunsuri şi soluţii
specifice pentru problemele de anxietate.
Aplicarea testelor privind cunoaşterea nivelului nivelul memoriei, atenţiei şi orientării spaţiale s-a
desfăşurat în perioada 10-20 decembrie 2012 la Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii,
testele fiind alese cu grupa de psihologi din UNEFS Bucureşti.
Subiecţii cercetării sunt reprezentaţi de studenţii anului I din cadrul Facultăţii de ştiinţe ale mişcării,
sportului şi sănătăţii din Bacău, studenţi de la specializările Educaţie fizică şi sportivă şi Sport şi performanţă
motrică. Aceştia sunt atât studenţi bugetaţi precum şi studenţi (cu taxă) din cadrul facultăţii.
REZULTATE
Scala E-MAS, am folosit-o ca instrument de evaluare a stării de anxietate, care apare ca urmare a
existenţei unei ameninţări, ori învăţarea schiului reprezintă pentru o serie de persoane o ameninţare privind
securitatea personală. Plecând de la faptul că starea de anxietate se manifestă la fiecare individ în parte, într-o
proporţie mai mare sau mai mică, considerăm că o cunoaştere a nivelului iniţial al anxietăţii, ne permite o
mai bună abordare a procesului instructiv-educativ. Evaluarea nivelului anxietăţii la studenţii ce învaţă
schiul, la o vârstă mai mare (care se pot confrunta cu frica generatoare de anxietate, cu cât vârsta este mai
mare cu atât frica este mai mare), constituie un suport în abordarea actului educaţional.
68
Tabelul nr.1 - Rezultatele testului E-MAS.Rezultate Testare Psihologică

Scala E-MAS
Scala E-MAS trăsătură Scala E-MAS percepţie
stare
I
S.e.
SEF S C S T SES SPF SA SRZ Spf SA Srz ST
s
MA 51,7 49,52 50,6 43,47 33,47 44,37 57,5 58,52 53,87 51,3 45,82 47,65
Ab. 8,29 7,73 7,67 6,94 7,86 7,85 6,50 12,07 10,59 10,31 8,49 9,87
V.max
73 69 72 56 53 57 68 76 76 72 67 81
.
V.min 41 40 40 30 19 28 42 37 40 34 36 41
*** SE-MASS= Scala E-MAS Stare(SE-F= Scala Emoţional-fiziologică, SC= Scala cognitivă,ST= Scor
Total) , SE-MAST= Scala E-MAS Trăsătură (SES= Scala Evaluare socială, SPF= Scala pericol fizic, SA=
Scala ambiguitate, SRZ= Scala de rutină zilnică), SE-MASP= Scala E-MAS Percepţie (Se.s.= Scala evaluare
socială, Spf= Scala pericol fizic, SA= Scala ambiguitate, Srz= Scala rutină zilnică, ST=Scala testare).
Anxietatea ca stare (E-MAS S) este multidimensională şi se apreciază prin Scala Emoţional-

fiziologică, Scala cognitivă şi Scorul Total. Valorile medii înregistrate de subiecţii studiului (tab. nr. 1 şi
graficul nr. 1) se situează la, nivelul de 51,7 puncte la starea emoţional fiziologică, la 49,52 puncte la starea
cognitivă şi la 50,6 la total, adică cuprinşi la nivelul mediei (45-55 puncte) conform interpretării intervalelor
cotelor T pentru scalele EMAS. Rezultatele înregistrate arată că anxietatea cognitivă şi emoţional fiziologică
va înregistra în situaţiile de iniţiere în schi o creştere evidentă ce poate defavoriza activitatea de instruire.
Media V. max. V. min.
80
60
40
20
0
SEF SC ST
Graficul nr. 1- Rezultatele Scalei E-MAS Stare
Anxietatea ca trăsătură (E- MAST) este şi ea multidimensională şi se apreciază prin Scala Evaluare
socială (SES), Scala pericol fizic (SPF), Scala ambiguitate (SA) şi Scala de rutină zilnică (SRZ). Valorile
medii înregistrate de subiecţii studiului (tab. nr. 1 şi graficul nr. 2) se situează la 43,47 puncte la starea
emoţional socială şi la 44,37 puncte la starea ambiguitate, adică un nivel uşor sub medie (40-44 puncte), la
33,47 puncte la starea de pericol fizic, mult sub medie (30-34 puncte) şi la 57,6 la starea de rutină zilnică
uşor peste medie (56-60 puncte), conform interpretării intervalelor cotelor T pentru scalele EMAS.
Rezultatele înregistrate arată că dimensiunea socială (SES), dimensiunea de pericol fizic (SPF), dimensiunea
de ambiguitate (SA) şi dimensiunea de rutină zilnică (SRZ)) va înregistra în situaţiile de iniţiere în schi o
creştere mică ce poate favoriza sau defavoriza activitatea de instruire.

70
60
50
40
30
20
10
0
SES SPF SA SRZ
Graficul nr. 2- Rezultatele Scalei E-MAS trăsătură
Anxietatea ca percepţie (E- MASP) este tot multidimensională şi se apreciază prin Scala evaluare
socială (Ses), Scala pericol fizic (Spf), Scala ambiguitate (SA), Scala rutină zilnică (Srz), Scala testare (ST).
69
Valorile medii înregistrate de subiecţii studiului (tab. nr. 1 şi graficul nr. 3) se situează la 58,53
puncte la starea evaluare socială şi la 53,87 puncte la starea de pericol fizic, adică un nivel uşor peste medie
(56-60 puncte), la 51,30 puncte la starea de ambiguitate, la 45,82 puncte la starea de rutină zilnică, şi la
47,65 puncte la starea testare la valoarea medie (45-55 puncte), conform interpretării intervalelor cotelor T
pentru scalele EMAS. Rezultatele înregistrate arată că dimensiunea socială (SES), dimensiunea de pericol
fizic (Spf) va înregistra în momentul instruirii creşteri mari ce vor defavoriza actul educativ. iar dimensiunea
de ambiguitate (SA) şi dimensiunea de rutină zilnică (SRZ) va înregistra în situaţiile de iniţiere în schi o
creştere evidentă ce poate favoriza sau defavoriza activitatea de instruire.

100
80
60
40
20
0
Ses Spf SA Srz ST
Graficul nr. 3- Rezultatele Scalei E-MAS percepţie
CONCLUZII
Prezentul studiu a scos în evidenţă următoarele concluzii:
Ipoteza că nivelul anxietăţii studenţilor anului I de la Facultatea de Ştiinţe ale mişcării, sportului şi
sănătăţii din Bacău se află la un nivel bun, este parţial confirmată, unele valori aflându-se la nivel mediu, iar
altele chiar uşor sub medie.
Putem afirma că rezultatele înregistrate la Scala E-MAS ca stare arată că anxietatea cognitivă şi
emoţional fiziologică va înregistra în situaţiile de iniţiere în schi o creştere evidentă ce poate defavoriza
activitatea de instruire. De asemenea rezultatele înregistrate la testarea E-MAS trăsătură arată că dimensiunea
socială (SES), dimensiunea de pericol fizic (SPF), dimensiunea de ambiguitate (SA) şi dimensiunea de rutină
zilnică (SRZ)) va înregistra în situaţiile de iniţiere în schi o creştere mică ce poate favoriza sau defavoriza
activitatea de instruire.
Rezultatele la testarea E-MAS Percepţie înregistrate arată că dimensiunea socială (SES),
dimensiunea de pericol fizic (Spf) va înregistra în momentul instruirii creşteri mari ce vor defavoriza actul
educativ. iar dimensiunea de ambiguitate (SA) şi dimensiunea de rutină zilnică (SRZ) va înregistra în
situaţiile de iniţiere în schi o creştere evidentă ce poate favoriza sau defavoriza activitatea de instruire.
BIBLIOGRAFIE
[1] Raţă G, Raţă B, Aptitudinile în activitatea motrică, Editura Edusoft, 2006, Bacău
[2] Collet P, Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucureşti, 2005;
[3] Baddeley A, Memoria umană, Edit Teora, Bucureşti, 1998;
[4] Epuran M, Psihologia Educaţiei Fizice, vol II, Bucureşti, 1982;
[5] Epuran M, Antrenament mental. Conspecte. Note. Sinteze. Revista Sportul de performanţă, 2002;
[6]Popescu-Neveanu P, Fischbein E, Psihologia generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971;
70
IMPROVING PSYCHOMOTRICITY COMPONENTS IN PRESCHOOL

CHILDREN USING TEACHING METHODOLOGIES BASED ON MIRROR
NEURONS ACTIVATION
Gáll Zs. Sz. 1, Balint L. 1
1
Transilvania University of Brașov, Faculty of Physical Education and Mountain Sports, Physical Education
and Special Motricity Department, Str. Universității nr. 1, 500068 Brașov, Romania.
E-mail: zsuzskagall@gmail.com
ABSTRACT
The scientific substrate of the study relies upon the concept of mirror neurons. Unlike other neurons, these are
characterized by an imitation feature. They play an important role in learning processes – especially during childhood,
enabling the imitation of motions and determining the primary acquirement thereof. Using this as a starting point, the
study aims to work out and apply a methodology in keeping with the content of the psychomotor expression activities
curriculum for preschool education, resorting to the demonstration procedures as a main teaching-learning method.
Thus, we deem that mirror neurons reactivity will be determined more thoroughly, with a view to enhance the subject's
psychomotor development according to body scheme, self-image and performance of basic postures and motions. For
the research progress, an experimental group and a control group has been set up and the children’s psychomotor
development level has been assessed both before the application of the independent variable and after the effects of the
same upon the experimental group. As soon as the planned procedure was completed, the experimental group members
showed a significant evolution in terms of the investigated psychomotor fields as compared to the control group.
KEY WORDS: mirror neurons, exercising by imitation, intuitive methods, psychomotricity, preschoolers
INTRODUCTION
Mirror neurons system – theoretical and experimental aspects
This particular category of visuomotor neurons has been discovered in the 90ies, further to some
studies on macaque monkeys where electrodes have been implanted with a view to observe neurons
selectively. Researchers became aware of a neurons group becoming active (generating action potentials)
within the F5 area of the premotor cortex both when the monkeys put their hands on an object and when they
were watching other monkeys performing the same operation. [8] It has been found that mirror neurons get
equally activated both when the monkey performs an action and when the monkey watches a similar action.
Relying upon the said finding, the conclusion was drawn that the brain simply imitates the actions
observed in the environment and that it may be of a special importance in terms of behavior adjustment as
well as the process of learning and adaptation to a moving and changing environment. [7] Thus, mirror
neurons get activated and copy what they „see” around so that people learn by imitating others in their
environment. This is how they learn to walk, talk and behave in public. The same neurons are deemed to be
responsible for the social behavior, too.
The negative aspect highlighted by the studies conducted on this subject matter stems from the fact
that mirror neurons imitate without distinguishing between what is good or bad for the individual.
In humans, brain activity involving mirror neurons takes place at a premotor cortex and at an inferior
parietal cortex level.
An important functional aspect featured by mirror neurons is the relationship between motor and
visual properties. All mirror neurons show a congruence between the visual action to which they react and
the motor reactions coded by them. [3]
As far as the functional role of mirror neurons is concerned, two main hypotheses have been issued.
The first one is that the mirror neurons activity mediates imitation; and the second one states that mirror
neurons form the basis for understanding some actions. The mechanism, which enables the mediation of
understanding others' actions by mirror neurons, is simple. Whenever an individual observes any action
performed by someone else, the neurons in charge of that very action are activated in the observer's premotor
cortex. This motor representation of the observed action, which is induced automatically, matches the
spontaneously generated one during an active action whose result is known to the individual. Thus, the
mirror system transforms the visual information into knowledge. [8]
Beside the resonance of the motor neurons to the motions, which take place in the environment,
neurons show resonance to other individuals' emotional states, too. This aspect results in the „emotional
contagion” sintagma which, according to the definition given by Hatfield, E., Cacioppo, J.T., & Rapson,
R.L., expresses: „the tendency to automatically mimic and synchronize expressions, vocalizations, postures,
and movements with those of another person’s and, consequently, to converge emotionally”. [5]
71
According to Schoenewolf, G. 1990, emotional contagion means the process through which a person
is influenced and is able to influence in his/her turn other persons' emotional state. [1]
Structural theories related to mirror neurons and empathy are described, as well. Empathy is defined
as an emotional or intellectual identification with another person, indirectly living the feelings or ideas
thereof. Empathy extends beyond the simple understanding of a person's emotional state up to feeling what
the other person actually experiences. [3]
Role of imitation at early ages in psychomotor education
Imitation is a natural and matter-of-course process in the child's development, starting the earliest
ages thereof.
The learning process relies on the child's capacity to assimilate and actively relate to whatever comes
from the external environment towards him/her. Imitation facilitates this process and offers clues as to how
the child is developing and making progress.
Imitation can be regarded both as a process in support of learning and as a modality to assess
spontaneity, creativity and adaptation possibilities.
According to Călărăşanu, C., imitation is the core element in learning, the main method to learn,
since it offers the fundamentals for the child's experiences in terms of his/her exploring and getting to know,
and the said fundamentals become the basis upon which the child's reactions and subsequent psychosocial
conduct rely. [2]
Imitation is a way to relate, too. The child imitates the relation modalities within the family and the
social environment, thus enriching his/her abilities to make contact with new persons and suitably react in
terms of such relationships. Interrelations rely upon models and patterns offered by the environment and the
persons in the family, as well as the child's capacity to take over such models and adapt the same.
Imitation is closely interrelated with the game development, being used as way to make the child act
and express facts, namely portions of the outer world however also fragments of his/her inner universe and to
assemble all these into a symbolic activity.
Imitation is a way to understand, since it helps the child in reproducing and repeating whatever
he/she heard, saw, failed to understand or perceived as a confusion or fear.
Approaches to psychomotricity in the curriculum for early education in children within the
birth and 6/7 years of age range
During early childhood, the best possible teaching of children for school and life presupposes
directing attention towards the global development thereof. Taking this aspect as a starting point, the
curriculum for early education of children from birth to 6/7 years of age is structured according to five
„development areas” which ensure a plenary development in children and enable the observation of the
evolution thereof. These areas are as follows: Physical development, health and personal hygiene; social-
emotional development; development of the language, of the communication and of the premises for
reading and writing; cognitive development and awareness of the world; learning capacities and
attitudes. Among these five areas, there is an interweaving and inter-relational participation so that each
acquisition in any of the areas significantly affects the child's progress in all the other areas. [6]
Among the experiential areas → language area; social-emotional area; cognitive area, mention must
be done about the psychomotor area, which covers the coordination and control of the body motions, general
mobility and physical strength, motor abilities and fine handling abilities, as well as knowledge elements
related especially to the human anatomy and physiology. The activities through which preschoolers can be
made familiar with this area involve body motion, competitions among individuals or groups, focused on
psychomotor abilities, as well as activities, which can result in a better suppleness, force, strength or attitude.
In accord with the foregoing, our research is intended for elaborating and applying a methodology in
keeping with the contents of the curriculum for psychomotor expression activities in preschool education,
using as a main teaching-learning method the procedures of demonstration for determining the mirror
neurons reactivity with a view to favor psychomotor development in preschoolers, in terms of body scheme,
self-image and performance of basic postures and motions.
The main objectives of research are: analysis of psychomotricity specific to the 4 – 5 years of age
period; study on the theoretical aspects of the mirror neurons activity; methodology of elaborating the
curriculum based on the psychomotor education and the application thereof at the medium group level (pre-
primary education); processing data and interpreting the research results.
72
MATERIALS AND METHODS

The research hypothesis is: The activation of the mirror neurons system, using as a main teaching-
learning method the demonstration, determines the amelioration of the psychomotor development level in
preschoolers, in terms of body scheme, self-image and performance of basic postures and motions.
The experimental activity took place during the first semester of the school year 2011/2012 and
involved an experimental group including 15 subjects and a control group made up of 16 children at
Kindergarten no. 37 in Brasov. The entire sample was at the same level, i.e. all children pertained to the
medium group. The duration, the purpose, the methods, and the anticipated benefits of the research have
been communicated to the parents, who gave their consent for the children's participation in the planned
activities.The action schedule covered the above-mentioned period and used such means selected in keeping
with the contents set forth for psychomotor education, which, in their turn, were applied so that to result in
the activation of mirror neurons for improving the following components: body scheme; self-image and basic
postures and motions.
The selected action systems / lessons have been correlated with the current tasks of the annual
syllabus and have been implemented, only at the experimental group level, within the framework of the
physical education activities, during 7 minutes allocated for each activity. The control group further carried
out its daily activities as usual.
The independent variable was the action schedule directed according to the targeted psychomotor
components, while the dependent one according to the attained level, as highlighted by the average mark /
each such component.
The psychomotor development level in children has been assessed both before applying the
independent variable and after the actions thereof upon the experimental group.
For initial and final testing purposes, we have drawn up an individual psychomotor development
evaluation sheet (partial, according to the mentioned components) in a tabular form, where we have included
the learning contents / targeted psychomotor components, in accord with the suggestions described in the
curriculum of psychomotor expression activities. [4] With a view to assess the components designated in the
protocol, marks from 1 to 10 have been granted and the averages / components, and, respectively, the
average of the three targeted components / subject have been calculated.
Through processing the said individual evaluation sheets, it became possible to compare the (partial)
psychomotricity level featured by children at the beginning of the experimental activity with the one they had
at the end thereof.
RESULTS AND DISCUSSIONS

Further to the calculation of average marks / group subcomponents, relying upon the marks recorded
in the individual evaluation sheets, it was possible for us to find the (partial) psychomotricity level of the two
(control and experimental) groups, namely the level at which they started and the level which they reached
after the application of the elaborated methodology. (Table 1)
Table 1 Psychomotricity level of the control and experimental groups as found further to the initial
test (i.t.) and the final test (f.t.)
Control Experimental Control Experimental Control Experimental
group group group group group group
Basic postures and
Body scheme Self image
motions
i.t. f.t. i.t. f.t. i.t. f.t. i.t. f.t. i.t. f.t. i.t. f.t.
7.63 7.83 7.63 8.52 8.59 8.86 8.77 9.27 6.9 7.22 6.79 7.96
These tabular data reveal the fact that initially, the two groups showed no major differences, i.e. their
level was approximately the same. The most developed target component of psychomotricity with both
groups was self-image, followed by the body scheme and finally, the most underdeveloped component was
the one of the basic postures and motions. (Fig. 1)
73
Figure 1. Comparative (partial) psychomotricity level further to the initial testing
In the case of the control group subjects, the results obtained at the final testing indicate a minor
evolution in terms of the monitored components and here mention must be done once again about the fact
that these children performed their psychomotor education activities under normal conditions.
Conversely, the experimental group subjects showed a significant evolution which resulted in a
widening in terms of the differences between the (partial) psychomotricity level of the two groups. (Fig. 2)
Figure 2. Comparative (partial) psychomotricity level further to the final testing
The hierarchy of the targeted components remained the same – self-image – body scheme –
performance of basic postures and motions, though all of them showed improvements as compared to the
initial values thereof.
The t–Student indicator value, for the control group is 1.93, i.e. lower than the 2.60 t-value in the
table, at a 0.01 threshold for n-1 (15) subjects. This means that the (partial) psychomotricity level
improvement is insignificant, therefore the null hypothesis is accepted.
However, in the case of the experimental group, the t–Student indicator value is 4.73, i.e. a value
higher than 2.62, at a 0.01 threshold for n-1 subjects (14 subjects). The difference is significant and under
these circumstances, the null hypothesis is rejected and the working hypothesis is accepted. This aspect
highlights the implications that would have been caused by the independent variable for the dependent one
further to the experimental activity.
CONCLUSIONS
On the basis of the results of the experimental work we can state with 99.9% confidence the level of
psyhomotricity in terms of body scheme, self image and performance of basic postures and motions has
improved due to the applied methodology which causes activation of mirror neurons
74
This type of neurons feature an imitation property due to which they are important in the learning
process, especially during childhood and the initial stage of motor learning.
To determine mirror neurons activation, the instructional - educational process must have an intuitive
character, i.e. motor learning shall mostly rely upon intuitive procedures, which are limited to the direct
demonstration method, at this educational level.
The instructional – educational process in ante-primary education has a special importance since it is
during this period when the general foundation of motions is set and thus the entire subsequent motor
learning process is conditioned.
REFERENCES
[1] Barsade SG, The ripple effect, Emotional contagion and influence on group behaviour,
Adiministrative Science Quaetley. 2002 Dec; 47(4):644-675.
[2] Călărășanu C, Rolul imitației la vârste mici. 2009. Accesat online la adresa: http://www
.gradinite.com/site/Articole/detalii/1077-rolul-imitatiei-la-varste-mici-psihologie.html
[3] Cinteză D, Concepte moderne privind readaptarea – recuperarea în afecțiunile SNC (Sistemul
oglindă). Balneo-Research Journal. 2012; 3(1):28-30. Romanian
[4] didactic.ro. Programa activităților de expresie psihomotrică. Accesat online la adresa:
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/15538_programa-activitatilor-de-expresie-psihomotrica-
prescolari
[5] Hatfield E, Cacioppo JT, Rapson RL, Emotional contagion. Current Directions. Psychological
Science. 1993 Jun; 2(3):96-99.
[6] MECT, Curricululm pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. București. 2008a. Accesat online la adresa:
http://www.edu
[7] .ro/index.php?module=uploads&func=download
&fileId=7959
[8] Restian A, Neuronii oglindă. Practica medicală. 2010; Vol. V. 1(17):5-8. Romanian
[9] Rizzolatti G, Craighero L, The mirror-neuron system. Annual Review of Neuroscience. 2004; Vol.
27:169–92.
AMELIORAREA UNOR COMPONENTE ALE PSIHOMOTRICITĂȚII LA

COPIII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PRIN METODOLOGII
DIDACTICE BAZATE PE ACTIVAREA NEURONILOR OGLINDĂ
Gáll Zs. Sz. 1, Balint L. 1
1
Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Educație Fizică șu Sporturi Monatane,
Departamentul de Educație Fizică și Motricitate Specială, Str. Universității nr. 1, 500068 Brașov, Romania.
E-mail: zsuzskagall@gmail.com
REZUMAT
Substratul științific al studiului are la bază conceptul de neuroni „oglindă”. Aceștia, față de ceilalţi neuroni, au
o proprietate de imitare. Ei sunt importanţi în procesele de învăţare – în special în perioada copilăriei și permit imitarea
mişcărilor, determinând însuşirea primară a acestora. Pornind de la această constatare, studiul de faţă își propune
elaborarea și aplicarea unei metodologii în conformitate cu conţinuturile programei activităţilor de expresie
psihomotrică din învățământul preșcolar, apelând ca metodă de predare-învățare principală la procedurile demonstraţiei.
Astfel, considerăm că se va determina în mai mare măsură reactivitatea neuronilor oglindă, în vederea favorizării
dezvoltării psihomotrice a subiecților, pe direcţia schemei corporale, imaginii de sine şi a efectuării poziţiilor, respectiv
mişcărilor de bază. Pentru desfăşurarea cercetării s-a folosit un grup experimental şi unul de control, evaluându-se
nivelul de dezvoltare psihomotrică al copiilor, înaintea aplicării variabilei independente, precum și după acționările
acesteia asupra grupului experimental. În urma derulării demersului proiectat, subiecții grupului experimental, au
prezentat o evoluție semnificativă pe direcția câmpurilor psihomotrice investigate, în raport cu grupa de control.
CUVINTE CHEIE: neuroni oglindă, exersare prin imitație, metode intuitive, psihomotricitate, vârstă preșcolară.
75
INTRODUCERE
Sistemul de neuroni oglindă – aspecte teoretice și experimentale
Această clasă particulară de neuroni vizuomotori, a fost descoperită în anii '90, în urma unor studii
efectuate asupra maimuţelor macaq, când acestora li s-au implantat electrozi pentru a se studia neuronii în
mod selectiv. Cercetătorii, au descoperit un grup de neuroni, care deveneau activi (generând potenţiale de
acţiune) în aria F5 a cortexului premotor, atât atunci când maimuţele puneau mâna pe un obiect, cât şi atunci
când priveau alte maimuţe efectuând aceeaşi operaţie. [8] S-a constatat faptul că, neuronii oglindă se
activează deopotrivă, și atunci când maimuţa efectuează o acţiune, precum şi când aceasta observă o acţiune
similară.
În urma acestei descoperiri, s-a ajuns la concluzia potrivit căreia, creierul imită, pur și simplu,
acțiunile pe care le observă în mediul înconjurător, ceea ce poate avea o importanță deosebită pentru reglarea
comportamentului, pentru procesul de învățare și de adaptare la un mediu în continuă mișcare și
transformare. [7] Deci, neuronii oglindă se activează şi copiază ceea ce „văd” în jur, prin urmare oamenii
învaţă imitându-i pe cei din jur. Aşa învaţă să meargă, să vorbească, să se comporte în public. De asemenea,
aceşti neuroni sunt consideraţi responsabili şi pentru comportamentul social.
Aspectul negativ reliefat al studiilor pe această temă, decurge din faptul că neuronii oglindă imită,
fără să facă distincţia între ceea ce este bine sau rău pentru individ.
La oameni, activitatea cerebrală în care sunt implicați neuronii oglindă, are loc la nivelul cortexului
premotor și al cortexului parietal inferior.
Un aspect funcțional important al neuronilor oglindă este relația dintre proprietățile motorii și cele
vizuale. Toți neuronii oglindă prezintă o congruență între acțiunile vizuale la care răspund și răspunsurile
motorii pe care le codifică. [3]
În ceea ce privește rolul funcțional al neuronilor oglindă, au fost emise două ipoteze principale.
Prima este aceea că activitatea neuronilor oglindă intermediază imitarea; iar a doua susține că, neuronii
oglindă stau la baza înțelegerii unor acțiuni. Mecanismul ce face posibilă medierea înțelegerii acțiunilor
altora de către neuronii oglindă este simplu. De fiecare dată când un individ observă o acțiune facută de
altcineva, neuronii ce răspund de acea acțiune, se activează în cortexul premotor al observatorului. Această
reprezentare motorie a acțiunii observate, care este indusă automat, corespunde cu cea generată spontan în
timpul unei acțiuni active, al cărui rezultat este cunoscut individului. Astfel, sistemul oglindă transformă
informația vizuală în cunoștințe. [8]
Pe lângă rezonanța neuronilor motori la mișcările care au loc în mediul înconjurător, neuronii mai
rezonează și la stările emoționale ale celorlalți indivizi. Pornind de la acest aspect, apare sintagma de
„contagiune emoțională”, care potrivit definiției date de Hatfield, E., Cacioppo, J.T., Rapson, R.L., exprimă:
„tendința de a reproduce în mod automat mimica și de a sincroniza expresiile, vocalizele, posturile și
mișcările cu cele ale unei alte persoane.” [5]
După Schoenewolf, G. 1990, contagiunea emoțională reprezintă procesul prin care o persoană este
influențată și poate influența la rândul ei starea emoțională a altor persoane. [1]
Sunt prezentate și teorii structurale relaționate cu neuronii oglindă și empatia. Empatia este definită
ca o identificare emoțională sau intelectuală cu o altă persoană, trăind indirect sentimentele sau ideile
acesteia. Empatia se extinde peste simpla înțelegere a stării emoționale a unei persoane, ajungând până la a
simți trăirea celeilalte persoane. [3]
Rolul imitației la vârstele mici în educația psihomotrică
Imitaţia este un proces natural şi firesc în dezvoltarea copilului, încă de la o vârstă foarte mică.
Procesul de învăţare se bazează pe capacitatea copilului de a asimila şi de a se raporta activ la ceea
ce vine din mediul exterior înspre el. Imitaţia facilitează acest proces şi oferă indicii despre modul în care se
dezvoltă şi progresează copilul.
Imitaţia poate fi privită atât ca proces de sprijin în învăţare cât şi ca modalitatea de a evalua
spontaneitatea, creativitatea şi posibilităţile de adaptare.
După Călărăşanu C., imiația este elementul central al învăţării, principalul mod de a învăța, deoarece
oferă copilului fundamentul experienţelor sale de cunoaştere şi explorare, care vor sta la baza fondării
reacţiilor şi comportamentelor ulterioare psihosociale. [2]
Imitația, reprezintă de asemenea, o modalitate de a relaţiona. Copilul imită modalităţile de relaţie
din familie, din mediul social şi îşi îmbogăţeşte astfel abilităţile de a intra în contact cu persoane noi şi de a
reacţiona adecvat în aceste relaţii. Interelaţiile au la bază modele, tipare pe care le oferă mediul şi persoanele
din familie, precum şi capacitatea copilului de a prelua aceste modele şi a le adapta.
76
Imitaţia este în strânsă relaţie cu dezvoltarea jocului, fiind folosită ca o modalitate a copilului de a
aduce acte, gesturi, fapte, cu alte cuvinte părţi ale lumii externe, dar şi fragmente din universul său interior şi
de a le pune laolaltă, într-o activitate simbolică.
Imitaţia este o modalitate de a înţelege, deoarece ajută copilul să reproducă, să repete ceea ce a auzit,
văzut, ceea ce n-a înţeles sau i-a creeat confuzie sau teamă.
Abordări ale psihomotricității în curriculumul pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta
cuprinsă între naștere și 6/7 ani
Pregătirea cât mai bună a copilului pentru şcoală şi viaţă, în perioada copilăriei timpurii, presupune
orientarea atenției spre dezvoltarea globală a acestuia. Pornind de la acest aspect, curriculumul pentru
educația timpurie a copiilor de la naștere până la 6/7 ani, este structurat pe cinci „domenii de dezvoltare” care
asigură dezvoltarea plenară a copilului, permițând observarea evoluţiei acestuia. Domeniile sunt: dezvoltarea
fizică, sănătate şi igiena personală; dezvoltarea socio-emoțională; dezvoltarea limbajului, a comunicării și a
premiselor citirii și scrierii; dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii; capacităţi şi atitudini în învăţare. Între
toate cele cinci domenii există o întrepătrundere şi participare interrelaţională, astfel că fiecare achiziţie într-
un domeniu influenţează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii. [6]
Printre domeniile experiențiale → domeniul limbajului; domeniul socio-emoţional; domeniul
cognitiv, se enumără și domeniul psihomotric, care acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale,
mobilitatea generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi elemente de
cunoaştere, legate mai ales de anatomia şi fiziologia omului. Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în
contact cu acest domeniu, sunt activităţile care implică mişcare corporală, competiţii între indivizi sau
grupuri, având ca obiect abilităţi psihomotorii, ca şi activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună
supleţe, forţă, rezistenţă sau ţinută.
În acord cu cele menționate anterior, scopul cercetării noastre constă în elaborarea și aplicarea unei
metodologii în conformitate cu conţinuturile programei activităţilor de expresie psihomotrică din
învățământul preșcolar, apelând ca metodă de predare-învățare principală la precedurile demonstrației, într-o
manieră care să determine reactivitatea neuronilor oglindă, în vederea favorizării dezvoltării psihomotrice a
preşcolarilor, pe direcția schemei corporale, imaginii de sine și a efectuării pozițiilor, respectiv mișcărilor de
bază.
Obiectivele principale ale cercetării sunt: analiza psihomotricităţii specifice vârstei cuprinse între 4
– 5 ani; studiu privind aspectele teoretice ale activităţii neuronilor oglindă; metodologia elaborării
programului bazat pe educarea pihomotrică şi aplicarea acestuia la nivelul grupei mijlocii (învăţământ
preprimar); prelucrarea datelor şi interpreatrea rezultatelor cercetării.
MATERIAL ȘI METODĂ
Ipoteza cercetării este: Activarea sistemului de neuroni oglindă, folosind ca metodă principală de
predare - învăţare, demonstraţia, determină ameliorarea nivelului de dezvoltarea psihomotrică, pe direcţia
schemei corporale, imaginii de sine şi a efectuării poziţiilor şi mişcărilor de bază.
Activitatea experimentală a avut loc în primul semestru al anului școlar 2011/2012 și a angrenat un
grup experimental, alcătuit din 15 subiecți şi unul de control, cu un efectiv de 16 copii, din cadrul Grădiniței
Nr. 37 din Brașov. Întregul eșantion s-a situat la același nivel, toți copiii fiind încadrați la grupa mijlocie.
Durata preconizată a cercetării, scopul, metodele utilizate, beneficiile anticipate ale acesteia au fost
comunicate în prealabil părinților, care și-au exprimat consimțământul pentru participarea copiilor lor la
activitățile planificate.
Programul de acţionare derulat în perioada menționată, a fost alcătuit din mijloace selectate în
conformitate cu conținuturile prevăzute pentru educația psihomotrică care, la rândul lor, au fost aplicate într-
o manieră care să determine activarea neuronilor oglindă în vederea ameliorării componentelor: schemă
corporală, imagine de sine și poziții și mișcări de bază.
Sistemele de acționare selecționate/lecție au fost corelate cu temele curente din planul anual și au
fost implementate, numai la nivelul grupei experimentale, în cadrul activităţilor de educaţie fizică, fiindu-le
acordate 7 minute/activitate. Grupa martor a continuat să-și desfășoare activităţile zilnice în mod obişnuit.
Variabila independentă a constat în programul de acționare direcționat pe componentele
psihomotricității avute în vedere, iar cea dependentă, de nivelul atins și pus în evidenţă de media
notelor/componentele respective.
Nivelul de dezvoltare psihomotrică al copiilor a fost evaluată atât înaintea aplicării variabilei
independente, cât şi după acționările acesteia asupra grupului experimental.
Pentru testările inițiale și finale, am elaborat o fișă individuală de evaluare a dezvoltării psihomotrice
(parțial, pe componentele menționate) redată sub formă tabelară, în care am prevăzut conținuturile de
77
învățare/componentele vizate ale psihomotricității, în acord cu propunerile regăsite în programa activităților

de expresie psihomotrică. [4] În vederea aprecierii componentelor nominalizate în protocol, au fost acordate
note de la 1 la 10, după care s-au calculat mediile/componente, respectiv media celor trei componente
vizate/subiect.
În urma prelucrării fișelor individuale de evaluare, a fost posibilă compararea nivelului de
psihomotriciate (parțial), pe care copiii l-au avut la începutul activității experimentale, cu cel înregistrat la
sfârșitul acesteia.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
În urma calculării mediilor/subcomponente/grup, pe baza notelor înregistrate în fișele individuale de
evaluare, am avut posibilitatea de a constata nivelul de psihomotricitate (parțial) al celor două grupuri (de
control și experimental), nivel de la care s-a pornit, respectiv la care s-a ajuns în urma aplicării metodologiei
elaborate. (Tabel 1)
Tabel 1 Nivelul de psihomotricitate al grupelor martor și experimentale determinat în urma testărilor

inițiale ( t.i.) și testărilor finale (t.f.)
Grupa de Grupa Grupa de Grupa Grupa de Grupa
control experimentală control experimentală control experimentală
Schemă corporală Imagine de sine Poziții și mișcări de bază
t.i. t.f. t.i. t.f. t.i. t.f. t.i. t.f. t.i. t.f. t.i. t.f.
7.63 7.83 7.63 8.52 8.59 8.86 8.77 9.27 6.9 7.22 6.79 7.96
Din datele tabelare, se poate observa că, iniţial, cele două grupe nu au prezentat diferenţe majore,
nivelul fiind aproximativ acelaşi. Cea mai dezvoltată componentă vizată a psihomotricităţii, la ambele grupe,
a fost imaginea de sine, urmată de schema corporală şi în final, componenta cea mai slab dezvoltată este cea
a poziţiilor şi a mişcărilor de bază. (Fig. 1)
Histogramă comparativă a mediilor iniţiale a celor două
grupuri/subcomponente
10
6
Grupa experimentală
Medii
5
Grupa martor
4
0
S.C. I.M. P.M.B.
Subcom pone nte
Figura 1. Comparația nivelului de psiho-motricitate (parțial) în urma testării inițiale
În cazul subiecților grupei martor, rezultatele obținute la testările finale indică o evoluţie minoră, în
ceea ce privește componentele urmărite, reamintim, copiii desfăşurându-şi activităţile de educație
psihomotrică în regim normal.
În schimb, subiecții grupei experimentale, au avut o evoluţie semnificativă, ceea ce a dus la o
accentuare a diferenţelor dintre nivelul de psimotricitate (parţial) a celor două grupe. (Fig. 2)
Histogramă comparativă a mediilor finale a celor două

grupuri/subcomponente
10
8
Grupa experimentală
Medii
Grupa martor
7
5
S.C. I.M. P.M.B.
Subcom pone nte
Figura 2. Comparația nivelului de psiho-motricitate (parțial) în urma testării finale
78
Ierarhia componentelor vizate, a rămas aceeaşi – imagine de sine – schemă corporală şi efectuarea
poziţiilor şi mişcărilor de bază, toate însă prezentând îmbunătăţiri faţă de valorile iniţiale ale acestora.
Valoarea indicatorul t–Student, la grupa martor este de 1,93, fiind mai mică de valoarea t-ului tabelar
decât 2,60, la pragul de 0,01 pentru n-1 (15) subiecţi. Acest lucru înseamnă că ameliorarea nivelului de
psihomotricitate (parţial), este nesemnificativă, acceptându-se ipoteza nulă.
În cazul grupei experimentale însă, valoarea indicatorul t–Student, este de 4,73, o valoare care este
mai mare decât valoarea de 2,62, la pragul de 0,01 pentru n-1 subiecţi (14 subiecţi). Diferenţa este
semnificativă şi, în această situație, ipoteza nulă se respinge, acceptându-se ipoteza de lucru. Acest aspect
pune în evidenţă implicaţiile pe care variabila independentă le-a avut asupra celei dependente în urma
parcurgerii activităţii experimentale.
CONCLUZII
Pe baza rezultatelor obținute în urma derulării activității experimentale se poate afirma cu o
certitudine de 99,9% faptul că, nivelul psihomotricității pe direcţia schemei corporale, a imaginii de sine şi a
efectuării poziţiilor şi mişcărilor de bază s-a ameliorat datorită mijloacelor aplicate într-o manieră care să
determine activarea neuronilor oglindă. Acești neuroni are proprietate de imitare şi, datorită acesteia, sunt
importanţi în procesele de învăţare, în special în perioada copilăriei şi în stadiul iniţial al învăţării motrice.
În vederea activării neuronilor oglindă procesul instructiv - educativ trebuie să aibă un caracter
intuitiv, considerent pentru care învăţarea motrică se va baza în mare măsură pe procedeele intuitive, care la
acest nivel de învăţământ se rezumă la metoda demonstraţiei directe.
Procesul instructiv – educativ în învăţământul pre–primar are o importanţă deosebită, deoarece în
această perioadă se vor pune bazele generale ale mişcărilor, condiţionând întregul proces de învăţare motrică
ulterior.
BIBLIOGRAFIE
[1] Barsade SG, The ripple effect, Emotional contagion and influence on group behaviour,
Adiministrative Science Quaetley. 2002 Dec; 47(4):644-675.
[2] Călărășanu C, Rolul imitației la vârste mici. 2009. Accesat online la adresa: http://www
.gradinite.com/site/Articole/detalii/1077-rolul-imitatiei-la-varste-mici-psihologie.html
[3] Cinteză D, Concepte moderne privind readaptarea – recuperarea în afecțiunile SNC (Sistemul
oglindă). Balneo-Research Journal. 2012; 3(1):28-30.
[4] didactic.ro. Programa activităților de expresie psihomotrică. Accesat online la adresa:
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/15538_programa-activitatilor-de-expresie-psihomotrica-
prescolari
[5] Hatfield E, Cacioppo JT, Rapson RL, Emotional contagion. Current Directions. Psychological
Science. 1993 Jun; 2(3):96-99.
[6] MECT, Curricululm pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. București. 2008a. Accesat online la adresa:
http://www.edu
[7] .ro/index.php?module=uploads&func=download
&fileId=7959
[8] Restian A, Neuronii oglindă. Practica medicală. 2010; Vol. V. 1(17):5-8.
[9] Rizzolatti G, Craighero L, The mirror-neuron system. Annual Review of Neuroscience. 2004; Vol.
27:169–92.
79
HISTORICAL RETROSPECTIVE ON THE REGULATORY AND

ORGANIZATIONAL FRAMEWORK IN THE FIELD OF PHYSICAL
EDUCATION AND SPORTS IN ROMANIA: TRAINING SPECIALISTS IN
MODERN TIMES (1859-1918)
Popescu L.1
1
"Al. I. Cuza” University of Iaşi, 3 Toma Cozma Street, Iaşi 700554, Romania
E-mail: lucian_popescu2009@yahoo.com
ABSTRACT
The aim of our research is to systematically analyze the implementation of regulatory and organizational measures in
the Romanian education system and, implicitly, in the training of specialist gymnastics teachers (physical education) in
schools, as well as in the promotion of physical activities (sports) practice across wider social categories, during modern
times. While not claiming full completeness, and without losing sight of the most recent contributions on the topic, this
study aims to bring into discussion both already known facts and a number of unpublished sources. The main points of
interest of the present analysis consist in the initiatives and efforts made by important figures of the modern era –
Gheorghe Moceanu, Spiru Haret, Vasile Negrutzi, Dimitrie Ionescu and others, which resulted in the establishment of
schools designed specifically for the training of teachers, as well as in the elaboration of consistent methodologies for
filling the gymnastics teachers positions.
KEYWORDS: gymnastics, government, education, legislation, organization
INTRODUCTION
The field of physical education and sports, regarded as an organized and regulated activity in Modern
Romania (1859-1918), appeared within military institutions and schools, as state actions, and as a
consequence of gymnastics societies, by private initiative.
From the point of view of the context within which was developed the implementation process of
physical education (gymnastics) in schools and the instruction and constitution of the corpus of specialists, it
must be stated that this measure was not at all an easy one. This reality may be related to the modest
tendency of the Romanian society in what regards the development of the field of physical activities.
Under these considerations, we propose to analyze, in a systematic manner, the way in which this
process developed in Modern Romania.
Moreover, in order to outline the researched phenomenon as specifically as possible, we will present
the data according two directions. These are: a) the legal framework – the legal instruments enacted during
1859-1918; b) the favourable organizational framework – educational structures which used to form and
prepare the specialised teaching body.
According to the method, we aim to present the data for each reference (a and b), so that, at the end of
the intervention, we could draw some conclusions regarding the studied aspects.

In Modern Romania, physical activities developed under different organizational forms, manifesting
in three directions: army, school and gymnastic society.
Immediately after the Union of the Principalities on the 24th of January 1859, there was, from the part
of the representatives of the new Romanian army, an increased interest in forming a professional body of
specialists - officers and sub-officers, meant to insure the specific training of the soldiers. To this purpose,
three schools were founded – Bucharest (1860), Iasi (1864) and Craiova (1864), aimed at the training of
instructors on the line of physical training and the instruction of fire shooting, gymnastics and fencing.
We mention the fact that the military education occupied a significant position in the ensemble of the
system of measures concerning the training of the army for protection purposes; nevertheless, a detailed
presentation of this process will constitute the subject of a distinct future research, in order to avoid causing
confusions regarding the current endeavour, which is aimed at carrying out a regulatory and organizational
analysis of the integration of gymnastics in schools and the training and preparation of specialists, necessary
for the foundation of such process.
80

A. The legislative framework from the educational area – legal instruments enacted during 1859-
1918
The legislation regarding the Romanian educational system during 1859-1918 had a significant impact
on the development of the area of physical activities in the national educational system. To this aim, we will
analyze the evolution of the reforms implemented, starting from the Law on Public Instruction of 1864 and
ending with the Law on secondary and superior education of 5 April, 1898.
The Law on instruction of 1864, confirmed by means of the Royal Decree no. 1850 on the 25th
November, 1864 and enacted on the 5th of December 1864, was initiated by the Minister of Instruction,
Mihail Kogălniceanu [
Structured in two parts and 418 articles, the law provided that “instruction is of two kinds: public and
private” (Chapter I General provisions, article 1). Articles 2, 3, 4 and 5 present the forms of education, as
follows: primary – primary schools from urban and rural areas; secondary – colleges; gymnasium and
seminaries; real schools, of fine arts and professional schools; secondary girls school; superior – faculties of
letters; mathematics, physics and natural sciences schools; law and medical schools.
Among the study subjects provided in the curriculum of the secondary education (college) there was
also gymnastics (Chapter III On the organization of the secondary instruction, section II). According to the
text of law, the legislator stipulated that every boarding school should be provided with gymnastic
apparatuses for body maintenance, while the exercises should be conducted during recreations (article 173).
Thus, gymnastics (physical education) became a subject of study in the schools across the country and
opened the path of this discipline towards education, by offering it a legislative framework which
consequently had to be applied. By adopting the law, the mission physical education was about to have in
national schools envisaged developing, spreading and perfecting the powers, moral and physical abilities, as
well as intellectual skills of pupils, depending on the particularities of age and gender. However, this process
turned to be only a desideratum. One of the greatest problems constituted the lack of qualified personnel –
given that gymnastics was taught, according to previous research, only in a small number of gymnasiums
and colleges in the country –as well as the improper conditions in which was conducted this activity.
The lack of qualified specialists was pointed out by Constantin Kiriţescu (appointed inspector within
the Ministry of Public Instruction in 1907 by Spiru Haret) who stated that: “Teaching gymnastics was
random and entrusted to some castaway of life… or to some graded fireman who would take gymnastics to
acrobatics, or to some officer who would teach the pupils the exercises with the wooden rifle as gymnastics”
[2].
The instability regarding teaching gymnastics – its regime being a rather optional one, lasted until
1878, when gymnastics was introduced as a compulsory subject of study in secondary schools, without being
accompanied by corresponding syllabi [3].
As regards the improvement of the didactic process regarding teaching gymnastics in schools, starting
with the 17th of March 1879, the Minister of Instruction, G. Cantili, introduced a methodology (the first of
this kind) regarding the provisional appointment of teachers in gymnasiums, colleges and professional
schools. According to the document, the chairs of gymnastics were occupied after a competition (until then,
coaches of gymnastics were appointed on their positions), whose themes included notions of anatomy,
movement, hygiene and gymnastics methodology [4].
Other legislative regulations refer to the provisions regarding the conditions which should be
accomplished by a candidate in order to occupy a chair in the department of gymnastics, published in the
Official Journal no. 194 on 3rd December 1889, respectively in the Official Journal no. 19 on 26th April,
1890. The first document mentioned the fact that the candidate should present a diploma of a special school
of gymnastics and fencing, as well as a certificate which would refer to the duration of the studies and the
date of graduation. Also, the candidate had to prove by means of another certificate that he had previously
taught practical lessons. In order to confirm the knowledge and necessary skills for teaching physical
education, the candidate would take an exam consisting in practical lessons of fencing and gymnastics. The
second document provided, besides those outlined in the first one, that the candidate registered in the
competition should teach a number of demonstrative lessons in front of the commission with the pupils of the
school organizing the competition, in four consecutive meetings, with the pupils of the I – IV grades, for
which he/she would get separate marks. These methodological requirements were not yet followed by a
sustained support from the State in what regards the training of teachers.
The law on primary and normal-secondary education on 23rd May 1893, also known under the name
of Law Take Ionescu [5]. The general characteristic of the law was represented by the organization of
primary education, diversified in schools in small villages, lower primary, and higher primary and
81
complementary and repetition primary courses. Drawing a synthesis of the content of the law, the following
aspects are noticed: primary education was mandatory and free of charge for children aged between 7 and 14
(Chapter I, article 1); the study subjects for primary schools comprised gymnastics competitions (Chapter II,
Primary education, Section I, General provisions, article 17); regular schools were registered as “state
settlements”, whose mission was to prepare the teaching staff of urban and rural primary schools (Chapter
III, article 35); for the training of the teaching staff in rural primary schools, the curriculum contained, beside
other disciplines, “gymnastics and gymnastics competitions” only for boys (Chapter III, Regular schools,
Section II, Regular schools of primary teachers, articles 40-41); the same provision was also stipulated for
the training of the primary urban teaching staff (Chapter III, Regular school, Section III, Regular schools for
schoolmasters, article 45).
The law on education of 1893 represented a step forward in the organization and regulation of
physical education in Romanian schools. Consequently, gymnastics (physical education) was formalized as a
subject of study for primary education also (until then, it was only included in secondary education).
Furthermore, study programs were elaborated for each grade and they provided application guidelines.
Analyzing the primary school curricula, it can be argued that they did not differ from those in primary-
regular schools, but were added instead in the column “gymnastics” and “gymnastics competitions”. In the
case of girl schools, the program was adopted by the gymnastics coach, excluding the exercises that were not
in accordance with gender particularities. In the case of regular schools for primary teachers and coaches,
because of the patriotic spirit which would still guide certain politicians of the times, gymnastics was
associated to military instruction. Consequently, for the 1 – 4 grades, gymnastics and military exercises were
equally performed twice a week, while for the 5th grade, such activities were performed once a week [4].
The year 1898 was a “moment of the great reform of this branch of the Romanian culture”, as the year
when the Law on secondary and superior education was enacted; the law was also known under the name of
Law Spiru Haret, considered “the real organizer of physical education and sports in schools and after
schools”. In what follows, we will provide a short analysis of the law, with positive effects on the
development of physical education in secondary schools and the training of the specialised teaching staff.
The law on secondary and superior education of April 1898 [5] presents the following main
characteristics: secondary education referred to gymnasiums and colleges for boys, while for girls, there were
secondary schools of 1st and 2nd degree (Chapter I, General provisions, article 1); secondary and higher
education was tuition-free for all sons and daughters of Romanian citizens (article 2)); the college was
structured into eight grades, respectively the first four grades (5-8) and the last four grades (9-12),
gymnastics being one of the subjects of study (Chapter II, Secondary education, Section I, Organization,
article 3); the gymnasiums corresponded to colleges for the first four grades (5-8), while the curriculum was
identical (article 4); in secondary schools for girls of 1st and 2nd degree with a duration of studies of 5 years,
gymnastics was among the study subjects (articles 5 and 6); the recruitment of teachers for secondary
education, for the “literary or scientific groups”, realized in relationship with the profile of the study matters,
“gymnastics and gymnastics competitions” was present in the plans of both groups of study (Chapter II,
Section V, article 22); as regards the incorporation of gymnastics coaches, the law stipulated especially that
the admission to the capacity exam for gymnastics was conditioned by the possession of the graduation
certificate of a special school, Romanian citizenship and completion of the military service (Chapter II,
Section V, article 30); in order to occupy a position in the department of secondary education (gymnasiums
and colleges) a capacity exam was introduced. Among the disciplines of study, letter G provided for
“gymnastics and gymnastics competitions”, after which the didactic personnel was recognized as coach. The
capacity exam consisted of going through two tests: the first, a practical test in which the candidate
performed three practical lessons with the pupils from a secondary grade; the second was written, and
consisted of the verification of knowledge in anatomy and physiology with application in the field of
physical education. Candidates had two hours for completing the written test. This test was eliminatory, and
the admission average was of 7.50 points. The admitted candidates were provisionally appointed for a period
of three years, after which they obtained a definitive title (article 75).
A final legislative measure in the area of physical activities adopted within the period of our process
was the completion of the Law of 1898, brought in 1908, by means of which minister Haret decided the
introduction of sports ensembles for gymnasium, college and secondary schools for girls [4].
B. The favourable organizational framework – educational structures which formed and trained the
specialised teaching staff during 1859-1918
In what regards the professional qualification of those asked to accomplish this kind of public
instruction in the education system, we mention that this was left to the private initiative.
From the historiography in the field it follows that until the constitution of Modern Romania (the
82
Union of the Romanian Principalities on 24th January, 1859), and immediately after, those who performed
their profession as coaches of gymnastics within the schools from the two Principalities – Moldova and
Muntenia were of different nationalities: Luzzatti, of Italian origin, had taught since 1841 at the Academia
Mihăileană in Iasi; Spinzi, Italia as well, appointed in 1857 coach or gymnastics for the training of firemen
in Bucharest; the French coaches Cyrille, Paré and Suyris inaugurated in 1859 in Bucharest a class of
gymnastics and fencing [6].
After the accomplishment of the Union, the first coaches of gymnastics (teachers of physical
education) were: Gheorghe Moceanu who, from 1862 to 1904 performed his activity at the colleges “Sf.
Sava”, “Matei Basarab” and “Sf. Gheorghe”, in Bucharest; Constantin Constantiniu, the initiator of the first
society of gymnastics in Modern Romania – The Romanian Society of Arms, Gymnastics and Target
Shooting Bucharest, taught gymnastics at the colleges “Sf. Sava” and “Matei Basarab”, being contemporary
with Moceanu; Settelin Ferdinand, came to Romania in 1869 and settled in Craiova, where, in 1872, was
appointed coach of gymnastics at “Carol I” College [7].
One of the causes accounting for the poor spread of physical education (gymnastics) in the
educational system was due to human resources. Besides the fact that the specialists in the field were very
few, their recruitment was accomplished according to an inconsistent methodology: their appointment was
made by means of Ministry decision and without the coerciveness of presenting the certificates of general or
special studies, age or completion of military service.
Training specialised staff. The teaching personnel had the right to teach “gymnastics and gymnastics
competitions”. Their training was structured as follows: primary teachers for rural primary schools;
schoolmasters for urban primary schools; coaches of gymnastics for gymnasiums, colleges and secondary
schools for girls. Primary teachers and schoolmasters were trained in Regular State Schools, while the
coaches of gymnastics were trained in private schools.
A fourth private school was built in 1871, in Bucharest. Gheorghe Moceanu set the grounds of the
“School of gymnastics for pupils”, which functioned near the “Romanian Society of Arms, Gymnastics and
Target Shooting”; after that it changed its denomination into “Tirul”. The classes would take place three
times a week. In 1874, the educational structure extended its activity and was reorganized, including a new
didactic branch – fencing. Under the new title, The School of gymnastics and fencing, the newly created
structure officially held classes for the training of the teaching staff necessary for this area of activity, during
a 2-year period of time. In 1876, the first class of coaches of gymnastics graduated, simultaneously with that
of the teachers: N. Velescu, Simion Petrescu, N. Rădulescu, Andrei Bagav and Ion Bucovineanu [4].
The second school was founded in the autumn of 1902 in Iasi, within the Society of Gymnastics,
Sports and Music (constituted the same year). Named “Sports and Music”, the school was led for a long time
by Vasile Negruţi, and it benefited from the support of a number of distinguished professors and teachers,
such as Professor I. Luca (anatomy and physiology), Ion Găvănescul (gymnastics pedagogy), Professor D.
Pompeiu (applied mechanics in gymnastics), doctor N. Cădere (hygiene), Ilie Burghelea, I. Ropală, as well
as Teodor Berescu (gymnastics).
On the 11th of June 1904, the Ministry of Instruction, through the decision no. 16350, acknowledged
the “Preparatory School of Gymnastics Masters”, formerly known as the “Sports and Music School” granting
it the legal right to train specialists in the secondary education (high school) system. For two years (the
length of the courses), the students would acquire knowledge of pedagogy, anatomy, hygiene, physiology,
human mechanics (biomechanics), theoretical and practical gymnastics, psychology, gymnastic games, all
necessary to their training, in order to become masters of gymnastics (physical education teachers) within the
education system, but also specialists within private sports structures. Among the most notable graduates
there were: Vasile Ultimescu (he continued his specialised training in France, at the École Normale
D’Education Phisique in Paris), Corneliu Gheorghiu, Margareta Mancaş, Elena Butnărescu (Lateş),
Alexandra Gavrilescu (the famous writer from Iaşi, known as Otilia Cazimir), Ioan Dolijan, Dimitrie
Dobrescu, J. Dimitrescu, T. Alistar, A. Popescu, J. Vinograschi, Virginia Mircea, Calipso Tănăsescu,
Eugenia Chiriţescu, Eugenia Popescu, Maria Manoliu and others. According to the written testimonies
available, the school trained around 170 masters of gymnastics, both men and women. Of this number, 56
tenure teachers and 18 substitute teachers worked in the secondary education system [2, 4, 6].
The third and last private school chosen for the present analysis was established in 1913 in Bucharest,
within the Înainte Physical Education Association (set up in 1905). Under the direction of Dimitrie Ionescu –
founder of the Sportive Association, the School of Physical Education for Secondary Cycle Gymnastics
Teachers Training began its activity in 1913. The school obtained the functioning authorisation as early as
1912, when the Ministry of Public Instruction and Cults issued the Authorisation no. 48031; the regulation
and the curriculum were approved by the same Ministry in 1913, through Decision no. 65508.
83
In a paper published in 1939, Dimitrie Ionescu referred to the way in which the school carried out its
activities, mentioning, among others, that the students received proper training, and they acquired skills and
strong knowledge in theoretical, scientific and pedagogical fields.
The school granted diplomas to 43 secondary education specialists, among which 39 tenure teachers
and 4 substitute teachers [2].
Until 1925, the three private schools mentioned in our study were approved by the Ministry of
Instruction and they were empowered to train the body of specialists necessary to the secondary education
system. In 1925, the first class of teachers graduated from the National Institute of Physical Education in
Bucharest, set up in 1922, and this new context led to the invalidation of the functioning authorizations of the
three schools and, implicitly, of their right to train specialists (the last classes consisted of the graduates of
the series 1923-1925).
A last characteristic of our approach is connected to the specialized training of the expert teachers. To
this purpose, under the guidance of the Ministry of Instruction, 1909 saw the organization of an official
gymnastics course with the gymnastics masters in activity; the course was organized during the summer
holiday, and it lasted for 4-6 weeks [4]. The participants furthered their knowledge in the fields of anatomy,
physiology and hygiene, with practical applications in gymnastics, the theory and practice of gymnastics, a
theoretical and practical swimming course, military instruction and shooting. The courses were taught by a
doctor, a military officer and two gymnastics masters. The course was aimed at training experts in the field,
but, to the same extent, to the training of adults. At the end of the course, and following a graduation
examination, the participants could obtain a certificate granted by the Ministry, which allowed them to take a
capacity examination for public schools. The graduation exam consisted in two written tests (one in anatomy,
physiology, hygiene – a subject upon choice; the other in gymnastics pedagogy); an oral examination (on the
subject of physical education); a practical test (verifying the participants’ skills and ability to teach
gymnastics in the schools of boys and girls).
CONCLUSIONS
The legislative and organization reforms carried out in the field of education in general and, in
particular, in the field of physical education, reflected to a great extent the pedagogical, sociological and
social-political vision of some statespersons of the time, such as Mihail Kogălniceanu, Take Ionescu, and,
especially, Spiru Haret.
The difficulties in the application of the Law of 1864 – the lack of infrastructure and specialists, the
lack of regulations, adequate programs and curricula, and a vague methodology regarding the teaching staff
recruitment led – following the measures taken through Laws 1893 and 1898 – to a consistent application of
physical education in schools. This is obvious in the establishment of gymnastics as a compulsory subject of
study in the curriculum, the correct design of school syllabi (in agreement with the teaching realities), the
reorganization of the capacity (tenure) examination for filling vacancies.
The legislative bodies had a positive initiative in the consolidation of gymnastics within the national
educational system; on the other hand, as regards the training of specialists in the secondary education
system (high schools), the state intervention was rather poor.
The process of recruiting and training the body of specialists was due exclusively to private initiatives,
to personalities such as Gheorghe Moceanu, Vasile Negruţi, Dimitrie Ionescu and others, whose desire was
to set up schools in which to accomplish the professional qualification of those called to provide public
education within the national education system.
REFERENCES
[1] Hamangiu C, Codul general al României, legi şi regulamente: 1864, Editura Librăriei “Universala”,
Alcalay & Co, Bucureşti, 1941: 48-80
[2] Kiriţescu C, Palestrica, ediţia a II-a, Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, Bucureşti, 1964: 527.
[3] Bibiri I, Lascăr C, Colecţiunea legilor, programelor, regulamentelor instrucţiunii, 1864-1901, Bucureşti,
1901.
[4] Ionescu D, Istoricul gimnasticei şi educaţiei fizice la noi, Tipografia Revistei Geniului, Bucureşti, 1939:
30-33.
[5] “Monitorul Oficial”: 1889, 1890, 1893, 1898: 1100-1106, 9986-9997.
[6] Postolache N, Istoria educaţiei fizice, sportului şi olimpismului, Bucureşti, 2009.
[7] Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, vol. II, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.
84
RETROSPECTIVĂ ISTORICĂ ASUPRA CADRULUI LEGISLATIV ŞI

ORGANIZATORIC AL DOMENIULUI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
ÎN ROMÂNIA: FORMAREA ŞI PREGĂTIREA SPECIALIŞTILOR DIN
PERIOADA MODERNĂ (1859-1918)
Popescu L.1
1
Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, Str. Toma Cozma Nr. 3, Iaşi 700554, România
E-mail: lucian_popescu2009@yahoo.com
REZUMAT
Scopul demersului nostru este acela de a analiza, într-o manieră sistematică, modul în care au fost
implementate în Perioada Modernă măsurile legislative şi organizatorice în sistemul de învăţământ românesc şi,
implicit, în cel de formare al corpului de specialişti necesar predării gimnasticii (educaţiei fizice) în şcoală, dar şi pentru
propagarea practicării activităţilor corporale (sporturile existente), în rândul unor categorii sociale mai largi. Deşi nu are
pretenţia de exhaustivitate, studiul de faţă îşi propune să aducă în discuţie atât informaţiile deja cunoscute, cât şi o serie
de surse inedite, fără a fi pierdute din vedere cele mai recente contribuţii asupra temei. Principalele repere ale analizei
vor fi reprezentate de iniţiativele şi eforturile unor personalităţi din Perioada Modernă – Gheorghe Moceanu, Spiru
Haret, Vasile Negrutzi, Dimitrie Ionescu şi alţii, care s-au concretizat în înfiinţarea unor şcoli menite să pregătească
personalul didactic specific, precum şi în elaborarea unor metodologii coerente de ocupare prin concurs a catedrelor de
gimnastică.
CUVINTE CHEIE: gimnastică, guvernanţi, învăţământ, legislaţie, organizare
INTRODUCERE
Domeniul educaţiei fizice şi sportului, ca activitate organizată şi legiferată în România Modernă
(1859-1918), s-a realizat prin intermediul instituţiilor militare şi a şcolilor, ca acţiuni de stat, şi prin
intermediul societăţilor de gimnastică, din iniţiativa particulară.
Din perspectiva contextului în care s-a derulat procesul de implementare a educaţiei fizice
(gimnastica) în şcoli şi a pregătirii şi formării corpului de specialişti, trebuie spus că demersul nu a fost unul
uşor. Această realitate poate fi pusă în legătură cu tendinţa modestă a societăţii româneşti pentru dezvoltarea
domeniului activităţilor corporale.
Sub aceste considerente ne propunem să analizăm, într-o manieră sistematică, modul în care s-a
derulat acest proces în perioada României Moderne.
Totodată, pentru a reda cât mai concret fenomenul cercetat, vom prezenta informaţiile pe două direcţii
şi anume: a) cadrul legislativ – actele normative promulgate în perioada 1859-1918; b) cadrul organizatoric
prielnic – structurile şcolare care formau şi pregăteau corpul didactic de specialitate.
Ca metodă, ne-am propus să prezentăm informaţiile pentru fiecare reper (a şi b), urmând ca în finalul
intervenţiei să concentrăm concluziile ce le putem desprinde asupra acestor aspecte studiate.
MATERIAL ŞI METODE
În România Modernă, activităţile corporale s-au dezvoltat sub diferite forme de organizare,
manifestându-se pe trei direcţii: armată, şcoală şi societăţile de gimnastică.
Imediat după Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859, a existat din partea unor reprezentanţi ai
noii armate române un interes sporit pentru formarea unui corp profesional de specialitate - ofiţeri şi
subofiţeri, menit să asigure pregătirea specifică a militarilor. În acest sens au fost înfiinţate trei şcoli –
Bucureşti (1860), Iaşi (1864) şi Craiova (1864), în care erau formaţi instructori pe linia pregătirii fizice şi a
instrucţiei tragerii cu arma, gimnasticii şi scrimei.
Menţionăm că învăţământul militar a ocupat un loc important în ansamblul sistemului de măsuri
privind pregătirea armatei pentru apărarea naţiunii noastre, însă o prezentare amănunţită a acestui proces va
fi tema unei alte cercetări, pentru a nu se crea anumite confuzii cu demersul de faţă, în care scopul este de a
realiza o analiză legislativă şi organizatorică a introducerii gimnasticii în şcoală şi a formării şi pregătirii
specialiştilor, necesar fundamentării acestui proces.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
C. Cadrul legislativ din domeniul învăţământului – acte normative promulgate în perioada 1859-
1918
Legislaţia privind învăţământul românesc în perioada 1859-1918 a avut un impact important în
85
dezvoltarea domeniului activităţilor corporale în sistemul naţional de educaţie. În acest sens vom analiza
evoluţia reformelor implementate, plecând de la Legea Instrucţiunii Publice din 1864 şi finalizând cu Legea
asupra învăţământului secundar şi superior din 5 aprilie 1898.
Legea asupra instrucţiunii din 1864, confirmată prin Decretul Domnesc nr. 1850 din 25 noiembrie
1864 şi promulgată la 5 decembrie 1864 l-a avut iniţiator pe ministrul Instrucţiunii, Mihail Kogălniceanu [1].
Structurată pe două părţi şi 418 articole, legea stipula că „instrucţiunea se compune din publică şi
privată” (Capitolul I Dispoziţiuni generale, articolul 1). La articolele 2, 3, 4 şi 5 sunt prezentate formele
învăţământului, respectiv: primar – şcolile primare din comunele rurale şi urbane; secundar – liceele;
gimnaziile şi seminariile; şcolile reale, de belle-arte şi profesionale; şcolile secundare de fete; superior –
facultăţile de litere; ştiinţe matematice, fizice şi naturale; drept şi medicină.
Printre obiectele de studiu prevăzute în programa învăţământului secundar (liceu) se regăsea şi
gimnastica (Capitolul III Despre organizarea instrucţiunii secundare, secţiunea II). Conform textului legii,
legiuitorul stipula ca în fiecare internat să existe aparate de gimnastică pentru întreţinerea corpului, iar
exerciţiile să se desfăşoare în timpul recreaţiilor (articolul 173). În acest sens, gimnastica (educaţia fizică)
devenea obiect de predare în şcolile din ţară şi deschidea drumul acestei discipline către şcoală, oferindu-i un
cadru legislativ ce trebuia apoi aplicat. Prin adoptarea legii, misiunea pe care educaţia corporală urma să o
aibă în şcolile naţionale era de a dezvolta, propaga şi perfecţiona forţele, capacităţile fizice şi morale, precum
şi cele intelectuale ale elevilor, în funcţie de particularităţile de vârstă şi cele de sex. Însă, acest proces s-a
dovedit a fi doar un deziderat. Una din marile probleme a constituit-o absenţa personalului calificat,
gimnastica predându-se, conform cercetărilor efectuate, numai în câteva gimnazii şi licee din ţară, dar şi
condiţiilor improprii în care se desfăşura această activitate.
Lipsa specialiştilor calificaţi este semnalată de Constantin Kiriţescu (numit inspector în cadrul
Ministerului Instrucţiunii Publice în anul 1907 de către Spiru Haret) care afirma, cităm: „Predarea
gimnasticii era întâmplătoare şi încredinţată vreunui naufragiat al vieţii … sau vreunui pompier gradat care
confunda gimnastica cu acrobatica, sau vreunui subofiţer care drept gimnastică învăţa pe elevi exerciţiile cu
puşca de lemn” [2].
Instabilitatea privind predarea gimnasticii – regimul acesteia fiind unul mai mult facultativ, a durat
până în anul 1878, dată la care a fost introdusă ca disciplină obligatorie în şcolile secundare, fără a fi însoţită
de programe analitice corespunzătoare [3].
Pentru îmbunătăţirea procesului didactic privind predarea gimnasticii în şcoli, începând cu 17 martie
1879, ministrul Instrucţiunii, G. Cantili, a introdus o metodologie (prima de acest fel) privind numirea
provizorie a profesorilor la gimnazii, licee şi şcoli profesionale. Conform documentului, catedrele de
gimnastică erau ocupate în urma unui concurs (până atunci maeştrii de gimnastică erau numiţi pe post), a
cărui tematică conţinea noţiuni de anatomie, igiena mişcărilor şi metodica gimnasticii [4].
Alte reglementări legislative sunt dispoziţiile referitoare la condiţiile pe care trebuia să le
îndeplinească un candidat pentru ocuparea unei catedre de gimnastică, publicate în Monitorul Oficial nr. 194
din 3 decembrie 1889, respectiv Monitorul Oficial nr. 19 din 26 aprilie 1890[5]. Primul document menţiona
faptul că candidatul trebuia să prezinte o diplomă a unei şcoli speciale de scrimă şi gimnastică, precum şi un
certificat cu durata studiilor şi anul absolvirii. Totodată, candidatul trebuia să facă dovada printr-un alt
certificat că a mai predat lecţii practice. Pentru confirmarea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare predării
educaţiei corporale candidatul susţinea un examen ce consta din lecţii practice de scrimă şi gimnastică. Cel
de-al doilea document prevedea, pe lângă cele expuse în primul, efectuarea de către candidatul înscris la
concurs a unor lecţii demonstrative cu elevii şcolii respective susţinute în faţa comisiei, în patru şedinţe
consecutive, cu elevii claselor I – IV, pentru care se primeau note separat. Aceste exigenţe metodologice nu
au fost însă completate şi de un efort susţinut din partea Statului de a pregăti cadre didactice pentru această
specializare.
Legea asupra învăţământului primar şi normal-primar din 23 mai 1893, denumită şi Legea Take
Ionescu [5]. Caracteristica generală a legii a reprezentat-o organizarea învăţământului primar, diversificat în
şcoli de cătune, primare inferioare, primare superioare şi cursuri primare complementare şi de repetiţie.
Realizând o sinteză a conţinutului legii, se constată următoarele aspecte: învăţământul primar era obligatoriu
şi gratuit pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 14 ani (Capitolul I, articolul 1); printre disciplinele de
studiu pentru şcolile primare au fost incluse jocurile gimnastice (Capitolul II, Învăţământul primar, Secţia I,
Dispoziţiuni generale, articolul 17); şcolile normale erau catalogate ca „aşezăminte de stat”, având menirea
de a pregăti corpul didactic al şcolilor primare urbane şi rurale (Capitolul III, articolul 35); pentru formarea
corpului didactic al şcolilor primare rurale, programa de studii conţinea alături de alte discipline „gimnastica
şi jocurile gimnastice” numai pentru băieţi (Capitolul III, Şcolile normale, Secţia II, Şcolile normale de
învăţători, articolele 40-41); aceeaşi prevedere era stipulată şi pentru formarea corpului didactic primar urban
86
(Capitolul III, Şcolile normale, Secţia III, Şcolile normale de institutori, articolul 45).
Legea învăţământului din 1893 a reprezentat un pas înainte în organizarea şi legiferarea educaţiei
fizice şcolare româneşti. Drept urmare, gimnastica (educaţia fizică) a fost oficializată ca obiect de studiu şi în
învăţământul primar (până atunci se regăsea doar în învăţământul secundar). De asemenea, s-au elaborat
programe de studii pentru fiecare clasă şi au fost precizate instrucţiunile de aplicare. Analizând programele
şcolare primare, acestea nu difereau de cele primar-normale, adăugându-se în schimb la rubrica „gimnastică”
şi „jocurile gimnastice”. Pentru şcolile de fete, programul era adoptat de către maestrul de gimnastică, fiind
excluse exerciţiile care nu erau în concordanţă cu particularităţile de sex. Pentru şcolile normale de învăţători
şi institutori, din cauza spiritului patriotic ce călăuzea încă pe unii politicieni ai timpului, gimnastica a fost
asociată cu instrucţia militară. În consecinţă, la clasele I – IV, timp de 2 ore pe săptămână se executau
deopotrivă gimnastica şi exerciţiile militare, iar la clasa a V-a, aceste activităţi se desfăşurau pe parcursul
unei ore pe săptămână [4].
Anul 1898 a reprezentat pentru învăţământul românesc „momentul marii reforme a acestei ramuri a
culturii româneşti”, an în care a fost promulgată Legea asupra învăţământului secundar şi superior,
denumită şi Legea Spiru Haret, considerat „adevăratul organizator al educaţiei fizice şi sportului şcolare şi
extraşcolare”. În continuare prezentăm o scurtă analiză a legii cu impact pozitiv în dezvoltarea educaţiei
corporale în şcoala secundară şi în formarea personalului didactic de specialitate.
Legea asupra învăţământului secundar şi superior din 5 aprilie 1898 [5] are ca principale
caracteristici următoarele: învăţământul secundar se realiza în gimnazii şi licee pentru băieţi, iar pentru fete
în şcolile secundare de gradul I şi II (Capitolul I, Dispoziţiuni generale, articolul 1); învăţământul secundar şi
superior era gratuit pentru toţi fiii de cetăţeni români (articolul 2)); liceul era structurat pe opt clase, respectiv
primele patru clase (V-VIII) şi ultimele patru clase (IX-XII), iar printre disciplinele de învăţământ era
prevăzută şi gimnastica (Capitolul II, Învăţământul secundar, Secţiunea I, Organizare, articolul 3);
gimnaziile corespundeau liceelor pentru primele patru clase (V-VIII), iar programa de studii era identică
(articolul 4); în şcolile secundare de fete de gradul I şi II cu durata studiilor de 5 ani printre obiectele de
învăţământ se regăsea şi gimnastica (articolele 5 şi 6); recrutarea profesorilor pentru învăţământul secundar,
pentru „grupa literară sau pentru cea ştiinţifică”, se realiza în funcţie de profilul disciplinelor de studiu,
„gimnastica şi jocurile gimnastice” regăsindu-se în planurile ambelor grupe de studii (Capitolul II, Secţiunea
a V-a, articolul 22); privind încadrarea maeştrilor de gimnastică, legea stipula în mod special că, admiterea la
examenul de capacitate pentru gimnastică era condiţionată de deţinerea certificatului de absolvire a unei şcoli
speciale, de a fi cetăţean român şi cu serviciul militar efectuat (Capitolul II, Secţiunea a V-a, articolul 30);
pentru ocuparea unei catedre în învăţământul secundar (gimnazii şi licee) era introdus un examen de
capacitate. Printre disciplinele de studiu la litera S, era prevăzută „gimnastica şi jocurile gimnastice”, urmând
ca personalul didactic să poarte titlul de maeştri. Examenul de capacitate consta din parcurgerea a două
probe: prima, o probă practică în care candidatul efectua trei lecţii practice cu elevii unei clase secundare; a
doua probă – scrisă, consta din verificarea cunoştinţelor din anatomie şi fiziologie cu aplicaţii la mişcările
corpului. Se acorda candidaţilor două ore de lucru pentru finalizarea probei scrise. Aceasta era eliminatorie,
iar media de admitere era 7,50. Cei admişi erau numiţi cu titlul provizoriu pe o durată de 3 ani, ulterior
obţinând un titlu definitiv (articolul 75).
O ultimă măsură legislativă pentru domeniul activităţilor corporale adoptată în perioada demersului
nostru este completarea Legii din 1898, adusă în 1908, prin care ministrul Haret dispune introducerea orelor
de ansamblu sportiv pentru gimnazii, licee şi şcolile secundare de fete [4].
D. Cadrul organizatoric prielnic – structurile şcolare care formau şi pregăteau corpul didactic de
specialitate în perioada 1859-1918
În ceea ce priveşte calificarea profesională a celor chemaţi să înfăptuiască acest gen de instruire
publică în învăţământ, precizăm că ea a fost lăsată pe seama iniţiativei particulare.
Din istoriografia domeniului reiese că până la constituirea României Moderne (Unirea Principatelor
Române la data de 24 ianuarie 1859), şi imediat după, cei care îşi exercitau profesiunea de maeştri de
gimnastică în şcolile celor două Principate – Moldova şi Muntenia erau de naţionalităţi diferite: Luzzatti, de
origine italiană preda în anul 1841 la Academia Mihăileană din Iaşi; Spinzi, italian, numit în anul 1857
maestru de gimnastică pentru pregătirea pompierilor din Bucureşti; maeştrii francezi Cyrille, Paré şi Suyris
îşi inaugurau în 1859 la Bucureşti un curs de gimnastică şi scrimă [6].
După realizarea Unirii, primii maeştri de gimnastică (profesori de educaţie fizică) au fost: Gheorghe
Moceanu, din 1862 şi până în 1904 şi-a desfăşurat activitatea la liceele „Sf. Sava”, „Matei Basarab” şi „Sf.
Gheorghe” toate din Bucureşti; Constantin Constantiniu, iniţiatorul celei dintâi societăţi de gimnastică din
România Modernă – Societatea Română de Arme, Gimnastică şi Dare la Semn Bucureşti, a predat
gimnastica la liceele „Sf. Sava” şi „Matei Basarab”, fiind contemporan cu Moceanu; Settelin Ferdinand,
87
venit în România în anul 1869 s-a stabilit la Craiova, unde în 1872 va fi numit maestru de gimnastică la
Liceul „Carol I” [7].
Una din cauzele pentru care educaţia corporală (gimnastica) nu s-a propagat în sistemul de învăţământ
s-a datorat resursei umane. Pe lângă faptul că specialiştii domeniului erau puţini, recrutarea lor se realiza
după o metodologie neclară: numirea lor se făcea prin decizie ministerială şi fără obligativitatea prezentării
actelor de studii generale, speciale, de vârstă sau de satisfacerea serviciului militar.
Pregătirea şi formarea cadrelor de specialitate. Personalul didactic care avea dreptul de a preda
„gimnastica şi jocurile gimnastice” era structurat astfel: învăţătorii pentru şcolile primare rurale; institutorii
pentru şcolile primare urbane; maeştrii de gimnastică pentru gimnazii, licee şi şcolile secundare de fete.
Învăţătorii şi institutorii erau pregătiţi şi formaţi în Şcolile Normale de Stat în timp ce maeştrii de gimnastică
se formau în şcolile particulare.
O primă şcoală particulară a fost constituită în anul 1871, la Bucureşti. Gheorghe Moceanu a pus
bazele „Şcolii de gimnastică pentru şcolari” care funcţiona pe lângă „Societatea Centrală de Arme,
Gimnastică şi Dare la Semn”, ulterior schimbându-şi denumirea în Societatea „Tirul”. Cursurile se
desfăşurau de trei ori pe săptămână. În 1874, structura şcolară îşi va extinde activitatea şi se va reorganiza
incluzând o nouă ramură didactică şi anume scrima. Sub noua denumire, Şcoala de gimnastică şi scrimă,
structura nou creată va organiza oficial cursuri pentru formarea corpului de specialişti necesari domeniului
nostru de activitate, cu o durată de 2 ani. În 1876 absolvă prima promoţie de maeştri de gimnastică,
echivalentă cu cea de profesori: N. Velescu, Simion Petrescu, N. Rădulescu, Andrei Bagav şi Ion
Bucovineanu [4].
Cea de-a doua şcoală a fost înfiinţată în toamna anului 1902 la Iaşi, în cadrul Societăţii de Gimnastică,
Sport şi Muzică (constituită în acelaşi an). Denumită „Sport şi Muzică”, şcoala condusă mult timp de Vasile
Negruţi a beneficiat de aportul unor distinşi profesori universitari şi secundari din oraş, printre care: prof. dr.
I. Luca (anatomie şi fiziologie), Ion Găvănescul (pedagogia gimnasticei), prof. univ. D. Pompeiu (mecanică
aplicată la gimnastică), dr. N. Cădere (igienă), Ilie Burghelea, I. Ropală şi Teodor Berescu (gimnastică).
La 11 iunie 1904, Ministerul Instrucţiunii, prin decizie-adresă nr. 16350, recunoaşte „Şcoala
Pregătitoare de Maestre şi Maeştri de Gimnastică” (vechea denumire era „Sport şi Muzică”), dându-i legal
dreptul de a pregăti şi forma specialişti pentru învăţământul secundar (liceal). Timp de 2 ani (durata
cursurilor) elevii îşi însuşeau cunoştinţe de pedagogie, anatomie, igienă, fiziologie, mecanică umană
(biomecanică), gimnastică teoretică şi practică, psihologie, jocurile gimnastice, necesare pregătirii şi
formării lor, pentru a deveni viitori maeştri de gimnastică (profesori de educaţie fizică) în sistemul de
învăţământ, dar şi specialişti în cadrul structurilor sportive particulare. Printre cei mai exponenţiali absolvenţi
s-au numărat: Vasile Ultimescu (şi-a continuat studiile de specialitate în Franţa, la École Normale
D’Education Phisique din Paris), Corneliu Gheorghiu, Margareta Mancaş, Elena Butnărescu (Lateş),
Alexandra Gavrilescu (renumita scriitoare ieşeană cunoscută publicului sub numele de Otilia Cazimir), Ioan
Dolijan, Dimitrie Dobrescu, J. Dimitrescu, T. Alistar, A. Popescu, J. Vinograschi, Virginia Mircea, Calipso
Tănăsescu, Eugenia Chiriţescu, Eugenia Popescu, Maria Manoliu şi alţii. Conform mărturiilor scrise, şcoala a
pregătit în jur de 170 de maeştri şi maestre de gimnastică, dintre aceştia 56 de profesori titulari şi 18
suplinitori au predat în învăţământul secundar [2, 4, 6]
Cea de-a treia şcoală particulară şi ultima din această analiză a fost înfiinţată în anul 1913, la
Bucureşti, în cadrul „Societăţii de educaţie fizică Înainte” (constituită în 1905). Sub conducerea lui Dimitrie
Ionescu – fondatorul Societăţii sportive, Şcoala de educaţie fizică în vederea pregătirii profesorilor şi
profesoarelor de gimnastică pentru învăţământul secundar şi-a început activitatea în anul 1913. Şcoala a
primit dreptul de a funcţiona încă din 1912, când Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor i-a eliberat
Autorizaţia nr. 48031, iar regulamentul şi programa analitică a cursurilor au fost aprobate de acelaşi minister
în 1913, prin Decizia nr. 65508.
Într-o lucrare publicată în 1939, Dimitrie Ionescu făcea trimitere la modul în care şcoala îşi desfăşoară
activitatea, menţionând printre altele că cursanţii primeau o pregătire temeinică prin care îşi însuşeau
aptitudini şi cunoştinţe în domeniul teoretic, ştiinţific şi pedagogic.
Şcoala a dat învăţământului secundar un număr de 43 de specialişti dintre care 39 titulari şi 4
suplinitori [2].
Până în anul 1925 cele trei şcoli particulare menţionate în studiul şi analiza noastră au avut
legitimitate din partea Ministerului Instrucţiunii de a pregăti şi forma corpul de specialişti, necesar
învăţământului secundar. În anul 1925 a absolvit prima promoţie de profesori ai Institutului Naţional de
Educaţie Fizică din Bucureşti, înfiinţat în 1922, iar noul context creat a dus la retragerea licenţelor de
funcţionare a celor trei şcoli şi implicit dreptul de a mai pregăti specialişti (ultimele promoţii au fost
absolvenţii seriilor 1923-1925).
88
O ultimă caracteristică a demersului nostru este legată de perfecţionarea cadrelor de specialitate. În

acest sens s-a organizat în anul 1909 sub îndrumarea Ministerului Instrucţiunii, un curs oficial de gimnastică
cu maeştrii şi maestrele de gimnastică în activitate, desfăşurat în vacanţa de vară, cu o durată de 4-6
săptămâni [4]. Cursanţii aprofundau noţiuni de anatomie, fiziologie şi igienă cu aplicaţii în gimnastică; teoria
şi metodica gimnasticii; curs teoretic şi practic de înot, instrucţie militară şi tir. Cursurile erau predate de un
medic, un ofiţer şi doi maeştri de gimnastică. Cursul era destinat perfecţionării specialiştilor domeniului de
activitate, dar şi formării adulţilor în acest domeniu. La sfârşitul cursului aceştia puteau obţine, în urma unui
examen de absolvire, un certificat din partea ministerului care le conferea dreptul de a se prezenta la un
examen de capacitate pentru şcolile publice. Examenul de absolvire consta din: două probe scrise (una din
anatomie, fiziologie, igienă – disciplină la alegere; cealaltă din pedagogia gimnasticii); o probă orală (având
ca subiect educaţia fizică); o probă practică (pentru a vedea îndemânarea şi aptitudinile lor de a preda
gimnastica în şcolile de băieţi sau fete).
CONCLUZII
Reformele legislative şi organizatorice realizate în domeniul învăţământului în general şi implicit în
cel al activităţilor corporale, au reflectat în mare parte ideile pedagogice, sociologice şi social-politice ale
unor guvernanţi – Mihail Kogălniceanu, Take Ionescu şi în mod special Spiru Haret.
Plecând de la dificultăţile aplicării Legii din 1864 – lipsa infrastructurii şi a specialiştilor, absenţa
regulamentelor, planurilor de studii, programelor şcolare adecvate şi a unei metodologii neclare de recrutare
a personalului didactic s-a ajuns – urmare a efectelor măsurilor adoptate prin Legile din 1893 şi 1898, la o
organizare bine conturată a educaţiei fizice şcolare: stabilirea gimnasticii ca disciplină obligatorie în
planurile de învăţământ; întocmirea corespunzătoare a programelor şcolare în conformitate cu realităţile
didactice; reorganizarea examenului de capacitate (titularizare) pentru ocuparea posturilor vacante.
Dacă pentru consolidarea gimnasticii în sistemul de educaţie naţional legislativul a avut o iniţiativă
pozitivă, în schimb, pentru formarea şi pregătirea specialiştilor necesari învăţământului secundar (licee),
intervenţia Statului a fost una modestă.
Procesul de recrutare, formare şi pregătire a corpului de specialişti a aparţinut în totalitate iniţiativei
particulare, unde au existat oameni precum Gheorghe Moceanu, Vasile Negruţi, Dimitrie Ionescu şi alţii ale
căror meniri a fost de a înfiinţa şcoli în care să se realizeze calificarea profesională a celor chemaţi să
înfăptuiască instruirea publică în sistemul naţional de învăţământ.
BIBLIOGRAFIE
[1] Hamangiu C, Codul general al României, legi şi regulamente: 1864, Editura Librăriei “Universala”,
Alcalay & Co, Bucureşti, 1941: 48-80
[2] Kiriţescu C, Palestrica, ediţia a II-a, Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, Bucureşti, 1964: 527.
[3] Bibiri I, Lascăr C, Colecţiunea legilor, programelor, regulamentelor instrucţiunii, 1864-1901, Bucureşti,
1901.
[4] Ionescu D, Istoricul gimnasticei şi educaţiei fizice la noi, Tipografia Revistei Geniului, Bucureşti, 1939:
30-33.
[5] “Monitorul Oficial”: 1889, 1890, 1893, 1898: 1100-1106, 9986-9997.
[6] Postolache N, Istoria educaţiei fizice, sportului şi olimpismului, Bucureşti, 2009.
[7] Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, vol. II, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.
89
FEATURES OF SPORTS TRAINING OF FEMALE JUDOKAS AT THE

STAGE OF SPORTS PERFECTION
Manolachi V.1
1
State University of Physical Education and Sports, Chisinau, Republic of Moldova
E-mail: anticamerausefs@mail.ru
ABSTRACT
The present article provides information on the study of the views of the coaches, who are highly qualified
specialists in judo in the Republic of Moldova, on the basic aspects of sports training of female judokas of III category
and on problematic factors of training process during the transition to II sports category. Most of coaches respondents
identified under the problematic factors the lack of attention on the practical development of the specialized abilities of
female judokas of III qualification level, such as: response rate; speed of movement; tactile sensitivity; active flexibility;
movement coordination; explosive force; speed and special endurance. Moreover, the coaches mentioned the lack of
available scientific literature and methodical recommendations on the periodicity of testing female judokas at the stage
of sports perfection and the absence of reliable informative tests, which describe the different aspects of sports training
of female judokas.
KEYWORDS: female judokas; functionality; sports training; training process; sport abilities; physical qualities;
sports perfection; means and methods; motional tests.
INTRODUCTION
Regularities of process of long-term sports training, which exist objectively regardless of the manner
in which the problem appears from the point of view of various scientific concepts, serve as the constant
search for the best ways to study this issue and systematization of some private aspects of sports perfection
into a single multifactoral preparatory process [1, 2 3, 5, 7].
Despite some fundamental differences that exist in scientific views on the structure, content and
methodology of training process for long-term preparation of female judokas, the majority leading coaches
experts unanimously agree upon one thing - the process is complex, multifaceted, lasting and specific
particularly for modern conditions of competition and starts intensity [4, 9]. This specificity of the studied
problem mainly determines the need for further development and synthesis of available scientific data in the
search for the optimal selection of the means and methods of training process for timely, and possibly for
anticipatory age-related sports perfection in the female judo. The presence of specific system of long-term
training process of sportsmen in the modern theory of sport do not fully solve, but only emphasizes the
actuality of the present problem, because this system is focused mainly on the age-related characteristics of
achievements in sport and it insufficiently takes into account geographical, national and individual
characteristics of the sportsman [6, 8].
Moreover, in practice of our work it has been noticed a certain tendency to deceleration in achieving
success in sport of female judokas during the transition from the III to II (second) sports rank.
As a result, we considered especially important to have integrated opinions of expert coaches on the
features of various motor skills and technical abilities development of female judokas of III sports
qualification of Moldova.

To conduct the research, we have studied the relevant and accessible scientific and scientific-
methodical literature on this issue and have applied sociological survey of coaches respondents of highest
and the first category in judo, who work in specialized sports organizations in the Republic of Moldova. In
total 87 coaches working with female judokas were interviewed. For professional survey of coaches
respondents we developed a special anonymous questionnaire, consisting of 48 specific issues relating
female judo. The list of issues to a greater extent contained such issues that reflect the need for the
development of diverse and specific motor abilities in female judokas of III sports category.
The present questionnaire was distributed to all special judo schools and sections of the Republic of
Moldova. According to the survey the questionnaires were subjected to mathematical and statistical
processing.
90

Analysis of the survey results has allowed us to identify the respondents' opinions about the tendency
to decelerations in achieving success in sport of female judokas during the transition from the III to II
(second) sports category are noticed in practice due to incorrect organization of the training process in the
preparatory period for general and specialized physical, technical and tactical and strong-willed training.
Moreover, coaches respondents, among others, emphasize the importance of planning and implementation of
specialized physical training of such components as response rate; speed of movement; tactile sensitivity;
active flexibility; movement coordination; explosive force; speed and special endurance of female judokas
during the preparatory period.
Results of the views of coaches respondents on the various components of specialized physical
training of female judokas of III sports category are presented in Figure 1.
Explanatory note: 1 – response rate; 2 – speed of movement; 3– tactile sensitivity; 4 – active flexibility; 5 – movement
coordination; 6 – explosive force; 7 –speed endurance; 8 – special endurance.
Figure 1. Level of views of coach respondents on development of various specialized motor
abilities of female judokas (%)
As it can be noticed from Figure 1, the respondents' views on the designated components of
specialized physical fitness was controversial and at the same time the level of each of these abilities was
above 56%, which confirms the importance of these special qualities of female judokas with this level of
qualification. At the same time, the most relatively "low" levels of the views of respondents account for
formation of female judokas ' speed of movement "and" special endurance "(respectively 56.48% and
56.37%), while the highest level of views, constitute more than 70% of the need to develop "active
flexibility", "movement coordination" and "explosive force" (respectively 70.15%, 75.87%, 85.74%). There
is an especially need to emphasize the expressed views of coaches respondents on the current development of
the 'explosive power' of the female judokas, which make up 85.74%, and that perhaps is particularly
necessary at a given level of qualification. In their view, this fact is a fundamental difference between the
analyzed structure of components and structure of the physical fitness of male judokas and reasonably
requires a considerable reserve of mastery development of female judokas namely for the development of
this power capacity.
It is identified a significant convergence of the surveyed coaches respondents for issues of long-term
training of female judokas, in particular on the ratio of development of the speed and strength and power
qualities orientation, depending on the training period. Most coaches respondents consider that the exercise
of this kind should take from 40 to 50% of the total load in the preparatory period, and from 25 to 40% - in
the competitive period of each annual training cycle.
It also should be mentioned that about half of the surveyed coaches respondents attach considerable
importance to the issues on implementation plan of the education and training process of female judokas on
91
the basis of objective information about the functional status of sportswomen. At the same time, coaches
respondents do not attach enough importance to the study of such important indicators as the "time of
reaching the maximum muscle tension" and their "elasticity" of female judokas of the specified
qualifications, which, in our opinion, greatly reduces the reliability, of the test results of the analyzed state.
The other half of coaches respondents, recognizing the need for corrections of training plans based
on the functional state of female judokas in order to increase the level of special physical fitness and other
aspects of mastery, still do not conceive deficiently how to analyze the test results in order to make
adjustments to education and training process.
During the analysis of the survey results it is also found out that most of the opinions (88%), coaches
respondents mentioned the lack of complex of tests, which reflect different aspects of sports training
(functional, psychological, physical, technical and tactical, strong-willed), in available to them scientific and
methodical literature. Moreover, they do not have sufficient skills to create them by themselves and to
process them mathematically according to the scientific understanding of their reliability, informativeness
and validity. In addition, in their view, it is not developed and established the optimal frequency of testing of
the studied training status of female judokas of different qualification levels, and lack of scientific advice
leads to a lack of consensus of practitioners on the matter point of this problem.
CONCLUSIONS
1. Thus, the factual material obtained by survey on various aspects of the training of female judokas
allowed, in addition to the theoretical analysis of the literature, to clarify the basic provisions of the problem
and to specify the shortcomings that exist in the practice of sports training of female judokas of III
qualification level.
2. Big half of the surveyed coaches believe that careful attention in the training process of female
judokas of III qualification level must be paid to the improvement of specialized skills, the most important of
which is the "explosive power".
3. For a more complete study of the functional state of female judokas of III category it is necessary
(preferably), in addition to traditional tests, also to examine the such myotonic components as the "time of
reaching the maximum muscle tension" and their "elasticity" and others.
4. It is crucially important for coaches practitioners periodically to improve their skills for possession
of advanced technology of the training process, to carry out a systematic monitoring of the level of all parts
of qualification of the female judokas.
REFERENCES
[1] Верхошанский Ю. В. Программирование и организация тренировочного процесса. Москва:
«Физкультура и Спорт»,1985:176.
[2] Верхошанский Ю. В. Основы специальной физической подготовки спортсменов. Москва:
«Физкультура и Спорт», 1988: 331.
[3] Запорожанов В.А., Платонов В.Н. Прогнозирование и моделирование в спорте. Киев: «Выща
школа», 1987: 371.
[4] Калмыков Е.В. Индивидуальный стиль деятельности в спортивных единоборствах. Москва:
«РГАФК», 1996: 131
[5] Матвеев Л.П. Теория и методика физической культуры. Москва: «Физкультура и Спорт», 1991:
543.
[6] Манолаки В.Г. Методика подготовки дзюдоисток различной квалификации. Санкт-Петербург:
«С.-Петерб. Университет», 1993: 180.
[7] Платонов В.Н. Проблемы способностей. Москва: «Наука», 1972: 135.
[8] Станков А.Г. Индивидуализация подготовки борцов. Москва: «Физкультура и Спорт», 1984: 240.
[9] Шулика Ю.А., Коблев Я.К. Дзюдо. Система и борьба. Ростов-на-Дону: «Феникс», 2006: 800.
92
PARTICULARITĂȚI ALE PREGĂTIRII SPORTIVE A JUDOCANELOR LA

ETAPA PERFECȚIONĂRII SPORTIVE
Manolachi V.1
1
Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport, Chişinău, Republica Moldova
E-mail: anticamerausefs@mail.ru
REZUMAT
În prezentul articol este expusă informația privind studierea opiniilor antrenorilor specialiști de calificare
înaltă la judo din Republica Moldova referitoare la aspectele de bază ale pregătirii sportive a judocanelor de categoria a
III-a și factorii problematici ai procesului de antrenament pentru obţinerea categoriei a II-a sportive. În marea lor
majoritate, antrenorii-respondenți au evidenţiat ca factori problematici lipsa atenției corespunzătoare, acordate în timpul
practicii, dezvoltării capacităților specializate a judocanelor categoriei a III-a de calificare, precum sunt: rapiditatea
reacției; rapiditatea mișcărilor; sensibilitatea tactilă, supleţea activă; coordonarea mișcărilor; forța explozivă; rezistența
în regim de viteză și cea specifică. În plus, antrenorii au semnalat atît lipsa, în literatura științifico-metodică accesibilă, a
recomandărilor privind periodicitatea testării judocanelor la etapa perfecționării sportive, precum și inexistența unor
seturi de teste solide de informare, care ar caracteriza diverse aspecte ale pregătirii sportive a judocanelor.
CUVINTE-CHEIE: judocane; funcționalitate; antrenament sportiv; proces de antrenament; abilități sportive; calități
fizice; perfecționare sportivă; mijloace și metode; teste motrice.
INTRODUCERE
Legitățile procesului de antrenament sportiv multianual, existente, în mod obiectiv, indiferent de
modul în care se abordează problema în cauză din punct de vedere al diferitelor concepții științifice,
determină căutarea permanentă a celor mai eficiente căi de studiere a acestei probleme și sistematizarea
aspectelor individuale separate ale perfecționării sportive într-un proces de pregătire plurifactorial unitar [1;
2; 3; 5; 7].
În pofida anumitor diferențe principiale în concepțiile științifice cu privire la structura, conținutul și
metodica procesului de antrenament multianual al judocanelor, majoritatea antrenorilor specialiști consideră
în unanimitate că acest proces este complicat, multiaspectual, de durată și specific, îndeosebi în condițiile
actuale de intensificare a competițiilor și starturilor [4; 9]. Un astfel de specific al problemei studiate
stabilește, în primul rînd, necesitatea elaborării și sintezei ulterioare a datelor științifice existente, în scopul
selectării optime a mijloacelor și metodelor procesului de antrenament, pentru perfecționarea sportivă în timp
util și, posibil, pentru perfecționarea sportivă anticipată în judoul feminin. Existența, în teoria modernă a
sportului, a unui anumit sistem privind procesul de antrenament multianual al sportivilor nu soluționează
definitiv, ci doar accentuează actualitatea problemei date, deoarece acest sistem este orientat, în principiu,
pe particularitățile de vîrstă ale performanțelor sportive, fără a ţine cont de particularitățile geografice,
naționale și individuale ale sportivului [6;8].
În plus, pe parcursul activităţii noastre, a fost sesizată o oarecare tendință de stagnare în obținerea
performanțelor sportive de către judocane în promovarea de la categoria a III-a sportivă la cea de-a II-a.
Totodată, am considerat de mare actualitate solicitarea unor opinii complexe ale antrenorilor-
specialiști privind particularitățile de dezvoltare ale diferitelor calități motrice și aptitudini tehnice ale
judocanelor de categoria a III-a din Republica Moldova.
În scopul desfășurării cercetării, am studiat literatura științifică și științifico-metodică
corespunzătoare și accesibilă existentă la subiectul dat. De asemenea, am utilizat un sondaj sociologic al
antrenorilor-respondenți de categorie superioară și de categoria I la judo, care activează în instituțiile sportive
specializate din Republica Moldova. În total, au fost intervievați 87 de antrenori. În scopul efectuării
sondajului profesional în rîndul antrenorilor-respondenți, am elaborat o anchetă anonimă specială, alcătuită
din 48 de întrebări specifice judo-ului feminin. În listă s-au regăsit, preponderent, întrebările care reflectau
necesitatea dezvoltării abilităților motrice multiple și specifice a judocanelor de categoria a III-a sportivă.
Ancheta în cauză a fost distribuită în toate școlile specializate și în secțiile de judo din Republica Moldova.
Conform rezultatelor, anchetele au fost supuse prelucrării statistico-matematice.
93
Analiza rezultatelor anchetării ne-a permis să stabilim opiniile respondenților, conform cărora
tendința de stagnare a performanțelor sportive ale judocanelor în promovarea de la categoria a III-a sportivă
la cea de-a II-a este semnalată în practică din cauza structurării incorecte a procesului de antrenament în
perioada de pregătire generală și specializată, tehnico-tactică și volitivă. În plus, antrenorii-respondenți
subliniază în mod special, pe lîngă celelalte aspecte, importanța planificării și realizării, în cazul judocanelor
în perioada de pregătire, a pregătirii fizice specializate, conform următoarelor componente: rapiditatea
reacției, rapiditatea mișcărilor, sensibilitatea tactilă, supleţea activă, coordonarea mișcărilor, forța explozivă,
rezistența în regim de viteză și cea specifică.
Rezultatele opiniilor antrenorilor-respondenți, obținute conform diferitelor componente de pregătire
fizică specializată ale judocanelor de categoria a III-a, sunt prezentate în Figura 1.
Notă: ① – rapiditatea reacției; ②– rapiditatea mișcării; ③– sensibilitatea tactilă;

④– supleţea activă; ⑤– coordonarea mișcărilor; ⑥- forța explozivă; ⑦– rezistența în regim de viteză;
⑧– rezistența specifică.
Fig. 1. Opiniile antrenorilor-respondenți privind dezvoltarea diferitelor abilități motrice specializate la

judocanele de categoria a III-a (%)
După cum reiese din Figura 1, opiniile respondenților conform componentelor de pregătire fizică
specializată s-au distribuit neuniform și, concomitent, nivelul fiecăreia dintre capacitățile enumerate s-a
dovedit a fi mai înalt de 56%, fapt care confirmă importanța dezvoltării calităților specializate enumerate la
judocanele cu nivelul respectiv de calificare. Totodată, nivelurile relativ „inferioare” ale opiniilor
respondenților se referă la formarea la judocane a „rapidității mișcărilor” și a „rezistenței specifice” (56,48%
și, respectiv, 56,37%), în timp ce indicii superiori ai nivelului opiniilor constituie mai mult de 70% la rubrica
dezvoltării necesare a „supleţei active”, a „coordonării mișcărilor”, și a „forței explozive”(70,15%; 75,87%
și, respectiv, 85,74%). Trebuie menționate, în mod special, opiniile expuse de antrenorii-respondenți la
subiectul ce ține de dezvoltarea actuală la judocane a „forței explozive”, care alcătuiesc 85,74% și care,
probabil, este indispensabilă pentru nivelul de calificare dat. Potrivit opiniei lor, acest fapt reprezintă
diferența principială dintre structura analizată a componentelor și structura gradului de pregătire fizică a
judocanilor și presupune, în mod întemeiat, existența unei rezerve considerabile în sporirea măiestriei
judocanelor în dezvoltarea acestei capacități de forță.
O coincidență substanțială a opiniilor antrenorilor respondenți a fost remarcată în cazul subiectelor
referitoare la pregătirea multianuală a judocanelor, îndeosebi în legătură cu subiectul privind corelația
dezvoltării calităților viteză-forță și orientării forței în dependență de perioada de antrenament. Majoritatea
antrenorilor-respondenți consideră că exercițiile cu o astfel de orientare trebuie să ocupe de la 40 pînă la 50%
din întregul volum al efortului în perioada de pregătire și de la 25 pînă la 40% - în perioada competițiilor din
cadrul fiecărui ciclu anual de antrenamente.
94
Trebuie remarcat și faptul că circa jumătate din numărul antrenorilor intervievați acordă o atenție
sporită aspectelor ce țin de realizarea planurilor procesului instructiv și de antrenament al judocanelor în baza
informației obiective privind starea funcțională a sportivelor. În paralel, antrenorii respondenți nu acordă
atenția necesară studierii unor astfel de indici importanți, precum sunt „timpul în care se atinge contractarea
maximă a mușchilor” și „elasticitatea” lor la judocanele de calificarea dată, fapt care reduce esențial, potrivit
opiniei noastre, veridicitatea rezultatelor testării stării analizate.
Cealaltă jumătate din numărul antrenorilor-respondenți, recunoscînd necesitatea efectuării
corectărilor în planurile de antrenament în baza datelor despre starea funcțională a judocanelor, în scopul
sporirii nivelului de pregătire fizică specială și a altor aspecte ale măiestriei, totuși nu sunt suficient de
experimentați privind modul în care se realizează analiza rezultatelor testării pentru introducerea corectărilor
în procesul instructiv și de antrenament.
În procesul analizei rezultatelor anchetării, s-a stabilit, de asemenea, și faptul că, în majoritatea
cazurilor (pînă la 88%), antrenorii-respondenți au constatat lipsa, în literatura științifico-metodică accesibilă
pentru aceștia, a unui complex de teste care ar reflecta diferitele aspecte ale pregătirii sportive (funcțională,
psihică, fizică, tehnico-tactică, volitivă). În plus, aceștia nu dispun de suficiente abilități de formare și
prelucrare matematică a testelor conform concepțiilor științifice privind siguranța, gradul de informare și
validitatea acestora. De asemenea, potrivit opiniei lor, nu a fost elaborată și stabilită periodicitatea optimă a
testării stărilor de antrenament studiate ale judocanelor la diferite nivele de calificare, iar insuficiența
recomandărilor fundamentate științific generează lipsa unității în opiniile specialiștilor-practicieni vizavi de
esența subiectului în discuție.
CONCLUZII
1. Astfel, materialul factologic obținut în procesul anchetării conform diverselor aspecte ale pregătirii
judocanelor a permis, complementar analizei teoretice a literaturii, concretizarea principiilor de bază ale
problemei și carențele existente în practica pregătirii sportive a judocanelor de categoria a III-a.
2. Mai bine de jumătate dintre antrenorii respondenți consideră că, în procesul instructiv și de
antrenament al judocanelor de categoria a III-a, o atenție sporită trebuie acordată perfecționării abilităților
specializate, dintre care cea mai importantă este „forța explozivă”.
3. În scopul unui studiu exhaustiv al stării funcționale al sportivelor judocanelor de categoria a III-a,
este necesară, complementar testelor tradiționale, cercetarea unor astfel de componente miotonice, precum ar
fi „timpul de obținere a încordării maxime a mușchilor”, „elasticitatea” acestora etc.
4. În cazul antrenorilor practicieni, este foarte importantă perfecționarea nivelului profesional al
acestora, în scopul utilizării tehnologiilor moderne în cadrul procesului de antrenament și efecturării
controlului sistemic al nivelului multiaspectual al gradului de pregătire a judocanelor.
BIBLIOGRAFIE
[1] Верхошанский Ю. В. Программирование и организация тренировочного процесса. Москва:
«Физкультура и Спорт»,1985:176.
[2] Верхошанский Ю. В. Основы специальной физической подготовки спортсменов. Москва:
«Физкультура и Спорт», 1988: 331.
[3] Запорожанов В.А., Платонов В.Н. Прогнозирование и моделирование в спорте. Киев: «Выща
школа», 1987: 371.
[4] Калмыков Е.В. Индивидуальный стиль деятельности в спортивных единоборствах. Москва:
«РГАФК», 1996: 131
[5] Матвеев Л.П. Теория и методика физической культуры. Москва: «Физкультура и Спорт», 1991:
543.
[6] Манолаки В.Г. Методика подготовки дзюдоисток различной квалификации. Санкт-Петербург:
«С.-Петерб. Университет», 1993: 180.
[7] Платонов В.Н. Проблемы способностей. Москва: «Наука», 1972: 135.
[8] Станков А.Г. Индивидуализация подготовки борцов. Москва: «Физкультура и Спорт», 1984: 240.
[9] Шулика Ю.А., Коблев Я.К. Дзюдо. Система и борьба. Ростов-на-Дону: «Феникс», 2006: 800.
95
STUDIU DE CAZ / CASE STUDY
THE ANALGESIC EFFECTS OF AN INNOVATIVE DUMBBELL FLEXOR

SYSTEM
Hagiu B. A .1, Oprean A.1

1
“Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sport, Toma Cozma Str no 3,
Iaşi, 700554, Romania
E-mail:bogdan_hagiu@yahoocom
ABSTRACT
The purpose of the work is to investigate the analgesic effects of dumbbell-flexor innovative system. For this,
we left the assumptions that the secondary musculoskeletal pain localized to the hand and forearm can be treated with
that device and that the pain caused by muscle fever associated with exercises performed with this device is smaller
compared to similar exercises performed with dumbbell. The study was conducted on volunteers who carried forearm
curls with dumbbell-flexor and usual dumbbell, as well as a lot of repetitive musculoskeletal pain suffering. Pain was
assessed by visual analog scale, the results confirming both hypotheses; therefore the dumbbell-flexor system can be
used to treat secondary musculoskeletal pain and prevent muscular fever.
KEYWORDS: secondary musculoskeletal pain, muscular fever
INTRODUCTION
The dumbbell-flexor system involves the entire muscles of the hand, forearm, and partially of the
arm, being formed of a dumbbell which has fitted a forearm flexor device in the handle for the variant used
for strength exercises [4]. Own research [5] showed that concomitant request of the muscles by elastic and
gravitational resisting allows a considerable increase in muscle strength, even when used small weights. This
facilitates both physical therapy and increase of muscle mass through strength training, as it can be
performed exercises equivalent to those with classic devices whose would be unfeasible due to great
gravitational resistance.
In the course of exploring the possibilities of using this system, we found an analgesic effect in the
presence of muscular fever in the forearm and arm, as well as musculoskeletal pain secondary to repetitive
movements, effect that we wanted to investigate in this paper. For this, we left the assumptions that the
secondary musculoskeletal pain localized to the hand and forearm can be improved with dumbbell-flexor
device, as well as the pain associated with the exercise-induced muscle soreness (performed with this device)
is at lower intensity compared to similar exercises executed with the dumbbell.

The system with forearm flexor consists of a metal bar having at the ends limiters which enable
loading of discs of different weights secured by means of a nut. In the middle of the bar is set a forearm
flexor (angular type) composed of two handles connected by a spring (fig. 1).
The study was conducted on 6 subjects with musculoskeletal pain secondary to repetitive movements
localized to the hand and forearm. They were asked to assess pain intensity using visual analog scale (0
representing no pain and 10 maximum pain possible) before and while maintaining the forearm in flexion
and the flexor tight.
Fig. 1. The dumbbell-flexor.
Subsequently, the other six subjects performed flexions of the forearm on the arm (fig. 2), 3 sets of
20 repetitions with dumbbell charged 60% of the weight corresponding to a maximal repetition (1 RM) or
optionally, those with higher physical condition, three series with dumbbell charged at 80% of 1 RM, but
96
with the closure of the flexor during each lifting of the dumbbell. The other arm had performed the same
exercise with the same weight and number of repetitions, but without actuation of flexor. On the same day
the subjects of this study were questioned about pain in the biceps, having as reference the same visual
analog scale, to assess pain intensity corresponding to immediate onset muscle soreness. During the next
three days the subjects provided information on pain intensity corresponding to delayed onset muscle
soreness, noting the maximum value. Interpretation of the results was performed with Single Factor
ANOVA.
Fig. 2. Forearm flexion with dumbbell lifting and acting of flexor (left - initial position, right - final
position)
RESULTS
The results are contained in tables 1 and 2 as well as in figures 1, 2 and 3.
Table 1. Secondary musculoskeletal pain intensity before and after using the dumbbell-flexor device.
Subject The location of Initial level of The level of pain after using the
secondary secondary device
musculoskeletal musculoskeletal
pain pain
man 45 years Hand, forearm 3 0
woman 24 years Hand, forearm 6 4
woman 42 years Hand, forearm 4 1
Mean and standard deviation 3,83±1,94 1,50±1,97
significance index p=0,31
Graph 1. Initial level of secondary musculoskeletal pain and after using the dumbbell-flexor
device.
97
Table 2. Pain intensity at the biceps corresponding to acute and delayed muscle soreness, in the case of
exercises with dumbbell and dumbbell-flexor system.
Subject Pain level in immediate onset muscle Pain level in delayed onset muscle
soreness soreness
dumbbell curls dumbbell-flexor dumbbell curls dumbbell-flexor
curls curls
man 22 years 4 0 0 0
woman 23 years 3 2 2 1
man 22 ani years 2 3 1 0
mean and 4,33±2,25 3,66±2,42 3 2,83
standard
deviation
significance index p=0,91 p=0,99
5
dumbbell curls
4
3
dumbell-flexor curls
2
0
1 2 3 4 5 6
Graph 2. Corresponding pain for immediate onset muscle soreness in the case of dumbbell
exercises.
4 dumbbell curls
2 dumbbell-flexor curls
0
1 2 3 4 5 6
Graph 3. Corresponding pain for delayed onset muscle soreness in the case of dumbbell-flexor
exercises.
DISCUSSIONS
Tables 1 and 2 and graphs 1, 2 and 3 are in consensus regarding the analgesic effect of dumbbell-
flexor system.
A possible explanation of the observed analgesic effect could be the extent of more trigger points in
the region affected by the action of the elastic force and gravity at the same time oriented in different
directions [6].
In support of this hypothesis come also results of the study that the eccentric isometric contractions
of the quadriceps muscle relieves pain in subjects with patelofemoral pain syndrome [3].
98
The reason for reduction of the intensity of muscle soreness may be the effect of pumping blood to
the forearm and also arm due to rhythmic flexor shareholders that would result in less accumulation of lactic
acid, protease and phospholipase, responsible for induction of immediate muscle soreness and aggravation of
delayed one [1, 2, 8].
Also, compared with the forearm-arm dumbbell curls, isometric component of the movement is
greatly reduced as a share of the auxotonic contraction, which reduces the tendon damage and implicitly
secondary musculoskeletal pain. It is known that pain caused by isometric contractions increases linearly
with intensity [9]. On the other hand a voluntary isometric contraction of low intensity cause elongation of
myofascial trigger points with pain relief [7].
Applications may be the treatment of secondary musculoskeletal pain of the hand and forearm, but
also the possibility of carrying out exercises of force amid dolorigene disorders or muscle soreness
installation protection under a large mechanical work (given by amount of elastic and gravitational
resistance).
CONCLUSIONS
1. The dumbbell-flexor system can be used to treat secondary musculoskeletal pain.
2. The exercises performed with this device induce an immediate and delayed muscle soreness of lower
intensity compared to those performed with dumbbells, though is added an elastic resistance.
REFERENCES
[1] Armstrong RB. Initial events in exercise-induced muscular injury. Medicine and science in sports and
exercise. 1990;22(4):429–35.
[2] Cheung K. Hume P. Maxwell L. Delayed onset muscle soreness: treatment strategies and performance
factors. Sports medicine (Auckland, N.Z.). 2003;33(2):145–64.
[3] Eapen C. Nayak CD. Pazhyaottyil Zulfeequer C. Effect of Eccentric Isotonic Quadriceps Muscle
Exercises on Patellofemoral Pain Syndrome: An Exploratory Pilot Study. Asian Journal of Sports
Medicine. 2011;2(4):227-234.
[4] Hagiu B.A. Sistem gantera-flexor. Dosar OSIM A/00592/2014.
[5] Hagiu BA. Oprean A. Cojocariu A. Iacob MR. Apostol I. Preliminary study on the use of inovative
devices for strenght building in the period of recovery following lumbar conditions. Sport si Societate.
Revista de Educatie Fizica, Sport si Stiinte Conexe 2014;14(2):86-91.
[6] Rio E. Kidgell D. Moseley L. Pearce A. Gaida J. Cook J. Exercise to reduce tendon pain: A comparison
of isometric and isotonic muscle contractions and effects on pain, cortical inhibition and muscle
strength. Journal of Science and Medicine in Sport. 2013;16:e28.
[7] Simons D. Understanding effective treatments of myofascial trigger points. Journal of Bodywork and
Movement Therapies. 2002;6(2):81-88.
[8] Stauber WT. Eccentric action of muscles: physiology, injury, and adaptation. Exercise and sport sciences
reviews. 2002;17:157–85.
[9] Vecchiet L. Marini I. Feroldi P. Muscular pain caused by isometric contraction: evaluation of pain
through visual analog scale. Clin Ther. 1983;5(5):504-8.
99
EFECTELE ANALGEZICE ALE UNUI SISTEM INOVATIV GANTERĂ-

FLEXOR
Hagiu B. A.1, Oprean A.1

1
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Educatie Fizica si Sport, StrToma Cozma nr 3, Iaşi,
700554, Romania
E-mail:bogdan_hagiu@yahoocom
REZUMAT
Scopul lucrării este investigarea efectelor analgezice ale sistemului inovativ ganteră-flexor. Pentru aceasta, am
plecat de la ipotezele că durerea musculoscheletală secundară localizată la mână şi antebraţ poate fi ameliorată cu
respectivul dispozitiv ganteră-flexor şi că durerea aferentă febrei musculare provocată de exerciţiile cu acest dispozitiv
este mai redusă comparativ cu exerciţiile asemanatoare executate cu gantera. Studiul a fost efectuat pe voluntari, care au
efectuat flexii ale antebraţului pe braţ cu sistemul gantera-flexor şi cu gantera obisnuită, precum şi un pe lot care suferea
de dureri musculoscheletale de tip repetitiv. Durerea a fost evaluată cu scala analog vizuală, rezultatele confirmand
ambele ipoteze; ca urmare sistemul ganteră-flexor poate fi folosit pentru tratarea algiilor musculoscheletale secundare şi
prevenirea febrei musculare.
CUVINTE CHEIE: durere musculoscheletală secundară, febră musculară
INTRODUCERE
Sistemul ganteră-flexor angrenează în întregime musculatura măinii, antebrațului și parțial a brațului
fiind format dintr-o ganteră ce are montat la nivelul mânerului un flexor de antebraţ în cazul dispozitivelor
folosite pentru exerciţii de forţă [4]. Cercetările proprii [5] au arătat că solicitarea concomitentă a
musculaturii prin rezistente elastică şi gravitaţională permite o creştere considerabilă a forţei musculare, în
condiţiile utilizării unor greutăţi mici. Acest fapt uşurează atât recuperarea prin kinetoterapie cât şi creşterea
masei musculare prin antrenament de forţă, deoarece pot fi executate exerciţii al căror echivalent cu
aparatura clasică ar fi imposibil de realizat din cauza rezistenţei gravitationale prea mari.
În cursul explorării posibilităţilor de utilizare ale acestui sistem, am constatat un efect analgezic în
cazul prezenţei febrei musculare la nivelul antebraţului şi bratului, precum şi al durerilor musculoscheletale
secundare mişcărilor repetitive, efect pe care am dorit să-l investigăm în prezenta lucrare. Pentru aceasta, am
plecat de la ipotezele că durerea musculoscheletală secundară localizată la mână şi antebraţ poate fi
ameliorată cu dispozitivul ganteră-flexor, precum şi că durerea aferentă febrei musculare induse de exerciţiile
cu acest dispozitiv este de intensitate mai mică comparativ cu exerciţiile asemanatoare executate cu gantera.
MATERIALE ŞI METODE
Sistemul ganteră-flexor cu flexor de antebraţ constă într-o bară metalică ce are la capete limitatoare
ce permit încărcarea cu discuri de greutate diferită fixate cu ajutorul unor piuliţe. În partea centrală a barei
este fixat un flexor pentru antebraţ de tip unghiular compus din două mânere conectate printr-un arc (fig. 1).
Studiul a fost realizat pe 6 subiecţi cu durere musculoscheletală secundară unor mișcări repetitive
localizată la mână şi antebraţ. Acestora li s-a cerut să-şi evalueze intensitatea durerii folosind scala analog
vizuală (0 reprezentând absenţa durerii iar 10 durerea maximă posibilă), înainte şi în timpul menţinerii
dispozitivului în flexia antebraţului şi cu flexorul strâns.
Fig. 1. Sistemul ganteră-flexor.
Ulterior, alţi 6 subiecţi au efectuat flexii ale antebraţului pe braţ (fig. 2), 3 serii a câte 20 de repetări
cu gantera încărcată la 60% din greutatea corespunzătoare unei repetiţii maximale (1 RM), sau, opţional, cei
cu o condiție fizică superioară, trei serii cu gantera încărcată la 80% din 1 RM, dar cu închiderea flexorului
în cursul fiecărei ridicări a ganterei. Cu celălalt braţ au efectuat acelaşi exerciţiu, cu aceeaşi greutate şi număr
100
de repetări, dar fără acţionarea flexorului. În cursul aceleiași zile subiecţii respectivului studiu au fost
interogaţi cu privire la nivelul durerii în bicepsi, având ca referinţă aceeaşi scala analog vizuală, în scopul
evaluării intensităţii durerii corespunzătoare febrei musculare imediate. În cursul următoarelor 3 zile subiecţii
au furnizat informaţii privind intensitatea durerii corespunzătoare febrei musculare tardive, notându-se
valoarea maximă. Interpretarea rezultatelor a fost realizată cu testul ANOVA Single Factor.
Fig. 2. Flexia antebraţului pe braţ, cu ridicarea ganterei şi acţionarea flexorului (stânga - poziţia
iniţială, dreapta - poziţia finală)
REZULTATE
Rezultatele sunt cuprinse in tabelele 1 şi 2, precum şi în graficele 1, 2 şi 3.
Tabel 1. Intensitatea durerii musculoscheletale secundare înainte şi după utilizarea

dispozitivului ganteră-flexor.
Subiect Localizarea durerii musculo- Nivelul iniţial al Nivelul durerii după
scheletale secundare durerii musculo- utilizarea dispozitivului
scheletale secundare ganteră-flexor
Barbat 45 ani Mână, antebraţ 3 0
Femeie 24 ani Mână, antebraţ 6 4
Femeie, 42 ani Mână, antebraţ 4 1
Media şi deviaţia standard 3,83±1,94 1,50±1,97
indice semnificaţie p=0,31
Grafic 1. Nivelul iniţial al durerii musculoscheletale secundare şi cel după utilizarea dispozitivului
ganteră-flexor.
101
Tabel 2. Intensitatea durerii la nivelul bicepşilor, corespunzând febrei musculare imediate şi tardive,
în cazul exerciţiilor cu gantera şi cu sistemul ganteră-flexor.
Subiect Nivel Nivel durere febră musculară tardivă
durere febra musculară imediată
Flexii cu gantera Flexii cu Flexii cu Flexii cu sistemul
sistemul gantera ganteră-flexor
ganteră-flexor
Barbat 22 ani 4 0 0 0
Femeie 23 ani 3 2 2 1
Media şi deviaţia 4,33±2,25 3,66±2,42 3 2,83
standard
indice p=0,91 p=0,99
semnificaţie
8
7
6 flexii cu
5 gantera
4
3 flexii cu
2 sistem ul
1 gantera-flexor
0
1 2 3 4 5 6
Grafic 2. Durerea corespunzătoare febrei musculare imediate în cazul exerciţiilor cu gantera.
5
flexii cu gantera
4
2 flexii cu sistemul gantera-

flexor
1
0
1 2 3 4 5 6
Grafic 3. Durerea corespunzătoare febrei musculare tardive în cazul exerciţiilor cu gantera-flexor.
DISCUŢII
Tabelele 1 și 2 precum și graficele 1, 2 şi 3 sunt în consens în ceea ce priveşte efectul analgezic al
sistemului ganteră-flexor. O posibilă explicaţie a efectului analgezic constatat ar putea fi întinderea mai
multor puncte trigger din regiunea afectată sub acţiunea simultană a forţelor elastică şi gravitaţională,
orientate în sensuri diferite [6].
În sprijinul acestei ipoteze vin şi rezultatele studiului conform căruia contracţiile musculare
izometrice excentrice ale cvadricepsului ameliorează durerea în cazul subiecţilor cu sindrom dureros
patelofemoral [3].
Explicaţia pentru scăderea intensităţii febrei musculare ar putea fi efectul de pompare a sângelui în
antebraţ şi braţ datorat actionarii ritmice a flexorului, ce ar duce la o acumulare mai redusă a acidului lactic,
protează şi fosfolipaze, răspunzătoare de inducţia febrei musculare imediate şi de agravarea celei tardive [1,
2, 8].
102
Totodată, comparativ cu flexiile antebraţului pe braţ cu gantera, componenta izometrică a mişcării

este mult redusă ca pondere în cadrul contracţiei auxotonice, ceea ce reduce solicitarea tendoanelor şi
implicit durerea musculoscheletală secundară. Este ştiut faptul că durerea cauzată de contractile izometrice
creşte liniar cu intensitatea acestora [9]. Pe de altă parte o contracţie izometrică voluntară de intensitate mică
produce alungirea punctelor trigger miofasciale cu ameliorarea durerii [7].
Aplicaţiile ar putea fi tratarea durerii musculoscheletale secundare a mâinii şi antebraţului, dar şi
posibilitatea efectuării exerciţiilor de forţă pe fondul unor afecţiuni dolorigene sau cu protecţia instalării
febrei musculare în condiţiile efectuării unui lucru mecanic mare (dat de suma rezistenţelor elastice şi
gravitaţionale).
CONCLUZII
1. Sistemul ganteră-flexor poate fi folosit pentru tratarea algiilor musculoscheletale secundare.
2. Exerciţiile efectuate cu acest dispozitiv induc o febră musculară imediată şi tardivă de intensitate mai mică
comparativ cu cele efectuate cu gantera, chiar dacă se adaugă o rezistenţă elastică.
BIBLIOGRAFIE
[1] Armstrong RB. Initial events in exercise-induced muscular injury. Medicine and science in sports and
exercise. 1990;22(4):429–35.
[2] Cheung K. Hume P. Maxwell L. Delayed onset muscle soreness: treatment strategies and performance
factors. Sports medicine (Auckland, N.Z.). 2003;33(2):145–64.
[3] Eapen C. Nayak CD. Pazhyaottyil Zulfeequer C. Effect of Eccentric Isotonic Quadriceps Muscle
Exercises on Patellofemoral Pain Syndrome: An Exploratory Pilot Study. Asian Journal of Sports
Medicine. 2011;2(4):227-234.
[4] Hagiu B.A. Sistem gantera-flexor. Dosar OSIM A/00592/2014.
[5] Hagiu BA. Oprean A. Cojocariu A. Iacob MR. Apostol I. Preliminary study on the use of inovative
devices for strenght building in the period of recovery following lumbar conditions. Sport si Societate.
Revista de Educatie Fizica, Sport si Stiinte Conexe 2014;14(2):86-91.
[6] Rio E. Kidgell D. Moseley L. Pearce A. Gaida J. Cook J. Exercise to reduce tendon pain: A comparison
of isometric and isotonic muscle contractions and effects on pain, cortical inhibition and muscle
strength. Journal of Science and Medicine in Sport. 2013;16:e28.
[7] Simons D. Understanding effective treatments of myofascial trigger points. Journal of Bodywork and
Movement Therapies. 2002;6(2):81-88.
[8] Stauber WT. Eccentric action of muscles: physiology, injury, and adaptation. Exercise and sport sciences
reviews. 2002;17:157–85.
[9] Vecchiet L. Marini I. Feroldi P. Muscular pain caused by isometric contraction: evaluation of pain
through visual analog scale. Clin Ther. 1983;5(5):504-8.
103
THE IMPORTANCE OF PREOPERATIVE RISK FACTORS IN THE

RECOVERY OF PATIENTS WITH DEFORMITIES FOLLOWING TOTAL
KNEE ARTHROPLASTY
Savin L.1, Botez P.1, Mihăilescu D.1, Neculăeș M.2, Grierosu C.1
1
The University of Medicine and Pharmacy Grigore.T.Popa, Clinical Hospital of Recovery, Orthopaedics
and Trauma Clinic Iaşi
2
The University Alexandru Ioan Cuza Iași
Telephone: 004 0744559283
E-mail: lilisavin@yahoo.com
ABSTRACT
A retrospective observational study has been conducted on 457 patients diagnosed with advanced knee
osteoarthritis and that underwent knee arthroplasty. Two groups of patients have been observed: the first group
presented deformities (varus, valgus) while the second group did not. There have been evaluated the prevalence of
general risk factors (age, sex) and local ones (obesity, muscle tone, deformities) in the occurrence of advanced
gonarthrosis requiring radical surgery and the influence of these factors on the evolution of patients that underwent total
knee arthroplasty. 53.6 % of patients had their knees correctly aligned while 39.8% presented a varus misalignment and
only 6.1% a valgus misalignment. Within the group of patients included in the study, the average age of patients was 66
years and the highest frequency was found in patients aged over 70 years, both in genu varum and genu valgum. The
female patients represent 74.4% of the total number of patients and more frequently affected by the occurrence of
deformities. Obesity has been observed in 32 – 38% of the patients with deformities. Postoperative pain has been
evaluated using the Visual Analogue Scale (VAS). In 50% of the cases, patients with varus and valgus accused early
intense and severe postoperative pain (VAS 7-10). 32. 64% of the female patients accused level of pain marked as 7 –
10 VAS, while only 30.84% of the male patients accused the same levels of pain. Intense and severe pain is more
frequently found in elderly patients. The deformities did not cause any important changes on early postoperative pain,
obesity and muscular hypotrophy being the risk factors in increasing the level of pain. Postoperative recovery in patents
with knee arthroplasty largely depends on preoperative planning, the surgical technique and, not lastly, the correct
management of bleeding and pain.
KEY WORDS: knee deformities, knee arthroplasty, postoperative pain, preoperative planning
INTRODUCTION
Knee osteoarthritis is one of the most frequent causes of pain, the loss of joint function and loco-
motor disability, all symptoms interfering with the quality of life. The risk of invalidity (defined as needing
help and support while walking or going up and down the stairs) attached to gonarthrosis is as high as that in
cardiovascular diseases and higher than in any other condition specific to older people [14].
The correct frontal knee alignment, as estimated by the hip-knee-ankle angle (HKA), is an important
factor in the occurrence of degenerative symptoms and their evolution. Any deviation from the collinear or
neutral alignment determines a modification of the action forces on the joint, with the excessive loading of
one of the two internal or external compartments. Genu varum is characterized by a shift of the mechanical
axis of the lower limb towards the interior of the knee joint, with the pressure on the knee affecting the
internal compartment. Genu valgum is the opposite deformity, characterized by a shift of the mechanical axis
towards the exterior part of the knee with specific modifications occurring in the external compartment. The
deformity in varus is more frequent than that in valgus. Several studies have demonstrated that in the
presence of knee osteoarthritis, the "malalignment" was strongly associated with accelerated structural
deterioration in the compartment below the higher compression stress and the evolution of these
deteriorations increases as the osteoarthritis is more advanced [7, 15]. Deformities increase the risk of
developing a class 0-1 arthrosis into a radiographic one by 54% in case of genu valgum and 50% in genu
varum [6].
Depending on their severity, deformities require a different therapeutic strategy, a properly managed
planning and thus a specific and particular recovery. The therapeutic outcome should strive for a stable and
correctly aligned knee. Any malalignment causes postoperative pains, early deterioration of the fitting and
further surgical intervention.
Postoperative recovery of patients with endoprosthetic knee arthroplasty largely depends on the
preoperative planning, the surgical technique and not lastly, the correct management of bleeding and pain.
104
MATERIALS AND METHOD

A retrospective observational study has been conducted on 457 patients diagnosed with advanced
knee osteoarthritis and that underwent knee arthroplasty within the Orthopaedics and Trauma Clinic at the
Clinical Hospital of Recovery in Iași during 01.01.2008 – 30.07.2014. Two groups of patients have been
observed: the first group presented deformities (varus, valgus) while the second group did not. There has
been evaluated the prevalence of general risk factors (age, sex) and local ones (obesity, muscular tonus,
deformities) in the occurrence of advanced gonarthrosis requiring radical surgery and the influence of these
factors on the evolution of patients which underwent total knee arthroplasty.
The type of deformity in frontal plane has been distinguished and measured using the long leg X-ray.
The angle of the deformity is calculated using HKA formed between the mechanical axis of the femur (the
line uniting the centre of the femoral head with the centre of the femoral notch) and the mechanical axis of
the tibia (uniting the centre of the tibial epyphiseal with the centre of the ankle). In a correctly aligned knee
the HKA is 1780 – 1800, the deformity in varus shows a HKA lower than 1800 and higher in valgus.
From the total number of 457 patients, 53.6 % had their knees correctly aligned, while 39.8%
presented a varus malalignment and 6.1% a valgus misalignment. The malalignment in sagittal plane, in
flexed position, was associated in 72 cases with varus malalignment and it was singular in only 2 cases. The
deformity higher than 150 is present in 18% of the patients presenting varus and in 33% of patients with
valgus.
The purpose of the study is to evaluate the level of early and late postoperative pain and the impact
of the preoperative risk factors on the pain. Generally, pain is a complex sensory experience, each patient
possessing a specific resistance to pain determined by clinical, psychic and mechanical factors. The scale of
evaluation used in the study was the Visual Analogue Scale (VAS), allowing a simple and efficient
determination of the intensity of pain and thus obtaining reproducible numerical value.
The present study included a correlation between early postoperative VAS (as measured during the
first 24 hours) and the type of analgesic used in pain management. Mild pain, requiring only anti-
inflammatory and analgesic medication correlated with the anaesthetic used during surgery, has been
assigned level 1-3 on VAS scale. Increasing pain, at the level VAS 4 – moderate pain, prompted the
introduction of Tramadol. In case of pain of level 6 or higher prompted the use of Fortral, while Morphine
was used from level 8 up to 10 depending on the quantity needed to ease pain (excruciating pain). Late
postoperative pain that occurred while the patient was still in the hospital was determined by the number of
days the patient received analgesic injections.
RESULTS
The risk of occurrence of articular degenerative episodes increases with age, with the maximum
frequency at the age of 70. Within the studied group, the average age of patients was 66 years (32 – 84
years), with the age category most affected being that of over 70s (39.2%).
When speaking about the distribution of patients with deformities based on age, it has been noticed
that the higher frequency is to be found in those over 70s, both in genu varum and genu valgum (Table I).
With age, the deformity accentuates with the evolution of degenerative modifications, especially in the
compartment overtaking the highest loading pressure.
Table I – Distribution of deformities according to age category

Age category Total
between 31- between 46- between 59- over 70
45 59 69
NO DEFORMITIES 2 60 94 89 245
VALGUS 0 6 7 15 28
DIAG
VARUS 0 38 70 74 182
FLEXUM 0 1 0 1 2
Total 2 105 171 179 457
Another risk factor that was considered in the study is sex. Within the group included in the study,
the female patients represent 74.4% of the total number of patients and they are more frequently affected by
the presence of deformities. Female patients with genu valgum are 6 times more frequent than the male ones
with the same deformity, while in the group with varus the ratio is 2.7:1 (Fig. 2)
105
Fig. 2. The distribution of deformities based on sex
Obesity is an important risk factor in the occurrence and evolution of arthrosis as well as in the
occurrence of specific pain. The increase of body mass index has consequences on other risk factors, such as
muscle atrophy and articular mobility and it affects the recovery of joint function. Out of the 457 patients,
316 (69%) have normal body mass index. When considering the deformities, it is found the same incidence
of obesity of 32-38%.
Muscle hypotrophy and hypotonia are part of the clinical examination of gonarthrosis and, at the
same time, they can determine its clinical and radiologic evolution. The diminution of muscle tone affects the
joint stability both before and after the endoprosthetic arthrosplasty. The closer to normal are the values of
the muscle tone, the faster will be the postoperative functional recovery. In the present study it has been
noticed a prevalence of patients with muscle hypotrophy both in the case of those with properly aligned knee
and those with misaligned knee.
Early and late postoperative pain influences the evolution and functional recovery of a prosthesis
knee. Kinetic-therapy usually begins as early as possible, the first day after surgery, with the initial program
consisting of isometric contractions of the quadriceps, active mobilization of the joint, re-education of
orthostatism and walking with full support on the operated leg. A patient accusing no pain could very
efficiently follow the program with fast recovery of the joint function. There have not been documented any
obvious differences between the level and type of deformity and the level of early postoperative pain (Table
II). In 50% of the case, patients with varus or valgus accuse severe and very severe pain. Patients with
correctly aligned knee and severe pain require opioid pain therapy in 42% of the cases.
Table II – Early postoperative pain

VAS POST
Mild pain Moderate pain Severe pain Very severe pain
NO DEFORMITIES 33 108 60 44
VALGUS 4 10 9 5
DIAG
VARUS 40 51 43 48
FLEXUM 1 1 0 0
Total 78 170 112 97
Early postoperative pain as reported based on the patients' sex showed that 32.64% of the female
patients accused severe and very severe pain, while only 30.84% of the male patients accused the same level
of pain. Values of VAS between7-10 are more frequently encountered in patients aged over 70 years
(35.83%) as compared to younger patients (29.85%).
Patients diagnosed with class 2 obesity experience severe and very severe pain in 60% of the cases,
while those with normal weight present a 43% risk to experience such high levels of pain. Patients with
normal muscle tone experience values of pain of 6-10 VAS in 37.5% of the cases, while muscular atrophy
causes an increase of the percentage up to 61.5%.
Late postoperative pain was determined by the number of days the patient needed analgesics
injections for the management of pain. The pain requiring therapy only within the first days after surgery has
been considered as mild pain, between 6 to 10 days moderate pain and severe pain after 10 days of pain
management therapy. A diagram based on the presence or absence of deformities showed that the risk of
experiencing severe postoperative pain is much higher in genu valgum (60.7%) as compared to genu varum
(50.5%) and with aligned knee (37.5%) (Fig.3.). The category of deformity experiencing the highest levels of
pain is the one from 9-140 (65%).
106
Fig. 3. – Late postoperative pain according to the type of deformity
In the present study, preoperative risk factors like obesity and muscle hypotrophy proved no impact
on late postoperative pain. Severe pain is experienced by patients no matter their BMI and muscle tone, the
differences between variables being statistically non-significant.
DISCUSSIONS
The prevalence of gonarthrosis increases with age, reaching its peak around 70 years. Age is
therefore one of the most important factors and one of the most studied. During the 3 rd Conference on
National Health and Nutrition Examination Survey it has been stated that 37% of patients aged over 60 years
presented radiological gonarthrosis [25]. The increase of prevalence and incidence of knee osteoarthritis with
age is probably a consequence of several risk factors and biological changes. Also, gonarthrosis has been
found to occur more frequently in female patients than males. Women aged over 55 years tend to experience
more severe manifestations of arthrosis, several studies relating this fact to the occurrence of menopause
[25].
In a study from 2010, it has been showed that the prevalence of gonarthrosis increases from 16.9% in
patients with normal weight to 29.6% in obese patients [8]. Practically, these patients find themselves in a
vicious circle where excessive body weight causes overloading on knee joint, reduction of physical exercises,
the occurrence of signs of joint overuse, functional pain and disturbance and decrease of joint mobility, all of
which impeding any attempt to lose weight. There are studies showing that women who managed to lose 5
kg, also reduced by 50% the risk of developing symptomatic and radiological gonarthrosis [12]. Weight loss
also helped reduce the pain and functional impotence in patients diagnosed with gonarthrosis [10, 20].
Obesity could represent the modifiable risk factor to respond to a diet therapy for body mass reduction and
thus preventing the occurrence of gonarthrosis.
Muscle hypotonia and hypotrophy are part of the clinical picture of gonarthrosis, yet, at the same
time, a low muscle tone could also determine in time the occurrence and evolution of gonarthrosis [24]. The
relation between these two entities is not yet fully known, although there is the supposition that avoiding
pain by limiting movement initiates this vicious circle. Several studies demonstrated that patients with
advanced degenerative changes in the knee also presented muscle hypotonia, as compared to the patients that
did not have the diagnosis of arthrosis confirmed [1]. The quadriceps has a great impact on the alignment and
stability of the knee and consequently, a diminishing of muscular force causes instability and progressive
arthrosis changes [23].
Pain management in early postoperative pain plays an important part in the recovery of joint's
function and thus, research studies in this field are going on. Recent studied showed that intra-articular
administration of a cocktail containing morphine, bupivacaine, epinephrine and ketorolac had as result the
decrease of postoperative pain, the reduction of the amount of analgesics needed after surgery and a faster
functional recovery [19]. The concept of intraoperative intra-articular injection with analgesics or/and
anesthetics first occurred after knee arthroscopy and it reduced the quantity of postoperative analgesics [16,
18, 26].
Pain can be experienced with any degree from moderate to severe, it can be persistent and it can
occur immediately after surgery and in the absence of any clinical or radiographic anomalies [5, 17, 28]. This
fact seems to show some sort of influence of the psychological factors, among the most frequently evaluated
being mental health, patient's expectations, anxiety and depression (patient's expectation: absence of pain;
when the expectation is not met it causes anxiety and then pain). Furthermore, the health and level of "pain
catastrophizing" have been determined the most important signs to predict pain after PTG [11, 13, 27].
107
Functional causes refer to disorders of inter- and intramuscular coordination that can be attributed to
postoperative arthrosis. Investigating the anterior knee pain showed that not only thigh muscles but also hip
and torso muscles could be responsible for dynamic valgus malalignment, being a causative factor of patellar
"maltracking". At the same time, the imbalance between medial vastus and lateral vastus can cause a lateral
patellar "maltracking" [9].
The patellofemoral mechanic disorders (patellofemoral instability, lateral patellar "maltracking" or
the increase of pressure by the extensor mechanism in sagittal plane) determine local overloading. The
causes of these mechanic disorders could be the incorrect positioning of prosthetic components, the
alignment in valgus (the position of the prosthesis or muscle failure and imbalance) and the instability.
Different studies showed that a femoral or patellar internal rotation could provoke a high lateral tilt angle and
a lateralization of the patella [3], the incorrect rotation of the femoral component being the most frequent
cause of patellar complications after PTG. An inner rotation error of the patellar component could also lead
to patellofemoral problems [21]. Any malrotation of the prosthesis components causes anterior postoperative
pains, limitation of knee mobility, flexion instability and early loosening [22]. The mal-positioning of the
femoral component is a common indicator for precocious revision arthroplasty [2, 4].
CONCLUSIONS
Primary knee arthroplasty became a common surgical intervention because of the increased number
of patients diagnosed with gonarthrosis, the population ageing and the necessity to increase life quality at an
older age. It is a painful surgical intervention with considerable blood loss and thus, it is a must to adopt a
personalized postoperative managementand kinetic-therapy program.
The correct alignment of the knee in frontal plane constitutes an important factor in the occurrence of
degenerative signs and their evolution. The high frequency of deformities observed in the present study
emphasizes the necessity of good knowledge of the clinical and radiological particularities and the
individualized operative management.
The distribution of patients based on age shows that the highest frequency is found in those aged
over 70 years, both in the group presenting deformities and in the group with correctly aligned knee.
The prevalence of advanced gonarthrosis and associated deformities is higher in female patients.
Malalignment of the knee, muscle hypotrophy and obesity are clinical elements difficult to evaluate
whether they precede the occurrence of arthrosis (risk factors) or they occur after the arthrosis as a
consequence of general modifications.
Postoperative pain represents a complex sensory experience, each patient possessing a specific pain
threshold determined by clinical, psychic and mechanical factors. In the present study, deformities did not
cause important changes on early postoperative pain, obesity and muscle hypotrophy remaining the risk
factors for severe pain.
REFERENCES
[1] Baker KR, Xu L, Zhang Y, et al. Quadriceps weakness and its relationship to tibiofemoral and
patellofemoral knee osteoarthritis in Chinese: the Beijing osteoarthritis study. Arthritis Rheum.2004;
50(6):1815–1821.
[2] Barrack RL, Schrader T, Bertot AJ, Wolfe MW, Myers L. Component rotation and anterior knee pain
after total knee arthroplasty. ClinOrthopRelat Res. 2001; 392:46–55.
[3] BhatteeG,Moonot P, Govindaswamy R, Pope A, Fiddian N, Harvey A (2013) Does malrotation of
components correlate with patient dissatisfaction following secondary patellar resurfacing? Knee.
2014; 21(1):247-251.
[4] Boldt JG, Stiehl JB, Munzinger U, Beverland D, Keblish PA. Femoral component rotation in mobile-
bearing total knee arthroplasty. Knee. 2006; 13:284–289.
[5] Brander VA, Stulberg SD, Adams AD, Harden RN, Bruehl S, et al. (2003) Predicting total knee
replacement pain – a prospective, observational study. ClinOrthopRelat Res. 2003; 416: 27–36.
[6] Brouwer GM, van Tol AW, Bergink AP, et al. Association between valgus and varus alignment and
the development and progression of radiographic osteoarthritis of the knee. Arthritis Rheum.2007;
56(4):1204–1211.
[7] Cerejo R, Dunlop DD, Cahue S, Channin D, Song J, Sharma L. The influence of alignment on risk of
knee osteoarthritis progression according to baseline stage of disease. Arthritis Rheum. 2002;
46(10):2632–2636.
108
[8] Cheng YJ, Hootman JM, Murphy LB, Langmaid GA, Helmick CG. Prevalence of doctor-diagnosed
arthritis and arthritis-attributable activity limitation — United States, 2007–2009. 2010; 59(39):1261–
1265.
[9] Chester R, Smith TO, Sweeting D, Dixon J,Wood S, Song F. The relative timing of VMO and VL in
the aetiology of anterior knee pain: a systematic review and meta-analysis. BMC MusculoskeletDisord.
2008; 9:64.
[10] Christensen R, Bartels EM, Astrup A, Bliddal H. Effect of weight reduction in obese patients
diagnosed with knee osteoarthritis: a systematic review and meta-analysis. Ann Rheum Dis.2007;
66(4):433–439.
[11] Faller H, Kirschner S, Konig A. Psychological distress predicts functional outcomes at three and
twelve months after total knee arthroplasty. Gen Hosp Psychiatry 2003; 25: 372–373.
[12] Felson DT, Zhang Y, Anthony JM, Naimark A, Anderson JJ. Weight loss reduces the risk for
symptomatic knee osteoarthritis in women. The Framingham Study. Ann Intern Med. 1992;
116(7):535–539.
[13] Forsythe ME, Dunbar MJ, Hennigar AW, Sullivan MJ, Gross M (2008) Prospective relation between
catastrophizing and residual pain following knee arthroplasty; two-year follow-up. Pain Res Manage.
2008; 13(4): 335–341.
[14] Guccione AA, Felson DT, Anderson JJ, Anthony JM, Zhang Y, Wilson PW, et al. The effects of
specific medical conditions on the functional limitations of elders in the Framingham Study. American
Journal of Public Health. 1994; 84(3):351–358.
[15] Harma L, Song J, Felson DT, Cahue S, Shamiyeh E, Dunlop DD. The role of knee alignment in
disease progression and functional decline in knee osteoarthritis. Jama. 2001; 286(2):188–195.
[16] Heard SO, Edwards WT, Ferrari D, et al. Analgesic effect of intraarticular bupivacaine or morphine
after arthroscopic knee surgery: a randomized, prospective, double-blind study. AnesthAnalg. 1992;
74(6):822-826.
[17] Jones CA, Voaklander DC, Johnston DW, Suarez-Almazor ME Health related quality of life outcomes
after total hip and knee arthroplasties in a community based population. J Rheumatol. 2000; 27: 1745–
1752.
[18] Khoury GF, Stein C, Garland DE. Intra-articular morphine for pain after knee arthroscopy. Lancet.
1990; 336(8719):874.
[19] Marc Fajardo, Jason Collins, Joshua Landa, Edward Adler, Patrick Meere, Paul E. Di Cesare, Effect
of a Perioperative Intra-articular Injection on Pain Control and Early Range of Motion Following
Bilateral TKA.Orthopedics. 2011; 34 (5): 354- 359.
[20] Messier SP, Loeser RF, Miller GD, et al. Exercise and dietary weight loss in overweight and obese
older adults with knee osteoarthritis: the Arthritis, Diet, and Activity Promotion Trial. Arthritis
Rheum.2004; 50(5):1501–1510.
[21] Nicoll D, Rowley DI (2010) Internal rotational error of the tibial component is a major cause of pain
after total knee replacement. J Bone Joint Surg Br.2010; 92(9):1238–1244.
[22] Sharkey PF, Hozack WJ, Rothman RH, Shastri S, Jacoby SM.Insall award paper. Why are total knee
arthroplasties failing today? ClinOrthopRelat Res. 2002; 404:7–13.
[23] Sharma L, Dunlop DD, Cahue S, Song J, Hayes KW. Quadriceps strength and osteoarthritis
progression in malaligned and lax knees. Ann Intern Med. 2003; 138(8):613–619.
[24] Slemenda C, Brandt KD, Heilman DK, et al. Quadriceps weakness and osteoarthritis of the knee. Ann
Intern Med. 1997; 127(2):97–104.
[25] Srikanth VK, Fryer JL, Zhai G, et al. A meta-analysis of sex differences prevalence, incidence and
severity of osteoarthritis. Osteoarthritis Cartilage. 2005; 13:769–781.
[26] Stein C, Comisel K, Haimerl E, et al. Analgesic effect of intraarticular morphine after arthroscopic
knee surgery. N Engl J Med. 1991; 325(16):1123-1126.
[27] Sullivan M, Tanzer M, Reardon G, Amirault D, Dunbar M, et al. The role of presurgical expectancies
in predicting pain and function one year following total knee arthroplasty. Pain. 2011;152: 2287–
2293.
[28] Wylde V, Dieppe P, Hewlett S, Learmonth ID.Total knee replacement: Is it really an effective
procedure for all? The Knee. 2007; 14: 417–423.
109
IMPORTANŢA FACTORILOR DE RISC PREOPERATORI ÎN

RECUPERAREA PACIENTULUI CU DIFORMITĂŢI DUPĂ
ARTROPLASTIA TOTALĂ DE GENUNCHI
Savin L.1, Botez P.1, Mihăilescu D.1, Neculăeș M.2, Grierosu C.1
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore.T. Popa , Spitalul Clinic de Recuperare, Clinica de
Ortopedie şi Traumatologie Iaşi
2
Universitatea Al. I. Cuza Iași, Facultatea de Educație Fizică și Sport
Telefon: 004 0744559283
E-mail: lilisavin@yahoo.com
ABSTRACT
Studiu retrospectiv observaţional a fost efectuat pe un lot de 457 pacienţi diagnosticaţi cu gonartroză avansată
care au beneficiat de artroplastie endoprotetică de genunchi. Am urmărit două eşantioane de pacienţi: cu diformităţi
(varus, valgus) şi fără diformităţi şi am evaluat prevalenţa factorilor de risc generali (vârstă, sex) şi locali (obezitatea,
tonusul muscular, diformităţile) în apariţia gonartozei avansate ce necesită intervenţie chirurgicală radicală si impactul
acestora asupra evoluţiei pacientului cu artroplastie totală de genunchi. 53,6 % au fost pacienţi cu genunchi corect axat
în timp ce 39,8 % au o dezaxare în varus şi numai 6,1 % în valgus. În cadrul lotului studiat, media de vârstă a
pacienţilor a fost de 66 ani, frecvenţa cea mai mare a acestora se regăseşte peste 70 ani, atât in cazul genu-lui varum cât
şi in cazul genu-lui valgum. Pacienţii de sex feminin reprezintă 74,4% din totalul pacienţilor şi o prevalenţă mare în
cazul diformităţilor. Obezitatea este obsevată la 32-38% dintre pacienţii cu diformităţi. Durerea postoperatorie a fost
evaluată utilizând Scala Vizuala Analoga (VAS). În 50% din cazuri pacienţii cu varus sau valgus prezintă durere
postoperatorie precoce mare şi foarte mare (VAS 7-10). Sexul feminin prezintă în 32,64% din cazuri VAS 7-10, cel
masculin în doar în 30,84%. Durerea mare şi foarte mare este mai frecventă în rândurile pacienţilor vârstnici.
Diformităţile nu au determinat în acest studiu modificări importante asupra durerii postoperatorii precoce, obezitatea şi
hipotrofia musculară fiind factori de risc în creşterea acesteia. Recuperarea postoperatorie a pacienţilor cu artroplastie
endoprotetică de genunchi depinde în mare măsură de planning-ul preoperator, tehnica chirurgicală şi nu în ultimul rând
de managementul corect al sângerării si al durerii.
CUVINTE CHEIE: diformitâţile genunchiului, artroplastia endoprotetică de genunchi, durerea postoperatorie,

planning preoperator
INTRODUCERE
Gonartroza este una din cele mai frecvente cauze de durere, pierdere a funcţionalităţii articulare şi
handicap locomotor, simptomatologie ce interferă cu calitatea vieţii. Riscul de invaliditate (definit ca nevoie
de ajutor la mers sau la urcatul scărilor) atribuit gonartrozei este la fel de mare ca cel din bolile
cardiovasculare și mai mare decât orice altă afecțiune la persoanele în vârstă [14].
Corecta axare a genunchiului în plan frontal, dată de unghiul “hip-knee-ankle” (HKA), este un factor
important în apariţia semnelor degenerative şi în evoluţia acestora. Orice abatere de la alinierea coliniară sau
neutră determină o modificare a forţelor de acţiune asupra articulaţiei, cu incărcarea excesivă a unuia din cele
două compartimente intern sau extern. Genu varum se caracterizează prin deplasarea axului mecanic al
membrului inferior în interiorul articulaţiei genunchiului, presiunea exercitată asupra genunchiului
concentrându-se asupra compartimentului intern. Genu valgum este diformitatea inversă, caracterizată de
deplasarea axului mecanic în exteriorul genunchiului, modificările artrozice fiind evidente în compartimentul
extern. Diformitatea în varus se întâlneşte mult mai frecvent decât cea în valgus. Diverse studii au
demonstrat că în prezența gonartrozei „malalignament-ul” a fost puternic asociat cu deteriorarea structurală
accelerată în compartimentul aflat sub stresul de compresiune mai mare, iar evolutia acestor deteriorări creşte
cu cât stadiul gonartrozei este mai avansat [7,15]. Diformităţile cresc riscul de evoluţie a unei artroze gradul
0-1 către cea radiografică cu 54 % în caz de genu valgum şi cu 50 % în caz de genu varum [6].
Diformităţile, în funcţie de gradul acestora implică şi o strategie terapeutică diferită, un planning
atent condus, o recuperare specifică şi particulară. Rezultatul terapeutic trebuie să conducă spre un genunchi
corect axat, stabil. Orice malalignament determină dureri postoperatorii, deteriorare precoce a montajului şi
necesitatea reintervenţiei chirurgicale.
Recuperarea postoperatorie a pacienţilor cu artroplastie endoprotetică de genunchi depinde în mare
măsură de planning-ul preoperator, tehnica chirurgicală şi nu în ultimul rând de managementul corect al
sângerării si al durerii.
110
MATERIALE ŞI METODA
Studiu retrospectiv observaţional a fost efectuat pe un lot de 457 pacienţi diagnosticaţi cu gonartroză
avansată care au beneficiat de artroplastie endoprotetică de genunchi in perioada 01.01.2008-30.07.2014 in
Clinica de Ortopedie-Traumatologie, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi. Am urmărit două eşantioane de
pacienţi: cu diformităţi (varus, valgus) şi fără diformităţi şi am evaluat prevalenţa factorilor de risc generali
(vârstă, sex) şi locali (obezitatea, tonusul muscular, diformităţile) în apariţia gonartozei avansate ce necesită
intervenţie chirurgicală radicală si impactul acestora asupra evoluţiei pacientului cu artroplastie totală de
genunchi.
Evidentierea tipului de diformitate in plan frontal si masurarea acesteia s-a realizat cu ajutorul
ortopangonogramei membrului inferior. Calcularea unghiului diformiății se realizează cu ajutorul HKA
format din axul mecanic al femurului (linia ce unește centrul capului femural cu centrul notch-ului femural)
și axul mecanic al tibiei (ce unește centrul epifizei tibiale cu centrul gleznei). Într-un genunchi corect axat
unghiul HKA este 1780-1800, diformitatea în varus prezentând un HKA mai mic de 1800 iar cea în valgus
mai mare.
Din totalul de 457 pacienţi, 53,6 % au fost pacienţi cu genunchi corect axat în timp ce 39,8 % au o
dezaxare în varus şi numai 6,1 % în valgus. Dezaxarea în plan sagital, în flexum, s-a asociat în 72 de cazuri
cu dezaxarea în varus şi doar în două cazuri a fost singulară. Diformitatea mai mare de 150 este prezentă la
18% din pacienţii cu varus şi la 33% din pacienţii cu valgus.
Acest studiu îşi propune să evalueze gradul durerii postoperatorii precoce şi tardive şi impactul
factorilor de risc preoperatori asupra acesteia. În general, durerea este o experienţă senzorială complexă,
fiecare pacient având un prag dureros specific influienţat de factori clinici, psihici şi mecanici. Scala de
evaluare utilizată a fost Scala Vizuala Analoga (VAS) ce permite o determinare simplă, eficientă a
intensităţii durerii, permiţând obţinerea unor valori numerice reproductibile.
În studiul de faţă s-a făcut o corelaţie între VAS postoperator precoce (primele 24 ore) şi tipul de
analgezic utilizat în caparea acesteia. Durerea uşoară, ce a necesitat doar antiinflamator şi analgezic uşor în
corelaţie cu anestezicul, i-am atribuit gradul 1-3 pe scara VAS. Creşterea durerii a determinat introducerea
Tramadolului la nivelul VAS 4 –durere moderată. Fortralul s-a efectuat pentru o durere mare de grad 6 pe
scara VAS, pe când Morfina începând cu gradul 8 până la 10 în funcţie de cantitatea necesară (durere foarte
mare). Durerea postoperatorie tardivă intraspitalicească am evaluat-o prin numărul de zile în care pacientul a
primit medicaţie analgezică injectabilă.
REZULTATE
Odată cu inaintarea in vârstă riscul de apariţie a fenomenelor degenerative articulare creşte, frecvenţa
maximă atingând vârsta de 70 ani. În cadrul lotului studiat, media de vârstă a pacienţilor a fost de 66 ani (32
ani - 84 ani), categoria de vârstă cea mai afectată fiind cea de peste 70 ani (39,2%).
Vorbind de repartiţia pacienţilor cu diformităţi pe criteriul vârstă, se remarcă faptul că frecvenţa cea
mai mare a acestora se regăseşte peste 70 ani, atât in cazul genu-lui varum cât şi in cazul genu-lui valgum
(Tabel I). Odată cu inaintarea în vârstă diformitatea se accentuează prin evoluţia modificărilor degenerative
în special în compartimentul ce preia presiunea cea mai mare de încărcare.
Tabel I – Repartiţia diformităţilor in funcţie de categoria de vârstă

Categorie varsta Total
intre 31-45 intre 46-59 intre 59-69 peste 70
FARA DIFORMITATI 2 60 94 89 245
VALGUS 0 6 7 15 28
DIAG
VARUS 0 38 70 74 182
FLEXUM 0 1 0 1 2
Total 2 105 171 179 457
Un alt factor de risc studiat este sexul. În lotul studiat, pacienţii de sex feminin reprezintă 74,4% din
totalul pacienţilor şi o prevalenţă mare în cazul diformităţilor. Pacientele cu genu valgum sunt de 6 ori mai
frecvente decât pacienţii cu aceeaşi diformitate, în timp ce în grupul cu varus raportul este de 2,7: 1 (Fig.2.).
111
Fig.2. Repartiţia diformităţilor funcţie de sex
Obezitatea este un factor de risc important atât în apariţia şi evoluţia artrozei cât şi în apariţia durerii
artrozice. Creşterea indicelui de masă corporală are consecinţe şi asupra altor factori de risc cum ar fi
troficitatea musculară şi mobilitatea articulară cu impact asupra recuperării funcţionale articulare. Din cei
457 pacienţi, 316 (69%) au indicele de masă corporală normală. În cazul diformităţilor se păstrează
aproximativ aceeaşi incidenţă a obezităţii de 32-38%.
Hipotrofia şi hipotonia musculară fac parte din examenul clinic al gonartrozei dar în acelaşi timp pot
determina evoluţia clinică şi radiologică a acesteia. Scăderea tonusului muscular are impact asupra stabilităţii
articulare atât înainte de operaţie cât şi după artroplastia endoprotetică. Cu cât musculatura este mai apropiată
de normal cu atât recuperearea funcţională postoperatorie este mai precoce. În studiul de faţă am remarcat
preponderenţa pacienţilor cu hipotrofie musculară atât în cazul pacienţilor cu genunchi axat cât şi la cei cu
dezaxare.
Durerea postoperatorie precoce şi tardivă are impact asupra evoluţiei şi recuperării funcţionale a unui
genunchi protezat. Kinetoterapia se începe precoce, în prima zi postoperator, program ce constă în contracţii
izometrice ale musculaturii cvadricipitale, mobilizări active articulare, reeducarea ortostatismului şi mersului
cu sprijin integral pe membrul inferior operat. Un pacient indolor poate parcurge eficient acest program, cu
recuperare rapidă a funcţionalităţii articulare. Nu am evidenţiat diferenţe notabile între gradul şi tipul
diformităţii şi gradul durerii postoperatorii precoce (Tabel II). În 50% din cazuri pacienţii cu varus sau
valgus prezintă durere mare şi foarte mare. Pacienţii cu genunchi normoaxat necesită doar în 42% din cazuri
tratament opiod pentru durere severă.
Tabel II – Durerea postoperatorie precoce

VAS POST
Durere mica Durere moderata Durere mare Durere foarte
mare
FARA DIFORMITATI 33 108 60 44
VALGUS 4 10 9 5
DIAG
VARUS 40 51 43 48
FLEXUM 1 1 0 0
Total 78 170 112 97
Durerea postoperatorie precoce raportată la sexul pacientului a evidenţiat faptul că sexul feminin
prezintă în 32,64% din cazuri durere mare si foarte mare, comparativ cu cel masculin (30,84%). VAS de 7-
10 este mai frecventă in cazul pacienţilor peste 70 ani (35,83%) comparativ cu pacienţii mai tineri (29,85%).
În ceea ce priveşte obezitatea, se observă că pacienţii cu obezitate gradul 2 prezintă în 60% din
cazuri durere mare şi foarte mare, pe când normoponderalii au un risc de 43% să prezinte acest prag dureros.
Pacienţii cu normotroficitate musculară ating în 37,5 % din cazuri gradul 6-10 VAS, în timp ce atrofia
musculară determină creşterea acestui procent la 61.5%.
Durerea postoperatorie tardivă intraspitalicească am evaluat-o prin numărul de zile în care pacientul
a primit medicaţie analgezică injectabilă. Durerea ce necesită tratament doar în primele 5 zile am contorizat-
o ca fiind o durere mică, între 6 şi 10 zile durere medie şi peste 10 zile durere mare. Defalcarea pe prezenţa
sau absenţa diformităţilor a relevat faptul că riscul de durere mare postoperatorie în genu valgum este mult
112
mai mare (60,7%) comparativ cu genu varum (50,5%) şi cu genunchiul axat (37,5%) (Fig. 3.). Cea mai
dureroasă categorie de diformitate este cea cuprinsă intre 9-140 (65%).
Fig. 3. – Durerea postoperatorie tardivă în fucţie de tipul diformităţii
Factorii de risc preoperatorii obezitatea şi hipotrofia musculară nu au demonstrat în studiul de faţă

impactul asupra durerii postoperatorii tardive. Durerea mare apare indiferent de IMC şi de troficitatea
musculară, diferenţele dintre variabile fiind nesemnificative statistic.
DISCUTII
Prevalenţa gonartrozei creşte odată cu înaintarea în vârstă, atingând un maxim în jurul vărstei de 70
ani. Vârsta este unul din cei mai importanţi factori de risc şi unul dintre cei mai studiaţi. La a III a Conferinţă
Naţional Health and Nutrition Examinaţion Survey s-a arătat faptul că 37 % din pacienţii peste 60 ani au
gonartroză radiologică[25]. Creșterea prevalenței și incidenței gonartrozei odată cu vârsta este probabil o
consecință a expunerii cumulative la diverși factori de risc și schimbări biologice. Prevalenţa gonartrozei la
barbaţi este mai scazută decât la femei. Femeile peste 55 ani tind să aibă manifestari mai severe al artrozei,
fapt corelat în unele studii cu apariţia menopauzei [25].
Într-un studiu din 2010 se evidenţiază că prevalenţa artrozei creşte de la 16,9 % la pacienţii
normoponderali la 29,6 % la pacienţii obezi [8]. Practic există un cerc vicios la aceşti pacienţi, greutatea
excesivă determină încărcarea în articulaţia genunchiului, scăderea exerciţiilor fizice, apariţia semnelor de
uzură articulară, durere şi jenă funcţională, scăderea mobilitaţii articulare, ce împiedică scăderea în greutate.
Sunt studii care demonstreaza faptul că femeile care au pierdut aproximativ 5 kg au avut o reducere de 50 %
a riscului de dezvoltare a gonartrozei simptomatice şi radiologice [12]. Pierderea în greutate s-a dovedit a
reduce durerea și impotența funcţională în gonartroza diagnosticată [10, 20]. Obezitatea poate fi factorul de
risc modificabil, asupra căruia un tratament dietetic de reducere a masei corporale ar putea preveni o mare
parte din gonartroze.
Hipotonia şi hipotrofia musculară fac parte din tabloul clinic al gonartrozei, dar în acelaşi timp un
tonus muscular scăzut poate determina în timp apariţia şi evoluţia acesteia [24]. Relaţia între aceste două
entităţi nu este pe deplin cunoscută, se presupune că evitarea durerii prin limitarea mişcărilor este cea care
declanşează acest cerc vicios. Sunt studii care atestă faptul că pacienţii cu modificări degenerative ale
genunchiului avansate au hipotonie musculară, comparativ cu cei la care s-a infirmat artroza [1].
Cvadricepsul are mare impact asupra aliniamentului şi stabilităţii genunchiului, motiv pentru care o scădere a
forţei musculare determină instabilitate şi modificări artrozice evolutive [23]
Controlul durerii postoperatorii precoce este important în recuperarea funcţională a articulaţiei,
motiv pentru care cercetarea în domeniu este continuă. Studii recente au demonstrat că adminstrarea
intraarticulară a unui cocktail format din morfină, bupivacaină, epinefrină şi ketorolac au determinat
scăderea durerii postoperatorii, scăderea necesarului de analgezice postoperator şi o recuperare funcţională
mai rapidă [19]. Conceptul injecţiei intraarticulare intraoperatorii cu antalgice sau/şi anestezice a apărut
prima dată după artroscopia genunchiului, cu scăderea necesarului de analgezie postoperatorie [16,18,26].
Durerea poate fi moderată până la severă, persistentă, imediat postoperator, în absența dovezilor
clinice sau radiografice de anomalii [5,17,28]. Acest lucru pare a evidenția o influență a factorilor
psihologici, cei mai frecvent evaluaţi fiind sănătatea mintală, aşteptările pacientului, anxietatea și depresia
(aşteptarea pacientului: absenţa durerilor; aşteptarea neîndeplinită determină anxietate şi la randul ei durere).
Mai mult decât atât, starea de sănătate și nivelul de „pain catastrophizing”au fost cei mai importanti
predictori de durere după PTG [11,13,27].
113
Cauzele funcționale se referă la tulburări de coordonare inter-și intramusculare, ce pot fi atribuite

artrozei preoperatorii. Cercetarea durerii anterioare de genunchi a evidenţiat ca nu numai mușchii coapselor,
ci și șoldului și a trunchiului pot fi responsabili pentru o dezaxare in valgus dinamic, factor cauzal al
„maltracking-ului” patelar. În acelaşi timp dezechilibrul dintre vastul medial şi vastul lateral poate provoca
un „maltracking” lateral patelar [9].
Tulburările mecanice femuropatelare (instabilitate femuropatelară, „maltracking” lateral patelar sau
creşterea presiunii de către mecanismul extensor în plan sagital) duc la supraîncărcarea locala. Cauzele
acestor tulburari mecanice pot fi poziționarea incorecta a componentelor protetice, aliniament in valgus
(pozitia protezei sau insuficiente si dezechilibre musculare) și instabilitatea. Diferite studii au arătat că o
rotaţie internă femurală sau tibială poate provoca un unghi de înclinare laterală crescut și o lateralizarea a
rotulei [3], rotația incorectă a componentei femurale fiind cea mai frecventa cauza de complicatii patelare
dupa PTG. O eroare de rotație internă a componentei tibiale poate, de asemenea, duce la probleme
femuropatelare [21]. Orice malrotaţie a componentelor protetice determină dureri anterioare postoperatorii,
limitarea mobilităţii genunchiului, instabilitate în flexie şi decimentarea precoce [22]. De altfel
malpoziţionarea componentei femurale este o indicaţie comună de artroplastie de revizie precoce [2,4].
CONCLUZII
Artroplastia endoprotetică de genunchi de primă intenţie a devenit în timp o intervenţie chirurgicală
comună, datorită creşterii numărului de persoane cu gonartroză, a îmbătrânirii populaţiei şi necesitatea
creşterii calităţii vieţii până la o vârstă înaintată. Este o intervenţie chirurgicală dureroasă şi cu pierderi de
sânge, deci în consecinţă este necesar un management postoperator individualizat ce implică şi un program
de kinetoterapie personalizat.
Corecta axare a genunchiului în plan frontal este un factor important în apariţia semnelor
degenerative şi în evoluţia acestora. Frecvenţa mare diformităţilor în acest studiu subliniază necesitatea
cunoaşterii particularităţilor clinice, radiologice şi a managementului operator individualizat.
Repartiţia pacienţilor pe criteriul vârstă evidenţiază faptul că frecvenţa cea mai mare a acestora se
regăseşte peste 70 ani, atât in cazul diformităţilor cât şi în cazul pacienţilor cu genunchi normoaxat.
Prevalenţa gonartrozei avansate şi a diformităţilor asociate este mai mare in cazul sexului feminin.
Dezaxarea genunchiului, hipotrofia musculară şi obezitatea sunt elemente clinice dificil de evaluat
dacă sunt premergătoare apariţiei artrozei (factori de risc), sau sunt ulterioare artrozei ca urmare a
modificărilor globale.
Durerea postoperatorie este o experienţă senzorială complexă, fiecare pacient având un prag dureros
specific influienţat de factori clinici, psihici şi mecanici. Diformităţile nu au determinat în acest studiu
modificări importante asupra durerii postoperatorii precoce, obezitatea şi hipotrofia musculară fiind factori
de risc în creşterea acesteia.
BIBLIGRAFIE
[1] Baker KR, Xu L, Zhang Y, et al. Quadriceps weakness and its relationship to tibiofemoral and
patellofemoral knee osteoarthritis in Chinese: the Beijing osteoarthritis study. Arthritis Rheum.2004;
50(6):1815–1821.
[2] Barrack RL, Schrader T, Bertot AJ, Wolfe MW, Myers L. Component rotation and anterior knee pain
after total knee arthroplasty. Clin Orthop Relat Res. 2001; 392:46–55.
[3] Bhattee G,Moonot P, Govindaswamy R, Pope A, Fiddian N, Harvey A (2013) Does malrotation of
components correlate with patient dissatisfaction following secondary patellar resurfacing? Knee.
2014; 21(1):247-251.
[4] Boldt JG, Stiehl JB, Munzinger U, Beverland D, Keblish PA. Femoral component rotation in mobile-
bearing total knee arthroplasty. Knee. 2006; 13:284–289.
[5] Brander VA, Stulberg SD, Adams AD, Harden RN, Bruehl S, et al. (2003) Predicting total knee
replacement pain – a prospective, observational study. Clin Orthop Relat Res. 2003; 416: 27–36.
[6] Brouwer GM, van Tol AW, Bergink AP, et al. Association between valgus and varus alignment and
the development and progression of radiographic osteoarthritis of the knee. Arthritis Rheum.2007;
56(4):1204–1211.
[7] Cerejo R, Dunlop DD, Cahue S, Channin D, Song J, Sharma L. The influence of alignment on risk of
knee osteoarthritis progression according to baseline stage of disease. Arthritis Rheum. 2002;
46(10):2632–2636.
114
[8] Cheng YJ, Hootman JM, Murphy LB, Langmaid GA, Helmick CG. Prevalence of doctor-diagnosed
arthritis and arthritis-attributable activity limitation — United States, 2007–2009. 2010; 59(39):1261–
1265.
[9] Chester R, Smith TO, Sweeting D, Dixon J,Wood S, Song F. The relative timing of VMO and VL in
the aetiology of anterior knee pain: a systematic review and meta-analysis. BMC Musculoskelet
Disord. 2008; 9:64.
[10] Christensen R, Bartels EM, Astrup A, Bliddal H. Effect of weight reduction in obese patients
diagnosed with knee osteoarthritis: a systematic review and meta-analysis. Ann Rheum Dis.2007;
66(4):433–439.
[11] Faller H, Kirschner S, Konig A. Psychological distress predicts functional outcomes at three and
twelve months after total knee arthroplasty. Gen Hosp Psychiatry 2003; 25: 372–373.
[12] Felson DT, Zhang Y, Anthony JM, Naimark A, Anderson JJ. Weight loss reduces the risk for
symptomatic knee osteoarthritis in women. The Framingham Study. Ann Intern Med. 1992;
116(7):535–539.
[13] Forsythe ME, Dunbar MJ, Hennigar AW, Sullivan MJ, Gross M (2008) Prospective relation between
catastrophizing and residual pain following knee arthroplasty; two-year follow-up. Pain Res Manage.
2008; 13(4): 335–341.
[14] Guccione AA, Felson DT, Anderson JJ, Anthony JM, Zhang Y, Wilson PW, et al. The effects of
specific medical conditions on the functional limitations of elders in the Framingham Study. American
Journal of Public Health. 1994; 84(3):351–358.
[15] Harma L, Song J, Felson DT, Cahue S, Shamiyeh E, Dunlop DD. The role of knee alignment in
disease progression and functional decline in knee osteoarthritis. Jama. 2001; 286(2):188–195.
[16] Heard SO, Edwards WT, Ferrari D, et al. Analgesic effect of intraarticular bupivacaine or morphine
after arthroscopic knee surgery: a randomized, prospective, double-blind study. Anesth Analg. 1992;
74(6):822-826.
[17] Jones CA, Voaklander DC, Johnston DW, Suarez-Almazor ME Health related quality of life outcomes
after total hip and knee arthroplasties in a community based population. J Rheumatol. 2000; 27: 1745–
1752.
[18] Khoury GF, Stein C, Garland DE. Intra-articular morphine for pain after knee arthroscopy. Lancet.
1990; 336(8719):874.
[19] Marc Fajardo, Jason Collins, Joshua Landa, Edward Adler, Patrick Meere, Paul E. Di Cesare, Effect
of a Perioperative Intra-articular Injection on Pain Control and Early Range of Motion Following
Bilateral TKA. Orthopedics. 2011; 34 (5): 354- 359.
[20] Messier SP, Loeser RF, Miller GD, et al. Exercise and dietary weight loss in overweight and obese
older adults with knee osteoarthritis: the Arthritis, Diet, and Activity Promotion Trial. Arthritis
Rheum.2004; 50(5):1501–1510.
[21] Nicoll D, Rowley DI (2010) Internal rotational error of the tibial component is a major cause of pain
after total knee replacement. J Bone Joint Surg Br.2010; 92(9):1238–1244.
[22] Sharkey PF, Hozack WJ, Rothman RH, Shastri S, Jacoby SM. Insall award paper. Why are total knee
arthroplasties failing today? Clin Orthop Relat Res. 2002; 404:7–13.
[23] Sharma L, Dunlop DD, Cahue S, Song J, Hayes KW. Quadriceps strength and osteoarthritis
progression in malaligned and lax knees. Ann Intern Med. 2003; 138(8):613–619.
[24] Slemenda C, Brandt KD, Heilman DK, et al. Quadriceps weakness and osteoarthritis of the knee. Ann
Intern Med. 1997; 127(2):97–104.
[25] Srikanth VK, Fryer JL, Zhai G, et al. A meta-analysis of sex differences prevalence, incidence and
severity of osteoarthritis. Osteoarthritis Cartilage. 2005; 13:769–781.
[26] Stein C, Comisel K, Haimerl E, et al. Analgesic effect of intraarticular morphine after arthroscopic
knee surgery. N Engl J Med. 1991; 325(16):1123-1126.
[27] Sullivan M, Tanzer M, Reardon G, Amirault D, Dunbar M, et al. The role of presurgical expectancies
in predicting pain and function one year following total knee arthroplasty. Pain. 2011;152: 2287–
2293.
[28] Wylde V, Dieppe P, Hewlett S, Learmonth ID.Total knee replacement: Is it really an effective
procedure for all? The Knee. 2007; 14: 417–423.
115
PARTICULARITIES OF GAIT REHABILITATION IN ADULT

HEMIPLEGIC PATIENTS
Lucaci P.1, Neculăeş M.1
¹ “Alexandru Ioan Cuza” University, Iaşi, Romania, Faculty of Physical Education and Sport
E-mail: lucacipaul91@yahoo.com
ABSTRACT
This study aims at underscoring the importance of gait rehabilitation process in adult hemiplegic patients and
the necessity of individualizing the treatment by the type of stroke, by its location and gravity. The study was conducted
on a sample of thirty-one patients diagnosed with hemiplegia, who benefitted from significant outcomes concerning gait
rehabilitation, after a particularized application of rehabilitation programs. Long-term rehabilitation programs and the
patient’s interest for regaining independence represent the motivational engine and the main pillar for attaining the
proposed and expected outcomes. Thanks to these programs, the patients managed to walk on their own; as for
locomotion under difficult circumstances, subjects have benefitted from increased degree of movement autonomy.
KEYWORDS: locomotion re-education, kinesiotherapy, movement autonomy, parameters.
INTRODUCTION
Rehabilitation assistance has always focused on the sequelae of neurological diseases; among them,
hemiplegia came first, in terms of both frequency and the great results achievable through functional re-
education. [4]
Clinical studies, anatomopathological data, and the development of modern neuroimagistic technique
allow the pinpointing of hemiplegia physiopathology, thus providing the premises for understanding the
normal and pathological biological process, in order to offer more efficient therapies. Gait implies a
coordination action that requires a corresponding integration of the sensory and motor functions. [1]
In order to walk, the hemiplegic uses to the maximum the remaining muscular functions, which
entails an alteration of step structure. The alteration of the stance and the swing phase is due to the following
phenomena: positive support response, negative support response, and crossed extensor reflex. [3]
During gait, the plegic lower limb remains rigid and it describes a circular motion, because it is
projected forward through the pelvic swing. The kinesiotherapist must teach the patient how to walk, first
using parallel bars, then a cane, and eventually without any support. Kinesiotherapy also plays the crucial
role of providing stability to gait, by equalizing as much as possible the frontal symmetrical motor skills and
by establishing their accurate sequence in sagittal plane, all of them in optimal relation with the floor. [5]
The coordination of a movement, wrote Bernstein, represents the process of controlling the multiple
possibilities of movement, characteristic to all organisms in motion; more precisely, the conversion of these
movements into a determinate structure. The multiple movement possibilities can be reduced by connecting
muscles to joints, so that they can act together as a whole or as a synergy; the goal is to simplify movement
coordination. Such a connexion is greatly illustrated in the co-operation between the muscle force of the hip,
the knee, and the ankle, to produce a support force that provides complete safety to the leg. [2]
Gait involves a basic locomotion model adapted to the demands of the environment and to the
obstacles that it may entail: border stones, stairs, etc. Among the ways that a hemiplegic may use for coping
with the variable conditions of the environment and for improving his gait performance, I mention the
following: walking in a crowded hallway, crossing the street fast enough to ensure safety, going up and down
the stairs, walking through automatic doors, walking on top of or under obstacles, climbing platforms,
walking in various light conditions. The patient must practice this type of exercises to identify the potential
dangers and to build his own strategies for solving more difficult situations. The ability to walk fast or to
overcome obstacles represents a very important factor for the security of the hemiplegic.
Gait is an important factor for reinserting the hemiplegic in the society; such reinsertion is far from
easy and it cannot be accomplished directly; it requires a family stage, in its turn conditioned by the patient’s
state. It may be attained if he is autonomous enough, if his mental state does not make him prone to a
catastrophe when left alone, if the family has a free caregiver to take him over, to help him, and to improve
the rehabilitation level achieved up to that moment.
METHODS
The study was conducted on a sample of thirty-one adult hemiplegic patients, who were advised to
benefit from kinesiotherapy, accompanied by continuous training of locomotion.
116
Through the Tinetti mobility test, we analyzed several components of gait: gait initiation, step length,
step continuity, walking itinerary deviation, torso movement, and distance between heels while walking.
For gait assessment, we tested the step pace, the step length, and the distance covered within two
minutes. Step pace and distance were tested with the help of the Omron Walking Style Pro pedometer, which
calculates mean velocity, distance, and number of steps per time unit. In order to calculate step length, the
subjects stepped on talc powder in order to have their plantar print on the floor. After asking them to do ten
steps, we measured the distance covered and then we divided it by ten, thus determining a mean step length
for each patient.
We began the gait re-education exercises between parallel bars. Therefore, first the patients had to
walk forward with support on the bars, to walk by stepping on obstacles, and to walk on the sides. In order to
re-educate motion autonomy, we determined various paths with the patients, such as walking through pegs,
walking by stepping on thresholds, walking on the sides, going up and down the stairs. Furthermore, in order
to improve the spatio-temporal variables (step pace, step length, and distance covered per time unit), the
patients walked on the treadmill.
Within rehabilitation programs, we insisted on maintaining muscle elasticity, as well as on the
muscles of triceps surae, and on the Achilles tendon.
RESULTS
We analyzed the results in SPSS, which provided us information regarding this study, by comparing
the initial data on the sample of patients with the final results. We were interested in the step pace, the simple
step length, the distance covered within two minutes, and the “Get up and walk” test.
Table 1 – analysis of initial and final results of the “get up and walk” test, step pace, simple
step length, distance covered within 2 minutes, by arithmetic mean.
Following this analysis, by comparing the initial and the final stage, we highlight a positive
evolution of arithmetic mean of the four parameters of reference (“get up and walk” test, step pace per
minute, simple step length, distance covered within 2 minutes). Furthermore, concerning standard deviation,
it is worth highlighting higher variation of results obtained in step pace per minute. Concerning the other
areas of evaluation, standard deviations have close values.
Table 2 – differences between initial evaluation and final evaluation concerning the parameters
of the “get up and walk” test”, step pace, simple step length (cm), and distance covered within 2
minutes (m).
117
The statistical analysis allowed us to pinpoint significant differences between the initial and final
evaluation of the “get up and walk” test (mean: 0.77); between the initial testing of step pace per minute and
the final testing (mean: -13.29); between the initial testing of simple step length (cm) and the final testing
(mean: -6.41); between the initial evaluation of distance covered within 2 minutes (m) and between the final
evaluation (mean: -8.80). This attests the efficiency and importance of kinetic activities in the rehabilitation
of patients who suffered a stroke. The t test for independent samples in the Table above for p=0 argues this
hypothesis statistically.
Table 3 – correlation between the variables of initial and final evaluation of the score for the “get up
and walk” test”.
By analyzing the correlation between the initial evaluation variables of the “get up and walk” test
score and the final evaluation of the “get up and walk” test score, we obtained the correlation coefficient
r=0.79, a significance level p=0.0, and the number of subjects N=31. The significance level obtained shows a
strong connection between the variables used, because it exceeds 0.50 (r=0.79).
Graph 1 – correlation between the variables of initial and final evaluation of the score for of
the “get up and walk” test”.
The correlation graph is an ascending cloud of points (from lower-left to upper-right) because the
relation is positive or directly proportional.
118
Table 4 – correlation between the variables of initial and final evaluation for step pace.
By analyzing the correlation between the variables of initial testing evaluation for step pace/minute
and the final testing for step pace/minute, we obtained the correlation coefficient r=0.90, a significance level
p=0.0, and the number of subjects N=31. The significance level obtained shows a strong connection between
the variables used, because it exceeds 0.50 (r=0.90).
Graph 2 – correlation between the variables of initial and final evaluation for step pace.
Table5 – correlation between the variables of initial and final evaluation for simple step length (cm).
By analyzing the correlation between the variables of initial testing for simple step length (cm) and
the final testing a simple step length (cm), we underscore the correlation coefficient r=0.93, a significance
level p=0.0, and the number of subjects N=31. The significance level obtained shows a strong connection
between the variables used, because it exceeds 0.50 (r=0.93).
119
Graph 3 – correlation between the variables of initial and final evaluation for simple step
length (cm).
Table 6 – correlation between the variables of initial and final evaluation of the distance covered
within 2 minutes (m).
By analyzing the correlation between the variables of the initial evaluation of the distance covered
within 2 minutes (m) and the final evaluation of the distance covered within 2 minutes (m), we highlight the
correlation coefficient r=0.85, a significance level p=0.0, and the number of subjects N=31. The significance
level obtained shows a strong connection between the variables used, because it exceeds 0.50 (r=0.85).
Graph 4 – correlation between the variables of initial and final evaluation for the distance
covered within 2 minutes (m).
120
As illustrated in the Graphs below (5, 6, 7, 8), the results obtained within our research demonstrate
and validate the theory of the improvement of assessed parameters, from the initial to the final evaluation. It
is apparent that all parameters, without any exception, recorded progress.
CONCLUSIONS
Gait rehabilitation in adult hemiplegic patients represents a necessity because the family and socio-
professional reintegration depends upon their degree of independence. Hemiplegia involves a complex
clinical picture, while the rehabilitation possibilities and limits are closely connected to the gravity of the
lesion, the patient’s age, his biological capacity, the moment of treatment debut, as well as certain objective
factors. In this sense, we mention the patient’s co-operation and his participation and scrupulosity in the
application of therapeutic programs. A very important aspect is represented by kinesiotherapy at home, and
mostly by the optimization of gait training under various and difficult environmental circumstances, which
will help patients acquire more stability and safety during movement.
Within this study, through the initial and final evaluation, we have noticed an improvement of the
remaining functions of subjects. Through kinesiotherapy programs and daily walking, they improved their
gait parameters significantly.
121
The final conclusion of this study highlights that the application of a therapeutic plan adapted to the
particularities of adult hemiplegic patients and walking in different conditions lead to a more effective
rehabilitation of locomotion.
REFERENCES
[1] Geraint Fuller, Neurological Examination Made Easy, Callisto, third edition.
[2] Janet H. Carr, Stroke rehabilitation, Butterworth Heinemann, 2004.
[3] Mariana Cordun, Medical Kinesiology, Axa Publisher, 1999.
[4] Sbenghe Tudor, Prophylactic, Therapeutic and Rehabilitation Physical Therapy, Medical Publisher,
Bucharest, 1987.
[5] Tiberiu Vlad, Liviu Pendefunda, Recovery of hemiplegic adult patient, International Contact
Publisher, Iaşi, 1992.
PARTICULARITĂŢI ALE RECUPERĂRII MERSULUI LA BOLNAVUL

HEMIPLEGIC ADULT
Lucaci P. ¹, Neculăeş M.¹
¹Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
E-mail: lucacipaul91@yahoo.com
REZUMAT
Studiul efectuat îşi propune să evidenţieze importanţa procesului recuperator al mersului la bolnavul
hemiplegic adult şi necesitatea individualizării tratamentului în funcţie de tipul de accident vascular cerebral, în funcţie
de localizarea şi gravitatea acestuia. Studiul a fost realizat pe un lot de treizeci şi unu de pacienţi cu diagnosticul de
hemiplegie, care au beneficiat de rezultate semnificative în ceea ce priveşte recuperarea mersului, în urma aplicării
particularizate a programelor de reabilitare. Efectuarea îndelungată a programelor de recuperare şi interesul pacientului
pentru recâştigarea independenţei, reprezintă motorul motivaţional şi pilonul principal în obţinerea rezultatelor propuse
şi aşteptate. Datorită programelor efectuate, pacienţii au reuşit să efectueze mersul independent, iar prin realizarea
locomoţiei în condiţii îngreuiate subiecţii au beneficiat de un grad crescut al autonomiei de deplasare.
CUVINTE CHEIE: reeducare a locomoţiei, kinetoterapie, autonomie de deplasare, parametri.
INTRODUCERE
Asistența de recuperare a acordat dintotdeauna principala atenție sechelelor bolilor neurologice, iar
în cadrul acestora hemiplegia s-a plasat pe primul loc, atât datorită frecvenței, cât și a rezultatelor deosebit
de bune ce se pot obține prin reeducarea funcțională.[4]
Studiile clinice, datele anatomopatologice împreună cu dezvoltarea tehnicii neuroimagistice moderne
permit evidențierea fiziopatologiei hemiplegiei, oferind premisele înțelegerii procesului biologic normal și
patologic în scopul acordării unei terapii cât mai eficiente.
Mersul presupune o acţiune coordonată care necesită integrarea corespunzătoare a funcţiilor
senzitivă şi motorie.[1]
Pentru a putea efectua mersul hemiplegicul folosește la maximum forțele musculare restante, ceea ce
atrage după sine modificarea structurii pasului. Afectarea fazei de sprijin și fazei de balans se datorează
următoarelor fenomene: reacția pozitivă de suport, reacția negativă de suport, reflexul de extensie
încrucișat. [3]
În efectuarea mersului, membrul inferior plegic se menţine rigid şi descrie o mişcare de circumducţie
fiind proiectat spre înainte prin balansul bazinului. Kinetoterapeutul trebuie să înveţe pacientul să efectueze
mersul, mai întâi între barele paralele, apoi cu ajutorul bastonului şi în final independent. Tot kinetoterapiei îi
revine şi rolul principal de a imprima mersului stabilitate, printr-o cât mai apropiată egalizare a deprinderilor
motrice simetrice din plan frontal şi o cât mai bună succesiune a acestora în plan sagital, totul în raporturi
optime faţă de poligonul de susţinere.[5]
Coordonarea unei mişcări, scria Bernstein, “reprezintă procesul de control a multiplelor posibilităţi
de mişcare, caracteristice oricărui organism în mişcare, mai precis, conversiunea acestor mişcări într-un
sistem disciplinat”. Multiplele posibilităţi de mişcare pot fi reduse prin conexiunea muşchilor cu articulaţiile
aşa încât ele să acţioneze împreună ca un tot unitar sau ca o sinergie, scopul final fiind simplificarea
122
coordonării mişcării. O astfel de conexiune este ilustrată în mod relevant în cooperarea dintre forţa musculară
de la şold, genunchi şi gleznă pentru a produce o forţă de sprijin care să menţină în siguranţă deplină
piciorul.[2]
Mersul implică un model de bază al locomoției care este adaptat la cerințele mediului înconjurător și
la obstacolele pe care acesta le poate prezenta: borduri, trepte etc. Ca și modalități pentru hemiplegic de a
face față condițiilor variabile ale mediului și pentru a-și îmbunătăți performața mersului, el poate executa:
mersul pe un hol aglomerat, mersul cu o viteză care să permită traversarea străzii în condiții de siguranță,
urcatul și coborâtul scărilor, mersul prin ușile automate, mersul pe dedesuptul sau pe deasupra obstacolelor,
urcatul pe rampe, peste borduri, mersul în condiții variabile de lumină. Pacientul trebuie să practice aceste
tipuri de exerciții pentru a identifica potențialele pericole și pentru a-și construi propriile strategii de
rezolvare a unor situații mai dificile. Abilitatea de a merge repede sau de a depăși obstacolele reprezintă un
factor foarte important pentru securitatea hemiplegicului.
Mersul este un factor important pentru reîntoarcerea hemiplegicului în societate, care nu este deloc
facilă și nu se realizează direct, necesitând o etapă de familie, la rândul ei condiționată de starea bolnavului:
dacă este suficient de autonom, dacă starea sa psihică este corespunzătoare, pentru a nu risca o catastrofă
dacă este lăsat singur, dacă la nivelul familiei există un aparținător liber care să îl preia, să îl ajute și să îi
desăvârșească nivelul de recuperare realizat până la acel moment.
METODE
Studiul s-a realizat pe un lot de treizeci şi unu de pacienţi hemiplegici adulţi, care aveau indicaţia de
efectuare a kinetoterapiei, cu antrenarea continuă a locomoţiei.
Prin intermediul testului de mers Tinetti, am făcut analiza câtorva componente ale mersului: inițierea
mersului, lungimea pasului, continuitatea pasului, devierea traseului mersului, mișcarea trunchiului, distanța
dintre călcâie în mers.
Pentru evaluarea mersului am realizat testarea cadenţei paşilor, lungimea pasului şi distanţa parcursă
în intervalul de două minute. Cadenţa paşilor şi distanţa au fost testate cu ajutorul pedometrului Omron
Walking Style Pro, care calculează viteza medie de deplasare, distanţa şi numărul de paşi pe unitatea de timp.
Pentru calcularea lungimii pasului, subiecţii au călcat pe pudra de talc pentru a li se putea imprima pe sol
amprenta plantară. După ce aceştia au efectuat un număr de zece paşi, am măsurat distanţa parcursă, apoi am
împărţit la zece şi astfel am stabilit o lungime medie a pasului pentru fiecare pacient.
Am început exerciţiile de reeducare a mersului între barele paralele. Astfel pacienţii au efectuat mai
întâi mersul înainte cu sprijin pe bare, mersul păşind peste obstacole, mersul în lateral. Pentru reeducarea
autonomiei de depasare, am realizat cu pacienţii diferite trasee de mers cum ar fi mersul printre jaloane,
mersul cu păşirea peste praguri, mersul în lateral, urcatul şi coborâtul scărilor. De asemenea pentru
îmbunătăţirea variabilelor spaţio-temporale (cadenţa paşilor, lungimea pasului, distanţa parcursă în intervalul
de timp, pacienţii au realizat mersul pe covorul rulant.
În cadrul programelor de recuperare s-a insistat şi pe menţinerea elasticităţii musculare, un accent
deosebit fiind pus pe musculatura tricepsului sural şi pe tendonul achilian.
REZULTATE
Analiza rezultatelor s-a efectuat cu ajutorul programului SPSS care ne-a oferit informaţii cu privire
la studiul realizat prin compararea datelor iniţiale obţinute pe lotul de pacienţi cu rezultatele finale, indicii
vizaţi fiind: cadenţa paşilor, lungimea pasului simplu, distanţa parcursă de subiecţi în intervalul de două
minute, testul “Ridică-te şi mergi”.
Tabel 1 - analiza rezultatelor iniţiale şi finale ale testului “ridică-te şi mergi”, cadenţa paşilor,
lungimea pasului simplu, distanţa parcursă în intervalul de 2 minute, prin efectuarea mediei
aritmetice.
123
În urma analizei efectuate, comparând etapa inițială cu etapa finală, se observă în primă instanță o
evoluție pozitivă a mediei aritmetice a celor patru parametri de referință (test "ridică-te și mergi", cadență
pași pe minut, lungime pas simplu (cm), distanța parcursă în intervalul de 2 minute). De asemenea, privind
deviația standard se observă o variație mai mare a rezultatelor înregistrate cu privire la cadența pașilor pe
minut. Referitor la celelalte zone de evaluare, deviațiile standard sunt apropiate ca și valoare.
Tabel nr.2 – diferenţele rezultate de la evaluarea iniţială la evaluarea finală a parametrilor

testului “ridică-te şi mergi”, cadenţa paşilor, lungimea pasului simplu (cm) şi distanţa parcursă în
intervalul de 2 minute (m).
Analiza statistică realizată a permis identificarea unor diferențe semnificative între evaluarea inițială
și cea finală a testului "ridică-te şi mergi" (mean: 0,77); între testarea inițială a cadenţei pașilor pe minut și
testarea finală (mean: -13,29); între testarea inițială a lungimii pasului simplu (cm) și testarea finală (mean: -
6,41); între evaluarea inițială a distanței parcurse în intervalul de 2 minute (m) și între evaluarea finală
(mean: -8,80) fapt ce demonstrează eficiența și importanța activităților kinetice în recuperarea bolnavilor ce
au suferit un accident vascular cerebral. Testul t pentru eșantioanele independente din tabelul de mai sus
pentru p=0 argumentează statistic această ipoteză.
Tabel nr.3 – corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a scorului testului “ridică-te şi
mergi”.
Analizând corelația dintre variabilele evaluarii iniţiale a scorului la testul "ridică-te şi mergi" și
evaluarea finală a scorului la testul "ridică-te şi mergi" observăm coeficientul de corelație r=0,79, pragul de
semnificație p=0,0 și numărul de subiecți N=31. Pragul de semnificație obținut arată o legătură puternică
între variabilele folosite, fiind peste 0,50 (r=0,79).
124
Grafic nr.1 – corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a scorului testului “ridică-te
şi mergi”.
Graficul corelaţiei este un nor de puncte crescător (de la stânga-jos la dreapta-sus) deoarece relaţia
este pozitivă sau direct proporţională.
Tabel nr.4 - corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a cadenţei paşilor.
Analizând corelația dintre variabilele evaluării testării iniţiale a cadenţei paşilor/minut și testarea
finală a cadenţei paşilor/minut observăm coeficientul de corelație r=0,90, pragul de semnificație p=0,0 și
numărul de subiecți N=31. Pragul de semnificație obținut arată o legătură puternică între variabilele folosite,
fiind peste 0,50 (r=0,90).
Grafic nr.2 - corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a cadenţei paşilor.
Graficul corelaţiei este un nor de puncte crescător (de la stânga-jos spre dreapta-sus) deoarece relaţia
125
Tabel nr.5 - corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a lungimii pasului simplu (cm).
Analizând corelația dintre variabilele testării iniţiale a lungimii pasului simplu (cm) și testarea finală
a lungimii pasului simplu (cm) observăm coeficientul de corelație r=0,93, pragul de semnificație p=0,0 și
numărul de subiecți N=31. Pragul de semnificație obținut arată o legătură puternică între variabilele folosite,
fiind peste 0,50 (r=0,93).
Grafic nr.3 - corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a lungimii pasului simplu
(cm).
Tabel nr.6 - corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a distanţei parcurse în intervalul de 2
minute (m).
Analizând corelația dintre variabilele evaluării iniţiale a distanţei parcurse în intervalul de 2 minute
(m) și evaluarea finală a distanţei parcurse în intervalul de 2 minute (m) observăm coeficientul de corelație
126
r=0,85, pragul de semnificație p=0,0 și numărul de subiecți N=31. Pragul de semnificație obținut arată o
legătură puternică între variabilele folosite, fiind peste 0,50 (r=0,85).
Grafic nr.4 - corelaţia dintre variabilele evaluării iniţiale şi finale a distanţei parcurse în
intervalul de 2 minute (m).
Așa cum este vizibil în graficele de mai jos (5, 6, 7, 8), rezultatele obținute în cadrul cercetării
demonstrează și validează teoria îmbunătățirii parametrilor zonelor de evaluare de la evaluarea inițială la
evaluarea finală. După cum se poate vedea nu există cazuri unde să nu se fi înregistrat progrese ale
parametrilor testați.
Grafic nr. 5 Grafic nr. 6
Grafic nr. 7 Grafic nr. 8
127
CONCLUZII
Recuperarea mersului la bolnavul hemiplegic adult reprezintă o necesitate deoarece reintegrarea
familială și socio-profesională depinde de gradul de independență al acestora. Hemiplegia conturează un
tablou clinic complex, iar posibilitățile și limitele de recuperare sunt strâns legate de gravitatea leziunii,
vârsta pacientului, capacitatea biologică a bolnavului, momentul instituirii tratamentului, precum şi de unii
factori subiectivi: cooperarea pacientului, participarea şi conștiinciozitatea în efectuarea programelor
terapeutice. Un aspect foarte important îl reprezintă continuarea kinetoterapiei la domiciliu și mai ales
optimizarea antrenamentului mersului în condiții de mediu diversificate și îngreuiate, care îi va ajuta pe
aceştia să capete o mai bună stabilitate şi siguranţă în timpul deplasării.
În cadrul acestui studiu am constatat, prin intermediul evaluării iniţiale şi finale o îmbunătăţire a
restantului funcţional al subiecţilor care prin efectuarea programelor de kinetoterapie şi prin realizarea
mersului zilnic şi-au îmbunătăţit în mod evident parametrii mersului.
Concluzia finală a acestui studiu evidenţiază faptul că aplicarea unui plan terapeutic adaptat la
particularităţile pacientului hemiplegic adult şi efectuarea mersului în condiţii variate, conduc la o recuperare
mai eficientă a locomoţiei.
BIBLIOGRAFIE
[1] Graint Fuller, Examinarea clinică neurologică, ed. Medicală Callisto, ediţia a treia
[2] Janet H. Carr, Stroke rehabilitation, ed.Butterworth Heinemann, 2004
[3] Mariana Cordun, Kinetologie medicală, ed. Axa, 1999
[4] Sbenghe Tudor, Kinetoterapie profilactică, terapeutică și de recuperare, Ed. Medicală, București, 1987
[5] Tiberiu Vlad, Liviu Pendefunda, Recuperarea bolnavului hemiplegic adult, ed. Contact Internațional,
Iași, 1992
128
STUDY REGARDING THE INFLUENCE OF PHYSICAL THERAPY IN THE

DEVELOPMENT OF THE PREMATURE BABY IN IASI - CASE STUDY
Hodorcă R. M1, Marcu V.2, Necula D. 3, Albu A.4
1
Alexandru Ioan Cuza University of Iasi,3 Toma Cozma Street
2,3
National University of Physical Education and Sport, 140 Constantin Noica Street, Bucharest;
4
University of Medicine and Pharmacy ”Gr. T. Popa”, Iassy
E-mail:raluca.hodorca@yahoo.com
ABSTRACT
Objectives: Assessment of the influence of the physical therapy treatment in premature children. Material and
methods: The study included 10 preemies born in the city of Iasi, 6 boys and 4 girls who have participated in at least six
months of rehabilitation treatment. The method used is a correlative method called "physical development diagnostic "
to estimate the relationship between height and weight of a preemie from the age of 1 month. Results and Discussion:
Media of the batch comprising boys in the study in terms of height and weight was 2345g and 44.2 cm and they are
diagnosed as disharmonic with + weight. Average of the girls lot represented with weight at 2528g and height 45.5 cm
resulting harmonic diagnosis with small indices. Average weight of the boys batch was 6988g, while the girls was
8187g. Average height of boys was 59.71 cm and 60.47cm of the girls. Thus the results of the tests from the age of 6
months for both girls and boys have diagnosed the as disharmonic with extra weight.
Conclusions: The results of the tests confirmed that infants have a delayed physical development in terms of weight and
height even after 6 months of recovery sessions.
KEYWORDS: harmonic physical development, preemie, Iași, physical therapy;
INTRODUCTION
Most children born at term (9 months) weighing about 3500 grams for boys and 3300 grrams for
girls and a length of about 50 cm. These children are called eutrophic. [1]
Prematurity is a living newborn whose birth weight is equal to or less than 2500 grams, regardless of
the duration of gestation. Premature births are premature or term newborns, but weighing less than 2500
grams (prenatal dystrophy). [2]
Approximately 13-14% of babies are premature. [3]
The causes of prematurity are numerous: physical problems of the mother (uterine malformation,
bacterial or viral infections, repeated pregnancies, opening the cervix, bleeding, multiple pregnancy, excess
amniotic fluid) or lifestyle (physical overexertion, stress, fatigue, hard work , household duties
difficult, etc.) [4]
Evaluation of body weight relative to height of children included in the study to establish a diagnosis
of physical development indices reference, following national standards.
MATERIAL AND METHOD

Diagnosis of physical development is a method to estimate the correlative relationship between the
height and weight of an infant. [5]
Prematures were measured and weighed, individual values were compared with the references of the
national standards (differentiated by sex, age and area of origin). Weight and height values were assigned a
very low level (average -3σ - -2σ average), small (average -2σ - -σ average), medium (average -σ - media +
σ), high (average + σ - mean + 2σ) and very high (mean + 2σ - average + 3σ).[6]
The diagnosis was established to estimate the physical development of the correlation existing
between the height of the child and the weight thereof. Harmonic development indicators can be very small,
small, medium, large and extra large or plus or minus disharmonic weight to height.
RESULTS AND DISCUSSION

Were initially studied anthropometric indicators of prematurity in the study group, the weight and
height. Children have evolved in the development of a constant weight (Fig 1) and in which the size is an
increase in height but very low (Figure 2).
129
Table 1 Average batch weight and size within 6 months of the first test
Weight Weight Height Height
Name and surname Sex
1 month 6 months 1 month 6 months
A. V. Male 2540 6630 46 63.2
M. R. I. Male 2430 7100 43.7 58.6
E. B. Male 2100 6000 43.7 57.2
H. I. Female 2950 7550 48 63.5
A. A. Female 1980 7600 41.6 56.5
A. V. Male 2100 8100 43.8 60.2
N. D. Female 2580 9800 46.1 63.7
P. A. Female 2600 7800 46.3 61.8
C. A. Male 1690 6200 38 47
P. R. Male 3210 7900 50 65.5
Average 2418 7468 44.72 59.72
Figure 1 Graphical representation of the values represented by the weight within 6 months of the first
test
80
60
40 Height1 month
Height 6 months
20
0
A. V. M. R. I. E. B. H. I. A. A. A. V. N. D. P. A. C. A. P. R.
Figure 2 Graphical representation of the values represented by the height within 6 months of the first
test
Average weight of a batch consisting of boys from testing six months was 6988g, while the girl was
8187g. Average height of boys was 59.71 and 60.47 of the girls. (Table 2, 3).
These values assesses the boys, considering the backgrounds (urban Iasi), at 1 month following
diagnosis of physical development: pathological (+ weight). In respect of the boys, after this diagnosis are
recommended recovery sessions tailored to their situation. In testing performed at 6 months of age children
found that they fall into the same diagnosis and are recommended to continue physical therapy sessions with
small changes in the protocol.
130
Table 2 Boys averages for weight and size within 6 months of the first test
Name and surname
A. V. 2540 6630 46 63.2
M. R. I. 2430 7100 43.7 58.6
E. B. 2100 6000 43.7 57.2
A. V. 2100 8100 43.8 60.2
C. A. 1690 6200 38 47
P. R. 3210 7900 50 65.5
Average 2345 6988.33 44.2 58.6167
The girls were surveyed when tested 1 month values that fall after diagnosis of physical
development, the development with a low harmonic values. After testing performed at 6 months of age was
revealed that they fall within the sigmatic ranges as having a diagnosis of physical disharmony with +
weight. These girls are advised that physical therapy sessions to be continued in the same manner, adding
dynamic exercises and games. (Table 3)
Table 3 Girls averages for weight and size within 6 months of the first test
Name and surname
H. I. 2950 7550 48 63.5
A. A. 1980 7600 41.6 56.5
N. D. 2580 9800 46.1 63.7
P. A. 2600 7800 46.3 61.8
Average 2527.5 8187.5 45.5 61.375
To make a difference between the average achievement of the group that included all children that
included only boys group and the group that included only girls can face value and thus conclude that: mean
girls in all 4 tests was higher than that of boys. (Table 4, Fig 3)
Table 4 Averages for weight and height between batches within 6 months of the first test
Batch average 2418 7468 44.72 59.72
Boys average 2345 6988.33 44.2 58.6167
Girls average 2527.5 8187.5 45.5 61.375
10000
8000
6000
4000 Weight 1
2000 month
0 Weight 6
months
Figure 3 Graphical representation of comparison between batch and batch environments common
within 6 months of the first test
131
CONCLUSIONS
The results of the tests confirmed that infants have a delayed physical development in terms of
weight and height Even after 6 months of recovery sessions. Further THEY recommended physiotherapy
sessions for a harmonious physical development.
REFERENCES
[1] Şchiopu U., Verza E., (1995), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, Editura didactică şi Pedagogică,
Bucureşti: 68.
[2] Arcan, P., Ciumăgeanu, D (1980) Copilul deficient mintal, Editura Facla, Timișoara: 253
[3] Mironţov-Ţuculescu, Predescu V., Oancea C. (sub red.), (1986), Sănătatea mintală în lumea
contemporană, Editura Medicală, Bucureşti: 37-38p.
[4] Larousse (2011) Sarcina, naşterea şi îngrijirea copilului, Editura Rao, Bucureşti: 59-60;
[5] Cordeanu A., Bucaleţ C., Stanescu C., Dumitrache C., Nicolescu R. 2008. Dinamica dezvoltării fizice a
copiilor şi adolescenţilor din Romania în ultimii 50 de ani, Revista de Igienă şi Sănătate Publică ,
vol.58 nr.2.
STUDIU PRIVIND INFLUENȚA KINETOTERAPIEI ASUPRA

DEZVOLTĂRII FIZICE A PREMATURULUI DIN JUDEȚUL IAȘI - STUDIU
DE CAZ
Hodorcă R. M1, Marcu V.2, Necula D. 3, Albu A.4
1
Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Strada Toma Cozma, nr.3, Iași
2,3
Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, Strada Constantin Noica Nr.140, București
4
Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa Iași
E-mail:raluca.hodorca@yahoo.com
REZUMAT
Aprecierea influenței tratamentului kinetoterapeutic asupra dezvoltării fizice a copiilor născuți prematur.
Material și metodă: Studiul a inclus 10 copii născuți prematur născuți în mediul urban, Iași, 6 băieți și 4 fete, care au
participat la cel puțin 6 luni de tratament de recuperare. Metoda utilizată este o metodă corelativa numită ”diagnostic de
dezvoltare fizică” ce permite aprecierea relației existente între talie și greutatea corporală a unui copil începând cu
vârsta de 1 lună. Rezultate și discuții: Media lotului cuprinzând baieții din studiu în ceea ce privește greutatea a fost
2345g și înălțimea de 44,2 ceea ce îi diagnostichează ca fiind dizarmonici cu + ponderal. Media lotului alcătuit din fete
reprezentată de greutate a fost 2528g și înălțimea de 45,5 cm din care rezultă un diagnostic armonic cu indici mici.
Media greutății lotului format din băieți la testarea de 6 luni a fost de 6988g, în timp ce a fetelor a fost de 8187g.
Media înălțimii băieților a fost de 59,71 iar a fetelor de 60,47. Astfel rezultatele la testările de la vârsta de 6 luni au fost
atât pentru fete cât și pentru băieți i-au diagnosticat ca fiind dizarmonici cu plus de greutate. Concluzii: Rezultatele
obținute în urma testărilor confirmă faptul ca prematurii au o dezvoltare fizică întârziată din punct de vedere al greutății
și înălțimii chiar și după 6 luni de ședinte de recuperare.
CUVINTE CHEIE: dezvoltare fizică armonioasă, prematur, Iași, kinetoterapie
INTRODUCERE
Majoritatea copiilor născuţi la termen (9 luni) au greutatea în jur de 3500 gr. băieţii şi 3300 gr.
fetiţele şi lungimea de aproximativ 50 cm. Aceşti copii se numesc eutrofici.[1]
Prematurul este un nou-născut viu a cărui greutate la naştere este egală sau mai mică de 2500 grame,
indiferent de durata gestaţiei. Prematurii pot fi nou-născuţi înainte de termen sau nou-născuţi la termen, dar
cu o greutate mai mică de 2500 grame (distrofie prenatală).[2]
Aproximativ 13-14% dintre nou-născuţi sunt prematuri.[3]
Cauzele naşterilor premature sunt numeroase: problemele fizice ale mamei (malformaţia uterului,
infecţiile bacteriene sau virale, sarcini repetate, deschiderea colului uterin, hemoragii, sarcină multiplă, exces
de lichid amniotic) sau modul de viaţă (surmenaj fizic, stres, oboseală, muncă grea, obligaţii casnice dificile,
etc.) [4]
132
Evaluarea greutății corporale în raport cu înălțimea copiilor incluși în studiu în vederea stabilirii unui
diagnostic de dezvoltare fizică urmărind indici de referință, din standardele naționale.
Diagnosticul de dezvoltare fizică este o metodă corelativă ce permite aprecierea relației existente
între înălțimea și greutatea corporală a unui copil.[5]
Prematurii au fost măsuraţi şi cântăriţi, valorile individuale fiind comparate cu cele de referinţă din
standardele naţionale (diferenţiate pe sex, vârstă şi mediu de provenienţă). Pentru greutate şi înălţime valorile
au fost încadrate la un nivel foarte mic (media -3σ – media -2σ), mic(media -2σ - media –σ), mediu(media -
σ - media +σ), mare (media +σ - media +2σ) şi foarte mare(media +2σ - media +3σ) [6]
De asemenea a fost stabilit diagnosticul de dezvoltare fizică ce permite aprecierea corelaţiei ce
există între înălţimea unui copil şi greutatea corporală a acestuia. Dezvoltarea poate fi armonică cu indicatori
foarte mici, mici, medii, mari şi foarte mari sau dizarmonică cu plus sau minus de greutate faţă de înălţime.
Iniţial au fost studiaţi indicatorii antropometrici ai prematurilor din lotul de studiu, adică nivelul
greutăţii corporale şi a înălţimii (Tabel 1). Copiii au o evoluție în ceea ce privește evoluția greutății constantă
(Fig 1) iar în ceea ce privește talia se observă o creștere în înălțime dar foarte redusă (Fig 2).
Tabel 1 Mediile lotului pentru greutate și talie în intervalul de 6 luni de la prima testare
Greutate Greutate Talie Talie
Nume și prenume Sex
1 lună 6 luni 1 lună 6 luni
A. V. masculin 2540 6630 46 63.2
M. R. I. masculin 2430 7100 43.7 58.6
E. B. masculin 2100 6000 43.7 57.2
H. I. feminin 2950 7550 48 63.5
A. A. feminin 1980 7600 41.6 56.5
A. V. masculin 2100 8100 43.8 60.2
N. D. feminin 2580 9800 46.1 63.7
P. A. feminin 2600 7800 46.3 61.8
C. A. masculin 1690 6200 38 47
P. R. masculin 3210 7900 50 65.5
Media 2418 7468 44.72 59.72
Figura 1 Reprezentarea grafică a valorilor reprezentate de greutate în intervalul de 6 luni de la prima

testare
133
Figura 2 Reprezentarea grafică a valorilor reprezentate de talie în intervalul de 6 luni de la prima

testare
Media greutății lotului format din băieți la testarea de 6 luni a fost de 6988g, în timp ce a fetelor a
fost de 8187g. Media înălțimii băieților a fost de 59,71 iar a fetelor de 60,47. (Tabel 2, 3).
Aceste valori îi situează pe băieți, având în vedere și mediul din care provin (urban Iași), la vârsta de
1 lună cu diagnosticul de dezvoltare fizică următor: patologic (+greutate). În ceea ce îi privește pe băieți, în
urma acestul diagnostic se recomandă ședințe de recuperare adaptate situației lor. La testarea efectuată la
vârsta de 6 luni a copiilor s-a constatat că ei se încadrează în același diagnostic și se recomandă continuarea
ședințelor de kinetoterapie cu mici schimbări în protocol. (Tabel 2)
Tabel 2 Mediile băieților pentru greutate și talie în intervalul de 6 luni de la prima testare
Nume și prenume
A. V. 2540 6630 46 63.2
M. R. I. 2430 7100 43.7 58.6
E. B. 2100 6000 43.7 57.2
A. V. 2100 8100 43.8 60.2
C. A. 1690 6200 38 47
P. R. 3210 7900 50 65.5
Media 2345 6988.33 44.2 58.6167
Fetele cuprinse în studiu au obținut la testarea de 1 lună valori care le încadrează din punct de vedere
al diagnosticului de dezvoltare fizică, ca având o dezvoltare armonică cu valori mici. În urma testării
efectuate la vârsta de 6 luni s-a evidențiat faptul că ele se încadrează în intervalele sigmatice ca având un
diagnostic de dezvoltare fizică disarmonic cu +greutate. Se recomandă ca ședințele de kinetoterapie să fie
continuate în aceeași manieră, adăugând exerciții și jocuri mai dinamice.(Tabel 3)
Tabel 3 Mediile fetelor pentru greutate și talie în intervalul de 6 luni de la prima testare
Nume și prenume
H. I. 2950 7550 48 63.5
A. A. 1980 7600 41.6 56.5
N. D. 2580 9800 46.1 63.7
P. A. 2600 7800 46.3 61.8
Media 2527.5 8187.5 45.5 61.375
134
Pentru a putea face o diferență între mediile realizare de lotul ce a cuprins toți copiii, lotul ce a
cuprins doar băieții și lotul ce a cuprins doar fetele se pot confrunta valorile și astfel ajungem la concluzia că:
media fetelor la toate cele 4 testări a fost mai mare decât cea a băieților. (Tabel 4, Fig 3)
Tabel 4 Mediile loturilor pentru greutate și talie în intervalul de 6 luni de la prima testare
Media lotului 2418 7468 44.72 59.72
Media băieților 2345 6988.33 44.2 58.6167
Media fetelor 2527.5 8187.5 45.5 61.375
10000 70
60
8000
50
6000 40 Talie 1
30 lună
4000 Greutate 1
lună 20 Talie 6
2000 luni
10
0 Greutate 6 0
Media Media Media luni Media Media Media
lotului băieților fetelor lotului băieților fetelor
Figura 3 Reprezentarea grafică a comparației dintre mediile loturilor și lotul comun în intervalul de 6
luni de la prima testare
CONCLUZII
Rezultatele obținute în urma testărilor confirmă faptul ca prematurii au o dezvoltare fizică întârziată
din punct de vedere al greutății și înălțimii chiar și după 6 luni de ședinte de recuperare. Se recomandă
continuarea ședințelor de kinetoterapie în vederea unei dezvoltări fizice armonioase.
BIBLIOGRAFIE
[1] Şchiopu U., Verza E., (1995), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, Editura didactică şi Pedagogică,
Bucureşti: 68.
[2] Arcan, P., Ciumăgeanu, D (1980) Copilul deficient mintal, Editura Facla, Timișoara: 253
[3] Mironţov-Ţuculescu, Predescu V., Oancea C. (sub red.), (1986), Sănătatea mintală în lumea
contemporană, Editura Medicală, Bucureşti: 37-38p.
[4] Larousse (2011) Sarcina, naşterea şi îngrijirea copilului, Editura Rao, Bucureşti: 59-60;
[5] Cordeanu A., Bucaleţ C., Stanescu C., Dumitrache C., Nicolescu R. 2008. Dinamica dezvoltării fizice a
copiilor şi adolescenţilor din Romania în ultimii 50 de ani, Revista de Igienă şi Sănătate Publică ,
vol.58 nr.2.
135
EFFECTIVENESS OF PHYSICAL THERAPY IN IMPROVING THE

QUALITY OF LIFE IN CHILDREN WITH CEREBRAL PALSY
Anghel M.1, Raţă G.2
1,2
"Vasile Alecsandri" University of Bacău, 157, Calea Mărăşeşti, 600115, Bacău, România
E-mail: anghelina74@yahoo.com
ABSTRACT
This paper aims to put in highlight that patients with cerebral palsy receiving physical therapy will benefit
from an increase in quality of life translated by increasing functional independence. The specific objectives of this study
were to assess the child, according to the following dimensions of quality of life: physical and functional well-being and
ability to perform normal tasks in their daily existence. To emphasize the need for the study hypotheses we left,
according to which if we use therapeutic exercise as a means to educate base / movement re-education, can provide
superior traction efficiency indices of function and using means and methods drawn from physical therapy translated
can increase quality of life by increasing functional independence. As research methods, we used the theoretical
documentation, observation method teaching, methods of exploration and evaluation, statistical and mathematical
method, graphical method. The results of the initial and final evaluations were positive upward in terms of quality of
life in these children. Findings indicate that specific physical therapy program, applied to children with cerebral palsy
contribute to improving quality of life.
KEYWORDS: physical therapy, quality of life, cerebral palsy
INTRODUCTION
According to international statistics, the incidence of cerebral palsy, also called cerebral palsy, is 2
per 1000 live births. In Romania, this represents approximately 500 children affected annually. Taking into
account the period of spastic lesions develop their entire clinical picture, until the age of 10 years, it is
estimated that there are about 5,000 children in Romania who suffer from physical disabilities caused by
cerebral motor infirmity.
Newacheck, P., 1992, estimated that more than 100,000 Americans under age 18 have some degree
of neurologic disability attributed to PC [1]. In France and England, Evans, P. [2], estimated that 25% of CP
patients have a significant motor deficit, being unable to walk alone, and 30% have mental retardation.
Research has its motivation in terms of socio-economic, because children with these disorders
remain with some functional impairment. Materials costs and expenses connected to medication, therapy
encumbers substrate recovery economically, so that people with functional impairment and the family, and
society as a whole.

Toward the research we propose the following hypotheses:
 if using therapeutic exercise as a means to educate base / reeducation of movement, it can provide
superior traction efficiency indices of function;
 using means and methods drawn from physical therapy can improve the quality of life translated by
increasing functional independence.
The research methods which have been used are the following: the professional literature study
method, the testing method, method and the graphical representation method.
The research was conducted on a child diagnosed with spastic tetra paresis, with particularities of the
case.
The research was conducted at the Day Center Ghiocelul, belongs DGSAPC, Bacău, on one subject,
aged 6 years, with a clinical diagnosis of spastic tetra paresis the period October 2013 - June 2014.
For the recovery, basic material conditions we used: banquets, physioball, balance sheet, cylinder,
Bobath table.
Methods and assessment used:
 Botah method;
 therapeutic exercise (posture, passive and active-reflective exercises, proprioceptive and
exteroceptive stimulation).
Examination function was assessed by five functional evaluation tests aimed at developing motor
coordination, sensory function, the degree and quality of movement:
 Classification system expanded and revised gross motor function [3];
136
 The ability Classification Manuals - MACS ;

 Functional Assessment Test global motor (EMFG) [4, 5];
 Test of spasticity after Ashwort Scale (2005);
 Test of disability in pediatric Pedi.
The intervention took into account the peculiarities respecting psycho-motor development of the
child, the specific stage of development, after Voyta [4, 5] and consisted of exteroceptive stimuli,
proprioception and harnessing the natural movements of the primary reactions .
The objectives of the intervention:
 reducing spasticity
 retraction prevent muscle;
 increase range of motion;
 rehabilitation of motor control and balance;
 prehension rehabilitation.
Specific intervention methods and means:
 prolonged stretching supported;
 joint mobilization;
 muscle stimulation to increase muscle strength antagonists spastic muscles;
 neuromotor Bobath therapy.
Exercise Program:
 relaxation exercises by stretching type stretching, rolling, rotation positions inhibitory reflex;
 exercises for learning basic positions (lying, sitting, quadruped, standing, walking);
 exercises to stimulate changes in posture;
 exercises to boost stability in standing;
 exercises to stimulate balance walking.
We used several years, they have trained postural mechanisms localized in the lower limbs, and
overall, particularly in the head and body axis (rolling,
exercises performed using the physioball, inclined planes, cylinder).
RESULTS AND DISCUSSION

Subject DM, has 6 years old, female, was taken out on October 2013, and was diagnosed at 6 months
with spastic tetraparesis.
Anamnesis: child from a task smoothly, with birth at term, natural breech unknown Apgar score.
She's sitting around the age of one year, go with support at 1 year and a half, going independent in two years,
but with great difficulty. At 5 years underwent bilateral ahilean tendon elongation, in Bucharest, followed by
immobilization in a cast. Requires partial support during dressing, hygiene while walking long distances.
Functional diagnosis:
 upper limb spasticity in flexor muscles and extensor muscles of the lower limbs on;
 muscular hypertonia in upper limbs;
 balance disorders in dog and seated;
 impaired coordination;
 delayed tendon reflexes.
According to the figure 1, GMFCS test on a scale of 1 to 5, the subject 1 to the initial located at level
4, and finally to level 3, which is an improvement of functional mobility (Figure 1).
Inițial
4 Final
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
GMFCS MACS PEDY ASHWORT “RIDICĂ-TE ŞI
MERGI”
Figure 1 Dynamics of changes on functional assessment tests
137
By applying MACS test, the subject was initially classified Grade III degree, difficulty manipulating
objects, needs help to prepare and / or active adapter. The subject has achieved Level II final. Handles most
objects but with some work meets quality and low speed.
After applying the test "PEDI" to judge the functionality in the 3 areas, self-care, mobility (transfers)
and social, on a scale from 0-4, the subject obtained the score 2 which means maximum assistance, and
finally subject obtained score 3, requiring only supervision during activities, representing a breakthrough
functional level in the related areas
When testing spasticity, "ASHWORT" on a scale of 0 to 4, subject to three points obtained initially
and at the end of the obtained two points, which means a reduction of muscle tone positive.
The test "Arise and go" on a scale from 0-3, the score obtained initially subject 1, which means that
rise with help from physiotherapist, and finally got the score 2 subject which means that stands alone.
100 Inițial Final
80
60
40
20
0
Culcat Şezând Patrupedie Ortostatism Mers EMFG
Figure 2 Dynamics of changes on the assessment test EMFG
Looking evolution EMFG test results, it is observed, according to the figure 2 that for each progress
test were as follows: the item "Lying" initial percentage was 80.39, and the final 98.03; the "sitting" was
originally 78.33 percent, and the final percentage increased to 88.33; the item "quadruped" was originally
52.38 percent, and the final 66.66; initial percentage in the "standing" was 24, while the final rose to 28.2;
initial rate item "Walk" increased from 4.16 initially to 15.22 final.
By analyzing the graph it is observed that there has been progress in all items listed, progress
resulted in the difference of 7.69% between the initial and final.
Progress can be more obvious to attain positions of sitting, dog and little progress in terms of
functionality in orthostatic position and went.
CONCLUSIONS
• Analyzing the results obtained from the work carried out, materialized in child development, we can
say that research hypotheses were confirmed, a claim supported by the following findings:
• Know and respect the particularities of the condition of all the factors that may affect recovery and
neuromotor development stages, closely related to the degree of maturation of the nervous system, ensures
optimal selection and application of rehabilitation exercises.
• By stimulating postural reactions during driving actions global functional characteristic of each stage
of neuro-motor development in hand, it facilitates contractions chain muscle groups responsible for
maintaining stability and balance in various driving actions undergone by the child and finally to obtaining a
fair walk to meet all its constituent phases.
• The use of therapeutic exercise as the basic means to educate / re-education movement, it ensures
superior traction efficiency indices of function.
• Using methods and means taken from physical therapy are done a better quality of life, translated by
increasing functional independence.
REFERENCES
[1] Newacheck P, Taylor W, Childhood chronic illness: prevalence, severity and impact, 1992. Noction P
- Aphasie acquise de 1'enfant;
[2] Evans P, Johnson A, Mutch L, Alberman E, A standard form for recording clinical findings in children
with motor deficit of central origin. Dev Med Child Neur 31, 1989:119–127;
[3] Wood E, Rosenbaum P, The Gross Motor Function Classification System for cerebral palsy: a study of
reliability and stability over time. Developmental Medicine and Child Neurology, 42, 2000: 292–296;
138
[4] Robănescu N, Reeducarea neuromotorie, Editura Medicală, Bucureşti 1992:59

[5] Robănescu N, Reeducarea neuro-motorie & Recuperare funcţională şi readaptare, Ediţia a III-a
revizuită şi adăugată, Editura Medicală, Bucureşti, 2001:59
EFICIENŢA KINETOTERAPIEI ÎN ÎMBUNĂTÂŢIREA CALITĂŢII VIEŢII

LA COPILUL CU PARALIZIE CEREBRALĂ
Anghel M.1, Raţă G.2
1,2
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Calea Mărăşeşti 157, 600115, Bacău, România
E-mail: anghelina74@yahoo.com
REZUMAT
Lucrarea de faţă îşi propune să pună în evidenţieze că pacienţii, cu paralizie cerebrală, care beneficiază de
kinetoterapie, vor beneficia şi de o creştere a calităţii vieţii tradusă prin creşterea gradului de independenţă funcţională.
Obiectivele specifice ale acestui studiu au constat în evaluarea copilului, în funcţie de următoarele dimensiuni ale
calităţii vieţii: bunăstarea fizică şi funcţională precum şi capacitatea de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite în existenţa lor
cotidiană. Pentru a sublinia necesitatea studiului am plecat de ipotezele, conform cărora dacă utilizăm exerciţiul fizic
terapeutic ca mijloc de bază în scopul educării/reeducării mişcării, se poate asigura o motricitate cu indici superiori de
eficienţă a funcţionalităţii şi totodată, prin utilizarea metodelor şi mijloacelor preluate din kinetoterapie, putem creşte
calitatea vieţii tradusă prin creşterea gradului de independenţă funcţională. Ca şi metode de cercetare, am folosit metoda
documentării teoretice, metoda observaţiei, metode de explorare şi evaluare, metode de prelucrare a datelor şi de
reprezentare grafică a rezultatelor. Rezultatele obţinute în urma evaluărilor iniţiale şi finale, au fost pozitive,
înregistrând indici superiori în ceea ce priveşte calitatea vieţii. Concluziile evidenţiază faptul că programul de
kinetoterapie specific, aplicat la copilul cu paralizie cerebrală contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii.
CUVINTE CHEIE: calitatea vieţii, copil, paralizie cerebrală
INTRODUCERE
Conform statisticilor internaţionale, incidenţa paraliziei cerebrale, denumită şi infirmitate motorie
cerebrală, este de 2 cazuri la 1000 născuţi vii.
La nivelul României, aceasta reprezintă aproximativ 500 de copii afectaţi anual. Luând în
considerare perioada în care leziunile spastice îşi dezvoltă întregul tablou clinic, şi anume până la vârsta de
10 ani, se poate estima că există în România circa 5000 de copii care suferă de deficienţe motorii cauzate de
infirmitatea motorie cerebrală.
Newacheck, P., 1992, estimează că peste 100.000 de americani sub vârsta de 18 ani prezintă un
grad de disabilitate neurologică atribuită PC [1]. În Franţa şi în Anglia, Evans, P. [2] aprecia că 25% din
pacienţii cu PC au un deficit motor important, fiind incapabili să meargă singuri şi 30% prezintă retard
mental.
Cercetările îşi au motivaţia sub aspect socio-economic, deoarece copiii cu aceste afecţiuni rămân cu
un oarecare deficit funcţional. Costurile materiale, cât şi cheltuielele pentru medicamentaţie, pentru terapia
recuperării grevează substratul din punct de vedere economic, atât persoanelor cu acest deficit funcţional, cât
şi asupra familiei, cât şi a societăţii în ansamblu.
În cercetarea de faţǎ ne propunem următoarele ipoteze:
1. dacă se utilizează exerciţiul fizic terapeutic ca mijloc de bază în scopul educării/reeducării mişcării,
se poate asigura o motricitate cu indici superiori de eficienţă a funcţionalităţii;
2. prin utilizarea metodelor şi mijloacelor preluate din kinetoterapie, se poate creşte calitatea vieţii
tradusă prin creşterea gradului de independenţă funcţională.
Ca metode de cercetare am folosit: metoda studiului bibliografic, metoda testelor şi metoda grafică.
Cercetarea s-a efectuat asupra unui copil cu diagnosticul tetrapareză spastică, cu particularităţi
specifice cazului.
Cercetarea s-a desfăşurat la Centrul de zi Ghiocelul, ce aparţine DGSAPC, Bacău, pe un singur
subiect, având vârsta de 6 ani, cu diagnostic clinic de tetraparază spastică, în perioada iulie 2013 - august
2014, după cum urmează:
 1 iulie – 30 august 2013 evaluarea şi realizarea grupul din cadrul cercetării experimentale,
139
aplicarea testelor de evaluare iniţială şi conceperea programelor de intervenţie).

 1 septembrie 2013 – 30 mai 2014 (aplicarea programelor de intervenţie şi a testelor de evaluare
finală)
 1 iunie – 20 august 2014 (se apreciază evoluţia dinamică a parametrilor, se prelucrează grafic
datele culese, se interpretează rezultatele obţinute. Prelucrarea datelor se va realiza prin utilizarea
programului SPSS pe baza cărora vor fi formulate concluziile, modalităţile de implementare şi
generalizare a rezultatelor obţinute.
Pentru activitatea de recuperare, condiţiile de bază materială am folosit: banchete, physioball, placă
de echilibru, cilindru, masa Bobath.
Metodele şi testele de evaluare utilizate
Metode şi mijloace:
- metoda Botah;
- exerciţiul fizic terapeutic (posturări, exerciţii pasive şi activ-reflexe, stimulări proprioceptive şi
exteroceptive).
Examinarea funcţională a fost apreciată prin 5 teste de evaluare funcţionale ce urmăresc dezvoltarea
motorie, coordonarea, funcţiile senzoriale, gradul şi calitatea mişcării:
 Sistemului de Clasificare a Funcţiei Motorii Grosiere extins şi revizuit [3];
 Sistemul Clasificării Abilităţii Manuale - MACS (Cans, C., 2000);
 Testul de evaluare funcţională motrică globală (EMFG) [4, 5];
 Test de evaluare a spasticităţii după Scala Ashwort (2005);
 Test de evaluare a disabilităţii în pediatrie Pedi (Pediatric evaluation of disability inventary,
version 1.0, 1992 New England Medical Center and PEDI Reasearch Group).
Intervenţia a avut în vedere respectarea particularităţilor de dezvoltare psihomotrică a copilului,
specifice stadiului său de dezvoltare, după Voyta (preluat de Robănescu, N., p. 59) şi a constat din stimulări
exteroceptive, proprioceptive şi din valorificarea mişcărilor naturale din cadrul reacţiilor primare.
Obiectivele planului de intervenţie:
• reducerea spasticităţii
• prevenirea retracturilor musculare;
• cresterea amplitudinii de miscare;
• reeducarea controlului motor si echilibrului;
• reeducarea prehensiunii.
Metode şi mijloace de intervenţie specifice:
• stretchingul prelungit, susţinut;
• mobilizări articulare;
• stimulări musculare pentru creşterea forţei musculare a antagoniştilor muşchilor spastici;
• terapie neuromotorie Bobath.
Program de exerciţii:
 exerciţii de relaxare prin alungire tip stretching, rostogoliri, rotaţii, posturi reflex inhibitorii;
 exerciţii pentru învăţarea posturilor fundamentale (culcat, aşezat, patrupedie, ortostatism,
mers);
 exerciţii pentru stimularea schimbărilor de postură;
 exerciţii pentru stimularea stabilităţii în ortostatism;
 exerciţii pentru stimularea echilibrului în mers.
S-a folosit mai multe exerciţii, ce au antrenat mecanismele posturale localizate la nivelul membrelor
inferioare, şi globale, în special la nivelul axei corpului şi capului (rostogoliri, târâri, exerciţii executate
folosind physioball-ul, planuri înclinate, cilindru).
REZULTATE
Subiectul D.M, are 6 ani, este de sex feminin, a fost luat în evidenţă la data de octombrie 2013, şi a
fost diagnosticată la 6 luni cu tetrapareză spastică.
Anamneza: copil provenit dintr-o sarcină fără probleme, cu naştere la termen, naturală, cu
prezentaţie pelvină, scor Apgar necunoscut. Stă în şezut în jurul vârstei de 1 an, merge cu sprijin la 1 an şi
jumătate, merge independent la 2 ani, dar cu dificultate majoră. La 5 ani a suportat o alungire de tendon
ahilean bilateral, la Bucureşti, urmată de imobilizare în aparat gipsat. Necesită sprijin parţial în timpul
îmbrăcării, igienei şi în timpul mersului pe distanţe mari.
Diagnostic funcţional:
140
 spasticitate la nivelul membrelor superioare pe muşchii flexori şi la nivelul membrelor inferioare

pe muşchii extensori ;
 hipertonie musculară la membrele superioare;
 tulburări de echilibru în patrupedie şi poziţia şezând;
 tulburări de coordonare;
 reflexele osteotendinoase întârziate.
Conform graficului nr. 1, la testul GMFCS pe o scală de la 1 la 5, subiectul 1 s-a situat iniţial la
nivelul 4, iar la final la nivelul 3, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire a mobilităţii funcţionale (graficul 1).
Inițial
4 Final
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
GMFCS MACS PEDY ASHWORT “RIDICĂ-TE ŞI
MERGI”
Grafic nr. 1. Dinamica evoluţiei rezultatelor privind testele de evaluare funcţională
Prin aplicarea testului MACS, subiectul s-a clasificat iniţial la gradul Gradul III, manipulează cu
dificultate obiecte, are nevoie de ajutor pentru a pregăti şi/sau adapta activitaţi. La final subiectul a obţinut
Gradul II. Manipulează majoritatea obiectelor, dar îndeplineşte activitatea cu o oarecare calitate şi viteză
redusă.
În urma aplicării testului „PEDI” care evalueză funcţionalitatea în cele 3 domenii, autoîngrijire,
mobilitate (transferuri) şi domeniul social, pe o scală de la 0 la 4, subiectul a obţinut scorul 2 ceea ce
semnifică asistenţă maximă, iar la final subiectul a obţinut scorul 3, necesitând doar o supervizare în timpul
activităţilor, ceea ce reprezintă un progres la nivel funcţional pe domeniile vizate
La testarea spasticităţii, „ASHWORT”, pe o scală de la 0 la 4, subiectul a obţinut 3 puncte iniţial, iar
la final a obţinut 2 puncte, ceea ce reprezintă scăderea pozitivă a tonusului muscular.
La testul “RIDICĂ-TE ŞI MERGI” pe o scală de la 0 la 3, iniţial subiectul a obţinut scorul 1, ceea ce
semnifică că se ridică cu ajutor din partea kinetoterapeutului, iar la final subiectul a obţinut scorul 2, ce
semnifică că se ridică singur.
100 Inițial Final
80
60
40
20
0
Culcat Şezând Patrupedie Ortostatism Mers EMFG
Grafic nr. 2. Dinamica evoluţiei rezultatelor privind testul de evaluare EMFG
Privind evoluţia rezultatelor testului EMFG, se observă, conform graficului nr. 2, că în cazul fiecărei
testări s-au înregistrat progrese după cum urmează: la itemul ”Culcat” procentul iniţial a fost 80,39, iar cel
final 98,03; la “Şezând” procentul iniţial a fost 78,33, iar procentul final a crescut la 88,33; la itemul
”Patrupedie”, procentul iniţial a fost 52,38, iar cel final 66,66; procentul iniţial în ”Ortostatism” a fost 24, iar
cel final a crescut la 28,2; procentul iniţial la itemul ”Mers” a crescut de la 4,16, iniţial, la 15,22 final.
Din analiza graficului se observă că s-au înregistrat progrese în cadrul tuturor itemilor prezentaţi,
progres concretizat prin diferenţa de 7,69% între iniţial şi final.
Se pot observa progrese mai evidente pentru atingerea poziţiilor şezând, patrupedie şi mai puţine
progrese în ceea ce priveşte funcţionalitatea în poziţie ortostatică şi mers.
141
CONCLUZII
 Analizând rezultatele obţinute în urma activităţii desfăşurate, concretizate în evoluţia copilului, se poate
afirma că ipotezele cercetării s-au confirmat, afirmaţie susţinută de următoarele concluzii:
 Cunoaşterea şi respectarea particularităţilor afecţiunii, a tuturor factorilor care pot influenţa procesul
recuperator, precum şi a stadiilor de dezvoltare neuromotorie, în strânsă legătură cu gradul de maturaţie
a sistemului nervos, asigură selectarea şi aplicarea celor mai optime exerciţii de reeducare.
 Prin stimularea reacţiilor posturale în timpul acţiunilor motrice funcţionale globale, caracteristice
fiecărei etape de dezvoltare neuro-motorie în parte, se faciliteză contracţiile în lanţ a grupelor musculare
responsabile de menţinerea stabilităţii şi echilibrului în diferitele acţiuni motrice la care este supus
copilul şi în final la obţinerea unui mers corect care să respecte toate fazele sale constitutive.
 Prin utilizarea exerciţiul fizic terapeutic ca mijloc de bază în scopul educării/reeducării mişcării, se
asigură o motricitate cu indici superiori de eficienţă a funcţionalităţii.
 Prin utilizarea metodelor şi mijloacelor preluate din kinetoterapie, se realizeză o creştere a calităţii vieţii,
tradusă prin creşterea gradului de independenţă funcţională.
BIBLIOGRAFIE
[1] Newacheck P, Taylor W, Childhood chronic illness: prevalence, severity and impact, 1992. Noction P -
Aphasie acquise de 1'enfant;
[2] Evans P, Johnson A, Mutch L, Alberman E, A standard form for recording clinical findings in children
with motor deficit of central origin. Dev Med Child Neur 31, 1989:119–127;
[3] Wood E, Rosenbaum P, The Gross Motor Function Classification System for cerebral palsy: a study of
reliability and stability over time. Developmental Medicine and Child Neurology, 42, 2000: 292–296;
[4] Robănescu N, Reeducarea neuromotorie, Editura Medicală, Bucureşti 1992:59
[5] Robănescu N, Reeducarea neuro-motorie & Recuperare funcţională şi readaptare, Ediţia a III-a revizuită
şi adăugată, Editura Medicală, Bucureşti, 2001:59
142
STUDY ASCERTAINING THE LEVEL OF EMPLOYEE TRAINING IN

SECURITY AND PROTECTION COMPANIES
Ţăpoi F.1, Raţă G.2
1
UNEFS Bucharest
2
“Vasile Alecsandri” University of Bacău
E-mail: florintapoi@yahoo.com, gloria_rata50@yahoo.com
ABSTRACT
Most combatants have been or are still champions, world vice champions, national or Balkan champions, or
they are practitioners of different sports: martial arts, kayaking – canoeing, athletics, Greek-Roman wrestling, etc.
Psychic endurance and stability, presence of mind and fighting ability, supplemented by a higher level of physical
training, shape a fighter profile. For this we initiated a study on a total of 20 subjects aged between 36 and 43 years,
they work in a company security and protection. For this study we used, tests for assessing physical training and tests
for assessing the capacity for adaptation to effort. The results highlight the difference between the levels of training of
subjects included in this research. The conclusions validate the hypothesis that components and ordinne and security
firms have a good level of physical preparation medium
KEY WORDS: techniques, means, fighters, training
INTRODUCTION
Performing an activity related to protection and security depends on the selection of individuals
which involves “choosing from a larger number of candidates those who best match the activity’s
requirements, listing the candidates’ features, developing predictions regarding their future behaviour” in
difficult situations [1]. The selection and periodic approval of combatants from the protection and security
clubs ensures an overcome of the unknown but it must take into account the fact that this work is stressful
and requires a specific training strategy, which depends on many stressing factors [2]. The level of physical
training is an important starting point for professional activity, as well as for the training process.
Most specialists consider that physical training has two constituents, general physical training and
specific physical training. One of the main attributes of the general or specific physical training is
represented by differentiated and individualised character. Physical effort or sports effort is a “systematic
repetition of motor actions, which aim to improve performance without obvious morphological changes” [3].
“The typology of physical training results from the way in which different sequences of general training are
related and interact during the training process” [4] and in the process of specific vocational training.
Physical effort is supported by the involved energy systems which may change during the ongoing effort
(training), these systems’ contribution depending on the duration and intensity of the specific activity. Effort
alternation (of high-intensity and the complex solicitation of the organism) of training, rest and post effort
recovery determine the emergence of an adaptation phenomenon for organism - overcompensation. After
adaptation, an individual is able to support and cope with the growing efforts and perform at higher
morphokinetic and topokinetic parameters [4], regardless of the any situation which appeared.

In carrying out this observation study, we started from the hypothesis according to which “peci
ingredients companies have an average level of physical training and good".
The purpose of the study is to highlight the training level of special troop fighters. The study was
performed on a number of 20 subjects aged between 36 and 43 years, active in the Protection and Security
Service. The study was performed for a month, as indicated in three stages - 15.01.2014 until 15.02.2014
and had as tasks the bibliographic study, selecting tests for assessing physical training, establishing the
sample group, applying tests for the assessment of physical training, analysing the data and drawing up
conclusions.
In our research, in order to assess the protection and security club fighters’ training, we have chosen
the following: measurements for assessing physical development and trials and tests for assessing general
physical preparation and effort adaptability. We considered height and weight necessary as measurements for
assessing physical development, and based on these items we calculated the body mass index. Assessing the
BMI was performed according to the specification made by M. Cordun in 2011.[5]
143
Table No. 11. Body mass index interpretation (UNO 2003), quoted by Cordun M., (2011)
CALCULATION
BMI VALUE WEIGHT FEATURES
FORMULA
< 18,5 Underweight, thin
18,5 - 24,9 NORMAL
25,00 - 29,9 Overweight
30 - 34,9 Moderate obesity BMI= Weight (Kg.)
35 - 39,9 Severe obesity Height (m)²
> 40 Morbid obesity
In order to assess the general physical training, which has as main objective the balanced
development of motor features, we have chosen as assessment tests: push-ups, torso lifts from a back lying
position, pull-ups at a fixed bar, long-distance running. For assessing the organism effort adaptability, we
used the Ruffier test. Its assessment was performed according to the specification made by M. Cordun in
2009. [5]
Table no. 2 . Interpretation of the results and the calculation formula of the Ruffier Index [6]
QUALIFICATION RUFFIER INTERPRETATION CALCULATION
INDEX FORMULA
VG Very good <5 Very good effort
adaptability IR = P1 + P2 + P3 – 200
G Good 0,1 - 5 good effort adaptability 10
M Medium 5,1 – 10 Average effort
adaptability
S Satisfactory 10,1 - 15 Insufficient effort
adaptability
US Unsatisfactory 15,1 - 20 Weak effort adaptability

The results following the subjects’ testing were processed using the Statistical Package for the Social
Sciences application (SPSS). At this stage, we made statistics [7] of the mean, standard deviation, minimum
and maximum values.
The graph was performed using histograms which represent the frequency curve, a regular line
which joins the peaks of the histogram bars, some deviations from the “ideal” bell form may affect the test
impact (the ability to provide statistically significant results), strongly asymmetric distributions to the left or
to the right can have this effect.
2.1. The results of the anthropometric development
In table no. 3 and the graph no. 1, we presented the results of the statistical processing of data
concerning the subjects’ age. It can be seen that the average age of the sample is 39.45 years, with a standard
deviation of 2.645 , the data distribution being normal. The maximum value is 43 years and the minimum is
36 years, and the data distribution is normal.
The statistical results regarding the subjects’ weight, shown in table no. 3 and the graph no. 2, show
an average of 87.20 kg with a standard deviation of 7.431, the data distribution is normal, with a slight shift
to the left. The maximum value is 101 kg and the minimum is 73 kg.
Table no. 3 and the graph no. 3 present the results of the statistical processing of data concerning the
subjects’ height (stature). There is evidence that the arithmetic mean of the sample is 179.35 m, with a
standard deviation of 5.579 and the data distribution is normal. The maximum value is 1.95 m and minimum
1.70 m.
Table no. 3 Results of the anthropometric measurements
Assessment items Age (years) Weight (Kg) Height(m) BMI Percentage
Arithmetic mean 39.45 87.20 179.35 27.1785
Standard deviation 2.645 7.431 5.976 1.165
Minim 36 73 170 24.39
Maxim 43 101 195 29.02
144
Statistical results regarding the Body Mass Index calculated based on the subjects’ height and weight
are shown in table no. 3 and the graph no. 4 presenting a mean of 27.17, with a standard deviation of 1.16
and the data distribution is normal, with a slight shift to the left. The maximum value is 29.02 and the
minimum of 24.39.
Gr. no. 1. Frequency Gr. no. 2. Frequency Gr. no.3. Frequency Gr. no. 4. Frequency
histogram for age histogram for weight histogram for height histogram for BMI
It can be noticed that the mean value of 27.17 of the body mass index (BMI), includes the group in
the category corresponding to the moderate ponderate excess (overweight). From the graph no. 4, we can
observe that the BMI value between 27- 28 has the highest frequency.
1.1. Presentation, processing and interpretation of the physical training results
The analysis of the results shown in table no. 4, concerning the physical training highlights the
training level of fighters from the protection and security clubs.
The statistical results regarding the push-ups test to assess the arms’ force are shown in table no. 4.
and graph no. 5. They show an average of got 9.42 points, with a standard deviation of 0.52 the data
distribution is normal, with a slight shift to the right. The maximum value is 10 points and the minimum 8
points. The statistical results regarding the pull-ups test to assess the arms’ force are shown in table no. 4 and
graph no. 5. They show an average of got 9.35 points, with a standard deviation of 0.671 the data distribution
is normal, with a slight shift to the right. The maximum value is 10 points and the minimum 10 points.
The table no. 4 and the graph no. 7 present the results of the statistical processing of the data related
to torso lifts from a back lying position (abdomen), the assessment test for abdominal force. It can be noticed
that the arithmetic mean of the sample is 9.50 points, with a standard deviation of 0.39 and the data
distribution is normal. The maximum value is 10 points and the minimum 9.00 points.
Table no. 4. Results for the general physical training

Push-ups/ Abdominal flexions/ Alergare
Crt. Subjects 1 minut Pull-ups 1 minute 2400 m
no (no.rep.) (no.rep.) (no. repetitions) (minute/sec.)
n.r Points n.r Points n.r Points n.r Points
Arithmetic mean 9.425 9.35 9.500 9.340
Standard deviation .5200 .671 .3974 .4477
Minim 8.5 8 9.0 8.3
Maxim 10.0 10 10.0 10.0
Graphic no. 5 Frequency Graphic no. 6 Frequency Graphic no. 7 Frequency Graphic no. 8. Frequency
histogram for push-ups histogram for pull-ups histogram for torso lifts histogram for 2400 m
running
145
The statistical results on the 2,400-m long-distance running which assess the endurance effort
capacity are shown in table no. 4 and the graph no. 8. They show a mean of 9.34 points, with a standard
deviation of 0.44 and the data distribution is normal. The maximum value is 10 points and the minimum 8.30
points.
1.1. Results, presentation, processing and analyze of effort adaptability

Related to the assessment and periodic approval of the staff intended for order and protection, there
is a system for training and development which intends to use action strategies under unknown
circumstances. Within this system, the specialized training programs [8] in which pull-ups cover
approximately 35% to 40 %, the training of the fighter from the protection and security clubs should aim at
developing motor skills, and one of important qualities is believed to be represented by the effort
adaptability. In this study, in order to assess the level of effort adaptability of the members of the special
troops, we used the Ruffier index.
Table no. 5.The Ruffier Index

Assessment items Age Heartbeat frequency/minute
(years) P1 P2 P3 RI Interpretation
Arithmetic mean 42 70.1 114.85 93.3 7.775 2B
Standard deviation 38 4.46 7.25 6.28 1.803 18 M
Minim 43 76 124 100 7.775
Maxim 42 60 100 80 8.600
The statistical results on the effort adaptability (the table no. 5 and the graph no. 9), expressed by the
values of the Ruffier test (RI) calculating based on the heartbeat frequency has a mean value of 7.775, with a
standard deviation of 1.803, the data distribution is normal, with a slight shift to the right. The maximum
value is 7.775 and the minimum 8.6 and it can be noted that 2 subjects recorded results such as “good” and
18 “medium”.
Graphic no. 9. Histogram of the Rufier index results
We would like to emphasize that the mean value of 7.77 includes the group in the category
corresponding to average effort adaptability. According to the graph no. 9, we can notice that the RI value
ranging from 8.00 – 9.00 has the highest frequency.
CONCLUSIONS
The analysis of results has revealed the following conclusions:
 the subjects’ age is between 36 and 43 years, the mean age of the sample is 39.45 years, with a standard
deviation of 2.645, the data distribution being normal and we consider these values as normal;
 the statistical results related to the subjects’ weight and height (stature) show a mean of 87.20 kg
respectively 179.35 m, with a standard deviation of 7.431 for weight and 5.579 for height, the data
distribution being normal, with a slight shift to the left regarding the body weight;
 the statistical results concerning the BMI calculated on the basis of the subjects’ weight and height
present a mean of 27.1785 with a standard deviation of 1.16518, the data distribution is normal, with a
slight shift to the left. It can be seen that the mean value of 27.1785 of the body mass index (BMI)
includes the group into the category corresponding to moderate ponderate excess (overweight), the value
BMI between 27 - 28 has the highest frequency;
 the statistical results regarding the arm force testing – push-ups show a mean of 9.425 points, with a
standard deviation of 0.5200, the data distribution is normal, with a slight shift to right;
146
 related to the arm force testing – pull-ups, the results of the statistical processing show a mean of 9.35
points, with a standard deviation of 0.671 , data distribution is normal, with a slight shift to the right;
 the results of the statistical processing of the data regarding the torso lifts highlight that the arithmetic
mean of the sample is 9.500 points, with a standard deviation of 0.3974, the data distribution being
normal;
 the statistical results regarding the 2400-m long-distance running show a mean of 9.340 points, with a
standard deviation of 0.4477, the data distribution is normal;
 the effort adaptability expressed by the Ruffier index (RI) calculated according to the measured heart rate
in a rest position and in the seconds 0-15 and 45-60 of the first minute after the effort, the results of the
statistical processing has an average of 7.775, with a standard deviation of 1.8032, the data distribution
being normal, with a slight shift to the right. It can be seen that the mean value 7.775 places the group in
the category corresponding to average effort adaptability; the RI value ranging from 8.00 - 9.00 has the
highest frequency.
The hypothesis according to which the protection and security staff have an average to good physical
training has been confirmed, the great majority of subjects being included within the two levels.
REFERENCES
[1] Nicolae R, Call for State Security, Romania and NATO. Psychological Assessment of the Special Troop
Staff (in Romanian: Recurs la siguranţa statului, România şi NATO, Evaluarea psihologică a
personalului destinat misiunilor special), Fedprint Publishing House, Bucharest, 2006:130
[2] Acsinte A, Psycho-physiological Characteristics of Handball (in Romanian: Particularităţile
psihofiziologice ale jocului de handbal), Alma Mater Publishing House, Bacău, 2003: 49
[3] Ionescu A, Effort Capacity (in Romanian: Capacitatea de efort), Universitaria Publishing House,
Craiova, 2005: 20.
[4] Neagu N, Physical Activity Quantification in Sports Training (in Romanian: Cuantificarea pregătirii
fizice în antrenamentul sportive), University Press Publishing House, Tîrgu-Mureş, 2012
[5] Cordun M, Bioenergetics and Ergo-metrics in Sport (in Romanian: Bioenergetică şi Ergometrie în
Sport), CD PRESS Publishing House, Bucharest, 2011: 146 .
[6] Cordun M, Kinanthropometrics (in Romanian: Kinantropometrie), CD PRESS Publishing House,
Bucharest, 2009: 266 .
[7] Howitt D, Cramer D, Introducing SPSS in Psychology (in Romanian: Introducere în SPSS pentru
psihologie), 16th version and previous versions, 2nd Edition, Polirom Publishing House, Bucharest,
2010
[8] Andreescu A, Radu N, Terror Genesis, Meanings, Interpretation, Correlative Antiterrorist Measures (in
Romanian: Geneza terorii, semnificaţii, interpretări, măsuri corelative antiteroriste), Artprint
Publishing House, Bucharest, 2007: 93
147
STUDIU CONSTATATIV PRIVIND NIVELUL PREGĂTIRII

ANGAJAŢILOR DIN SOCIETĂŢILE DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ
Ţăpoi F.1, Raţă G.2
1
UNEFS București
2
Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău
E-mail: florintapoi@yahoo.com, gloria_rata50@yahoo.com
REZUMAT
Majoritatea luptătorilor au fost sau sunt campioni, vicecampioni mondiali, campioni naţionali şi balcanici, sau
ei sunt practicanţi de diferite sporturi: arte marţiale, caiac-canoe, atletism, lupte greco-romane, etc. Rezistenţa şi
stabilitatea psihică, prezenţa de spirit şi combativitatea în luptă, completate de un nivel superior al pregătirii fizice, sunt
elemente ce conturează profilul luptătorului. Pentru aceasta am iniţiat un studiu pe un număr de 20 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 36 şi 43 ani, aceştia activează în cadrul unei societăţi de protecţie şi pază. Pentru realizarea studiului am
folosit, probe de apreciere a pregătirii fizice şi probe de apreciere a capacităţii de adaptare la efort. Rezultatele scot în
evidenţă diferenţa dintre nivelul de pregătire al subiecţilor încluşi în cercetare. Concluziile validează ipoteza conform
căreia componenţii societăţilor de ordine şi pază au un nivel mediu şi bun al pregătirii fizice.
CUVINTE CHEIE: tehnici,mijloace, luptători, pregătire
INTRODUCERE
Desfăşurarea unei activităţi de pază şi protecţie depinde de selecţia indivizilor ce presupune
„alegerea dintr-un număr mai mare de candidaţi pe aceia care corespund cel mai bine cerinţelor activităţii,
dar şi inventarierea trăsăturilor candidaţilor, elaborarea unor predicţii în ceea ce priveşte comportamentul lor
ulterior” în situaţii dificile [1]. Alegerea şi avizarea periodică a luptătorilor din socităţile de ordine şi pază
asigură surmontarea necunoscutului dar ea trebuie să ţină seama de faptul că această activitate este foarte
stresantă şi necesită o anumită strategie” de pregătire, care depinde numeroşii factori stresori [2]. Nivelul de
pregătire fizică reprezintă un fundament important al activităţii profesionale dar şi al procesului de
antrenament. Majoritatea specialiştilor consideră că pregătirea fizică are două subcomponente constitutive,
pregătirea fizică generală şi pregătirea fizică specifică. Una dintre atributele principale ale pregătirii fizice
generale sau specifice o reprezintă caracterul ei diferenţiat şi individualizat. Efortul fizic sau efortul sportiv
reprezintă “o repetare sistematică de acţiuni motrice, care au ca obiectiv ameliorarea performanţei fără
modificări morfologice evidente” [3]. “Tipologia pregătirii fizice rezultă din modul în sunt este legate şi
intercondiţionează diferite secvenţe ale pregătirii de ansamblu în cadrul procesului de antrenament” [4] şi în
cadrul procesului de pregătire profesională specifică. Efortul fizic este susţinut de sistemele energetice
implicate care se pot schimba pe parcursul desfăşurării efortului (pregătirii), contribuţia acestor sisteme
depinzând de durata şi intensitatea activităţii specifice. Alternarea efortului (de mare intensitate şi solicitarea
complexă a organismului) din antrenament, cu odihna şi refacerea post efort, determină apariţia unui
fenomen de adaptare a organismului – supracompensare. În urma adaptării, individul este capabil să susţină
şi să reziste la eforturi din ce în ce mai mari şi să performeze la parametrii morfocinetici şi topocinetici
superiori [4] indiferent de situaţiile ivite.
În realizarea acestui studiu, de tip constatativ am plecat de la ipoteza conform căreia „componenţii
societăţilor speciale au un nivel mediu şi bun al pregătirii fizice”. Scopul studiului este de a evidenţia nivelul
pregătirii luptătorilor din trupele speciale. Studiul s-a realizat pe un număr de 20 subiecţi cu vârsta cuprinsă
între 36 şi 43 ani, aceştia activează în cadrul Serviciului de Pază şi Protecţie. Studiul s-a derulat pe o
perioadă de o lună, desfăşurându-se în trei etape - 15.01.2014 până în 15.02.2014 şi a avut ca sarcini studiul
bibliografic, selecţionarea testelor pentru evaluare pregătirii fizice, stabilirea eşantionului, aplicarea testelor
de evaluare a pregătirii fizice, analiza datelor elaborarea concluziilor.
În cercetarea noastră am ales pentru aprecierea pregătirii luptătorilor din cluburile de protecţie şi
pază: măsurători pentru aprecierea dezvoltării fizice, şi probe şi teste pentru aprecierea pregătirii fizice
generale şi a capacităţii de adaptare la efort. Dintre măsurătorile pentru aprecierea dezvoltării fizice, am
considerat necesare înălţime, greutatea şi pe baza acestora calcularea indicelui de masă corporală. Aprecierea
IMC s-a realizat după specificaţia realizată de M. Cordun în 2011 [5].
148
Tabel Nr.11. Interpretarea indicelui masei corporale IMC (ONU 2003)[5]

VALOAREA CARACTERISTICI FORMULA
I.M.Q. PONDERALE DE CALCUL
< 18,5 hipoponderal, slab
18,5 - 24,9 NORMAL
25,00 - 29,9 exces ponderal
30 - 34,9 obezittate moderată IMC= Greutate (Kg.)
35 - 39,9 obezitate severă Talie (m)²
> 40 obezitate morbidă
Pentru aprecierea pregătirii fizice generale, ce are ca obiectiv fundamental dezvoltarea echilibrată
a calităţilor motrice, am ales ca probe de evaluare: flotările, ridicările de trunchi din culcat dorsal, tracţiuni la
bara fixă, alergare de rezistenţă. Pentru apreciere a capacităţii de adaptare a organismului la efort, am
folosit testul Ruffier. Aprecierea testului Ruffier s-a realizat după specificaţia realizată de M. Cordun în
2009[6].
Tabel nr.2 . Interpretarea rezultatelor şi formula de calcul a Indecelui Ruffier [5]
INDICELE
CALIFICATIV SEMNIFICAŢIE FORMULA DE CALCUL
RUFFIER
Foarte bună adaptare la
FB Foarte bine <5
efort
B Bine 0,1 - 5 Adaptare bună la efort
M Mediu 5,1 – 10 Adaptare medie la efort IR = P1 + P2 + P3 – 200
Adaptare insuficientă la 10
S Satisfăcător 10,1 - 15
efort
NS Nesatisfăcător 15,1 - 20 Adaptare slabă la efort
REZULTATE ŞI DSCUŢII
Rezultatele obţinute în urma testării subiecţilor au fost prelucrate cu ajutorul aplicaţiei Statistical
Package for the Social Sciences („pachet de programe statistice aplicabile ştiinţelor sociale” – SPSS). În
această etapă am calculat statistic [7] media, abaterea standard, valoarea minimă şi maximă.
Reprezentarea grafică am realizat-o folosind histogramele, ele reprezintă curba de frecvenţă, o linie
regulată ce uneşte vârfurile diverselor bare ale histogramei, unele abateri de la forma „ideală” de clopot pot
afecta impactul testului (capacitatea de a oferi rezultate semnificative statistic), distribuţiile puternic
asimetric spre stânga sau dreapta pot avea acest efect.
Rezultatele,dezvoltării antropometrice
În tabelul nr. 3 şi graficul nr.1 sunt prezentate rezultatele prelucrării statistice a datelor privind vârsta
subiecţilor. Se evidenţiază că media de vârstă a eşantionului de lucru este de 39,45 ani, cu o abatere standard
de 2,645, distribuţia datelor fiind normală. Valoarea maximă este de 43 ani şi minimă de 36 ani, iar
distribuţia datelor este normală.
Rezultatele statistice privind greutatea subiecţilor, prezentate în tabelul nr.3 şi graficul nr. 2, prezintă
o medie de 87,20 kg, cu o abatere standard de 7,431, distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare
spre stânga. Valoarea maximă este de 101 kg şi minimă de 73 kg.
Tabelul nr. 3 şi graficul nr. 3. prezintă rezultatele prelucrării statistice a datelor privind înălţimea
(talia) subiecţilor. Se evidenţiază că media aritmetică a eşantionului de lucru este de 179,35 m, cu o abatere
standard de 5.579, distribuţia datelor fiind normală. Valoarea maximă este de 1,95m şi minimă 1,70 m.
Tabelul nr. 3 Rezultatele măsurătorilor antropometrice

Inticatorii de apreciere Vârsta (ani) Greutate (Kg) Înălţime(m) BMI Procentul
Media aritmetică 39,45 87,20 179,35 27,1785
Abaterea standard 2,645 7,431 5,976 1,165
Minim 36 73 170 24,39
Maxim 43 101 195 29,02
Rezultatele statistice privind Indicele de Masă Corporală calculat pe baza înălţimii şi a greutăţii
subiecţilor, sunt prezentate în tabelul nr. 3 şi graficul nr. 4, prezintă o medie de 27,17, cu o abatere standard
149
de 1.16, distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare spre stânga. Valoarea maximă este de 29,02
şi minimă de 24,39.
Gr. nr. 1. Histograma Gr. nr. 2. Histograma Gr. nr.3. Histograma Gr. nr. 4. Histograma
frecvenţelor pentru vârstă frecvenţelor pentru frecvenţelor pentru frecvenţelor pentru IMC
greutate înălţime
Se poate observa că valoare mediei de 27,17 a indicelui de masă corporală (IMC), include grupul în
categoria corespunzătoare excesului ponderal moderat (supraponderal). Din graficul nr. 4 se poate evidenţia
faptul că valoarea IMC cuprinsă între 27 - 28 are frecvenţa cea mai mare.
Prezentarea, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor pregătirii fizice
Analiza rezultatelor prezentate în tabelul nr. 4, privind pregătirea fizică evidenţiază nivelul de
pregătire al luptătorilor din cluburile de pază şi protecţie.
Rezultatele statistice privind proba de flotări realizată în scopul aprecierii forţei braţelor sunt
prezentate în tabelul nr. 4. şi graficul nr. 5. Acestea prezintă o medie de 9,42 puncte, cu o abatere standard de
0.52, distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare spre dreapta. Valoarea maximă este de 10
puncte şi minimă 8 puncte.
Rezultatele statistice privind proba de tracţiuni pentru testarea forţei braţelor sunt prezentate în
tabelul nr. 4 şi graficul nr. 6. Acestea prezintă o medie de 9,35 puncte, cu o abatere standard de 0.671,
distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare spre dreapta. Valoarea maximă este de 10 puncte şi
minimă 10 puncte
Tabelul nr.4 şi graficul nr. 7, prezintă rezultatele prelucrării statistice a datelor privind proba de de
ridicare a trunchiului din culcat dorsal (abdomen), probă de apreciere a forţei abdominale. Se evidenţiază că
media aritmetică a eşantionului de lucru este de 9,50 puncte, cu o abatere standard de 0,39, distribuţia datelor
fiind normală. Valoarea maximă este de 10 puncte şi minimă 9,00 puncte.
Tabelul nr. 4. Rezultatele pregătirii fizice generale

Flotări/ Flexii abdominale/ Alergare
Nr. Subiecţii 1 minut Tracţiuni 1 minut 2400 m
crt. (nr.rep.) (nr.rep.) (nr.repretări) (minute/sec.)
n.r Punc. n.r Punc. n.r Punc. n.r Punc.
Media aritmetică 9,425 9,35 9,500 9,340
Abaterea Standard .5200 .671 .3974 .4477
Minim 8,5 8 9,0 8,3
Maxim 10,0 10 10,0 10,0
Graficul nr. 5. Histograma Graficul nr. 6. HistogramaGraficul nr.7. Histograma Graficul nr. 8.
frecvenţelor pentru flotări frecvenţelor pentru rezultatelor pentru flexii Histograma
tracţiuni abdominale rezultatelor pentru
alergare pe 2400 m
150
Rezultatele statistice privind proba de alergare de rezistenţă pe 2400 m prin care se apreciează
capacitatea de rezistenţă la efort, sunt prezentate în tabelul nr.4 şi graficul nr. 8. Acestea prezintă o medie de
9,34 puncte, cu o abatere standard de 0,44, distribuţia datelor este normală. Valoarea maximă este de 10
puncte şi minimă 8,30 puncte.
Rezultatele, prezentarea, prelucrarea şi analiza capacităţii de adaptare la efort
În scopul aprecierii şi avizării periodice a personalului destinat ordinii şi pazei, există un sistem, de
pregătire şi dezvoltare ce urmăreşte folosirea unor strategii de acţiune în situaţii neprevăzute. În cadrul
acestui sistem, programele de antrenament specializat [8] în care tragerile au o pondere de aproximativ 35% -
40%, pregătirea luptătorul din cluburile de ordine şi pază trebuie să vizeze dezvoltarea calităţilor motrice, iar
una dintre calităţile importante considerăm că este reprezentată de capacitatea de adaptare la efort. În studiul
de faţă, pentru a aprecia nivelul capacităţii de adaptare la efort al componenţilor trupelor speciale am
folosint indicele Ruffier.
Tabelul nr. 5.Rezultatele Indicelui Ruffier

Indicatori de Vârsta Frecvenţa cardiacă/minut
apreciere (ani) P1 P2 P3 IR Semnificaţie
Media aritmetică 42 70,1 114,85 93,3 7,775 2B
Abaterea Standard 38 4,46 7,25 6,28 1,803 18 M
Minim 43 76 124 100 7,775
Maxim 42 60 100 80 8,600
Rezultatele statistice privind capacitatea de adaptare la efort (tabelul nr. 5 şi graficul nr. 9),
exprimată prin valorile indicelui Ruffier (IR) calculat pe baza frecvenţei cardiace prezintă o valoare medie de
7,775, cu o abatere standard de 1.803, distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare spre dreapta.
Valoarea maximă este de 7,775 şi minimă 8,6 . subliniem de asemenea că 2 subiecţi au înregistrat rezultate
conform calificativului bine şi 18 conform calificativului mediu.
Graficul nr. 9. Histograma rezultatelor Indicelui Ruffier
Subliniem că valoare mediei de 7,77, include grupul în categoria corespunzătoare unei adaptării
medii la efort. Din graficul nr. 9 se poate evidenţia faptul că valoarea IR cuprinsă între 8,00 - 9,00 are
frecvenţa cea mai mare.
CONCLUZII
Analiza rezultatelor au evidenţiat următoarele concluzii:
 vârsta subiecţilor este cuprinsă între 36 şi 43 ani, media de vârstă a eşantionului de lucru este de 39.45
ani, cu o abatere standard de 2.645, distribuţia datelor fiind normală şi considerăm că aceste valori sunt
normale;
 rezultatele statistice privind greutatea şi înălţimea (talia) subiecţilor prezintă o medie de 87,20 kg
respectiv 179,35 m, cu o abatere standard de 7,431 pentru greutate şi 5,579 pentru înălţime, distribuţia
datelor este normală, cu o uşoară deplasare spre stânga în cazul greutăţii corporale;
 rezultatele statistice privind IMC calculat pe baza înălţimii şi a greutăţii subiecţilor prezintă o medie de
27.1785, cu o abatere standard de 1.16518, distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare spre
stânga. Se poate observa că valoare mediei de 27.1785 al indicelui de masă corporală (IMC), include
grupul în categoria corespunzătoare excesului ponderal moderat (supraponderal), valoarea IMC cuprinsă
între 27 - 28 are frecvenţa cea mai mare;
151
 rezultatele statistice privind proba de testare a forţei braţelor - flotări, acestea prezintă o medie de 9.425
puncte, cu o abatere standard de 0.5200, distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare spre
dreapt;
 în privinţa probei de testare a forţei braţelor - tracţiuni, rezultatele prelucrării statistice prezintă o medie
de 9.35 puncte, cu o abatere standard de 0.671, distribuţia datelor este normală, cu o uşoară deplasare
spre dreapta;
 rezultatele prelucrării statistice a datelor privind proba de flexii abdomen, se evidenţiază că media
aritmetică a eşantionului de lucru este de 9.500 puncte, cu o abatere standard de 0.3974, distribuţia
datelor fiind normală;
 rezultatele statistice privind proba de rezistenţă, alergare pe 2400 m, acestea prezintă o medie de 9.340
puncte, cu o abatere standard de 0.4477, distribuţia datelor este normală;
 capacitatea de adaptare la efort, exprimată prin indicele Ruffier (IR) calculat pe baza frecvenţei cardiace
măsurată în de repaus şi în secundele 0-15 şi 45-60 ale primului minut după efort, rezultatele prelucrării
statistice prezintă o medie de 7.775, cu o abatere standard de 1.8032, distribuţia datelor este normală, cu
o uşoară deplasare spre dreapta. Se poate observa că valoare mediei de 7.775, include grupul în
categoria corespunzătoare unei adaptării medii la efort, valoarea IR cuprinsă între 8.00 - 9.00 are
frecvenţa cea mai mare.
Ipoteza conform căreia personalului destinat ordinii şi pazei are un nivel mediu şi bun al pregătirii
fizice s-a confirmat, marea majoritate a subiecţilor se încadrează în cele două nivele.
BIBLIOGRAFIE
[1] Nicolae R, Recurs la siguranţa statului, România şi NATO, Evaluarea psihologică a personalului
destinat misiunilor speciale, Editura Fedprint, Bucureşti, 2006:130
[2] Acsinte A, Particularităţile psihofiziologice ale jocului de handbal, Editura Alma Mater, Bacău , 2003:
49
[3] Ionescu A, Capacitatea de efort, Editura Universitaria, Craiova, 2005: 20.
[4] Neagu N, Cuantificarea pregătirii fizice în antrenamentul sportiv, Editura University Press, Tîrgu-
Mureş, 2012
[5] Cordun M, Bioenergetică şi Ergometrie în Sport, Editura CD PRESS, Bucureşti, 2011: 146 .
[6] Cordun M, Kinantropometrie, Editura CD PRESS, Bucureşti, 2009: 266 .
[7] Howitt D, Cramer D, Introducere în SPSS pentru psihologie, Versiunea 16 şi versiunile anterioare,
Ediţia a II-a, Editura Polirom, Bucureşti, 2010
[8] Andreescu A, Radu N, Geneza terorii, semnificaţii, interpretări, măsuri corelative antiteroriste, Editura
Artprint, Bucureşti, 2007: 93
152
STUDY REGARDING THE ROLE OF STRETCHING AS MEANS OF

IMPROVING GENERAL BODY MOBILITY IN MIDDLE-AGED PERSONS
Balint N.T.1
1
"Vasile Alecsandri" University of Bacau, Faculty of Movement, Sports, and Health Sciences, Department of
Physical Therapy and Occupational Therapy,
E-mail: balint.tatiana@gmail.com
ABSTRACT
The studies concerning the importance of stretching in developing the mobility are not numerous. There are
even less studies about the development of mobility in middle-age persons. They were conducted to observe the effects
of stretching immediately before the actual physical exercise, more precisely, to see whether it improves or worsens the
athletic performances, and whether it helps or not in preventing injuries. The results are contradictory and do not follow
the effects of stretching on a long term basis. In most of the professional literature dealing with adaptation to effort and
state of health of people of various ages, one can see a neglect of the middle-age category as an interesting subject for a
study. One possible reason might the difficulty for the persons in this period of their lives to accept the short and long
term effects that the morphological, physiological, and functional modifications can have at this age, and as a result, to
change their lifestyle. The aim of this paper is to determine whether the regular practice of stretching has any effect on
the development of mobility in middle-age persons. Increasing the people's freedom of movement can greatly increase
their quality of life, that is why if there is a chance that these observations will bring new conclusions to light, then this
is a subject that deserves to be explored.
KEY WORDS: stretching, mobility, persons
INTRODUCTION
Stretching is a simple and effective scientific method through which one can improve one's mobility.
Stretching exercises can be performed by anyone: young or old people, untrained persons, or
professional athletes. They offer multiple possibilities for muscle stretching, being able to be performed by
oneself or with a partner, some of them using balls, gymnastics benches, Swedish ladder, or no helping tool
at all.
To have more freedom of movement, one needs to diminish the muscle tension. Stretching can be an
excellent tool to attain this goal, because the aim is not to prepare the body for top performance, but to ease
the control of muscles and tendons, offering a calming sensations, relaxation and regularity being essential to
gain success.
The studies concerning the importance of stretching in developing the mobility are not numerous.
There are even less studies about the development of mobility in middle-age persons. They were conducted
to observe the effects of stretching immediately before the actual physical exercise, more precisely, to see
whether it improves or worsens the athletic performances, and whether it helps or not in preventing injuries.
The results are contradictory and do not follow the effects of stretching on a long term basis.
In most of the professional literature dealing with adaptation to effort and state of health of people of
various ages, one can see a neglect of the middle-age category as an interesting subject for a study. One
possible reason might the difficulty for the persons in this period of their lives to accept the short and long
term effects that the morphological, physiological, and functional modifications can have at this age, and as a
result, to change their lifestyle [5].

This paper aims to prove the hypothesis stating that by applying stretching to middle-age persons, one
can contribute to the improvement of their general mobility.
The experiment was conducted on 24 subjects, 12 women and 12 men, aged between 35 and 55.
They were divided equally into 4 distinct, homogeneous groups, each comprising 3 men and 3 women.
There were 2 witness (control) groups, whose physical therapy program aimed to develop the
subjects' mobility without stretching, and 2 experimental groups, who performed similar exercises to the
witness groups, except for the fact that they also had to perform an intensive stretching program.
The exercises and the dosage in the two mobility development programs were adapted and
individualized according to the particularities of each case, a particular attention getting the subjects with
health problems.
Also, in selecting the positions, an important role was played by the subjects' individual abilities,
their state of health and weight.
153
Following is a table with the subjects that participated in this experiment (Table 1). It highlights the
subjects' gender, age and occupation, as well as their disorders, which had a significant impact in selecting
the exercises, the positions and the dosage in the mobility development programs. It also mentions the group
to which each individual belonged.
Table 1. Collective table of the researched subjects

No. Last Gender Age Occupation Functional Group
and diagnosis (if it
first is the case)
name
1. L.G. Male 39 Real estate Scapulohumeral
agent periarthritis Experimental
(right) group, age
2. B.M. Male 41 Priest - group 35-45
3. T.T. Male 40 Carpenter -
4. B.D. Female 35 Housewife -
5. I.T. Female 42 Tailor -
6. L.M. Female 45 Saleswoman Hypotension
7. S.C. Male 50 Tailor -
8. G.F. Male 53 Military Diabetes Experimental
mellitus (type group, age
2) group 46-55
9. R.D. Male 51 Builder
10. I.L. Female 48 Housewife Hypotension
11. T.L. Female 51 Tailor -
12. P.N. Female 46 Maid -
13. O.A. Male 39 Merchandiser -
14. C.M. Male 37 Driver - Witness
15. V.R. Male 40 Guard - group, age
16. A.C. Female 45 Insurance Hypertension group 35-45
agent
17. C.G. Female 38 Postmaster -
18. V.E. Female 45 Saleswoman -
19. V.D. Male 53 Electrician -
20. A.M. Male 49 Barber - Witness
21. B.C. Male 51 Dentist - group, age
22. B.A. Female 48 Driver - group 46-55
23. T.M. Female 50 Lab assistant Coxarthrosis
(right)
24. E.Ch. Female 52 Kindergarten -
teacher
To assess the subjects' joint mobility, a goniometer was used, to establish the range of motion, the
exercises envisaging the joint mobility in the Hettinger system, as well as other functional tests, [1]
Within the range of motion measurement, the values for the following movements were recorded:
shoulder movements (flexion, extension, abduction, adduction, internal and external rotation), thoracolumbar
movements (flexion, extension, right/left inclination, right/left rotation), hip movements (flexion, extension,
abduction, adduction, internal and external rotation).
Although the measurement of the range of motion with the goniometer is very important in assessing
the mobility, it is of even greater importance when it is used together with a series of tests aimed to
consolidate the previous results. For this reason, only a part of the Hettinger system exercises were used,
those referring to joint mobility.
Along these, during the performance of the exercises, the respiratory rate was monitored, and with
the help of a blood pressure meter, the blood pressure was also monitored.
154
The elements monitored during the measurement of respiratory rate were: type of respiration, range
of the respiratory motion, rhythm, frequency (the normal values being 16 resp./minute for men and 18-20
resp./minute for women, with the mention that during exercise it increases, because the muscles need a larger
oxygen intake), and also the heart rate (the normal values being 60-80 beats/minute).
Also to assess the mobility, a series of specific tests were used. They were:
Exercise 1 = measures the flexing capacity of the spine, hip joint and muscles in the core and legs. In
a sitting position, bent core, one measures the distance between core and floor, in cm.
Exercise 2 = assesses the lateral mobility of the core. The core is bent laterally, and one measures the
distance covered by the fingertips from a vertical position to a bent position, in cm. It is performed on the
right and on the left.
Exercise 3 = assesses the torsion capacity of the spine. A lateral torsion of the core is performed.
One measures the rotation angle of the spine. The value is expressed in degrees.
Exercise 4 = assesses the specific mobility of the hip. In a standing position, the subject spreads
his/her legs as much as possible. One measures the distance between the pubis and the floor, in cm.
Exercise 5 = just like exercise 4, except that the legs are spread longitudinally.
All the results from the measurements and tests were recorded in tables, annexed to the paper.
Initially, this researcher wanted this experiment to be conducted over a period of 5 months, from
January 2014 to May 2014, with 3 tests during it, initial, intermediary and final, however during the
intermediary tests in March, this researcher saw that the values from most of the subjects were within normal
upper limits [4] and, as such, not wanting to create hyperlaxity, this researcher decided to conclude the
experiment at that particular time, the tests performed then becoming the final ones.
Considering that the aim of this research is to determine what is the role of stretching in regards to
the development of mobility in middle-aged persons, the applications of the physical therapy programs had a
singular goal, to develop mobility. It can be structured into multiple objectives, as follows:
 The development of mobility in the shoulder (for all movements).
 The development of mobility in the thoracolumbar spine (for all movements).
 The development of mobility in the hip (for all movements).
To attain these objectives, two physical therapy programs were created, one for the witness groups
and one for the experimental groups, being adapted from the start to the physical particularities of the
individuals (age, functional diagnosis), or over the course of the study, as a result of the subjects' response to
the program.
The dosage of exercises was calculated according to the age and possibilities of the subjects, being
lower in the case of the people over 46. The same principle was applied in the situations in which the
subjects had heart diseases or any other kind of disorders.
In regards to the way in which the exercises were performed, the following methodical indications
were taken into consideration:
 the exercises were performed slowly (with the exception of dynamic stretching), rhythmically, without
sudden movements;
 the working positions were stable, facilitating the performance of the movements;
 the exercises were always performed on the entire possible range of motion of the joint.
The sessions took place 2 times per week, approximately 20 minutes each. They were held in a
physical therapy consultation room that was spacious, well lighted, well aired and equipped with the tools
needed for an effective and harmonious development of the sessions. It must be said that the subjects were
instructed to practice at home the physical therapy programs, on a daily basis, especially in the days when
they couldn't come to the sessions.
In order to attain the objectives of this study and to go through all the joint motions, 4 mobility
development programs were conceived:
- An exercise program for the experimental group, age group 35-45
- An exercise program for the experimental group, age group 46-55
- An exercise program for the witness group, age group 35-45
- An exercise program for the witness group, age group 46-55

The recorded results allow the following interpretation.
155
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Initial (experimental
Subject L.G. group)
Subject T.T.
Final (experimental
Subject T.I. group)
Initial (witness
Subject C.M. group)
Subject A.C.
Final (witness group)

Subject V.E.
Figure 1 Progress dynamics of the Hettinger system exercises results for the experimental and witness
groups, age group 35-45
Figure 1 presents the progress of the Hettinger exercises results (regarding the joint mobility) for the
experimental and witness groups, age group 35-45, during the two tests. It must be said that the figure
presents, for each subject, the total number of points recorded during the initial and the final assessments.
0 5 10 15 20 25 30 35
Subject S.C.
Subject G.F. Initial (experimental

Subject R.D. group)
Subject I.L.
Subject T.L.
Final (experimental
Subject P.N. group)
Subject V.D.
Subject A.M.
Initial (witness
group)
Subject B.C.
Subject B.A.
Subject T.M. Final (witness group)

Subject C.E.
Figure 2 Progress dynamics of the Hettinger system exercises results for the experimental and witness
groups, age group 46-55
Figure 2 presents the progress of the Hettinger exercises results (regarding the joint mobility) for the
experimental and witness groups, age group 46-55, during the two tests. It must be said that the figure
presents, for each subject, the total number of points recorded during the initial and the final assessments.
16
Average values of the
14
units gained by the
12 experimental group
10
8
6
4 Average values of the
2 units gained by the
witness group
0
Ex. 1 Ex. 2 Ex. 3 Ex. 4 Ex.5
Figure 3 Progress dynamics of the mobility tests results for the experimental and witness groups, age
group 35-45
Figure 3 presents and compares the progress of the specific functional mobility tests results for the
156
experimental and witness groups, age group 35-45. More precisely, the figure compares the average values
of the degrees/centimeters gained by the experimental and the witness groups after going through the
physical therapy programs.

12 experimental group
10
8
6
witness group
0
Ex. 1 Ex. 2 Ex. 3 Ex. 4 Ex.5
Figure 4 Progress dynamics of the mobility tests results for the experimental and witness groups, age
group 46-55
Figure 4 presents and compares the progress of the specific functional mobility tests results for the
experimental and witness groups, age group 46-55. More precisely, the figure compares the average values
of the degrees/centimeters gained by the experimental and the witness groups after going through the
physical therapy programs.
CONCLUSIONS
After analyzing the results recorded during the research, concretized in the progress of the four
groups of subjects, one can say that the research hypothesis was confirmed.
As a result, one can presume that by applying stretching to middle-aged persons, one can contribute
to the improvement of their general mobility.
The studies regarding the importance of stretching in the mobility development programs are not
numerous, and those that focus on the role played by stretching for middle-aged people are practically
inexistent. Thus, this experiment and the analysis of its results can be considered a modest contribution to the
field of physical therapy.
REFERENCES
[1] Balint T. Kinetoprofilaxie. Bacău: Editura Alma Mater. 2010.
[2] Balint T. Diaconu I. Moise A. Evaluarea aparatului locomotor. Iași: Editura Technopres. 2007.
[3] Raisin L. Stretching pentru toți. București: Editura Teora. 2010.
[4] Sbenghe T. Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare. București. Editura Medicală.1987.
[5] Solveborn A.S. Stretching. Antrenament pentru dezvoltarea mobilității București: Editura Medicală.
1998.
157
STUDIU PRIVIND ROLUL STRETCHINGULUI CA MIJLOC DE

ÎMBUNĂTĂŢIRE A MOBILITĂŢII GENERALE A ORGANISMULUI LA
PERSOANELE DE VÂRSTA A DOUA
Balint N. T.1
1
Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii,
Departamentul de Kinetoterapie şi terapie ocupaţională
E-mail: balint.tatiana@gmail.com
REZUMAT
Studiile privind importanța stretchingului în dezvoltarea mobilității nu sunt numeroase. Cele privind
dezvoltarea mobilității la persoanele de vârsta a doua, cu atât mai puțin. Ele au fost realizate pentru a observa efectele
stretchingului imediat înainte de practicarea exercițiului fizic, mai exact dacă îmbunătățește sau dacă deteriorează
performanțele sportive, și dacă ajută sau nu la prevenirea accidentărilor. Rezultatele sunt contradictorii și nu urmăresc
efectele stretchingului pe termen lung. În majoritatea materialelor bibliografice care tratează adaptarea la efort și a stării
de sănătate optime a persoanelor pe diferite categorii de vârstă, se observă o neglijare a vârstei a doua ca domeniu
interesant pentru studiere. Un posibil motiv este dificultatea de a face persoanele aflate în această perioadă a vieții să
conștientizeze efectele pe termen scurt și lung pe care le au modificările morfologice, fiziologice și funcționale specifice
acestei vârste și ca urmare a acestora să își schimbe stilul de viață. Scopul acestei lucrări este de a determina dacă
practicarea stretching-ului, cu regularitate, are efect în dezvoltarea mobilității la persoanele de vârsta a doua. Mărirea
libertății de mișcare poate îmbunătății considerabil caliatea vieții unei persoane, de aceea consider că dacă există șansa
ca observațiile făcute să scoată la lumină noi concluzii, este un subiect ce merită explorat.
CUVINTE CHEIE: stretching, mobilitate, persoane
INTRODUCERE
Stretchingul fiind o metodă științifică simplă și eficientă, poate contribui la îmbunătăţirea
mobilităţii.
Exercițiile de stretching se pot executa de către oricine: tineri sau batrâni, persoane neantrenate sau
sportivi de performanță. Acestea oferă multe posibilități în vederea întinderii musculaturii, ele putând fi
executate de unul singur sau cu partener, iar altele cu ajutorul mingilor, lăzilor de gimnastică, a scării fixe
sau fără folosirea vreunui aparat ajutător.
Pentru a favoriza o mai mare libertate a mișcărilor este necesară diminuarea tensiunii musculare.
Stretching-ul poate fi un mijloc excelent în atingerea acestui obiectiv, deoarece scopul nu este de a pregăti
organismul pentru performanță, ci ușurarea controlului mușchilor și tendoanelor, oferind o senzație de calm,
relaxarea și regularitatea fiind esențiale pentru atingerea succesului.
Studiile privind importanța stretchingului în dezvoltarea mobilității nu sunt numeroase. Cele privind
dezvoltarea mobilității la persoanele de vârsta a doua, cu atât mai puțin. Ele au fost realizate pentru a observa
efectele stretchingului imediat înainte de practicarea exercițiului fizic, mai exact dacă îmbunătățește sau dacă
deteriorează performanțele sportive, și dacă ajută sau nu la prevenirea accidentărilor. Rezultatele sunt
contradictorii și nu urmăresc efectele stretchingului pe termen lung.
În majoritatea materialelor bibliografice care tratează adaptarea la efort și a stării de sănătate optime
a persoanelor pe diferite categorii de vârstă, se observă o neglijare a vârstei a doua ca domeniu interesant
pentru studiere. Un posibil motiv este dificultatea de a face persoanele aflate în această perioadă a vieții să
conștientizeze efectele pe termen scurt și lung pe care le au modificările morfologice, fiziologice și
funcționale specifice acestei vârste și ca urmare a acestora să își schimbe stilul de [5].
MATERIAL ŞI METODE
Lucrarea de față are rolul de a dovedi următoarea ipoteză şi anume aceea că, plecând de la presupunerea
că prin aplicarea stretchingului la persoanele de vârsta a doua, putem contribui la îmbunătățirea mobilității
generale a acestora.
Experimentul s-a realizat pe un număr de 24 de subiecți,12 femei și 12 bărbați, cu vârste cuprinse
între 35 și 55 de ani. Aceștia au fost repartizați în mod egal în 4 loturi distincte, omogene, fiecare cuprinzând
câte 3 barbați și 3 femei.
Au existat 2 loturi martor, cu rol de control, al căror program kinetoterapeutic a urmărit să
îndeplinească obiectivul de dezvoltare al mobilității fără executarea metodelor de stretching și 2 loturi
158
experimentale, în cadrul cărora s-au aplicat exerciții similare celor din grupurile martor, cu diferența că
acestea au avut parte și de un program intensiv de stretching.
Exercițiile și dozajul din cadrul celor două programe de dezvoltare a mobilității au fost adaptate și
individualizate în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, fiind acordată o atenție deosebită
subiecților cu probleme de sănătate.
De asemenea, în selectarea pozițiilor, un rol important l-au avut și posibilitățile individuale ale
subiecților, starea acestora de sănătate și greutatea acestora.
În continuare, voi prezenta, sub formă de tabel, subiecții participanți la acest experiment (tabelul nr.
1). În cadrul acestuia am evidențiat sexul, vârsta și ocupația subiecților, precum și afecțiunile de care suferă
aceștia, afecțiuni ce au avut un impact semnificativ în selectarea exercițiilor, pozițiilor și dozajul din cadrul
programelor de dezvoltare a mobilității. Totodată, este menționat și lotul în care a fost repartizat fiecare
individ.
Tabel nr. 1. Tabel colectiv al subiecților cuprinși în cercetare

Diagnostic Lotul din
Nr. Nume și
Sex Vârstă Ocupație funcțional (dacă care face
crt. prenume
este cazul) parte
Periartrita
Agent
1. L.G. masculin 39 ani scapulo-
imobiliar
humerală(dreapta)
2. B.M. masculin 41 ani Preot - Lot
3. T.T. masculin 40 ani Tâmplar - experimental,
grupa de
4. B.D. feminin 35 ani Casnică -
vârstă 35-45
5. T.I. feminin 42 ani Croitoreasă - de ani
Hipotensiune
6. L.M. feminin 45 ani Vânzătoare
arterială
7. S.C. masculin 50 ani Croitor -
Cadru Diabet zaharat
8. G.F. masculin 53 ani
militar (tip 2) Lot
9. R.D. masculin 51 ani Constructor experimental,
Hipotensiune grupa de
10. I.L. feminin 48 ani Casnică vârstă 46-55
arterială
11. T.L. feminin 51 ani Croitoreasă - de ani
12. P.N. feminin 46 ani Bonă -
13. O.A. masculin 39 ani Mercantizor -
14. C.M. masculin 37 ani Șofer -
Agent de
15. V.R. masculin 40 ani -
pază Lot martor,
Hiertensiune grupa de
16. A.C. feminin 45 ani Asigurator
arterială vârstă 35-45
Diriginte de ani
17. C.G. feminin 38 ani -
poțtal
18. V.E. feminin 45 ani Vânzătoare -
19. V.D. masculin 53 ani Electrician -
20. A.M. masculin 49 ani Frizer -
21. B.C. masculin 51 ani Stomatolog - Lot martor,
22. B.A. feminin 48 ani Șofer - grupa de
Coxartroză vârstă 46-55
23. T.M. feminin 50 ani Laborantă de ani
(dreapta)
24. C.E. feminin 52 ani Educatoare -
În scopul evaluării mobilității articulare a subiecților am folosit goniometrul pentru a stabili

amplitudinea de mișcare, exercițiile care vizează mobilitatea articulară din sistemul Hettinger, cât și alte teste
funcționale [1].
159
În cadrul măsurării amplitudinii de mișcare, am înregistrat valorile pe următoarele mișcări: la nivelul

umărului (flexie, extensie, abducţie, adducţie, rotaţie internă, rotaţie externă), la nivelul coloanei dorso-
lombare (flexie, extensie, înclinare dreapta/stânga, rotaţie dreapta/stânga), la nivelul șoldului (flexie,
extensie, abducţie, adducţie, rotaţie internă, rotaţie externă)
Deși măsurarea amplitudinii de mișcare cu goniometrul este o componentă de mare importanță în
evaluarea mobilității, aceasta are o mai mare însemnătate atunci când este folosită alături de o serie de teste
menite să consolideze rezultatele obținute. Din acest motiv am utilizat o parte a exercițiilor din sistemul
Hettinger, acelea care se referă la mobilitatea articulară.
Pe lângă acestea, în timpul executării exercițiilor, am monitorizat frecvența respiratorie, iar cu
ajutorul unui tensiometru, tensiunea arterială.
Elementele pe care le-am urmărit la măsurarea frecvenței respiratorii au fost: tipul respirației,
amplitudinea mișcărilor respiratorii, ritmul, frecvența (valorile normale fiind de 16 resp./minut la barbați și
18-20 resp./minut la femei, cu mențiunea că în timpul activității fizice aceasta crește din cauza necesității
mușchilor unui aport crescut de oxigen) şi de asemnea un parametru important frecvenţa cardiacă (valorile
normale fiind de 60 – 80 bătăi/minut).
Tot în scopul evaluării mobilității am folosit și o serie de teste specifice. Acestea au fost:
Exercițiul 1= Se măsoară capacitatea de flexare a coloanei vertebrale, articulației șoldului și a
musculaturii trunchiului și picioarelor. Din așezat depărtat, îndoirea trunchiului, se măsoară distanța între
trunchi și sol în cm.
Exercițiul 2 = Se evaluează mobilitatea laterală a trunchiului. Îndoirea trunchiului lateral, se măsoară
distanța pe care o parcurg vârfurile degetelor din poziția verticală până în poziția de îndoire, în cm. Se
realizează pe stânga și pe dreapta.
Exercițiul 3 = Se evalueză capacitatea de torsiune a coloanei vertebrale. Se execută torsiunea laterală
a trunchiului. Măsurăm unghiul de rotație al coloanei vertebrale. Valoarea se exprimă în grade.
Exercițiul 4 = Se evaluează mobilitatea specifică șoldului. Din stând, subiectul depărtează picioarele
cât poate de mult. Măsurăm distanța între pubis și sol, în cm.
Exercițiul 5 = Idem ex.4, cu excepția faptului că depărtarea picioarelor se realizează longitudinal.
Toate rezultatele măsurătorilor și testelor au fost înregistrate în tabele, iar acestea au fost anexate la
finalul lucrării.
Iniţial, mi-am propus ca experimentul să se desfăşoare pe o perioadă de 5 luni, din ianuarie 2014
până în mai 2014, cu 3 testări în timpul acesteia, una iniţială, una intermediară şi una finală, însă în timpul
măsurătorilor intermediare, din luna martie, am constatat că valorile majoritatăţii subiecţilor se încadrau în
limetele superioare normale [4] şi, prin urmare, din dorinţa de a nu creea hiperlaxitate, am decis să
concluzionez în acel moment experimentul, testarea realizată atunci devenind testarea finală.
Având în vedere că scopul acestei cercetări este acela de a determina care este rolul stretchingului în
ceea ce privește dezvoltarea mobilității la persoanele de vârsta a doua, aplicarea programelor
kinetoterapeutice din cadrul lucrării a avut un obiectiv singular, și anume dezvoltarea mobilității. Acesta
poate fi structurat în mai multe obiective după cum urmează:
 Dezvoltarea mobilității la nivelul umărului (pe toate mișcările).
 Dezvoltarea mobilității la nivelul coloanei dorso-lombare (pe toate mișcările).
 Dezvoltarea mobilității la nivelul șoldului (pe toate mișcările).
Pentru îndeplinirea acestor obiective am alcătuit două programe kinetoterapeutice, unul pentru
grupurile martor și unul pentru grupurile experimentale, acestea fiind adaptate de la început la
particularitățile fizice ale indivizilor (vârstă, diagnostic funcțional), sau pe parcursul cercetării ca urmare a
răspunsului subiecților la program.
Dozajul exercițiilor l-am realizat în funcție de vârsta și de posibilitățile subiecților, în cazul
persoanelor de peste 46 de ani acesta fiind mai mic. Același principiu l-am aplicat și în situațiile în care
subiecții au prezentat afecțiuni de natură cardiacă, sau de oricare alt fel.
În ceea ce priveşte modul de executare al exerciţilor fizice am ţinut seama de următoarele indicaţii
metodice:
 exerciţiile s-au executat lent (excepție de la această regulă făcând stretchingul dinamic), ritmic, fără bruscări;
 poziţiile de lucru au fost poziţii stabile, care au facilitat executarea mişcărilor;
 exerciţiile s-au realizat întotdeauna pe toată amplitudinea de mişcare articulară posibilă.
Ședințele au avut o frecvență de 2 ori pe săptămână, cu o durată de aproximativ 20 de minute fiecare.
Acestea au avut loc într-un cabinet de kinetoterapie spațios, bine iluminat și aerisit, și dotat cu obiectele și
echipamentele necesare unei desfășurări eficiente și armonioase a ședințelor. Menționez că subiecții au fost
160
instruiți să practice și acasă programele kinetoterapeutice, zilnic, în mod deosebit în cazul în care nu au putut
participa la ședințele de la cabinet.
Pentru a atinge obiectivele pe care mi le-am propus în cadrul acestei lucrări și pentru a viza toate
mișcările articulațiilor interesate am conceput 4 programe de dezvoltare a mobilității:
- Program de exerciții al lotului experimental, grupa de vârstă 35-45 de ani
- Program de exerciții al lotului experimental, grupa de vârstă 46-55 de ani
- Program de exerciții al lotului martor, grupa de vârstă 35-45 de ani
- Program de exerciții al lotului martor, grupa de vârstă 46-55 de ani
În urma rezultatelor obținute suntem în măsură să realizăm următoarea prezentare și interpretare a
datelor.
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Inițial (lot
Subiectul L.G.
experimental)
Subiectul B.M.
Subiectul T.T.
Subiectul B.D. Final (lot

Subiectul T.I.
experimental)
Subiectul L.M.
Subiectul O.A. Inițial (lot martor)

Subiectul C.M.
Subiectul V.R.
Subiectul A.C.
Subiectul C.G. Final (lot martor)
Subiectul V.E.
Graficul nr. 1 Dinamica evoluției rezultatelor exercițiilor din sistemul Hettinger a loturilor
experimental și martor, grupa de vârstă 35-45 de ani
În graficul nr. 1 sunt prezentate evoluțiile rezultatelor complexului de exerciții Hettinger (cele ce
privesc mobilitatea articulară) pentru loturile experimental și martor, grupa de vârstă 35-45 de ani, la cele
două testări. Precizăm că în grafic sunt reprezentate, pentru fiecare subiect în parte, numărul total de puncte
obținut la evaluările inițiale și finale.
0 5 10 15 20 25 30 35
Subiectul S.C.
Inițial (lot
Subiectul R.D.
experimental)
Subiectul T.L. Final (lot

experimental)
Inițial (lot martor)

Subiectul A.M.
Subiectul B.A.
Final (lot martor)
Subiectul C.E.
Graficul nr.2 Dinamica evoluției rezultatelor exercițiilor din sistemul Hettinger a loturilor
experimental și martor, grupa de vârstă 46-55 de ani
În graficul nr. 2 sunt prezentate evoluțiile rezultatelor complexului de exerciții Hettinger (cele ce
privesc mobilitatea articulară) pentru loturile experimental și martor, grupa de vârstă 46-55 de ani, la cele
două testări. Precizăm că în grafic sunt reprezentate, pentru fiecare subiect în parte, numărul total de puncte
obținut la evaluările inițiale și finale.
161
16
Media unităților
14
câștigate de către
12
lotul experimental
10
8
6
4 Media unităților
2 câștigate de către
0 lotul martor
Ex. 1 Ex. 2 Ex. 3 Ex. 4 Ex.5
Graficul nr.3 Dinamica evoluției rezultatelor testelor de mobilitate specifice a loturilor experimental și
martor, grupa de vârstă 35-45 de ani
În graficul nr. 3 sunt reprezentate și comparate evoluțiile rezultatele testelor funcționale specifice de
mobilitate a loturilor experimental și martor, grupa de vârstă 35-45 de ani. Mai exact, graficul compară
mediile gradelor/centimetrilor câștigate/câștigați de către lotul experimental și lotul martor în urma aplicării
programelor kinetoterapeutice.
12 lotul experimental
10
8
6
0 lotul martor
Ex. 1 Ex. 2 Ex. 3 Ex. 4 Ex.5
Graficul nr.4 Dinamica evoluției rezultatelor testelor de mobilitate specifice a loturilor experimental și
martor, grupa de vârstă 46-55 de ani
În graficul nr. 4 sunt reprezentate și comparate evoluțiile rezultatele testelor funcționale specifice de
mobilitate a loturilor experimental și martor, grupa de vârstă 46-55 de ani. Mai exact, graficul compară
mediile gradelor/centimetrilor câștigate/câștigați de către lotul experimental și lotul martor în urma aplicării
programelor kinetoterapeutice.
CONCLUZII
Analizând rezultatele obţinute în urma activităţii de cercetare desfăşurate, concretizate în evoluțiile
celor patru loturi de subiecți, se poate afirma că ipoteza cercetării s-a confirmat.
Prin urmare, putem presupune că prin aplicarea stretchingului la persoanele de vârsta a doua, putem
contribui la îmbunătățirea mobilității generale a acestora.
Studiile care privesc importanța stretchingului în programele de dezvoltare a mobilității nu sunt
numeroase, iar cele care să se concentreze pe rolul stretchingului la persoanele de vârsta a doua sunt practic
inexistente. Astfel, prin realizarea acestui experiment și prin analiza rezultatelor obținute în urma acestuia,
consider că am adus o contribuție modestă în domeniul kinetoterapiei.
BIBLIOGRAFIE
[1] Balint T. Kinetoprofilaxie. Bacău: Editura Alma Mater. 2010.
[2] Balint T. Diaconu I. Moise A. Evaluarea aparatului locomotor. Iași: Editura Technopres. 2007.
[3] Raisin L. Stretching pentru toți. București: Editura Teora. 2010.
[4] Sbenghe T. Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare. București. Editura Medicală.1987.
[5] Solveborn A.S. Stretching. Antrenament pentru dezvoltarea mobilității București: Editura Medicală.
1998.
162
THE EFFECTS OF PRACTICING SWIMMING IN CHRONIC

OBSTRUCTIVE PULMONARY DISEASE. CASE STUDY
Petrescu S. 1, Ciolan G. A. 2, Păunescu M.3
1
University of Medicine and Pharmacy, Dionisie Lupu Street no. 37, Bucharest, 020022, Romania
2
Institute of Pneumophtisiology "Marius Nasta",Viilor Street no. 90,Bucharest, 050159, Romania
3
National University of Physical Education and Sport, Constantin Noica
Street no.140, Bucharest, 060057, Romania
ABSTRACT
Chronic obstructive pulmonary disease (COPD) is comprised primarily of two related diseases - chronic
bronchitis and emphysema. Clinical research on the effects of swimming on the quality of the life of patients with
various lung diseases showed that the use of water therapy programs have significant effects on the induction of
pulmonary edema as well as on mild to moderate asthma. The case study presented in this study, aged 52, male, from
urban area, smoker (30PA), with a weight of 96 kg and a height of 168 cm, was diagnosed with COPD in GOLD III std
about 2 years ago and abdominal obesity. The functional examinations have revealed a mixed ventilatory dysfunction
with FEV of 48.6% and 68.3% CV. The therapy with tiotropium and beta 2 agonists initiated as needed, along with
physical therapy. After the application of aquatic programs for 6 months the results have highlighted significant changes
in the lung functionality and the quality of everyday life.
KEYWORDS: swimming, chronic obstructive pulmonary disease, quality of life
INTRODUCTION
It is known that the most important effect due to practicing swimming is the balanced impact on bone
and muscular system. Cyclical movements during exercise increase muscle flexibility, especially at the
shoulder and hip, knee muscles being perfectly maintained and helping to straightening the spine. It is also
very important that almost all the muscles participating in the movement, therefore their request is
uniform[1].
The clinical research on the effects of swimming on the quality of the life of patients with various
lung diseases showed that the use of water therapy programs have significant effects on the induction of
pulmonary edema as well as on mild to moderate asthma. The conclusions of this research validates the
importance of aquatic programs in the treatment of bronchial asthma, swimming can be adapted for use in
medical practice alongside conventional medical treatment. Also, practicing swimming regularly for 10
months showed significant changes in the peak expiratory flow (alpha <0.02), the maximum inspiratory
pressure (alpha <0.03) and forced vital capacity (CVF, alpha <0.05), while the volume expired in the first
second (FEV1) was significantly reduced. The increasing capacity and respiratory muscle endurance
capacity have had a major impact on the level of daily physical activity especially among smokers (Michalak
et al., 2012: 13-19). Two studies, conducted by Kurabayashi et al., 2000 and Wadell et al., 2004, showed
clinical changes in the quality of life through the questionnaire for patients with respiratory problems.[2]
Chronic obstructive pulmonary disease (COPD) is comprised primarily of two related diseases -
chronic bronchitis and emphysema. Each of the two diseases are characterized by the chronic obstruction of
the flow of air through airways and at the air exit from the lungs. Chronic bronchitis - the first symptom is a
chronic cough which at first appears only in the morning then becoming permanent, and later accompanied
by expectoration of emphysema with respiratory failure. Chronic bronchitis involves inflammation and
swelling in the airways that lead to narrowing and obstruction of the airways. Inflammation also stimulates
the production of mucus. Airways obstruction, in particular the mucus, increased the risk of bacterial
pulmonary infections. The prevalence of chronic bronchitis in current smokers is three times higher than in
non-smokers (18,5 vs 5,6) [3]
Smoking has a negative influence on the quality of essential and autonomous learning [4]. Half of
patients with chronic obstructive respiratory insufficiency are smokers and have a high dependence on
nicotine. Since 1997, Murray and Lopez Lancet estimated that by 2020 COPD will become the 3rd cause of
mortality in the world. In 2007, there were approximately 13.7 million cases of active tuberculosis. In 2010,
the number of newly diagnosed cases was 8.8 million and the number of deaths was 1.45 million, the
majority occurring in developing countries [5].
After studying the Literature we can sustain that the main problems likely to be improved in terms of
quality of life in people who smoke are: chronic obstructive asthma BROS.
163
The study goal is to improve the quality of life in the subjects diagnosed with obstructive pulmonary
obstructive disease by the recovery of pulmonary function as a result of the application of an aquatic therapy
program tailored to the individual possibilities associated with drug treatment.

The subject of the case study. Subject I.A. 52 years old, male, from urban area, smoker (30PA), works
as a driver, with a weight of 96 kg and a height of 168 cm, was diagnosed with COPD GOLD III std ago
about 2 years and abdominal obesity. The functional examinations have revealed a mixed ventilatory
dysfunction with FEV of 48.6% and 68.3% CV. The therapy with tiotropium and beta 2 agonists was
initiated, as needed, accompanied by physical therapy.
Spirometry. To assess the exercise capacity of the subject, we used the spirometry test used in the
diagnosis of various chronic diseases of the bronchi and lungs. The subject was assessed before and after the
application of aquatic programs. Spirometry is the basic instrument that allows the physician to detect and
monitor a variety of respiratory diseases.
The six minute Test (6 MWT). The 6-minute test, which measures the distance a patient can take on a
flat surface within 6 minutes. This test is a tool for the functional assessment of all equipment and systems. It
is used for the initial assessment and for assessing the effectiveness of rehabilitation programs or other
medical interventions [6].The subject of the study was asked to walk for 6 minutes on a flat plane in circular
paths, paced without imposed speed. The test was performed before and after the aquatic programs. At the
end of each test distance was rated in meters, and symptoms of fatigue / dyspnea (Borg scale measured).
Borg Scale is a valid and reliable subjective assessment instrument for the exercise intensity, it can be used
when working both individually and when working in groups, and allows the subjects involved in the effort
to listen to their body, listen to what it says to them , what their own body forwards to them. The results were
compared pre and post assessment.
The questionnaire for assessing the quality of life in obstructive pulmonary disease (CAT). CAT is
validated in the form of a questionnaire of 8 questions that should not be fragmented or used individually and
was developed based on patient statements. It is a complex questionnaire, but sensitive and easily performed
to assess the impact of the disease on patients' pulmonary status. The questionnaire measures the impact the
chronic obstructive pulmonary disease has on the well-being and daily life of patients with pulmonary
disease. The questionnaire provides the Health Check of the patient and is useful in the initial evaluation and
in the observation of the developments on the medium and long term. To ensure the smooth running of
research and research ethics, we made up an interdisciplinary team that worked on specific skills in making
medical diagnosis [7].
Stages of the study. The experimental research was conducted over three stages during December
2013 - May 2014. During this period, the subjects were evaluated according to a predetermined plan.
Stage I - December 2013 - targeted the initial assessment of the subject lung function and the
application of quality of life questionnaire for patients with lung CAT. This step is done in the Marius Nasta
Pneumophtisiology Hospital in Bucharest, equipped with materials necessary to carry out measurements.
Phase II - In this step the independent variable was introduced of the study the content represented by
of global projects and those operational of swimming appropriate to the age peculiarities of the subject, as
well as the functional characteristics. The duration of this stage was 6 months. The frequency of the sessions
were three times per week for a period of 60 minutes. This stage took place in the swimming pool of the
University of Medicine and Pharmacy Carol Davila, Bucharest.
Stage III - May 2014. The final assessment of the pulmonary function to determine the level of
intervention of the independent variable from the experimental situation. The application of the quality of life
questionnaire CAT in order to determine the quality of life post-test
3. Results and Discussions
The subject results on pulmonary function and the quality of life pre- and post-the application of
aquatic programs, are presented in the following tables.
164
Table 1 The case study results from the spirometry test

VC FVC FEV1 FEV1/FVC PEF MEF 50%
Subject
(%) (%) (%) (%) (%) (%)
The Initial Test
IA 65.7 68.3 48.6 71.15 59.4 17.4
The final Test
76.4 77.6 64.8 83.5 84.3 70.5
Legend: CV = current volume; FVC = forced vital capacity; FEV1 = forced expiratory volume in one
second; FEV1 / FVC = Index Tifeneau-Pinelli; PEF = peak expiratory peak flow; MEF 50% = Maximal
Expiratory Flow at 50%.
The application of the overall plan and the operational plans for 6 months in a swimming pool had
significant results in the lung functionality. Spirometry test lung outstands the increasing functionality for all
parameters, passing it from a mixed ventilatory dysfunction in obstructive ventilatory dysfunction. Thus, it
appears that the current volume was 65.7% in the initial testing, in the final testing arrive at 76.4%; the
forced vital capacity baseline was 68.3% to 77.6% on final testing; the forced expiratory volume in one
second, the initial assessment this had a capacity of 48.6% of the total capacity, reaching values of 64.8%.
Also Tifineau index values are between 71.15% comprising the initial assessment and 83.5% to the final
assessment; The maximum peak expiratory flow evolves from 59.4% in the initial assessment, reaching
84.3% at the final assessment; while MEF 50% has a significant evolution, with values of 17.4% on the
initial assessment to 70.5 in the final evaluation (table 1).
Table 2 The six minutes test value for the case study
Distance covered in 6 minutes BORG Scale
The Initial Test 300 m 6
The Final Test 350 m 3
As it can be seen in Table 2, before applying aquatic programs during the study, the subject was able
to walk on a six minutes a distance of 300m and 350m in the final evaluation, managing to obtain a clinically
significant increase in distance traveled after hours of aquatic intervention, compared to the baseline one of
50m. Compared to the Borg scale, the subject initially considered the effort as very hard, and at the end of
the aquatic program - as moderate.
Table 3 Results of the case study CAT questionnaire

Initial Final
Test Test
I never cough / I cough all the time 4 2
I have no phlegm in the chest / My chest is full of phlegm 3 3
I do not feel any tension in the chest / I feel a strong tension in the chest 3 3
When you climb a hill or a scale from one floor to another, I do not pant / when
climbing a hill or a scale from one floor to another, I pant a lot 4 2
I am not limited on conducting any activities at home / I am very limited in activities
at home 3 2
I trust in my leaving home despite my lung disease / I do not trust at all leaving
home because of my lung disease 3 2
I can sleep profoundly / I can't sleep deeply because of my lung disease 4 2
I have a lot of energy / I do not have energy at all 4 3
Sum 28 19
According to Table 3, before applying the aquatic individualized program, the subject obtained a
score of 28 points. If before applying the independence variable, used throughout the study, the subject held
daily activities with great difficulty, with dyspnea on exertion and rest, sometimes with support from others.
At the end of the aquatic program the CAT score showed a significant decrease.
The limits of the study can be attributed to the small lot of patients, so that the findings can not be
165
generalized to the statistics population of patients diagnosed with COPD.
CONCLUSIONS
The therapeutic aquatic exercise intervention is recognized for its strength in the prevention and
treatment of various conditions, although it is not considered part of standard pulmonary rehabilitation. The
therapeutic aquatic exercise intervention is a discipline that includes hydrotherapy, spa therapy,
balneotherapy and physiotherapy, and is used to prevent and treat diseases through water. Hydrotherapy is
defined as an adjunctive therapy using the temperature and pressure of water as therapeutic agent at a given
temperature [8].
Recent research has shown that exercises carried ashore by patients diagnosed with chronic lung
disease are often unbearable [8]. The initial assessment of the subject of our study demonstrates that the ratio
FEV1 / FVC changes. If the initial assessment is half FEV1 predicted normal values for our patient's age,
height and weight, in the final testing we identified a significant increase in this indicator, which can support
the diagnostic indicator of COPD with clinical evaluations and the CAT tests. The results of this study
certify the efficiency of programs and of the operational plans water on lung functionality. They proved to be
an effective compensatory alternative improvement in the health of adults diagnosed with COPD, asthma or
bronchiectasis. Combined with mobility, stretching or strength exercises, they have important psychosocial
benefits on the lives of these patients.ftware.
REFERENCES
[1] Efectele benefice ale înotului http://wwwseptimiaro/wellness_and_spa/piscine
/efectele_benefice_ale_inotului/1/65/rohtml, 2014
[2] Michalak K, Gatkiewicz M, Pawlicka-Lisowska A, & Poziomska-Piatkowska E, The influence of
swimming activity on lung function parameters among smoking and non-smoking youth Polski
merkuriusz lekarski: organ Polskiego Towarzystwa Lekarskiego, 2012, 33(193), 13-19
[3] Mihălțan FD, și Ciobanu M, Aspecte și atitudini legate de fumat la chirurgii din România Rev de
Pneumoftiziologie, 1999
[4] Gallefoss F, Bakke PS, and Rsgaard PK, Quality of life assessment after patient education in a
randomized controlled study on asthma and chronic obstructive pulmonary disease American Journal
of Respiratory and Critical Care Medicine, 1999, 159(3), 812-817
[5] World Health Organization Quality of Life, 1998
[6] Geytenbeek J, Evidence for effective hydrotherapy Physiotherapy, 2002, 88(9), 514-529 doi:
101016/S0031-9406(05)60134-4
[7] Cat Test Retrived from http://wwwcatestonlineorg/US_residentshtm, 2009
[8] Mcnamara RJ, Mckeough ZJ, Mckenzie DK, and ALISON DA, Water-based exercise in COPD with
physical comorbidities: a randomised controlled trial EurRespir J, 41(6), 1284-1291 doi:
101183/0903193600034312, 2013
166
EFECTELE PRACTICĂRII ÎNOTULUI ÎN BOALA PULMONARĂ

OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ. STUDIU DE CAZ
Petrescu S. 1, Ciolan G. A. 2, Păunescu M.3

1
Universitatea de Medicină și Farmacie, Strada Dionisie Lupu nr. 37, București, 020022, Romania
2
Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta",Strada Viilor nr. 90, București, 050159, Romania
3
Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, Strada Constantin Noica nr.140, București, 060057,
Romania
ABSTRACT
Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este compusă în principal din două afecţiuni conexe -
bronşita cronică şi emfizemul. Cercetările clinice privind efectele înotului asupra calității vieții pacienților cu diverse
afecțiuni pulmonare au demonstrat că aplicarea unor programe de terapie acvatică au efecte semnificative asupra
inducerii edemului pulmonar, precum și a astmului bronșic ușor până la moderat. Studiul de caz prezentat în acest
studiu, în vârstă de 52 de ani, de gen masculin, din mediu urban, fumător (30PA), cu o greutate de 96 Kg și o înălțime
de 168 cm, a fost diagnosticat cu BPOC std III GOLD în urmă cu aproximativ 2 ani și obezitate abdominală. Probele
funcționale au relevat o disfuncție ventilatorie mixtă cu VEMS de 48.6% și CV de 68,3%. S-a inițiat terapie cu
tiotropium și beta 2 agoniști la nevoie, însoțite de terapie fizică. După aplicarea programelor acvatice timp de 6 luni
rezultatele au evidențialt modificări semnificative la nivelul funcționalității pulmonare precum și în calitatea vieții de zi
cu zi.
KEYWORDS: înot, boală obstructivă cronică pulmonară, calitatea vieții
INTRODUCERE
Se știe că cel mai important efect datorat practicării înotului este impactul echilibrat asupra sistemului
osos și a sistemului muscular. Mişcările ciclice din timpul efortului măresc flexibilitatea muşchilor, în special
la nivelul umărului şi al şoldului, muşchii genunchiului fiind perfect întreţinuţi și ajutând la îndreptarea
coloanei vertebrale. Totodată este foarte important faptul că aproape toţi muşchii participă la mişcare, de
aceea solicitarea lor este uniformă [1].
Cercetările clinice privind efectele înotului asupra calității vieții pacienților cu diverse afecțiuni
pulmonare au demonstrat că aplicarea unor programe de terapie acvatică au efecte semnificative asupra
inducerii edemului pulmonar, precum și a astmului bronșic ușor până la moderat. Concluziile acestor
cercetării validează importanța programelor acvatice în tratarea asmului bronșic, înotul putând fii adaptat
pentru a fi utilizat în practica medicală alături de tratamentul convențional medicamentos. De asemenea,
practicarea înotului în mod regulat, timp de 10 luni, au evidențiat modificări semnificative la nivelul fluxului
expirator maxim (alfa < 0,02), asupra presiunii maxime inspiratorii (alfa < 0,03), precum și a capacității
vitale forțate (CVF, alfa < 0,05), în timp ce volumul expirat în prima secundă (FEV1) s-a redus semnificativ.
Creșterea capacității respiratorii și a capacității de rezistență musculară au avut un impact major asupra
nivelului de activitate fizică zilnică mai ales în rândul fumătorilor [2] Două studii, realizate Kurabayashi et
al., 2000 și Wadell et al., 2004, au arătat modificări clinice în chestionarul de calitate a vieții pentru pacienții
cu probleme respiratorii.
Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este compusă în principal din două afecţiuni conexe
- bronşita cronică şi emfizemul. Fiecare dintre cele două boli este caracterizată prin obstrucţia cronică a
fluxului de aer prin căile respiratorii şi la ieșirea aerului din plămâni. Bronșita cronică - primul simptom este
tusea cronică care la început apare doar dimineața, apoi devine permanentă, însoțită de expectorație și mai
târziu de emfizem cu insuficiență respiratorie. Bronşita cronică implică inflamaţia şi umflarea mucoasei
căilor respiratorii care duce la îngustarea şi obstrucţia căilor respiratorii. Inflamaţia stimulează, de asemenea,
producţia de mucus. Obstrucţia căilor respiratorii, în special cu mucus, creşte riscul de infecţii pulmonare
bacteriene. Prevalența bronșitei cronice la fumătorii curenți este de trei ori mai mare față de nefumători (18,5
vs 5,6) [3]
Fumatul are o influență esențială și autonom negativă asupra calității vieții [4]. 1/2 din bolnavii cu
afecțiuni obstructive cronice și insuficiență respiratorie sunt fumători activi și au o dependență înaltă de
nicotină. Încă din 1997, Murray și Lopez Lancet au estimat că până în 2020 BPOC va deveni a 3-a cauză de
mortalitate din lume. În 2007, existau aproximativ 13,7 milioane de cazuri de tuberculoză activă. În 2010,
numărul cazurilor nou diagnosticate a fost de 8,8 milioane, iar numărul de decese a fost de 1,45 milioane,
majoritatea survenite în țările în curs de dezvoltare [5].
167
În urma studierii literaturii de specialitatea putem susține faptul că principalele afecțiuni susceptibile a
fi ameliorate din perspectiva calității vieții la persoanele fumătoare sunt: boala obstructivă cronică, astmul
broșic.
Scopul stdusiului constă în îmbunătăţirea calităţii vieţii subiecţilor diagnosticaţi cu boală obstructivă
pulmonară obstructivă prin recuperarea funcţiei pulmonare ca efect al aplicării unui program de terapie
acvatică adaptate posibilităţilor individuale, asociate tratamentului medicamentos.
Subiectului studiului de caz. Subiectul I.A. în vârstă de 52 de ani, de sex masculin, din mediu urban,
fumător (30PA), lucrează ca șofer, cu o greutate de 96 Kg și o înălțime de 168 cm, a fost diagnosticat cu
BPOC std III GOLD în urmă cu aproximativ 2 ani și obezitate abdominală. Probele funcționale au relevat o
disfuncție ventilatorie mixtă cu VEMS de 48.6% și CV de 68,3%. S-a inițiat terapie cu tiotropium și beta 2
agoniști la nevoie, însoțite de terapie fizică.
Spirometria. Pentru evaluarea capacității de efort a subiectului, s-a utilizat proba de spirometrie,
folosită în diagnosticarea diverselor afecțiuni cronice ale bronhiilor și plămânilor. Subiectul a fost evaluat pre
și post aplicarea programelor acvatice. Spirometria este instrumentul de bază, care îi permite medicului
pneumologsă depisteze și să monitorizeze o multitudine de boli respiratorii.
Testul de șase minute (6 MWT). Testul de 6 minute-măsoară distanţa pe care o poate parcurge un
pacient pe o suprafaţă plată, într-un interval de 6 minute. Acest test este un instrument de evaluare
funcţională a tuturor aparatelor şi sistemelor. Se foloseşte pentru evaluarea iniţială, dar şi pentru aprecierea
eficienţei programelor de recuperare sau a altor intervenţii medicale [6] Subiectul la studiu au fost rugat să
meargă timp de 6 minute pe un plan plat, în trasee circulare, în ritm propriu, fără impuneri de viteză. Testul a
fost efectuat înainte și după aplicarea programelor acvatice. La finalul fiecărei testări s-au notat distanța
parcursă în metri, precum și apariția simptomelor de oboseală/dispnee (măsurată pe scala BORG). Scala
Borg reprezintă un instrument valid şi demn de încredere de evaluare subiectivă a intensităţii efortului, poate
fi folosită atât când se lucrează individual cât şi când se lucrează în grup, şi permite subiecţilor angrenaţi în
efort să-şi asculte corpul, să asculte ce le spune, ce le transmite propriul organism. Rezultatele au fost
comparate pre și post evaluare.
Chestionaul de evaluare a calității vieții în boala obstructivă pulmonară (CAT). CAT este validat sub
forma unui chestionar de 8 intrebări, ce nu trebuie fragmentate sau folosite individual și a fost dezvoltat pe
baza declaraţiilor pacienţilor. Este un chestionar complex dar sensibil și uşor de efectuat în scopul evaluării
impactului afecţiunii asupra statusului pulmonar al pacienților. Chestionarul măsoară impactul pe care îl are
boala pulmonară obstructivă cronică asupra stării de bine şi a vieţii de zi cu zi a bolnavilor cu afecțiuni
pulmonare. Chestionarul asigură evaluarea stării de sănătate a pacientului și este util în evaluarea iniţială
precum și în urmărirea evoluției pe termen mediu şi lung. Pentru buna desfășurare a cercetării și asigurarea
deontologiei de cercetare științifică, s-a constituit echipa interdisciplinară care a colaborat pe competențe
specifice în realizarea diagnosticului medical [7].
Etapele studiului. Cercetarea experimentală s-a derulat pe parcursul a trei etape, în perioada Decembie
2013 - Mai 2014. În această perioadă subiecţii au fost evaluaţi conform unui plan dinainte stabilit.
Etapa I – Decembrie 2013 - a vizat evaluarea inițială a funcției pulmonare a subiectului, precum și
aplicarea chestionarului de calitatea a vieții CAT pentru pacienți cu afecțiuni pulmonare. Această etapă s-a
realizat în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Marius Nasta, din București, dotat cu materiale necesare
efectuării măsurătorilor,
Etapa a II-a – În această etapă a fost introdusă variabila independentă a studiului reprezentată de
conținutul proiectelor globale și operaționale de înot, adecvate particularităților de vârstă ale subiectului,
precum și caracteristicilor funcționale. Durata acestei etape a fost de 6 luni. Frecvența ședințelor a fost de trei
ori pe săptămână, cu o durată de 60 de minute. Această etapă s-a desfășurat în cadrul bazinului de înot al
Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila, București.
Etapa a III-a – Mai 2014. Evaluarea finală a funcției pulmonare în scopul determinării nivelului de
intervenție a variabilei independente din situația experimentală. Aplicarea chestionarului de calitatea a vieții
CAT, în scopul determinării calității vieții post-testare.
Rezultatele subiectului privind funcționalitatea pulmonară și nivelul calității vieții, pre- și post-
aplicarea programelor acvatice, sunt redate în tabele următoare.
168
Table 1 Rezultate studiului de caz la proba de spirometrie

MEF
VC FVC FEV1 FEV1/FVC PEF
Subiectul 50%
(%) (%) (%) (%) (%)
(%)
Testare inițială
IA 65.7 68.3 48.6 71.15 59.4 17.4
Testare finală
76.4 77.6 64.8 83.5 84.3 70.5
Legendă: VC = volumul curent; FVC = capacitatea vitală forțată; FEV1 = volumul expirator forţat
într-o secundă; FEV1/FVC = Indicele Tifeneau-Pinelli; PEF = debitul expirator maxim de vârf; MEF
50% = Maximal Expiratory Flow at 50%.
Aplicarea planului global precum și a planurilor operaționale timp de 6 luni în bazinul de înot a avut
rezultate semnificative la nivelul funcționalității pulmonare. Proba de spirometrie evidențiează mărirea
funcționalității pulmonare pentru toți parametrii, trecându-se de la o disfuncție ventilatorie mixtă la o
disfuncție ventilatorie obstructivă. Astfel, se constată că volumul curent era de 65.7% la testarea inițială,
ajung în testarea finală la 76.4%; capacitatea vitală forțată a avut valori inițiale de 68.3% ajungând la 77.6%
în testarea finală; volumul expirator forţat într-o secundă, la evaluarea inițială acesta avea o capacitate de
48.6% din capacitatea totală, ajung la valori de 64.8%. Deasemenea, valorile Indicelului Tifineau, sunt
cuprinde între 71.15% la evaluarea inițailă și 83.5% la evaluarea finală; debitul expirator maxim de vârf
evoluează de la 59.4% la evaluarea inițailă, ajung la 84.3% la evaluarea finală; în timp ce MEF 50% are o
evoluție semnificativă, având valori de 17.4% în evaluarea inițială la 70.5 în evaluarea finală (table 1).
Tabel 2 Valoarea testului de șase minute pentru studiul de caz

Distanța parcursă în 6 minute Scala BORG
Testare inițială 300 m 6
Testare finală 350 m 3
Așa cum se poate observa în tabelul 2, înainte de aplicarea programelor acvatice utilizate pe parcursul
studiului, subiectul a reușit să parcurgă în șase minute distanța 300m, iar la evaluarea finală 350m, reușind
astfel o să obțină o creștere semnificativă clinic a distanței parcurse după programul de intervenție acvatică
față de cea inițială de 50m. Raportat la scala Borg, subiectul a apreciat inițial efortul ca fiind foarte greu, iar
la finalul programului acvatic - ca fiind moderat.
Tabel 3 Rezultatele studiului de caz la chestionarul CAT

Test Test
Inițial Final
Nu tușesc niciodată/ tușesc tot timpul 4 2
Nu am deloc flegmă în piept/ pieptul meu este plin de flegmă 3 3
Nu simt nici o tensiune în piept/ simt o tensiune puternică în piept 3 3
Când urc un deal sau o scară de la un etaj la altul, nu gâfâi/ când urc un deal sau o
scară de la un etaj la altul, gâfâi foarte mult 4 2
Nu sunt limitat privind desfășurarea niciunei activități acasă/ sunt foarte limitat în
privința activităților desfășurate acasă 3 2
Am încredere să plec de acasă în ciuda bolii mele pulmonare/ nu am deloc încredere
să plec de acasă din cauza bolii mele pulmonare 3 2
Dorm profund/ nu dorm profund din cauza bolii mele pulmonare 4 2
Am multă energie/ nu am deloc energie 4 3
Suma 28 19
Conform tabelului 3, înainte aplicării programului individualizat acvatic subiectul a obținut un scor de
28 de puncte. Dacă înaintea aplicării variabilei independete, utilizată pe perioada cercetării, subiectul
desfășura activitățile zilnice cu mare dificultate, cu dispnee la efort și repaus, uneori cu sprijin din partea
celorlalți. La încheierea programului acvatic, scorul CAT a înregistrat o scădere semnificativă.
Limitele studiului pot fi apribuite lotului mic de pacienți, astfel că rezultatele studiului nu pot fi
generalizate la populația statistică a pacienților diagnosticați cu BPOC.
169
CONCLUZII
Intervenția exercițiului terapeutic acvatic este recunoscută pentru puterea sa de prevenție și tratare în
diferite condiții, deși nu este considerată parte a reabilitării pulmonare standard. Intervenția exercițiului
terapeutic acvatic este o disciplină care include hidroterapia, terapia spa, balneoterapia și fizioterapia, și se
folosește pentru prevenirea și tratarea bolilor prin intermediul apei. Hidroterapia este definită drept terapie
complementară care utilizează temperatura și presiunea apei ca agent terapeutic, la o temperatură dată.
Cercetări recente au demonstrat că exercițiile efectuate pe uscat de către pacienții diagnosticați cu boli
cronice pulmonare sunt adeseori greu de suportat [8]. Evaluarea inițială a subiectului studiului nostru
demonstrează că raportul VEF1/CVF se modifică. Dacă la evaluarea inițială VEF1 se află la jumatatea
valorilor normale prezise pentru vârsta, înalțimea și greutatea pacientului nostru, la testarea finala se
identifică o creștere semnificativă a acestui indicator, indicator ce poate sustine dignosticul de BPOC
împreună cu evaluările clinice și testele CAT. Rezultatele prezentului studiu certifică eficiența programelor și
a planurilor operaționale acvatice asupra funcționalității pulmonare. Acestea s-au dovedit a fi o alternativă
compensatorie eficientă în îmbunătățirea stării de sănătate a persoanelor adulte diagnosticate cu BPCO, cu
astm sau cu bronsiectazii. Combinate cu exerciții de mobilitate, stretching sau chiar de rezistență, au
beneficii psihosociale importante asupra vieții acestor pacienți.
REFERENCES
[1] Efectele benefice ale înotului http://wwwseptimiaro/wellness_and_spa/piscine
/efectele_benefice_ale_inotului/1/65/rohtml, 2014
[2] Michalak K, Gatkiewicz M, Pawlicka-Lisowska A, & Poziomska-Piatkowska E, The influence of
swimming activity on lung function parameters among smoking and non-smoking youth Polski
merkuriusz lekarski: organ Polskiego Towarzystwa Lekarskiego, 2012, 33(193), 13-19
[3] Mihălțan FD, și Ciobanu M, Aspecte și atitudini legate de fumat la chirurgii din România Rev de
Pneumoftiziologie, 1999
[4] Gallefoss F, Bakke PS, and Rsgaard PK, Quality of life assessment after patient education in a
randomized controlled study on asthma and chronic obstructive pulmonary disease American Journal
of Respiratory and Critical Care Medicine, 1999, 159(3), 812-817
[5] World Health Organization Quality of Life, 1998
[6] Geytenbeek J, Evidence for effective hydrotherapy Physiotherapy, 2002, 88(9), 514-529 doi:
101016/S0031-9406(05)60134-4
[7] Cat Test Retrived from http://wwwcatestonlineorg/US_residentshtm, 2009
[8] Mcnamara RJ, Mckeough ZJ, Mckenzie DK, and ALISON DA, Water-based exercise in COPD with
physical comorbidities: a randomised controlled trial EurRespir J, 41(6), 1284-1291 doi:
101183/0903193600034312, 2013
170
AN INVESTIGATION INTO THE NEUROMUSCULAR CONTROL AT

THE LEVEL OF THE UPPER LIMBS OF 12-13 SPORTSPERSONS
PARTICIPATING TO THE ROMANIAN NATIONAL HANDBALL
CHAMPIONSHIP
Iconomescu T. M.1, Mindrescu V.2
1
University „Dunarea de Jos”, Street Domnească, no. 47, 800008, Galati, Romania
2
University Transilvania, Street Universității, no. 1, 500068, Brașov, Romania
ABSTRACT
In this paper we want to present the development of upper limb muscle control in sportswomen handball. Thus
at the beginning and end of championship sportswomen were tested with one MOVE 1 DU device type, then centralized
data obtained and analyzed statistically. Handball sportswomen were 10 girls subjected search with the average age of
12.5 years, the average height of 165.5 cm. and an average weight of 57.7 kg. By centralizing data obtained we have
seen an increase in upper limb neuromuscular control in final testing of statistically p <.05. Statistical analysis confirms
the hypothesis that the means to improve neuromuscular control if applied properly and psychomotor functional somatic
features specific age increases the competitive performance.
KEYWORDS: neuromuscular control, sportswomen handball, development, performance.
INTRODUCTION
The learning process and the success of fine motricity behavioural activities in sports are the
outcomes of the positive influence of the favorable heritable material and of the development of
psychomotor skills and harmoniously combining mental functions with the motrical ones. Elaborated
execution of a movement (skill) involves conjugation of the mental and emotional processes, under the
guidance of conscience and of one self.
Success in sports performance depends on how efficiently the individual perceives and uses relevant
sensory information. Knowing exactly where limbs are in space and how it is needed to perform a great
muscular effort, to perform a certain action is essential for successful performance in all activities requiring
complex coordination of different body parts. Fortunately, information about the position and movement of
various body parts is available from peripheral receptors located around articular structures.
Motor abilities depend on how effectively the individual perceives and uses relevant sensory
information. Exact knowledge of the layout of the limbs is critical and the muscular effort as it is also critical
to perform a certain action (motor ability, motor skills, and motor action). Information about the position and
movement of various parts of the body is perceived by different proprioceptive receptors.
Proprioception, kinaesthesia along with the efferent response occurring as a result of
proprioreceptive impulse generates neuromuscular control [1].
Riemann&Lephart, 2002 define neuromuscular control ”as the unconscious activation of dynamic
restraints occurring in preparation for and in response to joint motion and loading for the purpose of
maintaining and restoring functional joint stability”. [2]
The morphological characteristics of athletes play an important role in team sports. Handball is a
complex game that requires players to adopt and develop aerobic and anaerobic capacities and several motor
skills such as sprinting, jumping, flexibility and acceleration. These are considered important parameters of
the game and they contribute to high performance of the player and of the team. [3, 4]
Taking into account the fact that psycho motricity involves conjugation of the mental functions and
the motor functions and that they develop best during junior age, we consider it appropriate and useful to
study neuromuscular control of the upper limbs in athletes engaged in official competitions.
As a consequence, one can improve neuromuscular control (at the level of the upper limbs) of junior
handball players. This control is utterly necessary and it gets involved in performing specific handball motor
actions.
The capacity of upper limb neuromuscular control in junior handball players might be improved
during the championship by specific training in order to participate in the competition. If the means to
improve neuromuscular control are adequate to the functional psycho-somatic and psycho-motor
peculiarities specific to the age, competitive performance value increases.
171

The study was conducted on a group of 10 handball players in the ACS Veraflor Brasov handball
Sports Club. The players were tested at the beginning and at the end of the handball championship. The
sports girls had an average age of 12.5 years, the average height of 165.5 cm. and an average weight of 57.7
kg.
The study of the neuromuscular control has been performed with "Portable device for training
neuromuscular control MOVE1 DU type" which is aimed for research and evaluation activities, training,
human performance improvement and recovery. To assess the score of the tested athletes we have used
fundamental statistical parameters - the average and standard deviation.
To find significant differences between tests we have used student test pairs and the statistical
significance was assessed at a level of 1% and 5% with statistical program by SPSS 20.
The subject, having a model – a graphical profile - displayed on the monitor screen, must execute
movement traction, so as to determine the movement of a spot to watch the profile. The subject views on the
monitor screen the effects, throughout the movement, and based on information received, he/she has the
possibility to continuously control and adjust the movement to achieve as closely the given model. In
carrying out this process neuromuscular control speed has been carefully monitored both at high speed
(brake 10%) and low speed (brake 80%), each sample having a total of 20 repetitions.
Description of the exercise: the upper limbs sitting on chair with stretched upward; grabbed the
baton ends; thrust forward and down by flexing the forearm on the arm and elbow descent. Each sport girl
received a score after the initial and final testing and final scores for each of the two actions.
Figure 1 Execution speed 80%, score per Figure 2 Execution speed 10%, score per
exercise – 7.89 exercise – 6.60
Thus after the initial testing we have seen that the sports girl succeeds in reaching the model imposed
by the exercises with small execution speed, but fails to control the start and end of execution. In the case of
high execution speed exercises, she fails to impart the strength to the speed required to achieve the task in the
final phase of execution.

In conducting the research we have kept monitored if during the course of championship the athletes
change their score on neuromuscular control of the lower limbs. Thus after the initial and final testing we
have centralized the obtained data and we have presented the data in the following tables.
Table 1 Average of the points obtained at the initial and final testing of neuromuscular control at low
speed
Testing M N SD
TI 7,62 10 ,60
TF 8,04 10 ,53
M- average, SD- standard deviation, N- number of subjects
Table 2 Statistical analysis between initial and final testing of neuromuscular control at low speed (K =
80%)
Testing M SD t (9) p 95% CI
LL UL
TI-TF -,50 ,46 -3,42 ,008 -,83 -,17
TI- initial testing; TF- final testing; Cl - confidence interval; LL - lower limit; UL - upper limit
172
Low speed (K=80%)

10,00
8,98
8,48 8,48 8,38
Points
8,25 8,24 8,14 8,10
8,00 TI
7,87 7,89 7,77
7,67 7,64 7,64 7,61 TF
7,34 7,36 7,36
7,20
6,25
6,00
S.R. C.A V.A C.D C.Ad. B.A. H.A. P.R. C.Al. D.S.
Figure 3 Evolution of points according to the ranking at the level of the execution group at low
execution (K = 80%)
The sports girl with the best neuromuscular control at the low speed execution level was, after initial
testing, S.R. She got an overall score of 8.25 while the group average was 7.62. D.S. had the lowest
neuromuscular control at low speed with an overall score of executions of 6.25 (Figure 3).
The sports girl with the best neuromuscular control at low execution speed in the final testing is the
same S.R. She got an overall score of 8.98 in terms of executions while the group average was 8.04. D.S. has
the lowest neuromuscular control at low speed with an overall score of executions of 6.25 (Figure 3).
At the group level for testing neuromuscular control at low speed (K = 80%) between initial and final
tests there can be seen a significant progress of all athletes subjected to statistical analysis research
highlighting a significance level of p <.05.
Table 3 Average of the points obtained at the initial and final testing of neuromuscular control
at high speed (K = 10%)
Testing M N SD
TI 6,21 10 ,48
TF 6,71 10 ,38
M- average, SD- standard deviation, N- number of subjects
Table 4 Statistical analysis between initial and final testing of neuromuscular control at low speed (K =
10%)
Testing M SD t (9) p 95% CI
LL UL
TI-TF -,50 ,46 -3,42 ,008 -,83 -,17
TI- initial testing; TF- final testing; Cl - confidence interval; LL - lower limit; UL - upper limit
High speed(K=10%)
7,39
7,20 7,15
7,00 6,96
6,82 6,82
Points
6,52 6,52 6,60 6,53 TI

6,46 6,41 6,37
6,24 6,20 TF
6,06
5,88 5,91
5,75
5,53
5,00
Figure 4 Evolution of points according to the ranking at the level of the execution group at low
execution (K = 10%)
173
The sports girl with the best neuromuscular control at the high speed execution level was, after initial
testing, S.D. (Figure 4) She got an overall score of 7.20 while the group average was 6.21. BA had the lowest
neuromuscular control at high speed with an overall score of executions of 5.53. S.D remains in the pole
position whilst being the best within the group both at low and high speed execution.
The sports girl with the best neuromuscular control at high execution speed in the final testing is the
same S.D. She got an overall score of 7.39 in terms of executions while the group average was 6.71. D.S. has
the lowest neuromuscular control at high speed with an overall score of executions of 6.20.
S.R., V.A. and C.Ad. are visibly better at neuromuscular control at high speed as compared to low
speed. The remaining sports girls rank better at the level of execution speed within the small group, or about
the same position in both cases.
At the group level for testing neuromuscular control at low speed (K = 80%) between initial and
final tests there can be seen a significant progress of all athletes subjected to statistical analysis research
highlighting a significance level of p <.05.
CONCLUSIONS
Neuromuscular testing in the case of junior sports girls involved in official handball competitions
gave us information on the organization and planning of their training in this period. Thus from the obtained
information we could observe that the neuromuscular control of upper limb has improved up to the final
testing no specific training being required. Handball specific motor skills involve large neuromuscular
control both high at speed and low speed. This sport which is based on both aerobic and anaerobic effort
involves athletes both physically and mentally. This effort is intense because the age is small (12) and at a
functional level the major systems involved in the effort have not been fully completed.
REFERENCES
[1] CIOROIUL S, Health Therapy, Concepts and Methods. Bloomington: Author House UK Ltd. 2014.
[2] RIEMANN B, LEPHART S, The Sensoriomotor System, Part I: The Physiologic Basis of Functional
Joint Stability. Journal of Athletic Training, 2002, 37(1), 71-79.
[3] OXYZOGLOU N H D, OXYZOGLOU N, HATZIMANOUIL D, ICONOMOU C, IOANNIDIS T,
LAZARIDIS S, PAPADOPOULUS K, Evaluation off high-level handbal players in morphological
characteristics and varios motor abilities by playing position. European Journal of Sports Medicine,
2014, 1(2), 21-28.
[4] SWARTZ E, BRUCE L, Balance Training for Neuromuscular Control and Performance Enhancement:
A Call for More Research. Athletic Trainig and Sports Health Care, 2011, 3(4), 71-173.
doi:10.3928/19425864-20110629-05
[5] ENOKA R, Neuromechanics of Human Movement (ed. 3 rd). Boulder: Human Kinetics, 2002.
[6] MOSOI A, GUGU GRAMATOPOL C, Neuromuscular control and lateralization in the game of
tennis. Education Fancing Contemporary World Issue Elsevier Ltd. 2012: 553-558.
[7] PUIU M, Training Methodology to Increase Strength Parameter Based on Improved Neuromuscular
Control Case Study. Sport Science Review, XXIII(1-2), 23-38. doi:0.2478/ssr-204-0002
174
INVESTIGAREA CONTROLULUI NEUROMUSCULAR LA NIVELUL

MEMBRELOR SUPERIOARE A SPORTIVELOR DE 12-13 ANI
PARTICIPANTE ÎN CAMPIONATUL NATIONAL DE HANDBAL
Iconomescu T. M.1, Mindrescu V.2
1
Universitatea “Dunărea de Jos, Str. Domnească, nr. 47, 800008, Galați, România
2
Universitatea Transilvania, Str.Universității, nr. 1 , 500068, Brașov, Romnânia
REZUMAT
În lucrarea de față am dorit să prezentăm dezvoltarea controlului muscular al membrelor superioare la
handbalistele junioare. Astfel la începutul și sfârșitul campionatului sportivele au fost testate cu aparatul de tip MOVE 1
DU, apoi datele obținute au fost centralizate și analizate statistic. Sportivele supuse cercetării au fost în număr de 10 cu
o medie a vârstei de 12,5 ani, media înălțimii de 165,5 cm. si o medie a greutății de 57,7 kg. După centralizarea datelor
obținute am putut observa o creștere a controlului neuromuscular la nivelul membrelor superioare la testarea finală din
punct de vedere statistic p<.05. Analiza statistica confirma ipoteza conform căreia mijloacele de îmbunătățire a
controlului neuromuscular dacă sunt aplicate adecvat particularităților somato-funcționale și psihomotrice specifice
vârstei, crește valoarea competițională de performanță.
CUVINTE CHEIE: control neuromuscular, junioare handbal, dezvoltare, performanță
INTRODUCERE
Procesul învăţării şi efectuării cu succes a activităţilor comportamentale motorii de fineţe din sport
este rezultatul influenţării în sens pozitiv a materialului ereditar favorabil, a dezvoltării aptitudinilor
psihomotrice și a îmbinării în mod armonios a funcţiilor psihice cu cele motorii. Execuţia elaborată a unei
mişcări (deprinderi) presupune conjugarea proceselor mentale şi afective, sub dirijarea conştiinţei şi a
propriei personalităţi.
Succesul în performanță sportivă depinde de cât de eficient individul detectează, percepe, și
utilizează relevant informații senzoriale. Știind exact unde sunt în spațiu membrele și modul în care este
nevoie de efectuat un efort muscular mare, de a efectua o anumită acțiune este esențială pentru îndeplinirea
cu succes în toate activitățile care necesită coordonare complexă a diferitelor părți ale corpului. Din fericire,
informația despre poziția și mișcarea diferitelor părți ale corpului este disponibilă de la receptorii periferici
situați în jurul structurilor articulare.
Priceperile motrice depind de cât de eficient individul detectează, percepe și folosește informațiile
senzoriale relevante. Este critică cunoașterea exactă a dispunerii membrelor în spațiu și a efortului muscular
necesar pentru a realiza o anumită acțiune ( pricepere motrică, deprindere motrică, acțiune motrică).
Informația despre poziția și mișcarea diferitelor părți ale corpului este receptată de către diferiți receptori
proprioceptivi.
Propriocepția, kinestezia alături de răspunsul eferent produs ca rezultat al impulsului proprioceptiv
alcătuiesc controlul neuromuscular [1]. Riemann& Lephart, 2002 definește controlul neuromuscular ”as the
unconscious activation of dynamic restraints occurring in preparation for and in response to joint motion and
loading for the purpose of maintaining and restoring functional joint stability”. [2]
Caracteristicile morfologice ale sportivilor joacă un rol important în sporturile de echipă. Handbalul
este un joc sportiv complex, care cere jucătorilor să adopte și să dezvolte capacități aerobe și anaerobe și mai
multe abilități motorii, cum ar fi sprinturi, sărituri, flexibilitate și accelerația sunt considerate parametrii
importanți ai jocului sportiv care contribuie la înalta performanta al jucătorului și, în general, pentru echipă.
[3, 4]. Având în vedere că psihomotricitatea presupune conjugarea funcţiilor psihice cu cele motrice şi se
dezvoltă cel mai bine la vârsta junioratului, considerăm că este oportună şi utilă studierea controlului
neuromuscular la membrele superioare la sportivele angrenate în competițiile oficiale. Ca o consecinţă a
acestui fapt, se poate îmbunătăţi controlul neuromuscular (la nivelul membrelor superioare) al jucătoarelor de
handbal junioare, control atât de necesar şi de implicat în efectuarea actelor şi acţiunilor motrice specifice
handbalului. Capacitatea de control neuromuscular al membrelor superioare la jucătoarele de handbal
junioare se poate îmbunătăți pe parcursul campionatului prin pregătirea specifica participării in competiție.
Dacă mijloacele de îmbunătățire a controlului neuromuscular sunt adecvate particularităților somato-
funcționale și psihomotrice specifice vârstei, crește valoarea performanței în competiție.
175
MATERIALE ȘI METODE
Studiul a fost realizat pe un lot de 10 jucătoare de handbal din cadrul Clubului Sportiv ACS Handbal
Veraflor Brașov, au fost testate la începutul și sfârșitul campionatului de handbal. Sportivele au o medie a
vârstei de 12,5 ani, media înălțime de 165,5 cm. si o medie a greutății 57,7 kg,
Studiu controlului neuromuscular s-a realizat cu „Aparatul portabil pentru antrenarea controlului
neuromuscular tip MOVE 1 DU” care este destinat cercetărilor şi activităţilor care vizează evaluarea,
antrenarea, îmbunătăţirea şi recuperarea performanţei umane. Pentru evaluarea punctajului obținut de
sportivele testate am folosit parametri statistici fundamentali, media și deviația standard.Pentru a afla
diferențele semnificative între testări am utilizat testul student perechi, semnificația statistica a fost evaluata
la un nivel de 1% respectiv 5 % prin programul statistic SPSS 20.
Subiectul, având afişat pe ecranul monitorului un model, un profil grafic, trebuie să execute o
mişcare de tracţiune, în aşa fel încât să determine deplasarea unui spot care să urmărească profilul respectiv.
Subiectul vizualizează pe ecranul monitorului efectele acţiunii, pe tot parcursul mişcării, pe baza
informaţiilor primite, are posibilitatea să controleze şi să regleze în permanenţă mişcarea pentru a realiza cât
mai fidel modelul dat. În desfăşurarea acestui proces s-a urmărit controlul neuromuscular în condiţii de
viteză mare (frână 10%) şi viteză mică (frână 80%), fiecare probă având un număr de 20 de repetări.
Descrierea exercițiului: din șezând pe scaun cu membrele superioare întinse sus; bastonul de capete
apucat; tracțiune înainte-jos prin flectarea antebrațului pe braț si coborârea coatelor.Fiecare sportivă testată a
primit în urma testării inițiale si finale un punctaj pentru fiecare din cele doua acțiuni.
Figura 1 Viteza de execuție 80%, punctaj pe Figura 2 Viteza de execuție 10%, punctaj pe
exercițiu 7.89 exercițiu 6.60
Astfel după realizarea testării inițiale am putut observa că sportiva reușește sa se apropie de modelul
impus la exercițiile cu viteza de execuție mica, dar nu reușește sa controleze începutul si sfârșitul execuției.
La exercițiile cu viteza de execuție mare, aceasta nu reușește sa imprime forța la viteza necesara realizării
sarcinii în faza finala a execuțiilor.
În realizarea cercetării am urmărit daca pe parcursul desfășurării campionatului sportivele își
modifica punctajul privind controlul neuromuscular la nivelul membrelor inferioare. Astfel după testarea
inițială și finală am centralizat datele obținute si prezentat în tabelele următoare.
Tabelul 1 Media punctelor obținute la testarea inițială și finală a controlului neuromuscular la viteză
mică
Testări M N SD
TI 7,62 10 ,60
TF 8,04 10 ,53
TI- testare inițiala; TF- testare finală, M – Media, N- număr subiecți, SD-abaterea standard
176
Tabelul 2 Analiza statistică între testarea inițială și finală a controlului neuromuscular la viteză mică
(K=80%)
Testări M SD t (9) p 95% CI
LL UL
TI-TF ,41 ,30 4,36 ,002 ,63 ,20
TI- testare initiala; TF- testare finala; Cl - confidence interval; LL - lower limit; UL - upper limit
Viteza mica (K=80%)

10,00
8,98
8,48 8,48 8,38
Puncte
8,25 8,24 8,14 8,10

8,00 TI
7,87 7,89 7,77
7,67 7,64 7,64 7,61 TF
7,34 7,36 7,36
7,20
6,25
6,00
Figura 3 Evoluția notelor in funcție de clasarea la nivelul grupului la viteza de execuție mica (K=80%)
Sportiva cu cel mai bun control neuromuscular la viteza de execuție mica la testarea inițială este
S.R. ea având punctajul generala al execuțiilor de 8.25 in condițiile in care media de grup este de 7.62.
Cel mai scăzut control neuromuscular la viteza mica îl are D.S. cu un punctaj total a execuțiilor de
6.25 (figura 1).
Sportiva cu cel mai bun control neuromuscular la viteza de execuție mica la testarea finală este
aceeași S.R., ea având un punctaj generala a execuțiilor de 8.98 in condițiile in care media de grup este de
8,04. Cel mai scăzut control neuromuscular la viteza mica îl are D.S cu un punctaj total a execuțiilor de 6,25
(figura 1).
La nivel de grup privind testarea controlului neuromuscular la viteză mică (K=80%) între testările
inițială și finală se poate observa un progres semnificativ al tuturor sportivelor supuse cercetării analiza
statistică scoțând in evidentă un prag de semnificație de p<.05.
Tabelul 3 Media punctelor obținute la testarea inițială și finală a controlului neuromuscular la viteză
mare (K=10%)
Testări M N SD
TI 6,21 10 ,48
TF 6,71 10 ,38
TI- testare inițiala; TF- testare finală, M – Media, N- număr subiecți, SD-abaterea standard
Tabelul 4 Analiza statistică între testarea inițială și finală a controlului neuromuscular la viteză mare
(K=10%)
Testări M SD t (9) p 95% CI
LL UL
TI-TF -,50 ,46 -3,42 ,008 -,83 -,17
TI- testare inițiala; TF- testare finală; Cl - confidence interval; LL - lower limit; UL - upper limit
177
Viteza mare (K=10%)
7,39
7,20 7,15
7,00 6,96
6,82 6,82
Puncte
6,52 6,52 6,60 6,53 TI
6,46 6,41 6,37
6,24 6,20 TF
6,06
5,88 5,91
5,75
5,53
5,00
Figura 4. Evoluția punctelor in funcție de clasarea la nivelul grupului la viteza de execuție

mare (K=10%)
Sportiva cu cel mai bun control neuromuscular la viteza de execuție mare la testarea inițială este
S.D., ea având un punctaj generala a execuțiilor de 7.20 in condițiile in care media de grup este de 6.21. Cel
mai scăzut control neuromuscular la viteza mare la testarea inițială îl are B.A. cu un punctaj total a
execuțiilor de 5.53. S.D. își păstrează poziția fruntașa fiind cea mai buna la nivelul grupului, atât la viteza de
execuție mica cat si la viteza de execuție mare.
Aceeași sportiva S.D. prezintă cel mai bun control neuromuscular si la viteza de execuție mare la
testarea finală cu un punctaj de 7,39, media de grup fiind de 6.71. Cel mai scăzut control neuromuscular la
viteza de execuție mare la testarea finală îl are D.S. cu punctajul general a execuțiilor de 6,20.
S.R., V.A și C.Ad. sunt vizibil mai bune la control neuromuscular la viteza mare la nivel de grup
decât la viteza mica. Restul sportivelor se clasează mai bine la nivel de grup la viteza de execuție mica, sau
au aproximativ aceeași poziție in ambele situații.Analiza statistică la nivel de grup privind testarea
controlului neuromuscular la viteză mare (K=10%) între testările inițială și finală scoate în evidență un
progres semnificativ al tuturor sportivelor supuse cercetării și un prag de semnificație de p<.05.
CONCLUZII
Testarea neuromusculara a sportivelor junioare implicate în competițiile oficiale de handbal ne-a
oferit informații privind modul de organizare și planificare a antrenamentelor acestora în această perioada.
Astfel din informațiile obținute am putut observa că controlul neuromuscular a membrelor superioare s-a
îmbunătățit la testarea finală ne fiind nevoie de antrenamente specifice. Deprinderile motrice specifice
handbalului implică un control neuromuscular mare atât la viteză mare cât și la viteză mică. Acest sport
având la bază un efort atât aerob cât și anaerob în care implicarea sportivelor atât din punct de vedere fizic
dar și psihic este mare deoarece nivelul de vârstă este mic (12 ani) iar la nivel funcțional marile sisteme
implicate în efort nu s-au definitivat.
BIBLIOGRAFIE
[1] CIOROIUL S, Health Therapy, Concepts and Methods. Bloomington: Author House UK Ltd. 2014.
[2] RIEMANN B, LEPHART S, The Sensoriomotor System, Part I: The Physiologic Basis of Functional
Joint Stability. Journal of Athletic Training, 2002, 37(1), 71-79.
[3] OXYZOGLOU N H D, OXYZOGLOU N, HATZIMANOUIL D, ICONOMOU C, IOANNIDIS T,
LAZARIDIS S, PAPADOPOULUS K, Evaluation off high-level handbal players in morphological
characteristics and varios motor abilities by playing position. European Journal of Sports Medicine,
2014, 1(2), 21-28.
[4] SWARTZ E, BRUCE L, Balance Training for Neuromuscular Control and Performance Enhancement:
A Call for More Research. Athletic Trainig and Sports Health Care, 2011, 3(4), 71-173.
doi:10.3928/19425864-20110629-05
[5] ENOKA R, Neuromechanics of Human Movement (ed. 3 rd). Boulder: Human Kinetics, 2002.
[6] MOSOI A, GUGU GRAMATOPOL C, Neuromuscular control and lateralization in the game of
tennis. Education Fancing Contemporary World Issue Elsevier Ltd. 2012: 553-558.
[7] PUIU M, Training Methodology to Increase Strength Parameter Based on Improved Neuromuscular
Control Case Study. Sport Science Review, XXIII(1-2), 23-38. doi:0.2478/ssr-204-0002
178
ROLE OF EDUCATION IN PHYSICAL THERAPY BALANCED PEOPLE

WITH DOWN SYNDROME
Nechita F.1
¹Transilvania University of Brasov, University Street, Nr. 1, 500068, Romania,
ABSTRACT
The paper presents methods of physical therapist intervention in the education and evaluation of balance in
people with Down syndrome. Due to global statistics, the level of ground current is reflected in the opportunity to find
the means to efficiently improve the shortcomings, so people diagnosed to integrate into society. The scientific
approach presents a case study conducted on a patient aged 8 years Special School for Children with Disabilities in
Brasov. The research methodology consisted of applying gravity tests for dynamic and static balance, aiming existence
of subjective and objective signs of the syndrome. The study concludes that the application of these funds relates to the
patient's physical therapy have been positive, contributing to enhancing this shortcoming, the quality of life.
KEYWORDS: Down syndrome, balance, physical therapy, tests, evaluation.
INTRODUCTION
Physical therapy, science movement gradually developed focusing on the relationship between
practice and observation. Sbenghe, T. states that movement therapy has evolved with great load of
empiricism and traditionalism, which hindered any attempt to rethink this therapy in terms of medical
knowledge that is accumulating.[1]
Any individual, regardless of his potential intellectually, physically, mentally, has a well-defined
place in society and his generation, and society owes them everything that she can give to integrate. Based on
the theory, as demonstrated by cognitive development of the child with Down syndrome is not "fixed" at
birth, but obviously plays an important role genetic inheritance, family environment in which children grow
and learn, accessible or inaccessible to early intervention services, presence or absence of family support
services.
"Down syndrome is a chromosomal disorder from birth, present the child from the moment of
conception caused by the presence of an extra chromosome 21" [2]. The concept of the chromosome is a
microscopic structure existing in the cell structure of each tissue of the body. Chromosomes are many being
abbreviated into a chemical called DNA. Thus the human body there is 23 pairs of chromosomes in each cell
a total of 46 [3].
Jérôme Lejeune, 1959, in his research shows that Down's syndrome is caused by the presence of an
extra chromosome 21, resulting in a total of 47 chromosomes instead of 46. This genetic material causes
mental and physical delays associated with Down syndrome [4].
In terms of symptoms, Down syndrome is clinically diagnosed in the neonatal period or in infancy,
due to the evocative dystrophies, though it varies for different patients, performed a phenotypic characteristic
aspect [5]. The newborn with trisomy 21 shows different values of somatic indicators, height and weight
below the normal range for age, hypotonic, hyper-extensible joints and reduced or absent Moro reflex,
patellar reflex is weak. Newborns show small skull and round with flattened occiput and large fontanels
which will close late.
Physical and sensory peculiarities are present from birth and are increasing with age. Not all features
are present in each case, and those that occur are different from case to case.
In people diagnosed with Down syndrome is relatively low intellectual level, being a moderate level
of mental deficiency. Down syndrome is not the only cause of mental deficiency in this respect there is a
general agreement with the fact that cognitive development is not fixed at birth. Occur, however, other
factors that play a role in facilitating or hindering individual progress: genetic inheritance, family
environment, access to early intervention service, attention to issues of health, family support services,
access to kindergarten and school.

Case study research was conducted during 11.01.2012 (initial test - T1) and 05.01.2013 (final test -
T2), and the subject research is an 8 years old patient, MD, from the Special School for Children disabilities
in Brasov.
The goal is the implementation of an intervention program which includes most efficiently means
physical therapy designed to improve balance difficulties of people with Down syndrome.
179
Hypothesis involves discovering the best techniques and ways to educate efficiently kinetic
equilibrium, yielding an objective assessment of children diagnosed with Down syndrome.
Brief analysis of the methods used in the research is:
 "Survey method", is aimed at drawing anamnesis knowledge of the subject, the dynamic evolution of
the knowledge of causes and conditions which have degenerated syndrome. Information about the
ability of everyday activities is collected from family, educators, physiotherapists;
 "Method of observation" of patient record data were extracted on patient age, and complications
occurred secondary diagnoses, family history, personal history, physiological and pathological, previous
treatments that followed, stage of disease, the affected segments, joint deformities, information on skin,
mucosa, connective tissue adipose ganglionic system, muscular system, articular system, respiratory,
cardiovascular, digestive, urogenital, nervous system, endocrine, sensory organs, surgery suffered.
Direct observation, simple behavior consisted in monitoring the patient during recovery programs.
Thus, it was observed that the degree of cooperation of the subject in terms of presence in each procedure,
respecting the duration and number of sessions required by the physician, respecting therapeutic indications.
In sessions of hydrotherapy was found on the effectiveness of pain relief. Occupational therapy
sessions were useful to see if the patient is able to carry out routine daily activities, or what degree of
disability.
All based on simple observation, if physical therapy sessions were followed deformations occurring,
posture spine, limbs and their characteristics;
-"The experimental method", sought to obtain accurate data on the degree of mobility, muscle
strength musculoskeletal system. With continued research they conducted a series of measurements and tests
in order to obtain data on the system articular and muscular system.
To measures the range of motion of joints to use the gauge goniometer and for the assessment of
muscle strength using muscle testing.
Muscle Testing appreciate the force of a muscle or muscle group and is done using the methods of
the National Foundation for Infantile Paralysis (1956). This system utilizes a scale of 5-0 Table 1.
Table 1. Muscle testing methods using the National Foundation for Infantile Paralysis [6]
Muscle can make a move against an external force throughout amplitude equal to the
F5 Normal force normal force
It represents the ability of a muscle to move against gravity segment of resistance
F4 Good force against environments
Acceptable
F3 It is the force a muscle to fully mobilize the segment against gravity
force
F2 Force mediocre Allows muscle mobilization, but only after removing gravity
F1 Force outlined Represents referral contraction
F0 Force 0 Muscle movement and does not charge carried no contraction
To assess dynamic balance was used as a method of evaluation Bass test, which requires the subject
to stand with his right foot on a chalk mark on the floor, which is home brand. It will jump to the other leg
and maintain the position for 5 seconds. We run with alternating feet and maintain five seconds before the
end of the route. Scoring occurs only achieve foot floor without touching and calcaneus. Recording begins as
follows: for each correct coverage Hoop mark (to be 11 brands) are granted 5 points plus one point for every
second to maintain.
At each meeting there were pursued subjective and objective signs of the syndrome: occurrence of
pain in the legs, hyperlaxity joint, hypotonic muscle, motors deficit, changes in dynamic and static balance.
Periodic assessment was performed to observe the evolution of the patient, educating balance, enhancing
muscle strength, and to assess response to treatment was monitored execution correctness movement,
improved muscle strength.
Following data collection and observation of the patient, the rehabilitation program was performed to
analyze the results highlight the initial state and the final patient after recovery training program.
180
Table 2. Pooled results of the initial balance of the hip muscle MD [6]
The hip joint T1- Right T1- Left T1- Right T1- Left
Flexion F2 F3 F3 F4
Extension F2 F3 F3 F4
Abducție F3 F4 F4 F4
Adducție F3 F4 F4 F4
Rotație internă F3 F4 F4 F4
Rotație externă F3 F4 F4 F4
Table 3. Results of initial balance centralized muscular knee joint MD [6]

Knee joint T1/T2- Right T1/T2- Left
Flexion F4 F4
Extension F4 F4
Table 4. Results of the initial balance centralized ankle joint MD muscle [6]
Ankle joint T1/T2- Right T1/T2- Left
Dorsal flexion F4 F4
Plantar flexion F4 F4
As a result of muscular balance, it appears that the patient has mild motor weakness in the thigh and
calf. It is characteristic of this syndrome, and muscle strength in the right hip is lower due to dislocation.
Table 5. Results of the balance centralized baseline (T1) and end (T2) of the hip joint MD
The hip joint T1- Right T1- Left T1- Right T1- Left
Flexion 110 125 120 125
Extension 15 20 20 20
Abduction 35 45 40 45
Adductor 20 25 25 25
Internal rotation 50 60 60 60
External rotation 50 60 60 60
Table 6. Results of the balance centralized baseline (T1) and end (T2) of the knee joint MD
Knee joint T1/T2- Right T1/T2- Left
Flexion 150 150
Extension 155 (of maximum 155 (of maximum
flexion) flexion)
Table 7. Results of the balance centralized baseline (T1) and end (T2) of the ankle joint MD
Ankle joint T1/T2- Right T1/T2- Left
Dorsal flexion 25 25
Plantar flexion 50 50
Assessment of articular balance sheet shows hyperlaxity knee joint observation made at the level of
flexion and the extension. Patient knee extension from the position of maximum flexion is worth 155 with
10 in addition to the normal value. The right hip due to dislocation suffered at the age of six years it has a
limitation of movements.
Following the final evaluation of the hip, MD showed an improvement in the joint right where the
extension, abduction and adduction were improved 5 and flexion, internal and external rotation were
improved with 10.
Following the final results shows that the program hydro therapist and had a positive effect on joint
mobility recovery. The knee and ankle, foot, where MD: had no problems, the results are equal to the
original.
181
As in the case of motion, muscular balance has been improved only in the hip joint after recovery
programs. Finally muscular balance of the knee and the ankle, foot after final investigations remained the
same force that was initially F4.
Initial results obtained from test Bass were 56 points (56% Table 8) and final values showed an
improvement of 10 percent compared to initial testing (Table 9) as follows:
Table 8. Results of the baseline equilibrium centralized test dynamic accommodation Bass, MD
Point Landing Maintaining (seconds)
1 5 3
2 5 2
3 0 4
4 5 4
5 5 2
6 5 4
7 0 1
8 5 2
9 0 3
10 0 1
total T1 30 26
Following initial testing values obtained Bass test performed, the patient has a deficit balance of
44%.
Table 9. Results of the final values of balance centralized test dynamic accommodation Bass, MD
Point Landing Maintaining (seconds)
1 5 4
2 5 3
3 5 4
4 5 4
5 5 2
6 5 4
7 0 3
8 5 2
9 0 3
10 0 2
Total T2 35 31
Following the program hydro therapist patient had improved equilibrium values by 10 percent over
the initial testing, reaching 66%, thereby improving the balance deficit from 44% to 34%.
CONCLUSIONS
After analyzing data collected during research highlights the following conclusions:
 The results obtained from the application of physical therapy programs that hydro therapist positive
balance improved significantly.
 Physical therapy or physical therapist plays an important role in the life of a child with Down syndrome.
REFERENCES
[1] Sbenghe T, Kinesiology prophylactic, therapeutic and rehabilitation, Medical Publishing House,
Bucharest, 1987: 3.
[2] Chîlnicean L, Children with special needs and family life, Publisher Rotonda, Pitesti. 2010: 25.
[3] http://www.ipedia.ro/o_stiri/32.jpg
[4] http://www.sfatulmedicului.ro
[5] Covrig M, Ștefănescu D, Sandovici I, Medical Genetics, Publisher Polirom, Iasi. 2004: 333.
[6] Delavier F, Clemenceanu JP, Gundill M, Stretching Anatomy, Publisher Delavier`s., 2011.
182
ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN EDUCAREA ECHILIBRULUI LA

PERSOANELE CU SINDROM DOWN
Nechita F.1
¹Universitatea Transilvania din Brașov, Strada Universității, Nr. 1, 500068, România
ABSTRACT
Lucrarea prezintă modalitățile de intervenție ale kinetoterapeutului în educarea și evaluarea echilibrului la
persoanele cu sindromul Down. Datorită statisticii la nivel global, gradul de actualitate al temei se reflectă în
oportunitatea de a găsi cele mai eficente mijloace de ameliorare a acestei deficiențe, astfel încât persoanele
diagnosticate să se integreze în societate. Demersul științific prezintă un studiu de caz, desfășurat pe un pacient în vârstă
de 8 ani de la Școala Speciala de Copii cu Dizabilități din Brașov. Metodologia cercetării a constat în aplicarea unor
teste pentru depistarea gravității echilibrului dinamic și static, urmărindu-se existența semnelor subiective și obiective
ale sindromului. Concluzia studiului relatează faptul că aplicarea acestor mijloace kinetoterapeutice asupra pacientului
au inregistrat valori pozitive, contribuind la ameliorarea gradului acestei deficiențe, implicit asupra calității vieții.
CUVINTE CHEIE: sindrom Down, echilibru, kinetoterapie, teste, evaluare
INTRODUCTION
Kinetoterapia, știința mișcării s-a dezvoltat treptat punând accent pe relația dintre practică și
observație. Sbenghe, T., 1987 afirmă că terapia prin mișcare a evoluat cu mare încărcătură de empirism și
tradiționalism, fapt care a frânat orice încercare de a regândi această terapie prin prisma cunoștințelor
medicale ce se acumulau.[1]
Orice individ, indiferent de potențialul lui intelectual, fizic, psihic, are un loc bine stabilit în societate
și generația lui, iar societatea îi este datoare cu tot ceea ce ea poate da, pentru a-l integra. Pornind de la
teoria, demonstrată de dezvoltarea cognitivă a copilului cu sindromul Down nu este „fixată” la naștere, ci
evident un rol important îl joacă moștenirea genetică, mediul familial în care copilul crește și învață, accesul
sau inaccesul la serviciile de intervenție precoce, prezența sau absența serviciilor de sprijin familial.
„Sindromul Down reprezintă o afecțiune cromozomială din naștere, prezentă la copil încă din
momentul conceperii cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar” [2]. Conceptul de cromozom
reprezintă o structură microscopică existentă în structura celulei din fiecare țesut al organismului.
Cromozomii sunt numeroși fiind abreviați într-o substanță chimică numită AND. Astfel, în organismul
uman sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, 46 în total [3].
Jérôme Lejeune, 1959, prezintă în cercetările sale că sindromul Down este cauzat de prezența unui
cromozom 21 în plus, rezultând astfel un număr total de 47 de cromozomi în loc de 46. Acest material
genetic determină întârzierea mentală și fizică asociată cu sindromul Down. [4]
Din punct de vedere al simptomatologiei, sindromul Down este diagnosticat clinic în perioada
neonatală sau la sugar, datorită distrofiilor evocatoare care, deși variază la diferiți pacienți, realizeaza un
aspect fenotipic caracteristic [5]. Astfel, nou născutul cu trisomia 21 prezintă valori diferite ale indicatorilor
somatici, talia și greutatea sub limita normală corespunzătoare vârstei, hipotonie musculară, hiper-
extensibilitate articulară și reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab. Nou-nascuții prezintă
craniul mic si rotund, cu occiput aplatizat și fontanele largi care se vor închide cu întârziere.
Particularitățile fizice și senzoriale sunt prezente de la naștere și se accentuează odată cu înaintarea
în vârstă. Nu toate trăsăturile sunt prezente la fiecare caz, iar cele care apar sunt diferite de la caz la caz.
La persoanele diagnosticate cu sindromul Down nivelul intelectual este relativ scăzut, fiind un nivel
moderat de deficit mintal. Sindromul Down nu este singura cauză a deficienței mintale, în acest sens existând
un acord general legat de faptul că dezvoltarea cognitivă nu este fixată la naștere. Intervin însă și alți factori
care joacă un rol important în facilitarea sau împiedicarea progresului individual: moștenirea genetică,
mediul familial, accesul la serviciu de intervenție precoce, atenția acordată problemelor de sănătate, prezența
serviciilor de sprijin familial, accesul la grădiniță și școală.

Cercetarea studiului de caz s-a desfașurat în perioada 01.11.2012 (testare inițială - T1) și 01.05.2013
(testare finală – T2), iar subiectul cercetării îl constituie un pacient în vârstă de 8 ani, M.D., de la Școala
Specială de Copii cu Dizabilități din Brașov.
Scopul este reprezentat de aplicarea unui program de intervenție care cuprinde cele mai eficente
mijloace kinetoterapeutice, destinat să amelioreze dificultățile legate de echilibru a persoanelor cu sindromul
Down.
183
Ipoteza presupune descoperirea celor mai bune tehnici și mijloace kinetice eficente de educare a
echilibrului, obținându-se o evaluare obiectivă a copiilor diagnosticați cu sindromul Down.
Analiza succintă a metodelor utilizate în cercetare este următoarea:
 „metoda anchetei”, constituie întocmirea anamnezei ce urmărește cunoașterea subiectului, dinamica
evoluției lui, cunoașterea cauzelor și a condițiilor care au degenerat sindromul. Informații cu privire la
capacitatea desfășurării activităților zilnice fiind culese de la familie, educatori, kinetoterapeuți;
 „metoda observației”, din fișa pacientului s-au extras date cu privire la vârsta pacientului, diagnostice
secundare și complicații intervenite, antecedente heredocolaterale, antecedente personale, fiziologice și
patologice, tratamentele anterioare pe care le-a urmat, stadiul bolii, segmente afectate, deformații
articulare, informații referitoare la tegumente, mucoase, țesut conjuctiv adipos, sistemul ganglionar,
sistemul muscular, sistemul articular, aparatul respirator, cardiovascular, digestiv, uro-genital, sistemul
nervos, endocrin, organele de simț, intervenții chirurgicale suferite.
Observația directă, simplă a constat în urmărirea comportamentului pacientului în timpul
programelor de recuperare. Astfel, s-a observat care este gradul de cooperare al subiectului în ceea ce
privește prezența la fiecare procedură, respectarea duratei și a numărului de ședințe impuse de către medic,
respectarea indicațiilor terapeutice.
În cadrul ședințelor de hidroterapie s-a constatat eficiența asupra ameliorării durerii. Ședințele de
ergoterapie au fost utile pentru a observa dacă pacientul este capabil sa-și desfășoare activitățile zilnice de
rutina, sau care este gradul de infirmitate.
Tot pe baza observării simple, în cazul ședințelor de kinetoterapie s-au urmărit deformările apărute,
postura coloanei vertebrale, a membrelor și caracteristicile acestora;
 „metoda experimentului”, a urmărit obținerea unor date exacte asupra gradelor de mobilitate, forță
musculară a sistemului locomotor. Pe parcusul cercetării s-au efectuat o serie de măsurători și teste în
scopul obținerii unor date referitoare la sistemul osteo-articular și sistemul muscular.
Pentru măsurarea amplitudinii de mișcare al articulațiilor s-a utilizat instrumentul de măsurat,
goniometrul, iar pentru aprecierea forței musculare s-a folosit testingul muscular.
Testarea musculară apreciază forța unui mușchi sau a unui grup muscular și se face cu ajutorul
metodelor Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă ( 1956). Acest sistem utilizează o scară de la 5 la 0
tabelul 1.
Tabelul 1. Testarea musculară cu ajutorul metodelor Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă
[6]
Mușchiul poate efectua o mișcare împotriva unei forței exterioare pe toată
F5 Forța normală amplitudinea, egală cu valoarea forței normale
Reprezintă capacitatea unui mușchi de a deplasa împotriva gravitației segmentul
F4 Forța bună contra unei rezistențe medii
F3 Forța Reprezintă forța unui mușchi de a mobiliza complet segmentul împotriva gravitației
acceptabilă
F2 Forța Permite mobilizarea mușchiului, dar numai după eliminarea gravitației
mediocră
F1 Forța schițată Reprezintă sesizarea contracției
F0 Forța 0 Mușchiul nu realizează mișcarea și nu percepe contracția
Pentru aprecierea echilibrului dinamic, s-a folosit ca metodă de evaluare testul Bass, care presupune
ca subiectul să stea cu piciorul drept pe o marcă pe podea desenată cu cretă, care reprezintă marca de start.
Acesta va sări cu celălalt picior și va menține poziția timp de 5 secunde. Va executa cu alternarea picioarelor
și mentinere 5 secunde până la sfârșitul traseului. Punctarea are loc la atingerea podelei doar cu pingeaua,
fara a atinge și cu calcaneul. Pentru fiecare menținere numărătoarea se face cu voce tare, pentru a auzi
pacientul. Notarea începe în felul următor: pentru fiecare săritură cu acoperirea corectă a mărcii (vor fi 11
marci) se acordă 5 puncte la care se adaugă câte un punct pentru fiecare secundă de menținere.
La fiecare ședință s-au urmărit existența semnelor subiective și obiective a sindromului: apariția
dureri la nivelul membrelor inferioare, hiperlaxitatea articulară, hipotonia musculară, deficitul motor,
evoluția echilibrului dinamic și static. Periodic s-a efectuat o evaluare care permite observarea evoluției
pacientului, educarea echilibrului, întărirea forței musculare, iar pentru aprecierea răspunsului la tratament s-
a urmărit corectitudinea executării mișcărilor, îmbunătățirea forței musculare.
184
În urma colectării datelor și observarea pacientului, a programului de recuperare, s-a realizat analiza
rezultatelor pentru a evidenția starea inițială a pacientului și cea finală, după instruirea programului
recuperator.
Tabelul 2. Rezultatele centralizate ale bilanțului inițial muscular al articulației șoldului M.D [6]
Articulația șoldului T1-Drept T1-Stâng T2-Drept T2-Stâng
Flexie F2 F3 F3 F4
Extensie F2 F3 F3 F4
Abducție F3 F4 F4 F4
Adducție F3 F4 F4 F4
Rotație internă F3 F4 F4 F4
Rotație externă F3 F4 F4 F4
Tabelul 3. Rezultatele centralizate ale bilanțului inițial muscular al articulației genunchiului

M.D[6]
Articulația genunchiului T1/T2-Drept T1/T2-Stâng
Flexie F4 F4
Extensie F4 F4
Tabelul 4. Rezultatele centralizate ale bilanțului inițial muscular al articulației gleznei M.D[6]
Articulația gleznei T1/T2-Drept T1/T2-Stâng
Flexie dorsală F4 F4
Flexie plantară F4 F4
În urma realizării bilanțului muscular, se observă că pacientul are ușoară hipotonie musculară la
nivelul coapsei și a gambei. Acesta este caracteristică acestui sindrom, iar forța musculară la nivelul șoldului
drept este mai scăzută datorită luxației.
Tabelul 5. Rezultatele centralizate ale bilanțului initial(T1) și final (T2) articular al șoldului
M.D.
Articulația șoldului T1-Drept T1-Stâng T2-Drept T2-Stâng
Flexie 110 125 120 125
Extensie 15 20 20 20
Abducție 35 45 40 45
Adducție 20 25 25 25
Rotație internă 50 60 60 60
Rotație externă 50 60 60 60
Tabelul 6. Rezultatele centralizate ale bilanțului initial(T1) și final (T2) articular al genunchiului M.D.
Articulația genunchiului T1/T2-Drept T1/T2-Stâng
Flexie 150 150
Extensie 155 (din flexie maximă) 155 (din flexie maximă)
Tabelul 7. Rezultatele centralizate ale bilanțului initial(T1) și final (T2) articular al gleznei
M.D.
Articulația gleznei T1/T2-Drept T1/T2-Stâng
Flexie dorsală 25 25
Flexie plantară 50 50
Evaluarea bilanțului articular ne arată hiperlaxitatea articulară la nivelul genunchiului, observație

facută atât la nivelul flexie, cât și la nivelul extensiei. Extensia genunchiului pacientului pornind de la poziția
de flexie maximă are o valoare de 155, cu 10 în plus față de valoarea normală. La nivelul șoldului drept,
datorită luxației suferită la vârsta de 6 ani acesta prezintă o limitarea a mișcărilor.
185
În urma evaluării finale a articulației șoldului, M.D. prezintă o îmbunătățire la nivelul articulației
drepte, unde extensia, abducția și adducția s-au imbunatățit cu 5, iar flexia, rotația internă și cea externă s-au
imbunătățit cu 10.
În urma rezultatelor finale reiese faptul că programul kinetoterapeutic si cel hidrokinetoterapeutic au
avut un efect pozitiv în recuperarea mobilității articulare. La nivelul genunchiului și al gleznei, piciorului,
unde M.D: nu a avut probleme, rezultatele finale sunt egale cu cele inițiale.
Ca și în cazul bilanțului articular, bilanțul muscular s-a imbunătățit doar la nivelul articulației
șoldului, în urma programelor de recuperare
Bilanțul muscular final al genunchiului și cel al gleznei, piciorului în urma investigațiilor finale a
rămas la aceeași forță pe care o avea inițial, F4.
Rezultatele inițiale obținute în urma testului Bass au fost de 56 de puncte (56% tabelul 8), iar valorile
finale prezintă o îmbunătățire de 10 procente față de testarea inițială (tabelul 9) astfel:
Tabelul 8. Rezultatele centralizate privind valorile inițiale ale echilibrului dimanic la testul Bass, M.D.
Punctul Aterizarea Menținerea (secunde)
1 5 3
2 5 2
3 0 4
4 5 4
5 5 2
6 5 4
7 0 1
8 5 2
9 0 3
10 0 1
Total T1 30 26
În urma valorilor obținute la testarea inițială a testului Bass realizat, pacientul prezintă un deficit de
echilibrul de 44%.
Tabelul 9. Rezultatele centralizate privind valorile finale ale echilibrului dimanic la testul Bass, M.D.
Punctul Aterizarea Menținerea (secunde)
1 5 4
2 5 3
3 5 4
4 5 4
5 5 2
6 5 4
7 0 3
8 5 2
9 0 3
10 0 2
Total T2 35 31
În urma programului hidrokinetoterapeutic pacientul a prezentat o îmbunătățire a valorilor

echilibrului cu 10 procente față de testarea inițială, ajungând la 66%, deficitul de echilibru ameliorându-se de
la 44% la 34%.
CONCLUSIONS
În urma analizării datelor culese în timpul cercetării se evidențiază următoarele concluzii:
 Rezultatele obținute în urma aplicării programelor de kinetoterapie, respectiv hidrokinetoterapie sunt
pozitive, echilibrul îmbunătățindu-se semnificativ.
 Kinetoterapia, respectiv kinetoterapeutul, joacă un rol important în viața unui copil cu sindromul Down.
REFERENCES
[1] Sbenghe T, Kinesiology prophylactic, therapeutic and rehabilitation, Medical Publishing House,
Bucharest, 1987: 3.
186
[2] Chîlnicean L, Children with special needs and family life, Publisher Rotonda, Pitesti. 2010: 25.
[3] http://www.ipedia.ro/o_stiri/32.jpg
[4] http://www.sfatulmedicului.ro
[5] Covrig M, Ștefănescu D, Sandovici I, Medical Genetics, Publisher Polirom, Iasi. 2004: 333.
[6] Delavier F, Clemenceanu JP, Gundill M, Stretching Anatomy, Publisher Delavier`s, 2011.
187
COMPARATIVE STUDY ON VO2MAX EVALUATION THROUGH THE

ERGOSPIROMETRY METHOD USING COSMED EQUIPMENT FITMATE
PRO IN A SPECIFIC ERGOMETER TEST AND VO2MAX EVALUATION
USING ASTRAND-RYHMING TEST FOR FEMALE ROWERS
Honceriu C.1, Trofin P. F.2
1, 2
“Alexandru Ioan Cuza” of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports,
Toma Cozma Street, no. 3, Iasi, 700554, Romania
E-mail: chonceri@yahoo.fr , florintrofin@gmail.com
ABSTRACT
VO2max is an excellent indicator of performance in endurance efforts such as rowing and evaluating it can be
both a predictor of the level that could be reached in the competition and especially an effective benchmark in planning
volume and intensity in the training process. The study aims to determine whether there are differences in VO 2max
values between the ergospirometry evaluation method using Cosmed Pro FitMate equipment in a specific ergometer test
and VO2max evaluation using the Astrand-Ryhming test. Eight girls, rowers of the National Olympic Junior Training
Center in Iasi, aged between 14 and 17 years, went through two tests to assess VO 2max: the ergospirometry method
using the Cosmed equipment FitMate Pro in a specific ergometer test and VO 2max evaluation using the Astrand-
Ryhming test. The recorded results indicate statistically significant differences between the two assessments (49,98
ml.kg-1.min-1 for the ergospirometry method and 40,39 ml.kg-1.min-1 in the Astrand-Ryhming test, p <0, 0001).
KEYWORDS: VO2max, ergospirometry, FitMate Pro, Astrand-Ryhming.
INTRODUCTION
Oxygen consumption is the amount of oxygen that the cardiopulmonary system and the blood
provided to tissues which use in cellular respiration processes. The consumption of oxygen by an adult,
while at rest, is between 250-300 ml / min, but it may vary according to age, sex, body surface, type of
current activity [3]. While exercising, oxygen consumption increases at the same rate as the exercise
intensity up to the moment it is stabilized, although the intensity of the effort continues to climb. This
stabilized consumption in effort is maximal oxygen consumption (VO2max).
Since energy demand is influenced by body size, VO2max is generally expressed in ratio to total
weight, i.e. in millilitres of oxygen consumed per kilogram and per minute (ml.kg-1.min-1) [1]. The highest
VO2max values were recorded by cross-country skiers. Thus, the highest VO2max value recorded by men is
94 ml.kg-1.min-1 and by women - 77 ml. kg-1.min-1.
Although VO2max is an excellent performance indicator in endurance efforts and its determination
may be a fact predicting the level that could be achieved in the competition, measuring it will not indicate the
winner. For this, much more is needed and the factors that can influence the behaviour of the whole body of
the competing athlete are numerous, some being difficult to measure and predict. VO2max assessment is
required for planning individualized training and mainly considers the intensity and volume of the effort. To
develop VO2max, the intensity of the efforts must be between 90 and 120% of VO2max [3].
Studies have shown that VO2max is developed, by the specific training, in the first 8-12 weeks, after
which, while maintaining the intensity of the training, it follows a slightly ascending curve, then enters a
constant plateau and level. What is important for more accurate planning of the training is knowing the time
limit of maintaining vVO2max (tlimVO2max) [8,15]. All these things underline the importance of an as
accurately as possible assessment of VO2max, which can be achieved, in our view, by the ergospirometry
method and using a specific effort test.
Ergospirometry is part of direct methods of assessing aerobic effort capacity using gas analyzers to
measure the gradient between inspired and expired air. The exercise is carried out on cycle ergometer or
treadmill, where the effort may be imposed and monitored accurately. The effort of the athlete is progressive
and, at each step of effort, simultaneous records of FC, TA of lactate accumulation, SpO2, etc. are made,
records that will continue in the post-exercise recovery phase, which allows evaluating the maximum oxygen
consumption and cardiorespiratory and metabolic economy.
The Astrand-Ryhming test is part of the indirect methods of assessing aerobic capacity and is done
by calculating the maximum oxygen consumption (VO2 max) based on the linear relationship between FC
and oxygen consumption at submaximal intensity effort during the stable stage. VO2max can then be read in
the table, at absolute value, expressed in ml/min. By dividing it to the body weight the unitary oxygen
consumption value is obtained.
188

Given the data presented above and the importance of an accurate assessment of VO2max, the
research aims to determine whether there are differences between the VO2max values assessed by using the
ergospirometry evaluation method using the Cosmed Pro FitMate equipment in a specific test on an
ergometer and VO2max evaluation by using the Astrand-Ryhming test.
The research subjects are eight girls aged between 14 and 17 years, from CSM LPS Iaşi, rowing
department. Subjects testing and VO2max evaluation through the ergospirometry method were done at
Dorobanţi nautical base, where the National Olympic Junior Training Center of Iasi has functioned since
1997 (NOJTC) while the Astrand-Ryhming testing was performed at the National Center for Sports
Medicine in Bucharest. VO2max assessment by ergospirometry. Materials needed: Concept 2 Model C
ergometer, FitMate Pro, Polar RS800 / RS400, Pulse Contech WK 50D, blood pressure Beurer BM35, gas
masks sterilization vessels, distilled water, 5.25%.sodium hypochlorite
Protocol: the subject starts the test by joint gymnastics for 6 minutes in front of a laptop running a
specific warm-up on a Concept 2 Model C ergometer for 10-15 minutes. After the joint gymnastics program
and the specific warm-up, the subject puts on a Polar RS800 cardio watch, the gas mask of Mate PRO Fit
and Contech WK 50D pulse oximeter. The devices are turned on simultaneously to record track parameters:
heart rate, oxygen consumption and oxygen saturation of the blood. The subject starts „rowing” on the
Concept 2 Model C ergometer at a tempo of 28 to 30 strokes (rows) per minute with a load of 55W. Blood
pressure is measured at the beginning and end of the test. It is a progressive effort test on one minute levels,
the power power by 20 W on each level, after the first 5 minutes. The subject must go through the maximum
number of levels he is capable of. Subject ceases the effort when he can no longer maintain the power (W) of
rowing imposed on previously reached level. The aim is to determine the maximal oxygen consumption and
maximal aerobic power, expressed in ml/kg/min, W respectively. This device, Concept 2 ergometer, has also
been used in other investigations aimed at assessing effort capacity or performance prediction rowers
[4,6,16].
VO2max assessment by the Astrand-Ryhming test. Protocol: the athlete goes through a submaximal
effort of 6 minutes using cycle ergometer, at a rotation of 40-80 rpm / min and the optimum intensity to
achieve a stable state. This varies according to the level of training, sex, weight, age. For athletes, the load is
150-200 W, which is kept constant throughout the six minute period during which the athlete pedals. In the
last 10 seconds of peddling, FC is measured. The obtained value is multiplied by 6 and the Åstrand
normogram is watched, VO2max expressed in ml / min being established. If the heart rate after exercise is
less than 130 contractions / minute, the test must be repeated after 30 minutes while also increasing the
wattage. If, after exercise, there is a heart rate greater than 170 beats / minute, the test is repeated the next
day at a lower wattage.

The following table shows the by comparison the results of the two tests the athletes have
undergone. The table also shows VO2max values differences recorded by each athlete in ml.kg-1.min-1 and
in percentage (%).
Table 1 - VO2max values after the athletes have undergone the two tests
(Astrand and progressive effort test)
Progressive effort Åstrand-Ryhming
No test test
Evaluation Evaluation VO2max
Subjects VO2max according to VO2max according to differences
ml/kgc/min standard ml.kg-1.min-1 standard ml.kg-1.min-1
value value and %
Subject 1 48 average 40,2 satisfactory 7,8 (16,25 %)
Subject 2 49,3 average 40,5 satisfactory 8,8 (17,95 %)
Subject 3 51,7 average 37,7 satisfactory 14 (27,07 %)
Subject 4 46,3 satisfactory 39 satisfactory 7,3 (15,76 %)
Subject 5 54,8 average 46,3 satisfactory 8,5 (15,51 %)
Subject 6 55,6 average 41,1 satisfactory 14,5 (26,07%)
Subject 7 50 average 41,6 satisfactory 8,4 (16,8 %)
Subject 8 44,1 satisfactory 36,7 satisfactory 7,4 (16,78 %)
189
60
50
40
Test efort progresiv
30 Proba Ȧstrand
Diferenta
20
10
0
G.L. M.S V.M G.I F.M S.A F.A N.S
Graph 1 - VO2max values obtained in the two tests the differences between them
When assessing VO2max by specific effort in the progressive effort test with direct analysis of
inspired and expired gases, with FitMate Pro device, the arithmetic average of VO2max is 49,98 ml.kg-1.min-
1
, with a minimum value of 44,10 ml.kg-1.min-1, a maximum value of de 55,60 ml.kg-1.min-1, where the
standard deviation is 3.969 and the variation coefficient - 7.94%. When assessing VO2max after performing
the Astrand test, the arithmetic average of VO2max is 40,39 ml.kg-1.min-1, with a minimum value of 36,70
ml.kg-1.min-1, a maximum value of 46,30 ml.kg-1.min-1, where the standard deviation is 2,921 and the
variation coefficient 7.23%.
The following tables illustrate the statistical results obtained by performing t Student test, applied to
data series:
Table 2 – Data descriptive statistics Table 3 – The level of correlation between test
results
Progressive Åstrand
effort test test Pearson r
Number of values 8 8 r 0.6775
95% confidence interval -0.05214 to 0.9356
Minimum 44.10 36.70 R square 0.4591
Maximum 55.60 46.30
Mean 49.98 40.39 P value
Std. Deviation 3.969 2.921 P (two-tailed) 0.0649
Std. Error of Mean 1.403 1.033 P value summary ns
Lower 95% CI of mean 46.66 37.95 Significant? (alpha = 0.05) No
Upper 95% CI of mean 53.29 42.83
Coefficient of variation 7.94% 7.23% Number of XY Pairs 8
As it can be seen in the following figure, the recorded p value indicates an index of difference
between the two values of VO2max obtained after running the two tests that is statistically highly significant.
p < 0 ,0 0 0 1
60
40
V O 2m ax
20
0
d
v
n
si
a
e
r
r
st
g
A
o
r
p
t
r
fo
e
-
st
e
T
Fig. 1 – VO2max as determined by the progressive effort test and the Åstrand test
190
Recorded VO2max values in the two tests are clearly different, a fact underlined by the presented
statistics. The question is which of these data can be considered by coaches so as to plan accurately the
volume and intensity of exercise. To develop VO2max, the exercise intensity should be located, in
percentages, around 90 to 120% of VO2max [7,17]. A very low intensity in the exercise will lead to VO2max
stagnation and possibly to the stagnation of the performance in the competition while a too high intensity can
involve the body of the female athletes in a different area than the planned one.
On the other hand, it is known that the development of VO2max and, implicitly, of maximal aerobic
power (MAP), physiological indicators essential in predicting performance in this sport, has a biological
limit that cannot be exceeded except in special circumstances involving circumstances of positive factors,
and that, in percentages, it ranges from 15 to 25% [17]. If we think further and we apply, in the case of the
studied group, a 20% increase in the arithmetic average of the VO2max assessed by the Astrand test (40,39
ml.kg-1.min1), which means 8,078 ml.kg-1.min-1, we obtain a VO2max average of 48,46 ml.kg-1.min-1 which is
very low for professional level in this sport. Other studies have shown average levels of VO 2max higher
than 50 ml.kg-1.min1 [2,4,6,13]. In addition, by using the ergospirometer method, MAP assessment is more
accurate because it is a specific effort of rowing as compared to cycling in the case of Astrand-Ryhming test.
The arithmetic average of VO2max measured by the progressive exercise test, 49,98 ml.kg-1.min1, is
comparable to values found by other authors in different studies aimed at assessing VO2max for female
rowers [2,4,6,13]. Most studies that refer to the rowers’ effort capacity involve a maximal effort of 2,000
meters on the ergometer or on the boat on water, recording some physiological indicators such as VO 2max,
Fc, MAP, lactic acid, etc. [2, 5,9,10,11,12]. We consider that further study beginning with running such
effort tests would be useful because the recorded data may have more comparisons submitted by other
research.
CONCLUSIONS
After the research and the recorded data analysis, we can draw the following conclusions:
Statistically, there are significant differences between VO2max values measured by the
ergospirometry method using Cosmed equipment FitMate Pro equipment in a specific ergometer test and
those determined by running the Astrand-Ryhming test (p <0.0001).
VO2max values recorded by using Pro FitMate equipment from Cosmed in a specific ergometer test
are closer to the values recorded in other studies reported in the literature. By using the ergospirometry
method, MAP evaluation, that is so important in planning training efforts, is more accurate due to the fact
that it is a specific effort of rowing as compared to cycling in the case of Astrand-Ryhming test.
We consider the of the use ergospirometry method for assessing VO2max and MAP necessary and
appropriate in planning the intensity of training exercise.
REFERENCES
[1] Caiozzo, V.J., Davis, J.A., Ellis, J.F., Azus, J.L., Vandagriff, R., Prietto, C.A., & McMaster, W.C. 1982
. A comparison of gas exchange indices used to detect the anaerobic threshold. J Appl Physiol. 53,
1184–1189.
[2] Cosgrove, M., Wilson, J., Watt, D., & Grant, S. 1999 . The relationship between selected physiological
variables of rowers and rowing performance as determined by a 2000m ergometer test. J. Sports Sci. 17,
845-852.
[3] Dospinescu I. 2004 . Efortul fizic din canotajul de performanţă. "Nelmaco" Publishing House,
Bucharest.
[4] Hahn, A.G., Tumilty, D.M., Shakespear, P., Rowe, P., & Telford, R.D. 1988 . Physiological testing of
oarswomen on Gjessing and Concept II rowing ergometers. Excel. 5, 19-22.
[5] Ingham, SA., Whyte, GP., Jones, K., & Nevill, A.M. 2002 . Determinants of 2000m rowing ergometer
performance in elite rowers. Eur. J. Appl. Physiol. 88, 243-246.
[6] Lormes, W., Buckwitz, R., Rehbein, H., & Steinacker, J.M. 1993 . Performance and blood lactate on
Gjessing and Concept II rowing ergometers. Int J Sports Med. 14 Suppl 1 , S29-S31.
[7] Mahler, D.A., Ward, L., Lentine, T., Baron, J.A. 2009 . Differences in training responses on cycle and
rowing ergometers in collegiate women rowers. Sports Medicine, Training and Rehabilitation, Tome 1,
Issue 3.
[8] Mahony, N., Donne, B., & O’Brien, M. 1999 . A comparison of physiological responses to rowing on
friction-loaded and air-braked ergometers. J Sports Sci. 17, 143-149.
191
[9] Mikulic, P., Smoljanovic, T., Bojanic, I., Hannafin, JA., & Pedisic, Z, 2009 . Does 2000m rowing
ergometer performance correlate with final rankings at the World Junior Rowing Championship? A case
study of 398 elite junior rowers. Journal of Sports Sciences. 27, 361-366.
[10] Mikulic, P., Smoljanovic, T., Bojanic, I., Hannafin, JA., & Matkovic, B, 2009 . Relationship between
2000m rowing ergometer performance times and World Rowing Championships rankings in elite
standard rowers. Journal of Sports Sciences. 27, 907-913.
[11] Reichman, S., Zoeller, R., Balasekaran, G., Goss, F., & Robertson, R. 2002 . Prediction of 2000m
indoor rowing performance using a 30s sprint and maximal oxygen uptake. J. Sport Sci. 20, 681-687.
[12] Russell, A., Le Rossignol, P., & Sparrow, W. 1998 . Prediction of elite schoolboy 2000m rowing
ergometer performance from metabolic, anthropometric and strength variables. J. Sport Sci. 16, 749-
754.
[13] Smith, T.B. 2011 . Monitoring performance of elite rowers. Teză de doctorat. Auckland University of
Technology.
[14] Soper, C., & Hume, P.A. 2004 . Reliability of power output during rowing changes with ergometer type
and race distance. Sports Biomech. 3, 237-224.
[15] Urhausen, A., Weiler, B., & Kinderman, W. 1993 . Heart rate, blood lactate, and catecholamines during
ergometer and on-water rowing. Int. J. Sports Med. 14, Suppl 1, 20-23.
[16] Vogler, A., Rice, A., & Withers, R. 2007 . Physiological responses to exercise on different models of
the Concept II rowing ergometer. Int. J. Sports Physiol and Perf., 2, 360-370.
[17] Womack CJ. Davis SE. Wood CM. Sauer, K., Alvarez, J., Weltman, A., & Gaesser, G. 1996 . Effects
of training on physiological correlates of rowing ergometry performance. J. Strength Cond. Res. 10,
234-238.
STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVALUAREA VO2MAX PRIN METODA

ERGOSPIROMETRIEI CU UTILIZAREA APARATURII FITMATE PRO DE
LA COSMED ÎN CADRUL UNUI TEST SPECIFIC PE ERGOMETRU ŞI
EVALUAREA VO2MAX PRIN UTILIZAREA TESTULUI ASTRAND-
RYHMING, LA CANOTOARE
Honceriu C.1, Trofin P. F.2
1,2
“Alexandru Ioan Cuza” of Iasi, Faculty Physical Education and Sports,
Str. Toma Cozma, nr. 3, Iasi, 700554, Romania
E-mail: chonceri@yahoo.fr , florintrofin@gmail.com
REZUMAT
VO2max este un excelent indicator al performanţei în eforturile de anduranţă cum este canotajul iar
determinarea acestuia poate constitui atât un factor de predicţie al nivelului care ar putea fi atins în competiţie cât mai
ales un reper eficient în vederea planificării volumului şi intensităţii din cadrul procesului de antrenament. Cercetarea îşi
propune să stabilească dacă sunt diferenţe ale valorilor VO2max între evaluarea prin metoda ergospirometriei cu
utilizarea aparaturii FitMate Pro de la Cosmed în cadrul unui test specific pe ergometru şi evaluarea VO2max prin
utilizarea testului Astrand-Ryhming. Opt fete, canotoare din cadrul Centrului Naţional Olimpic de Pregătire a Juniorilor
din Iaşi, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani, au realizat două testări pentru evaluarea VO2max: metoda ergospirometriei
cu utilizarea aparaturii FitMate Pro de la Cosmed în cadrul unui test specific pe ergometru şi evaluarea VO 2max prin
utilizarea probei Astrand-Ryhming. Datele înregistrate indică diferenţe considerate semnificativ statistic între cele două
evaluări (49,98 ml.kg-1.min-1 pentru metoda ergospirometriei şi 40,39 ml.kg-1.min-1 pentru proba Astrand-Ryhming;
p<0,0001).
CUVINTE CHEIE: VO2max, ergospirometrie, FitMate Pro, Astrand-Ryhming.
INTRODUCERE
Consumul de oxigen este cantitatea de oxigen pe care sistemul cardiorespirator şi sângele o
furnizează ţesuturilor, iar acestea îl utilizează în procesele de respiraţie celulară. Consumul de oxigen, la
adult, în repaus, are valori cuprinse între 250 – 300 ml/min, el putând varia în funcţie de vârstă, sex,
suprafaţă corporală, tip de activitate curentă [3].
192
În efort, consumul de oxigen creşte proporţional cu intensitatea efortului până la un moment când el
se stabilizează, chiar dacă intensitatea efortului continuă să urce. Acest consum stabilizat în efort constituie
consumul maxim de oxigen (VO2max).
Deoarece necesarul energetic este influenţat de dimensiunile corporale, VO 2max este în general
exprimat în raport cu greutatea totală, adică în mililitri de oxigen consumaţi pe kilogram corp şi pe minut
(ml.kg-1.min-1)[1]. Cele mai ridicate valori ale VO2max au fost înregistrate la schiorii de fond. Astfel cea mai
mare valoare înregistrată a VO2max la bărbaţi este de 94 ml.kg-1.min-1 iar la femei ea este de 77 ml.kg-1.
min-1. Chiar dacă VO2max este un excelent indicator al performanţei în eforturile de anduranţă iar
determinarea acestuia poate constitui un factor de predicţie al nivelului care ar putea fi atins în competiţie,
măsurarea lui nu va putea să indice câştigătorul. Pentru acest lucru este nevoie de mult mai mult iar factorii
care pot influenţa comportamentul întregului organism al sportivului în competiţie sunt numeroşi şi unii greu
de cuantificat şi prognozat.
Evaluarea VO2max este necesară în vederea planificării individualizate a antrenamentului şi are în
vedere, în principal, intensitatea şi volumul efortului. Pentru dezvoltarea VO 2max intensitatea eforturilor
trebuie să fie cuprinsă între 90 şi 120% din VO2max [3].
Studiile au arătat că VO2max se dezvoltă, prin antrenament specific, în primele 8–12 săptămâni,
după care, în condiţiile menţinerii intensităţii antrenamentelor el urmează o uşoară curbă ascendentă şi intră
apoi pe un platou şi nivel constant. Importantă pentru o planificare şi mai exactă a antrenamentului este
cunoaşterea timpului limită de menţinere a vVO2max (tlimVO2max) [8,15]. Toate aceste lucruri conduc spre
importanţa evaluării cât mai exacte a VO2max, acest lucru putându-se realiza, în opinia noastră, prin metoda
ergospirometriei şi utilizarea unui test de efort specific.
Ergospirometria face parte din metodele directe de evaluare a capacităţii aerobe de efort în care se
folosesc analizoare de gaze pentru măsurarea gradientului dintre aerul inspirat şi cel expirat. Efortul se
realizează pe cicloergometru sau covorul rulant, unde efortul poate fi impus şi monitorizat precis. Efortul
prestat de către sportiv este progresiv, iar la fiecare treaptă de efort se fac concomitent înregistrări ale FC, TA
ale acumulării de lactat, SpO2 etc., înregistrări care vor continua şi în faza de revenire post efort, ceea ce
permite evaluarea consumului maxim de oxigen cât şi a economiei cardiorespiratorii şi metabolice.
Testul Astrand-Ryhming face parte din categoria metodelor indirecte de evaluare a capacităţii aerobe
de efort şi se realizează prin calcularea consumului maxim de oxigen pe baza relaţiei lineare dintre frecvenţa
cardiacă (FC) şi consumul de oxigen la o intensitate submaximală a efortului în faza stabilă. VO 2max se
poate citi apoi din tabel, în valoare absolută, exprimat în ml/min. Prin împărţire la greutatea corporală se
obţine valoarea unitară a consumului de oxigen.
MATERIAL ŞI METODĂ
Plecând de la datele prezentate anterior şi a importanţei evaluării cât mai exacte a VO 2max,
cercetarea îşi propune să stabilească dacă sunt diferenţe ale valorilor VO2max între evaluarea prin metoda
ergospirometriei cu utilizarea aparaturii FitMate Pro de la Cosmed în cadrul unui test specific pe ergometru
şi evaluarea VO2max prin utilizarea testului Astrand-Ryhming.
Subiecţii cercetării sunt opt fete cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani, din cadrul clubului CSM LPS
Iaşi, secţia canotaj. Testarea subiecţilor şi evaluarea VO2max prin metoda ergospirometriei a fost realizată la
baza nautică de la Dorobanţi, unde funcţionează încă din anul 1997 Centrul Naţional Olimpic de Pregătire a
Juniorilor din Iaşi (CNOPJ) iar efectuarea testului Astrand-Ryhming a fost realizată la Centrul Naţional de
Medicină Sportivă Bucureşti. Evaluarea VO2max prin ergospirometrie. Materiale necesare: ergometru
Concept 2 Model C, FitMate Pro, Polar RS800/RS400, pulsoximetru Contech WK 50D, tensiometru Beurer
BM35 vase pentru sterilizarea măștilor de gaze, apă distilată, hipoclorit de sodiu 5,25%.
Protocol: subiectul începe testul prin realizarea gimnasticii articulare, timp de 6 minute în faţa unui
laptop pe care rulează un fişier video ce conţine exerciţii şi indicaţii utile subiectului. Se continuă cu o
încălzire specifică pe ergometru Concept 2 Model C, timp de 10-15 minute. După terminarea programului de
gimnastică articulară şi a încălzirii specifice, subiectului i se fixează centura cardio a ceasului polar RS800,
masca de gaze a aparatului Fit Mate PRO şi pulsoximetrul Contech WK 50D. Aparatele se pornesc simultan,
pentru a înregistra parametrii urmăriţi: frecvenţa cardiacă, consumul de oxigen şi nivelul de saturaţie cu
oxigen al sângelui. Subiectul începe “vâslirea” pe ergometrul Concept 2 Model C într-un tempo de 28-30
lovituri (vâsliri) pe minut, cu încărcătură de 55W. Se măsoară tensiunea arterială la începutul şi finalul
testului. Este un test de efort progresiv, pe paliere de un minut, puterea crescând pe fiecare palier cu 20 W
după primele 5 minute. Subiectul trebuie să efectueze maximul palierelor de care este capabil. Subiectul
încetează efortul în momentul în care nu mai poate menţine puterea (W) de vâslire impusă pe ultimul palier
atins. Se urmăreşte determinarea consumului maxim de oxigen şi a puterii maxime aerobe, exprimate în
193
ml/kg/min, respectiv W. Acest aparat, ergometru Concept 2, a fost utilizat şi în alte cercetări care au urmărit
evaluarea capacităţii de efort sau predicţia de performanţă la canotori [4,6,16].
Evaluarea VO2max prin realizarea testului Astrand-Ryhming. Protocol: sportiva execută un efort
submaximal de 6 minute prin folosirea cicloergometrului, cu rotaţia de 40-80 rot/min şi intensitate optimă de
lucru pentru obţinerea stării stabile. Aceasta variază în funcţie de nivelul de pregătire, sex, greutate, vârstă.
La sportive, încărcătura este de 150-200 W, ea fiind menţinută constant pe toată perioada celor 6 minute cât
pedalează sportiva. În ultimele 10 secunde de pedalere se măsoară FC. Valoarea obţinută se înmulţeşte cu 6
şi se urmăreşte normograma Åstrand, stabilindu-se VO2max exprimat în ml/min. Dacă frecvenţa cardiacă
după efort este mai mică de 130 contracţii/minut, proba trebuie repetată după 30 minute cu mărirea
wattajului. Dacă, după efort se înregistrează o frecvenţă cardiacă mai mare de 170 pulsaţii/minut, proba se
repetă a doua zi la un wattaj mai scăzut.
În tabelul următor sunt prezentate comparativ rezultatele obţinute în urma efectuării celor două probe
de către lotul de sportive. Tabelul prezintă şi diferenţele valorilor VO2max înregistrate de către fiecare
sportivă, în ml.kg-1.min-1 şi procentual (%).
Tabel 1 - Valorile VO2max obţinute în urma efectuării de către lotul de sportive a celor două probe
(Proba Astrand şi test de efort progresiv)
Nr. crt Test efort progresiv Proba Åstrand Diferenţe
Evaluare în Evaluare în VO2max
Subiect VO2max funcţie de VO2max funcţie de ml.kg-1.min-1
ml/kgc/min valoarea ml.kg-1.min-1 valoarea şi %
standard standard
Sub.1 48 mediu 40,2 satisfăcător 7,8 (16,25 %)
Sub.2 49,3 mediu 40,5 satisfăcător 8,8 (17,95 %)
Sub.3 51,7 mediu 37,7 satisfăcător 14 (27,07 %)
Sub.4 46,3 satisfăcător 39 satisfăcător 7,3 (15,76 %)
Sub.5 54,8 mediu 46,3 satisfăcător 8,5 (15,51 %)
Sub.6 55,6 mediu 41,1 satisfăcător 14,5 (26,07%)
Sub.7 50 mediu 41,6 satisfăcător 8,4 (16,8 %)
Sub.8 44,1 satisfăcător 36,7 satisfăcător 7,4 (16,78 %)
60
50
40
Test efort progresiv
30 Proba Ȧstrand
Diferenta
20
10
0
G.L. M.S V.M G.I F.M S.A F.A N.S
Grafic 1 - Valorile VO2max obţinute la cele două teste şi diferenţele dintre ele
În cazul evaluării VO2max prin efort specific în cadrul testului de efort progresiv cu analiză directă a
gazelor inspirate şi expirate, cu ajutorul aparatului FitMate Pro, media aritmetică a VO2max este de 49,98
ml.kg-1.min-1, cu o valoare minimă de 44,10 ml.kg-1.min-1, o valoare maximă de 55,60 ml.kg-1.min-1, unde
deviaţia standard este de 3,969 iar coeficientul de variabilitate 7,94%. În cazul evaluării VO2max în urma
efectuării probei Astrand, media aritmetică a VO2max este de 40,39 ml.kg-1.min-1, cu o valoare minimă de
36,70 ml.kg-1.min-1, o valoare maximă de 46,30 ml.kg-1.min-1, unde deviaţia standard este de 2,921 iar
coeficientul de variabilitate 7,23%. Tabelele următoare exemplifică rezultatele statistice prin
efectuarea testului t Student aplicat seriilor de date.
194
Tabel 2 – Statistica descriptivă a datelor

Test de efort Proba Tabel 3 – Nivelul de corelaţie între rezultatele
progresiv Åstrand testelor
Number of values 8 8 Pearson r
Minimum 44.10 36.70 r 0.6775
Maximum 55.60 46.30 95% confidence interval -0.05214 to 0.9356
Mean 49.98 40.39 R square 0.4591
Std. Deviation 3.969 2.921 P value
Std. Error of Mean 1.403 1.033 P (two-tailed) 0.0649
Lower 95% CI of mean 46.66 37.95 P value summary ns
Upper 95% CI of mean 53.29 42.83 Significant? (alpha = 0.05) No
Coefficient of variation 7.94% 7.23% Number of XY Pairs 8
Aşa cum se poate observa şi în figura următoare valoarea p înregistrată indică un indice al diferenţei
dintre cele două valori ale VO2max obţinut în urma efectuării celor două teste ca fiind înalt semnificativ
statistic.
p < 0 ,0 0 0 1
60
40
VO 2m ax
20
0
d
v
n
si
a
e
r
r
st
g
A
o
r
p
t
r
fo
e
-
st
e
T
Fig. 1 – VO2max determinat prin testul de efort progresiv și proba Åstrand
Valorile VO2max înregistrate în urma celor două teste sunt clar diferite, fapt subliniat şi de datele
statistice prezentate. Se pune întrebarea care dintre aceste date pot fi luate în calcul de către antrenori pentru
planificarea cât mai exactă a volumului şi intensităţii efortului. Pentru dezvoltarea VO 2max intensitatea
efortului ar trebui situată, procentual, între valorile 90 – 120% din VO2max [7,17]. O intensitate a efortului
prea mică va conduce la o stagnare a VO2max şi posibil a performanţelor din competiţie pe când o intensitate
prea mare poate implica organismul sportivelor într-o altă zonă de efort decât cea planificată.
Pe de altă parte, este cunoscut faptul că dezvoltarea VO2max şi implicit a puterii aerobe maximale
(PAM), indicatori fiziologici esenţiali pentru predicţia performanţei în acest sport, are o limită biologică care
nu poate fi depăşită decât în cazuri speciale, care implică o conjunctură de factori favorabilă, şi că procentual
aceasta se situează între 15 şi 25% [17]. Dacă realizăm un exerciţiu de imaginaţie şi aplicăm, în cazul
grupului cercetat, o creştere de 20% mediei aritmetice a VO2max evaluat prin Proba Astrand (40,39 ml.kg-
1
.min1), ceea ce înseamnă 8,078 ml.kg-1.min-1 , vom ajunge la o medie a VO2max de 48,46 ml.kg-1.min-1 ceea
ce este puţin pentru sportul de performanţă la această disciplină sportivă. Alte studii au evidenţiat nivele
medii ale VO2max de peste 50 ml.kg-1.min1 [2,4,6,13]. În plus, prin utilizarea metodei ergospirometriei,
evaluarea PAM este mai exactă datorită faptului că efortul este unul specific, de ramare, în comparaţie cu
efortul pe bicicletă în cazul probei Astrand-Ryhming.
Media aritmetică a VO2max evaluat prin probă de efort progresivă, 49,98 ml.kg-1.min1, este
comparabilă cu valori găsite de alţi autori în diferite studii care au urmărit evaluarea VO 2max la canotoare
[2,4,6,13]. Cele mai multe studii care fac referire la capacitatea de efort a conotoarelor implică realizarea
unui efort maximal de 2000 metri pe ergometru sau în barcă pe apă, cu înregistrarea unor indicatori
fiziologici cum ar fi VO2max, Fc, PAM, acidul lactic etc.[2,5,9,10,11,12]. Considerăm utilă şi interesantă
continuarea studiului început cu realizarea unui astfel de probe de efort datorită faptului că datele înregistrate
pot avea mai multe situaţii comparative prezentate de alte cercetări.
195
CONCLUZII
În urma cercetării efectuate şi a analizei datelor înregistrate putem trage următoarele concluzii:
Există diferenţe semnificative statistic între valorile VO2max evaluat prin metoda ergospirometriei
cu utilizarea aparaturii FitMate Pro de la Cosmed în cadrul unui test specific pe ergometru şi cele
determinate prin utilizarea testului Astrand-Ryhming (p<0,0001).
Valorile VO2max înregistrate prin utilizarea ergospirometriei cu utilizarea aparaturii FitMate Pro de
la Cosmed în cadrul unui test specific pe ergometru sunt mai apropiate de valorile înregistrate de alte
cercetări raportate în literatura de specialitate. Prin utilizarea metodei ergospirometriei, evaluarea PAM, atât
de importantă în planificarea eforturilor de antrenament, este mai exactă datorită faptului că efortul este unul
specific, de ramare, în comparaţie cu efortul pe bicicletă în cazul probei Astrand-Ryhming. Considerăm
necesară şi utilă utilizarea metodei ergospirometriei pentru evaluarea VO2max şi PAM, în vederea
planificării intensităţii efortului de antrenament.
BIBLIOGRAFIE
[1] Caiozzo, V.J., Davis, J.A., Ellis, J.F., Azus, J.L., Vandagriff, R., Prietto, C.A., & McMaster, W.C.
1982 . A comparison of gas exchange indices used to detect the anaerobic threshold. J Appl Physiol.
53, 1184–1189.
[2] Cosgrove, M., Wilson, J., Watt, D., & Grant, S. 1999 . The relationship between selected
physiological variables of rowers and rowing performance as determined by a 2000m ergometer test.
J. Sports Sci. 17, 845-852.
[3] Dospinescu I. 2004 . Efortul fizic din canotajul de performanţă. "Nelmaco" Publishing House,
Bucharest.
[4] Hahn, A.G., Tumilty, D.M., Shakespear, P., Rowe, P., & Telford, R.D. 1988 . Physiological testing of
oarswomen on Gjessing and Concept II rowing ergometers. Excel. 5, 19-22.
[5] Ingham, SA., Whyte, GP., Jones, K., & Nevill, A.M. 2002 . Determinants of 2000m rowing ergometer
performance in elite rowers. Eur. J. Appl. Physiol. 88, 243-246.
[6] Lormes, W., Buckwitz, R., Rehbein, H., & Steinacker, J.M. 1993 . Performance and blood lactate on
Gjessing and Concept II rowing ergometers. Int J Sports Med. 14 Suppl 1 , S29-S31.
[7] Mahler, D.A., Ward, L., Lentine, T., Baron, J.A. 2009 . Differences in training responses on cycle and
rowing ergometers in collegiate women rowers. Sports Medicine, Training and Rehabilitation, Tome
1, Issue 3.
[8] Mahony, N., Donne, B., & O’Brien, M. 1999 . A comparison of physiological responses to rowing on
friction-loaded and air-braked ergometers. J Sports Sci. 17, 143-149.
[9] Mikulic, P., Smoljanovic, T., Bojanic, I., Hannafin, JA., & Pedisic, Z, 2009 . Does 2000m rowing
ergometer performance correlate with final rankings at the World Junior Rowing Championship? A
case study of 398 elite junior rowers. Journal of Sports Sciences. 27, 361-366.
[10] Mikulic, P., Smoljanovic, T., Bojanic, I., Hannafin, JA., & Matkovic, B, 2009 . Relationship between
2000m rowing ergometer performance times and World Rowing Championships rankings in elite
standard rowers. Journal of Sports Sciences. 27, 907-913.
[11] Reichman, S., Zoeller, R., Balasekaran, G., Goss, F., & Robertson, R. 2002 . Prediction of 2000m
indoor rowing performance using a 30s sprint and maximal oxygen uptake. J. Sport Sci. 20, 681-687.
[12] Russell, A., Le Rossignol, P., & Sparrow, W. 1998 . Prediction of elite schoolboy 2000m rowing
ergometer performance from metabolic, anthropometric and strength variables. J. Sport Sci. 16, 749-
754.
[13] Smith, T.B. 2011 . Monitoring performance of elite rowers. Teză de doctorat. Auckland University of
Technology.
[14] Soper, C., & Hume, P.A. 2004 . Reliability of power output during rowing changes with ergometer
type and race distance. Sports Biomech. 3, 237-224.
[15] Urhausen, A., Weiler, B., & Kinderman, W. 1993 . Heart rate, blood lactate, and catecholamines
during ergometer and on-water rowing. Int. J. Sports Med. 14, Suppl 1, 20-23.
[16] Vogler, A., Rice, A., & Withers, R. 2007 . Physiological responses to exercise on different models of
the Concept II rowing ergometer. Int. J. Sports Physiol and Perf., 2, 360-370.
[17] Womack CJ. Davis SE. Wood CM. Sauer, K., Alvarez, J., Weltman, A., & Gaesser, G. 1996 . Effects
of training on physiological correlates of rowing ergometry performance. J. Strength Cond. Res. 10,
234-238.
196
CONTENTS
Branişte Gh.
SPECIFICITY AND CONTRIBUTORY ESSENCE OF THE STAGED DEVELOPMENT OF
COMPETENCES OF DIDACTIC PLANNING OF THE FUTURE TEACHERS OF PHYSICAL
EDUCATION.............................................................................................................................................. 3
Erdogan, B. S., Sahın, A., Aldemır, GY, Eravsar, H, Bıngol, E, Fılız, K, Şahan, H, Yıldız M
ANALYZING THE CORRELATION BETWEEN DEALING WITH STRESS AND SELF-ESTEEM
OF THE PARTICIPANT WHO ARE 25 YEARS OLD AND YOUNGER.............................................. 15
Erdogan B.S., Erbasi F.Y., Aldemir G.Y., Eraslan M., Kaya E., Şahan, H, Yıldız, M.
A STUDY ON THE ASSERTIVENESS LEVEL OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS
COLLEGE STUDENTS............................................................................................................................ 21
Radu M.D., Șchiopu S., Tuță L.A., Chirică R.
PROTEINURIA AND ACUTE PHYSICAL EFFORT.............................................................................. 25
Bădescu I. F. D.
TISSUE MINERAL TESTING, A MODERN MEANS OF DETERMINING THE DIAGNOSIS OF
ATHLETES’ HEALTH CONDITION....................................................................................................... 34
Constantin Gh.
FINDING, PREPARING AND TRAINING FOOTBALL REFEREES.................................................... 44
Pavel S. I., Rață G.
STUDY REGARDING THE ANXIETY LEVEL IN THE PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS
UNDERGRADUATE STUDENTS............................................................................................................ 64
Gáll Zs. Sz. , Balint L.
IMPROVING PSYCHOMOTRICITY COMPONENTS IN PRESCHOOL CHILDREN USING
TEACHING METHODOLOGIES BASED ON MIRROR NEURONS ACTIVATION.......................... 71
Popescu L.
HISTORICAL RETROSPECTIVE ON THE REGULATORY AND ORGANIZATIONAL
FRAMEWORK IN THE FIELD OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS IN ROMANIA:
TRAINING SPECIALISTS IN MODERN TIMES (1859-1918) .............................................................. 80
Manolachi V.
FEATURES OF SPORTS TRAINING OF FEMALE JUDOKAS AT THE STAGE OF SPORTS
PERFECTION............................................................................................................................................. 90
Hagiu B. A ., Oprean A.
THE ANALGESIC EFFECTS OF AN INNOVATIVE DUMBBELL FLEXOR SYSTEM..................... 96
Savin L., Botez P., Mihăilescu D., Neculăeș M., Grierosu C.
THE IMPORTANCE OF PREOPERATIVE RISK FACTORS IN THE RECOVERY OF PATIENTS
WITH DEFORMITIES FOLLOWING TOTAL KNEE ARTHROPLASTY............................................ 104
Lucaci P., Neculăeş M.
PARTICULARITIES OF GAIT REHABILITATION IN ADULT HEMIPLEGIC PATIENTS.............. 116
Hodorcă R. M., Marcu V., Necula D. , Albu A.
STUDY REGARDING THE INFLUENCE OF PHYSICAL THERAPY IN THE DEVELOPMENT
OF THE PREMATURE BABY IN IASI - CASE STUDY...................................................................... 129
Anghel M., Raţă G.
EFFECTIVENESS OF PHYSICAL THERAPY IN IMPROVING THE QUALITY OF LIFE IN
CHILDREN WITH CEREBRAL PALSY.................................................................................................. 136
Ţăpoi F., Raţă G.
STUDY ASCERTAINING THE LEVEL OF EMPLOYEE TRAINING IN SECURITY AND
PROTECTION COMPANIES.................................................................................................................... 143
Balint N.T.
STUDY REGARDING THE ROLE OF STRETCHING AS MEANS OF IMPROVING GENERAL
BODY MOBILITY IN MIDDLE-AGED PERSONS................................................................................ 153
Petrescu S., Ciolan G. A., Păunescu M.
THE EFFECTS OF PRACTICING SWIMMING IN CHRONIC OBSTRUCTIVE PULMONARY
DISEASE. CASE STUDY ......................................................................................................................... 163
Iconomescu T. M., Mindrescu V.
AN INVESTIGATION INTO THE NEUROMUSCULAR CONTROL AT THE LEVEL OF THE
UPPER LIMBS OF 12-13 SPORTSPERSONS PARTICIPATING TO THE ROMANIAN
197
NATIONAL HANDBALL CHAMPIONSHIP.......................................................................................... 171

Nechita F.
ROLE OF EDUCATION IN PHYSICAL THERAPY BALANCED PEOPLE WITH DOWN
SYNDROME............................................................................................................................................... 179
Honceriu C., Trofin P. F.
COMPARATIVE STUDY ON VO2MAX EVALUATION THROUGH THE ERGOSPIROMETRY
METHOD USING COSMED EQUIPMENT FITMATE PRO IN A SPECIFIC ERGOMETER TEST
AND VO2MAX EVALUATION USING ASTRAND-RYHMING TEST FOR FEMALE ROWERS...... 188
CUPRINS
Branişte Gh.
SPECIFICUL ŞI ESENŢA CONTRIBUTIVĂ A PROGRAMEI DE FORMARE PE ETAPE A
COMPETENŢELOR DE PROIECTARE DIDACTICĂ LA VIITORII PROFESORI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ................................................................................................................................... 9
Radu M.D., Șchiopu S., Tuță L.A., Chirică R.
EFORTUL FIZIC ACUT ŞI PROTEINURIA........................................................................................... 29
Bădescu I. F. D.
ANALIZA MINERALĂ TISULARĂ, MIJLOC MODERN DE DIAGNOSTICARE A STĂRII DE
SĂNĂTATE A SPORTIVILOR DE PERFORMANŢĂ............................................................................ 38
Constantin Gh.
DESCOPERIRE, PREGĂTIRE ŞI FORMARE A ARBITRILOR DE FOTBAL..................................... 54
Pavel S. I., Rață G.
STUDIU PRIVIND NIVELUL ANXIETĂŢII LA STUDENŢII FACULTĂŢILOR DE EDUCAŢIE
FIZICĂ ŞI SPORT...................................................................................................................................... 67
Gáll Zs. Sz. , Balint L.
AMELIORAREA UNOR COMPONENTE ALE PSIHOMOTRICITĂȚII LA COPIII DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PRIN METODOLOGII DIDACTICE BAZATE PE ACTIVAREA
NEURONILOR OGLINDĂ........................................................................................................................ 75
Popescu L.
RETROSPECTIVĂ ISTORICĂ ASUPRA CADRULUI LEGISLATIV ŞI ORGANIZATORIC AL
DOMENIULUI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI ÎN ROMÂNIA: FORMAREA ŞI
PREGĂTIREA SPECIALIŞTILOR DIN PERIOADA MODERNĂ (1859-1918) ................................... 85
Manolachi V.
PARTICULARITĂȚI ALE PREGĂTIRII SPORTIVE A JUDOCANELOR LA ETAPA
PERFECȚIONĂRII SPORTIVE................................................................................................................. 93
Hagiu B. A ., Oprean A.
EFECTELE ANALGEZICE ALE UNUI SISTEM INOVATIV GANTERĂ-FLEXOR........................... 100
Savin L., Botez P., Mihăilescu D., Neculăeș M., Grierosu C.
IMPORTANŢA FACTORILOR DE RISC PREOPERATORI ÎN RECUPERAREA PACIENTULUI
CU DIFORMITĂŢI DUPĂ ARTROPLASTIA TOTALĂ DE GENUNCHI............................................ 110
Lucaci P., Neculăeş M.
PARTICULARITĂŢI ALE RECUPERĂRII MERSULUI LA BOLNAVUL HEMIPLEGIC
ADULT........................................................................................................................................................ 122
Hodorcă R. M., Marcu V., Necula D. , Albu A.
STUDIU PRIVIND INFLUENȚA KINETOTERAPIEI ASUPRA DEZVOLTĂRII FIZICE A
PREMATURULUI DIN JUDEȚUL IAȘI - STUDIU DE CAZ................................................................. 132
Anghel M., Raţă G.
EFICIENŢA KINETOTERAPIEI ÎN ÎMBUNĂTÂŢIREA CALITĂŢII VIEŢII LA COPILUL CU
PARALIZIE CEREBRALĂ ....................................................................................................................... 139
Ţăpoi F., Raţă G.
STUDIU CONSTATATIV PRIVIND NIVELUL PREGĂTIRII ANGAJAŢILOR DIN
SOCIETĂŢILE DE PROTECŢIE ŞI PAZĂ............................................................................................... 148
198
Balint N.T.
STUDIU PRIVIND ROLUL STRETCHINGULUI CA MIJLOC DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A
MOBILITĂŢII GENERALE A ORGANISMULUI LA PERSOANELE DE VÂRSTA A DOUA.......... 158
Petrescu S., Ciolan G. A., Păunescu M.
EFECTELE PRACTICĂRII ÎNOTULUI ÎN BOALA PULMONARĂ OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ.
STUDIU DE CAZ ...................................................................................................................................... 167
Iconomescu T. M., Mindrescu V.
INVESTIGAREA CONTROLULUI NEUROMUSCULAR LA NIVELUL MEMBRELOR
SUPERIOARE A SPORTIVELOR DE 12-13 ANI PARTICIPANTE ÎN CAMPIONATUL
NATIONAL DE HANDBAL...................................................................................................................... 175
Nechita F.
ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN EDUCAREA ECHILIBRULUI LA PERSOANELE CU SINDROM
DOWN......................................................................................................................................................... 183
Honceriu C., Trofin P. F.
STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVALUAREA VO2MAX PRIN METODA
ERGOSPIROMETRIEI CU UTILIZAREA APARATURII FITMATE PRO DE LA COSMED ÎN
CADRUL UNUI TEST SPECIFIC PE ERGOMETRU ŞI EVALUAREA VO2MAX PRIN
UTILIZAREA TESTULUI ASTRAND-RYHMING, LA CANOTOARE................................................ 192
199

Rev 1 - 2015.final

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Originalbeschreibung:

Originaltitel

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

Rev 1 - 2015.final

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

VOLUME 15

“ALTIUS ACADEMY” FOUNDATION

ORIGINAL ARTICLES / ARTICOLE DE CERCETARE

Keywords: pedagogical planning, integrative competences, educational concept, didactic activity.

Educational and Learning Training Education

Methodic Laboratory Independent

Skills, Values, attitudes,

Sub-competences Cognitive Operational Attitudinal

1. Stage of theoretical training

Humanistic Medico-biological Special profile

"Didactic planning within school physical education"

Lectures Independent Seminars Testing lessons

Theoretical Additional Scientific Evaluation,

Practical lessons Independent lessons

3. Stage of instructive pedagogical practice

Methodical Laboratory Practical- Independent

SPECIFICUL ŞI ESENŢA CONTRIBUTIVĂ A PROGRAMEI DE FORMARE

Categoriile didactice educaţionale Învăţare Instruire Educare

Prelegeri Seminare de Practice

Subcompetenţe Cognitive Operaţionale Atitudinale

Figura 1. Conceptul general al învăţămîntului de cultură fizică orientat spre formarea

Figura 2. Structura de pregătire pe etape a studenţilor facultăţilor de educaţie fizică şi sport

Etapa ce contribuie la formarea ulterioară a competenţelor de proiectare didactică - etapa de

Tabelul 1. Programa tematico-analitică a cursului opţional Proiectarea didactică în cadrul educaţiei

Conţinutul de bază al cursului

Nr. Numărul de ore

ANALYZING THE CORRELATION BETWEEN DEALING WITH STRESS

KEYWORDS: stress, atitude, ego

MATERIAL AND METHOD

Women 117 26,6752 6,61611

Women 117 14,1368 5,46920

Escape Behaviour Women 117 13,6496 4,38122

Acceptance Women 117 13,7692 4,38726

Chart 2. Mean of Self Esteem Scale’s Sub dimensions in terms of gender

Women 117 15,0256 3,67062

Needing for Pearson Correlation 0,464** 0,373** 0,440** 0,566** 0,369**

Biochemical Pearson Correlation -0,132** -0,134 -0,279** -0,134 0,032

[3] Arsan N, (2007) Türkiye’de Sporcuların Stresle Başaçıkma Davranışlarının Belirlenmesi

A STUDY ON THE ASSERTIVENESS LEVEL OF PHYSICAL EDUCATION

KEYWORDS: assertiveness, athlete, physical education.

MATERIAL AND METHOD

Table 2. Values related to assertiveness levels of students according to grade variable

DISCUSSION AND CONCLUSION

PROTEINURIA AND ACUTE PHYSICAL EFFORT

Radu M.D.1, Șchiopu S.1, Tuță L.A.2 , Chirică R.2

Keywords: exercise, proteinuria, oxidative stress.

very important role in regulating blood flow to the kidneys.

MATERIAL AND METHODS

[28] Stepniewska J, Golembiewska E, Dolegowska B, Domanski M, Ciechanowski K. Oxidative stress and

EFORTUL FIZIC ACUT ŞI PROTEINURIA

CUVINTE CHEIE: efortul fizic acut, stress-ul oxidativ, proteinuria

proteic total din urină n 6

Tabelul 2. Nivelul tisular de malonildialdehidă la lotul martor și lotul experimental exprimat

Lotul Martor (M) X±ES 1,35±0,12

Nivelul de malonildialdehidă poate reprezenta un indicator al intensității fenomenului de stress

TISSUE MINERAL TESTING, A MODERN MEANS OF DETERMINING

 The metabolic-oxidizing typology (slow or fast);

Figure 1. Nutritious minerals levels

Figure 2. Additional minerals levels

Figure 3. Significant relations between nutritious minerals

Figure 4. Toxic minerals levels

ANALIZA MINERALĂ TISULARĂ, MIJLOC MODERN DE

Needing for Pearson Correlation 0,464 0,373 0,440 0,566 0,369**

Biochemical Pearson Correlation -0,132 -0,134 -0,279 -0,134 0,032