SUBIECTE Infirmiera

SUBIECT NR.
1- EXAMEN ORAL
a). DERATIZAREA
In transmiterea la om a unor boli infecto-contagioase şi a infestaţiilor parazitare – şoareci,
şobolani.
Raticidele sunt substanţe chimice folosite pentru distrugerea rozătoarelor.
Măsurile preventive constau în împiedicarea accesului rozătoarelor la alimente şi suprimarea
posibilităţilor lor de hrană şi adăpost.
Metodele de combatere a rozătoarelor sunt fizice, biologice şi chimice.
Metodele fizice constau în folosirea de curse şi capcane.
Metodele biologice constau în cunoaşterea şi folosirea în combaterea rozătoarelor a
duşmanilor lor naturali – câini, pisici.
Metodele chimice constau în folosirea unor substanţe chimice cu efect raticid, cum ar fi:
- efectuarea deratizării cu antu prin prăfuire.Se amestecă antu cu talc 20-30%, se
prăfuieşte apoi podeaua în benzi late de 20-30 cm, perpendicular pe pereţii încăperii.Se
pot prepara şi momeli cu 1-3 gr antu la 100 gr mălai sau tărâţe, apoi momelile se pun
lângă sursa de apă sau alimente şi se prăfuieşte în jurul momelii cu praf de antu.
- efectuarea deratizării cu warfarină prin pregătirea de momeli prin amestec de alimente
99,5% şi warfarină 0,5%.Aşezarea momelii se va face lângă sursele de apă şi alimente.
- efectuarea deratizării cu pastă fosforică prin ungerea unor alimente cu pastă.
b). MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

Infectie nosocomials, sau infectie intraspitaliceasca, este acea infectie care nu este prezenta sau
care nu se afla in perioada de incubatie in momentul in care pacientul s-a internat in spital și se
supraadauga bolii pentru care pacientul s-a internat. Infectiile nosocomiale pot sa fie in legatura cu
deficiente de igiena, sterilizare, manevre sau ingrijiri medicale. Acest tip de infectie se produce intr-un
spital, fie intre pacienti de boli diferite care ajung in contact unii cu altii, fie de la bolnavi sau purtatori
proveniti din randul personalului de ingrijire. De obicei aceasta infectie este post-operatorie.
Pentru ca o infectie sa fie considerata nosocomiala, ea trebuie sa apara in 48 de ore, sau mai mult, de
la internarea in spital, sau in maximum 30 de zile de la externare.
Cel mai adesea, infectiile nosocomiale se manifesta clinic pe parcursul internarii actuale, dar este
posibil sa se manifeste și dupa externare. Aceste infectii sunt responsabile de 70% din decesele
inregistrate in serviciile de chirurgie generala. Infectiile nosocomiale sunt de obicei severe, deoarece
sunt implicati germeni de spital multirezistenti la antibiotice și afecteaza persoane cu diverse
deficiente de organ sau imunodeprimati.
PREVENIREA INFECTIILOR NOSOCOMIALE CIRCULATIA PERSONALULUI IN

SPITAL
a) Separarea personalului sanitar mediu, auxiliar de ingrijire pe compartimente septice si aseptice
in toate turele.
b) In cazul in care necesitatile serviciului, garzi, urgente, impun medicului de a trece de la un
sector septic la unui aseptic, acesta are obligatia de a-si spala si dezinfecta mainile si de a schimba
echipamentul de protectie.
a) Interzicerea circulatiei personalului de la sectiile septice la cele aseptice si invers, cu exceptia
medicilor.
b) Interzicerea accesului in salile de operatie si salile de nastere a personalului care nu face parte
din echipa de interventie, cu exceptia persoanelor cu drept de control stabilite prin norme. Acestea pot
intra in sala odata cu echipa sau intre interventii, dar nu in timpul interventiilor
c) Interzicerea accesului altui personal decat cel destinat pentru lucru in locurile respective in
blocul alimentar, laboratorul de solutii perfuzabile si in statiile de sterilizare.
d) Interzicerea accesului in spital a personalului retribuit sau a celui ocazional sau dirijat cu haine
si incaltaminte de strada in sectiile de nou-nascuti, prematuri, distrofici, anestezie terapie-intensiva,
blocuri operatorii, blocuri de nastere.
ECHIPAMENTUL DE PROTECTIE
a) Portul echipamentului de protectie prevazut de normele MS, pe tot timpul prestatiei in unitate, de
catre personalul medico-sanitar cat si de persoanele care presteaza o activitate ocazionala sau dirijata
(elevi, studenti, personal de intretinere).
1
b) Portul obligatoriu al echipamentului pentru interventii chirurgicale de catre personalul care
lucreaza in interventii in salile de operatii si de nasteri.
c) Schimbarea obligatorie a echipamentului de catre personalul dare lucreaza in sectii de boli
contagioase si sectii cu compartimente septice la iesirea din salonul respectiv.
d) Personalul care lucreaza in saloanele de mari receptivi (prematuri, distrofici, bolnavi cu
transplanturi, etc.) este obligat sa puna echipament steril la intrarea in salon, insistandu-se asupra
portului corect al mastii (masca din 4 straturi de tifon, purtata pe nas, schimbata dupa 30 minute de
folosire).
e) Personalul care lucreaza in sectii septice precum si in sectii cu receptivitate mare (anestezie
terapie-intensiva) va purta obligatoriu halate colorate diferit.
SUBIECT NR.2- EXAMEN ORAL
A). APLICAREA PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE

REGULI de baza in aplicarea Precautiunilor Universale:
1. Considera toti pacientii potential infectati;
2. Considera ca sangele, alte fluide biologice si tesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV.
3. Considera ca acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt contaminate dupa
utilizare.
CONTACTUL tegumentelor si mucoaselor cu urmatoarele produse TREBUIE considerat LA RISC:
- sange;
- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalo-
rahidian;
- sperma, secretii vaginale;
- tesuturi;
- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sange;
Precauţiunile universale sunt măsuri fundamentale şi standard care se referă la:
- folosirea barierelor adecvate de precauţie (mănuşi, şorţ, mască şi ochelari de protecţie)

atunci când se intra in contact cu sângele sau lichidele biologice ale pacientului;
- schimbarea mănuşilor după contactul cu fiecare pacient;
- spălarea mâinilor şi a altor suprafeţe tegumentare imediat şi insistent dacă au fost
contaminate cu sânge sau produse biologice, imediat după ce au fost aruncate mănuşile;
- personalul medical cu leziuni ale pielii supurate trebuie reţinut de la orice contact direct
cu pacientul şi obligat să poarte echipament de protecţie până când afecţiunea se rezolvă;
- atenţie sporită în cazul manipulării unor instrumente ascuţite, tăietoare;

- evacuarea deşeurilor infecţioase, a lenjeriei contaminate cu sânge în ambalaje etanşe,
închise;
- nu se va goli niciodată seringa după o încercare nereuşită de recoltare (se aruncă şi se
utilizează o altă seringă);
- se decontaminează imediat suprafeţele care au venit în contact cu sânge sau produse
biologice.
b). INGRIJIREA PACIENTILOR CU SCABIE

Scabia este cauzata de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt
atrasi de caldura si mirosul corpului uman. Femelele de acarieni patrund in piele, sapand
mici tunele ca niste firicele, care uneori sunt vizibile. Parazitii depun ouale in aceste
tuneluri.
Mod de transmitere
Scabia este transmisa in mod obisnuit prin contact apropiat, intim, ca si dormitul in
acelasi pat sau atingerea unei persoane cu scabie; acarienii scabiei nu pot zbura sau sari,
ei miscandu-se foarte incet. Acarienii scabiei pot trai pana la 4 zile fara gazda umana. In
2
acest timp, acestia se pot transmite altor persoane prin haine, lenjeria de pat, si prin alte
articole de uz casnic si personal.
Sarcoptul scabiei patrunde foarte repede pe sub piele, in special in zonele aspre sau
cu pliuri cutanate (incretite), ca de exemplu la nivelul coatelor, articulatiilor metacarpiene
(incheieturilor degetelor) si genunchilor. Atingerea si gratajul (scarpinatul) zonei infestate
cu scabie, poate raspandi boala si in alte parti ale corpului.
Simptome
- bolnavul prezinta o piele pruriginoasa si iritata, simptomele intensificandu-se pana ce
parazitii sunt omorati.Mancarimea (pruritul) - de obicei debuteaza prima. Deseori devine
mai pronuntata noaptea sau dupa baie si cateodata este confundata cu pielea uscata
Simptomele se dezvolta cel mai probabil:
-intre degete si fata palmara a incheieturii mainii
-pe partea exterioara a cotului si in plica cotului
-in jurul taliei si ombilicului
-pe fese
-in jurul sfarcurilor, liniei sutienului, pe partile laterale a sanilor
-pe organele genitale (la barbati).
Tratament
- intarzierea tratamentului mareste riscul ca scabia sa se transmita si la alte persoane.
Scabia nu dispare de una singura.
Scabia poate fi vindecata doar prin utilizarea cremelor si lotiunilor prescrise de medic.
Sa se evite contactul direct intim (piele-piele) cu cineva care are scabie, la fel si cu
obiectele de uz personal ale individului infectat; aceasta va ajuta la prevenirea
receptivitatii scabiei.
Persoanele infectate cu scabie sunt incurajate sa fie precaute, evitand transmiterea
acarienilor scabiei altor persoane.
a). UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECTIE ADECVAT, COMPLET,

CORECT
ECHIPAMENTUL DE PROTECTIE reprezinta bariera intre lucrator si sursa de

infectie, utilizata in timpul activitatilor care presupun risc de infectie.
CATEGORIILE DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precautiunilor universale:
A). MANUSILE :
TREBUIE UTILIZATE in urmatoarele situatii:
- in cazul contactului mainilor cu sange, lichide biologice contaminate, alte lichide
biologice cu urme vizibile de sange, tesuturi umane;
- in timpul contactului cu pacienti care sangereaza, au plagi deschise, escare de decubit,
alte leziuni cutanate;
-in cazul manipularii, dupa utilizare a instrumentarului contaminat, in vederea curatirii,
decontaminarii.
CLASIFICAREA MANUSILOR :
1) MANUSI DE UZ UNIC STERILE : - in chirurgie
- pt. examinare interna
- in cazul interventiilor care implica un
contact cu regiuni ale corpului in mod normal sterile;
2) MANUSI NESTERILE DAR CURATE :
- pt.examinari curente, care implica un contact cu mucoasele;
- pt. manipularea de materiale contaminate;
- pt. curatenie, indepartare de produse biologice contaminate;
3) MANUSI DE UZ GENERAL, MENAJ, DE CAUCIUC FOLOSITE :
3
- pt. activitati de intretinere, care implica un contact cu sange si alte
produse biologice considerate a fi contaminate;
- pt. colectarea materialelor contaminate, curatire si decontaminare
instrumentar,material moale, suprafete contaminate;
- pt. curatenie, indepartare de produse biologice
MOD DE FOLOSIRE A MANUSILOR:
- trebuie schimbate dupa fiecare pacient;
- dupa folosire se spala mai intai mainile cu manusi, dupa care acestea se indeparteaza,
prinzand marginea primei manusi prin exterior aruncand-o in containerul pentru colectare
si apoi prinzand-o pe cealalta, cu mana libera prin interior, scotand-o cu grija si aruncand-
o in acelasi container aflat la indemana;
- dupa indepartarea manusilor mainile se spala 10-15 secunde, chiar daca manusile nu
prezinta semne vizibile de deteriorare in timpul activitatii incheiate; manusile de unica
utilizare nu se reutilizeaza, deci nu se curata, dezinfecteaza;
- manusile de uz general se pot decontamina si reutiliza, daca nu prezinta semne de
deteriorare (perforare, imbatranire cauciuc, etc.)
B. HALATE OBISNUITE
- folosite in timpul tuturor activitatilor din unitatile medicale
C. SORTURI, BLUZE IMPERMEABILE – acestea se imbraca peste halate atunci
cand sunt stropi, picaturi, jeturi cu produse biologice potential contaminate, protejand
tegumentele personalului medical din:
- sectii cu profil chirurgical;
- laboratoare;
- servicii de anatomie patologica;
- unele activitati administrative;
- servicii de urgenta.
D. MASCA , protejeaza: - tegumentele;
- mucoasele bucala, nazala ale personalului medical.
E. BONETE - simple (textile), sau impermeabile
b). ATITUDINEA DE URGENTA IN HEMORAGIA NAZALĂ (EPISTAXISUL)

Prin epistaxis se înţelege orice hemoragie care ia naştere în fosele nazale (pierderea de
sânge prin nas).
Se mai numeşte şi rinoragie.
Cauzele epistaxisului sunt locale şi generale.
Cauze locale:
- grataj digital;
- tuse, strănut;
- viroze;
- unele tumori benigne sau maligne;
- polip sângerând al septului nazal.
Cauze generale:
- hipertensiune arterială;
- lipsa vitaminei (C) şi (K) (avitaminoze);
- boli ale sângelui, cum ar fi leucemie, hemofilie etc.;
- boli cardiovasculare (stenoză mitrală);
- insuficienţe hepatice şi renale;
- boli contagioase (scarlatină, febră tifoidă);
- cauze traumatice, accidentale sau chirurgicale
Tablou clinic:
- bolnavul este agitat, speriat. Prin interviu se va stabili dacă hemoragia a
survenit prin grataj, tuse, strănut, expunere la rece, la căldură, efort fizic.
4
- Hemoragia este de obicei pe o fosa nazala . Rar este pe ambele fose nazale.
- Inundând faringele, sângele este eliminat şi pe gură.
- Bolnavul, uneori este palid, cu transpiraţii reci. Pulsul este normal sau uşor
accelerat.
- Epistaxisul grav al hipertensivilor (este epistaxisul salvator, cu rol de supapă
de siguranţă, care evită hemoragia cerebrală).
Atitudinea de urgenţă :
Bolnavul va fi aşezat pe scaun şi îl vom linişti. Va fi eliberat de orice
compresiune (guler, centură).
Se va încerca stabilirea cauzei.
Hemostaza locală în hemoragiile simple se obţine prin:
- compresiunea digitală: se apasă aripa narinei care sângerează, cel puţin 10
minute. Se pot introduce tampoane narinare, îmbibate cu soluţii hemostatice
sau soluţii de apă oxigenată, soluţie diluată de oţet.
a). METODE DE CURATENIE

Curatenia este rezultatul aplicarii corecte a unui program de curatare.
Curatenia reprezinta indepartarea totala a prafului si produselor straine de pe
suprafete, obiecte sau tegumente, odata cu indepartarea produsilor si a substantelor
organice care sunt suport nutritiv pentru microbi.
Aceasta etapa se aplica inaintea metodelor de dezinfectie si sterilizare, in intretinerea
generala a incaperilor.
Curatenia se face zilnic si consta din: curatarea patului, saltelei, pernei, mobilierului,
peretilor si chiuvetei.
Materialele folosite sunt carpe, detergenti, galeti, mopuri. Curatenia incepe
intotdeauna cu spatiile curate, se face zilnic si ori de cate ori este necesara.
Metodele de curatenie sunt:
1. SPALAREA
Se realizeaza prin folosirea de apa calda si substante tensioactive. Apa calda la 35-40°
are o putere de spalare superioara, iar inmuierea cu apa fierbinte la peste 55°C
ingreuneaza spalarea. In functie de obiectul tratarii la apa calda se adauga sapun si
detergenti. Asocierea spalarii cu metode mecanice (agitare, periere, frecare), creste
eficacitatea.
2. STERGEREA UMEDA A SUPRAFETELOR – se utilizeaza pentru intretinerea
curateniei intre doua spalari.
Conditii de eficacitate:
- Utilizarea de carpe sau stergatoare umezite cu solutie sau detergent proaspat
- Schimbarea frecventa a carpelor si a apei de stergere
- Dezinfectia si uscarea carpelor si a recipientelor de curatenie
3. ASPIRAREA – Curatenia prin aspirare se recomanda numai cu aspiratoare umede, cu
o constructie care sa permita a fi curatate, dezinfectate si mentinute uscat dupa utilizare.
b). REGULI PENTRU DEPOZITAREA PRODUSELOR ŞI A USTENSILELOR

FOLOSITE LA EFECTUAREA CURĂŢENIEI
În unitatea sanitară, la nivel central, trebuie să existe spaţii special destinate depozitării
produselor şi ustensilelor folosite în procesul de efectuare a curăţeniei, aflate în stoc.
Spaţiile trebuie să asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor, până la utilizare.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile de depozitare:
- pavimentul şi pereţii trebuie să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
- zona de depozitare trebuie să permită aranjarea în ordine a materialelor de curăţenie şi
accesul uşor la acestea;
5
- aerisirea: naturală,
- iluminatul corespunzător (natural + artificial);
- gradul de umiditate optim păstrării calităţilor
În fiecare secţie/ compartiment, trebuie să existe încăperi special destinate depozitării
produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curăţeniei, aflate în rulaj şi pregătirii
activităţii propriu-zise.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească încăperile de depozitare de pe secţii -
compartimente:
- pavimentul şi pereţii trebuie să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
- aerisirea naturală;
- iluminatul corespunzător (natural + artificial);
- gradul de umiditate optim păstrării calităţilor;
- locul de organizare a activităţii, sursa de apă şi suprafaţa zonei de depozitare trebuie să
permită aranjarea în ordine a materialelor de întreţinere şi accesul uşor la acestea;
- chiuvetă cu apă potabilă rece şi caldă, săpun, prosop, etc., pentru igiena personalului
care efectuează curăţenia;
- chiuvetă (bazin) cu apă potabilă, pentru dezinfecţia şi spălarea ustensilelor folosite
pentru efectuarea curăţeniei (lavete, mopuri, perii, ş.a). Dezinfecţia, spălarea şi uscarea
materialului moale folosit la curăţenie se pot face utilizând maşini de spălat şi uscătoare;
- suport uscător pentru mănuşile de menaj, mopurile, periile, ş.a.;
- pubelă şi saci colectori (de unică folosinţă) pentru deşeuri.
a). DEZINFECTIA PRIN METODE FIZICE

Dezinfectia este o metoda de decontaminare prin care se urmareste distrugerea in
proportie de 99,99% in mediul fizic inconjurator a microorganismelor, in scopul
prevenirii infectiei si a bolilor transmisibile.
Metode fizice :
1. Prin caldura uscata – flambarea si incinerarea
2. Prin caldura umeda – pasteurizarea si fierberea
3. Cu raze ultraviolete
Flambarea– Utilizata in laboratoare, interzisa pentru instrumentarul chirurgical, fiind
ineficace.
Incinerarea – Utilizata pentru obiecte contaminate, fara valoare si reziduuri septice
(infectate) de la sali de operatie si tratament, piese anatomice rezultate din interventii
chirurgicale, cadavre si cadavre de animale din laboratoarele de cercetare. De asemenea
in cuptoare speciale se incinereaza si obiecte de unica folosinta (seringi, ace, perfuzii,
manusi)
Pasteurizarea – O metoda de dezinfectie a lichidelor la temperaturi cuprinse intre 35-
95ºC, la o durata de expunere variabila cu rezistenta germenilor. Prin pasteurizare sunt
distruse 90-95% din microorganismele patogene.
Fierberea - Fierberea alimentelor este una din metodele curente de profilaxie a bolilor
transmisibile cu poarta de intrare digestiva. In anumite cazuri pentru prevenirea acestor
boli, apa de baut se consuma fiarta si racita .
In absenta masinilor de spalat cu ciclu de dezinfectie prin caldura, fierberea este indicata
pentru dezinfectarea lenjeriei, tacamurilor si veselei.
Fierberea la temperaturi de peste 100ºC se poate obtine prin adaosul unor substante care
ridica punctul de fierbere.
Dezinfectia cu ultraviolete – se foloseste la dezinfectarea suprafetelor de laborator, sali
de operatii si alte spatii inchise, pentru completarea masurilor de curatenie si dezinfectie
chimice. Se utilizeaza lampi care pot fi fixe sau mobile.
Spatiul in care se utilizeaza trebuie sa fie perfect curat, temperatura mediului sa fie intre
15-30ºC, iar umiditatea de maxim 60%. Numarul lampilor necesare se calculeaza in
6
functie de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat. Nu este permisa expunerea
persoanelor la radiatia directa a lampilor cu ultraviolete.
b). DEZINSECTIA
Dezinsectia – reprezinta totalitatea procedeelor de prevenire si distrugere a inmultirii
insectelor care au rol in transmiterea bolilor infectioase (muşte, gândaci, ţînţari)
Dezinsectia profilactica (adica preventiva) consta in masurile igienico-sanitare a
beciurilor, subsolurilor si in masuri individuale ale personalului pentru a impiedica
dezvoltarea insectelor.
Dezinsectia se face prin metode fizice si chimice.
Procedee fizice – constau in indepartarea mecanica a insectelor, pieptanarea sau perierea
parului, scuturarea lenjeriei, calcarea cu fierul de calcat, indepartarea resturilor alimentare
din incaperi si depozitarea lor temporara in cutii de resturi alimentare.
Asezarea de plase contra mustelor si tantarilor la ferestre. Astuparea crapaturilor la
locurile de patrundere a tevilor pentru a impiedica patrunderea si adapostirea gandacilor.
Pastrarea alimentelor se face in dulapuri si frigidere bine inchise, in cutii si vase
acoperite.
Se va face golirea zilnica a noptierelor de alimente si curatarea lor.
Mijloace chimice – se utilizeaza substante chimice sub forma de pulberi, solutii aerosol,
gaze cu efect imediat sau prmanent, 1-2 saptamani sau luni, urmarind distrugerea
insectelor.
a). COLECTAREA DESEURILOR

NU este permis amestecul produselor folosite la curatenie, al substantelor dezinfectante
sau al antisepticelor ! Exista riscul unor reactii chimice periculoase pentru cel care le
manipuleaza, precum si riscul de inactivare si incompatibilitate.
NU este permisa utilizarea ambalajelor alimentare pentru produsele de intretinere a
curateniei, pentru dezinfectante si pentru antiseptice.
NU este permisa aruncarea ambalajelor goale de la produsele de curatenie, de
dezinfectie sau de la antiseptice decat dupa ce au fost curatate sau /si neutralizate.
NU este permisa utilizarea de recipiente goale de la produse dezinfectante pentru
produsele antiseptice.
- flacoanele cu dezinfectante sau antiseptice vor fi etichetate astfel:
denumirea produsului, concentratia, data cand a fost preparat, termen de valabilitate.
Ordinul 219/2002: privind gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale
DESEURI NEPERICULOASE :
Sunt deseurile a caror compozitie este asemanatoare cu cea a deseurilor menajere si care nu
prezinta risc major pentru sanatatea umana si mediu:
Ambalajele materialelor sterile, hartia, resturile alimentare;
Flacoane de la solutiile perfuzabile care nu au venit in contact cu sangele sau alte fluide
biologice, gipsul necontaminat cu fluide biologice;
Saci si ambalaje de material plastic, manusi folosite la curatenie;
Recipiente din sticla intacte care nu au venit in contact cu sangele sau alte fluide biologice;
SUNT DESEURI NEPERICULOASE - se colecteaza in saci negri si se transporta la
rampa de gunoi a spitalului pentru a fi preluate in sistemul de colectare de deseuri
menajere a orasului .
DESEURI PERICULOASE :
DESEURI ANATOMO-PATOLOGICE
Parti anatomice, fetusi, placente, material biopsic din blocurile operatorii,Cadavre de animale
de laborator SUNT DESEURI INFECTIOASE - se colecteaza in saci galbeni si se
transporta la incineratorul spitalului pentru a fi incinerate
DESEURI INFECTIOASE
7
Deseuri solide sau lichide care contin sau au venit in contact cu sangele sau alte fluide
biologice:
b). ALIMENTATIA PACIENTULUI

Un factor important în reabilitarea fizică a unui individ este alimentaţia echilibrată.
Personalul de îngrijire va urmări calitatea alimentelor, a regimurilor servite. Se va asigura
masa la timp. Se va creea o bună dispoziţie în timpul servirii mesei.
Alimentaţia trebuie să fie variată şi completă, va conţine toate principiile alimentare:
glucide, proteine, lipide, vitamine şi săruri minerale.
În alimentaţia pacientului este necesară respectarea regulilor de igienă, pentru a
împiedica introducera în organism a unor microbi sau ouă de paraziţi.
Se recomandă ca bolnavul să mestece lent mâncarea. Preparatele să fie cât mai variate.
Dacă medicul permite la prepararea hranei se pot utiliza şi condimente.
Infirmiera(infirmierul) va urmări conţinutul de lichide pe care bolnavul o bea. Apa
se poate înlocui cu : supe, limonade, sucuri naturale de fructe sau ceai. În afecţiunile
cardio-vasculare cum ar fi hipertensiunea arterială sau afecţiuni renale, cantitatea de
lichide este limitată la recomandarea medicului. În cazul în care pacientul are nevoie de o
mare cantitate de lichide (transpiră mult, stări febrile, deshidratări, intoxicaţii grave) se
urmăreşte în permanenţă ca bolnavul să bea cantitatea de lichide prescrise urmărindu-se
şi cantitatea de lichide eliminate.
Există trei feluri de alimentaţie:
- activă
- pasivă
- artificială
Alimentaţia activă – se recomandă la pacienţii care se deplasează şi se face în

sala de mese. La pacienţii care nu se pot deplasa alimentaţia se serveşte cu ajutorul unei
măsuţe aşezată la patul bolnavului.
Alimentaţia pasivă -este recomandată la pacienţii în stare gravă. Infirmierul va
hrăni bolnavul. Bolnavul este aşezat în poziţie semi-şezândă, infirmierul se aşează în
partea dreaptă a bolnavului, susţinându-i capul cu mîna stângă. Lichidele vor fi
administrate din vase semi-umplute.
În cazul în care bolnavul este în stare gravă, se va folosi linguriţa sau pipeta. Alimentaţia
se face cu înghiţituri mici ca să nu se înece bolnavul. La pacienţii care au febră şi apetit
scăzut alimentaţia se va da când starea bolnavului o permite. După terminarea
alimentaţiei bolnavul este aşezat comod în pat.
Alimentaţia artificială – recomandată pacienţilor în stare gravă şi de
inconştienţă, la pacienţi cu tulburări de deglutiţie (adica de inghitire), la pacienţi care
refuza sa manance.
Alimentaţia artificială se face prin sondă. Alimentaţia prin sondă se face la bolnavii
inconştienţi sau la cei cu tulburări de deglutiţie. Sonda se introduce prin nas sau gură
până când ajunge în stomac. La capătul liber al sondei se fixează un leucoplast pe faţa
bolnavului. Prin sondă se pot introduce lichide încălzite la temperatura corpului. Se
introduc 4-6 doze ce reprezintă raţia zilnică alimentară foarte lent. Prin sondă se pot
introduce medicamente prescrise pe cale bucală. Când se scoate sonda se introduc 200-
300 ml apă, care face parte din raţia zilnică a bolnavului.
Alimentaţia prin perfuzie - se face o alimentaţie intravenoasă şi se pot
administra alimente sub formă de soluţii concentrate: glucoză, lipide, aminoacizi. Ritmul
de administrare depinde de natura şi concentrarea lui.
8
a). CIRCUITUL LENJERIEI
 Lenjeria contaminata – este colectata in saci galbeni si depozitata in pubele
apoi transportata cu carucioare la spalatorie.
 Lenjeria murdara – este colectata in saci gri sau negri si depozitata in pubele
apoi transportata cu carucioare la spalatorie.
 Lenjeria curata – este colectata in saci si transportata cu carucioare in sectii.
1. Modul de colectare a lenjeriei
• colectarea lenjeriei se face în recipiente diferite în funcţie de gradul de contaminare
(saci galbeni) sau de curăţenie (lenjeria murdară în saci gri sau negri) ;
• depozitarea lenjeriei se face în pubele etichetate ;
• exista circuite diferite pentru transportul lenjeriei contaminate care să nu se
intersecteze ;
• încăperi speciale pentru lenjerie în secţie.
2. Transportul lenjeriei
• transportarea lenjeriei utilizate la spălătorie se face cu cărucioare, care se dezinfectează
dupa fiecare utilizare ;
• transportarea lenjeriei curate din spălătorie în secţii, în saci speciali;
• cărucioare compartimentate pentru colectarea lenjeriei murdare si contaminate;
• cărucioare pentru transportul lenjeriei curate la patul pacientului.
b). COLECTAREA LA SURSA SI AMBALAREA LENJERIEI
LENJERIA MURDARA SE COLECTEAZA SI AMBALEAZA LA LOCUL DE

PRODUCERE – in asa fel incat sa fie cat mai putin manipulata si scuturata, in scopul
prevenirii contaminarii aerului, a personalului si a pacientilor.
Se interzice sortarea la locul de producere a lenjeriei pe tipuri de articole. Rufele murdare
nu trebuie atinse din momentul in care se ridica de la patul bolnavului pina la spalatorie.
Nu se permite scoaterea lenjeriei din ambalajul de transport pina in momentul predarii la
spalatorie.
Personalul care executa colectarea si ambalarea lenjeriei va trebui sa verifice ca in
articolele de lenjerie sa nu ramina obiecte taietoare-intepatoare.
Personalul care colecteaza si ambaleaza lenjeria va purta echipament de protectie
corespunzator, inclusiv manusi. Dupa indepartarea echipamentului de protectie
personalul se va spala pe maini.
1. SORTAREA LENJERIEI
NU SE ADMITE SORTAREA LENJERIEI CONTAMINATE!
Sortarea lenjeriei necontaminate se face in zona murdara din spalatorie numita
camera de sortare. Lenjeria folosita se sorteaza pe diferite tipuri de articole pe masa
de sortare. La sfirsitul fiecarei ture de lucru masa se spala si se dezinfecteaza.
2. DEPOZITAREA SI TRANSPORTUL LENJERIEI CURATE
Lenjeria curata se transporta pe sectii in saci curati. Depozitarea
lenjeriei curate pe sectii se face in spatii special destinate , ferite de praf , umezeala .
Aceste spatii sunt intretinute in stare de curatenie corespunzatoare. La manipularea
lenjeriei curate, personalul va respecta igiena personala si va purta echipamentul
de protectie adecvat
a). TRANSPORTUL CU ASCENSORUL

Transportul bolnavilor cu targa, căruciorul, fotoliul sau patul rulant, între diferite niveluri
(etaje) ale unui spital, se face cu liftul. Lifturile sunt spaţioase şi prevăzute cu uşi largi.
Etape de execuţie:
9
1. Efectuarea tehnicii:
- Se împinge patul rulant în ascensor şi brancardierul sau asistenta intră după bolnav.
- La ieşire, brancardierul iese din lift înaintea bolnavului şi trage patul.
- Transportul cu căruciorul sau fotoliul rulant – brancardierul intră primul în ascensor şi
trage după el mijlocul de transport, astfel ca bolnavul să fie poziţionat cu privirea spre
uşa liftului.
- La sosire, fotoliul sau căruciorul este împins afară din lift, asistenta rămânând în spatele
bolnavului.
Oservaţie!
Este obligatorie transportarea cu căruciorul a următorilor bolnavi: în stare de şoc;
somnolenţi, în comă; astenici, adinamici, febrili, epuizaţi; cu insuficienţă cardio-
pulmonară gravă; suspecţi sau confirmaţi cu infarct miocardic, cu tulburări nervoase şi de
echilibru; cu afecţiuni ale membrelor inferioare; scoşi din sala de operaţie după
intervenţie; după naştere, femeile sunt scoase din sala de naştere cu căruciorul.
b). OBSERVAREA POZIŢIEI BOLNAVULUI
Scopul: cunoaşterea poziţiilor pe care le iau bolnavii în pat sau în care

aceştia trebuie aşezaţi pentru îngrijiri, examinări speciale.
Bolnavul poate avea o poziţie activă, pasivă sau forţată.
Poziţia activă: bolnavul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor.
Poziţia pasivă: bolnavul este lipsit de forţă fizică şi are nevoie de ajutor pentru mişcare
şi schimbarea poziţiei.
Poziţia forţată: bolnavul are o poziţie neobişnuită, impusă de boală sau de necesitatea
efectuării unui tratament.
Tipuri de poziţii:
1. Decubit dorsal
a. Bolnavul este culcat pe spate, cu faţa în sus, fără pernă (este indicată în unele afecţiuni
ale coloanei vertebrale etc.).
b. Bolnavul este culcat pe spate, cu o pernă subţire (in afecţiuni cerebrale etc.).
c. Bolnavul este culcat pe spate, cu faţa în sus şi cu două perne (poziţia obişnuită).
2. Decubit lateral (drept sau stâng)
10
Bolnavul este culcat pe o parte (dreapta sau stânga) cu o pernă sub cap, cu membrul inferior care
este în contact cu suprafaţa patului întins, iar cu celălalt îndoit şi spatele sprijinit cu o pernă sau
un sul (indicată în pleurezii, meningite etc.).
3. Decubit ventral
Bolnavul este culcat pe abdomen, fără pernă, cu capul întors într-o parte, braţele dea lungul
corpului, sau flectate şi aşezate la stânga şi la dreapta capului, cu partea palmară pe suprafaţa
patului şi sub glezne se aşază un sul (indicată la bolnavii inconştienţi, la cei cu escare ale regiunii
sacrate, paralizii etc.).
4. Poziţia şezând.
a. În pat: bolnavul este menţinut şezând în pat, trunchiul realizând un
unghi de 90° cu membrele inferioare, prin ridicarea somierei articulate. Gambele sunt în
semiflexie pe coapse, sub genunchi se plasează un sul, iar la picioarele bolnavului se
plasează sprijinitorul.
Sub braţe se aşază câte o pernă (poziţie indicată la bolnavii dispneici,
în perioada crizelor de astm bronşic, în insuficienţă cardiacă, ea
favorizând respiraţia).
b. În fotoliu: bolnavul este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi acoperit
11
cu o pătură.
5. Poziţia semişezândă .
Se sprijină spatele bolnavului cu două perne, cu rezemătorul de spate sau somieră
articulată. Sub tălpi se aşază un sprijinitor pentru ca bolnavul sa nu alunece spre
extremitatea distală (poziţia este indicată în primul ajutor acordat bolnavului cu tulburări
respiratorii; este interzisă bolnavilor cu
tulburări de deglutiţie, comatoşilor, în cursul anesteziei generale).
6. Poziţia şezând cu gambele atârnate.

Bolnavul stă la marginea patului în poziţia şezândă, sub picioare se aşază un taburet şi va
fi protejat contra răcelii cu o pătură (indicată bolnavilor cu insuficienţă cardiacă).
7. Poziţia genu-pectorală .
Bolnavul se aşază în genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi, pieptul atinge planul
orizontal iar capul este într-o parte (indicată pentru explorări rectale – rectoscopie, tuşeu
rectal).
8. Poziţia ginecologică.
Bolnava este aşezată pe spate, coapsele flectate pe abdomen şi genunchii îndepărtaţi
(indicată în examinări ginecologice şi obstetricale).
a). DEZBRĂCAREA ŞI ÎMBRĂCAREA BOLNAVULUI ÎN PAT

Lenjeria de corp a bolnavului (cămaşă de noapte sau pijama) trebuie schimbată
periodic şi ori de câte ori se murdăreşte. Bolnavii îşi schimbă singuri lenjeria de corp, cu
excepţia celor imobilizaţi la pat, adinamici, paralizaţi etc.; la aceştia, infirmiera
(infirmierul) este cea care trebuie să schimbe lenjeria de corp.
Scopul: păstrarea igienei personale a bolnavului.
Materiale necesare: cămaşă de noapte curată (sau pijama); un cearşaf; sac de lenjerie
murdară.
Tehnica este executată de două infirmiere.
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor necesare:
- Alegerea materialelor necesare, potrivite pentru bolnav.
12
- Transportarea materialelor şi aşezarea lor pe un scaun lângă patul bolnavului.
2. Pregătirea psihică a bolnavului:
- Se anunţă bolnavul, comunicându-i necesitatea efectuării tehnicii.
3. Efectuarea tehnicii propriu-zise:
- Spălarea mâinilor.
- Plierea păturii care acoperă bolnavul sub formă de armonică.
- Acoperirea bolnavului cu cearşaf.
- Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a
genunchilor.
- Se trage uşor cămaşa în sus până la torace.
- Se readuce bolnavul, cu mare atenţie, în decubit dorsal.
- Se întoarce apoi bolnavul în decubit lateral stâng şi se repetă aceeaşi operaţie.
- Una din cadrele medicale ridică uşor bolnavul, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor,
introducând mâna sub cămaşă.
- Cel de-al doilea cadru medical scoate cămaşa cu o mişcare de la spate spre cap.
- Readucerea bolnavului în poziţie orizontală (decubit dorsal).
- Se dezbracă întâi braţul sănătos şi apoi braţul bolnav.
- Lenjeria murdară se introduce, în sacul special.
- Se acoperă bine bolnavul.
- Se îmbracă cu cămaşa curată şi încălzită, întâi braţul bolnav, apoi cel sănătos.
- Se readuce bolnavul în poziţia orizontală (decubit dorsal).
- Se trage uşor cămaşa sub şezut.
- Se acoperă bolnavul.
- Se reface patul bolnavului.
4. Reorganizarea locului de muncă:
- Se aeriseşte salonul.
- Se scoate din salon sacul cu lenjerie murdară.
b) REGULI de baza in aplicarea Precautiunilor Universale:
3. Considera toti pacientii potential infectati;

4. Considera ca sangele, alte fluide biologice si tesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV,
HCV.
3. Considera ca acele si alte obiecte folosite in practica medicala sunt contaminate
dupa utilizare.
CONTACTUL tegumentelor si mucoaselor cu urmatoarele produse TREBUIE
considerat RISC:
- sange;
- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid
cefalo-rahidian;
- sperma, secretii vaginale;
- tesuturi;
- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sange.
a). EFECTUAREA TOALETEI FETEI,URECHILOR SI GATULUI LA

BOLNAVUL IMOBILIZAT
Scop: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos, descuamat şi impregnat cu
secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare, microbi şi alte substanţe străine de la nivelul
piele.
Etape de execuţie:
13
- material impermeabil pentru protejat patul (muşama), aleze;
- tavă medicală pe care se aşază materialele necesare;
- lighean;
- cană cu apă caldă;
- o pereche de mănuşi de cauciuc;
- manusa de baie confectionata din prosop sau finet ;
- prosop curat ;
- sapun neutru ;
- termometru de baie
- sac de lenjerie murdara.
- Se anunţă bolnavul.
- Se explică simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări emotive şi a-i obţine acordul).
3. Pregătirea condiţiilor de mediu:
- Închiderea ferestrelor.
- Verificarea temperaturii din salon (în jur de 20°C).
- Se verifică să nu fie curenţi de aer rece.
- În timpul efectuării toaletei este interzis să se deschidă uşa.
- Se îndepărtează noptiera de pat.
- Se aşază două scaune lângă patul bolnavului.
- Se aşază paravanul în jurul patului.
A) Efectuarea toaletei feţei:
- Se îndepărtează una din perne, susţinând capul bolnavului.
- Cealaltă pernă se acoperă cu muşama pentru a o proteja de umezeală, iar peste muşama
se aşază o aleză.
- Se aşază capul bolnavului pe perna acoperită.
- Pătura se pliază sub formă de armonică şi se aşază pe scaun.
- Se umple ligheanul 2/3 cu apă caldă (37°C).
- Se controlează temperatura apei cu ajutorul termometrului de baie.
- Se aşază în jurul gâtului bolnavului un prosop.
- Se îmbracă mănuşă de baie şi se umezeşte.
- Se spală ochii de la comisura externă spre cea internă.
- Se clătesc cu apă curată şi se şterg cu prosop curat.
- Se spală fruntea de la mijloc spre tâmple.
- Se spală regiunea periorală şi perinazală prin mişcări circulare.
- Se şterge imediat prin tamponare.
B) Efectuarea toaletei urechilor:
- Se săpuneşte o ureche insistând în şanţurile pavilionului şi în regiunea retroauriculară
(in spatele urechii ) .
- Se clăteşte bine şi se şterge cu prosopul.
- Se întoarce uşor capul bolnavului şi se procedează la fel cu cealaltă ureche.
- Se introduc dopuri de vată (la cererea bolnavului).
C) Efectuarea toaletei gâtului:
- Se descoperă gâtul bolnavului şi se spală cu apă şi săpun.
- Se clăteşte bine şi se şterge imediat pentru ca bolnavul să nu fie predispus la răceală.
- Se acoperă gâtul bolnavului cu cearşaful.
- Se aruncă apa din lighean.
b). EFECTUAREA TOALETEI MEMBRELOR SUPERIOARE, TORACELUI,

SPATELUI, ABDOMENULUI, LA BOLNAVUL IMOBILIZAT
piele.
14
Etape de execuţie:
- lighean;
- prosoape curate ;
- sapun neutru ;
A) Efectuarea toaletei membrelor superioare:
- Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°C).
- Se verifică temperatura apei.
- Se descoperă unul din membrele superioare şi se aşază muşamaua şi aleza sub întreg
braţul, deasupra învelitorii.
- Se săpuneşte circular, începând de la umăr spre capătul distal, insistând la axilă.
- Se limpezeşte şi se şterge imediat cu prosopul curat.
- Se acoperă braţul bolnavului.
- Se taie unghiile cu grijă.
- Se întoarce bolnavul în decubit lateral de partea corespunzătoare braţului spălat şi se
procedează la fel cu celălalt braţ.
B) Efectuarea toaletei toracelui:
- Se descoperă partea anterioară a toracelui.
- La femei se săpuneşte şi se insistă la pliurile submamare.
- Se limpezeşte bine şi se şterge prin tamponare.
C) Efectuarea toaletei spatelui:
- Se întoarce bolnavul şi se susţine în decubit lateral.
- Se aşază sub bolnav muşamaua acoperită de aleză.
- Se săpunesc spatele şi regiunea lombo-sacrală.
- Se limpezesc bine şi se şterg prin tamponare.
- Se îndepărtează muşamaua împreună cu aleza.
- Se readuce bolnavul în decubit dorsal.
- Se acoperă toracele bolnavului.
D) Efectuarea toaletei abdomenului:
- Se aşază muşamaua împreună cu aleza sub abdomenul bolnavului.
- Se săpuneşte abdomenul.
- Cu ajutorul unui tampon de vată montat pe porttampon şi înmuiat în alcool, se insistă
asupra regiunii ombilicale, îndepărtând murdăria.
- Se spală apoi ombilicul cu apă şi săpun.
- Se limpezeşte şi se şterge imediat.
- Se unge regiunea ombilicală cu vaselină.
15
- Se scoate mănuşa utilizată şi se pune în tăviţa renală.
- Se îmbracă bolnavul cu cămaşa de noapte (pijama).
- Se aruncă apa murdară .
a). EFECTUAREA TOALETEI MEMBRELOR INFERIOARE, ORGANELOR

GENITALE, LA BOLNAVUL IMOBILIZAT
piele.
Etape de execuţie:
- lighean;
- prosoape curate ;
- sapun neutru ;
A) Efectuarea toaletei membrelor inferioare:
- Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°C).
- Se îmbracă mănusa de baie.
- Se aseaza muşamaua împreună cu aleza în regiunea coapselor.
- Se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală.
- Se limpezesc şi se şterg.
- Se flectează gambele bolnavului pe coapse.
- Se mută muşamaua mai jos şi se aşază ligheanul pe muşama.
- Se introduce piciorul în lighean.

- Se săpuneşte gamba insistând în regiunea poplitee şi în spaţiile interdigitale.
- Se limpezeşte şi se şterge imediat cu cel de-al doilea prosop curat.
16
- Se procedează la fel cu piciorul celălalt.
- Se taie unghiile nu prea scurt, pentru a nu se produce leziuni, şi se pilesc.
B) Efectuarea toaletei organelor genitale externe.
Materiale necesare:
- bazinet, pensă porttampon, tampoane vată, cană cu apă caldă, prosop curat, mănuşă de
cauciuc, mănuşă de baie.
- Se prezintă bolnavului bazinetul pentru a urina.
- Se îndepărtează bazinetul.
- Se izolează salteaua cu muşamaua şi traversa.
- Se aşază bolnavul în poziţie ginecologică.
- Se aşază sub regiunea sacrală a bolnavului bazinetul curat.
- Se îmbracă mănuşa de cauciuc.
- Se îmbracă peste mănuşa de cauciuc mănuşă de baie.
- Se efectuează spălarea dinspre partea anterioară înspre anus, cu săpun neutru, care nu
irită pielea şi mucoasele.
- Se limpezeşte cu ajutorul unui jet de apă caldă curată turnat dintr-o cană.
- Se îndepărtează cu atenţie resturile de săpun, care pot produce prurit sau inflamaţii.
- Se scoate bazinetul de sub bolnav.
- Organele genitale şi regiunea din jur se şterg cu prosop curat.
b). EFECTUAREA TOALETEI PARULUI, LA BOLNAVUL IMOBILIZAT

Etape de execuţie:
- pieptene, şampon, aparat de uscat părul (foehn), lighean, muşama, aleză, apă caldă,
prosop.
Efectuarea toaletei părului :
Se ridică uşor capul bolnavului.
- Se îndepărtează perna şi se aşază pe un scaun.
- Se susţine capul bolnavului şi se îndoaie salteaua sub restul saltelei.
- Se aşază o muşama pe somieră şi deasupra saltelei îndoite.
- Se aşază ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°C) pe muşama.
- Se protejează salteaua cu o aleză.
- Peste aleză se aşază o muşama rulată de ambele laturi, astfel încât să
formeze un jgheab.
17
- Se aşază capul bolnavului în uşoară hiperextensie, atârnând deasupra ligheanului.
- Se protejează ceafa bolnavului cu un prosop.
- Sub ceafa bolnavului se aşază capătul mai îngust al muşamalei rulate, iar celălalt capăt
se introduce în ligheanul aşezat pe somieră sau într-o galeata aşezată lângă pat .
- Se verifică temperatura apei.
- Se umezeşte şi se şamponează părul.
- Se fricţionează părul cu ambele mâini şi se masează uşor pielea capului pentru activarea
circulaţiei sangvine.
- Se limpezeşte părul.
- Se repetă manopera de două-trei ori.
- După o clătire abundentă, se acoperă părul cu un prosop încălzit.
- Se îndepărtează muşamaua, introducând-o în sacul pregatit.
- Se aşază bolnavul în poziţia iniţială.
- Se usucă părul cu foehnul.
- Se piaptănă părul.
- Se acoperă părul bolnavului cu o bonetă.
- Se spală obiectele de pieptănat şi se introduc în soluţie dezinfectantă.
a). EFECTUAREA TOALETEI CAVITATII BUCALE,LA BOLNAVUL

IMOBILIZAT
A. La bolnavii conştienţi.
B. La bolnavii inconştienţi sau comatoşi.
A. La bolnavii conştienţi.
Materialele necesare: pahar cu apă; periuţă şi pastă de dinţi; prosop,aleză; tăviţă renală.
- În funcţie de starea bolnavului, acesta este adus în poziţie semişezândă sau în decubit
lateral.
- Se pune pastă de dinţi pe periuţă.
- Se protejează lenjeria bolnavului cu prosop şi aleză.
- Se servesc bolnavului paharul cu apă şi periuţa cu pastă.
- Bolnavul îşi va spăla dinţii.
- Se serveşte al doilea pahar cu apă pentru gargară.
B. La bolnavii inconştienţi sau comatoşi.
Materialele necesare: tampoane pe port-tampoane sterile; deschizător de gură, steril;
comprese de tifon; glicerină boraxată 20%; spatulă linguală; tăviţă renală; mănuşă sterilă
de cauciuc.
- Bolnavul este în decubit dorsal.
- Se întoarce lateral capul bolnavului.
- Se aşază sub bărbie prosopul şi tăviţa renală.
- Se amplasează deschizătorul de gură printre arcadele dentare.
18
- Se înmoaie un tampon cu glicerină boraxată.
- Se şterg limba, bolta palatină şi suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu
mişcări dinăuntru în afară.
- Cu alt tampon se curăţă dantura.
- Cu degetul înfăşurat în tifon şi îmbibat în glicerină boraxată sau zeamă de lămâie se
îndepărtează depozitul gros depus pe mucoase până în faringe.
- Buzele crăpate şi uscate se ung cu glicerină boraxată.
- Se spală materialele folosite şi se introduc în soluţie dezinfectantă până la sterilizare.
b). SPALAREA MAINILOR

Mâinile constituie căi de transmitere pentru aproape orice fel de agenţi patogeni
de la un pacient la altul sau de la personalul medical la pacient. Astfel, igiena mâinilor
este cea mai importantă procedură de prevenire a infecţiei. Pentru a proteja pacienţii de
infecţiile intraspitaliceşti, igiena mâinilor trebuie să se realizeze periodic şi complet.
Mâinile curate şi sănătoase, cu pielea intactă, cu unghiile tăiate, şi fără bijuterii reduce
riscul contaminării. Nu numai unghiile pot fi adevarate depozite de microorganisme ci şi
mâinile aspre şi cu pielea crăpată.
MATERIALE NECESARE :
- săpun lichid sau detergent
- apă caldă
- prosoape de hârtie
- opţional: agent antiseptic pt spălare, perie de unghii, burete, dispozitiv de
curăţare a cuticulelor.
• NE SPALAM PE MAINI IN URMATOARELE SITUATII :
- la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă;
- la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;
- înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie bolnavii cu mare receptivitate;
- înainte şi după aplicarea unui tratament;
- înainte şi după efectuarea de investigaţii ;
- după scoaterea mănuşilor de protecţie;
- după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
- înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate pe
gura (bucal);
- după folosirea batistei;
- după folosirea toaletei;
- după trecerea mâinii prin păr;
- după activităţi administrative, gospodăreşti.
• CUM NE SPALAM PE MAINI:
- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), ceasurilor;
- unghii îngrijite, tăiate scurt;
- utilizare de apă curentă şi săpun lichid pentru spălarea obişnuită;
- două săpuniri consecutive;
- în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar
nu in mod obisnuit;
- în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor (după manipularea
bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi ); înainte şi după schimbarea pansamentelor
(atenţie mănuşi), termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenţie - mănuşi);
după efectuarea toaletei bolnavului la internare; după manipularea şi transportul
cadavrelor; înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice, ORL,
stomatologice
ŞTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE cu hârtie prosop - prosop de unică
întrebuinţare.

19
a). PREVENIREA ESCARELOR DE DECUBIT
Escarele de decubit sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între două planuri dure - os şi
pat.
Principiile tratamentului preventiv:
a) Schimbarea de poziţie :
- se evită imobilizarea
- se face din două în două ore (la nevoie şi mai des)
- se controlează aspectul pielii
- se execută masaj în zonele de risc.
b) Asigurarea confortului şi menţinerea persoanei în cauză într- o stare
de igienă perfectă
Se va avea în vedere:
- evitarea cutelor lenjeriei de pat, eventual se va renunţa la lenjeria de corp
- spălarea zilnică cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse (pielea unsă
se macerează mai greu decât pielea uscată)
- în caz de incontinenţă urinară (medicul apelează la sonde urinare cu pungi
colectoare )
- scuturarea zilnică a patului sau ori de câte ori este necesar.
c) Folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea
escarelor cum ar fi:
- alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine pentru a favoriza cicatrizarea
şi în vitamine, ţinându-se cont de vârstă şi greutate
- administrarea de lichide (hidratare) 1.5-2 litri în 24 ore
d) Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate
- prin masaj se favorizează vascularizaţia profundă şi superficială
- tot prin masaj se îndepărtează celulele descuamate ;
- tot prin masaj se rehidratează pielea (masaj cu unguente hidratante);
- tot prin masaj se favorizează starea de bine şi confort, se înlătură durerea,
anxietatea şi energia.
b). ROLUL INFIRMIERULUI(ei) IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOLI

RESPIRATORII
În bolile aparatului respirator se constată mai multe simptome:
1. Durerea toracică diferită ca localizare, intensitate şi modul de apariţie. Durerea
toracică crează disconfort, perturbă somnul bolnavului, limitează mişcările.
2. Tusea poate fi uscată sau umedă. Poate să se instaleze o tuse matinală sau seara în
anumite poziţii.Tusea epuizează pacientul si perturbă somnul. În unele situaţii este
necesară provocarea tusei pentru a facilita eliminarea secreţiilor.
3. Expectoraţia (eliminarea sputei) . Sputa este un produs patologic periculos in
propagarea infecţiei.
4. Dispnee – este o respiraţie dificilă cauzată de scăderea aportului de oxigen şi de
creşterea dioxidului de carbon. Dispneea determină anxietate.
5. Hemoptizia – înseamnă evacuarea din căile respiratorii de sânge. Se întâmplă în
afecţiuni pulmonare (tuberculoză pulmonară).
6. Sughiţul
Pacientul cu afecţiuni respiratorii prezintă o alterare a respiraţiei, cianoză (învineţirea
tegumentului), transpiră abundent, febră în astmul bronşic,dispnee, anxietate, tuse cu
expectoraţii, imposibilitatea de a vorbi, hipertensiune arterială.
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale aparatului respirator:
- asigura conditiile de spitalizare a acestor pacienti (saloane bine aerisite, fara curenti de
aer, cu temperatura optima 18-20 grade C);
20
- pentru curatenie se folosesc aspiratoarele de praf sau stergerea umeda, niciodata stergere
uscata;
- pozitiile in pat cele mai fecvente ale pacientilor sunt: semisezand (cu mai multe perne la
spate), pozitia sezand, eventual la marginea patului;
- se recomandă hidratarea corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor.
- se recomandă cure în staţiuni saline pacienţilor care au astm bronşic.
- se face toaleta cavităţii bucale după expectoraţii.
a). ROLUL INFIRMIERULUI(ei) IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOLI ALE

APARATULUI CARDIOVASCULAR
Semne si simptome patologice :
- durerea este foarte intensă, este accentuată la efort, mişcările determină disconfort şi
anxietate.
- dispneea poate să apară la efort sau în repaos in special noaptea, poate fi însoţită de
tuse şi nelinişte.
- palpitaţii – pot surveni izolat sau în accese determinate de stări emoţionale, de abuz de
cafea sau tutun, determină anxietatea pacientului.
- paloare
- cianoză
Uneori bolnavul poate prezenta: greţuri, vărsături, astenie. În infarctul miocardic se
instalează o necroză la nivelul muşchiului cardiac, poate fi o suprafaţă mică sau întinsă.
Determină durere cu senzaţie de „moarte iminentă” este anxios printr-un deficit de
îngrijire, greţuri, vărsături care nu se pot alimenta.
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale aparatului cardiovascular:
- asigura repausul pacientului in pozitia indicata de catre medic (cele mai frecvente sunt
pozitiile sezand sau semisezand);
- toaleta zilnica a bolnavului nu trebuie sa il implice sa faca efort si nici sa ii creeze
vreun disconfort;
- schimbarea lenjeriei de pat si de corp ori de cate ori este nevoie (transpira des);
- asigura masajul membrelor inferioare in vederea prevenirii trombozelor si edemelor
precum si pozitia ridicata a membrelor;
- ajuta bolnavul si ii supravegheaza alimentarea care se face numai la pat;
- ajuta bolnavul la efectuarea necesitatilor fiziologice.
b)PREVENIREA ACCIDENTELOR SI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALA
EXPUNEREA PROFESIONALA :
- prin inoculari percutane: • intepare;
• taiere.
- contaminarea tegumentelor care prezinta solutii de continuitate;
- contaminarea mucoaselor.
- in timpul: • efectuarii de manopere medicale invazive cu ace si instrumente ascutite;
• manipularii de produse biologice potential contaminate;

• manipularii instrumentarului si a altor materiale sanitare, dupa utilizarea in
activitati care au dus la contaminarea cu produse biologice potential infectate.
- prin intermediul: • instrumentelor ascutite;
• materialului moale;
• suprafetelor, altor materiale utilizate in activitatea din unitatile sanitare;
• reziduurilor din activitatea medicala;
METODE DE PREVENIRE
- obiecte ascutite:
21
• colectarea imediat dupa utilizare in containere rezistente la intepare si taiere,
amplasate la indemana si marcate corespunzator conform reglementarilor MSP pentru:
> pregatire in vederea utilizarii;
> distrugere;
> evitarea recapisonarii, indoirii, ruperii acelor utilizate.
• de evitat scoaterea din seringile de uz unic.
- lenjerie:
• manipularea lenjeriei contaminate cu sange si alte produse biologice potential
contaminate cat mai putin posibil;
• sortare si prelucrare cu echipament de protectie potrivit, in spatii special destinate;
• colectare in saci impermeabili, la nevoie dubli, marcati in mod corespunzator;
• evitarea pastrarii lor indelungate, inainte de prelucrare;
• asigurarea unui ciclu corect si complet de prelucrare - decontaminare.
• curatenie si decontaminare:
> folosirea manusilor la indepartarea urmelor de sange, alte lichide biologice sau tesuturi;
> decontaminarea initiala cu substante clorigene, indepartarea cu hartie absorbanta
care se colecteaza in containere sau saci de plastic marcati;
> dezinfectie cu solutie germicida;
> uscarea suprafetei prelucrate;
> folosirea de tehnici standard in vederea efectuarii curateniei, sterilizarii,
decontaminarii echipamentului medical, a pavimentelor, peretilor, mobilierului, veselei,
sticlariei, tacamurilor,
- reziduuri infectante :
• neutralizare prin ardere sau autoclavare
• colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferentierea clara prin
culoare si etichetare.
- igiena personala:
• spalarea mainilor ;
spalarea altor parti ale corpului care au venit in contact cu produse biologice potential
contaminate sau cu materiale potential contaminate;
• evitarea activitatilor cu risc de expunere:
> existenta de leziuni cutanate;
> prezenta unui deficit imunitar;
> graviditate;
chiar si in situatii imprevizibile se vor asigura cele necesare respectarii principiilor
precautiunilor universale
a).PEDICULOZA – INFESTATIA CU PADUCHI

Pediculoza este data de insecte mici (paduchi – popular) care traiesc la nivelul pielii
si se hranesc cu sange. Infestarea este definita ca reproducerea in numar mare a acestor
insecte.
Exista diferite tipuri de pediculoza:
- pediculoza capului – insectele sunt de obicei in pielea paroasa a capului, mai frecvent
la ceafa sau dupa urechi; pediculoza capului este mai frecventa la copiii prescolari si la
cei din scoala elementara; adultii pot fi afectati de asemenea, in special daca locuiesc cu
in aceeasi casa cu copii afectati;
- pediculoza pubiana – paduchii se gasesc de obicei in zona pubiana, dar pot afecta
parul facial, genele, sprancenele, parul de pe piept si mai rar pe scalp;
- pediculoza corpului – paduchii traiesc si depun oua pe haine, ei fiind prezenti la
nivelul pielii numai cand se hranesc. In anumite conditii, cum ar fi in timpul dezastrelor
22
naturale sau al razboaielor, pediculoza corpului poate sa transmita boli amenintatoare de
viata, de exemplu tifos, febra recurenta
Simptome :
Pruritul este cel mai frecvent simptom al pediculozei si este cauzat de o reactie
alergica. Insectele musca pielea pentru a se hrani, saliva acestora putand determina reactii
alergice si in final pruritul.
Pruritul poate sa nu apara imediat, in functie de sensibilitatea persoanei si de
istoricul infestatiei. La prima infestatie a pacientului, pot sa treaca saptamani sau chiar
luni pana apare pruritul. In cazul in care pediculoza se repeta, pruritul poate sa apara la
doua zile de la infestare pentru ca sistemul imun reactioneaza mai repede cand expunerea
a fost facuta anterior.
In unele cazuri, pacientii pot deveni hipersensibili la muscatura insectelor si pot avea
prurit insuportabil. In alte cazuri, poate sa apara toleranta la muscatura si pruritul sa nu
existe sau sa fie minim, chiar in cazul infestarii repetate. Pe langa prurit, simptomatologia
variaza in functie de tipul de infestatie prezenta.
Complicatii
Gratajul frecvent poate determina aparitia unor infectii la nivelul pielii. In cazurile
severe, poate sa apara caderea parului. La unii pacienti pielea din zonele afectate se
ingroasa si se inchide la culoare pentru perioade lungi de timp.
Tratament
Pediculoza nu este eliminata fara tratament, fiind necesara initierea acestuia imediat
ce sunt observate insecte sau oua vii pe firele de par sau pe haine (in cazul pediculozei
corpului).
Tratamentul difera in functie de tipul pediculozei.
Pediculoza capului si cea pubiana este eliminata cu aplicatii locale si uneori cu
medicamente administrate oral. Cele mai obisnuite tratamente sunt cremele, lotiunile sau
sampoanele care contin substante nocive pentru paduchi. Se cerceteaza eficienta unui tip
de masca de par care omoara paduchii prin sufocare.
Pediculoza corpului, care se dezvolta si depune oua pe haine, este distrusa prin
spalarea hainelor in apa calda (mai mult de 54 grade C). Insectele adulte sunt omorate si
se previne depunerea oualelor prin mentinerea hainelor in apa calda mai mult de 5
minute.
Pruritul se poate mentine chiar dupa eliminarea pediculozei datorita unei reactii
alergice lente la intepaturile insectelor. Pot fi de folos cremele cu corticosteroizi; in cazul
unui prurit sever se pot administra antihistaminice orale sau creme cu continut mare de
corticoizi.
b). PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ARSURI TERMICE

În funcţie de agentul care le-a provocat arsurile pot fi clasificate în:
- arsuri prin căldură sau termice (lichide fierbinţi, gaze, vapori
supraîncălziţi, flacără, gaze etc.)
- arsuri chimice (acizi, baze, unele săruri minerale).
- arsuri prin electrocuţie.
Arsurile termice :
Atunci când se apreciază gravitatea unei arsuri, se ţine seama de doi parametri:
întinderea în suprafaţă şi gradul de profunzime a arsurii.
Gradele arsurilor în funcţie de profunzimea arsurii:
Din punct de vedere al profunzimii , arsurile se clasifică în patru grade având
semne caracteristice:
- Gradul I, eritem (roşeaţă), edem (umflătură), hipertermie (căldură), usturime;
- Gradul II, flictena „albă” (beşici) cu conţinutul gălbui, limpede, transparent,
eritem, (roşeaţă), accentuat edem;
- Gradul III, flictenă (beşici) „roşie” cu conţinut sanguinolent (cu sânge),
tulbure;
23
- Gradul IV, escară (distrugerea tuturor straturilor pielii şi se formează ca o
coajă groasă de culoare neagră), se carbonizează musculatura şi vasele de
sânge.
Îngrijiri acordate bolnavilor arşi.
Primul ajutor la locul accidentului
- scoaterea victimei de sub influenţa agentului vulnerant;
- victima care este cuprinsă de flacără trebuie învelită imediat într-o pătură,
plapumă, haină groasă (din ţesături neinflamabile) pentru sting focul.
- după stingerea focului (flăcărilor) victima se dezbracă imediat şi se înveleşte
într-un
cerşaf curat.
Atenţie! În cazul arsului cuprins de flăcări, se acţionează imediat, imobilizându-l, pentru
că fuge cuprins de panică şi flacăra se înteţeşte. Stingerea flăcării prin rostogolire, prin
nisip sau pământ sau stropire cu apă este interzisă (agravează evoluţia ulterioară).
- liniştirea victimei şi calmarea durerii (cu o tabletă de algocalmin).
- În arsurile de gradul I, cu suprafaţă mică, este suficient ca pielea înroşită să fie
badijonată cu o substanţă dezinfectantă. În general nu este nevoie de
pansament.
- Nu este permisă nici o manevră de tratament local ca: ungerea cu substanţe
grase (vaselină) untdelemn sau aplicarea de medicamente. Se acoperă cu o
compresă sterilă sau cu un prosop curat.
- se transportă la spital (dacă arsura este întinsă).
a). ROLUL INFIRMIERULUI(ei) IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOLI ALE

APARATULUI RENO – URINAR
Rolul aparatului reno-urinar este in principal de secretia, excretia si transportul urinei.

Rinichii
Sunt două organe situate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, in regiunea lombară.
Ei au forma unor boabe de fasole, cu o lungime de 12 cm o lăţime de 6 cm şi o greutate
de 150 gr.
Căile urinare
Sunt reprezentate de: pelvisul renal, uretere, vezică urinară şi uretră.
Vezica urinară este un organ cavitar, în care se depozitează urina adusa de rinichi. Ea
este situată în partea inferioară a cavităţii abdomenului.
Uretra reprezintă canalul de eliminare a urinii la exterior.
Principalele semne si simptome de suferinta renala:
- durerea care poate fi localizata lombar, pe traiectul ureterului, pelviperineal sau
vezical; poate iradia sau nu; poate fi paroxistica sau intermitenta (colica renala) cu durata
de cateva ore, mai rar cateva zile;
- tulburarile de mictiune: - polakiurie (mictiuni frecvente),
- disurie (dificultatea de a mictiona),
- retentia urinara (incapacitatea vezicii urinare de a-si goli
continutul);
- incontinenta de urina (pierderea functiei de rezervor al
vezicii, urina scurgandu-se din vezica partial sau total);
- enurezis (pierderea involuntara de urina);
Rolul infirmierului(ei) in ingrijirea bolnavilor cu boli ale aparatului reno - urinar:
- alimenteaza si hidrateaza bolnavul conform indicatiilor medicului;
- previn escarele la bolnavii dializati care petrec majoritatea timpului in pat;
- schimba lenjeria de pat si de corp a bolnavului ori de cate ori este nevoie;
24
- asigura paturi/perne calde, sticle umplute cu apa calda la cei cu colica renala fiind stiut
ca la aplicarea de caldura local cedeaza durerea.
B ) CLASIFICAREA DESEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATILE MEDICALE
Dintre deseurile periculoase fac parte:

- deseuri anatomice (parti anatomice, material biopsic);
- deseuri infectioase (care contin sau au venit in contact cu sangele sau alte fluide ale
organismului exemplu: seringi, perfuzoare, recipienti care au continut sange sau alte
fluide organice, campuri operatorii, manusi si alte materiale de unica folosinta, comprese,
pansamente si alte materiale contaminate, membrane de dializa, pungi de urina, material
de laborator folosite, etc);
-deseuri intepatoare-taietoare: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de
bisturiu, pipete, sticlarie de laborator, sticlarie sparta sau care a venit in contact cu
sangele -aceste deseuri se considera infectioase;
- deseuri chimice si farmaceutice: reactivi de laborator, medicamente expirate, etc .
Deseuri nepericuloase - asimilabile celor menajere: ambalajele materialelor sterile,
flacoanele de perfuzie, gipsul, hartia, resturile alimentare, saci, ambalaje de plastic,
recipienti de sticla -daca nu au venit in contact cu sangele si alte fluide biologice;
a). TOALETA NOU NASCUTUI SI SUGARULUI

~ Baia generală a nou născutului şi sugarului întruneşte aceleaşi condiţii.
~ Se face toaletă locală după fiecare emisie de scaun sau urină.
~ Frecvent se vor spăla mâinile sugarului.
→ Pregătirea materialelor necesare efectuării băii:
~ Cadă specială cu apă la 370C care trebuie să acopere umerii copilului menţinut în
poziţie semişezând.
~ Apă caldă şi rece.
~ Mănuşă de bumbac.
~ Termometru de baie.
~ Săpun neutru.
~ Comprese şi tampoane sterile pentru toaleta ochilor, conductului auditiv extern,
fose nazale.
~ Recipient pentru lenjeria murdară.
~ Unguent pentru piele.
~ Pudră de talc.
~ Stropitoare din plastic – pentru duş.
~ Prosop de baie.
~ Lenjerie curată pregătită în ordinea folosirii.
→ Baia nou născutului şi sugarului:
~ Tegumentele nou născutului se curăţă atent cu comprese de tifon sterile, se ung cu
ulei pentru bebelusi.
~ Zilnic se face baie parţială insistând la nivelul regiunii fesiere, genitale, a plicilor
şi evitând regiunea ombilicală care se îngrijeşte separat.
~ Copilul dezbrăcat se introduce în cadă prins cu mâna stângă de axila stângă, gâtul
şi capul sprijinit pe antebraţul persoanei care efectuează baia.
~ Se spală faţa anterioară a corpului, iar pentru spălarea spatelui se întoarce copilul
cu faţa în jos, susţinut sub axilă şi cu toracele şi gâtul sprijinit pe antebraţ.
~ Baia se termină cu duş cu apă potrivită la temperatură de 370C.
~ După duş se aşează copilul pe prosop şi se şterge prin tamponare.
~ Toaleta ochilor se face cu tampoane cu muşeţel de la comisura externă spre cea
internă.
25
~ Fosele nazale şi urechile se curăţă cu tampoane de vată alungite şi răsucite.
~ După baie se taie unghiile.
→ Îngrijirea plăgii ombilicale:
~ Cordonul ombilical se mumifică la 6-8 zile de la naştere.
~ Zilnic se apreciază aspectul şi se aplică pansament steril – compresă cu alcool.
~ După căderea bontului ombilical la 12-15 zile se urmaresc marginile plăgii,
tegumentele din jur.
~ Se pansează steril până la cicatrizarea plăgii
~ Baie la cadă se poate face la 2-3 zile după căderea bontului ombilical.
→ Observaţii:
~ Durata băii nu va depăşi 5-6 minute.
~ Pentru sugarul mare baia poate ajunge la 15 minute.
b). COMUNICAREA CU DIFERITE TIPURI DE PERSOANE

Persoane in stare de nervozitate
- acceptarea parerilor
- ajutarea pentru a gasi cauza
- sa nu raspundem la “ nervi” prin nervi
Persoanele care plang
- informarea tuturor membrilor echipei
- identificarea cauzelor
- NU se recomanda atingerea
- NU se fac miscari bruste
- se comunica numai cu fata catre pacient
- se va pastra distanta care sa asigure securitatea
- se vor discuta doar lucrurile importante
- asiguram si respectam intimitatea
- o lasam sa planga, iar dupa ce s-a oprit o ajutam sa identifice cauza
Persoanele depresive
- folosim intrebari scurte, la obiect
Persoanele care vorbesc alta limba
- se folosesc faze scurte
- se poate apela la translator ( dar acesta va interpreta ceea ce i se spune)
Persoane in stare grava
- se utilizeaza intrebari scurte
- se evita vorbitul in soapta
Persoane cu probleme auditive
- se vorbeste in fata ( pentru a fi observata miscarea buzelor)
- se verifica existenta protezei auditive si starea de functionare a acesteia
- nu vom mesteca guma si nu ne vom acoperii fata in timpul comunicarii
- se va ridica putin tonul
- se utilizeaza vorbirea teatrala
- se repeta doar cuvantul neinteles
- se discuta cu calm si rabdare
- se poate apela la un interpret, dar acesta poate denatura uneori sensul conversatiei
Persoane cu tulburari vizuale
- prezentarea la intrarea in camera
- se va explica fiecare zgomot din incapere
a). PROTECŢIA MUNCII ÎN SECŢIILE DE BOLI INFECTO-CONTAGIOASE

→ Respectarea regulilor de igienă corporală are ca scop profilaxia îmbolnăvirilor
personalului medical, precum şi prevenirea transmiterii infecţiei.
26
→ Asigurarea igienei corporale şi purtarea echipamentului de protecţie:
~ Infirmiera intră în filtru pentru personal, dezbracă hainele de stradă → le pune în
vestiar special destinat.
~ Face baie / duş şi îmbracă echipament de spital.
~ Verifică ţinuta vestimentară şi intră în secţie.
→ Respectarea circuitelor funcţionale şi a normelor de protecţie a muncii:
~ Respectă toate circuitele funcţionale.
~ Respectă regulile de spălare şi dezinfecţie a mâinilor:
→ Prevenirea transmiterii infecţiilor de la o secţie la alta:
~ Se îmbracă un al doilea halat la intrarea într-o altă secţie.
~ La ieşire dezbracă halatul.
~ Efectuează controale periodice – regulate pentru evaluarea stării de sănătate.
~ Se respectă regimul de muncă şi de odihnă.
~ Se schimbă echipamentul de protecţie ori de câte ori este nevoie.
→ Dezbrăcarea corectă a echipamentului de protecţie:
~ Împachetarea halatului de protecţie de face cu faţa externă spre interior, având
grijă să nu se atingă suprafeţele exterioare de cele interioare – considerate
necontaminate.
~ La ieşirea din serviciu parcurge în sens invers drumul prin filtru.
b). INGRIJIREA PACIENTILOR VARSTNICI

Batranetea este varsta la care se pune cel mai adesea problema ingrijirilor
medicale.
Uneori, batranetea nu este o boala in sine. Nevoia de a asigura ingrijiri demne
pentru aceasta categorie este absolut evidenta si devine si mai pregnanta la batranii
institutionalizati.
Este foarte important ca infirmiera sa comunice si sa socializeze cu bolnavul.
Aceasta socializare va face mult mai usor procesul de ingrijire, va stabili o legatura
importanta intre cele doua persoane si va aduce nenumarate beneficii pacientului.
Momentele de socializare aduc bucurie bolnavului si il fac pe acesta sa se simta
bine, starea psihica a batranului fiind foarte importanta.
Igiena corporala a varstnicilor:
- trebuie supravegheata chiar daca ei se pot ingriji si singuri;
- baia partiala/totala trebuie facuta cu mare atentie avand grija sa nu se lezeze
tegumentele (pielea devine mult mai fragila la varste inaintate);
- masajul zonelor predispuse la escare trebuie facut cu creme continand lanolina si nu
frictionate cu alcool, care usuca pielea;
- schimbarea lenjeriei de pat se face ori de cate ori este nevoie;
- bolnavul se aseaza in pozitia preferata sau cea indicata de catre medic, cei care nu se pot
ridica trebuie schimbati cat mai frecvent in alta pozitie.
Alimentatia si hidratarea bolnavului trebuie supravegheata, pentru ca acesta sa mestece
bine bolul alimentar si sa nu uite sa bea lichide.
Supravegherea tranzitului si a diurezei: se tine o evidenta a eliminarilor de urina si fecale.
Saloanele trebuie sa fie bine iluminate, se recomanda evitarea suprafetelor care predispun
la accidente si a mobilierului cu muchii ascutite.
a).CUM SA LUCREZI BINE IN ECHIPA
Nu-ti impune parerea

Munca de echipa presupune sa lucrezi impreuna cu ceilalti angajati, sa fii mereu
dispusa la cooperare. Așadar, nu incerca sa-ti impui punctul de vedere, ci sustine-l cu
27
calm și cu argumente. Nu intrerupe discursurile colegilor, fii atenta la ideile lor și
folosește ce este mai bun din ele, imbunatatindu-ti propria activitate.
Respecta-ti angajamentele
Colegii trebuie sa știe ca se pot baza pe tine. Prin urmare, este important sa
respecti indatoririle de serviciu și activitatile suplimentare pe care te angajezi sa le faci.
Astfel caștigi respectul coechipierilor și te poti aștepta ca ei sa-ti raspunda la fel. Nu
promite decat lucrurile pe care le poti indeplini, pentru ca altfel riști sa afectezi și
activitatea celorlalti colegi.
Tine cont de sfaturi

Lucrul in grup nu este ușor. Așa ca este bine sa intrebi care-ti sunt
responsabilitatile, pentru ca astfel lucrurile sa fie clare pentru toti membrii echipei. Cere
parerea colegilor cu privire la calitatea muncii tale și incearca sa tii cont de sfaturile
primite.
Impreuna, la bine și la greu

Imparte cu ceilalti membrii ai echipei atat succesele, cat și eșecurile. Cand scopul
este atins, dedica meritele intregii echipe. Daca rezultatele nu sunt tocmai cele dorite,
incearca sa nu cauti vinovatii. Este mai util sa cauti solutii, alaturi de colegi.
b). PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE INTOXICATIE CU MONOXID DE CARBON

Monoxidul de carbon este un gaz, incolor, inodor, insipid. Acest gaz invizibil,
otravitor, provine din arderea unor gaze precum gazul natural, motorina, petrolul sau a
lemnelor (de exemplu in sistemul de incalzire casnic, in motoarele masinilor, in sistemele
de gatit sau focuri).
Intoxicarea cu monoxid de carbon apare cand se inhaleaza destul monoxid de
carbon, incat acesta incepe sa inlocuiasca oxigenul transportat de sange. Aceasta se
intampla, deoarece moleculele de monoxid de carbon se ataseaza de celulele rosii din
sange de 250 de ori mai puternic decat cele de oxigen. In timp ce oxigenul din sange este
inlocuit de monoxidul de carbon, tesuturile si organele din organism care depind de acest
oxigen, nu mai pot functiona normal.
Simptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon variaza de la simptome usoare, (cum ar
fi durerile de cap sau de stomac urmate de febra) pana la tulburari severe ale inimii si
creierului. Expunerea prelungita la cantitati reduse de monoxid de carbon, pe parcursul
mai multor zile poate determina moartea. Oamenii reactioneaza in mod diferit la
expunerea la cantitati identice de monoxid de carbon. De aceea intoxicatia cu monoxid de
carbon poate avea urmari usoare pana la cele grave, asupra diverselor persoane cu acelasi
grad de expunere.
O persoana cu simptome usoare, de obicei nici nu suspecteaza intoxicarea cu
monoxid de carbon. Simptomele primare pot imita simptomele gripei sau ale unor alte
boli cu simptome similare, ceea ce ingreuneaza diagnosticul pus de un medic. Este de
asemenea posibil ca o persoana cu simptome mult mai grave, sa nu fie constienta de
seriozitatea sau gravitatea conditiei in care se afla, deoarece expunerea la monoxid de
carbon poate induce oboseala sau confuzie.
Daca o persoana are simptome de intoxicatie cu monoxid de carbon sau daca se
suspecteaza intoxicarea cu acest gaz, primul gest care trebuie facut este scoaterea
persoanei in afara zonei poluate si apoi trebuie chemata salvarea.
Simptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon nu sunt specifice si de aceea pot fi
asemanatoare cu simptomele prezente in alte boli. Aceste simptome includ:
- dureri de cap
- greata, stare de voma (adesea intalnite la copii)
- ameteala
28
- oboseala.
Alte simptome pot include:
- confuzie, somnolenta
- ritm cardiac si puls rapid
- vedere slabita
- dureri toracale
- convulsii, atacuri de diferite forme
- pierderea constientei.
In cazul in care detectorul arata prezenta monoxidului de carbon in spatiul respectiv,
luati urmatoarele masuri:
- trebuie anuntate toate persoanele din locuinta sau din cladire sa paraseasca locul
- trebuie anuntat departamentul de pompieri sau serviciile publice locale de la cel mai
apropiat telefon; pompierii sau persoanele din serviciul public pot determina nivelul de
monoxid de carbon din locuinta sau din cladire si pot identifica orice problema
- trebuie anuntat medicul de aceasta situatie.
Nu exista tratament medicamentos pentru intoxicatia cu monoxid de carbon.
Tratamentul standard pentru intoxicatia cu monoxid de carbon este oxigenoterapia.
Aceasta isi propune sa aduca nivelul de oxigen din sange la valori normale.
Oxigenoterapia determina inlocuirea monoxidului de carbon cu oxigen.
a). INGRIJIREA BOLNAVILOR DIN SECTIILE DE PSIHIATRIE

Pacientii cu boli psihice necesita ingrijiri aparte deoarece ei pot deveni un pericol atat
pentru ei cat si pentru anturaj, moment in care trebuiesc luate o serie de masuri de
urgenta.
Rolul infirmierei in ingrijirea bolnavilor de pe sectiile de psihiatrie consta in:
- se asigura conditii speciale de spitalizare: saloane bine aerisite, linistite, cu ferestrele
prevazute cu gratii iar prizele sa fie bine izolate;
- se indeparteaza din jurul bolnavului obiectele care pot fi folosite de acesta pentru lovire;
- se asigura igiena generala si corporala (infirmiera are misiunea delicata de a controla in
mod discret, de a indruma si la nevoie de a efectua atunci cand este cazul toaleta
bolnavului);
b. MUNCA IN ECHIPA
Un proverb chinezesc spune: “In spatele unui om capabil se afla intotdeauna alti oameni
capabili.” Adevarul este ca munca in echipa este cheia marilor realizari. Intrebarea nu
este daca echipele sunt valoroase.
Intrebarea este daca noi recunoastem acest lucru si daca putem deveni jucatori mai buni
intr-o echipa. Din acest motiv sustin ca unu (1), este unu numar mult prea mic pentru a
realiza ceva maret.
” Nu exista probleme pe care sa nu le putem rezolva impreuna, ci exista foarte putine
probleme pe care sa le putem rezolva singuri”
1. Echipele implica prezenta unui numar mai mare de persoane, ceea ce presupne
existenta mai multor resurse, mai multor idei si a unei energii mai mari in cazul unei
singure persoane.
2. Echipele cresc la maximum potentialul unui lider si reduc la minimum punctele sale
slabe. Punctele forte si punctele slabe mult mai vizibile la o singura persoana decat la o
echipa.
3. Echipele ofera perspective multiple cu privire la modul in care se poate satisface o
nevoie sau se poate atinge un scop, formuland astfel mai multe alternative pentru fiecare
situatie. Puterea de intelegere a unui singur individ este rareori la fel de larga si profunda
ca aceea a unui grup atunci cand se confrunta cu o anumita problema.
29
4. Echipele impart laudele in cazul unei victorii si impart vina atunci cand sufera o
infrangere. Acest lucru genereaza atitudini autentice de modestie si spirit de echipa. O
persoana primeste singura laudele si suporta singura vina. Ceea ce genereaza stari de
mandrie si cateodata un sentiment al ratarii.
5. Echipele fac ca liderii sa fie in permantenta responsabili pentru obiectivul care trebuie
atins. Persoanele care actioneaza individual pot schimba obiectivul fara a avea un
sentiment al responsabilitatii.
6. Echipele pot face mai mult decat o singura persoana.
Daca doriti sa va atingeti potentialul sau sa incercati sa faceti ceea ce vi se pare imposibil
– cum ar fi sa transmiteti mesajul dumnevoastra chiar si dupa doua mii de ani de la
moartea voastra, trebuie sa deveniti jucator al unei echipe. Desi pare a fi un cliseu,
urmatoarea afirmatie este totusi adevarata:
Indivizii iau parte la competitie, insa echipele sunt cele care castiga campionatele.
a) . INGRIJIREA GRAVIDELOR
- gravidele vor fi asezate in saloane bine incalzite, luminoase, climat linistit si ferit de
emotii;
- lenjeria de pat si de corp se schimba des iar invelitoarea patului trebuie sa fie usoara dar
calduroasa;
- toaleta organelor genitale se face numai dupa ce a fost consultata de catre medic si s-au
recoltat secretii pentru examenul de laborator; spalarea se face in pozitie ginecologica,
de sus in jos (dinspre vulva spre anus) cu un tampon de vata prins intr-o pensa si inmuiat
in solutii dezinfectante caldute;
- preoperator daca este necesar se indeparteaza parul pubian cu ajutorul unei lame de
unica folosinta;
- baia la pat se face pe etape dezvelind suprafetele necesare si reacoperindu-le imediat
dupa terminare;
- cand se aseaza lenjeria de pat trebuie avut grija sa existe intotdeauna musamaua si aleza
care se schimba ori de cate ori este nevoie;
- alimentatia si hidratarea se face la indicatia medicului;
- cand este in travaliu trebuie permanent insotita si supravegheata.
b). PLANIFICAREA TIMPULUI

Atingerea obiectivelor instituţiei implică activităţi diverse desfăşurate în
conformitate cu un orar. In cadrul orarului instituţiei, fiecare categorie de personal are
programul său de lucru.
Planificarea timpului personal în cadrul programului de lucru sporeşte eficienţa
activităţii dumneavoastră personale şi a echipei în care lucraţi şi ajută în muncă celelalte
categorii de personal. Planificarea riguroasă a timpului de care dispuneţi, este o
contribuţie la realizarea obiectivelor instituţiei, o treaptă în autorealizarea personală şi o
dovadă a respectului faţă de demnitatea persoanei asistate.
Informaţii necesare pentru planificarea timpului
a) Informaţii privind orarul instituţiei, programul medicului, al asistentei, al celorlalte
categorii de personal, programul echipei în care lucraţi, programul persoanelor asistate.
b) Informaţii exacte privind atribuţiile proprii, timpul prevăzut pentru executarea lor,
legăturile cu alte persoane (cine, unde, cum, de ce).
c) Informaţii privind modificări de orar, program ,atribuţii.
Reguli generale pentru planificarea timpului
1. Planificaţi riguros fiecare interval din timpul dumneavoastră!
2. Comunicaţi „planificarea" superiorilor, colaboratorilor, asistaţilor!
3. Respectaţi cu stricteţe ceea ce aţi planificat!
4. Duceţi pînă la capăt activităţile începute!
30
5. Evitaţi întreruperile şi risipirea inutilă a energiei!
6. Evitaţi activităţile străine de obiectivele pe care vi le-aţi propus!
7. Rezolvaţi urgent întreruperile şi modificările care pot interveni pe parcurs!
Rigurozitatea în planificarea timpului de lucru este o dovadă de înţelegere, respect,
afecţiune faţă de cei pe care trebuie să îi ocrotiţi.
Fiecare minut bine folosit înseamnă pentru ei un strop de siguranţă, iar pentru
dumneavoastră, un dram de mulţumire.
a). TRANSPORTUL CU TARGA

 Pregătirea tărgii
- targa se acoperă cu o pătură şi cu un cearşaf; la nevoie se acoperă cu muşama şi
aleză; pernă subţire
 Pregătirea pacientului
- se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi
locului unde va fi transportat
- se explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum
poate colabora
- în cazul în care pacientul are instalate sonde, drenuri etc. se vor lua măsuri de
siguranţă: sprijinirea- eventual pe un suport - a aparatului de perfuzie; fixarea sau
pensarea sondelor etc. în funcţie de durata şi condiţiile de transport
- în caz de vărsături – tăviţă renală
- se pregăteşte documentaţia pacientului
Aşezarea pacientului pe targă
- pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge)
- la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal;
dacă panta este prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuş, cu capul înainte.
De asemenea, când pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este mai bine ca acesta
să fie dus cu capul înainte, pentru ca, stând faţă în faţă cu brancardierul, să poată fi
supravegheat.
- în principiu, pacientul va fi prins de partea sănătoasă
Execuţia:
- targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi brancardieri, doar de câte
un singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului
- aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane : acestea se vor aşeza de-a lungul
patului de partea tărgii atârnate
- îşi introduc mâinile, cu palma şi degetele întinse, sub pacient
- prima: susţine capul şi toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ
- a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut
- a treia: susţine membrele inferioare
Prima persoană comandă mişcările:
1) ridică deodată pacientul
2) după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi
3) brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziţie orizontală
sub pacient
4) se aşază pacientul pe targă, se acoperă
Descărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse.
b). PRIM AJUTOR ŞI ÎNGRIJIRE IN CAZ DE ELECTROCUTARE

Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman
sau ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului pot apare
urmatoarele manifestari:
· senzatie de tremuratura a corpului
31
· contracturi musculare generalizate
· pierderea constientei si chiar moartea.
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere, profunzime si
gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice
în energie calorica.
Atitudinea de urgenţă în electrocutare :
- întreruperea curentului de la întrerupătoare sau îndepărtarea firului electric
- îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea curentului
- cel care încearcă să-l salveze va avea grijă să nu se electrocuteze el însuşi
(niciodată nu se apucă de părţile descoperite ale corpului electrocutatului). Se
va apuca cu mâna protejată de o mănuşă sau cu o pătură aşezată peste
accidentat.
- Se mai poate prinde victima de haine sau de păr
- Se anunţă serviciul de salvare
- Dacă există fire electrice, vor fi evacuate persoanele din zona periculoasă
- Este interzisă tăierea firelor electrice fără instrumente izolatoare
- Dacă victima nu respiră, se face resuscitare cardiorespiratorie.
a) -NEVOILE FUNDAMENTALE ALE PERSOANEI ASISTATE

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definirea a 14 nevoi
fundamentale. Atingerea de catre pacient a independentei in satisfacerea acestor
nevoi este telul personalului medical.. Dupa Virginia Henderson nevoia
fundamentala. este o necesitate vitala, esentiala fiintei umane pentru asigurarea
starii de bine din punct de vedere fizic si mintal. Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
a respira;
a se alimenta si hidrata;
a elimina;
a se misca, a pastra o buna postura;
a dormi, a se odihni;
a se imbraca si dezbraca;
a-si mentine temperatura corpului in limite normale;
a fi curat, a-si proteja tegumentele;
a evita pericolele;
a comunica;
a actiona dupa credintele sale si valorile sale;
a se realiza;
a se recreea;
a invata.
b). HIDRATAREA ORGANISMULUI
- depinde de : - activitatea fizică

- mediul ambiant ( căldura creşte pierderea apei )
- vârsta persoanei ( copii pierd mai uşor apa )
- existenţa unor boli ( in diabetul zaharat se consuma o
cantitate mare de apa )
Vârstnicii se deshidratează mai uşor, reacţiile biochimice se realizează mai greu, toxinele
se elimină dificil.
- un om elimină zilnic : 1,5 l pe cale renală
32
750 ml prin transpiraţie
400 ml prin respiraţie
Echilibrul între aport şi eliminare, orice reţinere de apă în organism seminifica boala
hepatică, cardiacă, renală etc.
Hidratarea insuficientă duce la constipaţie, infecţii urinare, litiaza renala .
- Apa se bea lent, cu înghiţituri mici si repetate.
- NU în timpul mesei sau imediat după masă
- Apa prea multă duce la “ intoxicaţie cu apă ” manifestată prin semne ca :
apatie, confuzie mentală, ameţeală, oboseală.
Căi de hidratare ale organismului.
1. Calea orală = calea fiziologică de administrare a lichidelor
- nu poate fi folosită în : - vărsături
- refuzul pacientului
2. Calea duodenală = se administrează prin sondă duodenală, picătură cu picătură .
3. Calea rectală = prin clismă, picătură cu picătură
4. Calea parenterală = prin perfuzie, picătură cu picătură
a). ATRIBUTIILE INFIRMIEREI INTR-O UNITATE SANITARA

1.Isi desfasoara activitatea in unitati sanitare si numai sub indrumarea si supravegherea
asistentului medical.
2.Pregateste patul si schimba lenjeria bolnavilor.
3.Efectueaza sau ajuta la efectuarea toaletei zilnice a bolnavului imobilizat cu respectarea
regulilor de igiena.
4.Ajuta bolnavii deplasabili la efectuarea toaletei zilnice.
5.Ajuta bolnavii pentru efectuarea nevoilor fiziologice(plosca urinar,tavite renale,etc.).
6.Asigura curatenia,dezinfectia si pastrarea recipientelor utilizate, in locurile si conditiile
stabilite(in sectie).
7.Asigura toaleta bolnavului imobilizat ori de cite ori este nevoie.
8.Ajuta la pregatirea bolnavilor in vederea examinarii.
9.Transporta lenjeria murdara(de pat si a bolnavilor),in containere speciale la spalatorie
si o aduce curata in containere speciale,cu respectarea circuitelor conform reglementarilor
regulamentului de ordine interioara.
10.Executa desinfectia zilnica a mobilierului din salon.
11.Pregateste salonul pentru dezinfectie,ori de cate ori este necesar.
12.Efectueaza curatenia si dezinfectia carucioarelor pentru bolnavi,a targilor si a
celorlalte obiecte care ajuta bolnavul la deplasare.
13.Se ocupa de intretinerea carucioarelor pentru bolnavi,a targilor si a celorlalte obiecte
care ajuta bolnavul la deplasare.
14.Pregateste si ajuta bolnavul pentru efectuarea plimbarii si ii ajuta pe cei care necesita
ajutor pentru a se deplasa.
15.Colecteaza materialele sanitare si instrumentarul de unica folosinta utilizate,in
recipiente speciale si asigura transportul lor la spatiile amenajate de depozitare,in vederea
neutralizarii.
16.Ajuta asistentul medical si brancardierul la pozitionarea bolnavului imobilizat.
17.Goleste periodic sau la indicatia asistentului medical pungile care colecteaza urina sau
alte produse biologice,excrementele,dupa ce s-a facut bilantul de catre asistentul medical
si au fost inregistrate in documentatia pacientului.
18.Dupa decesul unui bolnav,sub supravegherea asistentului medical,pregateste cadavrul
si ajuta la transportul acestuia,la locul stabilit de catre conducerea institutiei.
19.Va respecta comportamentul etic fata de bolnavi si fata de personalul medico-sanitar.
33
20.Poarta echipamentul de protectie prevazut de regulamentul de ordine interioara,care
va schimbat ori de cate ori este nevoie pentru pastrarea igienei si a aspectului estetic
personal.
21.Respecta regulamentul de ordine interioara.
22.Respecta normele de igienico-sanitare si de protectia muncii.
23.Participa la instruirile periodice efectuate,privind normele de igiena si protectia
muncii.
b). PREVENIREA SI COORDONAREA CADERILOR LA PERSOANELE

VARSTNICE
Caderile reprezinta o cauza majora de ranire si deces in randul persoanelor
varstnice.
Factorii cauzali ai caderilor in randul persoanelor varstnice includ : perioadele
foarte lungi de boala, o recuperare incomplete, medicamentele, deficienta fizica aflata in
crestere.
Prevenirea caderilor :
 se va evalua riscul de cadere a pacientului cel putin o data pe tura. Se va nota
orice modificare aparuta in starea sa – cum ar fi deteriorarea starii mentale, fapt
care creste riscul caderilor
 se vor corecta potentialele pericole care pot exista in camera pacientului
 se va pozitiona butonul de apelare intr-o zona luminata si unde pacientul poate
ajunge cu usurinta
 se va asigura iluminarea corespunzatoare a camerei pe timp de noapte
 se vor plasa bunurile si obiectele de suport ale pacientului intr-o zona unde poate
ajunge cu usurinta ( poseta, portofelul, cartile, batistele, plosca, comoda, cadrul )
 se va instrui pacientul sa se ridice usor din anumite pozitii pentru a evita ametelile
sau pierderea echilibrului
 se va cobora patul la cea mai joasa pozitie pentru ca pacientul sa poate ajunge
foarte usor cu picioarele pe podea cand se da jos din pat. Aceasta reduce de
asemenea si distanta fata de podea in cazul in care s-ar produce totusi o cadere. Se
vor bloca rotile patului .
 se va sfatui pacientul sa poarte incaltari care sa nu alunece
 se va raspunde prompt la apelul pacientului pentru a reduce numarul situatilor in
care se da jos din pat fara ajutor
 se va verifica pacienul cel putin o data la fiecare 2 ore. In cazul pacientului cu
risc crescut, se va verifica la fiecare 30 de min
 se vor atentiona si alte persoane care asigura ingrijirea pacientului cu risc de
cadere in privinta interventiilor implementate
 se vor lua si alte masuri ca de exemplu plasarea in aceasi camera a 2 pacienti
aflati cu risc crescut de cadere, si supravegherea lor continua
 se va incuraja pacientul sa efectueze o serie de miscari pentru a-si imbunatati
flexibilitatea si coordonarea .
a). VALORIZAREA PERSOANEI INGRIJITE

Inainte de a fi pacient, orice individ uman adus in situatia de a necesita ingrijiri de
ordin medical, ramane ancorat in conditia de fiinta umana.
Pentru unii pacienti, a te lasa ajutat este semn de slabiciune umana si, in functie de
educatia si cultura proprie, de mediul din care provin sau de experienta de viata, ei pot
considera acest lucru ca fiind ceea ce ne diminueaza valoarea personala. Acest lucru –
intr-o astfel de perspectiva- devine o amenintare a valorii personale, prin urmare
pacientul, in fata amenintarii, va deveni iritat ori, dupa tipul său de personalitate,anxios,
insistent, panicat, rezistent la ingrijiri ori chiar violent.
34
O comunicare verbala pe un ton dur, prea stiintific, ridicat, o atitudine rece,
dispretuitoare, uneori chiar lipsa atentiei acordate persoanei ingrijite
“ taie”, ca un cutit intr-o rana proaspata, in interiorul psihic sau sufletesc, deja suferind al
pacientului. O astfel de comunicare ÎI CONFIRMA pacientului, de multe ori fara intentia
personalului medical, ca este slab, inferior, devalorizat.
Cuvintele rostite cu sinceritate, privind in ochii persoanei ingrijite, pe un ton calm,
armonios, linistitor, cu seninatate si intelegere au o proprietate miraculoasa, aceea de a
merge pana in acel tărâm pustiu si inghetat in care bolnavul se imte singur si amenintat.
De aceea, suplimentar la mesajul real al cuvintelor ce i se dreseaza, pacientul va ,,auzi”:
“iti vorbesc ca unui om si daca te consider om inseamna ca te consider important si
daca esti important, inseamna ca esti valoros si valoarea ta e pastrata chiar daca
depinzi de ingrijirile mele”.
b). DEMENŢELE
Demenţele reprezintă un grup de afecţiuni caracterizate prin tulburare

intelectuală globală, progresivă şi ireversibilă care se datorează unor procese
organice cerebrale incurabile, cu etiologie multifactoriala.
Demenţa este mai frecventă la vârsta a treia din cauza uzurii progresive a
neuronilor care fiind limitaţi şi neînmulţindu-se pot avea o rată crescută de moarte.
Diverse agresiuni pot condiţiona o degradare intelectuală, cu atât mai mult cu cât
de-a lungul vieţii s-au cumulat traumatisme repetate, toxicomanii, boli prelungite
sau cronice care au necesitat tratament cu substanţe ce afectează sistemul nervos
central.
Dar dintre demenţe cea mai frecvent întâlnită este demenţa Alzheimer. Demenţa
Alzheimer poate fi presenilă (înainte de 65 de ani) şi senilă (după 65 de ani),
aceasta din urmă fiind cel mai des întâlnită. In evoluţia demenţei, în majoritatea
cazurilor, apar, relativ devreme, fenomene ca afazia (pierderea totală sau parţială a
facultăţii de a vorbi şi de a înţelege limbajul articulat), agrafia (pierderea sau
tulburarea funcţiunii de exprimare a gândurilor prin scris), alexia (incapacitatea de
a citi) şi apraxia_(incapacitatea de a executa mişcări coordonate).
Debutul este insidios şi progresiv, boala evoluează în decurs de mai mulţi ani,
iar izolarea socială şi singurătatea reprezintă factori majori de risc pentru vârstnici,
contribuind la apariţia demenţei Alzheimer.
a).TULBURARI DE SOMN LA PERSOANELE IN VARSTA
Una din funcţiile varstnicului cea mai modificată este somnul. Infirmiera trebuie să
analizeze această situaţie deoarece pacientul in varstă este subiectiv in legatura cu aceste
perioade de somn mai ales din timpul noptii . Uneori persoana in varstă acuză treziri in
cursul nopţii la durată de peste o oră , iar in realitate aceste treziri durează 10-15 minute.
La pacientul in varstă apare o tulburare de somn – hiposomie. Cauza este varsta inaintată
şi consumul de hipnotice. Ca tratament tulburările de somn vor fi analizate şi depistate
cauzele. Pacientul se va culca la aceeaşi oră. De preferat devreme. Inainte de culcare se
recomandă plimbări scurte in aer liber şi exerciţii fizice. Masa va fi servită cu două ore
inainte de culcare, nu se vor da alimente greu digerabile, băuturi iritante, cafea, ceai sau
medicamente pe bază de cofeină. In perioada de culcare se evită discuţiile aprinse,
vizionarea unor spectacule emoţionale, lecturi cu subiecte tari. Se recomandă aerisirea
camerei, se face o baie caldă care are un efect calmant, şi favorizează somnul.
35
Se poate bea un pahar cu lapte, se mananca un măr, se bea o cană cu ceai de tei.
Patul să fie confortabil, atmosferă liniştită.
b).ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE, CORPORALE ŞI VESTIMENTARE A

BOLNAVILOR
Baia generală, duşul
La internarea în spital, bolnavului neimobilizat i se dă posibilitatea să facă o baie sau un
duş, iar în timpul spitalizării bolnavul va face baie sau duş cel puţin de două ori pe
săptămână. Cu această ocazie i se va schimba şi lenjeria.
Baia generală, pentru categoria de bolnavi mobilizaţi, va fi efectuată în mod obligatoriu şi
înaintea intervenţiilor chirurgicale ca şi înaintea externării bolnavului.
Scop: menţinerea tegumentelor într-o stare de perfectă curăţenie în vederea prevenirii
unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii şi pentru asigurarea unei stări
de confort fizic şi psihic.
Materiale necesare: termometru de baie şi de cameră; săpun; mănuşi de baie; cearşaf de
baie; lenjerie curată încălzită; trusă pentru unghii, cască pentru protejarea părului (la
femei).
Etape de execuţie:
1. Pregătirea încăperii:
- Închiderea geamurilor şi a uşii.
- Măsurarea temperaturii încăperii (în jur de 20°C).
2. Pregătirea materialelor:
- Se aşază săpunul în savonieră, mănuşile de baie pe un suport la marginea băii sau pe un
suport lângă duş.
- Se aşază pe un scaun cearşaful de baie, lenjeria curată, trusa pentru unghii cu ustensile
dezinfectate, pieptenele, peria de dinţi, paharul, pasta de dinţi, pe o tavă.
3. Pregătirea căzii de baie:
- Se introduce în cadă apă fierbinte peste apă rece, pentru a evita producerea de vapori,
cada fiind spălată şi dezinfectată în prealabil. Cada se umple pe jumătate.
- Se măsoară temperatura apei care va fi între 37-38°C.
- Pentru bolnavii care prezintă o stare de ameteala se aşază transversal pe marginea băii o
scândură, pe care bolnavul va sta în poziţie şezândă.
4. Pregătirea bolnavului:
- Este invitat să urineze.
- Este ajutat să se dezbrace.
- Se protejează părul cu casca de baie.
- Bolnavul este introdus cu precauţie în cada de baie, supraveghindu-i reacţia.
5. Efectuarea băii:
- Bolnavul se spală singur sau este spălat de către infirmiera (infirmier) cu prima mănuşă
de baie, pe faţă; pe trunchi şi membre cu a doua mănuşă, iar a treia mănuşă este
întrebuinţată pentru regiunea perineală.
- Clătirea tegumentelor cu ajutorul duşului.
- Este ajutat să iasă din baie, este învelit în cearşaful de baie şi este şters.
- Este ajutat să se îmbrace cu lenjeria curată, halat şi papuci.
- Este ajutat să-şi facă toaleta cavităţii bucale, să-şi taie unghiile, să se pieptene. Este
transportat la salon.
6. Reorganizarea locului de muncă:
- Se strâng materialele folosite, lenjeria murdară se pregăteşte pentru transport la
spălătorie.
- Se spală cada de baie, se aeriseşte camera.
Subiectul nr 27
36
a) . PRINCIPIILE ÎNGRIJIRII UNEI PERSOANE CU DEMENŢĂ
ALZHEIMER
1. Purtaţi-vă normal
2. Menţineţi independenţa persoanei asistate
3. Evitaţi confruntările
4. Evitaţi crizele.
O criză ar putea fi determinată de necesitatea de a se grăbi să facă ceva la timp,
de o întâlnire cu mai mulţi oameni deodată, chiar dacă sunt persoane familiare,
sau de mersul în locuri noi, nefamiliare. Unele dintre crize pot fi evitate. Lasaţi-i
timp suficient vârstnicului pentm a îndeplini o sarcină, pentru a ieşi undeva şi,
mai presus de orice, păstraţi-vă calmul.
7. Pastraţi-vă simţul umorului
8. Asiguraţi un mediu sigur
Activităţile zilnice au un risc crescut pentru persoanele cu demenţă: acestea pot
deschide gazul, pot lăsa lumina aprinsă, pot arunca chibrituri aprinse într-un coş
de hârtii sau pot atinge oala fierbinte. Unele soluţii sunt evidente, iar lista este
lungă (nu lăsaţi chibrituri la îndemână, ascundeţi sticlele cu substanţe nocive) şi
presupune doar atenţie şi reconsiderarea tuturor situaţiilor periculoase din casa.
9. Menţineţi condiţia fizică şi sănătatea
Menţineţi o bună comunicare cu persoana care suferă de demenţă
Alzheimer
în conversaţie, amintiţi-vă să vorbiţi clar, simplu şi încet, numai despre un
singur subiect. Acordaţi persoanei mai mult timp pentru a răspunde. Poate veţi fi
nevoiţi să repetaţi un lucru de mai multe ori. Dacă persoana este confuză, amintiţi-
le cu răbdare informaţiile esenţiale, folosindu-vă de un obiect sau de o fotografie.
încercaţi să nu îi contraziceţi sau să îi jigniţi, corectându-i cu bruscheţe. Reţineţi
că vorbirea nu este singurul mod de a comunica. în stadiile avansate, privirea şi
atingerea pot deveni principalele modalităţi de exprimare a sentimentelor, iar
persoana asistată poate răspunde în acelaşi fel, dându-vă indicii asupra a ceea ce
doresc
Subiectul nr 28
a) COLECTAREA LA SURSA SI AMBALAREA LENJERIEI
LENJERIA MURDARA SE COLECTEAZA SI AMBALEAZA LA LOCUL

DE PRODUCERE – in asa fel incat sa fie cat mai putin manipulata si scuturata, in scopul
prevenirii contaminarii aerului, a personalului si a pacientilor. Se interzice sortarea la
locul de producere a lenjeriei pe tipuri de articole. Rufele murdare nu trebuie atinse din
momentul in care se ridica de la patul bolnavului pina la spalatorie. Nu se permite
scoaterea lenjeriei din ambalajul de transport pina in momentul predarii la spalatorie.
Personalul care executa colectarea si ambalarea lenjeriei va trebui sa verifice ca in
articolele de lenjerie sa nu ramina obiecte taietoare-intepatoare.
37
Personalul care colecteaza si ambaleaza lenjeria va purta echipament de protectie
corespunzator, inclusiv manusi. Dupa indepartarea echipamentului de protectie
personalul se va spala pe maini.
Ambalarea lenjeriei murdare se face, in functie de gradul de risc, in:
 Ambalaj simplu pentru lenjeria necontaminata – sac alb
 Ambalaj dublu pentru lenjeria contaminata – sac galben - portocaliu
( Ambalajul simplu este reprezentat de sacul din material textil sau polyester).
Ambalajul se spala si se dezinfecteaza in spalatorie.
Daca lenjeria murdara este umeda, ea se introduce mai intai intr-un sac impermeabil si
apoi se pune in sacul din material textil.
- Ambalajul dublu pentru lenjeria murdara patata este reprezentat de sacul interior
impermeabil, din polietilena, iar ambalajul exterior este sacul din material textil.
Sacul din polietilena care a venit in contact cu lenjeria murdara patata nu se
refoloseste, ci se arunca intr-un sac galben pentru deseuri infectioase. Ambalajul
exterior este supus procesului de spalare si dezinfectie in spalatorie.
b) Modul de transmitere a streptococilor poate fi:

- direct, prin picături Flugge, eliminate de purtători sau bolnavi (prin vorbire, tuse sau
suflatul nasului); astfel se contaminează aerul, la care se adaugă şi particule de praf
conţinând streptococi;
- indirect, prin rufărie contaminată cu streptococi, în special prin batistele sau prosoapele
folosite de bolnavi şi de purtători, ca şi prin diverse obiecte contaminate. Mâinile se
contaminează uşor cu streptococ de la purtătorii nazali.
Subiectul nr 29
a) ALIMENTAREA PACIENTULUI - alimentarea activa
Rolul infirmierei în servirea mesei :
- curat şi la timp : la sala de mese sau la salon
- alimentele nu se ating cu mâna
- sunt serviţi întâi pacienţii de la sala de mese, apoi cei din
saloane ( imobilizaţi )
1. Alim. activă à ptr. servirea mesei, infirmiera are nevoie de :
tăvi, tacâmuri, farfurii, şerveţele, pahare ptr. apă,
faţă de masă, coş ptr. pâine
38
- servirea mesei în salon : se îndepărtează tăviţele renale,
ploştile, urinarele, pacienţii cu aspect dezagreabil se separă cu
paravan à pacientul este invitat să se spele pe mâini.
a) Alimentarea activă în salon, la pat, în poziţie şezândă :

- poziţie comodă şezând, semişezând
- sprijinit de perne sau pături
- masă de servit la pat, faţă de masă, şerveţel
- pătură acoperită cu muşama, aleză
- pacientul se spală pe mâini, prosop în jurul gâtului
b) Alimentarea activă, în decubit lateral stâng :
- pacientul se spală pe mâini
- stă în decubit lateral stâng cu capul pe pernă
- lenjeria se acoperă cu aleză, prosop în jurul gâtului
- mâncarea pe tavă acoperită, pe un taburet la nivelul patului
- ptr. lichide, căni cu cioc sau cu tuburi transparente
- se strânge vesela ( la sfârşitul mesei ) şi se spală pacientul pe mâini
b) Regimul femei însărcinate :

tendinţă la supra-alimentaţie sau subnutriţie
- regimul alimentar trebuie să fie bogat în substanţe
nutritive : proteine ( carne, peşte, ouă, lapte ), glucide
( dulciuri, cereale, paste făinoase ), grăsimi ( unt, smântână ), săruri
minerale ( Ca, Fe ), vitamine ( A, B, C, D, E, K )
- la începutul sarcinii alimente uşoare + multe lichide
- 100 gr. proteine / zi din carne, peşte, ouă, lapte,
brânză, soia ( ptr. muşchi, ţesuturi, păr, sistem imun + hormonal )
- 20 gr. proteine se obţin din 400 gr. orez, 100 gr.
sardine sau 2 ouă
- lichidele consumate în cantitate mai mare cresc
volumul sângelui ( în sarcină )
39
- carbohidraţii necesari ptr. producerea de energie, se
obţin din : pâine, orez, fructe, cereale
Reduce sarea à evită edemele à uterul îmbibat cu apă se
contractă mai greu.
Subiectul nr 30
a)RELATIA INTERPERSONALA INFIRMIERA – PERSOANA
ASISTATA
Intre infirmieră şi persoana asistata se stabileşte în mod inevitabil, o relaţie
interpersonala directa, care poate influenta, pozitiv sau negativ,atingerea
obiectivelor profesionale. Pentru ca aceasta relaţie sa acţioneze ca un factor cu
consecinţe benefice asupra persoanei ocrotite, infirmiera trebuie să ia în
considerare unele elemente de principiu.
Stilul interpersonal participativ — Persoanele asistate au nevoie de
angajare,implicare, participare.
Trebuiesc evitate:
a) deciziile unilaterale, venind de la infirmieră ca „autoritate în materie",
b) autoritarismul manifestat prin „judecăţi şi ordine"
c) paternalismul care impune decizia „în mod afectuos".
Trebuie evitată, în egală măsură şi cealaltă extremă: atitudinea caracterizată
prin neimplicare, dezinteres, nepăsare. Stilul interpersonal optim este caracterizat
prin dialog, cooperare, parteneriat între infirmieră şi persoanele asistate.
Climatul de încredere şi siguranţă — Foarte multe dintre persoanele asistate

se confruntă cu incertitudinea, ruşinea, nesiguranţa şi mai ales cu teama
(de a nu fi înţeles, de a fi blamat, de a fi obligat să accepte acţiuni împotriva
dorinţei şi voinţei sale etc).
In acest tip de situaţii este indicat ca infirmiera să convingă persoana asistată de
competenţa sa profesională, să folosească persuasiunea, să fie atentă la cererile
sale, să încurajeze exprimarea dorinţelor şi să respecte aceste dorinţe.
Respectul faţă de modelul cultural — în virtutea faptului că reprezintă
sprijinul său cotidian şi prietenul său de zi cu zi, infirmiera devine confidenta
40
persoanei ocrotite, intră în relaţii afective cu această persoană,află detalii despre
viaţă sa personală.
Intimitatea pe care o generează această relaţie nu trebuie să depăşească
anumite limite. Dincolo de relaţia „de la om la om" infirmiera trebuie să rămînă o
profesionistă aflată pe o poziţie profesională în raport cu persoana asistata. Din
această poziţie ea trebuie:
a) să manifeste discreţie;
b) să nu se amestece în domenii personale care nu sînt de competenţa sa;
c) să râmînă neutră în raport cu confidenţele persoanei asistate;
d) să respecte modelul cultural al acestei persoane;
e) să-şi păstreze intact propriul său model cultural.
b) MOD DE EFECTUARE A CURATENIEI

- se bate la usa salonului, se deschide usa, se saluta bolnavul, se inveleste bolnavul, se
deschide geamul pentru a se aerisi
- caruciorul pentru curatenie se lasa afara pe coridor
- se face ordine in salon : se aranjeaza halatele, ziarele, revistele
- se sterge de praf mobilierul cu o laveta imbibata in solutie de detergent + dezinfectant
corpul
de iluminat, tabliile patului, blatul mesei pe care se serveste mancarea, noptiera, masa
de scris
si scaunele
- laveta se clateste dupa stergerea fiecarui element de mobilier
- se sterg de praf celelalte suprafete orizontale
- daca este cazul, in locurile murdarite, se sterg peretii, geamurile, usile.
- cu o laveta imbibata in solutie de detergent + dezinfectant se streg intrerupatorul electric
si
balamalele de la usi.
- se curata grupul sanitar : oglinda, chiuveta, suportul pentru prosop, suportul pentru
hartia igienica si vasul de toaleta cu accesoriile.
- se matura umed pavimentul si se strang deseurile din interiorul salonului, se goleste
cosul de gunoi si se curata; se pune in cos un sac mare de plastic. Deseurile provenite din
salon se strang in spatiul special destinat colectarii temporare din sectie.
- se matura cu matura umeda;
Subiectul nr 31
a) INTRETINEREA CURATENIEI SI DEZINFECTIA SALOANELOR
- Bolnavii plasati intr-un mediu curat si dezinfectat zilnic pot sa primeasca servicii
de sanatate in conditii de asepsie corecta.
- - atunci cand acestia sunt internati in spital, saloanele la care sunt repartizati
trebuie sa le ofere garantia unui mediu curat din punct de vedere vizual si
bacteriologic.
- Intretinerea zilnica.
- in realizarea curateniei trebuiesc luate in considerare : ingrijirile curente,
interventiile medicale,
- contaminarea salonului. Se recomanda ca operatiunile de curatenie sa se inceapa
cu saloanele mai putin contaminate.
41
- in fiecare salon se incepe curatarea obiectelor mai putin murdare si se termina cu
obiectele mai putin murdare (cosuri de deseuri si vasul de toaleta).
- in nici o sectie NU se admite existenta ghivecelor cu flori. Vase cu flori taiate NU
se admit in sectiile cu risc mare (sectii de N.N, reanimare, hematologie, dializa).
- in sectiile in care sunt admise vase cu flori taiate, apa din vas se schimba zilnic,
iar in apa se adauga o lingurita de hipoclorit de sodium 12,5 % Cl activ; aceasta
operatiune nu se executa la chiuveta din salon, ci in incaperi special destinate
pregatirii activitatii propriu-zise.
- Pregatirea materialului si a produselor
- - carucior pentru curatenie
- - material pentru spalarea pavimentului
- - solutie de detergent, dezinfectant
- - o laveta pentru fiecare salon necesara la maturatul umed.
- Tehnica
- - se bate la usa salonului, se deschide usa, se saluta bolnavul, se inveleste
bolnavul, se
- deschide geamul pentru a se aerisi
- - caruciorul pentru curatenie se lasa afara pe coridor
- - se face ordine in salon: se aranjeaza halatele, ziarele, revistele
- - se sterge de praf mobilierul cu o laveta imbibata in solutie de detergent +
dezinfectant
- corpul de iluminat, tabliile patului, blatul mesei pe care se serveste mancarea,
noptiera,
- masa de scris si scaunele
- - laveta se clateste dupa stergerea fiecarui element de mobilier
- - se sterg de praf celelalte suprafete orizontale
- - daca este cazul, in locurile murdarite, se sterg peretii, geamurile, usile.
- - cu o laveta imbibata in solutie de detergent + dezinfectant se streg intrerupatorul
electric si balamalele de la usi.
- - se curata grupul sanitar : oglinda, chiuveta, suportul pentru prosop, suportul
pentru hartia igienica si vasul de toaleta cu accesoriile.
- - se matura umed pavimentul si se strang deseurile din interiorul salonului, se
goleste cosul de gunoi si se curata; se pune in cos un sac mare de plastic.
Deseurile provenite din salon se strang in spatiul special destinat colectarii
temporare din sectie.
- se spala si dezinfecteaza pavimentul
- se verifica aspectul estetic al salonului, se inchide fereastra, se saluta bolnavul.
b) TOALETA PARTIALA SI GENERALA A BOLNAVULUI - ETAPELE
Etapele toaletei
 succesiunea – se incepe cu fata, gatul si urechile; apoi, bratele si mainile, partea
anterioara a toracelui, abdomen, fata anterioara a coapselor; se intoarce bolnavul
in decubit lateral si se spala spatele, fesele si fata posterioara a coapselor, din
nou in decubit dorsal, se spala gambele si picioarele, organele genitale externe –
ingrijirea parului, toaleta cavitatii bucale
 inainte de a incepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea
pacientului – puls, tensiune, respiratie – ce mobilizare i se permite in ziua
respectiva, daca se poate spala singur, pe care parte a corpului
 toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor
si observarea unor modificari – de exemplu, roseata, iritatie – si luarea unor
masuri terapeutice;
 pentru activarea circulatiei sanguine, dupa spalarea intregului corp, se frictioneaza
cu alcool mentolat indeosebi regiunile predispuse la escare;
42
 pacientii care se pot deplasa vor face baie la dus sau la cada, sub supravegherea
personalului de ingrijire
 in timpul baii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat, udarea aparatului gipsat, a
pansamentului
Subiectul nr. 32
a) . DEPOZITAREA TEMPORARA SI TRANSPORTUL LENJERIEI MURDARE
Lenjeria murdara se colecteaza si se ambaleaza la locul de
producere, in asa fel incat sa fie cat mai putin manipulata si scuturata, in
scopul prevenirii contaminarii aeruluio a personalului si a pacientilor. Se
interzice sortarea la locul de producere a lenjeriei pe tipuri de articole.
Lenjeria murdara nu va fi atinsa din momentul in care se ridica de la patul
bolnavului pana la locul de sortare special amenajat in incinta spitalului
( spalatorie). Rufele vor fi transportale in saci care se desfac singuri
eliberand astfel rufele in masina de spalat. Nu se permite scoaterea lenjeriei
din ambalajul de transport pana la momentul predarii la spalatorie.!!
Personalul care colecteaza si ambaleaza lenjeria murdara are obligatia sa
verificeca in articolele de lenjerie sa nu ramana obiecte taietoare -
intepatoare sau alte deseuri periculoase. Personalul care colecteaza si
ambaleaza lenjeria- murdara va purta echipament de protectie conform
prevederilor normativelor in vigoare privind protectia muncii .Dupa
indepartarea echipamentului de protectie personalul se va spala pe maini.
Ambalarea lenjeriei murdare se face in functie de gradul de risc :
* ambalajul simplu
-pentru lenjeria murdara necontaminata (nepatata) se foloseste sac din
material textil sau polyester amplasat pe portsac sau de containerul de
plastic cu roti.Ambalajul se spala si se dezinfecteaza in spalatorie: sacul de
material textil este supus procesului de spalare si de dezinfectie termica sau
chimica in utilajele existente, iar containerul de plastic se spala cu apa calda
si detergent si apoi se dezinfecteaza cu un produs adecvat.
* ambalajul dublu
-pentru lenjeria murdara contaminata ( patata) este reprezentat de sacul
interior impermeabil de polietilena, iar ambalajul exterior este sacul din
material textil sau containerul de plastic cu roti. Sacul de polietilena care a
venit in contact cu lenjeria murdara patata nu se refoloseste si se arunca in
containerul pentru deseuri periculoase . Sacii textili destinati colectarii
lenjeriei murdare vor fi procesati la spalatorie ca si lenjeria murdara
necontaminata.
Pentru identificarea rapida a categoriilor de lenjerie codul de culori folosit
este:
- alb pentru ambalajul exterior al lenjeriei necontaminate( sac sau container
alb)
- galben-portocaliu pentru ambalajul exterior al lenjeriei contaminate; se
poate aplica si pictograma"pericol biologic"(sac sau container galben'-
portocaliu).
43
b) Sortarea lenjeriei
Nu se admite sortarea lenjeriei contaminate;
Lenjeria murdara necontaminata se sorteaza intr-un spatiu special destinat,
pe o masa de sortare. Daca, in pofida precautiunilor luate la colectarea si
ambalarea pe sectii, obiecte taietoare-intepatoare si alte deseuri de acest tip
se afla inca in lenjeria sosita la sortare , aceste obiecte se indeparteaza
intr-un recipient cu pereti rigizi pentru deseuri intepatoare-taietoare.
Personalul care lucreaza in zona murdara trebuie sa poarte halate sau
uniforme de alta culoare fata de uniformele folosite in znna curata pentru a
se reduce riscul de contaminare. Personalul care lucreaza in zona murdara va
purta echipament de protectie adecvat: halat, sort ,boneta, manusi, masca,
ochelari, cizne. Obiectele refolosibile din echipamentul de protectie vor fi
schimbate zilnic .Cele de unica folosinta vor fi eliminate la deseuri
periculoase conform normelor.
Subiectul nr 33
a) MOBILIZAREA BOLNAVULUI SI PREVENIREA ESCARELOR
Mobilizarea pacientului
Scopul mobilizarii este miscarea pacientului pentru a se preveni complicatiile ce
pot aparea din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei.
Obiectivele urmarite
 Normalizarea tonusului muscular
 Mentinerea mobilitatii articulare
 Asigurarea starii de bine si independenta pacientului
 Stimularea metabolismului
 Favorizarea eliminarii de urina si fecale
 Stimularea circulatiei sanguine pentru: profilaxia trombozelor,
pneumoniilor, escarelor, contracturilor
Principii de respectat
Mobilizarea se face in functie de:
 Natura bolii
 Starea generala
 Tipul de reactivitate a pacientului
 Perioada de exercitii pasive si active pentru refacerea conditiei musculare
si anvergura de miscare trebuie inceputa incet, marindu-se treptat, in
functie de raspunsul fiziologic al pacientului
 Exercitiile se fac inainte de mese
 De asemenea, trebuie planificat impreuna cu pacientul exercitii de relaxare
Observatie – momentul in care se incep mobilizarea si scularea din pat, precum
si ritmul in care se efectueaza vor fi hotarate de medic
b) Ridicarea in pozitie ortostatica

Dupa ce pacientul este asezat in pozitie sezand, pe marginea patului, asistenta de
langa pacient sta cu spatele la pat, sprijina pacientul de sub ambele axile si-l ridica.
 Infirmierul se asaza, in fata pacientului, care sta in pozitie sezand, la
marginea;
 Fixeaza, cu genunchii lui, genunchii pacientului iar cu mainile il prinde de
sub axile;
44
 Pacientul se prinde de umerii infirmierului sau de gatul acestuia
 Prin impingere in genunchii pacientului, centrul de greutate al
infirmierului coboara, crescand astfel forta de ridicare a pacientului
Subiectul nr 34
a) MIJLOACE DE PREVENIRE a escarelor de decubit
Se adreseaza cauzelor locale sau favorizante si reprezinta “cartea de vizita” a
infirmierului . Escarele pot aparea in cateva ore sau in cateva zile, formarea lor fiind
variabila, depinzand de factorul de risc si de toleranta pielii la presiune indelungata.
Principiile tratamentului preventiv:
a) Schimbarea de pozitie
 Evita imobilizarea
 Se la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des
 Este necesara o foaie de supraveghere a escarelor, in care se noteaza:
- orele de schimbare si pozitia: 14 – DD (decubit dorsal); 16 – DLS
(decubit lateral stang);
18 – DD (decubit dorsal) ; 20 – DLD (decubit lateral drept).
 Aspectul cutanat
 Zonele de masaj
b) Asigurarea confortului si mentinerea bolnavului intr-o stare de igiena perfect
 Evitarea cutelor lenjeriei de pat, renuntarea la lenjeria de corp
 Spalarea zilnic, cu apa si sapun si ungerea regiunilor expuse umezelii, stiut fiind
faptul ca pielea unsa se macereaza mai greu decat pielea uscata
 Scuturarea patuluji zilnic, sau ori de cate ori este nevoie
c) Folosirea materialelor complementare, necesare pentru prevenirea escarelor
 Saltele speciale
 Perne de diverse dimensiuni si forme
 Colaci de cauciuc
 Pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2
 Talc pe panza
d) Alimentatie si hidratare echilibrata
 Alimentatia trebuie sa fie bogata in proteine, pentru a favoriza cicatrizarea, de
asemenea, in vitamine, dar, tinand cont de varsta si greutatea bolnavului. In ceea
ce priveste hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5-2l la 24 de ore.
e) Favorizarea vascularizatiei in zonele comprimate
 Prin masaj
Obiective
- Favorizeaza vascularizatia profunda si superficiala
- Indeparteaza celulele descuamate si destupa glandele sebacee
- Rehidrateaza pielea
- Favorizeaza starea de bine si confort, inlatura durerea, anxietatea si ajuta sa-si
regaseasca forta si energia
 Prin utilizarea alternativa de cald si frig
- se face in loc de masaj
Obiective
- Favorizeaza revascularizatia tisulara, provocand, alternativ, o vasodilatatie si o
vasoconstructie locala
Indicatii
- Escare stadiul II
Pozitia bolnavului
- Ca la masaj
Materiale necesare
- Cuburi de gheata si apa calda
45
Tehnica
- Se aplica compresa cu gheata de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obtine o
vasoconstrictie
- Apoi, se incalzeste si se usuca zona prin tamponare, pana se obtine o vasodilatatie
- Se face de 3-4 ori
b) Tratamentul escrelor
Tratament
- Local, in functie de stadiu; pentru stadiul I, masaj, unguente, violet de gentiana;
pentru stadiul II, cald si frig, pansament gras, bioxiteracor; pentru stadiul III,
pansamente
- General; se refera la alimentatie, tratamentul cu antibiotice si al starii generale
COMPLICATII
- infectii locale ale plagii
- septicemie
-
Subiect nr 35
a) TRANSPORTUL, DISTRIBUIREA ALIMENTATIEI SI HRANIREA
BOLNAVULUI
Circuitul alimentelor include blocul alimentar, modul de distributie si transport al
mancarii preparate, oficiile alimentare de pe sectii, servirea mesei la bolnavi.
Blocul alimentar cuprinde: spatial de preparare al alimentelor, camerele
frigorifice, depozitele de alimente, camera de zarzavat.
Alimentele sunt pregatite pentru o singura masa si distribuite imediat dupa
prepararea lor, interzicandu-se pastrarea lor de la o masa la alta.
Se pastreaza timp de 36 de ore la frigider,probe din fiecare aliment distribuit.In
blocul alimentar exista frigider separat pentru probe, lactate, carne,oua.Fiecare frigider
este dotat cu termometru si grafic de temperatura.
Transportul mancarii preparate de la blocul alimentar la oficiile din sectii se face
in recipiente emailate si acoperite cu capac.
PROGRAM TRANSPORT ALIMENTE
DIMINEATA ------- 7.15 – 7.45
PRANZ -------- 12.30-- 13.30
SEARA ---------17.00—18.00
Orarul de alimentatie al bolnavilor trebuie comunicat pacientilor.

Cantitatile consumate trebuie consemnate asistentei.
 alimentatia bolnavilor nu trebuie sa fie deranjata de nimic ; din acest motiv
activitatea din sectie, recoltarile, tratamentele examinarile medicale si de laborator
inclusiv vizita, trebuie terminate pana la ora meselor.
 se va avea grija ca inainte de servirea meselor sa nu se execute tratamente
dureroase sau suparatoare pentru bolnav. Se vor indeparta din salon factorii
dezgustatori. Pentru aceasta, bolnavilor li se va oferi bazinetul cel putin cu jumatate de
ora inaintea servirii mesei, pentru ca nu cumva sa deranjeze pofta de mancare a
celorlalti bolnavi tocmai in timpul alimentatiei. Saloanele vor fi aerisite, puse in
ordine, iar obiectele care ar putea deranja pofta de mancare a bolnavilor ca :
scuipatoarele, urinarele, tavitele renale etc., vor fi acoperite sau scoase din salon.
Bolnavii cu aspect neplacut sau cu piodermite intinse, ca .si cei care ar varsa in timpul
alimentatiei, daca nu pot fi izolati in rezerve vor fi izolati de restul bolnavilor prin
paravane. Se va da posibilitatea bolnavilor sa-si spele mainile; bolnavii in stare grava vor
fi ajutati de asistenta sau infirmiera.
46
 distribuirea alimentelor, trebuie facuta curat, estetic, operativ. Nu este bine sa se
serveasca de odata toate felurile de alimente pe tava in fata bolnavului, ci pe rand in
masura in care el termina, felul anterior.Vesela utilizata trebuie ridicata imediat
 infirmiera va distribui intai regimul comun, apoi regimurile tip si la urma va
dispune aducerea a regimurilor individuale pentru bolnavii a caror alimentatie
terapeutica nu se incadreaza in nici unul dintre regimurile tip.
Persoana care ingrijeste bolnavul va pregati un servet foarte curat, isi va spala
mainile si isi va schimba halatul cu care a stat in timpul zilei, punandu-si eventual un sort
alb. Se recomanda ca felurile de mancare sa nu-i fie aduse bolnavului toate odata, ci pe
rand, luandu-se imediat farrfuriile felului anterior. Se va intrebuinta clestele special
pentru servit painea, carnea sau diferite prajituri. Este foarte important ca alimentele sa
fie servite in vase corespunzatoare, sa nu se puna prajitura peste felul al doilea, sau salata
in aceiasi farfurie cu mancarea.
 alimentatia bolnavilor traumatizati trebuie sa asigure un aport substantial de
calorii. Infirmiera trebuie sa urmareasca in ce masura consuma bolnavul cantitatile de
alimente servite. Pentru a preveni inapetenta, alimentele vor fi servite cald si apetisant.
Preferintele individuale - in masura posibilitatilor - sa fie satisfacute. Daca bolnavii nu
pot manca, infirmiera trebuie sa asigure alimentatia pasiva a bolnavilor, iar daca nu
pot fi alimentati per os, se va trece la alimentatia parenterala de catre asistenta.
La bolnavii de inima, ca si la cei cu boli ale sistemului nervos, orarul meselor va fi de
asemenea cel indicat de medic, tinand seama ca nu se va servi masa de pranz inainte
aplicarii tratamentului.
b) . DEPOZITAREA PRODUSELOR SI A USTENSILELOR FOLOSITE LA

EFECTUAREA CURATENIEI
Depozitarea produselor şi a ustensilelor folosite la efectuarea curatarii se face
respectându-se următoarele:
a) în unitatea sanitară, la nivel central, trebuie sa existe spaţii special destinate
depozitarii produselor şi ustensilelor aflate în stoc, folosite în procesul de efectuare a
curatarii;
b) spaţiile trebuie sa asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor pana la utilizare;
c) spaţiile de depozitare trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:
- pavimentul şi pereţii trebuie sa fie impermeabili şi uşor de curatat;
- zona de depozitare trebuie sa permită aranjarea în ordine a materialelor de curatare şi
accesul uşor la acestea;
- trebuie sa existe aerisire naturala;
- trebuie sa existe iluminat corespunzător;
- gradul de umiditate sa fie optim păstrării calităţii produselor;
d) în fiecare secţie sau compartiment trebuie sa existe încăperi special destinate
depozitarii produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curatarii, aflate în rulaj,
şi pentru pregătirea activităţii propriu-zise;
e) încăperile de depozitare de pe secţii, respectiv compartimente, trebuie sa
îndeplinească următoarele condiţii:
- pavimentul şi pereţii trebuie sa fie impermeabili şi uşor de curatat;
- trebuie sa existe aerisire naturala;
- trebuie sa existe iluminat corespunzător;
- locul de organizare a activităţii, sursa de apa şi suprafata zonei de depozitare trebuie
sa permită aranjarea în ordine a materialelor de întreţinere;
- trebuie sa existe chiuveta cu apa potabilă rece şi calda, dotată pentru igiena
personalului care efectuează curatarea, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
47
- trebuie sa existe chiuveta sau bazin cu apa potabilă, pentru dezinfectia şi spalarea
ustensilelor folosite la efectuarea curatarii; dezinfectia, spalarea şi uscarea materialului
moale folosit la curatare se pot face utilizându-se maşini de spălat cu uscator sau maşini
de spălat şi uscatoare;
- trebuie sa existe suport uscator pentru manusile de menaj, mopurile, periile şi alte
ustensile;
- trebuie sa existe pubela şi saci colectori de unica folosinta pentru deşeuri, conform
legislaţiei în vigoare.
Subiect nr 36
a) MATERIALUL DE INTRETINERE A CURATENIEI
- materialul de intretinere a curateniei trebuie utilizat la maximum de eficienta respectand
regulile de igiena pentru ca operatiunile de curatenie si dezinfectie sa-si atinga scopul,
acela de a elimina microorganismele.
- se recomanda ca alegerea materialului de intretinere a curateniei sa se faca pe baza unui
studiu la fata locului.
Materiale :
 maturi din PVC, perii, teuri, mopuri
- cu ajutorul lor se realizeaza indepartarea prafului si a gunoiului de pe pavimente
 carucior pentru curatenie
- permite aranjarea si transportul tuturor materialelor si produselor de intretinere
necesare curateniei zilnice.
 carucior pentru spalarea pavimentului
- permite separarea apei curate si a apei murdare, garanteaza calitatea antimicrobiana a
solutiilor de detergent.
Se manevreaza usor, este ergonomic,igienic pentru manipulator. Utilizarea sa permite
realizarea unei bune spalari.
 aspirator
 accesorii – manusi de menaj
b) PROTOCOALE DE IGENA PRIMARA--- IGIENA MAINILOR
Descrierea procedurii
Mainile constituie cai de transmitere pentru aproape orice fel de agenti patogeni de la un
pacient la altul, sau de la un membru al personalului la pacient. Astfel, igiena mainilor
este cea mai importanta procedura de prevenire a infectiei. Pentru a proteja pacientii de
infectiile intraspitalicesti, igiena mainilor trebuie sa se realizeze periodic si complet. Intr-
adevar, mainile curate si sanatoase, cu pielea intacta, cu unghiile taiate, si fara inele
minimalizeaza riscul contaminarii. Nu numai unghiile artificiale pot fi adevarate depozite
de microorganisme ci si mainile aspre si cu pielea crapata.
Materiale necesare:
• sapun sau detergent
• apa calda
• prosoape de hartie
• optional: agent antiseptic pentru spalare, alcool-pentru mainile crapate, perie de
unghii, burete de plastic, dispozitiv de curatare a cuticulelor.
Implementare:
- Se vor inlatura inelele, pentru ca ele adapostesc murdarie si microorganisme.
Unghiile naturale trebuie sa fie taiate, scurte si curate;
- Se vor uda mainile si incheieturile mainilor cu apa calda si se va aplica sapunul. Nu
se va folosi sapun solid pentru ca acesta permite transmiterea infectiei.
- Se vor tine mainile cu cotul in sus pentru a impiedica apa sa se duca in sus pe maini
si apoi iar in jos ,contaminand astfel zonele curate ;
48
- Se vor freca puternic mainile cu multa spuma de sapun cam 10 secunde. Sapunul si
apa calda reduc tensiunea suprafetei si aceasta ajutata de frecare slabeste
microorganismele care vor fi inlaturate impreuna cu spuma.
- Se va acorda o atentie deosebita zonelor de sub unghii si zonelor cuticulelor, precum
si degetului mare, arsicelelor, si partilolor laterale ale degetelor si mainilor pentru ca
acestea zone sunt propice dezvoltarii microorganismelor ;
- Se va evita stropirea accidentala cu apa pe propriile haine cat si pe podea deoarece
microorganismele se raspandesc mai usor pe suprafetele umede si totodata podele
alunecoase sunt periculoase ;
- Se va evita sa se atinga chiuveta si robinetele deoarece ele se considera a fi
contaminate se vor clati mainile si incheieturile mainilor foarte bine pentru ca jetul
de apa curgand sa indeparteze spuma de sapun cu impuritatile si microorganismele
existente;
- se vor sterge mainile, tamponand cum bine cu un prosop de hartie. Se va evita
frecarea care poate cauza asprirea mainilor ;
- daca chiuveta nu este prevazuta cu un dispozitiv pentru genunchi sau picior de
inchidere a apei, se vor inchide robinetele apucandu-le cu un prosop de hartie uscat
pentru a evita recontaminarea mainilor
49

SUBIECTE Infirmiera

Hochgeladen von

Dokumentinformationen

Originaltitel

Copyright

Verfügbare Formate

Dieses Dokument teilen

Dokument teilen oder einbetten

Freigabeoptionen

Stufen Sie dieses Dokument als nützlich ein?

Sind diese Inhalte unangemessen?

Copyright:

Verfügbare Formate

SUBIECTE Infirmiera

Hochgeladen von

Copyright:

Verfügbare Formate

SUBIECT NR.

b). MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

PREVENIREA INFECTIILOR NOSOCOMIALE CIRCULATIA PERSONALULUI IN

SUBIECT NR.2- EXAMEN ORAL

A). APLICAREA PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE

Precauţiunile universale sunt măsuri fundamentale şi standard care se referă la:

- folosirea barierelor adecvate de precauţie (mănuşi, şorţ, mască şi ochelari de protecţie)

- atenţie sporită în cazul manipulării unor instrumente ascuţite, tăietoare;

b). INGRIJIREA PACIENTILOR CU SCABIE

SUBIECT NR.3- EXAMEN ORAL

a). UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECTIE ADECVAT, COMPLET,

ECHIPAMENTUL DE PROTECTIE reprezinta bariera intre lucrator si sursa de

b). ATITUDINEA DE URGENTA IN HEMORAGIA NAZALĂ (EPISTAXISUL)

SUBIECT NR.4- EXAMEN ORAL

a). METODE DE CURATENIE

b). REGULI PENTRU DEPOZITAREA PRODUSELOR ŞI A USTENSILELOR

SUBIECT NR.5- EXAMEN ORAL

a). DEZINFECTIA PRIN METODE FIZICE

SUBIECT NR.6- EXAMEN ORAL

a). COLECTAREA DESEURILOR

b). ALIMENTATIA PACIENTULUI

Alimentaţia activă – se recomandă la pacienţii care se deplasează şi se face în

SUBIECT NR.7- EXAMEN ORAL

b). COLECTAREA LA SURSA SI AMBALAREA LENJERIEI

LENJERIA MURDARA SE COLECTEAZA SI AMBALEAZA LA LOCUL DE

SUBIECT NR.8- EXAMEN ORAL

a). TRANSPORTUL CU ASCENSORUL

b). OBSERVAREA POZIŢIEI BOLNAVULUI

Scopul: cunoaşterea poziţiilor pe care le iau bolnavii în pat sau în care

2. Decubit lateral (drept sau stâng)

6. Poziţia şezând cu gambele atârnate.

SUBIECT NR.9- EXAMEN ORAL

a). DEZBRĂCAREA ŞI ÎMBRĂCAREA BOLNAVULUI ÎN PAT

b) REGULI de baza in aplicarea Precautiunilor Universale:

3. Considera toti pacientii potential infectati;

SUBIECT NR.10- EXAMEN ORAL

a). EFECTUAREA TOALETEI FETEI,URECHILOR SI GATULUI LA

b). EFECTUAREA TOALETEI MEMBRELOR SUPERIOARE, TORACELUI,

SUBIECT NR.11- EXAMEN ORAL

a). EFECTUAREA TOALETEI MEMBRELOR INFERIOARE, ORGANELOR

- Se introduce piciorul în lighean.

b). EFECTUAREA TOALETEI PARULUI, LA BOLNAVUL IMOBILIZAT

SUBIECT NR.12- EXAMEN ORAL

a). EFECTUAREA TOALETEI CAVITATII BUCALE,LA BOLNAVUL

b). SPALAREA MAINILOR

SUBIECT NR.13- EXAMEN ORAL

b). ROLUL INFIRMIERULUI(ei) IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOLI

SUBIECT NR.14- EXAMEN ORAL

a). ROLUL INFIRMIERULUI(ei) IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOLI ALE

b)PREVENIREA ACCIDENTELOR SI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALA

• manipularii de produse biologice potential contaminate;

SUBIECT NR.15- EXAMEN ORAL

a).PEDICULOZA – INFESTATIA CU PADUCHI

b). PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ARSURI TERMICE

SUBIECT NR.16- EXAMEN ORAL

a). ROLUL INFIRMIERULUI(ei) IN INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOLI ALE

Rolul aparatului reno-urinar este in principal de secretia, excretia si transportul urinei.

Dintre deseurile periculoase fac parte:

SUBIECT NR.17- EXAMEN ORAL

a). TOALETA NOU NASCUTUI SI SUGARULUI

b). COMUNICAREA CU DIFERITE TIPURI DE PERSOANE

SUBIECT NR.18- EXAMEN ORAL

a). PROTECŢIA MUNCII ÎN SECŢIILE DE BOLI INFECTO-CONTAGIOASE