PIAGET - STADII ALE ACTIVITĂŢII DE JOC

1. (0-2 ani) - Deprinderea de joc

 corespunde stadiului senzoriomotor al dezvoltării
 se exersează mişcările şi se explorează mediul înconjurător prin observaţie şi atingere
 multiple mişcări repetitive care asigură formarea deprinderilor.
2. (2-7 ani) - Jocul simbolic
 corespunde stadiului preoperaţional
 implică imaginaţie, presupunând utilizarea unor obiecte pentru a simboliza altele în cursul
jocului
3. (după 7 ani) - Jocul cu reguli
 specific stadiului operaţional
 presupune utilizarea regulilor prestabilite

Piaget

Stadiul senzorio-motor asigură capacitatea de a recunoaşte un obiect uşor modificat, sau în contexte diferite
prin “permanentizarea” obiectelor.

gândire preoperaţională
care se structurează pe achiziţiile senzoriomotorii din etapa anterioară. Acumularea acestor caracteristici se
fundamentează pe dezvoltarea abilităţii de a vizualiza obiectele în absenţa lor şi permite asimilarea noţiunii de
cauzalitate şi capacitatea de a acţiona prin utilizarea de simboluri. Informaţiile se obţin prin relaţie directă cu
obiectele pe cale senzorială. În stadiul preoperaţional copilul începe să utilizeze simboluri pentru reprezentarea
obiectelor şi oamenilor. Gândirea dispune de capacitatea de a anticipa şi prin relaţie cu memoria o serie de
evenimente trecute sunt utilizate în raţionamentele actuale. Procesualitatea mintală dispune de reflexivitate şi
utilizează funcţia simbolică. Aceste caracteristici permit dezvoltarea altor abilităţi noi, “imitaţia amânată” şi
“jocul simbolic”. Teoria evoluţiei gîndirii aşa cum a fost ea expusă de Piaget, ca orice teorie dealtfel, şi-a dovedit
limitele în contextul dezvoltării ulterioare a psihologiei dezvoltării fără ca această evoluţie să îi scadă valoarea.
4. Astfel, Piaget considera că o serie de greşeli de gândire sunt datorate egocentrismului, adică
incapacităţii de a îndeplini simultan mai multe roluri, centrarea pe sine ca unicitate. Cercetări mai noi
au demonstrat că egocentrismul este prezent la această vârstă, însă majoritatea greşelilor de gândire
se datorează incapacităţii de înţelegere a sarcinilor cu care se confruntă şi nu unui mod de gândire
centrat pe unicitate. Analiza comportamentelor specifice acestei vârste arată că sunt în marea lor
majoritate încărcate de altruism şi nu de egocentrism. Totul depinde de înţelegerea contextului, de
situaţiile generale, copii manifestă comportamente de întrajutorare, jocuri mamă-copil, care presupun
decentrarea şi un mod de gândire complex.
5. De asemenea, Piaget considera că relaţia cauză-efect nu este specifică acestei vârste ci se dezvolta
într-o etapă ulterioară. Sunt însă frecvente situaţiile când un copil explică de ce un alt copil, sau un
adult, acţionează într-un anume fel, spre exemplu „nu vrea să îşi pună pijamaua pentru că nu vrea să
se culce”. Utilizarea cuvintelor “pentru că” înseamnă descrierea unei cauzalităţi, pe care copilul o
înţelege şi o poate explica. Ceea ce înseamă că acesta poate percepe şi îşi poate reprezenta o relaţie
de tipul cauză-efect.
6. Piaget a susţinut că selecţia în funcţie de criteriu se realizează într-o formă primară la 3-4 ani,
finalizarea acestei operaţii având loc la 8 - 9 ani. Cercetările efectuate de Nancy Denney au demonstrat
că se pot efectua operaţii de selecţie şi clasificare corecte şi la 4 ani. Studiile referitoare la capacitatea
de selecţie s-au centrat pe conceptul de animism - tendinţa de a atribui viaţă diferitelor obiecte
neînsufleţite (piatră, casă, nori, vânt etc.), frecvent prezent în jocul copiilor la această vârstă.