Rom J Leg Med 15 (1) 55 – 62 (2007)

© 2007 Romanian Society of Legal Medicine

Cinematografia - pull factor în adicţii

(Drogurile în filme – rol informativ, etiologic, preventiv)

Gabriel Ştefan Gorun*

_____________________________________________________________________
Abstract: Cinematography – pull factor in drug addiction. Inside of multiple faces of drugs
addiction’s etiology, the exogenous factors have a major inductive and a releaser trigger roles for this disease.
The inveiglements factors, so called pull factors, includes too the symbolic, informative and cultural pressure of
mass media. Movies, through the copiousness and diversity of specific arsenal with the powerful force in public
impact, become the real message-carrying agent focus on audience. Drug-movies, the movie with the core built
up on drugs presence and the whole implicitly life style – production, traffic, getting, use, abuse, clinical
manifestation, withdrawn, recovery etc. – are more often presence on the screens, and are obviously the change
of templates towards breaking the moral precepts about evilly of chemical addiction. It’s imperative to assess
with more attention the content and the message of them and in this manner to be possible to prevent the
dissemination of distortion images about addictions and eventually to try to capitalize the power of messages.
This article surveys and suggests the outlines of the drug-movie’s pattern and presents the role inside of
etiopathogeny of addiction, with some examples from movies with large audience.
Key words: drugs, addiction, pull factor, traffic

ndustria filmului, dar şi arta cinematografică, influenţează percepţia a miliarde de

I oameni. Sub imperiul globalizării şi a proliferării tehnologiei media la domiciliu,
accesibilitatea la un număr tot mai mare de filme devine una dintre formele principale de
petrecere a timpului liber. 90% din tineri merg la cinematografe în mod constant şi 63% dintre
ei vizionează săptămînal cel puţin un film la domiciliu.
Drogurile aparţin şi aşa-ziselor culturi-pop (uneori fiind chiar elementul central al
acestora) şi de aceea se regăsesc frecvent ca element focal al manifestărilor acestor elemente
larg răspîndite într-o societate (culturile pop – cultura populară - implicînd interacţiuni,
dorinţe, necesităţi aparţinînd formelor de socializare comune, cu referire la curente publice de
agreare a unor tipologii diverse – vestimentare, media, culinare, leisure etc. - fiind aparent
baza oricărei forme de high culture, cultura elitistă). Este o consecinţă firească reprezentarea
lor în filme, ca manifestare tipica a reproducerii curentelor societăţii actuale. De la simple
referiri implicite, glume sau elemente de fundal şi pînă la tema principală sau premiza
motivaţională a filmului, drogurile se regăsesc tot mai frecvent, cu alură pur ficţională sau
________________________
*)Corresponding author, Medic specialist legist, Institutul Naţional de Medicină Legală Mina
Minovici Bucureşti, str. Vitan-Bârzeşti nr. 9, sector 4; Contact: gabriel.gorun@legmed.ro

55
Gabriel Şt. Gorun Cinematography – pull factor in drug addiction

uneori aproape documentaristic bazîndu-se pe „disecţie” rece a unui fir epic real. Creşterea
apariţiei drogurilor în filme (ca atare, ca element adictiv sau prin consecinţe) are loc pe
fondul general de mărire a numărului de producţii cinematografice, dar şi de cădere a unor
bariere non-formale aparţinînd unor cutume sociale, ce a permis abordarea deschisă, realistică
a ceea ce a fost perceput ca viciu moral prin transgregarea spre problematică socială şi
medicală, prin schimbarea persepectivelor, a construcţiilor tematice şi artistice.
Este evident că este foarte plauzibilă ipoteza influenţării opţiunilor, comportamentelor,
credinţelor, raportărilor, în special asupra personalităţilor în formare sau labile, de către
mesajele cinematografice prin portretizarea pozitivă a consumului de droguri, prin încărcarea
intuitivă cu semnificaţii pozitive, ca „valori” acceptate, imitabile, fără prezentarea
repercusiunilor etice, juridice şi medicale. Această tentă de glamour foarte des asociată în
filme este una din acuzele principale care este adusă cinematografiei prin impactul negativ pe
această linie, în special asupra tinerilor. Nu trebuie însă pierdut din vedere caracterul artistic,
şi nu propagandistic al filmelor, proiectarea în peliculă a spiritului creator şi nu a preceptelor
morale, etico-religioase sau juridice, fără îngrădirea libertăţii de exprimare prin artă.
Mijloacele de contracarare a acestei arme redutabile, uneori acuzată exagerat ca fiind o
veritabilă armă a prozelitismului (să nu scăpăm din vedere caracterul plurietiologic, complex
al adicţiilor!!!), trebuie nuanţate şi adaptate specificului de transmitere a mesajului.
Filmele evocă comportamente şi modele pe care le descriu subiectiv, mai mult sau
mai puţin sugestiv, însă înarmaţi cu mijloacele tipice industriei, aceste prezentări primesc aure
suplimentare care le fac mult mai permisive spre conştiiţa privitorului, putîndu-se încărca cu
semnificaţii de role-model, promotor de mesaje propagandistice, într-un sens sau altul, de
creare a unor noi ierarhii valorice, dar şi „normative” de acceptare socială ale unor teme
sensibile: sex, uz de droguri, infracţiuni etc.
Trebuie avut în vedere că la prezentarea seacă a unei imagini filmul adaugă însă
empatia creată de scenariu, raportarea la propria experienţă de viaţă, tehnici speciale de
filmare, efecte speciale, muzică adecvată, la care se adaugă pentru privitorii avizaţi
hipertextul, fiecare dependent de bogăţia achiziţiilor academice sau a informaţiilor
(recunoaşterea unor tipare simptomatologice, comportamentale sau a unor link-uri sugerate de
către regizor către alte secvenţe celebre similare, suprapunerea personajului peste cea a
actorului – poate recunoscut la rîndul lui ca fiind consumator de droguri etc.). Toate acestea
cresc impactul psihologic final
Este absolut necesară înţelegerea componentei de presiune a simbolurilor media în
etio-patologia comportamentului adictiv prin prezentarea drogurilor şi a realităţii folosirii lor.
Componenta externă a etio-patogeniei toxicomaniilor, ce poate fi privită ca o veritabilă
exogenie (A. Romilă), este generată şi de anumite trăsături ale civilizaţiei moderne –
solitudinea, emigraţia, grupuri minoritare, prejudecăţi etnice. Societatea modernă adună şi
cultivă anumite prejudecăţi şi complexe, care provoacă o stare afectivă negativă, care cere
compensare, la îndemînă fiind alcoolul şi drogul. În provocarea dependenţei, un rol important
îl joacă condiţionarea, obişnuinţa, presiunea celorlalţi, artele vizuale regăsindu-şi astfel un rol
important inductor - instigator, de factor de atragere (pull-factor), consecutiv impactului
marcant pe care îl pot avea. Ele oferă modele de viaţă, motivaţii interne, refugiul într-o lume
iluzorie, incomplet zugrăvită însă.
Progresiv în ultimii ani în filme are loc o scădere a demonizării şi a asumării
imoralităţii consumatorilor ce sînt înlocuite de interpretări terapeutice, cu tuşe receptive la
componenta adicţională, ce înlocuiesc ideologia rigidă „just say no” de pînă în anii '80. Apare
tot mai pregnant în filmele recente reprezentarea sistemului ca reper de raportare, normă de

56
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 1, 2007

evaluare etiologică, dar şi recuperatorie. Prezentarea tot mai cinică, francă, nemodulată tinde
să devină atmosfera de fond a filmelor, fără menajarea sentimentelor privitorului.
Ne sînt prezentate victimizarea toxicomanilor, consecinţe ale bolii, familiei, societăţii,
dar şi filozofia proprie, specială de viaţă, alienarea prin abandonarea societăţii şi refugiul în
lumea similarilor în care găseşte empatie, sprijin şi fericirea iluzorie a drogului. Nu lipsesc
nici acuzele directe adresate oficialităţilor, de la politicieni pînă la poliţişti, medici etc.
Alcoolul, apanajul aproape exclusiv al filmelor de gen de pînă în anii ’80 este egalizat ca
reprezentare în producţiile ultimilor ani de drogurile ilegale.
Articolul îşi propune să treacă în revistă o serie de filme a căror esenţă este generată şi
axată pe prezenţa drogurilor, fie ca substanţă ilegală, fie prezentarea actului administrării, a
efectelor psihice şi fizice, pe dezvoltarea toxicomaniei, a complicaţiilor medicale, a stilului de
viaţă şi al tiparelor comportamentale şi de gîndire ale consumatorului de droguri, a
fenomenelor de trafic sau a modalităţilor de procurare a drogului. Nu încercăm a face o
ierarhizare a acestor filme, lăsînd criticii şi spectatorilor să le aprecieze valoarea artistică
intrinsecă. Impactul pe care îl au sau l-au avut este însă trădat şi de numărul foarte mare de
spectatori şi de remanenţa în conştiinţa acestora a ideilor sau secvenţelor de mare impact
vizual-afectiv. Mai trebuie amintite şi filme aparţinînd epocii de pionerat a cinematografiei,
apreciind curajul de a vorbi într-o epocă plină de tabu-uri despre droguri şi potenţialul auto şi
allolitic al toxicomaniilor. De asemenea unele producţii în care s-a mizat mai puţin pe
impactul direct asupra spectatorului sînt axate totuşi pe sugerarea prezenţei drogurilor ca
element definitoriu al intrigii filmului sau conturării personajelor.

- Trainspotting -1996 (regia Danny Boyle): Cult-movie bazat pe romanul lui Irvine Welsh ce a avut
succes de public şi critică şi în SUA, fapt mai rar pentru producţiile europene, (nominalizat la
premiile Oscar, cîştigător a 18 alte premii), este poate cel mai relevant film pentru tiparul drug-movie,
fiind recunoscut pentru originalitatea reprezentărilor stărilor de intoxicaţie sau sevraj, ca şi prin
relevarea modului de viaţă al toxicomanului dispus la orice compromisuri pentru a-şi procura drogul –
heroina în acest caz. Viaţa tinerilor scoţieni ce încearcă să iasă din banalitatea cotidianului prin
heroină (“ne-am fi injectat şi vitamina C dacă ştiam că este ilegală”) şi evadarea din constrîngerile
dureroase ale vieţii se schimbă prin alunecarea în paradisul artificial al drogului, ce vireaz ă subtil spre
iadul adicţiei.
Filmul nu face rabat de la prezentarea frustă a calităţilor euforice ale heroinei (“gîndiţi-vă la cel
mai intens orgasm pe care l-ati avut, înmulţiţi-l cu 1000 şi încă nu sînteţi prin apropiere” – personajul
Mark Renton vorbind despre injectarea heroinei), nici de la craving-ul uria ş (scena căutării dozei
pierdută – după ce fusese ascunsă în anus, tipic pentru body-stuffing – în vasul de toaletă al “celei mai
împuţite toalete din Scoţia” rămîne de referinţă), dar nici de la neglijarea rolului social al personajelor
(decesul sugarului prin lipsa îngrijirilor mamei aflat ă timp îndelungat în starea de high).

Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a f… big television, choose washing
machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and
dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends.
Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suite on hire purchase in a range of f…
fabrics. Choose DIY and wondering who the f… you are on Sunday night. Choose sitting on that couch
watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing f… junk food into your mouth. Choose rotting
away at the end of it all, p…ing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the
selfish, f… up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life... But why would I
want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin' else. And the reasons? There are
no reasons. Who needs reasons when you've got heroin? - Mark "Rent-boy" Renton – Trainspotting, 1996

57
Gabriel Şt. Gorun Cinematography – pull factor in drug addiction

Personajele sînt nevoite să recurgă la furt, trafic de droguri, înşelătorie, fals, sustragere de
medicamente etc. pentru procurarea drogului. Nu lipsesc nici supradozele, nici detoxifierea voluntar ă
prin abstinenţă prin contenţie, cu reprezentarea întregului tablou clinic, florid, prelungit, al sevrajului
la opioide (“prea bolnav să pot dormi. Prea obosit să pot sta treaz, dar cu siguranţă răul este pe drum.
Transpiraţii, frisoane, dureri, greaţă, craving. O dorinţă atît de intensă ca nimic altceva” - chiar şi în
afişul filmului personajul are o atitudine sugerînd sevrajul).
Filmul este “o navetă furibundă între mental, sentimental şi excremental, un tablou al derivei, o
poveste dură, fără fard…” (Radu Paraschivescu – Cronica Tv în Evenimentul Zilei).

- Requiem for a Dream – 2000: Avînd drept motto “Delusion Over Addiction” filmul, considerat de
mulţi critici o capodoperă cinematografică (film nominalizat la Oscar şi cu alte 30 de nominalizări la
activ, premiat de 19 ori), este o trecere în revistă a dezvoltării progresive a toxicomaniei la categorii
diferite de oameni. Pe de o parte un grup de tineri ale căror mari aspiraţii sucombă în spirala decăderii
ieşită de sub control sub influenţa drogurilor. Pe de altă parte, o femeie de vîrsta a treia ce în dorinţa
naivă (sub imperiul presiunii mediatice) de a participa la un show TV încearc ă să-şi recîştige alura
tinereţii abuzînd de amfetamine anorexigene (remarcabilă este scena, aproape didactică, a
personajului intoxicat, relevînd agitaţie psihomotorie, bruxism, nistagmus, anorexie, sete, tremor,
insomnie), ajungînd la dependenţă şi depersonalizare. Finalul, absolut magistral regizat, ne prezint ă o
amputaţie de necesitate a braţului gangrenat la un “injector” de cocaină, sevrajul din penitenciar al
unui dependent de speedball, prostituarea orgiastică în schimbul dozei de heroină, electroterapia
pentru tratarea unei psihoze toxice amfetamin-induse, ca un tablou complet al consecin ţelor oarecum
expectate.
Un film ce, asemenea tuturor filmelor lui Darren Aronofsky ce ne prezint ă lumi bolnave,
mutilate, poate fi, metaforic vorbind, rezumat de sintagma “..şi visele pot fi adictive”.
- Fear and Loathing in Las Vegas – 1998: Filmul încearcă, concordant cu intriga din afiş: Give us
your brain for two hours and you will never be the same again...., să arate convingerea personajelor
asupra capacităţilor metagnominigene, psihedelice ale halucinogenelor, fiind o lungă înşiruire
iluziogenă, o cronică a unei perpetue căutări, chimic facilitate, a deschiderii prin droguri a „Por ţilor
percepţiei” (Aldous Huxley). Fiind o adaptare a romanului lui Hunter S. Thompson, scris în plin ă
epocă mescalinică a literaturii universale (Michaux, Kessey, Huxley), filmul p ăstreză apartenenţa
cărţii la gonzo jurnalismul practicat de autor (stil reportericesc ce estompează limitele ficţional –
nonficţional, scăzînd demarcaţia reporter – subiect, cu o puternică tentă subiectivă prin relatarea la
persoana întăi, sarcastică, cinică, amuzată şi exagerarea temei pentru accentuarea mesajului).
Evident că atunci cînd personajele se înarmează cu o cantitate uriaşă de droguri încă de la
debutul filmului (We had two bags of grass (Marijuana – n.a.), seventy-five pellets of mescaline, five
sheets of high-powered blotter acid (LSD – n.a.), a saltshaker half-full of cocaine, and a whole multi
colored collection of uppers (excitante – n.a.), downers (Depresante – n.a.), laughers (euforizante –
n.a.), screamers (Droguri sintetice – n.a.)... Also, a quart of tequila, a quart of rum, a case of beer, a
pint of raw ether, and two dozen amyls (Inebriante, amil nitrat – n.a.), ne aşteptăm ca relatarea să fie
blurată de interferenţa planurilor realităţii şi cele artificiale ale minţilor intoxicate. Plecaţi în căutarea
„Visului American” (himera ubicuă a împlinirii), reporterul Raoul Duke (Johnny Depp) şi
companionul său, avocatul Dr. Gonzo (Benicio Del Toro), intră într-o cavalcadă a experienţelor
psihice generate de droguri, într-un amestec de frică, rîs, percepţii hilare sau demenţă paranoiacă, în
plin puseu necontrolabil de forţare a limitelor de dozaj, combinaţii sau frecvenţă de administrare.
Descrierea intoxicaţiei cu eter păstreză aura cinico-ilară a întregului film: „eterul...unealtă
diavolească! Te face să te comporţi ca un ţăran beat din romanele irlandeze. Lipsa totală de control a
funcţiilor motorii primare, vedere alterată, lipsa de echilibru, dizartrie. Mintea este copleşită de
teroare, incapabilă să comunice cu măduva spinării, ceea ce este interesant, pentru că tu poţi urmari
această teribilă evoluţie, dar pe care nu o poţi controla.(...) Nu este nimic altceva pe lume capabil să
aducă omul la o stare de neputinţă, corupere şi iresponsabilitate decît decăderea în mania consumului
de eter..”

58
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 1, 2007

- The basketball diaries - 1995: În seria adaptărilor cinematografice ale unor romane moderne
celebre, The Basketball Diaries este preluarea romanului omonim al lui Jim Caroll (romancier, poet,
dar şi muzician punk), carte ce aduce publicului o puternică notă autobiografică, autorul fiind el însuşi
dependent de heroină în adolescenţă, obligat să se prostitueze pentru procurarea drogului.
Personajul interpretat de Leonardo Di Caprio porneşte viaţa de licean ca un idol printre colegi
(fiind vedeta echipei de baschet). Moartea unui prieten, frustr ările generate de interdicţiile impuse de
antrenor pentru prezervarea unui stil de viaţă sportiv, angoasele pubertăţii şi ale debutului vieţii
sexuale îl conduc pe adolescentul nesigur pe drumul de la descoperirea – încercarea recrea ţionale ale
heroinei spre uzul habitual şi dependenţă. De aici şi pînă la decăderea în tiparul infracţional al
acţiunilor generate de necesitatea cumpărării heroinei este doar relatare caleidoscopică a furturilor,
jafurilor, înşelătoriilor, prostituării. Cu spijinul unui prieten Jim porneşte pe lungul şi durerosul drum
al recuperării şi al regăsirii de sine.
- The Doors - 1991: Oliver Stone (Din nou!!! - să nu uităm prezenţa drogurilor şi în Scarface,
Natural born killer sau trilogia sa despre războiul din Vietnam în care realitatea consumului de
droguri de către soldaţii americani nu este deloc estompată – o explicaţie a numărului mare de victime
în rîndul armatei americane este dată şi de comportamentul exacerbat al soldaţilor intoxicaţi) aduce pe
ecrane “The Ultimate Story of Sex, Drugs & Rock 'N' Roll”, viaţa lui Jim Morrison, liderul celebrei
The Doors (de altfel numele formaţiei este inspirat de romanul mescalinic al lui Huxley, The Doors of
Perception). Simbol al unei întregi generaţii, Morrison ne este înfăţişat ca un rebel perpetuu, dincolo
de orice canoane preexistente lui, dar unanim acceptate de noua mişcare hippy (de altfel mulţi
cercetători ai fenomenului o asociază indisolubil cu LSD şi marijuana). Artist original şi talentat
acesta îşi caută resursele creatoare şi în percepţiile calopsice induse de droguri, în lumea augmentării
capacităţilor senzoriale şi mentale psihedelice.
Întreg filmul musteşte sub aurora comportamentelor induse de drog şi alcool, permanent
prezente, dar şi proiectate de tehnicile sugestive narative şi de filmare (ilustrarea cinematografică a
melodiei The End este practic, asociind şi versurile acesteia, ca o privire din spatele ochilor celui
intoxicat. Regizorul păstreză mitul teonacatl – carne de zeu - al vechilor azteci ce îşi facilitau
comunicarea cu divinitatea prin consumul psilocibinei din ciupercile halucinogene sau mescalinei din
cactus peyote, folosind tiparele deşertului, creaturilor mitice, strămoşii, depersonalizarea, aeropsia,
sinesteziile).
Viaţa rebelului star – sfărşită la doar 28 de ani, consecinţă a abuzului de droguri şi alcool –
rămîne termen etalon pentru a caracteriza o întregă epocă. Filmul evidenţiază elocvent presiunea
simbolurilor media care prin popularizarea şi acceptarea creaţiilor şi stilului lor de viaţă în rîndul unor
mase largi populaţionale devin factori inductori ai unor tipare comportamentale, l ăsînd în urma lor
trena unei vieţi de adulaţie şi succes.
- Naked Lunch – 1991: Filmul este o adaptare destul de elastică a cărţii omonime a lui William S.
Burrough (romancier avangardist influent, reprezentant al genera ţiei beat, autor a celebrei Junkie:
Confessions of an Unredeemed Drug Addict. An Ace Original) menţinînd elemente biografice
(dependenţa de opiacee ce i-a marcat ultimii 40 de ani de viaţă şi i-a influenţat scrierile) mixată cu
fantasmele paranoide ale autorului despre Bill Lee, un alt scriitor ce i-a împu şcat accidental soţia, ce
devine în film un deratizator ce-şi omoară nevasta dependentă de raticide. Un film al canalizării
energiilor vitale spre misiuni imaginare cu ţeluri bizare ce transmite însă mesajul luptei cu
dependenţa.
- Sid and Nancy – 1986: Biografia cinematografică a lui Sid Vicious, celebrul basist al grupului punk
britanic Sex Pistols, dependent de heroină, acuzat de crimă, decedat în urma unei supradoze de
heroină. Filmul arată partea întunecată a faimei şi gloriei artistice a unui simbol media puternic,
definitoriu pentru o întreagă generaţie de tineri.
- Drugstore cowboys – 1989: Povestea, filmată uneori documentaristic, unui grup de junkies,
heroinomani, ce-şi procură banii, drogurile, paraphernalia jefuind farmacii (Bonnie şi Clyde
reinventaţi de către dependenţă).

59
Gabriel Şt. Gorun Cinematography – pull factor in drug addiction

- Bright Lights Big City -1998: Viaţa unui tînăr scriitor aflat în pragul depresiei, ce încearcă să-şi
scadă durerea morală şi să-şi inducă episoade amnezice (încearcă să uite moartea mamei sale şi
alienarea soţiei) prin refugiul în droguri şi alcool.
- Goodfellas – 1990, regia Martin Scorsese: Filmul explorează în detaliu regulile dure ale lumii
crimei organizate tradiţionale, urmărind ascensiunea şi decăderea unui mărunt mafiot, implicat şi în
traficul de droguri, el însuşi victima acestora.
- Scarface – 1983: Beneficiind de un afiş de cinci stele (Brian de Palma - regia, Oliver Stone -
scenariul, Al Pacino) filmul redă, dincolo de saga cuceririi pieţei drogurilor din Miami de către un
tînăr emigrant cubanez, Tony Montana, şi paranoia crescîndă a consumatorului de cocaină ce îşi
pierde încrederea în toţi cei apropiaţi tranformîndu-se în tipicul cocainoman feroce, vorace, tenace,
locvace, vivace.
- Pulp Fiction – 1994: Filmul care a reinventat cinematografia abundă în episoade de consum de
droguri sau trafic. Scena supradozei prin prizare şi a “resuscitării” empirice conturează lumea pestriţă
a drogurilor în care apartenenţa socială este disipată de solidaritatea de breaslă şi puterea craving-
ului.
- Kids – 1995: Film intrigant, tulburător prin asocierea unei realităţi urbane crude incluzînd droguri,
sex anarhic, arme, boli pe de o parte şi personajele pubere forţate la maturizare precoce.
- Boogie Nights – 1997: Filmul explorează lumea industriei pornografiei, întărind imaginea refugiului
participanţilor în consumul de droguri pentru estomparea sentimentelor confuze generate de conflictul
interior cu normele morale.
- Gia -1998: Prezentînd viaţa unui fotomodel – interpretat de Angelina Jolie - ce se abandonează
drogurilor şi contactează virusul HIV, filmul extrapolează pierderea echilibrului interior într-o lume a
ascensiunii fulminante pe scara socială şi materială la o vîrstă la care fragilitatea personalităţii în
formare este fisurată de tentaţii.
- SLC Punk – 1998: Povestea lait-motivului grupurilor de anarhişti ce luptă împotriva sistemului şi îşi
găsesc sursele de inspiraţie pentru dezbateri şi refugiul în faţa propriilor angoase în droguri, inclusiv
halucinogene (unul dintre personaje în plin episod haluconogenic LSD-indus îşi percepe mama ca pe
un demon încornorat)
- Jesus' Son – 1999: Istoria unei fete simple ce trece prin întreg cortegiul descoperirii heroinei,
uzului, abuzului, dependenţei , sevrajului şi recuperării lente a propriei vieţi şi personalităţi.
- Human traffic – 1999: Filmul are drept premisă o petrecere de week-end sub imperiul consumului
de Ecstasy şi a epuizării de a doua zi, adrenergice periferice şi a neurotransmiţătorilor, ce vor genera
situaţii ce vor fi, în final, substratul schimbării personajelor.
- The beach – 2000: Reluînd mitul antic al insulei din insulă (insula din Republica lui Platon),
exploatat şi de romanticii secolului al XlX-lea, filmul este povestea unei comunit ăţi dintr-o insulă
tropicală izolată, o adevărată Republică Utopia, organizată pe baze primitive egalitariste, matriarhală,
opusă normelor societăţii moderne din care veneau membrii ei. Consumul de marijuana liberalizat
este imaginea idealizată a unor tineri despre viitorul lor ce caută în splendoarea naturii virgine
esenţele primordiale ale propriilor vieţi.
- Traffic – 2000: Filmul (laureat Oscar) este structurat multiaxial concentrînd progresiv firele epice
spre numitorul lor comun, drogurile. Un judecător implicat în războiul împotriva drogurilor, fiica sa
dependentă de cocaină, un traficant, un poliţist mexican sînt personajele centrale ce creionează
multiplele faţete ale problemelor sociale, economice, medicale, juridice, afective, personale pe care le
implică consumul de droguri, iar concluzia filmului apare dură, dar reală: “nimeni nu poate scăpa
curat”.
- Blow - 2001: Ecranizarea vieţii lui George Jung, traficant de droguri ce a fost la un moment dat
principalul colaborator american al celebrului Pablo Escobar. Ascensiunea sa este sintetizat ă de
replica “am intrat în închisoare cu bacalureat în marijuana şi am ieşit cu doctorat în cocaină”.
- Cidade de Deus - 2002: O prezentare a unei realităţi crude, a violenţei juvenile gratuite ca mod de
viaţă, a consumului şi traficului de droguri sub presiunea anturajului, în comunit ăţile sărace de la
periferia oraşului Rio de Janeiro.

60
Romanian Journal of Legal Medicine Vol. XV, nr. 1, 2007

- Spun – 2002: Rezumarea narativă a lanţului traficului de droguri – producător, dealer, consumator –
prin prezentarea aventurilor generate de procurarea drogurilor – amfetamine – sub imperiul bine
conturat al simptomatologiei generate de psihoanaleptice.
- Thirteen - 2003: Sub presiunea anturajului, Tracy, o adolescentă de 13 ani, se lasă atrasă pe calea
descoperirii drogurilor, vieţii sexuale şi a micii infracţionalităţi, transformîndu-se pe sine într-o
persoană plină de tensiuni explozive.
- A scanner darkly – 2006: Filmul, proiectat într-un viitor foarte apropiat, vorbe şte despre o ipotetică
Substanţă D, ultra-adictivă şi cu o incidenţă epidemică, puternic generatoare de leziuni cerebrale,
inductoare de tulburări de memorie, concentrare, schizofren-like.
Mai amintim şi alte producţii axate pe tiparul drug-movie:
• 1938: “Reefer Madness” - Film clasic, puternic moralizator, ce prezintă viaţa unor liceeni virtuoşi ce îşi
pierd reperele tradiţionale descoperind "killer weed." (marijuana cu concentratie mare de THC)
• 1955: “The Man with the Golden Arm” - filmul relatează drama unui muzician (Frank Sinatra)
heroinoman
• 1957: “Monkey on My Back” - povestea unui boxer a cărui carieră este întreruptă de Al Doilea Război
Mondial, ce devine dependent de morfină, şi a cărui revenire în carieră este influenţată de viciu
• 1967: “The Trip” - Peter Fonda şi Dennis Hopper cunosc excursiile - trips LSD-ului sub îndrumarea unui
guru – consilier
• 1969: “Easy Rider” - Marijuana este omniprezentă în film, simbol al “libertăţii” şi al eliberării alese de
personaje
• 1971: “Panic in Needle Park” - Viaţa unor heroinomani din aşa-zisul Needle Park din New York şi
necesitatea abandonării virtuţilor morale în favoarea viciului.
• 1972: “Superfly” - Visul unui traficant de droguri ce doreşte să cîştige un milion de dolari din vînzarea
cocainei şi apoi să-şi reia viaţa fără a mai fi implicat în lumea murdară a drogurilor
• 1978: “Up in Smoke” - Film devenit clasic, în care parodierea consumului de droguri a făcut istorie.
• 1982 “I’m Dancing as Fast as I Can” Dependenţa de barbiturice a unui producător TV ce urmează paşii
de tratament spre recuperare
• 1987: “Less than Zero” Robert Downey, Jr. (cine altcineva!? Actorul fiind pe cale de a-şi pierde viaţa, de
a-şi distruge cariera datorită abuzului de droguri, fiind de altfel şi arestat şi condamnat pentru deţinere de
droguri) joacă rolul unui dependent de cocaină în mediile suburbane ale Californiei
• 1988: “The Boost” – în film James Woods se refugiază în consumul de cocaină, pentru ca apoi să se trateze
cu heroină
• 1988: “Clean and Sober” - Tratamentul instituţional al unui businessman cocainoman
• 1990: “King of New York” - Un film despre lorzii traficului de droguri
• 1991: “Rush” - Experienţa unui poliţist sub acoperire infiltrat în lumea traficanţilor de droguri
• 1992: “Jumpin’ at the Boneyard” - lupta familiei pentru reabilitarea unui dependent de crack
• 1994: “Sugar Hill” - viaţa a doi fraţi marcaţi de moartea mamei consecutiv unei supradoze de heroină, ce
devin dealeri in Harlem
• 1995: “Clockers” - aventurile unui clocker – vînzător de crack cu program non-stop
• 1996: “Gridlock’d” - dificultăţile întîmpinate de doi heroinomani în a obţine acces la facilităţile
guvernamentale de tratament
• 1998: "Homegrown" - Fermieri ce cultivă marijuana
• 1998: “Lock, stock and 2 smoking barrels” - Filmul, marcant prin originalitate, aduce pe ecrane şi o
foarte impresionantă cultură hidroponică de cînepă indiană.
• 2001: “Cookers" – filmul este axat pe un laborator clandestin de amfetamine
• 2001: “Training Day” - Lumea coruptă a poliţiştilor antidrog, ei înşişi minimalizînd şi speculînd în interes
propriu activitatea antiinfracţională; scena consumului de angel dust – phencyclidină de către unul dintre ei, ca
metodă iniţiatică, este edificatoare
• 2002: “Salton sea” - După ce soţia sa este ucisă personajul alunecă într-o lume populată de infractori şi
speed junkies (dependenţi de amfetamine).
Să nu uităm şi producţiile româneşti corelate tiparului drug-movie, Marfa şi banii – regia Cristi Puiu,
2001 culegînd aprecieri ale criticii şi prezentînd o realitate dură, a traficului de droguri.

Un studiu american (Office of National Drug Control Policy and Department of Health
and Human Services Substance Abuse and Mental Health Services Administration Substance
61
Gabriel Şt. Gorun Cinematography – pull factor in drug addiction

Use in Popular Movie and Music Prevention Alert -- Volume 2, Number 21 -- July 9, 1999)
ce a analizat cele mai populare 200 de filme (pe criteriul numărului de închirieri din centrele
specializate) a arătat că în 93%, respectiv 89% apar alcoolul şi tutunul, iar în 22% dintre ele
apar droguri ilegale (cu remarcarea asocierii drogurilor cu o imagine de lux şi realizare
materială în 15% dintre ele). În 30% drogurile asociază comportamente violente,
infracţionalitate. În 15% din filmele ce includ droguri apar mesaje sau există teme antidrog,
iar în 21% există cel puţin o scenă e refuzului de consum al substanţelor ilicite, faţă de 29%
dintre filme în care drogul este încărcat cu rezonanţă pozitivă. De asemenea în 15% dintre
filmele analizate personajele ce consumă droguri au sub 18 ani. În doar 7% din filme se fac
referiri la consecinţele pe termen lung ale consumului de droguri. Doar 2% dintre filme nu au
inclus nici o scenă de consum de substanţe cu potenţial adictiv. Filmele ce conţin scene
referitoare la droguri sînt 30% drame, 17% filme de aventuri şi 17% comedii. 42% din
personajele principale ale filmelor analizate consumă droguri. 18% din filme asociază
drogurile unui status socio-economic scăzut, 4% clasei medii şi 5% high-life-ului.
Este indiscutabil rolul important jucat de cinematografie prin componenta simbolică,
puterea subliminală şi frecvenţa bombardamentului asupra spectatorului, mai puţin relevant la
analiză singulară de caz, dar inductoare de percepţie de masă asupra fenomenului drogurilor,
şi ca atare trebuie acordată o atenţie mai mare impactului existent sau potenţial.
Astfel devine mai accesibil formatorilor de specialişti, terapeuţilor sau organizaţiilor
implicate în prevenire să elaboreze strategii în care să poată fi folosit şi impactul filmelor, dar
şi recomandări privind accesul la anumite producţii cinematografice a unor categorii de public
potenţial.

Bibliografie

1. www.imdb.com
2. www.suntimes.com
3. www.newline.com
4. Terre, L., Drabman, R.S., Speer, P. Health-relevant behaviors in media. Journal of Applied Social
Psychology, 21, pp. 1303-1319. 1991
5. Fedler, F., Phillips, M., Raker, P., Schefsky, D., and Soluri, J.Network commercials promote legal drugs:
outnumber anti-drugs PSAs 45-to-1 . Journal of Drug Education, 24(4), pp. 291-302. 1994
6. Gunasekera H., Chapman S. Sex and drugs in popular movies: an analysis of the top 200 films Journal of the
Royal Society of Medicine 2005;98:464-470
7. Terre L, Drabman RS, Speer P. Health-relevant behaviors in Media Journal of Applied Social Psychology
21:1303 -19. 1991

62