La plimbare printre stele

de Emilia Plugaru
Îmi iau visul de căpăstru
Şi pornesc cu el la drum.
Am ajuns până la stele,
Suntem buni amici acum.

Ne jucăm şi ne dăm huţa

Pe-o steluţă mică, mică.
E atât de sus, dar mie
Nici un pic nu-mi este frică.

Obosit de-atâta scrânciob,

Merg spre stele să le zic:
Noapte bună, hai, steluţe,
Mai dormiţi şi voi un pic.

Mie-mi este dor de casă.

Unde e căsuţa mea?
Vai de mine, ce ne facem?
Şi Pământul e o stea!

Oare cum îl vom găsi?

Ceru-i doldora de stele,
Toate-s mici şi luminoase,
Toate seamănă-ntre ele.

Deodată o steluţă
Clipoceşte, bag de seamă,
Cu lumina ei albastră,
Face semne că ne cheamă.

Face semne să ne ducem,

Să-i venim în ospeţie.
Plec cu visul într-acolo,
Înspre steaua sinilie.

Observăm că steaua noastră

E Pământul, ne-a găsit
El pe noi şi-acum ne strigă:
– Copilaşi, bine-aţi venit!