ATRIBUTUL

I. Definiţie: este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un substitut al
substantivului (pronume, numeral).
Copilul bun e iubit. Unul dintre ei nu a venit.

Trei dintre aceia vor pleca la munte.

II. Întrebări:
care? Ziua de duminică a fost însorită.

ce fel de? Rochia de catifea a plăcut cel mai mult.

(al, a, ai, ale) cui? Rezultatele analizelor sunt bune.

cât? A stat în spital timp îndelungat.

câtă? Multă mâncare a mâncat.

câţi? Şapte copii sunt la grădiniţă.

câte? Trei fete s-au calificat.

III. Elementul regent al atributului este:

- un substantiv
- un pronume
- un numeral cu valoare substantivală
- orice element substantivizat

Tipologie (fel)

După părţile de vorbire prin care se exprimă:

1. atribut adjectival
2. atribut substantival
3. atribut pronominal
4. atribut verbal
5. atribut adverbial
6. atribut interjecţional

1. ATRIBUTUL ADJECTIVAL

a. – se exprimă printr-un adjectiv propriu-zis (la toate gradele de comparaţie)

b. – se exprimă prin altă parte de vorbire cu valoare adjectivală:

 numeral
 adjectiv pronominal
1
  participiu cu valoare adjectivală
 gerunziu cu valoare adjectivală (acordat).

a. Adjectiv propriu-zis

Harap-Alb vede o drăcărie mare. - pozitiv

Harap-Alb vede o drăcărie şi mai mare. - comp. de sup.
Harap-Alb vede cea mai mare drăcărie. - sup. rel.
Văzuse un om supărat foc. - superl. abs.
Oala plină ochi s-a vărsat pe foc. - superl. abs.
Am cunoscut o preafrumoasă fată. - superl. abs.
Omul înalt cât casa e prost ca o găină. - comp. de egalitate
A văzut o fată mai puţin frumoasă. - comp. de inferioritate
N-am mai cunoscut asemenea fată. - f. gr. comp.

b. Numeral cu valoare adjectivală

 numeral cardinal propriu-zis

- simplu: Trei copii au spart geamul.
- compus: Nouăsprezece trandafiri s-au ofilit.
!!! Atenţie la numeralele peste “douăzeci” care au numai valoare substantivală.
 numeral cardinal colectiv: - Amândouă fetele erau frumoase.
- Tustrei copiii erau cuminţi.
locuţiune numerală colectivă: Au venit toţi şase bătrânii.
 numeral distributiv: Au intrat câte doi candidaţi.
 numeral multiplicativ: L-a apucat cu o putere îndoită.
 numeral ordinal: Primul concurent a picat.
Cel de-al treilea copil a fost alungat.

c. Adjective pronominale

 adj. pron. posesiv: I-am împrumutat cărţile mele.

 adj. pron. de întărire: Ea însăşi a vrut să vină.
Mie însemi mi-a spus.
Mircea însuşi mână-n luptă
vijelia-ngrozitoare.
 adj. pron. demonstrativ
- de apropiere: - simplu Îmi place această rochie.
- compus Îi place ceastălaltă rochie.
- de depărtare: - simplu A renunţat la acele obieceiuri.
f. simplif. Nu mai tace cel copil!
- compus L-a chemat pe celălalt martor.

- de identitate: Acelaşi om vorbeşte de fiecare dată.

 adj. pron. relativ Nu ştie 1/ care carte e mai bună.2/
N-a observat 1/ al câtelea copil a intrat.2/
 adj. pron. interogativ - Ce carte citeşti?
- Pe care fată o aşteaptă?
- Câţi pomi ai sădit?
 adj. pron. nehotărât Un om pleacă, altul vine.
2
 Are de rezolvat niscaiva treburi.
 adj. pron. negativ Nici o frunză n-a picat.

d. Verb cu valoare adjectivală

 participiu cu formă adjectivală
S-au descurcat mai bine elevii sfătuiţi de el.
 Gerunziu acordat Mă sperie mâna sângerândă
!!! Atenţie la acordul în gen, număr şi caz cu termenul regent al ATR. ADJ.

2. ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL

- se exprimă prin substantiv în diferite cazuri, prin părţi de vorbire substantivizate, prin numeral cu valoare
substantivală.

Părea o elevă de liceu.

S-a aşezat la masa celor săraci.
Îi emoţiona venirea celor doi.

 atribut substantival genitival

Salutul prietenilor ne face plăcere.
Venirea celor doi ne bucură.
Startul celui de-al doilea a fost mai slab.
Reuşita amândurora era aşteptată.
Locul celui plecat e liber.

 atribut substantival prepoziţional

în Ac: Ai văzut castelul din oglinda apei?
S-a stabilit data plecării în excursie.
Bancnota de cinci sute de lei a fost retipărită.
S-a hotărât adunarea a tot satul. (Ac cu val. de G)

în G: Copacul din faţa casei este un plop.

Sosirea înaintea celor doi l-a bucurat.

în D: Plecarea conform orarului devenise imposibilă.

 atribut substantival în dativ

S-a hotărât acordarea de burse studenţilor buni.
celor doi.
primilor.
celor merituoşi.

 apoziţional
- neacordat (în cazul N)
Lui Victor Ionescu, tânărul din primul rând, i-a fost acordat un premiu.

- acordat (în N, G, D, Ac, V)

3
 Satul Humuleşti e sat de oameni gospodari.
S-a pierdut câinele Mariei, al prietenei mele.
Le-am comunicat Ioneştilor, vecinilor noştri, că ne vom muta.
L-am văzut pe Popescu, pe profesorul de latină.
- Bade Marine, de ce munceşti?

3. ATRIBUTUL PRONOMINAL (exprimat prin toate felurile de pronume, cu excepţia celui de întărire)

Exprimat prin:
 pronume personal: în N Maria, adică ea, a terminat.
(atr. pron. apoz.)
în G (f. acc., p. III, sg./pl.)
APG Caietul lui e curat, caietul ei nu.
APP Omul din faţa lui îi era necunoscut.
în D Câştigarea atâtor bani graţie ei nu-i făcea plăcere.
APP
Predarea limbii române lor nu era deloc uşoară.
AP în D
D posesiv (formă neaccentuată)
Cărţile din faţa-mi nu-mi spuneau nimic.
APP
Am pus mâna pe fruntea-i fierbinte.
AP în D pos.
Îi calci bluza în fiecare zi. Copilele ţi s-au culcat.
AP în D pos.
în Ac Cartea de la ea mi-a plăcut.
APP
Oameni ca ei mai rar!
!!! ATR. PRON. APOZIŢIONAL poate fi exprimat prin pron. personal în N, dar şi în G, D, Ac.
G Surorile Janinei, ale ei, nu semănau deloc cu ea.
D I-am spus unui coleg, adică lui, să ude florile.
Ac Teama de Popeşti, adică de ei, era paralizantă.

 pronume posesiv

în N - A. PRON. APOZ. Popeştii, ai săi, au plecat la mare.

în G - APG Dorinţa alor tăi s-a împlinit.

APP Bătălia împotriva alor voştri a fost grea.
A.PRON.Apoz. Dorinţa Popeştilor, a alor săi, s-a împlinit.

în D - APP Reuşita graţie alor tăi avea un gust amar.

AP Acordarea de puncte alor voştri ar fi incorectă.
A.PRON. APOZ. Le-a telefonat mai întâi Popeştilor, alor tăi.

în Ac - APP Un sat de-ale noastre a fost înecat de ape.

Scrisoarea de la ai mei m-a bucurat.
A.PRON.APOZ. Ia-l pe acesta, pe al meu!

4
!!! Tot ATR. PRON. PREPOZIŢIONAL este şi adj. pron. posesiv în Ac. însoţit de o prepoziţie sau o
loc. prepoz. care face excepţie de la regimul de G.

Omul din faţa mea îmi era cunoscut.

A.P.Prep.

 pronume reflexiv
în D posesiv (formă neaccentuată)
Îşi ascunde defectele.
în Ac (formă neacceentuată)
Este importantă preţuirea de sine.

 pronume sau locuţiune pronominală de politeţe

în N - ATR.APOZ. Popescu, adică dumnealui, vine azi.
în G - APG Intenţia dumneaei e lăudabilă.
APP Lupta împotriva dumnealor va fi grea.
în D - APP Reuşita graţie dumnealor are un gust amar.
AP Trimiterea de scrisori dumneaei ar fi o greşeală.
în Ac - APP Grija pentru Înălţimea sa l-a făcut să nu doarmă.

!!! + ATR. APOZ. În G, D, Ac (vezi pronumele personal)

 pronume demonstrativ - de apropiere – simplu / compus
- de depărtare – simplu / compus / f. simplificată
- de identitate
în N - ATR.APOZ. Vecinul, acela de acolo, l-a ajutat.
în G - APG Performanţele cestorlalţi m-au uimit.
APP Lupta împotriva acelora va fi grea.
A.PRON.APOZ. Îmi plac ochelarii lui Dan, ai acestuia.
în D - APP Plecarea mulţumită celor pe care-i deteşti nu mai are farmec.
AP Acordarea de premii aceloraşi care au primit şi anul trecut ar fi o
greşeală.
ATR.PRON.APOZ. Lui Popescu, adică celui despre care ţi-am vorbit, nu i-am
răspuns.
în Ac - APP Grija pentru ceilalţi e dovadă de altruism.
ATR.PRON.APOZ. Grija pentru amicii săi, adică pentru aceiaşi, era exagerată.

 pronume relativ
în G - APG Şezu lângă o fântână 1/ a cărei apă era limpede.2/
Se urcă pe un munte 1/ pe al cărui vârf era zăpadă.2/
Prietena 1/ la petrecerea căreia am fost 2/ a împlinit optsprezece
ani.1/
Trebuie 1/ să-mi spuneţi 2/ ai cui copii sunteţi.3/

 pronume interogativ
în G - APG - Ai cui copii sunteţi voi?

 pronume nehotărât
în N - ATR.APOZ. Un participant, adică altcineva, va ridica problema.

5
 în G - APG Trebuie să ne preocupe viaţa fiecăruia.
APP Este imposibilă lupta împotriva tuturor.
ATR.APOZ. Medaliile tuturor, adică ale fiecăruia, străluceau pe uniforme.
în D - AP Conferirea de medalii fiecăruia a durat mult.
APP Câstigul graţie altuia nu-ţi aduce totdeauna mulţumire.
ATR.APOZ. I-am telefonat lui Dan, adică altuia.
În Ac - APP Nevoia de altceva l-a adus la noi.
A.PRON.APOZ. L-a chemat pe Popescu, pe altul.

 pronume negativ
în N Noi, adică nici unul, n-am fost de acord.
în G - APG N-am găsit urmele nimănui.
APP Nu e bună lupta împotriva nimănui.
în D - AP Nu s-a hotărât acordarea de burse nimănui.
în Ac - APP Nu-l chinuia teama de nimeni şi de nimic.

4. ATRIBUTUL VERBAL

- se exprimă prin verb / locuţiune verbală la:

- infinitiv (+prepoz) Îl chinuia nevoia de a bea.
- la supin Maşina de scris este veche.
- gerunziu Cu tâmplele vâjâind, a izbit în ruptura de pe mal.

5. ATRIBUTUL ADVERBIAL

- se exprimă prin:
- adverbe
- locuţiuni + / - prepoziţie

Mersul înainte este cel normal.

Cartea de acolo este a mea.
Blocul din faţă e aproape gata.

6. ATRIBUTUL INTERJECŢIONAL

- se exprimă prin:
- interjecţii: Sunetul fâş mă enervează.
- loc. interjecţională: Exclamaţia ei aş! nu mi-a spus nimic.

!!! APOZIŢIA DEZVOLTATĂ

- are ca nucleu un atribut apoziţional care poate avea diverse determinări;
- este analizabilă.

Ex. Sergentul nostru, pui de zmeu.

6
 pui de zmeu = apoziţie dezvoltată alcătuită din:
pui = ATR.APOZ. exprimat prin s.c.s., m., sg., N, neart.
de zmeu = ASP exprimat prin s.c.s., m., sg., Ac + “de”, neart.
Ea e Corina, colega fetei mele mai mici.
APOZ. DEZV.

După legătura cu substantivul determinat, atributele sunt:

A. izolate (legătura este slabă):
Femeia, mai tânără, a tăcut.
B. neizolate (legătura este strânsă, atributele fiind indispensabile comunicării, chiar definitorii pentru
substantivele determinate).
Femeia mai tânără a tăcut.

Atributele izolate pot avea o nuanţă circumstanţială. În acest caz ele sunt ATR. CIRCUMSTANŢIALE cu
nuanţă:
- cauzală Nestudiată temeinic, lecţia a fost uitată.
(Deoarece n-a fost studiată temeinic, lecţia a fost uitată)
- condiţională Repetată, lecţia nu se uită.
(Dacă este repetată, lecţia …)
- concesivă Bolnav, el totuşi a venit.
(Deşi era bolnav, el totuşi a venit)
- temporală Ajuns la bibliotecă, începu să citească.
(Când ajunse la bibliotecă, …)

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

De regulă, ATR. stă după elementul regent.

 ATR. exprimate prin adj. terminate în –esc stau după substantivul determinat.
Cartierul studenţesc e mare.

 ATR. ADV. stă după subst. determinat.

Cartea de acolo e nouă.

* În anumite contexte ATR. ADJ. exprimat prin adj. calificativ propriu-zis poate sta în faţa elementului
regent, însuşindu-şi astfel articolul hotărât al acestuia.
Am vizitat frumosul oraş.
În ceea ce priveşte articolul nehotărât, acesta aparţine tot substantivului.
Am vizitat un frumos oraş.

În funcţie de legătura lor cu elementul regent, atributele se despart sau nu de elementul regent prin
virgulă (vezi atributele izolate şi neizolate),

Apoziţia dezvoltată se desparte prin virgulă de regentul ei.