întreprinderii Funcţiei financiare i se atribuie competenţele care privesc gestiunea fluxurilor de capital, şi anume: • procurarea capitalului; • plasarea acestuia; • controlul; • analiza consecinţelor utilizării capitalului asupra creşterii valorii întreprinderii. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii Funcţia financiară asigură legătura întreprinderii cu mediul financiar, este o interfaţǎ între întreprindere şi piaţa financiară, pentru a procura capitalul cu constrângeri cât mai puţine din partea finanţatorilor şi a-l plasa în condiţii minime de risc;
Funcţia financiară este cea care instaurează în interiorul
întreprinderii disciplina financiară şi de comunicare necesară în relaţiile cu piaţa financiară. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii Cadrul organizatoric al funcţiei financiare este diferit de la o întreprindere la alta: În întreprinderile de mici dimensiuni funcţia financiară are competenţele reduse, iar gestiunea financiară, mai puţin evoluată, se caracterizează prin: • ponderea redusă a împrumuturilor pe termen mediu şi lung în structura financiară a întreprinderii; • preferinţa pentru creditele bancare pe termen scurt; • absenţa aproape totală a relaţiilor cu piaţa de capital; • preponderenţa investiţiilor în active circulante; • incidenţa mare a cheltuielilor financiare asupra rezultatului de exploatare; • dependenţa mare faţă de creşterile de capital provocate prin reinvestirea profitului (autofinanţare); • carenţe în activitatea de planificare financiară, control financiar şi gestiune a riscului; • atenţia focalizată cu precădere asupra relaţiilor cu banca, neglijându-se analiza şi controlul factorilor care pot determina fluxuri de lichiditate viitoare; • tendinţa de a nu face distincţie între gestiunea întreprinderii şi gestiunea familiei. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii
În întreprinderile de mici dimensiuni:
• păstrarea autonomiei financiare reprezintă obiectivul esenţial al gestiunii financiar-contabile; • un singur manager financiar acoperă toate responsabilităţile ce derivă din exercitarea funcţiei financiare (gestionarea lichidităţilor, raporturile cu banca, procurarea resurselor de finanţare, gestiunea creditelor comerciale, gestiunea poliţelor de asigurare etc.), alături de aspectele contabile, administrative, comerciale, tehnice etc. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii
În întreprinderile mijlocii, funcţia financiară este încredinţată unui
responsabil specializat, reprezentat de directorul administrativ sau directorul economic, care are pe lângă responsabilităţi de gestiune financiar-contabilă şi responsabilităţi legate de personal, raporturile cu administraţia fiscală, asigurări, control intern etc.
În structura organizatorică, directorul administrativ este situat pe
acelaşi nivel cu directorul tehnic şi directorul comercial. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii Întreprinderile cotate la Bursă dispun de o funcţie financiară bine structurată, determinată de reţeaua densă de relaţii cu piaţa financiară, de complexitatea deciziilor şi de necesitatea de a recurge la analize şi instrumente financiare sofisticate. Obiectivul esenţial al gestiunii financiar-contabile este creşterea preţului de piaţă al titlurilor, deci crearea de valoare pentru acţionari. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii Activitatea financiară la nivelul întreprinderilor cotate se desfăşoarǎ în compartimente: 1. compartimentul de previziune financiară: • întocmeşte planul financiar, bugetul financiar, planul de încasări şi plăţi, bugetul de venituri şi cheltuieli; • identifică resursele financiare necesare întreprinderii; • încheie contractele de credite şi documentaţiile necesare obţinerii acestora, ţinând seama de neconcordanţele temporare dintre fluxurile reale şi cele monetare. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii 2. compartimentul decontări: • ordonanţează documentele de plăţi în numerar şi prin virament; • ţine evidenţa mijloacelor băneşti; • confirmă extrasele de cont; • supraveghează permanent circulaţia documentelor de decontare; • analizează valoarea facturilor neîncasate şi stabileşte măsurile pentru accelerarea ritmului încasărilor; • verifică disciplina de casă. 3. compartimentul salarizare: calculează resursele băneşti privind drepturile de personal, obligaţiile fiscale etc. şi întocmeşte statele de plată. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii 4. compartimentul casierie: • gestionează numerarul şi alte valori; • dǎ curs încasărilor şi plăţilor potrivit normelor de casă; • asigură legǎtura cu băncile la care sunt deschise conturile întreprinderii; • asigură securitatea banilor şi a valorilor aflate în casierie. 5. compartimentul preţuri şi tarife: o întocmeşte documentaţia pentru stabilirea preţurilor şi tarifelor; o urmăreşte aplicarea preţurilor şi tarifelor negociate; o monitorizează evoluţia preţurilor şi tarifelor în corelaţie cu evoluţia costurilor; o realizează previziunea costurilor şi propune măsuri de diminuare a lor. 1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii 6. compartimentul de analiză financiară: • studiază poziţia financiară, performanţele economico-financiare, riscul, eficienţa cheltuielilor; • stabileşte cauzele care au imprimat tendinţe nefavorabile funcţionării întreprinderii şi propune măsuri de remediere a situaţiilor negative. 7. compartimentul de control financiar intern: o organizează acţiuni de control financiar preventiv şi gestionar de fond asupra modului în care s-au utilizat resursele materiale şi băneşti; o sistează cheltuielile neeconomicoase şi combate abuzurile; o urmăreşte aplicarea sancţiunilor, stabileşte propuneri de îmbunătăţire a activităţii întreprinderii. 1.3. Gestiunea financiar-contabilă - componenta operaţională a funcţiei financiare
Gestiunea directă sau gestiunea financiar-contabilă reprezintă
componenta operaţională a funcţiei financiare, care implică decizii şi acţiuni concrete: • deciziile de finanţare, investiţii şi remunerare a finanţatorilor de capital = gestiunea pe termen lung→elaborarea strategiei financiare; • decizii legate de gestionarea stocurilor şi a relaţiilor contractuale cu terţii, care au impact asupra trezoreriei întreprinderii = gestiunea pe termen scurt →rentabilitate-lichiditate, cu risc minim. 1.3. Gestiunea financiar-contabilă - componenta Tabelul nr. 2. Conţinutul gestiunii financiar-contabile a întreprinderii operaţională a funcţiei financiare Tabel. Conţinutul gestiunii financiar-contabile a întreprinderii Decizii de Politica financiară (procurarea Strategia Gestiunea financiar-
finanţare, resurselor, dimensionarea
financiară a investiţii şi structurii financiare optime, (Componenta operaţională) întreprinderii contabilă
distribuire a remunerarea finanţatorilor)
(gestiunea pe termen dividendelor Gestiunea investiţiilor lung) Funcţia financiară
Decizii de Gestiune stocurilor
trezorerie Gestiunea ciclului de Gestiunea creditelor comerciale exploatare Gestiunea trezoreriei
controlul consecinţelor gestiunii financiar-contabile, în raport cu
obiectivele proprii funcţiei financiare şi ţinând seama de incidenţa deciziilor celorlalte funcţii ale întreprinderii; comunicarea cu piaţa financiară 19.10.2017 1.3. Gestiunea financiar-contabilă - componenta operaţională a funcţiei financiare Obiectivul fundamental al gestiunii financiar-contabile îl reprezintă creşterea valorii întreprinderii sau a preţului de piață al acţiunilor, în cazul întreprinderilor cotate. Subobiective ale gestiunii financiar-contabile: • buna gestionare a relaţiei structură financiară - costul capitalului; • buna gestionare a relaţiei rentabilitate - risc al proiectelor de investiţii; • flexibilitatea şi capacitatea de a modifica strategia de investiţii şi/sau de finanţare a întreprinderii; • asigurarea echilibrului finanicar durabil al întreprinderii. 1.3. Gestiunea financiar-contabilă - componenta operaţională a funcţiei financiare Buna gestionare a relaţiei structură financiară - costul capitalului: • alegerea structurii financiare a firmei poate fi percepută ca un mod de repartizare a riscului financiar; • dacă creditorii îşi asumă cel mai mic risc dat de acea rată a dobânzii sigură şi independentă de performanţele viitoare ale firmei, acţionarii sunt acei „creditori reziduali” care îşi asumă riscul cel mai mare, deoarece ei vor fi remuneraţi cu diferenţa dintre rata rentabilităţii economice şi costul îndatorării; • alegerea structurii financiare a firmei se materializează printr-o repartiţie asimetrică a riscului între „furnizorii” de capital, din cauza statutului lor diferit; • acest transfer al riscului între acţionari şi creditori are un rol important în formarea costului capitalului proprii şi a costului mediu ponderat al capitalului întreprinderii. 1.3. Gestiunea financiar-contabilă - componenta operaţională a funcţiei financiare
Buna gestionare a relaţiei rentabilitate - risc al proiectelor de
investiţii: • proiectele de investiţii eficiente, din care se obţin fluxuri de lichidităţi suficiente să genereze valoare adăugată pentru acţionari, sunt cheia succesului pentru dezvoltarea unei firme; • crearea de valoare pentru acţionari nu derivă numai din realizarea de noi proiecte de investiţii rentabile şi cu risc minim, ci şi din acţiuni de dezinvestiţii care, dacă nu ar fi realizate la momentul oportun, ar epuiza capacitatea firmei de a crea valoare. 1.3. Gestiunea financiar-contabilă - componenta operaţională a funcţiei financiare
Flexibilitatea şi capacitatea de a modifica strategia de investiţii
şi/sau de finanţare a întreprinderii: • flexibilitatea firmei reflectă, pe de o parte, capacitatea ei de a se adapta circumstanţelor dificile prin neutilizarea integrală a capacităţii de autofinanţare şi de îndatorare (flexibilitate defensivă) şi, pe de altă parte, capacitatea de a valorifica oportunităţile de creştere a valorii firmei (flexibilitate ofensivă); • la baza gestiunii orientate spre valoare stă afirmaţia „a gestiona înseamnă a adapta”. 1.3. Gestiunea financiar-contabilă - componenta operaţională a funcţiei financiare Asigurarea echilibrului finanicar durabil al întreprinderii: • măsura în care structura de finanţare aleasă de firmă acoperă necesarul de finanţare dă acel echilibru financiar de care are nevoie întreprinderea pentru a face faţă schimbărilor neaşteptate de strategie, optimizarea ciclului de exploatare, remunerarea finanţatorilor etc.; • realizarea echilibrelor dintre veniturile şi cheltuielile activităţii din exploatare, echilibrul dintre structura investiţiilor şi sursele de finanţare a lor, echilibrul monetar sau gestiunea încasărilor şi plăţilor este condiţia maximizării valorii firmei (entreprise value) şi a valorii capitalului acţionarilor (equity value). !!! De reţinut:
Funcţiei financiare, ca subsistem al managementului, i se atribuie toate
competenţele care privesc gestiunea fluxurilor de capital: procurarea, plasarea, controlul şi analiza consecinţelor utilizării capitalului asupra creşterii valorii întreprinderii. Gestiunea directă sau gestiunea financiar-contabilă reprezintă componenta operaţională a funcţiei financiare care implică decizii de finanţare, investiţii şi remunerare a finanţatorilor de capital, ce angajează întreprinderea pe termen mediu şi lung, şi decizii referitoare la desfăşurarea curentă a activităţii, care au impact asupra trezoreriei. Fiecare întreprindere, în funcţie de propria strategie, îşi va formula şi ierarhiza în mod propriu obiectivele gestiunii financiar-contabile.