You are on page 1of 129

Dr. I.

OGRADA Miilh
dlmmi^dfiii
®fem©ll®(f

EDIŢ IA IU-A

REVIZUITA 81
ACTUALIZATA

A SOCI \TI \ (TRESCArIX M\


U)R EE ALBINE DIN R8.
ROMANI A

REDACŢ IA
PUBLICAŢ IILOR APICOLE
Dr. L O G R A D Ă

BOULE Şl DĂUNĂTORII ALBINELOR


Edifici a lll-a (revizuita ţi actualizată )

Asociaţia Crescitorilor de Albina din Republica Social iţiţi Românii


BUCUltfi^Tl, 1SIM6
CUV! NT t HAIN TE
Orientarea cfltre o apicultur ă intensiva, in m&iurfl s ă asigure produse
apicole în cant Jtă fi Iot mai mari, impune degrevarea, familiilor •ic albine de tot ce
le împiedic ă s ă se dezvolte ş l s ă lucreze ia capacitatea lor marima, /■'aptul c£f ş i
la aceste vie ţ uitoare se îrwlîfwsc o serta de beli le rrt!nc poten ţ ialul productiv a
obligat speciali?!» s ă - ş t îndrepte mai mult aten ţ ia spre problemele de patologie
apicol ă . Pe actantfl Utile fora nrta.îiră fi-a fldus q contribuie imporîantfl, atîî dircct,
prifi reali- jnriie taboriofuiui institut de cercetă ri pentru tfptCMÎtUrii, cit ?i indirect,
prin simpozioanele (la Mereîbefre penfru noSem&tL ta Sofia ş i Lun,: am Sec
pentru varrooz ă ) organizate de preş edintele APIMONDIE1. /Iceite progrese se cer
îitsfl valori/icatc cit mai deplin, In core icop eme nccesar ca ?le s ă fie popularitate
in mi!sa ap icultoHior, sa fie îmbră cate mtf-un limbaj cflrc i ă le confere o cîf mai
Jflî^d accesibiiitate, s ă Jie transpuse î'* recoFFiantiiiri ulije.
Lucran?a de /a ţ ii îndepline ş te aceste deziderate ţ i nu numai attt. Om de
ş tiin ţ ă ş i apicultor totodat ă , autorid reu^efte si adueft a valoroc.nâ contribu ţ ie la
octuait*area iitsroturii flit! oh tone de specialitate, trecînd prin filtrul experien ţ ei
proprii cete mai importante ?i mai noi materiale itp ă rute in publica ţ iile de pc«e
hotare ş i adaptind principiile genei o te terapeutica-profilactice atît la condiţiile —
cu iotul &peciaie — ale opi- euJti&'ii moderne, cit fi 1« c^lp aîe /flinifiei da dlbirte,
ca organism social cu raz ă mare de deplasare. Datorit ă acestei contri bufii,
destriereo diuer- selor boli ale albinelor cl ş tig ă in con fi" ut, tematica se
îmbog ă ţ e ş te cu unele capitole de mare actualitate ^inlfirirea reaistenfei naturaîe c
materialului biologic apicol, milirorea raftonatf a mcdicamenteior, folosirea
plantelor medicinal* in combaterea bolfior la albine, locaţia apicol ă etej, întregul
ansamblu de eiememe ce concur ă la asigurarea sftNâtâfii albirilor fiind pr«tentat
de o ţnauierd practicii fi realistfl.
Kste deci o lucrare vast ă , scris ă pentru omuf iscoditor al tainelor albinelor in
care atit cel ce vrea mai inttîf ci-t si cel ce urea $ ă riimînd dorir cu eAenfialuî
g ă se ş te Ce- i trabute De aceea apreciez c ă ea ua constitui uiţ ajutor prefios in
activitatea medicilor veterinari, inginerilor zootehntfti Ţ i tuturor cetor itire se
ocupâ Cu apicultura in fara noastră

Dr. ţi a vrii, A popa


rwrMior il Institutului Ar^DtDlc Buciircftl
INTRODUCERE

Apiculturii aciuai fi se practică In condlţiim! diferite ş i, de ea n-ani spune-o,


mai dificile dfcît în trecut. Numă rul familiilor de albine a crescut, stupinei? miei
cedează locul stupinelor mari de tip industrial, flora ipontanâ a /ost înlocuită prin
maţjve tnHtfer^ distanţate Intre ele In timp ş i sjjuiiuh noţiunea de rentabilitate
apicola este din zl în zi mal rtrins legat* de stupă ritul pastoral, fă ră si mal vorbim
de chimizarea agriculturiiF care ş i ea îţi pune amprenta asupra stupă rituluE de asi.
De r.otul insă , că noile condiţii în care se practică apicultura ad produs
mutaţii importante ţl în patologia apicolă , ultimii 15 ani fiind caracterizaţi prin cea
mai accentuată evoluţie din acest punct de vedere, Pozitiv a fost faptul că prin
utilizarea antibioticelor eu spectru larg de acţiune bolile bacteriene virotice au
retrocedat mult in Ierarhia gravitaţii, combaterea lor nemai fiind o problemă . Ca
urmare, unele din acestea au fost scoase din grupa bolilor supuse restricţiilor
sanitar-vetfc- rinare (puietul în sac), iar ia altele — loca americană , loca europeană
— perioada de carantină s-a redus de Ia un an la 60 ş i, respectiv, la 30 de zile. In
schimb, tot Iti ultimul ttmp s-a înregistrat o exacerbare a bolilor mîcotice ş i
parazitare. Cantonată mult timp tn apusul Europei, aseosferoza (puietul viros) s-a
eitlhs de o manieră spectaculoasă , attt în ră să ritul acestui continent, cît ş i pc
continentul american, semnallndu-ş i prezenţa In toate stupinele din zonele nou
afectate, Nosemoin, deş i ţinută In ş ah ca manifestaş i Clinice cu ajutorul
fumagilinol, a fort depistată ş uii formfi latentă In toate ţă rile cu apicultură
dezvoltată într-un pro- ccnt deosebit dp mate (60% din stupine ţi W/ţ din stupi);
procent care ar atinge probabil limita maximă clacă diagnosticul ar fi stabilit cu o
aparatură mai perfecţionată (microscop electronic de e*, caro sa surprindă nu
numai sporii ci ş i fadele Intern^ediare de dezvoltare ale parazitului), Din Orientul
Extrem varrowa a migrat pînă în mijlocul Europei, fă tfnd ţi salturi pinâ In
continentele african ş i sud-american.
Piua în prezent, principalele intrcbSri care se puneau într-o astfel de «iiliiflţie
erau : „re <3 determinat apariţia ş i c£ a favorizat extinderea acestor boli", Jftiut
fiind că elucidarea acestor chestiuni oferea ş i premizcle stabilirii metodologiei de
combatere, respectiv dc distrugerea acutului cauzal prin tratament medi c^men
u>s ş î cf*> împiedica re a ră spln- dirillui prin suprim;iria tuturor posibilită ţilor d»
care dispună în acest sens.
In noua conjunctură ce caracterizează apicultura actuală ş i în care evoluează
fenomenul patologic, o astfel [.le optică nu mai satisface. Este cert că marile
aglomeră ri apicole (mii de familii de albine, fiecare formată din wci de mii de
indivizi, care zboară pini La zece km depă rtare ţi sug nectarul aceloraş i flori)
favorizează apariţia uncia sau alteia din bolile transmisibile ; însă stupinele
industriale sînt formaţiuni necesare, încadrate organic în ansamblul agriculturii
socialiste.
Ests de asemenea neîndoielnic câ stupă ritul pastoral, antren înd vehicularea
pe sute de km a zeci de miliarde de albine (numai in ţara noastră ), reprezintă
principalul mijloc de difuzare a bolilor, Insă acest mod de stupă rit este o practică
inevitabilă , pentru o mare stupină .
Este adevă rat că agenţii patogeni ai nofiroioitei ţi puietului vă ros slnţ
cunoscuţi, inuă omniprezenţa acestor agenţi, In natură ţi In stupi, precum ţi
invulnerabilitatea faţă de medicamente u formelor lor de rezistenţă minimalizează
eficacitatea tratamentelor sau, în cel mai fericit caz, obligă la medieaţii
permanente, cu tonte consecinţele negative.
Ieş irea din impasul acestor realită ţi, de natura să -i punâ în încurcă tură nu
numai pe apicultori ci ţi pe specialiş ti ţmai ulc* cind stupina cate afectată
concomitent de mai multe bgL care toate reclamă tratament general}, cf>te
posibilă numai prin adoptarea unei noi linii de conduită fn combaterea Ui li lor la
albine ţi anume axarea activită ţii depuse în acest sens pe întă rirea rezistenţei
naturale a familiei dc albine ţi restringerea actualei tendinţe prioritare de
distrugere, cu mijloace terapeutice, a aqentului patogen numai la bolile cu un
caracter net de invaiie.
FJri ;l fi aija de categorie ca dr. Housseau (regretatul ei hm Jucă tor al
comisiei [le patologie a APIHONDIEI) rare obiş nuia sft spună că „agentul patogen
nu înseamnă nimic, terenul este totul", mă rturisesc că rezistenţa naturali a familiei
de albine, mi Impresionează , aţa cum numai un fenomen uimitor, aproape
miraculos, ar puica să o focă Este motivul pentru care capitolul dc profilaxie din
prezenta lucrare sc ocupă in principal cu studiul factorilor care au asigurat pe
vremuri această rezistentă , urmă rind ca din confruntarea trecutului cu prezentul
să rezulte masurile ce ar putea apropia această însuş ire de valoarea ei iniţială .
In rest, nvam stră duit să ofer cititorilor indicaţii cit mal pr;ictice privind
dL:ig nost Icul ş i combaterea bolilor pe deplin cunoscute, iar în privinţa bolilor
despre rare ş tiinţa nu ş i-a spus ultimul cuvînt am că utat să expun cit mai pe larg
rezultatul cercetă rilor întreprinse pînă în prezent, supoziţiile emise In legă tură cu
originea acestor boli ţi aprecierile asupra tratamentelor încercate, In scopul ca
apicultorii, cu experienţa pe care □ au ţi prin observaţiile permanente pe care le
fac, să poată verifica, confirma sau infirma aceste rezultate sau teorii. De ase-
menea, am încercat să sistematizez ţi să dimensionez cuprinsul în funcţie de
importanţa practică a capitolului sau bolii respective (chiar dac& pe alocuri am
Venit în conflict cu tradiţia} ş i tot In scopul unei rit mai depline utilită ţi an)
adă ugut ţi prevederile legale ce reglementează apă rau-a să nă tă ţii familiilor de
albine.
Ţ in să mulţumesc în încheiere dr. doc M- Marin, ş eful laboratorului de
patologie apicolă din I.C.P.A, Bucureş ti ş i dr. P. Agachi, din cadrul acefuiaş
laborator, pentru contribuţia adusă la ridicarea nivelului tehnic ş i, respectiv, Ia
ilustrarea acestei că rţi.
NOŢ IUNI SUMARE DE PATOLOGIE GENERALA

Majoritatea bolilor la albine slnt determinate, ca ţi la celelalte specii du


animale, de diverse minuscule Vieţuitoare, ce se tnmUlţwC in interiorul sau la
exteriorul organismului ş i se hră nesc pe seama acestuia, provocînd Iesiuni
anatomo-patologice ş i dereglă ri funcţional*, care adesea antrenează moartea
individului. In limba] medical aceş ti' vietă ţi sînt denumite agenţi patogeni, agenţi
etiologici sau agenţi cauzali. Astfel, loca americană , loca europeană , paratifoza ş i
septicemia sînt produse de o bacterie (boli bacteriene) ; puietul în paralizia, boala
neagră au la origine un virus (boli virotice)' puietul vâr os, puietul pietrificat,
melanozo sint cauzate de o ciupercă (boli micotice); iar no semoze, amibia/a,
acarapioza, Viirrooza ş i bryuloza au drept cauză determinantă un parazit (boli
parazitare).
Unele dintre microorganismele patogene tră iesc Fn mod curent în corpul
albinei ş i numai în anumite Împrejură ri devin vă tă mă toare. Alteţe pă trund din
afara, datorită contactului — direct sau indirect — cu alte- albine ţi Jş L încep
imediat acţiunea invadatoare, sau aş teaptă , pentru a se înmulţi, o scă dere a
forţelor organice de fl pă ta re. In ce priveş te forţele organice de apă rare ale
albinei, unele din ele slnt funcţii ale unor organe specializate în acest sens,
moş tenite ca atare, altele sînt elaborate in cursul vieţii la contactul cu agenţii
patogeni, iar altele sint împrumutate din afară , din avenului plantelor.
Cunoaş terea, în linii mari, atlt a agenţilor patogeni, cit ş i a mijloacelor
organice de apă rare se impune ca o necesitate, tinînd seama că este vorba de
principalii factori aflaţi în conflict ş i că bolile pe tare ne-am propus să le studiem
nu sînt doelt o rezultantă a acestui conflict.

AOKYţi PATOGENI

Jtactemle sînt organisme microscopice formate dinti^o singurii celulă , firâ


nucicu distinct (prin metode speciale de colorare au fost puse în evidenţă formaţii
cromatice, care ar putea fi considerate drept nucleu). Din punct de vedere al formei
ele pot fi sferiec-eoci, cilindrice-hadli, tncurbate-vibrioni sau jpirale-isptră li sau
spirochcţi (fig, 1>. Unde sînt imobile, altele se miş câ cu ajutorul cililor sau
flagelilor, prelungiri protoplasmatice cu aspect de firiş oare ondulate, lungi ţi
subţiri. Unele tră iesc izolate, altele sînt grupate două cito două ■ diplococi,
dipîobacili —, patru cîte patru — tetracori, tetrade —, în gră mezi stă filococi — sau
în lanţuri — streptococi (fig, 2),
Bacteriile se înmulţesc prin d [viziune directă Isciziparl ta te), corpul lor
împftrţindti-se în dou£ jumă tă ţi, jar acestea iară ş i in două , fapt ce permite ca în
cîtc va ore să ia naş tere mii de fiinţe asemă nă toare, in cazul cînd ele beneficiază
de lira na ş i temperatura necesară . Ga alimentaţie, unele din ele sînt beterotrofe,
respectiv utilizează ca hrană numai substanţe organice, din cauză că nu au
capacitatea de a sintetiza aceste substanţe pe seama celor anorganice, altele sînt
autotiofe, avînd posibilitatea să -ş i realizeze materia oi^ganlcă necesară prin prelu-
crarea substanţelor anorganice î bioxid de carbon, să ruri minerale, apă etc.
Hră nirea se face prin osmoză , fenomen prin care elementele nutritive trec din
soluţia în care înoată bacteriile în corpul acestora (care conţine cca 80% apă } prin
membrana permeabilă , datorită diferenţei de presiune a celor două lichide.
Rezulta deci că în lipsa apei bacteriile nu se pot hră ni, de unde se poate trage
concluzia câ lupta Împotriva umidită ţii este o metodă de luptă împotriva
bacteriilor. In ce priveş te respiraţia, unele au nevoie de oxigen (bacterii aerobe),
altele nu numai că ac pot lipsi de el ci, mai mult, nu se pot dezvolta decltîn
absenţa lui (bacteriV an aerobei.

Tip, :. Formu tie bacteru : a — wci : / i { j , 3 . r.'j'iipă rl dH' bacterii --


b .. b&clll ţ c — sriiri.ll ;. d — vibriaal dlpto- coci . — wtrac^ol ; o —
fctufilMoei s
C — stTL-ţîtcfCOei

Temperaturş înaltă , razele solare, diferite substanţe chimice au a acţiuni-


distrugă tor asupra bacteriilor. Pentru a supravieţui itunci cuid sf gă scsc in condiţii
nefavorabile, uncie bacterii dau naş tere la
spori, formaţi unt rotunde sau ovale, situate la capitul sau la mijlocu" celulei
bacteriene (Jifi. 3) Rezistenta sporilor la acţiunea agenţii or fi- y.ir j sau chimiei
este foarte m.ire, unii dintre ei pastrtndu-ş i viabilitate? timp de zeci tir ani (ex.
sporii B, larvae, agentul cauzal al iocci americane), Cînd condiţiile redevin
favorabile, sporii germinează ţi dau
naş tere la nod corpuri bacteriene,
care încep să se înmulţească ş i să -ş i
excrcite acţiunea Vă tă mă toare i 'by
î '7 '1 \
asupra organismului gazdă . Datorită

%
funcţiei pe care o Îndeplinesc, formn
sporulată a bacteriei este denumită
formă de rezistenţa, iar cea
neSporUlată se numeş te formă
vegetativă , de înmulţire-
Bacteriile pot fi cultivate tn laborator
prin crearea pentru fiecare specie in
parte a celor mai favorabile condiţii,
sub raportul hranei ş i respiraţiei
(mediu de cultura). Culturile \<v>ij >
bacteriene s£nt necesare pentru
V
., i^
studierea că uş elor care favorizează
sau inhibS dezvoltarea bacteriei \ JJ N
respective, testarea unor v/\_/
medicamente noi, prepararea de
seruri vaccinuri, stabilirea
diagnosticului bolii (diagnostic
cultural, pus pe baza aspectului, Fiu. bwtentfll: " — fpor
mirosului ctc., al culturii bacteriene, trai mdflAo nniut ; b — spor dcnROflDt
■ C—*pflrSUbtfirmtnat; d—spor
sau diagnostic erperimentAl, stabilit termina:
prin încercarea de a reproduce boala
la animale din aceeaş i sperie)
Virusurile sînt cele mai mici ţi mei simple forme de viaţi. Vârf, bacteriile se
mă soară în microni (a mia parte dintr-uri milimetru), virusurile se mă soară [n
nillimicroni (a mia parte dintr-un micron). Ele slnt aş a de mici Tneît nu pot fi
vă aute la microscopul obiş nuit ci numai la microscopul electronic, care mă reş te
imaginea pină 200 000 de ori. Se mui numesc ş i virusuri filtrabile, prin faptul eă .
datorii?, dimensiunilor reduse, fcrer: prin filtrele care reţin bacteriile, Tn ce priveş te
conformaţia, virusul nu este format dintr-o celulă cu protoplasma, membrană ş i
eventual cu nucleu, ei numai dintr-un grup de molecule :ciri nucleici, înconjurat de
Un oareeare înveliş proteic ; fapt re arată , între nîielr, ră vinţa începe dincolo dp
celulă , rcspectiv în forme pre- celulai'e. El eflte lipsit de ademenea ş i de fermenţi,
fiind nevoit si fa- leş ească echipamentul ensiimatie al gazdei pentru a-ş t sintetica
substanţele nutritiv?.
Multiplicarea vi rutului în organism produce pertyrbSri mai mult sau mai
puţin {frave, însă specifice. Faptul câ Ji^ţare virUs prodilOe simptoille ş i legiuni
nnat-umo-patologice caracteristice UFfUreasi diagnosticul virozei pe care o
provoacă In celula infectată , In jprul *au în interiorul nucleului ei, :ipnr de regulă
niş te formaţiuni de aseTnenea
caracteristicc, numite incluzii celulare, cârc ajuţi la identificarea virusurilor. După
distrugerea unei celule, particulei? viral? se fixează pe o attf fudula din ţesutul
pentru care are preferinţă , tabloul patologic am- plificîndu-se proporţional cu
multiplicarea acestor particule.
Agenţii fizici ţi chimiei exercită o acţiune nocivă asupra virusurilor. Astfel,
că ldura umed fi de 55—GQ'C omoară majoritatea virusurilor iii 10—30 minute.
Cînd particulele virale sint înglobate în materii urcate este necesară o tempera Ui
a de 100°C pentru a le distruge. Lunuri a solară le rimuarâ In S zile vara ţi iritr-un
timp de ?jg ce ori mai mare iama. Sub acţiunea soluţiei de sodă caustică sau de
formol 2% majoritatea virusurilor nu rezistă mal mult de 10 minute.
Parazifii sînt fiinţe animale sau vegetale care tră iesc pa seama altor
vieţuitoare, că rora Ie provoacă daune, boli sau chiar moartea. în organismul
animal ei pot să s<? hră nească cu substanţele digerate din intestin, cu sîngele sau
eu substanţele rezultate din ţesuturile distruse. După locul unde parazitează , se
împart in doua categorii : ee io paraziţi, cart se dezvoltă la exteriorul organismului
(Braula coeca, Varroa jaeobseni) ţi endo paraziţi, care se dezvoltă în interiorul
organismului (Nosema apis, Malpighamoeba mellifica). Unii dintre ei sînt paradiţi
permanenţi, petrecindu-ş i întreaga viaţă in aceeaş i gazdă , sau temporari, clnd
parazitează numai într-o anumită fază a metamorfozei ior.
filarea ş i dezvoltarea paraziţilor in organismul gazdă constituie procesul de
invazie. Se numeş te invazie intensivă gradul dc acumulare al parazitului In familia
de albine ţi extensivă gradul de râspîndire td paraziţilor familiile dc? albine dintr-
un anumit teritoriu. Tntensivita- tea poate fi slabă , medie sau masivă , în timp ce
extensivi ta tea se exprimă în procente de familii contaminate.
Invadarea organismului cu paraziţi animali se numeş te infesta- ţie» in timp
ce invadarea organismului cu bacterii patogene, precum ţi reacţia organică la
aceasta agresiune poartă numele de infecţie. Acţiunea paraziţilor poate fi :
spoliator ie —■ de sustragere din hrana, sîngcle sau ţesuturile gazdei —,
mecanică — de obstrucţie, compresie, perforare sau traumatizare —, irilativă —
de iritare ş i consccutiv de inflamare —, toxică — de intoxicare, datorită
cxotoxinelor eliminate de paradiţi în timpul vieţii ţi a endotoş inelor eliberate de ei
după ce mor, prin descompunerea corpului lor.
Ciuperci! e, numite ş i lungi sau micete, reprezintă un grup de vieţuitoare
foarte diferite ca înfă ţiş are (se eunosc plnfi in prezent CCSL 2UU QUQ specii), dar
care au o structură organică tipică , formată dintr-un aparat vegetativ ţi un aparat
de reproducere. Unele ciuperci slnt folosite ea alimente, din altele se extrag
antibioticele. Pe noi ne interesează acele ciuperci microscopice care acţionează
nociv asupra owne- nilor sau animalelor. Denumirea de mic*te se datorează
faptului că aparatul lor vegetativ se compune dintr-un micHiu sau tal. Privit la
microscop mîeeliul apare format din numeroase firiş oare (filamente) numite lufe,
împletite Intre ele ca o ţesă tură . O astfel de tufă este constituită dintr-o
membrana în formă de tub, a vinci în interior o masă protoplasmatică ,
fragmentată prin pereţi transversali {septe) Într-O Seric de porţiuni prevă zute
fiecare cu mai mulţi nudei, «ca ce constituie o caracteristică pentru ciuperci,
înmulţirea mi cetelor se face pe cale asexuată sau sexuatâ. în primul ca*
apariţia unor noi indivizi se realizează fie prin înmugurire, fie prin spori. In cazul
înmulţirii sexuate, oul din earc va lua naş tere o nouă fiinţă rezultă din contopirea
a două elemente de sex diferit. Avînrl ţi rol de multiplicare, sporul miceteJor se
deosebeş te de sporul bactcrian, care, după cum am vă zut, este numai un element
de rezistenţa. El se formează din micei iu, fie direct, fie pe organe separate numite
bazitiii sau conidiofori. Ciupercile cu micHiul pluriceluUtr ţi cu corpuri de
fructificare (asce) fac parte din clasa Ascomycetes, iar cele la care sporii sc
formează pe organe speciale fac parte din clasa Basi- diomycetes.
Nutriţia micctelor se face pe bază de eh im io sinteză , respectiv pe bază de
substanţe organice, spre deosebire de Celelalte plante, care, iivirni clorofilă îş i
Sintetizează substanţele nutritive din substanţe anorganice. cu ajutorul luminii.
După modul cum se hră nesc, ciupercile se împart In saprofite, că it? folosesc
substanţe organice provenite din corpul fiinţelor moarte, ş i parazite, care se
dezvolţi pe seama fiinţelor vii, folosind substanţa organică a acestora. Unele sînt
parazite sau saprofite obligatorii <toată viaţa), altele slnt parazite sau saprofite
facultativ (intlmplă tor).

BOJU}ACR GRCÎANICE iie AI'AXAKK

Imunitatea este starea de rezistenţă specifică a unui organism faţă de


acţiunea microbilor patogeni sau a produş i lor tonici ai acestora. Este mijlocul cel
mai important do apă rare al animalelor chiar al plantelor, realizat prin adaptarea
speciei — de-a lungut vremurilor — sau a individului — în timpul vieţii —. la
factorii nocivi ce-i ameninţă existenţa.
Imunitatea este de mai multe feluri : imunitate naturală sau rezistenţă
naturală ţi Imunitate doblndită sau rezistentă specifică . Prima aparţine In mod
natural fiecă rui individ al speciei, cea dobîndită o prezintă numai unii indivizi.
Există stă ri dc imunitate naturală datorate tegumentului ş i mucoaselor, care
reprezintă pentru agenţii patogeni bariere ce nu pot fi trecute declt prin
distrugerea lor. Există alte stă ri de imunitate naturală datorate unor elemente
humorale sau celulare, care distrug germenii patogeni ş i toxinele infiltrate In
ţesuturile vii prin fenomenul de fagrjcitoză . Celulele fagocitare (leucocite, limfocite
etc.) slut atrase de microbii pă trunş i in organism, pe care li înglobează ţi apoi li
digeră , In unele cazuri, toxinele eliberate de microorganisme pot ucide fago-
citele, a că ror aglomerare formează puroiul. Se poate tntîmpla ca fago- citele să
înglobeze microbii dar să nu-i distrugă ; acesta constituie un fenomen de
miembism latent, care se poate a rut i ™ în situaţia cind organismul se gă seş te In
condiţii deficitare, Se mai poate înttmpla ca fagot: iţele să inglobeze microbii, să -i
facă nevă tă mă tori pentru insectele
■dulte dor să ei iste posibilitatea transmiterii lor la larve, asupra că ror»
aceş tia Bă acţioneze nociv.
Imunitatea dobîndită reprezintă starea de rezistenţă cfş tigata de un
organism in cursul vieţii faţă de un anumit microb, datorită conflictului ce a
survenit la un moment dat între el ţi acest microb, în cadrul acestui conflict,
microbul sau toxinele lui provoacă elaborarea de că tre organismul gazda a unor
substanţe specifice numite anticorpi, care acţionează prin neutralizarea agentului
patogen (numit în acest caz „fintigen
Un organism rxiate deveni rezistent fnţă de o anumită specie bac- teriană în
două moduri :
h) prin contact direct intre organism ţi microbul patogen sau produsele snle
de excreţie. Acest gen de imunitate se numeş te activă , -ieoarFce rezultă dintr-un
conflict activ între macroorganism ş i microorganismul patogen ;
b) primind anticorpi specifici, care nu fost fabricaţi de un alt organism in
cursul UnUi conflict activ cu agentul patogen, caz in care munitateu se numeş te
pasivă . Imunitatea activă este cu mult mai eficace ş i mal durabilă dccît cea pasivă ,
pcrsistînd uneori toată viaţa.
La albine rezistenţa naturală , respectiv Imunitatea, joacă un mare rol Tn
pă strarea stă rii dc să nfitate. In organismul lor există în mod obiş nuit o serie de
germeni patogeni (ai paratifozei, al septicemiei, ai nosemozei eic.)> care însă nu-ş i
pot manifesta patogen itatea decît în caruri cu totul excepţionale. în cazul altor
boli mai grave, ca loca sau as- cosfcroza, un mare numă r de familii de albine
rezistă la îmbolnă vire, rezistenţă cari; est? transmisă ereditar ş i familiilor fiice. Mai
mult, în- cereînd să se provoace bolile mai sus amintite prin introducerea In tirana
familiilor de albine a culturilor microbiene respective, în foarte multe cazuri aceste
infecţii experimentale nu reuş esc. Dr. Rousseau, regretatul director al laboratorului
apicol din Nice, a relatat că infes- ţtndu-se experimental 27 colonii de albine cu
nosemă ţi loca europeană , uu s-au putut îmbolnă vi deett 14 dintre ele, care erau
cele mai slabe.
asemenea, el a menţionat faptul (constatat de foarte mulţi apicultori) că
familiile de albine eduse din alte regiuni se îmbolnă vesc foarte iţor, Imbolnflvlndu-
le pe cele locale.
In afara imunită ţii naturale ş i doblndite, albinele mai beneficiază de a armă
antlbacteri&nă , împrumutată din arsenalul plantelor Eirte vorba de fitondde,
antibiotic* cu proprietă ţi bactericîde ş i fungicide pe arc albinele le iau de la
Anumite plante ndata cu polen vil -ş i nectarul recoltat. Identificate nu numai In
corpul ş i pe corpul albinei ci ş i in boa te produsele el (în miere, pă stură , ceară ,
Lă ptiş or ţi propolis), acest o antibiotice conferă produselor apicole o cerUt valoare
terapeutică , de care beneficiază nu numai tomilia de iilbLne ci ş i omul. După
cercetă torul elveţian P. Zimmermano. albinele produc ele însele antibiotice (prin
glanda faiingisnă ). în cantitate mai mare în timpul sezonului activ, precilm ş i cu
ocazia bolilor Faptul că s-au gă sit antibiotice pe tegumentul albinelor la 34 ore de
la naş tere u fost considerat ca o dovada in acest sens.
HOMLn BACTERIENE

E,Ot:A AMEMCANA

Loch american fi e*te o maladie infecto-contagioasă care atacă puietul


albinelor, moartea acestuia producîndu-se in mod nbjţnuit după cgpSeire.
Ea este ră spînditâ ţn toate ţă rile crescă toare de albine, fiind cunoscută sub
diferite denumiri ca : iota maligni, loca vîseoasă sau puietul putred.
Apariţia ei pe pă mlnt este semnalată ineă din sec. I e.n. de că tre scriitorul
roman Calumella, însă numai la Începutul sec. al XX-leas-a fă cut o diferenţiere
precisă intre ea ţi celelaltc maladii aie puietului.
Etiologic. De foarte mult timp numeroş i autori ş i apicultori au bă nuit că
exir,tS mai multe forme ric locă - IrL anul 1904, propunîndu-ş i să clarifice acesL
lucru, cercetă torul arncrican While a descoperit In lar vele moarte un bacii care se
deosebea de germenii Intllniţl In loca europeană , In primul rind prin modifică rile
morfologice pe care te prezenta în perioada de formare a sporilor. Era agentu)
patogen a) locii americane, earp rt primit numele de HaclUus lurvae, White, Acesta
sr prezinţi, ca un baMonaş , lung de 2 pină la 5 microni ţi lat de 0,7 pini Ia 0,8
microni, previaut dc-jur-împrejur eu eiii lungi care il ajută la miş care (fig. 4),
Sporii bnellulul iarvae sînt situaţi la mijlocul sau spre capelei t acestuia. Ei
apar sub formă de elemente ovoide, avind marginile colorate ş i centrul limpede,
stră lucitor, dimensiunile lor fiind dc 1,1— 1,9 microni lungime ş i 0,6—-0,7 microni
lă ţime
In perioada de formare a sporilor barilul se scurtează , devine fu- îiform, apoi
protoplasma ş i membrana degenerează ţi dispar, puntnd In libertate sporii ş i
smocuri de cili sau cili izolaţi
O altă caracteristică a acestui baril este câ In cadavrele larvelor moarte de
loca americană el se gă seş te aproape in cultură pură , datorită proprietă ţii pe rare
o are dc a produce « substanţă antibioticâ ce împiedică dezvoltarea altor microbi.
lJentru studierea sau punerea în evidenţă în scop de diagnostic a unui
germen, una din metodele utilizate frecvent in microbiologic este cea a culturilor
dc laborator.
Din acest punct de vedere baci Iul larvae prezintă multe dificultă ţi, el
culţivindu-sc foarte greii pe mediile folosite în mod obiş nuit

t'ig. 4. U^ciliu^ lanrjK : a — forma vii^livA ; îi — [urma sporului^ ;


c — forma
s

Creş terea ş i multiplica rea lui este posibilă mimai pe medii speciale, care conţin
extract de larve, extract glandular, fticact de levurisaude mdrCOV, gă lbenuş [ie
DU, creier, fic.it. ser de iepure, de oaie, de caiete.
T.a noi în ţara, V. Bica ş i Al. Popa (1:157) au folosit în acest scop agarul ţi ti
LI I ion ui cli ser de cui 10" ,,.
Rezultate foarte bune de cultivare a R. larvae au fost obţinute folosind un
mediu de culturi stabilit dc Jn^tiLuLul de cercetă ri pentru apicultură , format din
lapte, gă lbenuş de ou, agai ş i extract de larve, Pe fondul de culoare crem al
acestui mediu apar, după 24 ore dc incubaţie la 37^0, colonii punctiforme de
culoare gri-pcrle, care pot să conflueze, foimînd zone compacte.
Punerea în evidenţă a bar ilului ş i spurii*jr fiice prin colorarea acestora cu
albastru de meii hm, fuxină diluată , violet dc genţi ană sau colorantul Gram.
Rezistenta baeifuiui. Io sune vegetativă (de hastopftţ) B. larvae este destul
rle fragil fată de acţiunea agenţilor finiri iji chimici. Iu a.|>a încă lzită la
temperatura de tiO^C t*l moare in circa 10 minute, iar sub acţiunea sodei caustice
sau a formolului în concentraţie de 2% el este distrus in 5 iu invite
După cercetă rile fă cute de Rothe in 1962, acest germen prezintă în cultură
o mare sensibilitate la unele antibiotice ca : teiamiclni, ert- t rom iernă , penicilină
ş i o sensibilitate mijlocie faţa de streptomicină ş i cloramphenicol. După Nasaroff,
furazolidona administrată în hrană ar exercita o acţiune bactericidă in concentraţie
de 1 la 200 000 ş i o acţiune bactenostatică in concentraţie de 1 Iu lOOQEK)
Sensibilitatea la bactcricide a diferitelor suş e cultivatc este variabilă .
rtejiifiîHfu sporitor. însuş irea B. larvae dc a sporul a, respectiv de a da
naş tere la forme de rezistenţă atunci cînd el nu mai gă seş te condiţii prielnice de
viaţa, reprezintă factorul principal care est- plica gravitatea lociî americane,
Feiistenţa mp re a acestor spori faţă de agenţii fizici, chimici sau biologici,
constituie Un alt factor de gravitate, De regulă , baci Iul transformă In spori după
moartea 1 sivei, Sub această formă el rezistă mulţi ani fă ră hrană , diferiţi autori
(Maassen, Hasemann, MorgenthaJer) citind caiuri in care boala a putut fi provo-
cată prin cruste Uscate de larve vechi de 20—40 ani. In pâmînt sporii rezistă peste
200 zile, la soare 1—fi să ptă mîni, iar in miere peste un an. La că ldura uscată de
ÎOQ^C, sporii de loca americană mor abia după 8 ore. In apa ei pier după 30
minute la 100°©, in miere slnt distruş i la 105—307CC du pi 20—40 minute, iar în
ceară abia ia ISO'C după 30 minute.
Faţă de agenţii chimici, sporii de B. larvac s-au dovedit, de asemenea,
foarte rezistenţi, Ei suportă acţiunea acidului fenic 5% timp dc luni de iile, a
alcoolului do timp de 40 zile, h cluramlnei 10% ş i a sublimatului cororiv 0 , 5 —
t i m p de cîteva zile, a soluţiilor de formol 5% ş i 10% timp de 6 ore ş i respectiv
o oră , Soluţia caldă fie sodă caustică 3% distruge sporii după t> ore de contact,
efectul puţind fi accelerat prin expunerea la soare a obiectelor dezinfectate,
Atît antibioticele cit ţi sulfatimtolul nu esercUă nici o acţiune asupra acestor
spori, Intr-o soluţie de sulfatiazol 1% ei îş i pă strează virulenţa timp de peste 15
luni,
/«/eejia tKititraIft, îmbolnă virea puietului se realizează pi in sporii aduş i dc
albinele doici odată cu hrana. Sporii se gă sesc mai ales în larvele bolnave sau
moarte aflate In celulele capacite sau descă pă cite de albine* Albinele încearcă sa
elimine din stupi aceste larve ş i să cureţe celulele respective, luînd Sn felul acesta
sporii pe picioruş e, pe corp ş i mai ales pc piesele bucalc. In cursul îngrijirilor date
puietului ele Ii transmit ş i sporii de loca americană ^ odată cu lă ptiş orul destinat
larvelor tinere sau eu amestecul dc lă ptiş or ş i p&len ce serveş te ca hrană larvelor
mai virstnice. Totodată , albinele lucră toare ră splndesc sporii in tot interiorul
stupului, pe faguri, în miere ş i polen, pe pereţii ş i in cră pă turile stupilor unde ei
pot sâ ră mină ascunş i timp de ani de sile.
Proviziile de miere din cuibul familiei bfiinave reprezintă o sursa de infecţie
suplimentară . Observaţiile au ară tat ca o infecţie atenuaţi s-a reactivat prin
hră nirea puietului cu miere contaminată : eliminînd această miere, curba
pierderilor a devenit norma IA. Polenul este, de asemenea, contaminat, fntructt
tinerele albine purtă toare de spori parii cipă ş i la Snmagaainarea polenului in
celule, Tn faguri, sporii se gisesc nu numai in larve ci ş i în afara acestora,
înfă ş uraţi între cele două pelicule nîmfale. Ei râm in în că mă ş uţele ce îngroaş ă
pereţii celulelor chiar ş i după ce acestea au fost cură ţate de albine, fiind o sursa
de infecţie atunci cind ceara provenită din aceţti faguri va fi folosita la
producerea de faguri artificiali, fă ră a fi steriliifltă .
Difuzarea maladiei de Ia o familie bolnavă la alta să natoa^ă , precum ş i de
la o stupină la alta, se face prin intermediul albinelor hoaţe, care atacă ş i fură
mierea familiilor slă bite de boală , prin trintori, prin adă pă toare, prin uneltele din
stupină , prin schimbarea fagurilor de 1h uti stup la al tal, prin hră ni rea cu miere
infectată , prin diferiţi paraziţi ai stupului <iii primul rlnd prin molia de ceară ) ş i,
in sflrţit, prin cumpă rarea de material biologic apicol — familii, roiuri, mă tci —
din stupine contaminate.
fntroduclnd un fagure infectat, într-o familie să nă toasă , sau iiindu-i In hrană
un triturat de Jarve bolnave, se reuş eş te aproape cu regularitate fia se
îmbolnă vească puietul acestei familii. Acelaş i rezultat (e obţine atunci etnd se
hră neş te o fiumiJic Să nă toasă CU mierea luată dintr-o familie bolnavă .
Pategrertifl. Transmiţi odată cu hrana, sporii pă trund hi intestinul larvelor,
undo germinează ş i după 24 ore de la ingerare se transformă In baci li. Se pare
insă că mediul intestinal nu este prielnic pentru înmulţirea acestor germeni, fie
datorită aridită ţii lă ptiş orului, fie din conţinutului de zahă r ş i că multiplicarea
masivă are loc în hemo- Itmfă , după ce microbul a stră butut peretele intestinal.
Faptul că barilii efectuează acefistă trecere de regulă în stadiul de nimfă (stadiu ce
foincide ş i cu scă derea cantită ţii de zahă r din intestin) explică morta- ii ta tea prin
septicemie a puietului abia după că pă ci re. Organismul larvei sf» apă ră prin
fenomenul de fagocitoză , insă forţele ei de apă rare slnt diminuate prin toxina
eliminată de B. larvac tn momentul distrugerii lui de că tre fagocite. S-a constatat
că tosinn este ter- mostabilă . Hră nirea puietului de albine cu o cultură de B. larvac
încă lzită o oră la 60°C provoacă moartea larvelor prin intoxicare. In această
situaţie larvele bolnave îş i schimbă culoarea ş i poziţia, însă iu capă tă consistenţa
vîseoasă .
Familia de albine se apă ră de boală prin eliminarea larvelor bolnav^
ce reuş eş te in general numai înainte de moartea acestora. S-a
demonstrat că albinele sesizează îmbolnă virea înainte ca omul iă -Ş l poată da
seama de ea ş l prin acţiunea de cură ţenie pe cure o fac, menţin familia într-o stare
de să nă tate aparentă snu de infecţie latentă O astfel de Infecţie nu dă unează
productivită ţii famibllor de albine espective, însă ca reprezintă un pericol pentru
celelalte familii, pentru că , de îndată ce condiţiile de viaţă devin neprielnice, sau
activitatea de cură ţenie diminuează , îmbolnă virea larvelor să nă toase se ac-
CetttUeâzii ş i ră ul, pînă atunci ascuns, devine aparent.
Evoluţia locil americane depinde de o ^erie de factori. Deş i expo- 'talentul
ea poate fi reprodusă in orice anotimp al anului — cu condiţia ;a tn stup să se
gă sească puiet —, în condiţii naturale boala apare de regulă mai tîrziu decît loca
europeană , ;stingînd apogeul fn a doua Ju- mfllatc a verii. Se pare că boala, deş i
mai puţin condiţionată do factorii de mediu dccît celelalte boli ale puietului ş i a)
bine lor adulte, este totuş i favorizată de că ldurile mari din timpul verii, Ea poate
apă rea si la familiile puternice, acestea moUpsîndu-se de obi<"pi odată cu mie ren
furată din familiile bolnave ri slă bite.
Loca americanii nu ^e vindecă de la sine. Dacă nu se iau mă suri imediate
combîjtfîrf1, numă rul larvelor moarte sporeş te neîncetat Consistenţa lor ^leioasft
contribuie la contaminarea albinelor ş i difu-
.:arei infecţiei Ia puiet, iar aderenţa mare la pereţii celulelor jjerme- nentlzează
sursa de infecţie. In urma unei contamină ri puternice familiile de albine pier plnă
In sflrş ituţ verii. Cele slnb infectate pot rezista pînă iama, însă din cauza lipsei de
albine tinere ele pier de reguli primă vara timpuriu sau, ceea ce este ş i mai râu,
reîncep ciclul patologic odată cu noua generaţie de puiet.
Simptome. In loca americană simptom ele se refera la a*pei:tul fagurilor cu
puiet bolnav ş i la modifică rile pe tare le suferă larvele contaminate.
După ce larvele mor In celulele cfipSelte, se produc modifică ri caracteristici?
la nivelul că pă celelor; acestea capă tă o culoare mai închisă . la început gă lbuie,
devenind mai Urziu galben-brunS ş i brună Din plate sau uş or bombate, cum erau
în staie normală , ele se excavează , se perforează sau se deş iră , La Începutul bolii
aceste celule sînt puţine ţi se observă [jreu. Ele devin In scurt timp din ce In ce
mai numeroase, sfirş ind prin o ocupa In cele din urmă rama In totalitate (fig. 5
color). Albinele nu pot cură ţa sau cură ţă greu celulele cu puiet mort. aţa încît mă
tei le nu pot oua In aceste celule, fapt ce duce la apariţia unui puiet dispu*
neunlform. „împră ş tiat*11 spre
deosebire de cel din familiile
să nă toase, care este aş ezat compact.
Larvele moarte îţi pierd forma ţi culoa-
rea, te încreţesc ţi se îngă lbenesc,
devenind apoi crem ş l în celfi din urmă
brune In acelaş i timp conţinutul lor se
transformă într-o masă vtncoasfl, care
se întinde sub formă de filament atunci
cînd se introduce In ea un bă ţ de chi-
brit ş i se scoate după aceea. Des-
compunerea larvei moarte justifici
denumirea de „puiet putred", întruclt
ea pare să fi suferit Un proces de
putrefacţie. In cazuri recente, aeest
puiet degajă un miros caracteristic, oa
nu se Intll- neş te In nici o altă maladie
ş i iinume de cîei de tîmplă rie încă lzit
sau de mucegai. Pe mă sura trecerii
timpului larvele se usucă , masa
vlscoasă ae reduce progresiv' plnă re
se transformă într-o cojiţă dispusă în
lungul peretelui inferior al celulei, de
care este strins lipita, in aş a fel inr:iL
albinele nu o mai pot desface.
Extremitatea cefeltcft a larvei apare Fi',!. dt> larni mfectal cu toci
după uscare ca un mic tubereul dur, iiiiwicsnA
situat la intrarea In celulă . Această
ră mă ş iţă s? conserv^ mult timp ş i
permite recunoaş terea bolii (fig. 6),
Cu aspect general, familiile de albine bolnave pai demoralizat?» mani festin
d apatic ţi Inactivitate, atitudine asemă nă toare cu cea care însoţeş te de obicei
lipsa mă i ci i. Acest aspect are o mare importantă In perioada primelor observaţii
de primă vară , tind deschiderea stupilor nu este rccomandabilă .
Ditfjjnosîicuî, Ly începutul bolii diagnosticul locii americane, buzat numai pe
aspectul puietului ş i fagurilor, este adesea greu de stabilit avînd in vedere că
celulele infecta te sint puţin modificate, iar resturile de larve moarte sînt reduse ca
numă r ş i abia vizibile. In cazul unei infecţii masive, în care albinele lucră toare nu
mai pot face faţa îndepă rtă rii larvelor îmbolnă vite, simplomele bolii devin
aparente Ş i diagnosticul clinic este posibil.
In aieastă situaţie loca americană recunoaş te clinic după :
— aspectul „împră ş tiat" al puietului pe fagure;
— moartea larvelor după că pă circ ;
— consistenţa vîseoasă ş i filantă a larvelor moarte ;
mirosul dc clei de tîmplă rie încins ;
— prezenţa cojilor uscate ş i a hu toni lor ccf alici In cozurilc vechi;
— aderenţa la pereţii celulei a larvelor moarte, atît înainte, dl ş i după
uscarea acestora (fig 7 v. planş ă color),
Avînd in vedere că modifică ri asemă nă toare ale câpă celclor sau larvelor
moarte se pot uneori întîlni ş i in alte boli ale puietului, ca de exemplu în loca
europeană , puietul in sac, puietul intoxica^ puietul ră cit etc., este necesar să se
recurgă , pentru precizarea di agnosticul ui, la examenul microscopic. Pentru
efectuarea acestui examen se va trimite la laborator o porţiune de JG/20 cm dintr-
un fagure cu larve moarte, ambalat în aş a fel încît să nu fie deformat în timpul
transportului. Proba trebuie să fie însoţită neapă rat de n serie de date privitoare
la adresa proprietarului stupinei, numă rul de familii din stupină , numă rul de familii
bolnave, numă rul matricol al familiei din care s-a recoltat proba, data cînd a
apă rut boala, tratamentele aplicaie ş i rezultatul acestora etc.
Prognostic, Loca americană eftte o boală gravă , datori ti factorii o ■ mai
sus ară taţi ş i anume : capacitatea agent ului patogen de a sporul a, rezistenţi mare
a sjHiiilor, aderenta larvelor moarte la pereţii celulei ş i participarea largă a
albinelor — prin încercă rile lor de a elimina masa viscoasă ş i crustele în care s-au
transformat larvele moarte — la ră s- pîndirea infecţiei, atlt In stupî, cît ş i în
exterior.
Tratament. In combaterea locii americane trebuie, mai mult de- cit in orice
altă boală , să se urmă rească obţinerea unei vindecă ri complete ş i durabile, în
locul alteia îndoielnice ş i de moment. Limitarea acţiunii do combatere numai la
tratamentul medicamentos este o practică învechită , ncş tiinţifică ş i dă ună toare,
care nu lichidează bonla, ci o preschimbă in formă latentă , sursă permanenta de
infecţie pentru stupii ş i stupinele din jur, capabila să se activeze imediat ce
medicamentele nu mai sînt prezente în stup. O astfei dc practică impune repetarea
tratamentului la nesfîrş it. se soldează cu un consum mare de medicamente, fă r£
să contribuie la reducerea frecvenţei bolii. Trebuie avut in vedere că
medicamentelc, orirare ar fi ple, nu acţionează decît asupra formelor vegetative ale
agenţilor patogeni ş i numai asupra acelora care se gă sesc In organismul larvelor
(sau albinelor In cazul bolilor acestora). Ele nu au efect asupra sporilor ş i nici
asupra germenilor care se gă sesc pe faguri, în miere, în polen» pe pereţii stupului
sau pe corpul albinelor.
La fel de greş ită este ş i practica de a se trata numai familiile recunoscute ca
bolnave, ş tiut fiind că In specificul familiei de albine, formată din zeci de mii de
indivizi, în momentul cînd semnele de boală au devenit vizibile deja in jur există ş i
alte familii contaminate, sau care se vor contamina in perioada imediat urmă toare.
în sflrş it, in acţiunea de combatere trebuie să se mai ţină seama că familiile
de albine sJabe nu stnt în mă sură să valorifice tratamentul, intrUcît acesta, orielt
de eficace ar fit nu poate să compenseze incapacitatea acestor familii do a elimina
materialul infectat, de a inlo- CUi — prin înmulţire — larvele moarte, de a produce
in cuib că ldura de care depinde o bună rezistenţă organică ş i, tn acelaş i timp, de
a-ş i aduna ş i hrana nccesară .
Ţ idînd cont de aceste principii unanim recunoscute ca valabile, mă surile care
sr iau intr-o stup iiă bolnavă de loca americană trebuie sâ vizeze două obiective ş i
anumt ;
a, In activarea formei baci la Le a agentului patogen ţi crearea îri sînul
familiilor de albine a unor condiţii improprii pentru germina rea sporilor.
b. Asanarea stupi lor prin distrugerea sporilor.
Primul obiectiv se realizează prin tratamentul medicamentos ş i are ca
rezultat încetarea mortalită ţii la puiet ş i restabilirea capacită ţii productive a
familiilor bolnă veai doilea obiectiv poate fi atins prin distrugerea materialului in-
fectat, prin transvasarea albinelor ş i prin deiinfecţie, el urmînd să împiedice
reapariţia bolii in stupină după încetarea tratamentului medicamentos.
In tratamentul locci americane s ulfam Ido-terapia ş i antibio-tera- pia au dat
rezultate satisfă că toare, ele omorînd sau împiedieînd înmulţirea B. larvae, fă ră
tnsii a avea vreo influenţă asupra serilor. Din grupa sulf am idelor se remarcă
polisul fam ida ţplurlsulfatwl sau suzotrilul) ş i sulfatiazolul, iar din grupa
antibioticelor oxi tetraciclină (tei amic ina), ş i, într-o oarecare mă sură , tetraciclină ,
evritromicina ş i cloiamfenicolul. De menţionat că in fi.U.A. sulfatiasjolu) nu este
aprobat pentru combaterea bolilor la albine, din cauză că este greu djegra- diibil,
iar rezid ii le pot să contamineze mierea.
Cantită ţile necesare de medicament pentru tratamentul unei familii de
putere medie fctnt in general de 3 g substanţă activi pentru sulfamide ş i de 1,5 g
pentru antibiotice. în ce priveş te doza folosită , aceasta constă din 1 g substanţă
activă . rejH-tată de trei ori la interval de 7 zile — pentru ii ul fam ide — ş i de 0,5
g, repetat» tot de trei ori din 7 In T zile, pentru antibiotice.
Dintre medicamente!? mai sus-amintite, sulfaţi atolul ş i terami- cine sf
bucură de aprecieri unanime fn ceea ce [S-iveş te eficacitate^ în tratamentul loeei
americane ş i, In consecinţă , sîni folosite cel mal frecvent In acest icop.
Sulfaţiazolu! se gă seş te în comerţ sub fermi df soluţii.1 2(1",,, o fiolă de 10
ml conţinînd 2 g substanţă activS,
Teramicina wte un antibiotic cu spectru larg antibacterian, avind avantajul
faţă de sulfatimol că este eficace ş i in loca europeană , care însoţeş te son se
confundă uneori eu loca americană , Se prezintă ca o pulbere galbenă ş i necesită
condiţii de pă strare deosebite — la rcee ş i întuneric — pentru conservarea
proprietă ţilor terapeutice.
Ambele medicamente se administrează la familia de albine fie sub formă de
soluţie sau suspensie în sirop de xahă r, fie in pastă de lahă r sau in zahă r pudră
Indiferent de forma de administrare, este necesar cu substanţa medicamentoasă să
fio bine omogenizată In masa preparatului respectiv. In aş a fel ineît sS respecte cu
rigurozitate doza stabilită pentru fiecare familie de albine.
Prepararea siropului medicamentos se face in felul urmă tor :
— se dizolvă cantitatea necesară de medicament într-n cantitate mică de
apă fiartă ş i ră cită i
— se amcstccă soluţia obţinjil In cnntitotca de sirop calculată pentru
numă rul familiilor ce vor ii tratate, cunosclnd eă pentru aul- famide te recomandă
o concentraţie medicamentoasă de (o fiolă de 10 ml sulf aii azoî 20% la 2 litri
sirop), administrîndu-sţ pentru fiecare familie cîte un litru, dc trei ori, la 7 zile
interval Iar pentru antibiotice (în speţă pentru teramicină ) amestecul constfi din 1
k la uti iitru sirop, adminlstrlndu-se clte 0,5 1 de 3 ori la 7 zile interval.
Soluţia de teramieină în sirop de zahă r poate fi administrată nu numai in
hră nitor ei ş l prin stropirea fagurilor, puietului ş i albinelor. Se vor respetta
concentraţiile, dozele ş i intervalele dintre administră ri ară tate mai sus, iar stropirea
se va face cu un pul veri zaţor, în aş a fel incit siTopul să nu curgă de pe faguri sau
albine, ci doar să le umecteze Se va avea de asemenea grijă să se evite furtiş agul,
în care scop tratamentul se va face seara, iar urdiniş ele Ia stupi vor fi reduse.
Institutul de cercetare ş i producţie pentru apicultură din R. 5. Romftnia a
realizat produsul Locarmcin, care conţine teramicinS
în zahă r pudră îi se administrează în doze a cîţe 100 g la inter
val de 5 zile.
Tn aplicarea tratamentului medicamentos trebuie respcctatc urmă toarele
reguli *
a. Familiile de albine tratate vor primi doza totală de medicament, fiind eon
tră ind i cată sistarea administră rilor prescrise Sn momentul dispariţiei semnelor dc
boală ,
b. Tratamentul se aplică nu numai familiilor bolnave, ci întregului efectiv de
albine din stupina respectivă . Familiile slab#> dar activi?
vor fi unite înainte de tratament, iar cele slabe ş i totodată boi nave sau lipsite de
dinamism vor fi distruse.
c. Protecţia asigurată prin tratamentul medicamentos trebuie să se extindă
pe o perioadă suficientă de timp, pentru a permite efectuarea in acest interval a
lucră rilor de asanare a stupilor bolnavi prin distrugerea sporilor. Este necesar deci
ca tratamentul fit continuatei in anul urmă tor, intrucît pentru schimbarea tuturor
fagurilor, atunci cind in stupină sînt multe familii bolnave -ţi nu se pot împrumuta
faguri de ia familiile să nă toase, este nevoie de o perioadă de cel puţin 2 ani
Tratamentul trebuie terminat cu 15 iile înainta do culesurile principale.
Ca linie de conduită , distrugerea (sacrificarea) va fi aplicată In urmă toarele
cazuri :
— la toţi fagurii cu puiet bolnav ;
ia familiile siabf atinse dc boală ;
— In cazurile sporadice de boală , care apar inţr-un teritoriu considerat plnă
atunci ca îndemn ;
lîa trebuie să fie însoţită neapă rat de tratamentul medicamentos al tuturor
familiilor din stupină ţi eventual de transvaxare. Sacrificarea se execută prin
asfixiere cu bioxid de sulf (realizat prin arderea sulfului), In momentul în care toate
albinele slnt In Interiorul stupului.
Prin lege se prevede acordarea de despă gubiri pentru sacrificarea familiilor
de albine ordonată dc medieul veterinar, cu condiţia ca îmbolnă virea să fi fost
anunţată în termen de orc de la data clnd a fost constatată , iar proprietarii să fi
luat toate mă surile ncc&sare pentru pisint in jpi narea îmbolnă virii.
Transvazarea albinelor, cunoscută ţi sub denumirea de metoda rolurilor
artificiale, constă din eliminarea puietului bolnav ţi pă strarea albinelor, printr-un
procedeu ce aminteş te roi rea naturală , Ea poate fi simplă sau dublă . Transvazure-
a simplă se practică de regulă In modul urmă tor ; cînd albinele sînt toate în stup,
de preferinţă scara, sint pariate Itmpreună cu matca) tntr-0 lă diţă goală (sau
roiniţâ), prevă zută cu un sistem de aeraţie. Acest roi artificial se duce undeva la
rece ş i întuneric (într-o pivniţă de exemplu), unde se ţine fă ră hrană timp de 2—3
iile, plnă ce albinele încep să cadă pe fundul iă diţei, slă bite dc foame. La sfîrş itul
idlei a treia, sau cel mai curind după 48 ore. roiul este mutat într-un itup curat ţi
dezinfectat, prevă zut numai cu faguri artificiali. Aici albinele primesc hrană din
beiş ug (miere ne in fee tată , sirop de zahă r), In care se administrează 1 g de
sulfatiazol. Metoda este aplicabilă bisa numai primă vara ţi vara, pentru ca albinele
să aibă timp să crească fagurii ş i generaţiile dc puiet necesare unei bune ier- nă ri.
Pentru acelaş i motiv ea nu se recomandă dedt la familiile puternice, sau devenite
puternice prin un.rp. precum ţi ia familiile reaiiaate prin adunarea fagurilor eu puiet
de ta familii infectate. După tran&vu- z*re, intrey echipamentul de faguri din stupii
infectaţi va fi reformat (In aţa fel tncît să nu ocazioneze ră ^pindirea germenilor
enstenti în miere ş i ceară ), iar stupii ţi tot echipament ui «mp a venii In contact ca
ei vor fi dezinfectaţi.
Dezinfccţis trebuie fă cută ia întreg materialul care a venit în conl:icl cu
sporii fi. larvar : stupii, hră nitoarele, uneltele ţi echipamentul ide lucru, vatra
stupinei etc. Operaţiunile de dea In fee ţie trebuie fă cute cu cea diai mare grijă .
Stupii împreună cu caturilc, corpurile, podiş oarele ş i celelalte pâr ţi
JemnoEiFo se dezinfectează cu o soluţie de sodă caustică 4% in două rcţprlze.
Mai intîi se face o îmbă iere de suprafaţă pentru înmuierea ş i denresarea resturilor
de ceară , pro polis, pete de diaree, murdă rie etc. Se cură ţă apoi accste resturi
prinţ r-o râzuire minuţioasă , in- sistlndu-se mai mult la cră pă turi ş i încheieturi, Se
spală apoi eu aeeeari soluţie ş i se lasă la soare timp de cel puţin (1 ore, după
care se îndepă rtează soda prin elâtire cu multă apă . se usucă ş i se revopseş te
exteriorul stupilor. JJezinfccţia stupilor se mai poate face ş i cu soluţie de formol
în care caz echipamentul trebuie ţinut sub acţiunea dezinfectantului timp de G
ore, sau cu o concentraţie de 10*/», In caro raz este necesară o expunere de
numai o oră .
Uneltele ş i utilajele metalice se dezinfectează prin flamba re. iar
cehipiirneniul de pinză prin fierbere timp de 30 minute.
Se distrug prin foc în aer liber : albinele care au fost asfixiate, H.lbineie
moarte ş i resturile care au fost in sţup, stupii vechi care r.u mai merită să fie
dezinfectaţi, obiectele din paie sau trestie ete.
Mierea provenită din stupii infectaţi se sterilizează prin diluare cn o entitate
egală de apă ş i prin fierbere pînă cind revine la volumul Iniţial, ne puţind să fie
insă comerciali iată sau dată în hrana albinelor.
Fagurii nu pot fi dezinfectaţi în condiţii de stupină ş i nici nu merită
cheltuiala ş i volumul mare de muncă necc^itat r(e această operaţie, ei pntînd fi
valorificaţi in mod mult mai eficient prin ceara rezultată , îmbă ierea lor prin lichide
antiseptice nu dâ rezultate, întrucEt dezinfectantul nu pă trunde în celule ş i nici in
larvele uscate. Ni ti sterilizarea cerii nu se p«atc face de că tre apicultor, ea
necesitlnd menţinerea acesteJa la o temperatură umedă de JîO^Cî ţimp de cel
puţin .10 minute, ceea cc nu se realizează in topi torul *olar sau prin fierbi-re în
apă , ei numai în autbclave cu vapori sub presiune Pe de altă jjarir, motiva de
ordin igienic pe opun ca apicultorul să se orupe de fagurii contaminaţi, pentru că
el înlfr'zie in felul acesta eliminarea agentului patogen din stupină . In această
situaţie, procedeul cel mai indicat este? ca fagurii în cauză să fie ambalaţi cu grijă
ş i predaţi la i-entrele de roleetare, cu menţiunea expresă că provin din familii de
albine bolnave de iocâ americană .
în caxul unui mare numă r de faguri noi, infectaţi, arrţtia vor fi dezinfectaţi
(exeeptîndu-se cei cu semne de boală ) eu vapori de formol, dopozitindu-se fagurii
Jn dulapuri sau în camere bine închise, fn rare se supune la încă lzire (pe un reş ou
de ex.) o cantitate de formoi comercial.
Specialiş ti ai Laboratorului veterinar din Nice-Franţs consideră ră col mai
efieaee ş i mai economic dezinfectant pentru apicultură este hipocloritul de sodiu,
el dovedind o mare putere sporocidă După o înmuiere a fagurilor infectaţi timp
de 30 minute intr-o soluţie uzuală de hipocloriţ de sodiu, s-a constatat câ sporii
dc B. lat vac Iş l pierd capacitatea de germinare. Dezinfectantul în cauză nu este
toxic pentru albine, iar fagurii dezinfectaţi sint bine acceptaţi de că ire acestea
In mod practic, combaterea locei americane intr-o stupină bolnavă se va
de&fSş iira după urmă torul protocol :
— Controlul tuturor familiilor de ai bine, pentru identificarea familiilor
bolnave, a celor slabe, precum ş i a fagurilor cu mult puiet bolnav ;
—■ distrugerea familiilor bolnave, în cazul cînd sint slabe, prceum ş i a
fagurilor cu mult puiet bolnav din familiile cu populaţie normală ;
— unirea familiilor slabe ;
— aplicarea tratamentului medicamentos la toate familiile din stupină ,
— mutarea familiilor în stupi dezinfectaţi, după dispariţia semnelor de
boală ;
— in cazul cînd sînt puţine familii bolnave se recomandă trans- vazarea
albinelor ş i reformarea întregului echipament de faguri, pentru Lichidarea focarului
de infecţie ş i de aspmenea pentru scurtarea perioadei dc carantină , Transvazarea
se va face pe fol de faguri artificiali, clnd ea are loc în prima jumă tate a anului, sau
pe faguri goi, proveniţi din familii să nă toase, cînd operaţia are loc in al doilea se-
mestru al anului. In acest ultim caz, după ce albinele au consumat doza de
medicament g teramicină sau 1 g sulfatiazol intr-un litru sirop), cuibul familiei va
putea fi completat cu faguri cu miere si polen, proveniţi de asemenea de la familii
să nă toase ;
— dezinfecţla stupilor infectaţi ş i a echipamentului lor, după mutarea
familiilor sau transvazarea albinelor;
— dezinfecţia profilactică a tuturor stupilor cu ocazia punerii J;i iernat, clnd
se va scoate ş i reforma un numă r cit mai mare de faguri de cuib din fostele familii
bolnave. In cazul clnd mă rimea stupinei permite, se vor refnrma toţi fagurii acestor
familii, el fiind înlocuiţi cu faguri cu miere ş i polen proveniţi din familii să nă toase;
— în anul urmă tor stupina va fi tratată chiar dară nu au apă rut semne de
boală ,
Prevenirea, Pentru a preintlmplna apariţia loeei americane se recomandă
respectarea cu stricteţe a regulilor de profilaxie generală — descrise pe larg la
capitolul respectiv —, avlnd ca scop de a evita pă trunderea sporilor în stupină sau,
clnd acest lucru nu a reuş it, de a opri ră splndirea lor la celelalte familii de albine.
Fortificarea familiilor — realizată prin metodele cunoscute — are ca rezultat
sporirea rezistenţei naturale ş i a forţelor proprii de apă rare, ea constituind un
auxiliar preţios în lupta împotriva bolilor in general ş l a celor contagioase In
special.
Loca americană este o boală declarabilă , supusă restricţiilor sanitare
veterinare. Ea atrage caranti narea stupinei pe o perioadă de 60 zile de la dispariţia
semnelor de boală ş i după executarea dezinfecţiei finale.
T.r>rA EtraorEANA

Loca europeană este o boală infeeto-contagioasă a puietului dezbine, dar,


spre deosebire de Setea america?^ a eSi^i etinlogie e^te
■ inc stabilită , Ji apariţia ei participă (Inir-o mă sură rare nu a putui Ii
precizată plnă în prezent) mai multe specii bacterlene.
Denumîrea ho3ii ar [ş utea face sâ se creadă că această maladin r.u există
decît in Europa. Jia este IntîJnitâ însă pe toate continente]' ş i in toate ţă rile
crescă toare de albine, fiind cunoscută ş i sub denumnea de loca benignă sau loca
ur7t mirositoare. De altfel, pînâ In 1906 cele două loci nu ?rau diferenţiate, de
fiind cunoscute numai sub numele de „foulbrood" (puiet infecţios sau locâ).
Phillips a fost acela ca.e, scriind introducerea la lucrarca Jui White (1906) despre
bacteriile din stupină , a folosit pentru prima dată termenii de „europţan" ţi „amfr-
ricnn" pentru a accentua deosebirile dintre cele două forme de locă .
Etiologia locei europene este complexă , datorită faptului că In intestinul
larvelor bolnave sau moarte dp această boală se in tî In esc microbi diferiţi ţi
anume : Baci lins (Strcptococcus) pluton, Kaeillus atvei, Bacterium etirydice, Raci 11
tis orpheus (laterosporus) 41 Streptococeus apis (fig. 8).
Nu s-a ajuns încă la o unanimitate de pă reri In ceea ce priveş te adevă ratul
agent cauxal, Unii autori (White, Wille, Alegândrova) consideră ca bauteria care
provoacă boala este Baclllus pluton, iar celelalte sîtit bacterii secundare, de
asociaţic, care îş i exercită influenta vă tă mă toare numai după ce infecţia principală
s-a produs.
Autorii germani (BorchcTt, Morgenthaler) socotesc însă că toţi microbii mai
sus amintiţi pot reproduce — unii singuri, alţii asociaţi între ci — forme
independente de boală , Kcindţnd re*1a ce este in gc-npral cunoscut sub denumirea
de „loca europeană " in trei maladii distincte ţi ^nuirlf ;
— loca europeană provocată tle Bacillus pluton ;
— loca benfgna, avîrrd ca agenţi cauzali R, alvei, laterosporus, gracilesporuB
ţi apidarium ;
— puietul ac™ {oţetit), determinat de Streptococii* apiu.
Totuş i, peni iu ,1 nu crea confuzii in mintea apicultorilor, mdiales
■ ■ă evoluţia ş i simptomatologia formelor d? boală mai sus amintite sint
foarte asemă nă toare iar tratamentul nste acelaş i, vom descrie în con- ttnuare
acest sindrom fiib denumirea generică dr loca europeană .
Specii!? bacteriene Intîlnîte în locf) europeană prezintă men-
■ ionate pe scurt — urmă toarele caractere :
— Streplucoccus pluton este un microb polimorf, cel mai adefiea rotund, cu
dimensiuni cuprinse între 0,5 ş i 1 micron, prezentfridu-se
formă de elemente izolate, in lă nţiŞ O&re sau in gră mezi El este imobil, nu
jsporulaaza ş i poate fi colorat cu metoda Gram. Numele de Streptoouccus (in locul
celui de BiJcillus), i-a fuKt dat de Hailey In anul 1956, dată eînd s-a reuş it
creş tere;* lui în cultură , pe medii speciale
Fin, A MlcroTora patogena in tocr europeană : a — SreplotoceiiF; piu- wi :
fc — Bai-iHu* .iWci; c — Bas- wriiim eur^ihet'; ii — Bac Ulm ptieus ; f --
StreptocoecuE «pis
ZS
Tn ceea a? priveş te rezistenţa, Streptococeus pluton poete fi pă strat in
suspensie apoasă la temperatura laborator ui ui timp de 7—10 zile, In sirop de
zohâi ie—20 zile, iar in cadavrele larvelor pînă la un an. Sub acţiunea formolului
1%, pcrmanganatuiui de potasiu Ul *od'?i caustice 2% ş ţ fenolului 3%, microbul este
distrus după 5 minute.
— Bacillus ak'ei are forma unui bastonaş lung de 2,7 microni ş i iat de 0,6—
1,2 microni. El cale mobil, Grant-poaLtiv ţi produce spori. Rezistenţa sporilor este
destul de m;ire. Ei rezistă la fierbere timp de ;i<5 mi tiu le. iu timp ce forma
vegetativă rnoart' după 5 minute. Per- manfsnatul de potasiu ii distruge după
2—7 ore, iar în concentraţie de 5% după o oră .
— Bacteiium (AcIUoDlobactei) eurydice se prezintă sub forittă de bastonaţu
izolate aau perechi, cu extremită ţile rotunjite ş i cu dimensiunile cuprinse intre
1,2—1,5 microni. El estu uş or culuvLibil, Gram- negativ ş i nu sporuleasă
- Raci 11 us orphcus (Latorosporus) are forma unui Uastunaş drept, cu
extremită ţile rotunjite. El sporuleitză , sporul Iui nil naş tere pe una din pă rţile
laterale ale buci Iul ui, la mijlocul lungimii iui.
— Sţrepţbooccus apis, numit altă dată fit re ptococcus f&calb, este o
bacterie ovală cu dimensiuni de 0,7—0,9 microni. Are aptitudinea de a produce
acizi, ceea ce face ca mediile de laborator pe care este cultivat, siiu puietul de
albine omorit de acest germen iă exale tm miros acru, de oţet.
Dupii F. E. Moellef („La santo de îabeille" martie-aprilie 1390), la începutul
bolii froiturile provenind din larve infectate cu locă europeană , colorate cu
safranină sau alţi coloranţi potriviţi, prezintă la examenul microscopic aproape
numtu S, pluton. Pe mă gură ce U'Jîce timpul, îmbolnă virea afectează mai puţin
larvele tinere fii mai mult larvele vîrstnice sau prenimfeie, După cca, trei să plă mlni
aproape ini puietul mort este de tip prenlmfal. Cirul acesta a fost examinai mi-
croscupic, nu S-a mai gă sit S pluton ci numai R. al vei. In această fază colonia
ră spunde foarte bine la tratament iar puietul redevine notmaL In ciuul cind
coloniile respective supravieţuiesc peste iarnă , ele vor râminc în general să nă toase
în sezonul urmă tor, dar alte colonii din stupina in cauză pot să traverseze ciclul
descris mai sus.
Patogen te, evolu ţ ie, (rarc-Tmiiere, Odată cu hrana primită din partea
albinelor doici, microbii sînt Introduş i în intestinul larvelor, unde ci se înmulţesc ş i
elimină toxine. înmulţirea microbilor se face pe seama hranei existente în intestinul
larvei, ceea ee duce ia slă birea acesteia. Re de aită parte, toxinele pă trund prin
peretele intestinului în tot organismul, pmducind grave perturbă ri fiziologice,
îmbolnă virea ş i, in cele din UftnA, moartea larvelor.
Declanş area, agravarea ş i extinderea bolii sînt favorizate de o serie de factori,
care acţionează fie prin slă birea rezistenţei naturale a familiei de albine, fie prin
exaltarea virulenţei germenilor microbieni. Printj'■ aceş tia, sezonul ş i puterea
familiei dc albine joacă rolul oel mai important, loca europeană fiind mult mai
frecventă primă vara ş l la familiile slabe. imi&chetate nfeareapun^ă tor, avînd hrană
Insuficientă sau de slabă caii taie Boala apare, dr- obicei, in lunile apiilir- mai ţi se
manifest in nuni diferit — uneori cu intermitenţe, altenri continuu — pină toamna
tirziu, cind LicţitTi'n puietului încetează . Că ldura (lin timpul verii sau apariţia unui
bun cules fac boala să redreseze, Uneori intilnindu-se chiar vindecă ri s|X>ntane. în
raxul cîrtd dUpâ un cules principal nu asigură ă lbinclor un rulcs :1c întreţinere, se
creeiiKă in familiile de albine respective condiţii pentru nîtpftri|ia bnl ii
Larvele bolnave constituie principala sursă de infecţie, într-o fa- m.i]]t-
puternică albinele elimină din vreme aceste larve, iar condiţiile bune dc hrană ş i
că ldură de eare beneficiază puietul ii permit să re sitele la contaminare.
Transmiterea bolti în interiorul stupului face prin albinele lucră toare, care
îndepă rtează larvele bolnave s;lu moarte ţi prin albinele doici, care hră nesc attt
larvele recent infectate cit ş i pe cele să nă toase.
StreptOCocflCUs pluton a l<iM intîlnil frecvent in ghindele salivare ale
albinelor doici. PolteV ş i Alexandrova au inulnit deseori Strepto- rnecus pluton in
ovarele mă tei lor provenite din prisă ci infectate cu ioca europeană . Aceiaş i autori
au stabilit că cel mai periculos rezervor di- conservare al acestui germen sînt
fagurii cu pâstură .
Transmiterea maladiei în interiorul stupinei se produce prin pră darea
(furtiş agul) familiilor slă bite dc boală , prin ră tă cirea albinelor in timpul culesului.
prin trîntorl ţcarc pă trund In orire stup), prin diferiţi paradiţi sau pră dă tori (molia
de ceară , viespea), prin apicultorii care schimbă fagurii ş i albinele din stupii
infectaţi in stupi să nă toş i sau care lucrează fă ră să -ş i dezinfecteze m lini te,
uneltele sau echipamentul de protecţie.
Transmiterea infecţiei in toată regiunea sau dintr-o regiune in alia realizează
prin furtiş ag, prin erori de zbor, prin trîntori, prin stupă rlt pastoral ţi prin
cumpă ră ri de material biologic apicol din stupine infectate,
Simptomatologia, începutul bolii sau In formele y^oarc de boală familiile de
iilbine atinse de liH'a europeană se deO&ebOSc greu de cele să nă toase, inţrucit
activitatea Jor se pă strează nemodificată , l&r mă telle reuş esc «ă înlocuiască
larvele bolnave eliminate de că tre albine. Abia după trecerea unei perioade de
timp boala devine flipurentâ. prin de popula rea familiei de albine ş i prici mirosul
acru sau de putrefacţie cp ae degajă la deschiderea stupului. I!nul din seninele
caracteristice constă In faptul că bnaU atinge de obicei larvele tinere de 3—4 Tă ie.
care mor înainte dc a fi r ă pă ci te. Numai in cazuri rare ş i într-o proporţie redusă
se constată îmbolnă viri la larve mai vfrstnice Ş i respectiv mortalită ţi la puietul
că pă cit.
I,a început aspectul fagurilor este normal, Cind maladia s-a declarat, se
constată o depunere neunifnrmă a puietului, apare aspectul d<< puiet împră ş tiat,
datorită faptului că mă tei le au însă mînţat celulele cu puiet bolnav mai tîrziu,
după ce albinele au reuş ii să elimine acest puiet,
II I prima fnxă .■'. îmbolnă virii L A R V A devine lllti trflnsp^i%titjtţîl1tlii ţ-
jrgescentă " (ru înveliş ul întina), ceea re face ca iraheplr ş i tubul ei di- B^fitiv iă fie
vizibile. După puţin timp eo i^i piu ide turgeJ.ecnîa, corpul devute flasc (se
Înmoaie} ş i se segmentează (s" încreţeş te), Ca urmare y miş că rilor agonice, eorpul
Î-ţJ schimbă porţia normiil:;, se râureş te ş i pnaţe apă rea ru partea dorsală khlj
ventrală spre deschiderea celulei f5>
Pe mă sură ce procesul patologic avansează , larvtde bolnave sau t io;trte iş ;
schimba culoarea, care din itliu-sitU-f n.h cum evţe in stare normala, sc-
îngă lbeneş te^ devin p apoi ga Ibe n-cafenie ş i tn cele din uim;H -■nr^ inchis,
chiar negri coasă . Conţinutul corpului se descompune ş i '.■m 'Aii uneori urţ
miro^ de putrefacţie, altuori acru aromru. ti^ pai-1.1 j milosul variază in funcţie de
speci,! germenilor care predomină în procesul de descompunere a! Iwrveior. Cînd
organiamuE este invadat in rtiaj (nare mâsură de iî. sivei mirosul CM" de
putrefacţie, iar rin dl predomină Streptococcjbfi a pis sau Bftctcrjum eurydicc.
larvele emană .:n miros acru sau aromat,
L>c reguli, eorpul larvei nu se
transformă intr-o masă vis- coasi yau fi
tari tâ ş j nici nu aderă la pereţii relulei,
In aş a fel înrît scoaterea ş î eliminarea
larvelor de că tre albine sim uş or de
realizat, Prin deshidratare, corpul larvei
se transformă eu timpul într-o cojiţă
cenuş ie sau brună , uş or detaş abilă .
Aceasta este forma clasică de Jocă
europeană , in care mortalitatea puietului
du^a qă pă eire se înttlneş te foarte rar ş i
in numă r mic.
Există insă ii unele forme atipice
de lor.ă europeană , cârc sc diferenţială
de forma clasică prin unele miici
caractere ş i in special prin virsta larvelor
atinse. In acest sens, pe teren pot fi
întîl- nite trei cazuri ş l anume :
a. Larvele atinse .-ini fouru tinere
£1 mor cu mult înainte de că pitei re ;
cadavrele sint negre, lucitoare, fă ră
miros, dr conste- tenţ.i muco:!să .
Această formă poate să fie asociata cu
loca europeana clasicâ.
b. Larvele atinse sînt in celule
că pă cite; culoarea lor ene cenu- ţi: ,
consistenţa monlc, mirosul lipseş te
flfl. a. Fagure cu p^tt bnînav tl«
europeand
c. Larvele atinse sini în celule că pă cite; culoarea lor este casta nfe, ele sînt
puţin deformate, conţinutul pă stos, uneori uş or vţsco*. filanţ, Mirosul greţos poate
sâ existe sau nu, In funcţie de germenii prezenţi, Că pă celele pot fi scobite,
perforate ţi de culoare mai Inciusu Accastă formă poate să fie confundată cu loca
americană ş i de asemenea cu paraloca.
Se citează cazul unor familii foarte puternice la care puietul a început să
devină împră ş tiat ca ş i cum calitatea mă teilor ar fi lă sat de dorit. Eânuindu-se că
ele aveau focă europeană dar că larvele boinave erau scoase din stup înainte ca
omul să poată constatn îmbolnă virea, Eiccste colonii au fost supuse unui tratament
cu streptomicină (trei administră ri de ci te 0,5 g la patru zile interval). In urma
acesLui tratament puietul a redevenit normal, să nă tos ş i compact, dovedindu-se asi
fel că era într-adevă r vorba de locă europeană .
Para (oca. Se deosebeş te de loca europeană , fiind tipică prin faptul Că
■itacS larvele Înainte ş i după că pă dre. Agentul patogen se consideră * fi Bacillus
paraalVei, înrudit cU fîacillus al vei. La puietul necă pă cit semnele sînt aceleaş i ea In
loca europeană , iar la puietul că pă cit larvele devin vîseoase ş i degajă un miros de
putrefacţie, Culoarea lor rste gă lbuie uneori brun roş iatică ,
Diagnostic. Loca europeană clasică se recunoaş te clinic după mortalitatea
puietului înainte de că pă cire, după culoarea galbenă a larvelor, după consistenţa
nevtscoasâ ş i nefilantâ a acestora ş i dupS neaderenţa la pereţii celulelor.
Situaţîa estp mai dificilă ţn cazul formelor atipice de l«că europeană Există
astfel de caş uri, provocate de regulă de fl. al vei, care pot fi confundate cu loca
americană , deoarece puietul moare după că pă ci re. oă pă celele sînt închise la
culoare ş i perforate, larvele moarte sînt de culoare ciocolatie, iar conţinutul lor este
vi scos ţi filant. Se consideră că ele pot fi totuş i deosebite după urm Stoa role trei
semne :
1. Cînd se Încearcă extragerea larvei moarte cu un beţiflOr conţinutul ei se
poate întinde, însă filamentul este mult mai scurt decît in loca americană (1,5 cm
în loca europeană , faţa de Cea. 3 cm în loca americană ).
2. Cojiţele în care se transformă larvele moarte nu sint bpilf de pereţii
celulclor.
3. Mirosul nu este puternic, de putrefacţie sau de clei de lîmplă - rie, ci este
uneori acru sau în cele mai multe cazuri lipseş te cu totul
TJn diagnostic precis poate fi stabilit In laborator prin metode bacteriologice,
PropnOîîtc. Mai puţin gravă decît loca americană , există cazuri in care loca
europeană poate să dispară spontan, Cel mai adesea ea persista de o manieră
ascunsă , compromiţînd recolta prin slă birea familiilor Alteori ea provoacă chiar
moartea coloniilor de albine, Prognosticul esto favorabil în cazul formelor uş oare,
cînd boala este descoperită din vreme ţi tratamentul se aplică ta primele semne. El
este însă nefavorabil
atunci cind familiile de albi ne sini slabe sun tind condiţiile nu turale sînt
neprielnice pentru apicultură
Tratament. In tratamentul locei europene sullamidele sEnt fiira efect, Si
nomele ca ie au o eficienţă recunoscută sint antibioticele, dintre care cele mai
bune re?.uliate nu fost obţinute p:in întrebuinţarea tera- mtemei ţi streptoinicinei,
Teramieina prezintă avantajul că are a sfetâ an ti bac teri artă mai mare, in care
inlră multe sperii bacteriene tcondiţionat patogene, unele virusuri ţi, ceea te este
mai important, intră ş i Ftacfllus iarvae, agentul loeei americane.
Rezultate bune s-au obţinut, de asemenea, ş i eu ajutorul altor antibiotice,
cum ar fi eritromirina, tetraciclină , aureomicina ş t biomicina In cazurile de iocă
europeană atipică (în special a celor c:u-e riscă să se confunde cu loca americană )
ce ie mai bune rezultai e s-au obţinut cu ajutorul teramîcinei ş i kanamidnei.
In linii mari, recomandă rile privind tratamentul in loca americană sint
valabile ş i pentru loca europeană , atlt In ce priveş te terapia propriu -7. i să , cit si tel
molcom combaterii în ansainblu.
In aplicarea tratamentului trebuie să se ţină seama de urmă toarea linte de
conduită :
a. Tratamentele medicamentoase nu neţ tomată deeît asupra genţilor
patogeni care se gă sesc in organismul larvei ş i numai asupra Toi - melor de
înmulţire. Nu trebuie pierdută dcei din vedere importanţa mă surilor de profilaxie
sanitar», mai ales in ce priveş te dezitifecţia materialului apicol.
b. In stupina în care s-n consiliat boala trebuie tratate Luate fam! lîile de
albine, nu numai cele bolnave Familiile slabe vor fi unite înainte dc tratament, iar
ci*ie slabe ţi în acelaş i timp bolnave vor fi distrus
e) Antibioticele se folosesc in doza de 0,5 g pentru o familie de albine, repetată de
trei Sori la interval de 7 zile. Administra rea lor poate face în sirop de zatlâr sau
prin pudraj, dozele trebuind s;'î fie riguros respectata, fiind rontraindicată
suspendfirea tratamentului in momentul dispariţiei semnelor de bo;ilă .
P-ycLic, un flacon dc slreptomicină , care ronţine 1 g substanţă activă , *e di
zoi vă mai Sntîi tn cca, 5U ml apă fiartă 51 ră cită , după care se amestecă intr-un
litru de sirop i : 1 (in timpul verii) sau 2 : i (primă vara), obţinirţdu-se doua doze a
0,5 l dc sirop medicamentos Tratamentul i-ornpiet a! unei familii de albine necesită
trei duze litri) sirop medicamentos, conţinînd 1,5 g streptomicina, aplicate la
interval dc o să ptă mină In cazul aplică ri medicamentului în Mare uscata, con-
ţinutul flaconului de s 1 reptomIcină se amestecă treptat (mai întii intr-o cantitate
mică ş i apoi tn cantitatea totală ) cu 200 g zahă r pudră , rexul- tind două doze de
preparat medicamentos. Tratamentul respectiv necesită trei doze de cîte 100 g
preparat, aplicate prin pră fuire tip asupra ramelor de cuib, din 7 in 7 zile.
Teramidna se foloseş te in acelaş i mod. Pentru a obţine de exemplu 10 doze
de preparat, este necesară o cantitate de 5 grame antibiotic, cc urmează sa se
amestece in 10 litri sirop sau 1 kg zahă r pudră .
Temporal ura lichidelor în care se introduc antibioticele nu trebuie să
depă ş ească
d. Proiecţia asigurată prin tratamrntul medicamentos trebuie să se extindâ
pe o perioadă sufitientă de timpi pentru a permite efectuarea in acest interval a
lucră rilor de asanare a stupilor bolnavi, prin distrugerea sporilor sau a (ormelor
vegetative micrnbiene existente In afara larvelor, acolo unde medicamentele nu
ajung s& acţioncze asupra lor.
Tn ceea ce priveş te tehnica de combatere a unui loear de Încă eti- ropeană ,
aceasta constă din urmă toarele mă suri aplicate cronologic :
— - controlul tuturor familiilor de albine, pentru identificarea fa-
miliilor bolnave, a celor slabe, precum ş i a fagurilor cu mult puiet bolnav ;
— distrugerea familiilor bolnave in ra?.ul cînd sint slabe, precum Ş i a
fagurilor eu mult puiet bolnav din familiile r u populaţie tiormalâ ;
— unirea familiilor slabe ;
— aplicarea tratamentului medicamentos la toate familiile din stupină ;
— mutarea familiilor în stupi dezinfectau, dupa dispariţia semnelor dc
boală ;
— dezinfecta stupilor infecţii ţi ş i a anexelor acestora, imediat după
mutarea familiilor ;
— deZ infecţia prolilaclieă a tuturor stupilor eu ocazia punerii familiilor de
albine la iernat.
Prevenire. Pentru n preJntlmpina apariţia locei europene, trebuie să se evite
orice contael, direct sau indirect^ ru stupinele infectate. Trebuie afvute permanent
in vedere că ile de transmitere a germenilor patogeni de la o stupinâ la alta sau de
la un stup la alt ut ş i luate mă surile pentru bararea acestor că i. în acest sens *e va
urmă ri :
— si nn se introducă material biologic apicol din alte stupine decit după te
s-au controlat ţoale familiile acestora ş t, In ea a de duljiu. după examenul dc In
bora tor ;
— în practicarea sluparilului pastoral să se alc;igă vetre cît mai depă rtate
de cele ale altor Stupine ş i în afara razei de zbor a albinelor acestora, să se aş eze
stupii cit mai distanţaţi unii de alţii ţi de o manieră neregulată , pentru ca albinele
să se poată orienta:
— să sc evite furtiş agul;
— să Se prevină apariţa paraziţilor în sLupine (gă selniţă , pă duchi etc.), să
se ia mă suri împotriva acestora atunci eind au apă rut;
— să se limiteze la maximum posibil schimbul de faguri ş i albine de la un
stup la altul;
— să se dezinfecteze uneltele de lucru după fiecare manipulare, iar siupii ş i
echipamentul acestora in fiecare an. Controlul ş i lucră rile In stupină să îneea|>ă la
familiile puternice ş i să nă toase, lă ş îndu-se la urmă familile slabe sau bolnave ;
— să se înlocuiască echipamentul de faguri cît mai des posibil;
— bS se evite hrânirîle cu miere cînd originea acesteia este necunoscută ;
— sâ se pă streze o permanentă cură ţenie în slupi ţi In stupină .
Menţi"erea întregului efectiv al stupinei în starea de familii puternice,
asigurarea unui cules continuu, stimularea mă teilor de a depune puiet ş i a
albinelor de a creş te faguri, constituie cel de al doilea capitol de mă suri preventive,
orientate în direcţia valorifică rii )a maximum a rezistenţei naturale ş i a forţelor
proprii de apă rare ale familiei de albine. Atingerea acestui obiectiv este rezultatul
aplică rii întregului complex de râsuri privitoare la creş terea ş i întreţinerea rentabilă
a familiilor de albine

LVFECŢ H MIXTE Lnc» americani — Loc* curoprani


Există cazuri cînd In aceeaş i familie de albine pot fi în li Ini te aut loca
americană , cit ş i cea europeană . In alte cazuri, cele două loci pot fi întîlnitc în stupi
diferiţi, însă ţn aceeaş i stupină .
In aceste situaţii, precum ş i in cazul formelor atipice de locă europeană , este
greu pentru un apicultor sau chiar pentru un specialist să stabilească un diagnostic
precis pe baza semneior clinice. Pe de altă parte, timpul lung pe care-l necesită
trimiterea unor prube la laborator in vederea preciză rii diagnosticului, efectuarea
examenului neccsar ş i primirea rezultatului consLituie adeseori un mare risc, el pe
rm iţind bolii să se agraveze sau difuzeze ş i !a familiile din jur.
In asemenea cazuri, concomitent cu trimiterea probelor la laborator, se
indică folosirea unui antibiotic cu eficacitate împotriva ambelor lori {teramlclna, de
exemplu) sau a unei combinaţii medicamentoase, stneptomieinfl-sulfatiazol. De
reţinut Insa efl folosirea unei asemenea combinaţii ini pune cumularea dozelor
complete pentru fiecare boulă in parte, respectiv l g sulfamîdă plus 0,5 g
antibiotic, repetate de trei ori ia interval de 7 zile.

FAH.atifoza SAU SAXJUONuuOZ,A

Taratifoza este o boală infecte-contagioasă a albinelor adulte, a ă n ! apariţie,


evoluţie ş i putere de difuzare depinde în mare mă sură de condiţiile de viaţă ale
lamiliilor de albine.
A fost descrisă pentru prima data de Bahr, în anul 1917. care a Jescoperit-u
într-O Stupină din Danemarca. între anii 1936 >ji 1937 ea a io$- studită ş i in
Franţa de Toumanoff, iar in anul 1064 boala fost ^L'rnnalată in mai multe regiuni
din U-lî.S.S.
fiffalogir.. Agentul patogen este Baci 11 us parat/phi nivel Bahr. Iuti In ii.
frecvent în tubul digestiv n| albinelor să nă toase, el devine vă tă mă tor ir, special
atunci cînd rezistenţa naturală a familiei scade datorit?
unor factori neprielnici. Este un microb mic, de formă ovală , cu dimensiuni de 1—2
microni En lungime ş l de 0.3—0,5 microni în lă ţimp, prevă zut cu cili de Jur
împrejur. Nu sporukază ş i nu se colorează prin metoda Gram. Administrai în hrana
albinelor in scop experimental, el nu reuş eş te să provoace îmbolnă virea acestora
dedl în cazul bimibilor slabe.
Patogeîiie. Cînd împrejură rile îi sînt favorabile, microbul îţi exaltă virulenţa ş i
produce îmbolnâviien albinelor. Transmiterea su<jci micro- blene cu virulenţă
exaltată de la o albină la alta se face po cale bucală In intestinul acestora, baci Iul
se înmulţeş te intens, pă trunde în hemo- limTâ ş i determină moartea prin
septieemic. De la o familie ia ai ta ei ae transmite pe că ile comune tuturor
maladiilor contagioase ş i anume l prin Albinele hoaţe sau ca>e se ră tă cesc în alţi
stupi, prin trlnlori, prin sursele de apă folosite în comun, prin intermediul
apicultorului care nu respectă reguiile de profilaxie atunci elnd a apă rut boala în
stupină , prin materialele utilizate de la un stup la altul fă ră a fi dezinfectate etc.
E v o l u ţ i a . SalmOnelozH apare de obicei primă vara ş i numai in rare cazuri in
timpul verii, In special atunci eind survin perioade de ploi reci ş i prelungite- In
majoritatea cazurilor evoluţia ei este uş oară , vindecarea produrfndu-se cel mai
adesea spontan, odată cu îmbună tă ţirea condiţiilor de viaţă ale familiilor de
albine. Sînt insă cazuri cînd boala poale să apară sub o formă acută ş i să producă
pierderi importante.
5împiome. Boala provoacă moartea albinelor ţi depopula rea familiilor.
Manifestă rile patologice nu sînt însă specifice, ele puţind fi în- tllnite ş i în alte
maladii als albinelor, cum ar fi nosamoza sau acarioza. Albinele bolnave nu mai pot
zbura, au abdomenul balon at, prezintă diaree, paralizează ş i mor.
Familiile dc albine în care boala evoluează sub o formă acută se
depopulează , slă besc ş i devin inactive. In faţa stupului apar zilnic numeroase
albine moarte ş l bolnave.
Diagnosticul nu poate fi pus decît prin examenul dc laborator. Conţinutul
intestinal sau hemollmfp albinelor bolnave se însă mi nţeaxă pe medii de cultură ş i
după J—2 zile se examinează ld microscop. Diagnosticul se pune atît pe baza
prezenţei in ci m pul microscopic al ba cilul ui paratyphi alvei, cit ş i pc aspectul
coloniilor pe carp le formează acest mieroh în culturi ; miei, rotunde, albă strui :;i
scmitransparente la început, ele conflueaaă după 40 ore, dlnd culturii o înfă ţiş are
opacă ş i o consistenţă vîseoasă .
T r a t a m e n t . Combaterea para ti fazei ţe face prin mă suri d*> igienă , prin
Împuternicirea familiilor bolnave si prin tratament medicamentos ■Se
d«infectează uneltele ş i ţchipamenuil de lucru, se unesc ş i se sti- muleaaă familiile
bolnave. în ce priveş te tratamentul medicamentos, antibioticele s-au dovedit
pfirace împotriva paraiifozei. Teramicina sau strepiomicina, utilisate la fel ca în
cazul locei europene, iTijjjesr să vindece această maladie în decurs de 10—00 /.ile
de Ia aplicarea lor.
Mir rit fmia
Este □ boală infcCţiOâsă a albinelor adulte, care apare ş i evoluează In stiictă
dependentă de factorii de mediu. A fost descrisă pentru prima dată in anul 1928
de Bumside. care consideră că ea poate fi recunoscută prin aceea ci după moarte
albinele se descompun ş i articulaţiile lor se desprind la cea mai mică atingere.
Etialagie. Agentul acestei maladii este uri bacii mic (0,7—1,1 microni),
nesporulat, Gram negativ, numit Bacillus iipisepticus. Rezistenţa lui faţă de agenţii
fizici sau chimiei £ste redusă , In albinele moarte el tră ieş te cc£. o lună , in timp ce
sub acţiunea razei or solare nu rezislă mai rtiult de 7 ore, Încă lzit la temperatura de
73t'C este distrus în 3U minute, iar La ÎOD^C In 3 minute. Dezinfectantele folosite
în mod rurrnl (soda caustică , formolul) 11 distrug instantaneu în concentraţiile
obiş nuite, Sub acţiunea vaporilor de formaIdchidă el îş i pierde virulenţa după 7
orc.
liacillus apisepticus este foarte ră spîndit In natură , el puţind li Intllnit
frecvent In interiorul stupilor. In anumite împrejură ri, în tare rezistenţa naturală a
albinelor este diminuată , germenul îş i exaltă virulenta, pă trunde In aparatul
respirator al insectei ş l de aici în hemo- limfă , unde se Înmulţeş te ş i provoacă
moartea prin septicemie. Contaminarea pe cale intestinală se realizează foarte
greu, întrucit sucurile digestive constituie un mediu ncprlelnic pentru dezvoltarea
baciluiui.
Septicemia poate apă rea In orice perioadă a anului, îndeosebi atunci cînd
condiţiile do întreţinere ale familiilor sînt deficitare : umiditate crescută in stupi
datorită aş eză rii stupinei In locuri mlă ş tinoase sau unor ploi reci ş i de lungă
durata, lipsi de cules etc. Evoluţia bolii este îriHi benignă , Tnreglsulndu-se cel mai
adesea vindecă ri spontane, atunci clnd cfluaele care i-au favorizat apariţia dispar
sau se ameliorează
C
ontagiozitatea este de asemenea
redusă , boala apă rind în mod ră zleţ,
fă ră a se extinde la un numă r foarte
mare de familii.
Simpiorrte — diagnostic.
Septicemia albinelor nu poate fi
diagnosticată in mod precis decît prin
examen de laborator, după caracterele
morfologice ş i culturale ale agentului
patogen. Ea poate fi Snsfi bă nuită
atunci cînd se eoni ta ta, o activitate
reduyă a unor familii (mai ales în
Fio. 10- Fr«ilita ţ *a cadavrelor tn perioadele de cules), o disproporţie in-
septicemie tre cantitatea de albine ş i de puiet,
îmbolnă virea albinelor, pierderea
capacită ţii (Ie zbor a aer*-
torn, aspectul lă ptos al hemolimfei,
contracţii abdominale înainte de monrte ş i mai ales fragilitatea cadavrelor (fig. 10).
ConttKiteria acestei boli se realizează prin îmbună tă ţirea condiţiilor de
întreţinere ale fnmiliilor de albine, prin Împuternicirea ş i stimularea
acestora, prin schimbarea mă tcilftr Un tratament specific nu a fost stabilit pinâ In
prezent. Anlibioticele influenţează favorabil evoluţia maladiei, împiudicînd apariţia
unor eventuale complicaţii,
De altfel, septicemia ca entitate morbidă specifică este susceptibilă de
reconsideră ri Unii autori (Morse H.A.) slnt de pă rere că Însă ş i numele ei este
discutabil, intrucit descrie un simptom ce poate fi cauzat de numeroase
microorganisme. Ca etiologic, Landerkin ş i Katznelson (1959) au reclasificaţ Bacillus
apiaepLicus. considerind ci in realitate el este Pscudomonas apiseptiea Burnsidee.
Ca tratament, Wille (19G2) arată că in Elveţia o fost folosita stteptomiciria, Insă
apariţia unor auş e de Pseudo- monaţ apiseptiea rezistente a I imitat utilizarea
acestui antibiotic.
BOLILE VIKOTICE

Pini la mijlocul deceniului 70 se cunoş teau puţine boii virotice la albine,


lucră rile de specialitate descriind ca atare doar puietul în sac, paralizia ş i boala
neagră . Ulterînr, dr, L. Bailey de la îlotham stec'l Experimental Stat ion din Anglia,
care este o autoritate absolută in acest domeniu, a identificat ţi descris în total 19
virusuri, capabile să determine — singure sau în asociaţie — urmă toarele viroze
la albine: puietul în sac, paralizia (acută , lentă , cronică , cronică asociată ), virusul
„aripi înnorate'1, virusul ilc Yş iX. virusul butcilor negre, virusul ii lamentez, boala
din insula Wifiht, virusul din Egipt, virusul din Arkansas, puietul vă ros Thai,
virusul din Kaş mlr si virusul apis iridesccnt, în afara ultimilor 5. toate celelalte
virusuri au fost identificate in Anglia

PUIETUL M HAC

!;*tP o boală infftcto-cnntagioasă a puietului, mai puţin fjt'avîi r ;=i puţin


ră spindită decîl tocile, în care larvele iau durjîi motnV aspectul caracteristic al
unui sac pliu cu lichid.
Etiapatogenh'. Agentul cauzal a fost descoperit in anul 1&17 de că tre
White. Este un virus de forma slcrlcâ sau ovală , cu dimensiuni foarte mici
milimicroni), rc-i permit să treacă prin Tiltrele destinate să reţină bacteriile.
Experienţele fă cute au dovedit că un lichid infectat, trecut prin aceste filtre, este
m mă sură să producă boala, In cazul cînd ^ste amestecat în hrana puietului.
Rezistenţa virusului nu este prea mare. In apa Încă lzită ia temperatura d^ flQ^C
el îş i pierde Virulenţa după 10 minute, iar în miere cî devine Inactiv tot in acelaş i
interval de timp prin încă lzirea la ?0nC. Razele solare îl distrug după 4—7 ore.
Procesul de descompunere ce are loc în larvele moarte ii inactivează după 3—5
zile. în condiţiile unei camere rezistă 20 zile, iar în fagurii cu miere circa o lună .
Albinele vin în contact cu virusul atunci cînd încearcă să scoată din celule
puietul mori sau bolnav. Ele îl ră spîndesc apoi în tot stupul ş i îl transmit puietului
să nă tos odată cu hrana. în organismul larvelor conţii mina te. celulele epidermice
reacţionează printr-o secreţie abundentă , ce se acumulează în interiorul corpului,
transformîndu-i într-un
fel de pungă cu lichid. Din limpede, cum era la inceput, acest lichid se tulbură cu
timpul, datontă descompunerii ţesuturilor, ceeace antrenează ş i schimbă rile de
culoare ale larvei, Pe mă sură ce lichidul se evaporă , tegumentul se sclerozează ,
larva începe să se usut?e, eapu! ei se ridiră ş i se Incovoaie spre partea ventrală ,
Lţjuiufii;, Roala poate apă rea în tot timpul sezonului activ, insă este mai
frecventă în timpul verii. Jntr-o
stupină infectată ca atacă doar
una sau citevy familii, jie care însă
nu !e omoară decit dacă survin
condiţii neprielnice de viaţă . Din
contră , apariţia unor factori
favorizanţi, cum ar fi un bun culcs
dc exemplu, poate să determine
vindecarea, fă ră nici o intervenţie
din partea apicultorului. Evoluţia
ei depinde mult de puterea
familiei in care a apă rut, respectiv
b >!e aJbinS atacau* (te
de mă sura Sn care larvele moarte Fin, a. »Larvw
pui^l jn ■ a — intacţie recentă ;
sînt eliminate ş i inlocLiite. b — Infccţie VL'che
Simpiome. Puietul moare de
regulă după că pă ci re. Pe fagure,
acest puiet
seamă nă (,u ce! în Ut nit in loca americană : puiet împră ş tia 1, celule eu câpâcele
înfundate, perforate, mai închise la culoare, adesea d&că pă ci te (fig 12).
Modifică rile pe care le suferă larvele oferă semnele cele mai importante pentru
recunoaş terea bolii. Din aibe sidefii rum orui iniţial, arcestea devin treptat
galbene, cenuş ii ş i apoi bi-une, capul avlnd o culoare mai inchisâ decit restul
corpului. In prima fu^ă larva an1 apretul unei pungi pline cu lichid, conţinutul ei
Sfă dind od;ită eu tcet rea Lmipu iui (fig, II), Acest conţinui nu este vîscos sau
filant nu are minus. Lar-

Ftp. I Z . Ff>eure cu H.jjuict In sat"


vele moarte iui aderă la pereţii ci'lulvi, aş a [iii:îl albinele lc potscoateţi îndepă rta
din stup, Ele sînt aş ezate pe planş eul celulei, cu partea ventrala In sus. Prin
uscare, corpul se transformă intr-o cojită neaderentă la ptS* reţii celulei, cu
partea refalieS mai închisă la culoare ţi curbată în ^.us, luînd astfel forma unei
bă rci sau a unui „papuc chinezesc"
Diagnostic. Pe teren, diagnosticul poate fi pus după forma pe rare n iau
larvele infectate ; de sar plin cu lichid la început, de cojiţe înrn- voiate într-o fază
mai avansată . Aceste aspecte deosebesc puietul sacri - form de loca americană
(singura boală cu ea re s-ar putea confunda), alte deosebiri fiind neaderenţa la
celulă , lipsa de miros ş i de viscozitaie? a conţinutului larvar, precum Ş J evoluţia
mai uş oară a maladiei (în cadru] familiei de albine sau în stupină ).
In ca?, de dubiu, diagnosticul poate ti stabilit pnn examenul microscopic al
larvelor bolnave sau moaile de curind Semnul caracteristic este [atunci cjttd se
lucrează cu microscoape obiş nuite) lipsa orică ror germeni, spre deosebire de
ceea ce se constată în că zui lorilor, unde acest examen evidenţiază numerose
bacterii specifice sau de asociaţie.
Tro(amefît. Pina în prezent nu au fost stabilite tratamente specificr In
maladiile virotice ale albinelor, în cazul puietului în sac a fo^t încercată , cu
rezutt&te satisfă că toare, ietraciellna. Se recomandă de asemenea un tratament
cu suifatiazoi combinat cu streptomirină , sau numai cu teramicină , iii dublul scop
al anihilă rii germenilor secundari ţi totodată pentru a preveni consecinţele unei
confuzii intre această boală ş i una din cele două loei.
In majoritatea cazurilcft sînt suficiente, pentru eptnbatrrrea puietului In sac,
asigurarea unui bun cules ţi aplicarea unor mă suri de igienă , cum ar fi topirea
fagurilor cu puie: bolnav, întă rirea familiilor bolnave prin unirea lor, stimularea
activită ţii de cură ţenie a albinelor prin resirin- gerea cuibului, schimbarea mâteii
ele
Tn ca/.urile grave s,c recomandă transvazarpa albinelor, trată rii ntul
medicamentos, dezinfecţia cu apă fiartă sau că ldură uscată (cu lampa ţii-
benzină ) a materialului lemnos, topirea tuturor fogurilor, încă lzirea mierii extrase
din acerti faguri timp de 30 minule la temperatura de 75'C (se Inter* ice insă
folosirea mierii pentru hră nirea albinelor)
Familiile slabe, puternic infectate, trebuie distruse
Spre deosebire de ţara noastră , unde puietul in sac este practic inexistent,
în India această boală îmbracă forme alarmante, constituind unul din principalii
duş mani ai albinei (Apis rciann) Ca simptom»-, fie menţionează moartea puietului
in fa/a de larvă necă pă cită , precum ş i pă ră sirea frecventă a stupilor dc <ă tre
familiile atinse de boală Pentru combatere, recomandă distrugerea puietului
infectat împreună cu a! binele adulte ş i Jezinferţin stupilor cu rlorură de var

PARALIZIA AULINLMJH

Paralizia este o boală infec<o-rontagina?ă . a că rei ef iopatogenie nu *ste


complet lă murită . Ea a fost descrisă petit ru prima dată de Morbson in anul 193?
Dupâ acest autor, maladia se manifesta In j^iioada mai- iunie, ca puţind să
dureze une»ri numai cîtevp zile ş i să se vindece de la sine sau si persiste timp de
mai ni uite luni, provocind stupinelor pagube importante prin mortalitatea mare
pe care 0 produce in rindul albinelor adulte.
Etictlogie. Agentul cauzal al paraliziei eftte un virus fillrabil. Familiile
să nă toase, contaminate experimental cu acest virus, se îmbolnă vesc în decurs de
2—5 ai le, prezentînd slmptome asemă nă toare celor din infecţia naturală -
Prezenţa virusului în organismul albinelor esţe întovă ră ş ită In mod frecvcut de
formarea in celulele cpiteliale ale intestinului gros h unor coi-pusculi rotunzi sau
ovali, mă surind Intre I ş l 5 microni.
Simptom*?, Albinele bolnave par cuprinse de o agitaţie continuă , eare se
traduce prin tremură tu ri ale antenelor, aripilor ş i picioarelor. Ele încearcă Bă
zboare ş i nu reuş esc. Abdomenul este dilatat ţi prezintă miş că ri respiratorii
accelerate, iar acul este scos afară . Tegumentul este acoperit cu o substanţă ce
degajă un miros de peş te, fapt ce determină a [Elinele să nă toase să le scoată
afară din stup pe cele bninai'ţ?. Cu această Ocazie, periş orii de pe curpul acestora
sînt smulş i, iar în urma dcpilaţlei tegumentul capă tă un aspect negru stră lucitor.
în cele din urmă albinele nu-ş i mai coordonează miş că rile, paralizează ş i mor cu
aripile deviate în lă turi ş i în jos (sub formă de acoperiş ),
TmUnrmntuî paraliziei nu a fost incă pus la punct. Antibioticele nu au dat
rezultate, ba. din contră , se consideră că folosirea lor complică boala
(Merdjianov), Presupunînd că această maladie ar putea fi de natură ct iptogamică ,
s-a in cercat tratamentul ei eu sulfat de cupru (piatră vină tă ), rezultatele fiind
contradictorii, Efectul favorabil pe care 1-a avut uneori piatra vină tă a fost explicat
de diverş i autori prin faptul că In cazurile respective nu era vorba de parai laie, ci
de meianoză .
S-a emis ipoteza că virusul ar fi prezent ş i la albinele să nă toase, iar matca
ar transmite descendenţilor predispoziţia la îmbolnă vire. S-a dovedit însă ulterior
că înlă turarea mă tei lor din familia de albine afectată nu este un mijloc sigur dc
vindecare,
Singurele mă suri care pot fi recomandate la ora actuală împotriva acestei
maladii sfnt acelea care vizează întă rirea rezistenţei naturale a familiilor de albine:
unirea celor slă bite de boală , restrîngcrea cuibului, asigurarea unui cules continuu.
O uş oarii ameliorare a fost obţinută prin administrarea zilnică , timp de 10—
15 zile, a unor raţii mici de sirop că lduţ In care s-a amestecat vitamina C, un
comprimat la un litru de sirop,

no Al * NPA^mv

Această denumire se referă nu la o boală bine precizată , mai multe


complexe de manifestă ri patologicc, care au ca simptome comune depilaţii ţi
culoarea neagră a albinelor bolnave.
Există decj mai multe forme de boală neagră , a că ror etiologie este puţin
lă murită ş i faţă de t^ire familiile de albim- reacţionează diferit.
După urii i autoei (Boichert) există două .l;™!?'- de boală neagi:! m anume ;
1. Boala neagră conyenitalS. 2. Manifestă ri patologice neeredi tare, cart* provoacă
fenomene metanice.

BftSli wu cmi-genltalA
Aceikstft formă cir boală neagră ■■ fon studiată ş i dcscrisă pentru prima
ţinti de Drelicr. i]a se manifestă prin apariţia in unele familii unor albine negrf*
liieioasf1, lipsite de peri. mult mai mici decît celelalte^ .ivlnrl aspectul unor furnici.
Numă rul albinelor Wiiormale este **ensibîl egal cu numă rul albinelor dcavuluite
norma^ In aceste familii, mani ieş irile melanice pot fi constatate nu numai la
albinele hlcră tore, ci ş i la ttjntori ţf chiar h matcă In plus, Irintorii ^înt neviabili
(nu pot să iasă singuri din celule, iar după aceea abia se pot miş c») ş i albinele ii
elimină din slup înainte sau in timpul erTogîonă rii. Caracterul ereditar al acestei ni
ani festă ri patologice este dovedit prin faptul că :
— boala nu se prppagă ia familiile dt1 albine din jur ;
raportul numeric Intre Cele două grupe d£ albine se menţine
egal:
— schimbarea mă teii antrenează dispariţia semnelor anormale.
Drcher a dovedit că această afecţiune este de origine genetică prin
Urmă toarea experienţă : a luat puiet de lucră toare, de t rin tor ţi de matcă din
familia afectata ş i l-ii crescut in etuvă . S-a i'onstatjt Că jumă tate din numă rul
lucră toarelor, trlntorllbr îji mă Ici tor eclozionale era anormal. Mă tei le obţinute
in felul nccsta, încruciş ate cu trîntoil proveniţi din familiile să nă toase.) au dat
naş tere unor populaţii formate din indivizi diferiţi, jumă tate din ei CU nspect
normal .şi jumă tate degeneraţi. S-a constatai, de asemenea, că puietul anormal
eelozionn Întotdeauna mai lirv-iu decît cel sSnă ios.
Boala neagră congenitală diminuează rezistenţa ş i capacitatea productivă a
familiei de albine în care se consiată . Această familie este roartc sensibilă la
nosemtaă , iar in ceea ce prlveţte productivitatea, ea culege de zete ori mui pui in
detfl o Familie normală .
In afari ele această formă de boală congenitală , diferiţi autori au de;1 ris
urn'l(- manifi'^iiiri patologice pe care le-:m explicat printr-o pre- d^ijiwiiie
ereditară . Astlel, in unele stupine in care boala neagră apţsrea Ir.iCViflflti s-a
observat o mortalitate inexplicabilă la albinele litiere, rare că deau |je ş palt', aveau
abdomenul umflat ş i prezentau înainte dn moarte trem urâturi convulsive <iUf
corpului. Bfj<)U: n-a putut fi transmisă la ai te ^-.'i i li i ş i nici atribuită unei
intoxicaţii cu polen, -Schimbarea mă t- <-'.i n ş tvut c: efect dispari ti" semnelor ile
boală Trecerea mă teii '..]:■ famili:; bolnavii inir-o familie să nă toasă a provocat
imlmlnă vîrca tiiesU-i familii,
a ftxnstatat In acest sens că familiile de albine cieseute prin impe- . , li
■] îndelungate in cfiiirul aceleiaş i linii sînt mai sensibile Ia astfel de nahifiHtă ri
patologice d>- n hibrizii rezultaţi prin incruciş ă ri intîmplă ioate SEJU mtie două linii
cunuscute.
Cert este că in astfel de cazuri matca joacă un rol important, iar
consangvinitatea nu este de dorit.
FKhlla r^'lrr.î sau hnaţl rtr pAtlim-

Unii autori descriu această entitate morbidă numai sub numele dp boala de
pă dure, întrudt în majoritatea cazurilor se constată li; familiile amplasate în zona
pă duriior de munte. Apariţia ei este pusă in legă tură ^u recolta de mană , această
supoziţie fiind bazată pe fi-ecvenţa r!resciit?> a bolii in anii in care tulesul de
mană este abundent, pe faptul eă aport ţi dispare odaia cu începutul ş i respectiv
terminareaa cestui cules ş i mai ales că ea survine dupâ o perioadă rece, care ţine
timp de ctteva zile albinele în ^tare de neactivitate
Totuş i explicarea originii bolii numai prin culesul de mani nu este iotrutntul
satisfă că tor, avjnd în vedere că deş i familiile de albine culeg la acelaş i masiv,
mare puric dintre ele nu sc îmbolnă vesc, iar Iii cele afectaţe pierderile variazft în
limite foarte largi, Pe de alta parte, manifestă ri patologice asemă nă toare se
constată nu numai în zona de munte ţi de pă dure, ci ş i în alte regiuni unde
culesul de mană lipseş te.
Au fost emise numeroase ipoteze pentru a lă muri originea acestei afecţiuni.
Unii autori ţPoltev, Mauri tio, Miiller) consideră că în realitate este vorba de
toxicoao alimentare, provocate fie de mierea de mană , fie dc polen sau nectar
devenit toxic sub influenţa unor factori climatici ocazionali, fie de polenul toxic pe
care-l produc in mod obiş nuit anumite plame (cele din familia Ranunculacee, de
exemplu). Accastă ipoteză este însă infirmată în mare mă sură de faptul t ă Ln
boala neagră de natură negenetica, a Ut puietul, cit ş i albinele recent celojdonate
nu sînt atacate
Alţi autori (Kuntzsch, Morgcnlhalcr) consideră că sjmptomele ce
caracterizează această afecţiune sc datorcsc unei carenţe proteice, consecutivă
unui cules slab de polen ; ipoteză susţinută intre altele prin faptul că în rectumul
albinelor bolnave nu se gă seş te aproape niciodaW polen, ci numai un lichid apos.
Inginerul V Iad im ir Zaplata din R. S. Cehoslovacă susţine Că boala neagră
se datorenză mă icii. Dinsul afirmă că daci se înlocuieş te matca familiei bolnave cu
o matcă tînă ră , în 9 din 10 câzuri simptomele încetează , iar in anul urmă tor b^ala
nu mai apare. Cliiar rîprfl nu am schimba-o noi — continuă dinsut —, matca unei
familii bolnave este schimbată de albine ş l, în orice caz, ea nu supravieţuieş te
peste iarnă .
Tn sfîrş it, cea mai acreditată teorie este că boala neagră este produsă de un
virus. Vecchi ş i Zambonelli au fă cut experienţe în acest sens. reuş ind reproducă
boala la familiile să nă toase, prin introdurerea in hrana acestora a unui filtrat dintr-
tm bruiaj de albine bolnave. Faptul că semnele do bnală s-au manifestat după
două zile de la Ingerarea hranei infect sie — ceea ce ar constitui perioada de
incubaţie n agentului patogen — infirmă posibilitatea unei îmbolnă viri cu
eventuale substanţe tonice pe care le-ar conţine filtratul respectiv, caz în care
simptomele ar apă rea imediat
Simplonteii observate cel mai frecvent în (li verse le manifestă ri patologice
cunoscute sub numele ile „boala neagră " sînt urmă toarele :
a. Dcpilarca ţi Iruiegrirea albinelor. Pierderea periş orilor ş i gradul de
pigmentaţie al corpului, precum ş i n umă rul albinelor car^ prezintă acest fenomen
variaaă In funcţie de forma — mai uş oară sau maj gravi — sub care evoluează
boala Tn foi mele uş oare, familiile prezintă un numă r redus de albine afectate, iar
aspectul corpului este puţin modificat, tn sensul că periş orii sint numai uzaţi sau
parţial că zuţi, aş a cum se mUrnplS de obicei la albinele bitrine. în formele grave,
boala poate să cuprindă intreg efectivul adult din stup. Inclusiv triniorii vi matca;
albinele sînt depilate complet, corpul negru, lucios cu aspect unsuros, ceva mat
mic decît la cele să nă toase.
b. Prezenţa In faţa stupilor a unui numă r mare de albine vizibil bolnave,
care inccarcâ să zboare ş l nu reuş esc, care slnt cuprinse de un fel de excitaţie,
tradusă prin miş că ri dezordonate ale corpului ţi care mor eu aripile ţinute sub
forma de acoperiş , deportate ş i în jos
C- Agitaţia familiei bolnave ş i aspectul dramatic pe care aceasta il prezintă -
tn interiorul stupului există , de asemenea, numeroase albine moarte sau bolnave.
Acestea din urmă se rCftUfiazfi deasupra ramelor sau ta capă tul stupului opus
urdiniş ului, de unde sint culese ş i Uri<<' afara de ciitre albinele să nfitoase.
Eliminarea acestor albine bolnave nu are aspectul unei lupte propriu-zise, Intmeît
albinele care execută această operaţie nu folosesc a cui, iar albinele eliminate nu
se opun, au un comportament pasiv, resemnat. î.a urdiniş există tn permanenţă
un ti umă r marc de albine, rare le Implcdică pe cele bolnave sâ intre Eq stup.
îl Stagnarea producţiei, albinele consijrnlnd iot ce a dur.
D i a g n a s i i c u l se pune după simpt^mele descrise mai sus ţi, de asemenea,
prin examen histologic. După Morisson, in celulele e pi tel ia le ale intestinului
mijlociu apar, la albinele bolnave, niş le incluziuni protoplasmatice, sub forma unor
noduli sferici sau ovali de 1—fl microni. Deş i alţi autori susţin cil Eiceastă
formaţiune poate rxist;i ş i la albinele să nă toase, toi Uş i prezenţa lor in toate
secţiunile histologice prelevate de la albinele cu semne de boala neagra
îndreptă ţeş te stabilirea acestui diagnostic.
TrcrtameTilHi In această boala nu a fost elaborat. Pentru combatere nu fost
Inccic.ite numeroase medicamente, fă rfl să se obţină Insă o eficacitate notabilă .
Tn această situaţie, mă gurile ranr pot fi recomandate shţt cele de lUpigicnâ ş i
anume : adunarea ş l arderea albinelor moarte, strlm- torare.t urdiniş urilor pentru
evitarea furtiş agului, precum ş i reducerea ş i încă lzirea cuiburilor pentru a evita
ră cirea puietului In urma depopulă rii.
Hergind pe linia ipotezelor care au fost emise tn legă tură eu etiologia
acestei afecţiuni, sa indică schimbarea mă teilor la familiile bolnave, mă sură
eficientă In eventualitatea unei origini sau predispoziţii ereditare. Dc asemenea, se
recomandă administrarea unor cantită ţi zilnice (cca. 250 ml) de sirop că idut.cu
adaos de lapte fiert, in procent de 10% (1(© ml lapte ta 900 ml sirop df zahă r 1 :
1). terapie care vizează stimularea familiilor ş i concomitent, combaterea unor
eventuale intoxicaţii sau carenţc proteice.
Conslderînd că albinele se epuizează ş i mor In urma cantită ţilor mari de
acid (gluconic) cu caii; trebuie să intervină pentru a apropia pll-ul manei (5,9—
7,3) dc cel al mierii (3,8- l.fi), autorii cehoslovaci rrcomandă în tratamentul bolii
de pă dure fie vitamina 0 (acid ascorbic) 250 mg la un 1 sirop, fie surul de la o I
anine in 4 1 si rup, fie arid citric cristalizat 1 g la un 1 sirop ; iar preventiv,
introducerea vitaminei C în rezervele de iarnă ş i a acidului citric in apa de bă ut,
faptul că paralizia, boala de pă dure ş i boala neagră au o sbjiptoma- tologle
asemă nă toare ş i o etiologic identică (respcctiv virală , după cei mai mulţi autori),
i-a determinat pe specialiş tii francezi A. tirizard ş i J. Albisetti să le dcscrie
impreună . Un nît punct comun este considerat faptul că manifestarea lor este
legată de numeroase cauze secundare (miere dc mană fă ră acizi, obturarea
trabeeJor toracice din cauza mierli de mană , lipsa proteinelor sau vitaminelor,
lipsa apei, dezechilibru nervos, ridicarea temperaturii din stup, predispoziţie
ereditară etc.), dintre care tulbură rile metabolice provocate de dezechilibrul dintre
consumul de polen ş i mierea de mană par să fie cele mai frecvente. Tn cc priveş te
tratamentul, autorii sus-citaţi recunosc că pentru aceste boli [la fel ca ş i pentru
septicemie sau paralifoză ) nu există actualmente o medicatie specifică , singurele
mă suri recomandabile fiind cele menite să atenueze simptomole ş i să prevină
eventualele complicaţii.

L ALTE VIRUSURI

~ ' V ' t r u s a l „ a r i p i f u n o r a t e"


Acest virus, unul din cei mai mici cunoscuţi actualmente, a fo*t descoperit
în Marea R rit an ie. Egipt Australia. Deş i aripile albinelor puternic infectate isi
pierd adeseori transparenţii, acesta nu rste totuş i un simptom sigur, fiind necesar
Un examen *e>Lologic pentru stabilirea diagnosticului Virusul „arini Înnorate" ^au
„aripi opace" formeazft mase cristaline in citoplasmă celulelor musculare, in
special a celor din lungul traheei. l.)eş i S-H dovedit c^ uansmiterea se face prin
intermediul afrUltli. el îş i ixiate pierde rapid putere.- infectantă , dovadă
imposibilitatea infectă rii ex|jerimentalf a albinelor prin aerosoli (încercă ri fă cute
de Roth) Albinele bolnave moi- rapid iar familiile puternic contaminate devin
inactive ţi se dejiopulează masiv Moartea acestor familii survine cel mai adesea In
perioada de iarnă .

V iru s u l Y ş i X
Mult timp, virusul Y a f«st confundat cu virusul X, ambii fiind localizaţi
numai |>c traiectul digestiv al albinelor adulte, avlnd aceeaş i talie ş i formă Pe
lingă micile diferente dc densitate ş i relaţii serologice, deosebirile principiile ;ij>;ht
in e\ -luţia lor naturală .
In timp ce virusul X poate ~ descoperit numai iama, virusul Y se gă seş te
frecvent in luna mai sau iunie. în plus, virusul Y apare de regulă la albine în
asociere cu Noeemg Api- în testele de laborator, el infectează albinele muil mai
uş or cînd est- 'ngerat cu spori dc Nosema A;nh deelt singur. Virusul Y pste mai
ră apînJljl declt virusul X insfl mai puţin

') Viruajrilc albinelor -le L timlry, (n j.a v&nt# <it* rabeillc nr, —19 dă ună tor. Doş i ei
contribuie la pierderile cauzale de uosemoiă in timpul iernii, Lotu>i contribuţia lui ]a
scurtarea vieţii albinei este mult mai mică deeît :l ft nsemozei, Spre deosebire, virusul
X ente mai periculos, el puţind sa omoare albina mult mai repede decît
microorganismul mai sus amintit.
V i r u s it J b o £ C i ( o r negre
Virusul botdlor negre a fost confundat mult timp cu virusul paraliziei acute.
Mai intli el a fost identificat drept cauza morţii larvelor sau prenimfeJor de matcă ,
mai ales primă vara sau la începutul verii, Descom- punîndu-se, nimfele de matcă
se închid Ia culoare iar pereţii celulei se pă tează adesea cu negru. In primele
stadii dc boală , nimfele seamă nă cu cele atinse d^ puiet în sar insă , contrar
virusului a festei boli, virusul botei lor negre atacă rareori larvele de lucră toare.
Totuş i, el se înmulţeş te mult la adultele atinse de Nosema apis ş i contribuic la
scurtarea vieţii albinelor Împreună cu această micro&pofîdie.
Boala îş i manifestă prezenţa cu precă dere în crescă toriile de mă tei,
respectiv in familiile orfanizate pentru obţinerea de materii reproducă tor

V tr u s u I filaminios
Acest Virtis are f<irma unei tulpini flexibile conţinînd arid deznsî-
ribonuclejc, înfă ş urat in cerc în interiorul ur.ei membrane, foi rnind împreună CT
aceasta particule ovoide de ^IDOXISG miliinicmuj. Aceste particule pot fi
detectate la microscopul luminos ş i uneori ele sînt. destul de riumbroase in
alngelţ limpede al albinelor, pentru a-i da acestuia un aspect lă ptos.
Experimental, virusul infectează albinele mult mal repede cînd se
dministtcază împreună cu sporii dc Nosema apis ş i este strins asociat în natură cu
acest paradit, la fel ca ş i virusul V ş i cel a! botei lor negre. El este cel mai puţin
patogen dintre viruş ii descriş i în acest capitol ş i totodată cel mai ră «pînditf
prezenţa lui fiind semnalată In Marea RHtanie, America de Nord, Japonia ş i
U.R.fi.S-

finala d i n i n stil a W î £ fc t
Slmptomele acestei boli Seamă nă cu cete ale paraliziei, care a apă rut cu
mult timp înainte ş i cu care a putut deci să fie confundată
Frecvenţa paraliziei cronice în Marea Hritanie a diminuat de la 8% din
probele aduse la diagnostic de apicultori în 1647 Ea mai puţin dc 2% în 1963.
Aceasta seftdere este în corelaţie cu numă rul familiilor de albine din această ţară ,
numă r care a scă zut si el de In ei rea SOI) 000 în perioada 1947—1950 la mai
puţin de 200 OQO la mijlocul deceniului 60. Ea este de asemenea în corelaţie cu
infccţia produsă de Acarapis Woodi care, detectata In circa din probele aduse la
laborator în 1925, a scă zut la 20V. în 1947 ş i la 10* 'o in 1365.
Aceste date permit să se crcadă că acutizarea musivâ ia începutul s-
i"..■olului a riţ:ariiKHÎ — boală in general uş oara ş i care nu se manlfeţtfl
declt cu mortalitatea familiilor puternic Infestate In sflrş itul iernii s-a datorat
paraliziei ţi maladiei din Insula Uight.
O altă concluzie a fost aceea su pripo pu ta rea cu albine a unei zone ^au a
unei ţă ri favorizează ră spindîre,i bolilor ş i mai ales a virozelor in sectorul apicol, ca
efeet al fă ptui Ui că ne^vind ce culege albinele stau in stup mai mult decit de obicei,
iar acest sedentarism favorizează mit i t: p I i ca ren mic L'Oorgfii i lmtn ■ Io r pa
togf ru ■.

V i r h s tt I d i n E (Jf t p l
A fost detectat in 197£> in probe de albine moarte trimise din Fgipt NTu
seamă nă cu nici un alt virus cunoscut ş i nu se cunoaş te nimic asupra raporturilor
dintre el ş i albine,

V i r u j f w i d i n A r It« n i av
Descoperit iniţial la albine aparent să nă toase în Arkansâs (U.S.A), in ultimul
timp el a fost gă sit din abundenţă la albinele bolnave din California,

V i r u s u l p u i e : i n s u c T h ti i
t\ fost descoperit în larvele moarte de Apis cerana din Thailanda in
Seamă nă , fă ră sS fin' însă identic, cu virusul puietului în sac de
la Apis meilifera. In India ş i Nepal el a provocat în ultimii ani exacerbarea
*erio:ii>ă a puietului sacciform.

V i r tt s ii I din K o f flt i r
Prima ilată a fost gă sit la Apis ecrana În Kaş mir ş i Indii', iar riupă aceea la
Apis meilifera în Australia. Albinele boinavt prezintă o mortalitate an or mată în
toate stadiile de dezvoltare, boala puţind fi confundaţi cu loca, puietul în sac ş i
paralizia. Prezenţa acestui virus in Australia, unde A pis ecrana este inexistentă ,
face să se creadă că el a venit de ia alte insccte comune în Australia ş i Asia de
Sud-Est. Totuş i, cercctă iile Întreprinse in acest sens nu au dat rezultate pinii In
prezent.
Virusul din Ka^rnir poate fi uş or depistat, că ci el se înmulţeş te enorm cînd
este inoculat la albine sau frecat de corpul lor ş i le omoară in urmă toarele 2-5
sile, Avînd In vedere uş urinţa cu care pă trunde prin cuticulă , transmiterea lui se
face cu siguranţă prin contactul direct între albinele vii, ca ţi în cazul virusului
paraliziei cronice.

Virusul Apis iridesc^fit


Seamă nă cu virusurile ii idescente gă site la diferite specii cie insecte, dc cârc
insă sc deosebeş te prin examen ser o logic. El formează cristale atît în ţesuturi
(unde se înmulţeş te) cît ş i în laborator cînd este purificat Cristalele capă tă o
culoare albastru-violet sau verde stră lucitor cind ţesuturile sint luminate sau cînd
sînt privite cu lupa la lumina naturală
Virusul provoacă „boala ghemului" la Apis ce rana din india ţi Kaş mir, bora
li caracterizaţii prin formarea un ar mici gră mezi de al la inc cure nu mal pot ibura
(ca ş i In paralizia cronică ), urmată de moartea familiilor.

CONCLUZII

Familiile de albine sînt infectate In mod curent de un mare numă r de


virusuri, fă rS ca ele să prezint* semne de infecţie dectt tn cazul în care viroza se
suprapune unei alte boli. Este cazul virusurilor X, Y, al botcilor negre ţi filflmentus.
toate patru asociate cu Noaema apis ; al virusului paraliziei acute, care poate fi
transmis de Vurroa Jacnbsnni : al virusurilor paraliziei cronice ş i paraliziei din
Insula Wigbt, care se asociat cu Aca- rapis Woodi. Existenţă acestor virusuri
explică aspectele cu totul deosebite pe care le îmbracă uneori paradi tobele mai
sus pomenite, aspecte dificil de explicat numai prin caracterele, atît de bine
cunoscute, ale acestor boli.
în infecţiile virale cliimioterapia este In general ineficace din cauză că
înmulţirea virusului se face In celule ş i ea este a$a de strins Legată de procesele
de creş tere ale acestora incit nu poţi s-o stă vileş ti fară a vă tă ma ş i celulele gazdă .
Din fericire, există boli ce pot fi stă pl- nite ş i, concomitent pot fi stă pinite ş i
virozele de asociere, aş a cum este cazul nosemojei de exemplu.
Pentru prevenirea virozelor, urmă toarele recomandă ri sînt considerate ca
judicioase ;
— să nu se transporte albine di tur-o ţară in alta, întrUcît se riscă
propagarea unor agenţi patogeni exotici, potenţial periculoş i ş i greu de depistat;
— numă rul familiilor de albine să fie în corelaţie cU resursele meii fere.
Unii apicultori sînt tentaţi să pă streze prea multe familii după un sezon cu
totul excepţional. Urmează fnsă ani apicoli slabi sau medii si ei vor trebui să
hră nească cu zahă r, iar albinele sâ-ş i petreacă o mare parte din timp in stupi în
aceste condiţii, Infecţiile endemice vor Creş te, datorită atît virusurilor cit ş i
celorlalţi agenţi patogeni, care sc transmit numai cînd albinele sînt în contact
sţrins între ele
BOLI M1COTICE

Mieozele sînt boli infecto-contagioase produse de ciuperci microscopice, Tn


stupi |x>t exista midie specii de ciuperci. insă numai trei din acestea s-au dovedit
periculoase pentru puietul albinelor : Ascosph.jera apis. Aspergillus flavus ş i
Aspergillus niger. Ele se caracterizează piin aceea că după mosirtc puietul Îş i
pă strează forma — se mumifică — ş i se întă reş te,
Tu urmă cu citeva decenii aceste boli erau aproape necunoscute. In ultimul
timp ele au început să se ră spindească în mod îngrijoră tor, datorită unor cau/e Ce
n-au putut fi lă murite pe deplin, una din teoriile emise în acest sens eonsiderînd
că progresul lor a fost favorizat de utilizarea antibioticelor In patologia apicolă .
Deş i evoluează mai puţin grav decit celelalte maladii contagioase ale
puietului ş i In rare cazuri antrenează moartea familiei de albine, totuş i importanţa
micozelor nu trebuie desconsiderată , Intrueîţ acestea slnt in stare să producă mari
pagube stupinelor, punindu-le uneori in situaţia să nu mai poată valorifica
culesurile.

ASOOWBBQ2A lumeţul rlm)


Ascosfcroza este o micoză care afectează exclusiv puietul albinelor. Pînă in
anul 1955 ea a fost descrisă sub numele de ltpericystimicoză ", dupA denumirea
agentului cauzal : Pericystis apis. în anul 1973 ciuperca a fost clasată de că tre
Olive ş i Spiltoire Sn familia Ascosphaeracee, schim- bindu-i-se numele In
Ascosphaera apis, ceea ce a antrenat ş i schimbarea denumirii bolii, tn mod curent
maladia este cunoscută sub numele de „puiet vă ros", după culoarea ş l duritatea
larvelor moarte.
Pînă Sn 1945 cazurile de puiet vă rus erau foarte rare, iar in ce priveş te
S.U.A. ş i Canada, accastă boală era necunoscută înainte de 1968. ffunform
datelor publicate de Hitchcock (1972), ea a fost semnalată pentru prima dată în
1913 in Germania, în 1032 in Anglie, în 1933 In U.R.S.S,, în 1931 în Scoţia, în 1937
in Cehoslovacia. în 1957 în Noua Zeelandă . în 1071 în Norvegia. După al doilea
ră zboi mondial hoala s-a ră spindit din ce în ce mai mult ş i infecţia a devenit mai
severă în Elveţia, Frânţii, Belgia ş i Scoţia. In America, primul ea? de boală a fost
observat in 19GB
In California, de unde s-a ră spîndit apoi în mai multe state ale Americii do Nord ş i
in Canada. In 1970 C. Mmz o observă ş i in Mcxic, el emiţînd teoria că extinderea
acestei mi cose este in Etrinsă legă tură cu b ră ni rea intensivi .1 familiilor de
albine cu antibiotice în scop preventiv. !.a noi in tară , înainte dc 1971 puietul vă
ros apă rea cu totul sporadic, fiind nc- cunoxcut dc marea majoritate a
apicultorilor. Dujjă a rea stă dată boala ^-a extins de o manieră îngrijoră toare,
cuprinzind pe rînd Transilvania, "'anatul. Muntenia, Dnbroirea ş i Moldova.
Interesant este câ î-i ultimii ^nl ca a regreţi substanţial, una din cauze fiind
ş i folosirea dc că tre majoritatea apicultorilor a medicamentului Micocidin, realizat
dc Institutul dc ccrcctarc ş i producţie pentru .1 pi cultură din bucureş ti,
Etiopatogemt. Aş i rF.phnera apis este o ciupercă heterotalică , com- .31.1 să
din mice Iii mascul ^i ffinclă . In momentul în care două mi cel ii dc 3es opus se
intîlnese ele aderă unu! la nitul ş i dau naş tere la hife laterale i^e care vor lua
naş terp clementele aexuate : coconii ş i anteridii. Prin fecundarea de că tre
anteridie, oofionia —- numită ş i corp fructificator va produce niş te formaţiuni
capsulare numite asce, care cuprind sporii - saminţa ş i forma de rezistenţă a
ciupercii (fig, 12).
Viabilitatea sporilor este toarte mare. Ei rezistă la acţiunea vaporilor de
formol ş i a anhidridei sulfuroase, iar în larvele mumifiate ş i-au
r::s J3. Asţwphucru ţ^is " " — Mi<jelltJ cu eor;v fvudiricnlori ; -■ corp frticllf eluor
cu usce conţi aîntl s>porl

dov.-diL puterea de germinare chiar ş i după lâ ani, Ajunş i pe corpul sau in


intestinul larvelor, sporii dau naş tere unui mlceliu, ce pă trunde ţi se ramifică in
ţesuturi, in vă dind întregul organism ^i provoc Ijld moartea larvei după că pă cirea
acesteia.
Iloala apare de obicei in lunile aprile-mai, evoluează progresiv in iliriic ţi
descreş te ca intensitate in iulie-august, adeseori familiile puternice înregistrlnd
vindecă ri fă ră intervenţia apicultorului. In generai, apariţia ci este favorizată de
umezeala din stup, fie că această umezeală a fost produsă prin administrare de
hrană prea diluată , fie de nectarul abundent de la culesul de saîcîm, fie de lipsa
de ventilaţie. Puterea familiei nu influenţează apariţia, ci numai evoluţia micozei,
O familie numeroasă izbuteş te să elimine în ritm susţinut larvele bolnave sau
moarte, impie- dicînd maladia să ajungă la un sladiu ridicat de difuzibîUtate.
Totodată ca arc posibilitatea să înlocuiască puietul distrus ş i să -ş i pă streze Ln
felul acesta capacitatea productivă . O familie slabă , care nu beneficiază de
avantajele ară tate mai sus, se gă seş te In inferioritate ţi nu poate să împiedice
ră spîndirea ciupercii pe fagurii cu puiet. Aceste familii devin neproductive, ele ne
puţind să -ş i adune nici hrana necesară pentru iernare.
Ţ inînd seama de faptul că sporii iernează ln intestinul mijlociu al albinelor
ş i în miere, este de aş teptat ca boala să apară iară ş i în primă vara urmă toare,
situaţie ce reclamă preocuparea apicultorului in acest sezon pentru eliminarea
cauzelor ce favorizează îmbolnă virea,
Simpiome. Primul puiet atacat de Ascosphaera apls este acela de trîntor,
datorită faptului că el se gă seş te la periferia fagurelui, unde umiditatea este mai
crcscută ş l că ldura mai redusă . Treptat, boala cuprinde puietul dc lucră toare ş i
chiar pe cel din botei, ceea ce explică numeroasele eş ecuri In creş terea mă tei lor,
intîmpinate în astfel de situaţii.
Larvele infectate se Îngă lbenesc, îş i pierd segmentaţi a, pielea se aspreş te ş i
se întă reş te. In jurul lor ia naş tere o pinii albă de mucegai, ce ocupă tot spaţiul
liber din cclulâ, lă sînd Liber numai capul larvei, care apare ca un buton uscat. Prin
evaporarea apel din organism larva iş i reduce volumul, se desprinde de pereţii
celulei ş i se întă reş te, ajungind la consistenţa unei pietre moi, cum este creta de
esemplu. Culoarea ei este Jie alb-gă îbuie, atunci clnd a fost parazitată cu un
micellu dc un singur ses, fie verde murdar, atunci cînd micei iile s-au contopit ş i
au dat naş tere la corpi fructifica lori (fiR- 16 Vi planş a color).
Pe fagurele infestat larvele mumificate sînt ră spîndite neregulat, dind
aspectul numit ,,Sn mozaic" (fig, 14 ş i 15), Ele nu aderă la pereţii cehi lei, putînd fi
scoase de albine ş i îndepă rtate. In celulele ce n-au fost încă descă pScite, aceste
larve sînt libere ş i produc !a scuturarea fagurelui zgomotul unor boabe de grîu
agitate într-o cutie de carton.
După treccrea a cea. 2 sâplă mîni de la apariţia primelor semne de boală , o
familie atacată de puiet vă ros se recunoaş te de la distanţă , după larvele cu aspect
crefais re sînt ră spîndite în faţa urdiniş ului shu pe sein dura de zhor. La controlul
familiei, asemenea larve se gă sesc ş i pe fundul stupului, mai multe în capă tul
opus urdiniş ului, Diasnostic. Ascosferoza se recunoaş te clinic după :
— aspectul ,,în mozaic" pe care-] dau mumiile albe ră zleţe unui fagure cu
puiet ;
— - sunetul caracteristic pe care-1 produce un astfel dc fagure
atunci cînd este scuturat;
— nea do ren ţa larvelor ia pereţii celulei 1
— ră spindirca cadavrelor mumifiate în faţa ţi pc fundul stupului;
— afectarea eu precă dere a puietului de ti Inter.
Toiiti- aceste semne o deosebesc de aspergiloză , singura bun]A cu Care (ir
pute(t fi confundată . In caz de dubiu se recurge la examenul de laborator, ce constă
din descoperirea la microscop a corpilor fructific^tori in larvele moarte de curind.
Prognostic. In generat, prognosticul privi nrl evoluţia ascosife: ozei retn
relativ benign. Totuş i, boala trebuie considerată gravă , fntruclt en

ii Faqure cu puiet vii-os Ftp. JS, Secţiune In fa^i.re cu pmet vbnos

acţionează li mp îndelungat asupra familiilor, piovocînd un deficit mare de albine


ş i întîrz.ieri în dezvoltarea familiilor. Creind un dezechilibru, ea poate fi o cauză
favorjzantă pentru alte boli mai dc temut,
Tratament. In tratamentul puietului vă ros au Tost încercate nu:ne- roasc
medicamente, atît antibiotice, cit ş i substanţe chimice, faiă insă ■să sc obţină
rezultate mulţumitoare. Dintre acestea menţionă m : Uvcosta- tina, Amphotericina,
Cycîohu^imidina, GriseofuNina ţi Quii alina in Franţa; acidul sorbic, propionatul
de sodiu ş i parahidroribenzoatul de metil, paralel cu dezinfccţia fagurilor cu osid
de etilenă în S.U.A., iodul pnn volatilizare <in amestec cu că rbune de lemn) sau
prin ardere (impregnat in hîrtie de filtru) în ttelgia etc.
Rezultate mai bune s-au obţinut prin folosirea fîtamlclnei provenită din
culturi de Strcptomyces no ursei. Prin administrarea a 4 comprimate dc Stamicină
u 5UQ 000 U.I., cite unul la interval de o să piă mină , amestecat In 10(J g zahă r
pudră , s-au obţinut vindecă ri înaintea relor realizate numai prin mă suri de
profilaxie. Rezultate Inconstante au fost obţinute ţi prin utilizarea preparatului
chimic Thiabendazol, care se amesteci! in zahă r pudră în concentraţie de 2,5 g l a
1 leg zahă r ş i so administrează prin presă rare deasupra cuibului, cite 100 g de ti
ori la 7 zile interval. Cel mai eficace preparat s-a dovedit produsul denumit
Micocidin. realizat de institutul de cercetă ri pentru apicultură din fî. 5. România, el
avind in plus ş i proprietă ţi stimulatoare pentru familiile do albine.
Modul dc administrare al acestui preparat {conform prospectului respecţiv)
rste urmAtiiriiI : in funcţie de mă rimea familiei fie albine ş i intensitatea infecţiei,
se administrează 100—150 g preparat, prin fmpră ş - tiere cu mina printre rame,
peste albine. Tratamentul se repetă dc 3—5 oi i. Primele două tratamente se fac la
interval de 4 zile, ultimele la 7 zile Tratamentul începe la primele semne de boală ,
sau inainte de apariţie in stupinele unde tn anul anterior a existat puiet vă ros.
Dacă după vindecare apar din nou factori favorizanţi dezvoltă rii
Ascosphaerozei (temperaturi scă zute, ploi reci), se intervine cu una sau două
administră ri de micocidin.
Iji controlul ce se face inainte de primul tratament, fagurii eu mari zone de
larve bolnave vor fi scoş i ţi topiţi. Larvele moarte din fagurii mai puţin afectaţi se
scot ş i celulele respective sc pudrează abundent cu micocidin. Larvele moarte de
pe fundul stupului se ard,
Cînd infecţia mîcotică este gravă , micocidinul se poate administra ş i sub
formă de sirop (1 kg micocidin la 1 Litru apă ) cite 250 ml, de 3 ori, concomitent
eu primele 3 administră ri de mirnridiu mib formă de pulbere
Se recomandă ca fagurii goi de la rezervă , înainte de a fi introduş i in stup,
să fie aspersaţi cu o soluţie dc micocidin (l kg micocidin la 2 litri de apă ) ş i lă saţi
si se usuce.
Iu caeul cind concomitent cu AsCoSphaeroza apar ş i semne de locâ, se
adaugă 2,5 g teramicină la i kg micocidin, se amestecă bine ş i se f;*r tratamentele
conform indicaţiilor pentru Asro^phaeroză .
Eş ecul tratamentelor recomandate în urmă cu el ţi va ani de Laboratorul de
cercetă ri de la Nice, precum <ji pierderile îngrijoră toare pe Care le produce
puietul vă ros In franţa, au determinat iniţierea în 19H0 a unor ample cercetă ri
privind terapeutica acestej boli, Tri prima etapă au fost selecţionate „in vitro"
substanţele cele mai active împotriva Ascos- phaera apis : nllratul dc econazole,
să rurile de amoniu cuaternare ş i unele esenţe naturale. In a doua etapă a fost
testată eficacitatea tratamentului in stupine experimentate, rezultatul fiind că în
unele cazuri inirozole au dispă rut în familiile tratate, dar în alte razuri, destul de
numeroase, larvele mumifiate de Ascosphaera apis au continuat să existe. In
concluzie, ncreKularitatea rezultatelor obtinutu nu a permis Introducerea în uzul
curent a protocolului terapeutic experimental

r
Profilaxia. Pentţii preveniri™ puietului vâros se va urmă ri ■■■■ creeze in
familiile de albine condiţii improprii pentru dezvoltarea mice tclor ş i anume :
— recucerea umidită ţii prin de&rldderea fantelor de aerisire u di^ireii
stupilor cii eel puţin îjt) c H.> de In sol :
— ridicarea temperaturii interioare, prin nş e/.area stupilor la loc Însorit,
prin împachetarea familiun:- cn materiale urcate, ,: in menţinerea cuiburilor cit mai
strice*
— menţinere^ familiilor in stare activă ş i cu populaţi* cit mat numeroasă ;
■ - practicarea înmulţirii pe bază de roiuri cît mat puternice (pe cel puţin 4
rame);
— limitarea creş terii puietului dc trîntor, prin punerea la dispoziţia mateilor
numai a fagurilor bine crescuţi, cu celule num;ii de albina lucră toare.
Există numeroase elemente obscure în patogen ia, cpizcctologiu ş i
combaterea acestei boli. Faptul că unele familii din stupină ie îmbolnă vesc ş i altele
nu, că cele bolnave într-un an nu se îmbolnă vesc obligator în anul urmă tor,
precum ş i faptul că meditaţiile utilizate s-au dovedit puţin eficace în cazurile mai
grave, constituie lot atîtca semne de întrebare ce se cer lă murite. Sînt autori care
pun la îndoială contribuţia consumului de antibiotice la ră splndirca micozei sau a
umidită ţii ta apariţia ei in fcmilia dc albine. Alţii tă gă duiesc însuş i caracterul
contagios al acestei boli. S-a constatat (Maurizio, WiJle) că ciuperca poate fi
identificată pe oricc fagure, că punind în etuvă la 35°C un puiet aparent să nă tos,
acesta se poate acoperi cu mucegaiul specific, Faptul că deş i aş a dc ră spîndit el
nu afectează decit unele familii ş i numai o parte din puie1.ti 1 unei familii, a fost
explicat prin aceea că Asnrephaera apis este un invadator secundar, cârc atacă
numai larvele slă bite de alte afecţiuni, cure nu se extinde decît în familiile
sensibilizate de diferite stă ri morbide sau prin ereditate ş i care, la marea
majoritate a larvelor atacate, nu reuş eş te rf-ş i termine ciclul evolutiv din cauză că
In familiile normrle .-re^te larve sînt recunoscute cu mult înaintea omului de că tre
albine ş i elimi" natc.
De-a lungul timpului au fost fă cute numeroase observaţii asupra condiţiilor
care favorizează apariţia acestei boli. Astfel, Zander (1Î119) subliniază importanţa
Impachetajulul familiei în timpul Iernii st menţinerii unei atmosfere cit mai uscate
în stup. Seul (1&&7) gă seş te că fagurii neocupaţi de albine iarna, ţinuţi în condiţii
de umiditate, oferă un excelent refugiu pentru sporii de Ascospbaera apis ; cind
cuibul cu puiet se extinde primă vara ş i acoperă fagurii cti spori, puietul poate să
fie infectat, Deans (1540) semnalează in Scoţia cazuri serioase de puiet vâros,
apă rute în familii depopulate din cauza acariozei. Maurizio (1934) gă seş te cazuri
secundare de puiet vă rns in fagurii afectaţi de locă europeană . Drehcr (1*)3B)
observă că mucegaiul pare să crească mai întli pp puietul lezat.
In ee priveş te combaterea ascosferozei, Dai 1 marin (1366) a testat
tic,:infectantul ,,Fcsia Form" (avînd ca bază formaldehida), umectînd prin as pers
arc fagurii, pereţii stupului ş i sein dura de zbor. Du pa o să ptă mînă , albinele au
îndepă rtat larvele moarte chiar ş i din cele mai infectate familii, Iar ln anul respectiv
boala nu a mai reapă rut. El consideră că 4c/o din soluţia de „Fesia Form" omoară
ciuperca. Bartei (1971) arată că ti molul soluţie administrat pe faguri, are un efect
fungt static in uitro. El declară că stimularea instinctului de cură ţire al albinelor
este principala mă sură de combatere, Taber, Saciţt'tt iji Miils (19Ţ -rj) au hră nit cele
mai infectate familii cu acid surbic ş i propinnat de sodiu, introduse in turte de
polen cu zahă r Puietul vă r os a dispă rut după 7 sile de la tratament, Thomas ş i
Luce (1972) au menţionat că acidul sorbic ş i pa ră ii idroxibenzoatul de metil
inhibă -Ascosphaera apis în cultură ,
Ojiiriia uu^oriduf. Mergînd pe linia că A&cusphacra apls este un invadator
secundar, care nu atacă declt puietul debilitat de alte microorganisme (mă glndesc
în primul rfnd la variata floră patogenă din loca europeană ), consider că un
tratament cu teramielnă sau tetraciclină (3 doze ia 7 zile interval), aplicat în luna
aprilie, este In mă sură să prein- tlmpine (indirect) apariţia puietului vă ros (ş i a
bacteriozelor In primul rlnd). Aceasta, bineînţeles, in condiţiile unor familii normai
dezvoltate, a unor cuiburi strinse ş i a unui împachetaj că lduros ş i uscat. Aplic de 4
ani metoda ln stupina proprie ş i puietul vă ros nu m-a mai deranjat, deş i Ci pun la
dispoziţie ramele din care au fost extrase larvele de trititor (utilizate la prepararea
Apilarnilulul), adevă rate medii de cultură fungo- bacteriene.
Este primul tratament pe care îl practic In cursul anului. Al doilea (ş i ultimul)
se adresează paraziţilor ş i constă din două adminstră ri de Stneacar Ia 10 zile
interval, fă cute după extracţia mierli dr la ultimul cules. Menţionez că In cadrul
acestui tratament, agitarea albinelor pentru obţinerea unui mai strine contact Intre
ele ş i Sineacar o fac nu cu fum obiş nuit ci cu fum de fenotiazină , ambele produse
potenţîndu-se reciproc Ş i acţionînd cU un randament sporit atît în direcţia
varruoxei cit ş l a brauloeel.

A3PEHG1LOZA (puietul pictriflest^


Asperfiiloza este o micoză care atacă animalele, pă să rile (îndeosebi cele din
gră dinile zoologice) ş i chiar omul, localizîndu-se ia plă mîni. In stupi apare mult
mai rar ca aseosferoza ş i în mod sporadic, Insă evoluţia ei este mai gravă , cu atît
mal mult cu cit ea afectează nu numai puietul ci ş l albinele adulte. Sub numele dc
„puiet pietrificat", boala este cunoscută în Întreaga lume, fiind mai ră spîndită in
Marea Britanic, unde dezvoltarea ei este favorizată dc clima umedă .
EUopatogenie. Aspeigilnza la animale este provocată de diferite sperii de
ciuperci din genul AspergiJlus L« albine ea se datoreş te speciei Aspergillus flavu*
ş i, într-o mă sură mult mai redusă , speciei Aspergillus niger. Miceliul ciuperdt
Aspergillus flavuş are o culoare Verde-gă lbuie sau cafeiiiu-verzuip (cînd poartă
corpi fructificat ori). El produce spori.
;i că ror rezistenţă faţă de acţiunea factorilor fizici sau chimici este insă flc^Uii de
scă zuţii (fifj. 17). Menţinuţi la o temperaturi do flO'C timp de -W minute ei iş i
pierd putetfea patogena. Acidul fpnic ifi forme lu] in concentraţie de precum ţi
sublimatul corosiv l%ţ îi distrugi-, de asemenea, mtr-un timp scurt.
Ciuperca este foarte ră spindită în natură . în familia de albine aporii sînt
aduş i "dată cu pulentll recoltat de albine, ceea ce e*plică

o — I«nn:i ^estliiUvii : b — spori {după Borctieri)

frecvenţa mai ridicată a bolii In timpul recoltelor abundente de polen, pe care


albinele nu mal au timp să -l prelucreze fji vă -1 îndese bine io celule. Dl* la un
stup la altul boala este transmisă prin albine, prin apicultor sau eu ajutorul vin tul
ui. Contaminarea larve ior sr face prin intermediul hranei. Sporii pă trunş i în
intestin germinează , dau naş i ere M micelitlj care invade.t/ă întregul organism,
provorînd moartea, atît prin acţiunea sa mecanică , cît mai ales prin toxinele pe
care le produce, t«irvn se deshidratează ş i întă reş te, acoperindu-se cu o pă tură
galben-verzuie de miceliu ş l spori
SiŢ TlpfcOm* Larvele atacate iş i pierd consistenţa ş i culoarea normală . Ele se
înmoaie, segmentaţi» dispare, conţinutul lor devine cremos. Mi cel iul ciupercii
apare la suprafaţa corpului Snctpind di- Ia cap, infă - ş urind larva într-o ţesă tură
g^lbcn-verzult, care umple tot spaţiul liber dintre ea ş i reţii celulei. Ca ş i in
aseesferoză , larvele mor după că pâ- rire, se mumifică prin deshidratare ş i pot
apă rea colorate diferit : cele care sint lipsite de corpi fructifica lori in slb-gă lbuî
iar cele i:are sînt acoperite de spori tn galben-veruui. Miceliul care le înconjoară
aderă strîns la psieţil celulei, aş a incît larvele nu pot fi extrase de că tre albine.
în ceea ce priveş te aspectul fagurelui cu puiet, celulele infectate care nu au
fost încă descă pă cite presantă infim darea că pâcelelor. Tn celulele dcscă pă Cite
miceijui poate fi aş a de abundent încît el poete fi confundat cu un polen galben-
verzui. Adesea ciuperca iese din celulă ş i se in tinde peste celulele din Jur, a
pă ţind pe fagure sub forma unor plă ^i sau insule {fig. lit).
La albine contaminarea se face tot pe cale digestivă . Micei iul traversează
jjcrctole intestinal, se înmulţeş te In cavită ţile corpului ş i omoară insecta, atît prin
distrugerea organelor, cit ş i prin otră vurile pe care ic produce. Albinele parazitate
sînt agitate, prezintă miş că ri anormale, zboară greu sau nu mai pot să zboare,
paralizează ş l mor în cltova ore. Corpul se întă reş te treptat, miceliui iese la
suprafaţa lui prin descinsă turile naturale ş i apare, cînd atmosfera este umedă ,
sub formă de mici pete verzi.
Aspergiloza evoluează foarte rapid, Intrucît sporii nu sint închiş i in ascc ca
la Ascosphaera apis, ci sînt liberi Ia suprafaţa corpului, încît cel mai mic curent de
aer ii poate ră spîndî tn tot stupul. Datorită acestui fapt, în aspergilozâ nu se
Înregistrează vindecă ri spontane, boala termi- nîndu-se de regulă cu moartea
familiei.
Diagnostic. Boala se recunoaş te clinic după :
— insulele verzui sub care apare ciuperca pe fagurele cu puiet;
—■ consistenţa de piatră tare ş i sfă rîmicioasi a larvelor mu mi fi a te ;
— aderenţa larvelor la pereţii celulei;
— îmbolnă virea concomitentă ş i u albinelor adulte.
In caz de dubiu, precizarea diagnosticului poate fl fă cută prin examen de
taljorator.

^■[0, Fagure m piitei pEetrlNtîit


Combatere. Posibilită ţile mari de ră spindire pe care le are această ciupercă ,
contaminarea concomitentă a puietului ş i a albinelor adulte, aderenţa larvelor
moarte la pereţii celulei ş i pericolul pe care-1 prezintă aspergiloza gjş ntru
să nă tatea omului sînt factori ce contraindică utilizarea tratamentului
medicamentos în combaterea acestei boli. Mă sura cca «nai indicată în momentul
in care diagnosticul a fost stabilit cu precizie

5Ei
ţi mai ales tn situaţia cînd apare mortalitatea si Ia albine este distrugerea familiei
respective. în cazul cind boala este în faza incipientă se poate încerca salvarea
albinelor, folosind procedeele recomandate pentru loca americana : transvazarea
albinelor, topirea tuturor fagurilor, dezlnfecţia stupilor, a utilajului ţi a solului,
arderea albinelor moarte.
Personalul care manipulează familiile bolnave trebuie să poarte in timpul
lucrului o mască Îmbibată într-un antiseptic sau, cel puţin, o batistă umezită ,

MELANOZA
Melanoea este o maladie infecţioasă de natură micotică , ce afectează
aparatul genital al mă tei lor, produci nd sterilitatea acestora. Agentul patogen
parazitează ţi albinele ud uite, însă pierderile provocate în rindui acestora sînt
neînsemnate,
Etiologic. Agentul patogen este o ciupercă parazitară , care a fost descrisă
pentru prima dată in anul 1934 de că tre Fyg. Ea produrie în ţesutul epitelia] al
oviductelor, vaginului, rectumnlul ş i glandelor leziuni nodulare înconjurate de
cruste negre, care împiedică depunerea ouă lor. Fy(j a numit boala produsă de
această ciupercă „melanoză ".
In l&îfi, Orosi-Pall reia cercetă rile asupra agentului cauzal al mc- lanozei,
că ruia ti dă numele de MelanoselJa mors apis. EL a cultivat în laborator această
ciupercă constatînd câ ea produce hife de culoare galbenă ţi spori ovali sau
rotunzi, Coloniile formate pe medii de cultură sînt rotunde, au diametrul de 0,5
mm ş i culoarea galbenă deschis,
Ulterior Fyg descrie o altă formă de melano^ă (pe care o numeş te mei an
oiţa „B") care parazitează de asemenea organele genitale ale mă teii, dar care,
spre deosebire de prima formă (numită melsnoza ,,H"}, este de origine bacterianâ,
agentul fiind un bacii colifnrm din specia Aembacter cloacae.
Fotogenie. Mei an oscila mors apis, precum ş i sporii ci. se gă scsc ră spîndiţl
In natură , Inclusiv pe plantele entomofilc. Prin intermediul acestora ea vine tn
contact cu albinele, pă trunde In glandele salivare, unde începe sA se înmulţească .
De aici ciuperca ajunge ş i la maici, Odată cu lă ptiş orul j>e care accasta 11
primeş te de Ia albinele infcctatc. Din intestin ea trece în bemol im fă , se
localizează în aparatul genital, unde produce aglomeră ri pigmentare ce astupă
lumonul oviductelor. Boala evoluează de regulă Încet, iar moartea mă teii se
prodnee la 5—7 zile de la manifestarea primelor semne.
Simptom*, Mă tcile bolnave încetează ouatul, au abdomenul mă rit, iar la
nivelul anusului prezintă un dop format din excremente uscate. Ele sint apatice,
nu se mai deplasează pe faguri ş i nu ţ>e mai hră nesc, iar după cîteva zile cad pe
fundul stupului mor.
Diagnosticul se pune în special după prezenţa dopului de excremente din
regiunea anaiă ş i se confirmă prin examenul de laborator, unde sint puse în
evidenţă leaiunile de culoare negricioasă din organele genitale.
Tratamentul melanozei nu este cunoscut. Singura mă sura care se indică
oste înlocuirea mă tei lor bolnave.
BOLILE PARAZITARE

NOSEMOZA

Nosemoza este o gravă maladie a albinelor adulte, cunoscută In lumea


întreagă . Agentul ei este un protosoar parazit din ordinul Micro- sporidiilor,
identificat în anul 1907 de că tre Zander ş i numit tîosema apis, Boala poate să
evolueze sub o formă in aparentă (cronică ), sau să se majii feste vizibil (forma
acută ), provecînd depopula rea familiilor de albine ş i consecutiv moartea
acestora.
JitioJfl^io. Nnseme apis este un parazit unicelular, care se localizează ş i se
înmulţeş te In celulele intestinului mijlociu al albinei. Cînd condiţiile nu-1 sînt
prielnice parazitul sporulează , formă sub care el do- btndeţte o mare putere de
rezistenţă (flg. 19). In
momentul cînd sporul
ajunge în intestinul
albinei, el se transformă i
ară ş i în parazit adult,
care intră în celulele
epitebale ale peretelui
intestina!, unde se
hră neş te, se înmulţeş te ş i
produce toxine
Sporul de Nosema
apis apare la microscopul
obiş nuit ca Un cor-
puscul ovular, eu
dimensiunile de 4 , ; j —
m i c r o n i lungime ş j —
,1 microni lă ţime, incolor, refrigerent, mai mult sau mai puţin stră lucitor. După
colorare el apare constituit din- Ftg l0 Spori ^
tr-o masă protoplasmatică ce prezintă la capete două vacuole, din care Cea mai
mică — numiţi capsula polară — conţine un lung filarncnL înfă ş urat (filament
jiolar}. Tn mijloc, sporul are un nucleu format din doi nodull, iar la exterior el este
înfă
ş urat intr-o membrană chitinoa^â (fiR. 20). Datorită In primul rin ti acestei
membrane, sporii posedă o mare rezistenţă . Ei supravieţuiesc in petele de
excremente diareice 2 ani. în albinele moarte 1'/'^—2'/a luni, in miere
2—4 luni iar sub acţiunea razelor solare
15—32 ore.
Supuş i acţiunii agenţilor chimici ei
rezistă la acid fonic 4% timp de 11>
minute, la sodă caustică !>% timp de o
minute ş i la vaporii de acid acetic sau de
formol ore.
Temperatura din interiorul slupului
are o mare influenţă asupra dezvoltă rii
parazitului. AslfeU 1a dezvoltarea Nnsemei
încetează complet. ia JfC—34aG
dezvoltarea este maximă , Li 25"C ea este
lentă , iar la 10°C sporii nu mai germinează .
Contaminarea albinelor se realizează
prin ingerarea sporilor Odată cu hrana.
Moartea albinelor este urmarea distrugerii
de că tre parazit a epite li Ului intestinal în
care se înmulţeş te, precum ţi a toxinelor
pe care le produce. Acţiunea iritativa ş i in
flama torie a pă ră sitului a&Upra e pitei iu-
lui intestinal se exteriorizează prin diaree,
în timp ce toxinele acţionează pe cale
nervoasă , provocînd tulbură ri de
tip. 20, Structura sporuJul de Nosema
Jpis : J — nucleu : — tiloruent polar , 3 locomoţie, urmate de parulizic.
— membran ă ; *f — sjKwo ţ iLastn'i ; -• Difuzarea parazitului în interiorul fam
— eapsuIa polari i lei de albine se efectuează prin
transportul sporilor de că tre albine ş l mal
ales prin Intermediu] excrementelor
diareice, care împră ş tie sporii peste tot: pe
faguri, în miere, in polen, pe pereţii stupului etc, Mitei le, care sînt ş i ele receptive
la nosemoza, contribuie de asemenea la ră spîndirea bolit.
Ră spândirea bolii de la o familie la sita ş i de la o stupină la alta se
realizează prin intermediul apicultorului, albinelor ş i al unor paraziţi.
Apicultorul favorizează ră spindirea bolii la celelalte familii prin :
— lucră rile dc împuternicire ei familiilor să nă toase, folosind faguri, puirt
sau albine de la familii atinse de nosemoză ;
— unirea unor familii să nă toase cu altele slă bite de boală ;
— folosirea unor stupi» faguri goi, unelte ş i echipament infestate cu
NWmă ,
Albinele propagă maladia prin greş eli de orientare, prin furtiş ag, prin roire,
trîntorl ş i prin cură ţirea fagurilor Infectaţi, difuzarea fiind cu atît mai accelerată cu
cit există o mai mare aglomerare de stupi pe un spaţiu restrîns Este dovedit faptul
că atunci cînd o famile de albine prezintă semne de nysemoză , majoritatea
familiilor din stupină sint, de
asemenea, contaminate, fapt ce justifică atit tratamentul general, cil ş i amplasarea
stupinelor pe grupe mici de stupi (30—40 familii pe o vatră ).
Nosemoza mai poale fi transmisă ş i prin excrementele diferiţilor paraziţi
tare tră iesc în stup, cei mai importanţi din acest punct de vedere fiind larvele
moliei de ceară .
în cadrul unei regiuni sau dintr-o regiune în alta, nosemoza Se lâspîndeţte
cu ocazia st tipă ritul ui pastoral s«u prin cumpă rarea de material biologic apicol
din stupine infectate.
Pato^cnte în unele ţă ri (R.D.G., S.U.A. ş .a.) a fost verificat gradul de
ră spindire a nusemozei, execut tndu-se controlul de laborator a mii de familii din
diferite regiuni, constatîndu-se că cfectivul apicol este contaminat într-o mă sură
neaş teptat de mare (8ft'A> din numă rul stupinelor ş i din numă rul familiilor), în ce
priveş te nivelul infecţiei unei stupine in cursul anului, s-a constatat că Iri U.R.S.S
IfWo din albine sint infectate in martie, 631/» în mai ş l foarte puţine in octombrie,
Pentru 1-Yanţa, luna iunie reprezintă maximum de infecţie, pentru ca. în august
aă se înregistreze procentele cele mai scă zute. O caracteristică a acestei boli este
aceea că prezenţa parazitului într-o populaţie de albine nu declanş ează in toate
cazurile boala, aceasta avind de foarte multe ori formn latentă , datorită faptului râ
rezistenţa familiei de albine este mai mare deeît forţa de multiplicare h parazitului,
în ultimul timp tot mai mulţi autori atrag atenţia asupra daunelor provocate de
această formă latentă , dailne care de regulă sînt neglijate pe considerentul că stnt
puţin evidenţiate. S-a stabilit în aceht sens că infecţia dereglează o serie de
procese organice intime r:um ar fi de exemplu limitarea digestiei brunei în Ven-
tricol, inhibarea producţiei de lă ptiş or în glanda hipof&ringignă etc., ceea ce
afectează longevitatea lucră toarelor (Cu cea, 50*/o), favorizează a [sari ţia diareei
in timpul iernii, reprimă creş tere» puietului ş i dezvoltarea familiei primă vara
timpuriu. Familiile de albine cu mă Iri infectate îş i schimbă matca sau roiesc.
Pornind dp la aceste consideraţii ş i avtnd în vedere că în S,U,A 80a/u din
stupine sînt infectate, Dr, Rasîl Furgala apreciază că nosemoxii provoacă în
aceasta ţară pagube economice mai Important*? decit ţoale Celelalte maladii ale
albinelor la un loc.
Ca o dovadă în acest sens se menţionează faptul că In urma tratamentului
(complet ş l corect aplicat) cu fumagilină , administrat unei stupine cu nosemoză
cronică , producţia de miere e acesteia a crescut cu
;;o—soVo.
Cind echilibrul biologie al familiei este perturbat, cînd dinamismul ncestein
scade, cind intensitatea depunerii de puiet se reduce ş i nu mai este in mă sură să
compenseze moartea prematură a albinelor, atunci forma cronică de nosemoză se
transformă intr-o formă acută cu manifestă ri clinice.
Pentru ca nosemoza sâ se poată manifesta clinic, este necesară , prin
urmare, intervenţia unor facturi favoriz&nţl. Cei mai cunoscuţi dintru1 aceş ti
factori sînt :
a. Afecţiunile digestive cu manifestă ri diareice, provocate de di verse cauzc,
între cârc cele mai Jrccvente sînt maladiile infecţioase (ami-
IJ I*Z &), in toxica tifle (cu nectar sau polen toxic), icrnarea ]>e miere de mană sau
pe miere necă pă eitfi ţi acrită (provenită din hră nirl de completare efectuate
toamna tirziu), introducerea iarna ş l primă vara timpuriu n turtelor eu fă inuri ţi
dinjdij, deranjarea familiilor de albine in perioada de iernare, lipsa mă teii în
timpul iernii sau prezenţa în acest anotimp a unei mă tei nefecundate,
imposibilitatea efectuă rii zborurilor de cură ţire etc.
Distrugerea membranei peritrofîce a peretelui intestinal (care are rolul de a
proteja organismul de infecţiile existente in interiorul acestui organ), precum ş l
diareea ce Însoţeş te de regulă afecţiunile intestinale, creează un mediu prielnic
pentru înmulţirea ş i sporirea virulenţei parazitului, contribuind totodată la
ră spindirea sporilor in tot stupul.
b, Condiţiile climatice nefavorabile, reprezentate prin ierni lungi >i umede,
prin perioade de timp rece în cursul primă verii, prin lipsa culesului eLc, .S-a
constatat ră nosemoza apare regulat în primă vara care urmează după o vară rece
ş i ploioasă , Eiceasta favorizind contactul prelungit între albinele bă trîne infestate ş i
generaţia lină ră care urmează iii ierneze.
e. Pă strarea în stupină a unor familii slabe sau siâbirea familiilor din diferite
cauze, adesea datorate apicultorului ; intervenţii frecvente — uneori nemotivate —
in cuibul familiei de albine, formarea exagerată u roi urilor artificiale — mai ales în
a doua jumă tate a anului —, întă rirea familiilor slabe pe 6eam& celor de putere
mijlocie etc.
DupS cum se vede, majoritatea factorilor favorizanţi îş i manifestă influenţa
spre sfîrş iuii perioadei de i cm are ş i începutul primă verii, ceea ce explică apariţia
frecventă a nosemozei tn acest anotimp.
Mâtcile sînt ş i ele receptive la nnsemozS, în special cele din familii slabe sau
iernate in afara ghemului. La mă td, boala evoluează cel mai adesea acut ş i se
termină cu moartea într-o perioadă scurtă de timp aau ia o formă cronică , avînd
ca rezultat încetinirea depunerii de puiet ş i srurtarea vieţii. In acest sens s-a
constatat că mă teile, care în mod normal tră iesc 5—8 ani, mor în urma infestă rii
cu Nosemă după 1—3 luni.
Simptom*. In general, maladiile albinelor adulte nu au o simptomatologie
caracteristică precisă , care să le deosebească unele de altele. Cel mai adesea
manifestă rile lor clinice sînt asemă nă toare, fapt ce Impune jjrecizarea
diagnosticului eu ajutorul examenului de laborator.
Această situaţie este valabilă ş l pentru nosemoză , alr că rei slmptome pot fi
In tî Ini te ş l in alte boii. Totuş i familiile ţl albinele bolnave prezintă anumite
semne, după care boala poate fi bă nuită ţi uneori — în caş urile grave — chiar
recunoscută .
tn formele latente de nosemoEă , familiile bolnave se deosebesc prea puţin
de cele să nă toase, singurele semne anormale puţind fi dezvoltarea inegală a
familiilor din stupină , frecventele schimbă ri „liniş tite" de mă tei ş i o mortalitate
ceva mai crescută a albinelor. De regulă , la familiile puternice ş i în sezonul activ,
boala nu poate manifesta decît sub această formă lentă sau ascunsă , datorită
faptului că albinele moarte înainte de vreme pot fi înlocuite prin prolificitatea
crescută a mă tei lor i, de asemenea, prin faptul că ele mor etiu sînt duse departe
de stupi n sezonul activ nosemoza poate deveni evidentă numai în cazul unor
lungi perioade de timp rece ş i ploios, care împiedici albinele să iasă afară ,
favorizează defecarea albinelor bolnave în interiorul stupului ş i. consccutiv,
contaminarea în masă a albinelor.
In prima parte a perioadei de iernare, boala este de asemenea iw- tentă ,
datorită faptului că lipsa albumlnei din conţinutul intestina; axează un mediu
neprielnic pentru înmulţirea formelor vegetative. In plus, acumularea
excrementelor in intestinul ppsterior se gă seş te mtr-n fază incipientă care
exclude, deocamdată , apariţia diareei ş i respectiv contribuţia acesteia la difuzarea
bolii in masa albinelor.
Spre sfîrş itul perioadei de iernare, odată cu upariţia primelor zile mai
că lduroase, consumul dc hrană ş i metabolismul albinelor se mă reş te, temperatura
din cuib se ridică , mă teile încep să depună puiet, pe cart albinele il vor hră ni cu
conţinutul proteic al glandelor faringiene ş i corpului gras. Se creeasă astfel treptat
toate condiţiile prielnice pentru germinarea sporilor de Nosemfi ş i pentru
înmulţirea parazitului, în cazul in care intervin ş i factori favorizanţi (afecţiuni
digestive cu manifestă ri dlzenterice, condiţii climatice nefavorabile, familii slabe cu
rezistenta scă zută ), semnele de boală devin aparente, nosemoza se ecutiaea^ă .
Albinele din familiile atinsie de boală incep să se agite, execută zboruri de
cură ţire chiar pe timp nefavorabil ş i manifestă un apetit ş i o sete exagerată . Ele
prezintă frecvent diaree, pliminînd excrementele în pică turi sau in jet Aspectul
excrementelor este apos. de culoare brun- gă lhuic ş i cu miros acru atunci cind
sînt proaspete, sau cu miros de tutun atunci cind sînt uscate. In timpul ş i după
xbururile de cură ţire se remarcă o mortalitate considerabilă , care slă beş te din ce
în ce familiile respective, fă cînd ca uneori să nu mai gă sim în stup riedt o mină de
albine, dormi tind într-un colt de fagure.
In fata stupului sc vă d numeroase albine care încearcă să zboare ş i nu
izbutesc, înaintează tîrlndu-se, se strîng ln gră mezi pe firele de iarbă , paralizează
ş i mor cu aripile întinse, cu membrele adunate sui cavitatea toracică ş i cu
abdomenul umflat.
Mă tcile infestate prezintă aceleaş i semne ca ş i albinele, fiind agitate la
început ş l apatice mai tirziu. Ele diminuează depunerea de puiet, apoi încetează
complet să ouâ, iar după 1—3 luni cod jos de pe fagui ş i mor, în cazul cînd nu
sînt schimbate intre timp dc albine.
Diagnostic- Numfli pe baza semnelor clinic^ este greu să se pun£ un
diagnostic precis de nusemoză Această boală poate fi însă bă nuita atunci cînd se
observă i
—o activitate redusă a familiilor de albine primă vara sau în perioadele reci
ş i ploioase din timpul verii sau toamnei;
— de popula rea familiilor, deş i puietul este să nă tos ş i relativ numeros ;
— prezenţa unor fecale diareice pe stup ş i In interiorul stupului ,
—■ prezenţa albinelor moarte sau bolnave, acestea din urmă mani- festînd
slă biciune generală , trcmurâturi, paralizie, abdomenul umflat
Pentru punerea diagnosticului C(jndiţij de stupină , Poltcv recomandă
urmă toarea metodă : se rupe capul albinei bolnave, .se apuci ru o pensetă ultimul
tergit abdominal ţi se trage intestinul afară , tom- parîndu-1 apoi eu cel al
albinelor să nă toase. De regulă , intestinul mijlociu al albinelor parazitate cu
Nosemă este mai scurt, mai gros Ş l are o CULOARE mai albicioasă decît in cazul
normal (Fig. 2], V. planş a CM lor),
Totuş i diagnosticul precis al nosemoz^i nu se poate stabili decit cu ajutorul
laboratorului, prin punerea in evidenţi la microscop a sporilor de Nosema apis
existenţi in intestinul albinelor, Rezultatul examenului de laborator este mai cert
atunci clnd se trimite un numă r mai mare de albine bolnave (40—50) în stare vie
sau omorite cu ajutorul spirtului ş i Clnd se furnizează ş i o serie de date
suplimentare privind numă rul familiilor atinse de boa 13 din total efectiv,
mortalitatea provocată . dacă este !>i puietul afectat etc.
Prognostic. Kosemoza este o maladie gravă , datorită în special frecvenţei
ridicate în efectivul apicol si caracterului insidios al pagubelor provocate. Ceea ce
o caracterizează este condiţonarea a pari tei sale stjii forma acută dc că tre factori
fovorizanţi. Privit prin prisma accstor consideraţii* prognosticul nosemozei va fi
favorabil cind familiile de albine sînt puternice, bine îngrijite, iar anotimpul este
prielnic pentru apicultură ţi nefavorabil sau grav atunci eînd familiile sînt slabe,
hrana ş i microc ti matul din stup sînt ncocrespunză toarc sau cind timpul rcce ţi
umed împiedică albinele să iasă afară din stup.
Trfjfoment. Avînd Sn vedere faptul că apariţia nosemozei nu depinde numai
de prezenţa parazitului, ci, mai ales. de existenţa faeţoii In;- favorizanţi,
combaterea acestei boli va in ce pe prin stabilirea ţi eliminareii acestor factori,
în ce priveş te tratamentul medicamentos, fn aplicarea acestuia trebuie si se
ţină seama că :
— medicamentele TIU acţionează decît ASU PR A paraziţilor care E \ IM Ă in
organismul albinei ţi numai asupra formelor vegetative, nu distrug sporii ş i nici nu
afectează germenii care sînt ră splndiţi pe faguri, Fn miere, în polen sau pe pereţii
stupului, fapt ce impune mă suri de profilaxie privitoare îndeosebi la dezinfecţia
materialului apicol ;
— în stupina In care s-a constatat boala trebuie tratate toate familiile de
albine ş i nu numai cele recunoscute ca bolnave. înainte de aplicarea tratamentului,
familiile slabe vor fi unificate :
— între medicamentele utilizate im potriva nosem osiei, cel mai cunoscut
este preparatul numit „Fumidil B4*,
Fu midii B se livrează în flacoane conţinînd 25 g substanţă totală ş i 0.5 k;
substanţă activă (fumagilînă ). Din conţinutul unui astfel de flacon [Xil fi tratate 5
familii de albine. Forma cea mai obiş nuită de administrare a I'u midi Iul ui B este
în sirop de zahă r, tn care antibioticul se amestecă , după ce în prealabil el a fost
frecat cu puţin zahă r tos ş i dispersat in EOO—2t)0 ml apă fiartă ţi ră cită
Cînd combaterea nosemozci se execută in perioada aprilie-iulie, tratamentul
curativ al unei familii de albine constă din administrarea a <1 doze de elte 1,25 g
Fumfdil D, aplicate clte una la 7 zile interval.
Pentru acest tratament, conţinutul unui flacon de Fumidil B se amestecă cu
20 litri sirop de zah&r 1 :1, din care se va da fiecă rei familii cite un litru, de patru
ori, la interval de 7 zile.
Cind corn baterea noscmoici se cxccută în perioada februarie-mar- lic,
Fumidilu) B sc administrează in pastă de zahă r sau ş erbet de zahă r, un flacon de
25 g fiind omogenizat In 10 kg ş erbet, din care fiecare familie bolnavă va primi o
cantitate totală de 2 kgr distribuită In 4 porţii de cîte 0,500 kg la o să ptă mînă
interval.
S-a constatat însă câ rezultatele obţinute în combaterea nosemo- zei prin
practicarea tratamentelor de ?firş it de iamâ ş i Început de primă vară nu sînt cele
mai bune, inlrucit în această perioadă unele familii bolnave au murit, iar altele sint
prea slă bite pentru a mai putea valorifica tratamentul. In urma experienţelor
întreprinse în ţara noastră s-a dovedit că într-o stupină recunoscută ca infestată
evitarea reapariţiei nosemozei în primă vara urmă toare ş i chiar în anul urmă tor ^e
poate realiza mult mai eficace printr-un tratament de toamnă -primă vară - Potrivit
cu tehnologia stabilită pentru iicest tratament, cu ocazia hră nirilor de completare
fă CUfe in cOrsul lunii august, fiecare familie de albine va primi cile 3 g Fumidil R,
administrate în sirop 3 :1. Practic, Un flacon de Fumidil B se dizolvă in 25 litri
sirop de zahă r ş i se administrează la & familii de albine, revenind deci cite 3 litri
de familie, administraţi in I—2 reprize. In luna februarie se vor mai distribui cile 2
j; Fumidil R de familie, respectiv 1 flacon Ia 12 familii.
Există cercetă tori (Han li o, R. S. Cehoslovaci) csie susţin că se poate
preîntâmpina apariţia nosemozci în primă vara urmă toare numai prinţr-un
tratEiment de toamnă , introducind conţinutul unui flacon de Fumidil B (de e) îri
rezervele de hrană pentru ternare a 10 familii de albine. Se propune in acest sens
o metodă simplă de administrare, cc constă din punerea a 4—6 kg zahă r într-un
hră nitor, care sc umple apoi cu apă in care s-a amestecat doza dc 2,5 g Fumidil B.
Hră nitorul Bg acoperă cu un capac cu plasă pentru ca albinele să nu se înece ş i se
axează deasupra unor faguri goi din cuibul fa milei de albine.
In cadrul simpozionului organizat de APIMOMDTA la Merelbeke in Belgia, in
problema noeemoBei, Dr. Rousseau a dat urmă toarea reţetă pentru tratamentul
stupinelor infestate cu nosemfl ; se introduce conţinutul unui flacon de Fumidil B
în 3,75 kg miere că lduţă , care se amesteci cU 11,25 kg zahă r tos, fră mlntlnd plnă
se obţine n pastă , La sfîrş itu! lunii august sau începutul lunij septembrie se
distribuie aceste ] & kf> de preparat la 5 familii de albine, cele 3 kg ce revin
pentru fiecare familie urmind să fie introduse de albine în rezervele de iarnă ş i să
prem- tîmpine apariţia bolii în primă vara urmă toare.
lî. Kostecki, preş edintele Asociaţiei apicultorilor polonezi, recomandă
utilizarea Fumidilului Iî într-o pastă la care în loc de apă să se pună ulei vegetal
(Ifl 1 kg zahă r pudrfi 250 ml ulei), afirmind că in felul acesta se prelungeş te de
două ori efectul antibioticului. Consideră că

G3
witfel de preparate sint foarte indicate la crescă toriile de mă tei, atît In h ră niri le
de iarnă cit ş i de primă vară .
în afară de Fumidil R, in diferite ţă ri au fu«t experimentate sau >înt folosite
pentru tratamentul nosemozei ş i alte preparate medic;i-
mentome.
Astfel, in lî, S, Cehoslovacă a fost folosit produsul numit Nose- :;j.ick( un
compus sulfo»mercu rial, rare deş i permite obţinerea de vindecuri, s-a dovedit
însă toxic pentru albine. Mai eficient 8-3 dovedit preparatul realizat în lî, P. Ungari
sub numele de Fumagilîn D K,, sinonim u Fumidil tt, pe care vecinii noş tri il
introduc in plă ci de zahă r candi (numite rumena), ce se administrează preventiv
familiilor de albine in !un;i februarie. S-au mai folosit de a omenea preparate pp
bază de antibiotice ■-- Apimlcină —, S&U pe bază de substanţe chimice:
Nosemarid, Noselid etc. Nici unul din aceş tia nu a egalat insă r-rieacitatca Fumi-
i.lilului P.
O contribuţie in prevenirea nosemozei o adun ş i hră nirile cu sirop că lduţ itî
care s-a dizolvat sulfat de sodiu (o linguriţă plină la un litru de sirop). Se
consideră eă doi litri din arest sirop, administraţi in cadrul & ră nirilor de stimulare
din luna august, sint suficienţi jx-ntru obţinerea Uri Ui rfzUltaL satisfă că tor.
La noi în ţară cercetă torii au Încercat folosirea în tratamentul nosemo^ei a
izon iaz idei (hidrazida acidului izonicotinlc), njunglnd la concluzia că acest
medicament poate să constituie un auxiliar terapeutic preţios, el potenţînd
eficacitatea preparatelor specifice ş i permiţînd reducerea la jumă tate a dozelor în
care acestea sint folosite. Unii practicieni au executat tratamente numai eu
Izoniazidă (B comprimate a 0,05 g pentru o familie de albine, administrate cîte
unul la 3—A zile interval), reuş ind să prevină manifestarea maladiei în Stupina
infestată .
Trebuie insă reţinut faptul că cele mai eficace preparate utilizate împotriva
nosemoaei izbutesc să oprească evoluţia acestei boli, realizează vindecă ri clinice,
însă nu sint în stare să distrugă sporii, ş i că aceş tia pot să determine reapariţia
unor forme acute atunci cînd medicamentul a fncetat să mai existe in stup. Pentru
aceasta este necesară supravegherea atentă în anii urmă tori a stupinelor tratate,
iar tratamentul specific trebuie asociat întotdeauna cu mă suri de igienă privind
îndepă rtarea sporilor din stup ş i împiedicarea transmiterii toi la alte familii de
albine. Cele mai importante mă suri prin ea re se pot realiza aceste obiect I vc sînt
urmă toarele :
— reformarea fagurilor pă taţi de diaree ;
- Înlocuirea după maximum .1 ani a echipamentului de faguri ;
— arderea albinelor moarte ;
— înlocuirea mă tei lor ,
— dezinfccţia dc necesitate ş i profilactică a stupilor, anexelor ş i L vetrei
stupinei.
în ce priveş te dezjnfecţja fagurilor, aceasta este indicată numai ;ientru
fagurii noi ^i bi:ie crescuţi. Operaţia va fi fă cută cu formol, ,ii:îd acetic gl:icial sau
sulf. conform metodelor descrise ]:i capitolul respectiv.
£>-a constatat că fagurii ţinuţi timp de o să ptă mînă sub acţiunea vaporilor
de acid arctic In cantitate de 120 ml pentru un corp de
stup. devin sterili. Simanulti, Knns ţi Herhert (1970), liehnert (1^73) au ară tat că
sporii de nos&ma sînt complot inactivaţi prin tratarea fagurilor cu oxid dc etilenă
IOD mg la litru, timp dc orc la 37"C. Cautwel. J inert ş i Tr avers (1975) au obţin ut
distrugerea totala a sporilor numai cu 18 mg oxid de etilenă la litru. Dc menţionat
ci oxidul de etilenă este un gaz periculos pentru să nă tatea omului, astfel incit
utilizarea lui trebuie să se facă în condiţii speciale,
White (1914) ş i Simanuki (1970) consideră că decontaminarea echi-
pamentului apicol poate fi realizată cu ajutorul temperaturii înalte Temperatura de
49 DC, timp de 34 ore, face ca sporii să devină neinfec- tanţL
N, Michel, din cadrul Centrului de Studii ş i formaţiuni apicole de la Jurbise-
Belgia, publică in nr. 5/19Bl al revistei „La Beigiqup apicole" un interesant articol
în care arată că , pornind de la ideea că sporii de N, apLs nu pot germina ş i tră i
intr-un mediu acid, s-a reuş it ia se juguleze nosemuza prin scă derea pH-ului
conţinutului intestinal cu ajutorul hră nirilor pe bază de oţet ş i plante medicinale,
concomitent cu unele mă suri de ordin profilactic.
Preventiv, recomandă Oţetul din cidru] de mere 0,5 1 la 10 1 sirop (care
aduce ş l un aport In oligoclemenle, In special potasiu) sau acid acetic 4 cc Ia un 1
sirop, administrate In h ră niri Ie de completare a rezervelor dc iarnă .
Curativ (in C&JOJ| in f citaţii lor acute, ţu mortalită ţi importante de albine),
se adaugă trei 1 oţet din cidru de mere la 10 1 sirop sau 10 cc acid acctic la 1 1
sirop, administrat prin pulverizarea de trei ori la 2 zile interval.
In apa necesară pentru prepararea siropului (6 1 pentru 10 kg zahă r la
tratamentul preventiv ş i 11 la 1 kg zahă r la tratamentul curativ) se scufundă ş i sc
lasă plnă înainte dc fierbere &Q0 g uraică , plus 200 g brînca-ur&ului, cimbriş or,
salvie, muş eţel, etc. (tn lipsă numai 700 R urzică ).
Ca mă suri prufilacLice se recomandă ca hră nirile de completare să se aplice
în cantită ţi masive ş i imediat după extracţia de la floarea-soa- relui (eind în cuib
există cca. 3—4 rame cu puiet}, pentru a nu limita depunerea de puiet ş i a nu u?a
detft albinele bfitrlne. De asemenea, se recomandă StrîmtOrarca cuibului înainte
de Începerea hră nirilor, Înlocuirea mă teii la familiile care nu iau siropul sau care
nu prestează o bună activitate de cură ţenie, precum ş l amplasarea stupilor cu fata
spre sud, ridicaţi la 40 cm de la sol, pe o vatră adă postită ş i însorită .
Prevenire, Faptul că nosemoza este dă ună toare nu numai in forma acută cl
ş i în cea latentă , la care se adaugă frecvenţa mare u acestei boli in efectivul
apicol, reclamă din partea apicultorilor ş i organelor sanitar-veterinare preocupă ri
susţinute pentru a evita :
—- pă trunderea bolii în stupină ;
— difuzarea bolii la toate familiile din stupină ;
— acuţi sarea formelor latente de boală .
Preintirnpinnrea introducerii bolii în stupină se bazează pe evitarea orică rui
contact — dircct sau indirect « cu alte stupine infestate. Celelalte două obiective
se realizează prin practicarea cu regularitate a examenului de laborator la toate
fiunihlJe de albine, prin aplicarea tratamentului medicamentos la întreaga stupină
contaminată ţi prin asocierea acestuia cu mă suri de fortificare a familiilor de
albine, de întâi ii e a rezistenţei lor naturale ţi de stimulare a depunerii de puiet,
in vederea înlocuirii albinelor omorite de parazit,
De remarcat că rolul principal care determina evoluţia ROeemOzeJ îl are
însuţi apicultorul, respectiv tehnica pe care acesta o întrebuinţează la exploatarea
familiilor de albine sau Upsa unor mă suri pe care el ar trebui să le ia pentru 3 le
^iRura condiţii prielnice de viaţă , Ţ lnTnd seama de acest fapt, mă surile prin care
se pot preveni extinderea 51 acu- tizarea nosemozei sînt urmă toarele ;
— să se limiteze la strictul necesar schimbul dc albine, faguri ş i
cchipament apicol între familiile de albine;
— să se respecte regulile după care se dezvoltă lamiliîle dc albine, sa nu se
intervină în activitatea lor decît în cazurile strict necesare, mai ale.- la începutul
primă verii, cînd întoarcerea timpului rece ar putea avea urmă ri deosebit de jţrave
;
— să nu ee facă roiri artificiale decit în mă sura în care puterea familiilor
o permite, sS nu se divisele familiile sau si li se ia din albine mai lîrziu de mijlocul
verii ;
— să nu se permită întreruperea creş terii puietului între culesuri sau la
sfirş ltut verii, h ră niri Ie dc stimulare fn accste perioade fiind deosebit de eficace ;
— să se întă rească in ce] mai scurt timp familiile slabe sau acestea să fie
distruse, in CHEUI cînd ele slnt inactive ;
^ să se înnoiască sistematic echipamentul de faguri In aş a fel încît nici un
fagure să nu fie folosit mai mult de trei ani; să nu se folosească faguri vechi,
murdă riţi de excremente ;
— să se evite furtîţjagul ;
— să se evite cauzele care ar putea provoca dlareca la albine, cum ar fi de
exemplu hră niţi le fă cutc în timpul toamnei, iernarea pe miere de mană sau
umiditatea excesivă In stupi;
— să se instaleze stupinele pentru iornare în locuri uscate. însorita ţi
adă postite faţă de vînturile dominanţe;
— să se menţină o permanentă cură ţenie In stupi ţi în stupină , se
dezinfecteze utilajul apicol după fiecare întrebuinţare, iar stupii
In fiecare an.
Din punct de vedere legal, nosemoza sub formă clinică este 0 boală
declarabilă , supusă restricţiilor sa ni tar-veterinare, apariţia ei într-o stupină
atrâgtnd carantlnarea acesteia pe o perioadă de 30 zile de la dispariţia ultimelor
semne de boalâ ş i după dezinfecţia finală
Ţ inînd seama că numai forma clinică de nosemoză este rarantlna- bilfl,
condiţionarea eliberă rii certificatului sanitar veterinar necesar deplasă rii stupinei
în pastoral de prezentarea unui buletin negativ de laborator in direcţia nosemozci
nu este Legală , fiind necesari deplasarea organului veterinar la stupină , pentru a
constata că este într-adevă r
vorba de o formă clinică (acută ) de boală ţi nu de una cronică .

AHIBIQZA

Amibioza este o boală parazitară a albinelor adulte, manifestată indeosebi


prin tulbură ri digestive, care se produc în urma localiză rii în intestin a amibei
Malpighamoeba mollificae.
Aria de ră spîndlre a acestci boli cuprinde cu precă dere Europa centrală . La
noi în ţara ea este constatată destul de rar, fiind codată r-el mai adesea cu
nosemoza.
Etiologic, Agentul patogen a fost descris pentru prima dată dc Maassea, în
anul 19IG, Malpighamoeba mellifieae este un protuzoar iihi- cclular flagelat, care
îş i pctrccc viaţa în intestinul albinelor, localiv:în- du-se in lumenul tubilor lui
Malpighi» spre deosebire dp nusema, cate tră ieş te in epiteliul intestinal, Amiba
constituie forma vegetativă a parazitului, în anumite împrejură ri ea dă naş tere la
forme de rezistenţă numite chiş ti, asemă nă tori din punct de vedere funcţional cu
sporii altor epocii microbiene sau parazitare. Ga aspect, chiftii sint elemente
rotunjite, prevă zute cu un nucleu median ş i o membrană dublă , formată dln- tr-o
coaja rezistenta la exterior ş i o foiţă interioară ce înconjoară protoplasma. Prin
miş că rile conlractile pe care tubli lui Malpiglii IP execută . chiş tii sint împinş i în
intestinul gros ş i în rectum, de unde sînt eliminaţi în exterior împreună cu
excrementele,
Amibioza se ră spîndcş te prin intermediul chiş tii t>r. A j ung in d odată eu
hrana în intestinul albinelor, aceş tia germinearâ ş i dau naş tere îa forma
vegetativă , care se deplaseikză cu ajutorul pseudopodelor, pă trun- zlhd în
ţesuturile peretelui intestinal, unde se Înmulţeş te prin diviziune.
Pdjogefts^ă . îmbolnă virea albinelor se produce datorită lezionă rii de că tre
parazit a ţesuturilor intestinale, prin infecţiile secundare pe care le ocazionează
aceste leziuni ş i, probabil, prin acţiunea toxică a produselor de dozasimilaţle ale
agentului patogen. Tulbură ri importante se produc de asemenea ş i prin astuparea
de că tre amibe a tubilor lui Malpighi. respectiv prin anularea funcţiei excretoare a
acestui organ, al că rui rol este asemă nă tor cu al rinichiului dc la animalele
superioare.
Aproape în toate caş urile de amibioză cercetate s-a constatat ş i prezenţa
Noscmozei, fapt ce a fă cut să se creadă că această afecţiune ar fi o formă
secundară de nosemoză . Ulterior au fost semnalate ş i cazuri de boală în cârc nu
s-au descoperit spor: de Nosemă , ci numai chiş ti de amibe, slabi lindu-se definitiv
caracterul independent al acestei maladii.
£tJ0!«pîo amibiozei este asemă nă toare cu a nosemozei, prezenttrctj o
dezvoltare maximă în lunile apriîie-mai ş i o slă bire progresivă a patogen itâţii In
restul sezonului apicol. Boala poate să apară fie sub formă latentă , puţin
pă gubitoare, fie sub formă acută — de obicei la începutul primă verii — cind ea
provoacă pierderi mai Însemnate. A pari ţa amibiozei atu te este consecinţa, în
mare mă sură , a unor situaţii favorizan te, cum ar fi de exemplu ramiiţiile rele de
iernare sau hrana npf:nrespuri- ză toare, apariţia unor lungi perioade de timp rece
ţi umed în anotimpul de primă vară etc,
Simptome. Manifestarea cea mai pregnantă a acestei boli o constituie
fecalele diareice, pe care albinele Ie elimină la cea mai uş oară excitaţie, care
murdă resc întreg stupul ş l care exală un miros foarte neplă cut. Capacitatea
productivă a familiilor scade, puterea lor slă beş te, populaţia se reduce. In faţa
stupilor se gă sesc multe albine; moarte sau bolnave. Acestea din urmă au
abdomenul mă rit, sînt agitate, prezintă tremură turi ale aripilor ş i miş că ri înainte ş i
Înapoi ale abdomenului. In momentul in care sînt prinse, aceste albine elimină ,
sub formă de jet, excremente apoase de culoare gă lbuie.
Dfdfjnosticitl precis al amibiozei se stabileş te numai In laborator, prin
examinarea la microscop a intestinului mijlociu al albinelor, în vederea depistă rii
chlş tilor i*mibeni, Caracterul diferenţial al acestora, faţă de sporii diferitelor specii
de ciuperci, este conturul dublu al membranei lor.
Tratamentul nu este precizat An fost încercate diferite medicamente, între
care Fumidilul R, furazolidona ş i diclorooxiquinaldina, fă ră să se obţină fnsă
rezultate suficient de pozitive, tn această situaţie, lupta im potriva amibiozei se
reduce la mă suri de profilaxie, care sînt Identice eu cele recomandate pentru
nosemoză .

ACARAPIOZA

Acarapioza este o boală parazitară a albinelor adulte, care provoacă


apiculturii din unele ţă ri ale Europei pagube importante, Tn Franţa de exemplu, ca
este considerată la fel de gravă ca ş i loca americană , Tn afară de această ţară ,
acarapioza este ră spînditâ în Anglia, Belgia, Elveţia, Austria, ftD.G , R F,G ,, R. P,
Polonă ş i R, $, Cehoslovacă , îar în anul 1972 a fost constatată ş i In Ungaria,
Etiolcgie tf patogen te. Agentul patogen este un parazit din ordinul
aearlenilor, numit Aearapis woodi, ce se localizează în că ile respiratorii ale albinei,
A fost descoperit pentru prima dată în anul 1931 de că tre profesorul scoţian S.
Rennie. Corpul Iul este ovat, de culoare gă lbuie, prevă zut cu 8 picioare ş i acoperit
cu numeroş i periş ori, Printr-o dungă transversală el este despă rţit în două regiuni
: ccfalo-torace ş i abdomen. Parazitul nu se poate vedea dcclt la microscop,
masculul avînd oca, 100 microni lungime ş i 60 microni lă ţime, iar femela cca. 150
microni lungime ş i 90 microni lă ţime. Ouă le sînt foarte mari în comparaţie cu talia
adulţilor, dimensiunile lor fiind de 120X60 microni. Din ou ia naş tere o
lar»ă , ce se transformă fn nimfă ţi apoi in adult, acest ciclu de dezvoltare avind o
durată de 11—10 zile (fig. 22).
Femela fecundată pă trunde in prima pereche a traheelor toracice, unde
depune u:i numă r redus de ouă — maximum 10. Acarienii in teapă pereţii traheali
ţi provoacă scurgerea hemolimfei, cu care se hră nesc
FEMELA MASCUL

o. b- a b.

FiO. 22 — Acar&pis w»di iemcli ţl HIMCUI : a .—. Ia ţa dorsală ; t> — fata ventrali
fiind numă rul paraziţilor 8 devenit prea mate ş i hrana nu le mai ajunge, femelele
pă ră sea albina bolnavi ţi se agaţă de altă albină . Ele caută să pă trundă repede în
interiorul organismului, Intrucit pe corpul albinelor viaţa lor durează , din lipsă de
hrană , numai clteva oro, Iar într-o albina moartă 43 ore.
Moartea albinei se produce în majoritatea cazurilor prin sufocare în urma
astupă rii traheeior cu paraziţi ş i cu cruste!e de frrmo lira fă ce se formează la locul
înţepă turilor. La producerea morţii mai contribuie de asemenea infecţiile provocate
de microbii ce stră bat mucoasa tra- hcală lezionatd, pierderea unei mari cantită ţi de
hemoiimfă ţi, probabil, toxinele eliminate de paraziţi.
Transmiterea acar icni lor la alţi stupi ţi Ia alte stupine se realizează prin albine
hoaţe sau ră tă citc, prin trlntorl sau roiuri. Apicultorul poate ş i el să contribuie la
ră splndirea bolii prin cumpă rarea de familii sau raă tci din stupine infectate, prin
deplasarea stupinei contaminate în pastorii, prin unirea familiilor bolnave cu altele
să nă toase.
în acarapiozâ transmiterea agentului patogen prin mîinile, hainele sau uneltele
apicultorului, prin faguri, ceară , miere, polen, stupi sau albine moarte nu preaintă
prea mare Importanţă , Sntrucît paraziţii mor (carte repede în afara corpului albinei ş i
nu dau naş tere la forme de rezistenţă .
Evoi tifia. Acarapiozâ poate să evolueze sub formă latentă , in aparentă sau
sub formă acută . Cauzele care determină o formă sau alta
rezidă în capacitatea familiilor de a înlocui albinele moarte ţi în posibilită ţile pe care
Ie au paraziţii de a se înmulţi un timp cit mai îndelungat in organismul aceleiaş i
albine sau dc a-ţi gă si cu uş urinţă o altă gazetă după moartea celei dinainte.
Evoluţia este influenţată de vii sta albinelor, cele tinere fiind infestate in mai
mare mă sură decît cele vîrstnice, Acest fapt se explică nu printr-o preferinţă a
acarienilor, ci prin greutatea pe carc ei o întîmpină cind vor că pă trundă prin
stigmcle unei albine bă trîne, orificii care se micş orează cu virsta, datorită poziţiei
mai depă rtate de corp a aripilor, ş i care sînt mai bine apă rate la albinele virstnjce,
prin întă rirea periş orilor ee !e înconjoară .
Un alt factor important care influenţează evoluţia bolii este sezonul. In timpul
Iernii viaţa albinelor eslc mai lungă ş i oferă paraziţilor posibilitatea de a depune
multe serii de ouă in aceeaş i gazdă . Totodată , ghemul de iarnă permite trecerea cu
mai mare uş urinţă a aerienilor dc pe o albina pe alta, în aş a fel încît în primă vară ,
marea majoritate a albinelor mor. iar restul infestează albinele tinere, pe mă sură ce
ele eclozio- nează . S-a constatat că In această perioadă acarienii se pot localiza nu
numai în traheele albinelor ci ş i la baza aripilor anterioare — îndeosebi 1» albinele
batrine —, perforînd cuticula pentru a suge lichidul sangvin ţi pentru a-ş i depune
ouă le,
tn general, se consideră că dacă ia intrarea In iarnă albinele sînt infestate in
procent de peste 50% familia nu mai are ş anse să supravieţuiască . Tn eazul unei
infestaţii de 1 0 — b o a l a evoluează sub o formă cronică , diminuînd
productivitatea familiei respective ş i constituind o sursă de infestaţie pentru stupii ţi
stupinele din jur. în cazul cînd nu sint tratate, aceste familii mor în iarna sau
primă vara urmă toare,
Forma sub cane evoluează acarapioza mai depinde de puterea familiilor —
latentă !a cele puternice ţi acută la cele ^labe —, precum ş i de condiţiile pe care
natura sau apicultorul le of^ră familiilor pentru Ca acestea sfl se poată dezvolta.
SiTriptorminlogie. Tn forma latentă acarapioza puate să treacă neobservată . în
forma acută boaln devine vizibilă , prin simptomele pe care le manifestă aUt albinele,
cit ş i familia în ansamblu.
Gînd traheele conţin un numă r mie de paraziţi ş i de cruste, albinele nu
manifestă semne de boală . Pe mă sură ee lumenul traheelor se micş orează . Iar
Ventilaţia in stup nu este suficient asigurată , albinele Încep să prezinte stă ri
anormale : zborul lor devine greoi, ele cad pe pă mînt ş i nu mai pot zbura, deş i fac
Încercă ri disperate In acest sens, urcfndu-se pe firele de iarbă sau fă clnd salturi miei
ce amintesc ţopă itul unet vră bii. Uneori corpul este cuprins de tremură tu rl, aripile
sînt depă rtate. abdomenul umflat. Tntr-o fază mai avansată albinele bolnave se
adună în gră mezi mici ş l mor.
La familiile bolnave M? constată in special în timpul iernii ş i la Începutul
primă verii — o de popul a re mui mult ^au mai puţin accentuată , însoţită de
prezenţa ÎI numeroase albine bolnave, sau moarte, in stupi ţi în fapt stupilor. De a
semen eu, pot apă rea semne de diaree, datorită faptului că albinele parazitate îţi
realizează că ldura necesară în perioada de
ie marc printr-un nHisiim exagerat de hrană , ce predispune ia dizenterie, tn timpul
verii, unul din semne pare să fie tendinţa exagerată a familiilor respective la roit,
exprim ii îd dorinţa instinctivă a albinelor de a scă pa prin fugă de pericolul pe ca ie
îl presimt.
D i □ gnostic. Recunoaş terea acarapioaei numai după semne clinice este destul
de dificilă , avînd in vedere că simptomatologia ei poate fi Intltmcă ş i în alte boli ale
albinelor. Există bă nuieli bl legă tură cu pn- zenţa ei atunci cînd se constată pri-
mă vara depopularea unor familii, mortalitatea în mftsă a albinelor, precum ş i un
numă r mare de albine bolnave, Cu-e
încearcă să zboare ş i nu reuş esc,
inaintează în salturi, prezintă tremură turi
ale corpului, tin a- S3. Poviţia aripilor la. aibm& ripile depă rtate ş i se adună
H. WiSe Ş i C. R. Meycr din Brazilia
au folosit o metodă vizuală pentru
recunoaş terea ararapiozei, Hecoltînd albine pentru diagnosticul acestei boli, de pe
faguri ş i nu de la urdiniş , ei au observat că unele albine se comportau diferit faţă de
celelalte, respectiv eă ele aveau aripile deschise, fă ră să prezinte alte tulbură ri de
comportament. Mai mult, s-a constatat la a doua pereche de aripi o dislocare
asimetrica ş i anume, una din cele două aripi era orientată că tre spate, în timp cc
[îcrecliea ei avea o poziţie normală . Din 300 albine care prezentau această anomalie,
248 (procent 71 a/o> aU fost gă site la laborator infestate cu acariCni (fig. 23).
Un diagnostic precis poate fi însă pus numai prin examinarea la microscop a
ţraheelor parazitate, tn mod normal, pereţii trahoei sint elastici, de culoare alb-
sidefîe, După circa 1 zile de Ia infestare ei îş i pierd elasticitatea, devin sfă rimicioM ş i
încep să se înnegrească . In general.

I 24. Trahee irtffeiati ca avarierii

culoarea neagră a traheei este suficientă pentru punerea diagnosticului (fÎG 2-t). Tn
scopul efectuă rii acestui examen se utilizează mai mul le procedee, unele necesitind
o tehnică mai deosebită , altele fiind rcc o mandate pentru practicienii de teren.
Toate se bazează pe disecţia toracelui,
descoperirea tralieelor ţi examinarea acestora la un binocular cu o putere de mă rire
de 50—100 ori.. Cînd traheele prexintA modifică ri anormale. prol>;i este suspectă de
acţirioză . Pentru mal multă siguranţă traheile recoltwază , se pun între lamă ţl lamelă
ş i se examinează la microscop In caz de infesta ţie, paraziţii apar perfect vizibili in
toate stadiile de evoluţie,
Pentru diagnosticul acarapiozei trebuie trimise albine din familiile moarte,
albine muribunde ţi mai ales albine moarte in celule în prezenţa hranei.
TYatnTJumt, AvSnd în vedere pagubele pe care le produce, scarapioza face
parte dintre maladiile oficial declarabile, a că ror combatere este reglementată prin
legislaţia sanitar-veterinară .
Metodele folosite im potriva ei sînt: sacrificarea, transvazarea ţi tratamentul
medicamentos, aplicate In funcţie de o serie de factori, între care cei mal Importanţi
sînt gradul de infestare al familiilor atinse, râs- pîndirea bolii Tn stupină ţi zona
înconjură toare, puterea famililor, anotimpul, condiţiile naturale etc.
Sacrificarea, aplicată ca mă sură generală , nu dă rezultate, avînd în vedere
erlstenţa formelor latente de boală , care nu pot fi recunoscute. Se citează cazuri dnd
In unele focare s-au distrus sute de familii bolnave sau suspecte, pentru ca imediat
după aceea să apară alte cîteva sute de cazuri, Este recomandabilă însă distrugerea
familiilor prea slă bite de boală , a celor Sn care ac&rapioca este însoţită ş i de alte
maladii, precum ş i a celor care apar ră zleţ, într-un teritoriu considerat îndemn.
Transvazarea a fost recomandată de cercetă torul cehoslovac 5vo- boda.
Razfndu-sc pe faptul că puietul nu este parazitat, acest cercetă tor preconue&zâ
tratamentul acaraplozei prin ridicarea succesiva din stupii bolnavi a fagurilor cu puiet
că pă cit ş i ducerea lor intr-un loc depă rtat, unde iicest puiet urmează să eciozloneze,
să primească mă tei tinere ş i Sn final să formeze familii noi, nelnfestate. Din familiile
veehi se continuă CU preluarea puietului pe mă gura că pă cirii lui, pînă cînd aceste
familii devin prea slabe ş i mă tei le încetează ouatul, moment în ea re ele se
distrug.
Tratamentul medicamentos se execută eu ajutorul unor substanţe chimice
volatile sau fumigene. Condiţiile pe care aceste substanţe trebuie să Ie îndeplinească
sînt acelea ca gazul, sau fumul pe care ele le emană să omoare paraziţii, fă ră a ti
însS vă tă mă toare pentru albine, puiet, miere KRU polen. Rezultate relativ
satisfă că toare s-au obţinut prin folosirea preparatelor denumite „Mito A2" (esenţă
de muş tar 28/t în alcool m etilic SflV»), fi.E.K. (esterul etilic al acidului for mic),
„Delacan" sau „p K. Mittel", Tedion ş l etildi ciorbe n zi lat, ultimele patru fiind
folosite sub formă de fumigaţie.
Cel mal eficace medicament împotriva acarapiozei este preparatul numit
,,Tolbei*'. El se compune din clorbeazilat — ca substanţă activă — impregnat tn
benzi de hîrtie de filtru. O flş ie de 10X2 cm din acest preparat conţine 0,5 g
substanţă activă ş i. constituie doza necesară pentru tratamentul unei familii de
albine. Aplicarea Folbexului str face !n felul urmă tor 1
— se pregă teş te familia de albine care urmează să fie tratată , lă sînd un
£pnţiu Intre două rame din mijlocul cuibului ţi praeticind un orificiu în podi^Or Ia
nivelul acestui Spaţiu;
*— Intr-un moment cînd toate albinele sînt in stup se închide urdiniş ul ş i se
astupă toate deschiză turile prin care ar putea să iasă fumul, toate albinele care
eventual au ră mas afară se omoară ;
— se aprinde fiş ia dc Foibci ş i se Introduce prin orificiul din podi- ş or între
ramele de cuib, asigur Indu-i poziţia verticală cu ajutorul unei straie sprijinite de
marginile orlficiului; sc închide capacul stupului:
— se controlează prin ascultare, ca arderea fîş lei să fie completă {operaţie
care durează circa 10 minute);
— se ţine stupul închis timp de o oră , după care se deschide urdiniş ul.
Medicamentul acţionează asupra paraziţilor adulţi t nimfelor ş i larvelor, însă
nu are efect asupra ouă lor. Pentru aceasta se recomandă ca tratamentul să fie
repetat de fl ori, la interval de o să ptă mînă -
atrage a ten ţi a asupra aplică rii integrale a tratamentului, respectiv asupra
necesită ţii de a folosi neapă rat 8 ti chete de Folhex pentru o familie de albine. Avînd
fn vedere lungimea tratamentului, unii specialiş ti recomandă sacrificarea familiilor
bolnave, mal yles dacă ac<>stea sînt ş i slabe. De re^nut că in cazul sacrifică rii
familiilor de albine bolnave de acurfipioză mierea ţl puietul pot fi recuperate.
Ţ înîncî seama de faptul că în momentul aparlţel semnelor clinice IA unele
familii boala est** prezenţii sub o formă latentă ş i In alţi stupi, este imperios nccesar
ea toate familiile să fie trstnt*, atit în stupina afectată , fit ş i In celelalte stupine aflate
în raza de zbor & albinelor bolnave.
Projijftria, Tratamentul medicamentos trebuie asociat cu mă suri preventive,
care să împiedice ră spîndirea parazitului în sînul familiei infestate, refmbolnă virea
acesteia după încpUrea tratamentului «au difuzarea bolii la familiile din jur. Aceste
masuri constau din :
— eliminarea albinelor bă trînc (purtă toare de paraziţi) Ia sfîrş itul sezonului
activ, prin asigurarea unor cuicsuri tlrzll sau prin apllcarca de hră niri stimulente, care
să ducă la uzura acestor albine ;
— stimularea depunerii de puiet, pentru înlocuirea albinelor moarte înainte de
vreme;
— pă strarea In stupină numai a familiilor puternice ;
— distrugerea familiilor slabe în csizuî Sn rare ele se îmbolnă vea ^au în
situatia cind, prin unirea lor, nu se realizează familii suficient de dinamice, pentru a
valorifica tratamentul.

VABKOOZA

Varxooza este o boală parazitară a albi n Hor, produsă de un ar Arian din


familia Varroa. Acesta a fost descoperit pentru prima dată în insula Jawa de că tre F
Jwcobson in anul 1904. Specialistul olandez în dome
niul acarienilor A, C. Oudemans 1-a descris ş i l-a denumit după desco- iscrilor Vanoa
jacobsoni, Conform poziţiei pe care o are La luraea animală , el f;ice parte din
Încrengă tura Artropode, clasa Arab ni de, ordinul Aca- i'ienl, familia Devmanissidae.
Localizai la inreput în insulele indoneziene, acarianul Varroa jacobsoni s-a ră spindii
după al doilea ră zboi mondial in toate ţă rile din Asia de sud-est, unde tră iesc
albinele indiene, în anut 1DB4 el a fost descoperit in U.B-S.S., in anul 1967 este diag-
nosticat oficial în R. P, Bulgaria .ş i tot în această perioadă a fo>it semnalai iu
America Latină (Paraguay, Argentina), unde a fosţ introdus prin mă tei importate din
Japonia Ulterior, el s-a extins in Africa ş i a cuprins noi teritorii in Europa (Uogarii,
tugosl-Wia, R,F.£î,, Italia, Frânta etc.) ş i in America de Sud (Riazilia ş .a,).
Caracteristic pentru acest parazit este faptul Că ei atacă atit albinei:? adulte, cit
ţi puietul acestora ţi că înmulţirea lui se produce într-un mm <Jin ce în ce mai
accelerat, altfel incit familia infestată piere cu siguranţă in cazul cînd nu i se dă
ajutor.
Etintogic. Femela acarianului Varroa jacobsoni an* corpul plat, transversal oval,
lung de 1,1 mm ţi lat de 1,0 mm, de culoare maron- roş cat ţi prevă rut cu 4 perechi
de picioare (fig, 25), Ea se fixează pe membranele intersejjmentale tn regiunea
toracelui, abdomenului ţi uneori chiar pe membrele albinelor. In perioadele de
înmulţire intră in celula cu puiet ţi depune 2—0 ouă sferice ş i transparente, din care
după 2 zile ies larve de ambele sexe. Acestea hră nesc cu hemolimfa larvelor ş i
nimfelor de albină ş i după alte .'î—4 zile pentru mascul ş i fi—7 .Trile pentru femelă
se transformă în acarieni adulţi, ce se împerechează
înainte de eclozton&rea albinelor
Masculul adutt este mai micdecît femela,
arc o formă rotundă , uş or nvoidală ş i
culoare albă -cenuş ie (fit;. 2lî, v. planş a
color), FI moare curînd' după
împerechere, astfel încît din celule vor
ieş i numai femele împerecheate. Acestea
se miş că repede pe faguri ş l pe pereţii
stupului, treci nd tn final pe albine ^i
trintori, pentru a se hră ni cu hemolimfa
acestora. S-a constatat că ir: familiile
sjabp înmulţirea parazitului se realizează
mai rapid ş i Că , în general, primele larve
partinitate? sînt cele de trîn- lf>r, fapt ce
î IQ, 2j. jacotfxmL (fenjelS, denotă că acariauul prefiră o
paiUsa ventrală ) temperatură mai redusă decit cea
existentă ln mijlocul cuibului. De
asemenea, temperatura ridicată din
timpul verii, precum ş i uzura diUOrată
înmulţirii intense fac ca viaţa lui în acest anotimp să nu dureze decit 1—2 luni, In
timp ce exemplarele nă scute toamna tră iesc (i—8 luni. Este important de subliniat
că femela poate sâ tră iască pînă la 10 zile fârâ contactul cu albinele.
Patogewe, Pe o albină lucră toare pot fi vă zuţi — într-o invazie masivă — ţjj b
acarieni, pe un t rin tor 7, iar pe o larvă ţi o nimfă de trintor sau lucră toare pînă Ia
12. Albinele parazitate au o viaţă mai scurtă iar produetivţatea lor este mult
diminuată , Puietul infestat de un numă r redus ţie acar ioni da naş tere la albine mici,
cu viabilitate redusă . Cind în celulele cu puiet există un numă r marc de paraziţi, yjbi-
nele rezultate sînt neviabile, au aripile ncdezvoltate, capul ş i picioarele diforme. Ele
cad pe fundul stupului ş i sînt aruncate afară de că tre albinele să nă toase. Trintoril îş i
pierd potenţialul sexual ş i mă teile ră mîn ncfecundate.
în perioada de ierna re prezenţa paraziţilor neliniş tite familia de albine,
producind un consum mare de hrană , umplerea prematură a intestinului cu
dejecţiuni ş i, consecutiv, apariţia diareei.
Cerce LI torii sovietici au demonstrat (S. A. Popravko, La sânte de l'abeille nr.
55/1980) eă albinele nu mor ş i familiile nu se depopulează din cauza pierderii dc
hemo limfă , ci datorită intoxicaţiilor ş i Infecţiilor pe care Înţepă turile acariemlor le
ocazionează . într-adevă r, presupunind că in colonie există 10.000 paraziţi vii,
greutatea totală a masei acestora este de cea 3 g (0,3 mg greutatea medie a unei
femele}. Considerind că nccCsarUl de Hrană al Unui acar ian eStt echivalent cu
dublul greută tii sale, înseamnă că cei 10.000 acarieni consumă cea 6 g substanţă
nutritivă (hemoiimfâ) ceea ce, pentru o colonic de 2 kg albine, înseamnă maximum
0,3®/» din greutatea larvelor crescute.
Preferinţa aearianului Varroa pentru puietul de trtntor este evidenţă , ea
prezenţind un mare interes biologic. S-a constatat că larvele trintor sînt parazitate in
medie de ! !j ori mai mult decît cele de lucră toare, iar numă rul acarienllor crescuţi pe
puietul de trintor depă - îneş ie de 36 ori pe cel crescut pe puietul de lucră toare (fig,
27 ş i 2b, v. planş ă color).
Atîta timp cit gradul de infestat ie se limiteaaă la acest comportament al
familiei de albine, securitatea ş i potenţialul productiv al coloniei nu sînt afectate.
Gînd puietul de trintor începe să dispară , acari anul începe să se hră nească ş i pe
seama puietului de lucră toare, moment ce coincide cu producerea primelor -daune.
Este clar deci că acarienii prezintă un rruire pericol pentru o colonie care se
pregă teş te pentru ier- nare, cind puietul de albină descreş te cantitativ, puietul
mascul dispare, far acar icnii nă vă lesc pe puţinul puiet de lucră toare ră mas. Pentru a
evita această situaţie, familia de albine trebuie deparazitată după ultima extracţie do
miere, cind trintorii nu au dispă rut, cind puietul de albină este încă să nă tos ş i cînd
albinele supuse tratamentului urmează să se uweze inainte de intrarea in iarnă .
Se consideră că afinitatea aearianului Varroa pentru puietul de trintor este a sa
de mare, incit absenţa acestui puiet constituie o frînâ în înmulţirea parazitului, Logic
ar fi ca acarianul să se înmulţească In progresie geometrică , ceea ce <*r face ca de la
20 femele de Varroa existente In luna aprilie, populaţia paraziţilor să ajungă pînă în
toamnă la peste 10.000 femele Varroa, depă ş ind astfel Ja multe familii, nivelul de
invazie de 50'/c /aţă de numă rul de albine ş i condamn în d acer. le familii la ■loarte
Încă din primul sezon de infestat»1 (cunoscând elementele din biologia parazitului
descrise anterior, precum ş l fapml că femela Varroa poate să ouă la Ş —7 zile după
Ieş irea din celula câpă cită , ar rezulta că aceasta poate da naş tere la 9 generaţii
succesive din aprilie pînă in septembrie, că populaţia aerienilor se poate dubla sau
tripla ia fiecare 17—19 zlh>, astfel Incit această populaţie ar putea creş te de cei
puţin 500 ori pînă la sfîrş itul sezonului apicol),
în realitate, numă rul acarienilor dintr-o familie de albine nu creş te într-un
sezon apicol {după V. V. Alpatov ş i A. B. Lango) decit de 17— 20 ori, fiind necesari
cel puţin trei ani pentru ca Infestaţla să atingă un nivel periculos pentru colonie ; de
unde deducţia că puietul de albină lucră toare oferă condiţii mai puţin bune pentru
înmulţirea parazitului Jecît cel de trintor ş i că această înmulţire este, de asemenea,
diminuată prin moartea acorianului In afara stupului, odată cu albinele pe care ?;e
află ,
în primii 2—3 ani de la infestare boala trece de regulă neobservată , familiile
au un aspect ş i o productivtate aparent normală . Tn peri oada urmă toare insă ,
acarienii se înmulţesc cu mare repeziciune, iar ci rid numă rul lor depă ş eş te â(J*7o
faţă de numă rul albinelor, familia nu mai poate fi salvată , mai ales dacă ţinem
seama că acest stadiu are loc de regulă după culesul de la floarca-soaretui, care îş i
asociază contribuţia i uzura albinelor ş i la depopularca coloniilor.
Diagnosticul varroozei este uş or de pus In stadiul de infestaţie masiva, cînd
parazitul poate fi descoperit cu ochiul liber pe trîntori, albine, matcă ş l de asemenea
pe puietul de trîntor ş i de albine. Cunosdnd preferinţa a carii nul ui pentru puietul
de trintor ş i consecutiv pentru trîntori, controlul se va axa in primul rînd asupra
acestora. Gu ajutorul cm ei pense se vor descă pă cl ş l se vor extrage larvele de
trîntor, pe care paraziţii se vă d cu uş urinţă , datorită contrastului de culoare, în crea
ce priveş te trîntorli, aceş tia fle prind ş l se privesc pe partea ventrali, loc preferat de
paraziţi în perioadele cind nu sînt înfipţi între Inele, Confundarea adrianului Varroa
nu se poate face decît cu Braula coeca (pă duchele albinelor), de care fie deosebeş te
însă prin faptul că acesta are corpul bombat, oval longitudinal, de culuare brun-
închisă ş i prevă zut numai cu 3 perechi de picioare. In plus, BrauJa coeca nu
parazitează puietul de albină . In lunile septembrie-octombrie parazlţU mat pot fl
vă zuţi ş l pe fundul sţepilor, fntruclt în această perioadă ei mor In masă , datorită
uzurii provocate de înmulţirea intensă ţl de temperatura rldiaată din timpul verii
(fig, 29, v, planş ă color),
Deseo] ieri rea varroozei se poate face ş i prin examinarea resturilor existente
pe fundul stupilor la tfirş itul iernatului, resturi in care se gă sesc eu siguranţă femele
moarte de Varroa in cazul cînd stupina este contaminată cu acest parazit. Pentru ca
albinele să nu scoată afară acari en ii morţi este bine ca pe fundul stupilor sfi se
pună din toamnă o foaie de carton sau de plastic, acoperite de un cadru cu o
ţesflturfl metalică sau de nylon cu ochiuri de cea. 2,5 mm, care să reţină albinele*
sau larvele moarte, dar să permită trecerea paraziţilor.
Depistarea acarianului Varroa prin observaţie directă este însă foarte dificilă în
primii doi ani de la contaminarea familiilor, datorită numă rul ui redus de paraziţi in
comparaţie cu numă rul mare de albine, localiză rii parazitului intre inelele albinei (de
unde nu i se mai poale vedea dccit marginea posterioară a corpului) cît ş i confun-
dă rii lui cu pă duchele albinelor. Toate aceste cau&e, ce permit parazitului să ră mină
ascuns o perioadă atît de lungă de timp, îi dau totodată posibilitate acestuia să se
ră spîndească pe nesimţite ş i să cuprindă noi teritorii, înainte de a putea fi
descoperit ş i distrus.
Ca simptome din partea familiei de albine, se observă incepînd din al treilea
an de infestaţie I
— o activitate generală slabă ;
—- ponta mă teii redusă ;
— puietul împră ş tiat pe faguri, că pâceleU Înfundate ţi perforate ;
— Sn unele din aceste celule, se pot observa nimfe moarte, in stadiul de
putrefacţie, de^ajind un miros greţos ;
— în interiorul celulelor aparent să nă toase, femele dc V, jacob- soai pe nimfe,
precum ţi exc remontele lor sub formă de dl re albicioase ;
— pe SCin dura de zbor ţi pe fundul stupul ui,albine ţi nimfe moarte.
Tratamentul, Ră spîndirea varioozei pe o mare parte a «lobului terestru,
precum ţi pericolul pe caic 11 prezinţi pentru ş eptelul apicol, a determinat o
puternică mobilizare a oamenilor de ş tiinţă fn directiv gă sirii unor mijloace de luptă
adecvate. Urmarea acestei mobiliză ri a fost utilizarea unui mare numă r de produse
chimio-terupice acaricide, simple sau in combinaţii administrate sub formă de vapori,
fum, pulberi sau aerosoli. Pentru a oferi o imagine a acestei multitudini de mijloace,
mă limitez a cita o parte din wle folosite in prezent:
U.U,SL,S.: Utilizează fenotiazinâ, varroatin (amestecde ac&ridde, pulverizat
intre rame sub formă de aerosoli), naftalină , timol, folbc* V. A., acid oxalic, acid
formic.
— Bulgaria; naftalină , timol, vgri-oaxin (amestec de fenotiazini ţi
par&formaldehidS),
— Ungaria : varrescens (ben^i fumigene pe l>ază de amitraa)
— Polonia : benzi fumigene pe bază de amitraz ş i naftalină .
— Iugoslavia : folbex V.A., varrttan, varajin,, fenotiazină , timol
— Austria ; folbe* V.A.
— Olanda : folbex V.A,, tutun.
— R.F.G. : folbex V.A, add foi mic,
— Brazilia : dicofol (impregnat în benzi de carton).
— Japonia : varostan, galecron, micasin, dani leat, daclicoroper.
— Thailanda ; tet radi fon plus aretat de potasiu (benzi fumigene), naftalină ,
sulf.
-7 China : naftalină , sulf, nicotină
— Tunisia : fenotiazină , amitraz.
După cum se vede, cele mai accesibile dintre aceste produse sint fenottazina,
timolul, acidul formic, sulful ţi tutunul. Modul dc administrare al acestora este
urmă torul:
Fenotiozimi. Sub forma de pulbere, această substanţă se utilizează conform
metodei indicate la tratamentul braulozei. In U.R.S.S. ş i Uui- garia, substanţa este
tabletată ţi se introduce in stup, după aprindere, fie atlrnată de un fir metalic intre
rame, fie pe un suport metalic tunul, două sau trei comprimate, în funcţie de
puterea familiei) prin urdiniş . Stupul se include pentru 20—30 minute, iar
operaţiunea se repetă dală sau de două ori la 7 zile interval.
TimolvL Conform instrucţiunilor oficiale, timolul este utilizat in U.R.S.S.
primă vara ţi vara imediat după extragerea mierii, cu condiţia ca temperatura să nu
depă ş ească 27"6, precum ş i toamna, eînd temperatura este peste 13*0, Produsul,
sub forma de pulbere, este presă rat pe Joaţurile superioare ale ramelor, în cantitate
de 0,25 g pentru fiecare ramă » de 2 ori la 7 zile interval sau, in caş ul unei
contamină ri mai puternice, de 3 ori Ia 4 zile interval,
Timolul pulbere poate fi aş ezat deasupra ramelor ş i în să culeţ! dc pînză , în
cantitate de 10—15 g de familie, el fiind completat periodic la "—10 zile ş i ţinut
acolo Întreg sezonul apicol.
Acidul ţ ormk. Se îmbibă două sau trei bucă ţi de carton care vor fi introduse
într-o pungă de polietilenă ţi care vor fi alezate deasupra cuibului cu puiet. Tn
prealabil, se va decupa din partea inferioEirâ pungii una sau două rondele de 1—1.5
cm diametru, în f unei ie de puterea familiei,
Acidul formic poale li introdus în stup ş i în sticle cu gStul larg, prevă zute cu
un fitil de bumbac. El va fi lă sat acolo (lingă cuibul cu puiet) 21—25 zile, timp in
care consumul va fi de 150—200 mililitri de familie.
Se recomandă ca în timpul manipulă rii substanţei, operatorul să poarte
mă nuş i, ochelari ş i mască . Urdiniş ul stupului trebuie să fie in permanenţă deschis.
Naftalina* Utiliza rea ei este foarte ră spîndîtâ în toate ţă rile asiatice. Cristalele
de naftalină se pun Intr-o cupă (cutie) metalică ş i se introduc prin urdiniş , fiind
lă sate tn stup toată iarna, in perioadele fă ră puiet. Acarienii Varroa cad morţi ş i nu
este nevoie să fie scoş i afară . Trebuie ş tiut însă că evaporarea naftalinei este extrem
rapidă la peste 20'G ş i, chiar dacă nu antrenează moartea albinelor, ea riscă să
provoace pă ră sirea stupului de că tre acestea sau furtiş ag
In lî.it.S.S. se recomandă să fie scoasa maica înaintea tratamentului, jar albinele
să fie scuturate într-o cameră specială (de 40X45X 40 cm), în care se introduce fum
de naftalină (2—3 g naftalină puse pe că rbuni aprinş i într-Un a fumă tor), Cîteva
fumuri prin fiecare perele, operaţia fiind repetată la 7—10 minute interval.
SulfuL Este folosit în China, India ţi Hong Kong în cantitate de 3—5 g pentru
fiecare familie, pus pe spetczele superioare ale ramelor de 2—3 ori pe lună ,
întrcrupînd aceste pră fuiţi cu 3 să ptă mîni înaintea cuEcsurilor ş i a punerii la iernai.
Cercetă torii din U.R.S.S, au experimentat ş i ei sulful pe zeci de mii de familii,
raportind că se pnate reduce numă rul acarienilor dsică se presară circa 1 g praf de
sulf (100—200 mg de fiecare fagure acoperit cu albine) pe leaturile superioare ale
ramelor ş i se repetă a ţeasta administrare de două ori la 32—14 zile interval. Se
atrage însă atenţia că dacă se depă ş eş te doza sau temperatura exterioară este mai
mare de larvele necă pâcite mor iar albinele vor ii ş i ele afectate.
Tutunul (nicotin ă ). în Chinfi, nicotină este folosită începind din
cu ajutorul ei reuş ind să se menţină vairooza la un nivel foarte scă zut. Ea este
aplicată in două feluri :
J) prin fum de tutun, in special toamna, introdus prin urdiniş u singură dată
sau CU o repetare după 7—10 zile, De regulă , se deparazitează numai albinele.
Puietul că pă ci t se pune intr-un stup gol ş i se omoară cu o doză puternică de
nicotină (sau se ţine o noapte in congelator) după care fagurii sfrit bă gaţi în stupi
populaţi, pentru a fi cură ţaţi de puietul mort;
2) cu ajutorul unei sugative aş ezată pe fundul stupului ş i pe care se depune
din 5 in 5 cm clte o pică tură de nicotină , acestea evaporin- du-se suficent de repede
pentru a acţiona asupra paraziţlor timp de cîtcva orc. Oamenii de ş tiinţă chinczi au
început să experimenteze tratamente miş te, nicotină plus alte produse, pentru a
obţine rezultate mai durabile ş i a evita accidentele Ei spun că albinele sînt relativ
rezistente la nicotină , însă ouă le ş i larvele sînt mai sensibile, motiv pentru carc
tratamentul este aplicat îndeosebi la roiurile fă cutc numai pe b^ză de albine. Un
avantaj al tutunului este că el nu Iasă rezidii in miere ş i ceară . Se consideră că
tratamentul cu tutun omoară cel puţin PO'/t din acarienii din stup. In Olanda tutunul
este folosit pentru depistarea vnrroozei, doza fiind dc 3 g (o ţigaretă ) pentru un
corp de stup.
O metodă perfecţionată de aplicare a ehimioterapicelor a fost realizată în
Franţa, metodă bazată pe folosirea aerosolilor. Un aerosol este o suspensie Sn aer a
unor foarte fine (0,5—10 microni) pică turi de lichid, electrizate la suprafaţă . Viteza
de sedimentare a acestor particule este de 0,1—3 mm pe secunda, astfel încît ele au
nevoie de 1—30 minute pentru a că dea de la o înă lţime de 20 cm. Aerosolul
persistă aş adar un timp îndelungat In atmosfera stupului ş i, ţinînd seama de fineţea
pică turii oi- (cîteva sute de miliarde pentru un volum de lichid de 1 cm3), este
imposibil ca un acari an să nu fie atins de dteva zeci de pică turi.
Două aparate de producere mecanică a aerosolilor au fost montate de că tre Inc ti
tutui tehnic de apicultură î« cîte un autotUrlsm-caravanA ş i puse la dispoziţia
apicultorilor. Ca substanţă activă a fost folosit pentru început amitrazul, diluat in
apă . Tratamentul se aplică ln perioada fă ră puiet, emisia de aerosoli fiind însoţită de
un jet de aer <ald l4GsC), capabil să desfacă ghemul albinelor.
Un auxiliar preţios in lupta împotriva varroozei tl constituie metoda biologică .
Hrof. dr. KUttner din ii. t". (Jermania recomandă în acest sens să se izoleze matca pe
1—2 faguri ţi să se distrugă aceş ti faguri cînd puietul de albină , pe cate femelele de
varroa ş i-au depus ouă le, a fost că pă cit.
Procedeul nu este insă cel mai indicat. Pentru a evita dUtrugerea puietului de
lucră toare, atît de necesar dezvoltă rii familiilor de albine, metoda se va adresa
puietului de trînţor, ea constind din menţinerea in pe imanenţă a unei rame
clă dltoare de ceară ]a marginea cuibului cu puiet ţi prin distrugerea periodică , după
că pă cire. a puietului de trintor caic ia naş tere In aceş ti faguri, puiet pentru care
femelele de varroa au o afinitate deosebită .
In U.ii.S S, a fost folosită împotriva varroozei ş i o metodă termică , Constat! nd
că actirlenll se desprind de pe albine la o temperatură intre 46 ş i cercetă torii
sovietici au supus albinele la această tempera
tură , după care le-au centrifugat pentru eliminarea paraziţilor desprinş i Pe lîngă
inconvenientele pe care le presupun prelevarea albinelor, introducerea lor în diverse
aparate ş i readucerea în stupi, metoda termică prezintă ş i riscul omoririi albinelor,
cunoscînd că acestea nu suportă o temperatură mai mare de 49° 5QeQ
Pentru combaterea varroozei, Institutul de cercetare ş i producţie pentru
apicultură din ţara noastră a pus la punct un preparat cu o maro putere acaricidă ,
denumit Kineacar, care s-a dovedit un medicament deosebit de eficace în lupto
împotriva acarioaelor In general, ţi a varroozci în Special.
Is! este un preparat concentrat care, conform prosjsectuluj, utilizează prin
diluare cu fă ină (grîu, porumb, soia, orc) în modul urmă tor : 100 g preparat se
amestecă cu 900 g fă ină într-un vas emailat, cu ajutorul unei linguri. Amestecut se
face timp de cîteva minute pentru o cît mai perfectă omogenizare. Conţinutul unei
cutii cu 50ti g Sincacar se amestecă eu 4,5 kf; fă ină , adă ugîndu-se treptat fă ina ş l
preparatul.
Folosit în scop de diagnostic (prin sondaj la 20*/» din efectiv ln stupinele mari
ş i la toate familiile în stupinele mici), SîneaCarul diluai se administrează in cantitate
de 60—100 g (în funcţie de puterea familiei de albine) prin presă rare peste albine,
după ce în prealabil a fost aş ternută o hlrtie albă pe fundul stupului. Imediat se
aş ază podiş orul capacul stupului, fă ră a se închide urdiniş ul. îri dimineaţa urmă toare
se retrage bir tiu ş i se observă cu ochiul liber sau cu lupa, prezenţa sau absenta pa
razi filor. în caz dL> diagnostic pozitiv, chiar la o singură familie, se tratează
întreaga stupină .
t ind csle folosit în scop dc tratament nu se aş ază hîrtie pe fundul lupului. In
acest caz, se împră ş tie printre rame, peste albine, o cantf- tute de 100—l&O g
Sineacar diluat, in funcţie de puterea familiei de albine, punlndti-K imediat pndiţorul
ţi capacul stupului, fă ră y se închide urdiniş ul.
La st LE pul mul ti etajat SC tratează fiecare COrp ocupat cu albine.
Se aplică două tratamente la interval de 10 zile primă vara cind albinele au
pă ră sit ghemul ţi au ieş it la zbor ş i două tratamente toamna Io ziie că lduroase, cind
nu mai este puiet că pă cit sau eiistă foarte puţin, tot ia interval de 2CCc zile.
Pentru Stupinele care au fost c«rect tratate timp de doi ani eu Sineacar,
tratamentul de primă vară nu mai este necesar.
La o să ptâmînă dc ia ultima administrare de primă vară ş i toamnă sc cură ţă
fundul stupului, dacă este cazul.
In crescă toriile de mă tci se aplică două tratamente primă vara, cite un
tratament lunar vara ţi două tratamente torurina.
liste obligatoriu ca toate stupinele din zonă să fie tratate, cunoscut fiind că
stupinele netratake sau incorect tratate infectează In scurt timp ţi stupinele
conş tiincios tratate.
Profilaxie. Cunoscind că ră spîndirea varrOozei se realizează prin ră tă cirea
albinelor dintr-un stup în altul, prin trintori ş i chiar prin contactul dintre albine în
timpul culesului, prevenirea acestei boli într-un teritoriu ameninţat sau recont
contaminat se face prin identificarea stupinelor infestate, carantinarea acestora pe
locul unde sc află ţi împiedicarea ca alte stupine să se apropie la mai puţin de 5 km
de ele,
în situaţia cînd varroosa s-a generalizat, carântinarea stupinelor infestate nu-ş i
mai gă seş te justificarea Masurile de prevenire trebuie să vizele iu acest caz
reducerea infestaţiei la un minimum posibil ş i pă strarea acestui nivel cu un volum de
munefi ţi cheltuieli Cit mal i-edus ; obiective Ce pot fi atinse prin :
— aplicarea obligatorie a tratamentului medicamentos la toate familiile de
albine ş i eliminarea sistematică a larvelor de trîntor capă ■ cite prin utilizarea
ramelor clă ditoare de ceară ;
— evitarea roitului natural, furtiş ag ului ş i ră tă cirea albinelor ;
— pă strarea în stupină numai a familiilor puternice ţi dinamice.

ALTE ACARIOZE

Tn afară de Varroa jacobsoni ţi Aearapls woodi, cuibul ţi stupul albinelor sînt


sediul ţi a altor specii de paraziţi din clasa arahnidclor, ps raz iţi ea re gă sesc pe
corpul, hrana sau în tovă ră ş ia albinelor condiţii favorabile de existenţă . Unii dintre
aceş tia sînt inofensivi (ooprofsgi, comensali), alţii sînt Insă în mă sură să aducă mari
daune economice. Ca dimensiuni, formă , structură ş i obiceiuri, există mari diferenţe
între ei, cei mai mulţi fiind aţii de miel îneit nu se vă d cu ochiul liber. Asemă nă rile
dintre ei constau în accca că au două regiuni corporalc, gnathostoma {partea gurii)
ş i podosoma (partea urmă toare a corpului), patru perechi de picioare în Stadiu! de
adult ţi nimfă ş l trei perechi In stadiul larval
Revista "American bee journal" nr. 11/19H3 sintetizează totalitatea
arabntizllor din stup sub forma tabelului urmă tor :

Ar.tlmin ai albin*ltif înrlLfere


Denuralr*! (Jr-
Tiii
i- Intaiiu njjirtr.diri!
^lii

nraiip mrtt^e l'ropiJurJiips euciilipt Isguii ţi


L'Jurrut' albine
ra cem l;tti:r[ fi Mltiinc
Vdrrim cel vie cu puiet de
rrophJafiaj): lucratoare
na hociuyer Mirt Asia, Europa, Africa,
jocnlifOTii !'.ii::a r:tia MII America -de Sud
TJl L"( K<IL v-1 ta mpn Aţlii
cittriiui Europa. A/ntrica de
^cnrflpis it/eTO luer&toart, Sud Africa, Mc.vJc,
trintori, puiet AiJîi Asia
certfTiii pi»ţt ie irlntor
traheea albinei Aili
lrt«lli)trA inhilte A
ftfirai traheea albinei st*
tlyisuf ndLillr Asia
u pulvt lueriiloart ş i Asia
^cJiniiJd^ dorjflJii irlmuri pdiict
lucratoare celule Asia
Jlurca dc puiet puiet dv Kurcp.'!, Ampricn de
meJh/era Nrpiiiiiţimc Ut! Luc:iUm rt ţi botei Nord, Paeiîie
era puietul de trintor
Sc u t t/jy'i oJi C Ic
[LlIlLllf ÎKjlllK1
PUlHJrnj indica regiunea
tfrtnt c^uJui iiitiine
dbrjata adulte — in
jWucyphoJat'iaps A via
jgheabul
Cc^anu (I plC Sifl dorsal Afla Asia
Ai ia
Woodf
tn Klup ţi pe
alLmic pe tarile iirL

Informaţii privind profilaxia bolilor albinei provocate de acarienit altele decit


varrooza ţi acarapioia, ne-au parvenit din instrucţiunile zno- ve Ieri nare date col
ho/ uri lor ş i sovhozurilor de că tre Ministerul de Agricultură al U.R.S.S. In aceste
instrucţiuni sint descrise urmă toarele boli ;

TROPII. AEIjAFSQSA

Este o boală a albinelor meii fere. cerana ş i dorsata, cantonaţi actualmente


numai in Extremul Orient asiatic. Agentul cauzal, Tropilaelaps ciareae a fost
semnalat pentru prima data in filipinc, pornind de la etemplare recoltate de pe
albinele moarte ş i de pe ş oarecii care-ş i aveau cuibul Ungă stupi. Ulterior, el a
fost izolat din cuibul albinelor melifere ş i gigante ia Hong-Kong, ţn Malesia,
Indonezia, China ş i Vietnam, Femela parazitului are culoarea brun-roş eati ş i
dimensiunile dc 0,97—1/0,53— 0,58 mm, fiind deci mai lungă decit lată . Corpul ei
este acoperit cu
numeroş i ţepi, mai lungi ş i mai rigizi pe pă rţile laterale ş i posterioare Scutul de pe
suprafaţa centrală a abdomen ului este lung ş i posedă o pereche de ţepi scurţi,
Tră să turile caracteristice ale T. ciareae constau din ţepi (periş ori rigizi), dintr-un
sperrnodactil lung ş i din articulaţia simplă a palpilor, La mascul, dimensiunile sint
de O.aH/0,51 mm, iar placai ce fal & ventrală este separată de cea anală .
Biologia acarianului nu este suficient studiată . Dupâ Kheragsin ş i
Samchiniak femeia fecundată depune 3—4 ouă in celula de albină
înainte de că pă ci re, din care după 24 ore se vor naş te prolonimfe, care se
transformă prin nă pfrlire în deutonimfe ş i apoi în imago (a du ii) Ciclul de
dezvoltare In celula că pă ci tă durează 8—9 zile Se presupune că ouă le depuse de
femele în perioada rece a anului sint capabile si râmlnS mult timp In diapauză .
Boala se observă la puietul de trîntor ş i mai puţin La ccl de lucră toare.
Larvele mor Sn perioada de după că pă cire, se constată ieţi-
rea pă rţii lor anterioare din celulă . La o agresiune mai tardivă , larva îş i poate
continua metamorfoza. Pe un cocon se pot gă si pînă la 3G paraziţi. Albinele care
reuş esc să ecloîdoncze sint lipsite de aripi sau picioare ş i au corpul deformat,
în familia de albine puietul este depus împră ş tiat, iar cantitatea tuj diminua
continuu. O familie puternic infestată este condamnată la dispariţie. Este
frecventă o agresiune simultană cu varrooza, caz în cari' infestaţia ş i depopularea
se produc mult mai rapid. De remarcat că in acest caz femelele celor doi paraziţi
îş i alpg celule separate |>entru înmulţire. l>Upă V. Sevilla 11963i, acaiiaiuil T.
ciareae este un pră dă tor mai periculos decît Varroa.
Tratamentul tropilaelapsozci este practic nestudiat. A. Atvol ş i N. Goysl
(1371) au reuş it să debaraseze stupul de acarieni pudrîrid cu >uli ramă cu ramă .
pe ambele feţe, o dată pe lună , în 1373, Atvol recomandă să se pună puţin sulf
pe s pe tezele ramelor, să se pă streze in stupină numai familii puternice ş i sa fie
hră nite albinele în mod regulat cu polen.
Lupta împotriva T. clare&e poate fi considerabil complicată dacă se
confirmă prezenta lui ca paraz.it pe roză tuare sau capacitatea ouă lor sale de a
supravieţui un timp îndelungat Sn diapauză .
Observaţii fă cute recent In Afganistan au concluzionat eă parazitul nu ţe
poate hră ni pe albinele adulte cl numai pe puietul acestora, astfel incit el nu poate
supravieţui decît tn zone cu climat tropical, în cârc mă teile depun puiet tot timpul
anului.

PYEMOTOZA

Sînt atacate larvele ş i nimfele familiilor slabe, sau puietul de pe ramele


mă rginaş e. Agentul cauzal este femela acari anul ui Pyemotes. Indivizii tineri sint
de culoare gă lbuie, cu dimensiuni de 0,2—0,a mm, iar indivizii adulţi de culoare
alburie ş i eu diametrul cuprins intre 1 ş i 1,5 mm. Cînd stupul este parazitat de un
mare numSr de ai-arjeni, lar- vi"!.' prezinţi un aspect piă fos, cJm dv nerâminiiid
decir un înveliş u.--at sau cadavre descompuse, care pot fi extrase cu uş urinţă din
celule
Pyi-mntoza este periculoasă pentru om, a^a incit, atunci cind se iu- eivazâ
cu material contaminat, trebuie sa se respecte cu stricteţe i^u- liie de igienă
personală . E^te interzis sa se pă streze faguri de rezervă HUI materiale apicole in
contact cu cerealele,
MELTTIPHOZA
Boala iifecleasă puietul necă pă ciţ ş i oate provocaţi UL- dezvoltarea maskă in
familiile de albine f aiahnldului MelittlpbuB alvearius Arest parazit se ini ii neţ te
iu legiunile Siberiei Occidentale ş i Orientale, mai rar :n Extremul Orient. El are cu
lua rea brună , forma ovala >i mă soară JJ,&'-' t>,. :nrn. Larvele moarte au aspeetul
celor din ioi:a americană

kuvarhoo/.A
Agcnlyi! patogen, Eu varroa sinhai Uelfinado Ş i Baker a fost des :ih pi
exemplare colectate din Jndia in 1374. Ulterior a fost ţi în
Thailanda de Akratanakul ( J l i 7 C ) Ciclul de dezvoltare ai aearirnilor Varroa
jacobsoni ş i EuVarroă sînhai sint similare, Atit iu India cît ş i în Thailanda,
EUTOlTna sin hai a fost gă sit numai Apis fiore a.

BKAţlLUZA

Braulefea este o parazimză care afecteaaă populaţia adultă a familiei ii


aţbine, mă tcilc avind tel mai mult de suferit de pe urma ei
BtfnJopJe. Agentul patogen este o insectă din ordinul Digera. n umita
Braulîi cocea sau popular, pă duchele albinelor. Corpul lui este aproa- ■ " sferic,
cu dimensiuni de 1,5X0.^ f^fn. de culoare brun-roş cată , acoperit ir: întregime cu
periş ori negri. Capul, foarte mare in raport CLI restul corpului, esle prevă zut cu o
pCrcche de antene ş i eu un aparâL bucal ad ii pi; ii pentru supt, Toracele se
continuă fă ră o delimitau precisa eu abdomenul, earo este format din 5
segmente. Te laturile corpului sînt dispuse trei pcrechi picioare, care termini eu
rlte un pieptene format din 211—32 dinţi ţi două miei ventuze, cu ajutorul că rora
parazitul se fixează puternic de periş orii dp pi' toracele albinelor (fiR. 30, vezi
planş a color),
Brnula eoeca Sş i petrece toată viaţa in interiorul fa mi li ci dc albine
Primă vara, pă duchele femei ae împerechează ţi înce]H" să depună ouă pe faţa
internă a că pă celelos fagurilor cu miere, Din ouă ti", larve care î^i sapă im ceara
fagurilor u reţea de canale, hi care ele tră iesc ş i se dezvoltă , hră nindu-se CU Un
amestec de ceară ţj jiolen în continua ren metamorfozei, larva se transformă în
nimfă ţi apoi in pă du: iie adult, Intrcy cidul evolutiv avînd o durată de 21 iile.
Pă duehii adulţi se alimentoasă cu hrana din guş a albinelor, El iau această
hrană in momentul cînd albinele ţi-o trec de la una la alin sau.
uneori. provoacă la albina gazdă reflexul de regurgitare (scoaterea din QOIJÂ EI unei
picaturi DE miere), exeitţnd cu membrele anterioare aparatul bucal al acesteia,
Ei se adună In numă r mai mare pe corpul mă tei lor, pe considerentul că
aici Îş i pot procura hrana In cantitate mai maro ş i mult mai uş or, înlrucit matca
este hră nită mai des de albine. Tn momentul cînd albinele îş i întind trompa că tre
matcă , pă duchii îngră mă diţi pe capul acesteia Îş i întind ş i ei trompele ş i sug
hrana fă ră nici un efort.
In interiorul familiei, pă duchii trec cu mare uş urinţă de pe o albină pe alta.
In cadrul stupinei, ei se ră s pin dese prin schimbul de faguri 3&u albine pe care-1
fac? apicultorul intre familii, prin albinele hoaţe, prin rele care se ră tă cesc în alţi
stupi sau prin trintori.
Tratament. Combaterea hraulozei se bazeasă pe distrugerea parazitului
respectiv, ln acest scop se folosesc diferite substanţe, dintre Care cele mai uzuale
sînt tutunul, camforul, naftalina, li molul , fenoli a si na, sineacarul, Toate aceste
substanţe acţionează numai asupra pă duchilor adulţi, fă ră a avea influenţă asupra
formelor evolutive, ceea ce face necesară repetarea aplică rii lor de mai multe ori
în urmă toarele 21 de zile, cit durează ciclul evolutiv al parazitului. Primele 4
substanţe Îş i limitează efectul Ia ameţi rea pă duchilor, care trebuie scoş i afară de
apicultor înainte ca ei să -ş i revină , in timp ce fenotiazina ş i sincararul Ii omoară .
Perioada optimă pentru executarea tratamentului contra braulozei osie în
lunile seplembrie-oc tom brie, cind familiile de albine au puiet puţin (sau nu mai
au deloc) ş i cînd paraziţii sînt in numă r maxim.
Indiferent de substanţa folosită , trebuie respectate Urmă toarele reguli
generale :
a. Tratamentul să fie aplicat la Întreaga familie de albine, nu numai la
matcă De asemenea, cl trebuie fă cut concomitent la toate familiile din stupină ,
pentru a evita reinfestă rile ulterioare. Obiceiul dc a dc para zii A numai matca este
periculos pentru acrasla ş i puţin eficace, intrucît matca poate fi intoxicată (cu fum
de tutun mai ales), ea poate fi ră nită în timpul manipulă rii, sau împinsă de albine
la reintroducerea fn stup, Obiceiul este puţin eficace, avind in vedere că matca se
reinfestoază prin trecerea paraziţilor de pe albine pc ea.
b. Operaţiunea să fie executată seara, atunci cind toate albinele sînt în stup
c. Stupul să fie bine etanş eizat, pentru ca fumul sau vaporii pe cere îi
degajă substanţele respective să nu iasă afară în ră stimpul dnd trebuie să
acţioneze asupra parazitului.
d. Operaţiunea să fie repetată dc mai multe ori, pentru a distruge Ş i
paraziţii care vor lua naş tere din ouă le, larvele ş i nimfele existente la data
primelor aplicaţii.
e- Cînd se folosesc substanţe care nu omoară ci doar ameţesc paraziţi,
ramele se distanţează cu cca 1 cm una de alta, în dublul scop da a facilita circustia
fumului sau gazului printre albine ş i totodată de a permite pă ră siţilor să cadă
printre faguri ^i nu in celulele fagurilor. De asemenea, înainte de a tncept
deparazitarea propriu-zisă , se cură ţă fundul stupului ş i se aş terne pe el o foaie de
hîrtie, pentru ea pă duchii fă suţi si poată fi scoş i afară ,
Iti cazul deparazită rii eu ajutorul tutunului se pun în afumă torul sprins foi
de tutun sau citeva ţigă ri ş i &e introduc prin urdiniş 3—5 fumuri, după care se
astupă urdiniş ul, Se ţine stupul închis cea !i minute, apoi se deschide atît urdiniş ul
cit ş i podiş orul pentru aerisire. Pă duchii ameţiţi 50 ridică impreună cu liirtia pe
care au că zut ş i se ard,
Dacă au mai ră mas pă duchi pe albine, operaţia *e repetă ş i tn filele
urmă toare Tn mod obligatoriu ea trebuie să se repete de 2 ori din 10 In J(J ai le,
pentru a distruge ş i paraziţii care urmează aă iasă din larve, nimfe ş i ouă .
In cazul deparazită rii cu naftalină sau camfor, se prtsarâ seara I- 20 g din
substanţa respectivă pe hîrtia de pe fundul stupului ş i se lasă stupul cu urdiniş ul
deschis pînă dimineaţa în zori, cînd se ridică hîrtia împreună cu pă duchii că zuţi.
Repetarea operaţiei s-t> face aş a cum 5-a ară tat la tratamentul cu ajutorul
tutftmilul.
In ceea cc priveş te timolul, acesta se utilizează în doze do 50—100 R {după
mă rimea familiilor), care se înfă ş oară într-o bucată de tifon ş i se aş ează pe
fundul stupului, in momentul cînd toate albinele sjnt înă untru, micş nrtndu-se
urdiniş ul la 1—2 cm, Pupă 2—3 ore timolul se scoale afară împreună cu hîrtia ş i
pă duchii de pe ea. Operaţia se repetă de 2 ori La interval de 10 zile, Timolul
ră mas la prima aplicaţie poate fl folosit In fazele urmă toare ale tratamentului.
Metoda cea mai ră spîndită de rom batere a branlo/ei se b.izeazi pe
folosirea fenotiazinei, Procedeul deparazită rii este urmă torul :
Se prcgă tcsc din vreme familiile care urmează a ft supuse tratamentului,
împă rţindu-Ie în loturi de clte patru, distanţîndu-le ramele, listupînd cră pă turile
stupilor ş i acoperind podiş oarele. Irt momentul cind tonte albinele sînt înă untru,
cu puţin timp înainte de începerea operaţiei propriu-zisc, se reduc urdiniş urile la 1
cm.
Operaţia propriu-zisă se desfă ş oară după cum urmează : se pun în ii fuma
tor că rbuni aprinş i, care nu mai scot fum. Peste ei se aş ează un pacheţel cu 4 g
fenotiazină , earp esta calculat pentru deparazitarea a 4 familii de albine Se închide
a fumă torul ş i ®e acţionează fualele pini ce tumul ea re iese se transformă din
galben-verzui — cum este la început — in cenuş iu alburiu- .Se introduce
prelungitorul prin urdiniş ş i sc acţionează ţoalele de 30—40 ori (in funcţie de
puterea familiei), diri- jind fumul in toate direcţiile. Si* u^tupă urdiniş ul ş i se
trece la celelalte trej familii, pţoccdtndu-se in acelaş i fel, După 10 minute mai
introduc ci te 2Ş ţ— 30 fumuri In fiecare din coi 4 stupi trataţi, iar după alte 10
minuie li se deschid urdiniş urile. Se continuă operaţia cu alt lot de 1 familii,,
introduc [adu-se in afumă tor o nouă doză de 4 g fenotiar.in.V Acest tratament se
aplică de două ori la interval de 10 zile. Inti-orlueerea in două reprize a celor 50—
70 fumuri este recomandată ca o mă sură de siguranţă , pentru a nu se
supraîncă lzi cuibul In cazul unei temperaturi prea ridicate a tumulul. Trebuie avut
însă grijă ca lemnul ce a servit ia prepararea că rbunilor să fie complet ars, pentru
a nu produce osid dc carbon, care este un gaz otră vitor.
Tratamentul trebuie terminat cinci albinele încep să formeze ghemul pentru
iarnă . Tn timpul tratamentului, apicultorii sr vur feri să respire fumul de
fenotiazină , pentru că acesta irită mucoasa primelor că i respiratorii, provodnd
tuse ţi uneori ameţeli.
Rezultate bune in combaterea braulozei se obţin ş i cu ajutorul Si- ncacamlui
care, deş i este un acaricid specific, distruge totuş i un numă r toţ atît de mare de
braulo cn ş i fenotiazina, iar in plus se administrează mult mai uş or. El se aplică
numai prin presă rarea peste albinele dintre rame, în cantitale de aO—120 g,
repeţi ndu-se apoi de 1—2 ori la interval de 10 zile. După presă rarea preparatului
ş i aş ezarea capacului este bine să introducă prin urdiniş (care ră mîne în
permanenţă desrhis) 5—'10 rafale de fum obiş nuit (obţinut prin arderea
lemnului), in scopul agită rii albinelor ş i realiză rii unui contact direct intre parazit
ş i preparai.

GALEUOZA

Deş i agentul cauzal este UD parazit care nu atacă direct albina sau puietul,
totuş i pierderile de puiet ş i de familii de albine care Se în re- gistrează din cauza
lui sînt aş a de mari. Incit manifestă rile patologice aferente merită să fie
desemnate sub denumirea de boală .
Este vorba de molia de ceară , numită popular gă selniţă , reprezentată prin
două specii : gă selniţa mare {Gali er ia mei Ionela) ş i gă selniţa mică (Achroca gri
se! la). Amindouă sînt paraziţi temporari ai familiilor de albine, pe care le atacă
numai în faza larvari.
Gă selniţa mare este un fluture de culoare gri-închis, cu lungimea dc 9—17
mm ţfig. 31 vezi planş a color). Masculul este mai mic, maximum 15 mm ş i In
epoca de împerechere emană un puternic miros aromai, prin care atrage femela.
La scurt timp după ieş irea din gogoaş ă ei se împerechează , după care femela
pă trunde noaptea în stupi {sau în încă perile cu faguri de rezervi sau faguri
reformaţi) dcpunînd un numă r de cca. 1 000 ouă , în gră mezi de cite 100—200
buc., pe care le lipeş te pe* faguri, tn colţurile slupului sau in resturile de pe
fundul acestuia. După 10 zile din ouă ie3 larvele de molie (omizile), caie timp dc
cea, 30 zile (intre 20—45 zile, iu funcţie de condiţiile de mediu) se hră nesc cu
ceară ş i cu cjccremcnlcle puietului existente intre că mă ş uţele din celulc, să pind
numeroase galerii în faguri, pe carp în final ii consumă in totalitate,
transformîndu-i într-un fel de pislă .
La slirş i tul acestei faze de dezvoltare, omida încetează hră ni rea, se
înconjoară cu o gogoaş ă ş i se transformă in nimfă . Gogoaş a este nu mimai lipită
ci ş i adlncită In lemn, datorită unei secreţii a larvelor, car * descompune ccluloza.
Faza dc nimfă durează cca. 14 zile, după care metamorfoza se termină , odată cu
ieş irea din gogoaş ă a moliei adulte.
Capacitatea de înmulţire ş i de distrugere a cestui parazit este aş a de mare,
încît Sn condiţii optime descendenţii unei singure perechi de molii ar putea
consuma inir-un an cca. 400 kg ceară (3 generaţii « dle 1000 femele = 1 milion
larve, consumind fiecare cîte 0,4 g ceaTfl). Tn realitate pagubele sint mai limitate,
prin faptul că moliile nu au la dis
poziţie cantită ţi aş a de mari de ceară ş i apoi înmulţirea lor este frl nată de :
— mă surile de proicctie luate de apicultori;
— albinele care nu să intre moliile Tn stup ţi distrug o porte din larve ;
— condiţiile de mediu, in speriat temperaturile joase rare frînr-a^â
dezvoltarea insectei. Astfel, dacă la o temperatură favorabil el (30—34cC) ciclu!
complet de dezvoltare a moliei mari este de cea. 44 sile, la o temperatură mai
joasă acest ciclu se poate prelungi pînă la G3 zile In medie la 2flcC, ţi 120 zile în
medie la 2G'C. In acest sens s-a constatat că :
— la temperatura de +10X metamorfoza moliei de ceară stagnează
— la tempHratura de 0X1 larva, nimfa «fi insecta adultă mor în timp de 13
or* ;
— la temperatura de — insecta moare în toate stadiile de dezvoltare după
2 ore ;
--la temperatura de — 15°C moartea se produce după 45 minute.
Gă selniţa mică (Achroea griselia) se aseamă nă cu oca marc, deosebi ndu-se
doar prin dimensiunile mai mici ale corpului (maximum 10 mm) ş i prin culoarea
argintie a aripilor. Temei a depune 2 [>0—300 ouă , din care ies larve, ea re au
aceeaş i conformaţie ţi culoare însă sînt puţin mai mici decît cele ale moliei mari.
Molia mică este mai puţm ră splitoită decît cea mare.
PagubeU- produse di.- gă selniţă constau din distrugerea fagurilor din stupii
populaţi sau de ia rezervă , (Figr 32) a fagurilor reformaţi din defjozi-
tele în cure sînt ţinuţi pînă la prelucrare, precum ş i a puietului de albine, pe care
larvele moliei il omoară prin perforarea pereţilor, prin descă pă ci rea celulelor sau
prin intoxicarea cu excrementele lor. Desdipă - cirea puietului mort din cauza
gă selniţe! este fă cută in principal de că tre albine, in scopul evacuă rii acestui
puiet. Pe un fagure cu puiet atacat de gă selniţă se vă d ş iruri de celulc perforate
sau cu că pă celele bombate ş i mai închise la
culoare (,,puiet tabular" — după Borchert).
Descă pucind aceste celule se constată că
nimfele sint moarte, iar pe ele se vă d
excrementele gă selniţei, sub formă de
puncte negre.
Dezvoltarea gă selniţei in stupii populaţi ş i
respectiv amplearca pagubelor produse de
ea sint în funcţie de puterea familiei de
albine, [Ic mă kHra în care albinele acoperi
fagurii de cuibT de dimensiunile stupului ş i
urdiniş ului, de cură ţenia din stup. O familie
slabi nu poate împiedica

î'itf J2. ftuiim- alucut <iH gdsetnitfl


molia să pă trundă ţi să depună ouă le în interiorul stupului, nu se poale lupta cu
puzderia de omizi oare atacă fagurii ţi puietul, nw poate cvitcun puietul mort ţi, tn
linul, este distrusă încetul eu încetul sau, In unele cazuri, liban donează stupul.
Chiar ţi itfti-o familie mal puternică gă selniţa poate produce pagube, dacă
apicultorul lasă cuiburile prea largi faţft dp cantitatea de albină existentă , dacă
pune corpuri sau caturi suplimentare Înainte de vreme, dacă nu cură ţă stupii
primă vara ţi nu elimină resturile ce se adună ocazional (hlrtiile de la hră nirile cu
ş erbet sau zahă r candi, fă ina de soia dc la înlocuitorii cu polen, prafurile de la
tratamentul medicamentos etc.).
. Numă rHÎ familiilor de albine în care se poate vedea puiet mort din cauza
gă selniţei este îngrijoră tor de mare. In ţă rie tropicale, unde că ldura impune spaţii
mari în stup ţi urdiniţe larg deschise, aproape toate familiile de albine prezintă
puiet mort din cauza gă selniţei, ceea ce La fă cut pe localnici să considere acesi
paraţii ca cel mai important duş man al apiculturii. Dacă avem în vedere frecvenţa
fn familiile de albine a girurilor de celule cu puiet gă urite, dacă luă m în
consideraţie prezenţa în aceste familii ţi a celorlalte ş iruri de puiet eu că pfiecle
mat bombate ţi mai închise la culoare ţi dac.l ne gîndim eă albinele elimină , fă ră
ra noi să ne dă m seama, o mart parte din puietul mort, putam să fim convinş i că
ţi în ţă rile cu climat temperat gă selniţa omoară mai mult puiet decît amin două
locile la un loc. In plus, ea constituie ş i un mijloc de ră spindire a bolilor, atil in
stup, cit ţi dc la o familie la alta.
Prevenirea galeriozei sc realizează prin crearea unor condiţii nefavorabile
pentru dezvoltarea gă selniţei : familii de albine puternice, cuiburi strinse,
suplimentarea corpurilor ş i lă rgirea urdiniş ului numai clnd dezvoltarea familiei
impune aeest lucru, asigurarea cură ţeniei Interioare etc.
Pentru conservarea fagurilor construiţi s-a recurs la agenţii chimici care
acţionează intr-un spaţiu închis ermetic (stupi goi. dulapuri sau camere). Anhidrida
sulfuroasă , rezultată prin arderea sulfului, este utilizată cu succes, cu condiţia ca
sulfuri zarea să se repete din trei in trei să ptă mlnl, că ci acest ga a nu este ovocid.
Francezii consideră că cel mai bun dCzinîectanl contra moliei de ceară este
dibromura de eUlenă , comercializata sub numele de D. 209 ş i Utilizată in doze de
2—3 linguri de supă (30 ojnJ) pentru 1 m* ocupat eu faguri I'i acest stop caturile
se aş ează unul peste altul, Îmbini ndu-se bine ş i deasupra se aş terne u pinză de
sac, pe care :>e pUoe cantitatea d* substanţă corespunză toare volumului supun
dezinfecţiel (eaL culat conform formulei L X 1 X h). Se atrage Insă atenţia că
produsul O 2f)0 prezintă toxicitate pentru om, indici ndu-se ca spaţiile în care au
fost storaţi fagurii supuş i tratamentului să îie bine aerisite.
Alte substanţe oare pot să protejeze fagurii sî»t : bromure de methyl,
eiorura de melhyl, EDCT mixtură etc.
Institutul de cercetarp ţi producţie pentru apicultură din ţara noastră a elaborat
recent în acest scop preparatul numit Galerin, care prin cOntaet, ingestie ş i
volatilitate asupra tuturor fazelor nţ- tamor fazei insectelor dă ună toare,
impiediclnd totodată ş t dezvoltarea mucegaiuri lor. El se utilizează atit in scop
preventiv cît ş i de combatere.
Pentiu prevenirea gă selniţei se prepară o soluţie de galerin cu apă rece, 40
g la 1 1 apă (1 kg la 35 1 apă ). Dupa solubilizarea preparatului se stropesc fagurii
pe ambele feţe, inclusiv suprafaţa ramelnr sau se aspersează cu un aspersor *au
pompă vcrmorel utilizate exclusiv pentru nevoile stupinei. Excesul de lichid se
scoate din celule prin scuturare.
După zvîntare, fagurii se introduc in corpuri de siup, dulapuri sau camere
de depozitare Depoaitarpa se face in locuri ră coroase, iar In sezonul rcce fagurii
se supun ş i acţiunii frigului.
Pentru combaterea gă selniţei, fagurii se pudrează cu galerin deasupra unui
vas mare, iar excesul de preparat pă truns in celule se scoate prin scuturare:
operaţie cure se execută in aer liber.
Inainte de introducerea In stup, fagurii se spală cu apă curată ş i se aerisesc
timp de 24 de ore. Stropirea fagurilor cu sirop de zahă r gră beş te utilizarea lor de
că tre albine,
T> menţionat că fagurii vechi, pă taţi ş i mucegă iţi sînt purtă tori de boli şi
trebuie topiii.
Valabilitatea galei inului este de 4 ani, cu condiţia ca el să fie pă strat la loc
ră coros ş i uscat, iar flaconul să fie bine Închis,
Oricare ar fi produsul de conservare folosit, sc recomandă să se aerisească
ramele tratate timp dc -18 ore înainte de a le introduce într-un stup populat.
Intrudt cele mai multe dintre substanţele mai sus aminti le nu sînt la
indemina apicultorilor, specialiş tii M Nsim ş i D. S, Bish de la Institutul indian de
cercetă ri agricole propun dezinfectarea fagurilor printr-o metodă termică , tn
acest scop, fagurii se închid etanş Intr-un dulap sau in corpuri de stup stivuite
unul peste aii ui, cel de jos fiind lă sat gol. Tn acesta se introduce un bcc electric
de 100 waţi. avindu-se grijă ca temperatura să nu depă ş ească rlTrC. După o oră s-a
constatat că parazitul a murit în toate stadiile de dezvoltare. Ţ inindu-sp ouă le la
incubator, s-a constatat că ele nu mai »lnt ÎTI stare să eclozinneze.
Nu trebuie să uită m însă că frigul este cei mai mare duş man al moliei de
ceară , aş a eă ţoale metodele descrise mai sus nu mai sînt ne- ccsare după ce
temperatura scado sub 10rC. Mulţi apicultori ţin fagurii de rezervă în stupii
populaţi, sub protecţia albinelor, pînă ce se jnstau- reaîă timpul rece ş i apoi fi
depozitează în magazit sau camere neîncă lzite, luînd mă suri împotriva ş oarecilor.
Alţii ii ţin tot timpul în stupii populaţi, însă iarna, un mare numă r dintre aceş tia
(în special cei vechi sau cu pă slură ), mucegă iesc, în ambele cazuri degradarea
fagurilor de că tre gă selniţă este posibilă , întrucît spre sfîrş itul toamnei intervine
o fierioadă critică , ln care temperatura din stup {13—17°C) este prea mate pentru
a opri ciclul evolutiv al parazitului ţi prea mică penlru ca albinele să mai poală
presta o bună activitate de cură ţire. O altă metodă , folosită de un numă r rcstrlns
de apicultori, este timezlreft fagurilor cu apă să rată , metodă care dă rezultate
bune, dar necesită pă strarea fagurilor în spatii deschise pentru a nu mucegai. Se
mai pot conserva fagurii dr rezervă prin introducerea periodică în lă zile in care
sint pă straţi a unor tampoane îmbibate cu acid acetic concentrat,
Cunoscind că gă selniţei nu ii convin curenţii de aer, mulţi apicultori îş i
apă ră fagurii atîrnîndu-i (distanţaţi între ei) sub ş oproane sau ţinîn- du-i in stive
de stupi prin care circulă aerul {închise la partea inferioară ş i superioară numai cu
site de aerisire).
Combaterea gă selniţei in stupii populaţi nu poate fi fă cută prin procedee
chimice, intruclt toai* substanţele active împotriva para si tu lut sînt toxice iji
pentru albine. S-a preconizat in acest sens o metodă biologică , pornind de la
faptul că Galeria mei Ionela este distrusă de un microb — Bacii lus thuringiensis
—, care nu este periculos pentru albine. S-a încercat introducerea acestui microb
în fagurii artificiali, însă pînă in prezent nu s-a reuş it să se pistreae In acelaş i timp
ş i virulenţa microbilor, In schimb, americanii raportează (Floyd C.), tfl pe baza
culturilor cu R thuringiensis au realizat preparatul Thuricid, pe care II rcoomandă
in tratamentul familiilor de ai bine atacate de gă selniţă (3 linguri cu Thuticid la
4'/j litri apă , cu care se stropesc fagurii ş i Interiorul stupului de 3 ori la interval de
7 zile).
In lipsa altor mijloace, o familie de albine atacată dc gă selniţă nu poate fi
apă rată efectiv ci numai ajutată , scoţind manual din fagun larvele, pingele ş i
gogoş i le parazitului, rest rlngindu-i cuibul ş i întă rind-o cu albine din alte familii,
pentru a putea să sc apere singură .
BOLILE NECONT AGI OASE

PHIETTH. RĂ CIT

Ră cirea puietului este uri accident produs fie din cauza apicultorului, fie a unei
boli care deHmcaza albinele adulte sau a unor condiţii climatice nefavorabile,
Poate fi întllnita primă vara, In situaţia cind apicultorul renunţă la împaehetaj
înainte de vreme sau lă rgeş te prea mult cuibul, determinînd matca să insă mlnţcze
laguril parţial. Apariţia unui val de frig In această vituaţie obligă albinele să se
strlngâ pe fagurii din mijloc, lă sînd descoperit puietul din ramele mă rginaş e sau pe
cel de la periferia fagurilor
Poate fi de asemenea întîlnită în otice |ierioadă a se ionul ui activ, in cazul
unei mortalită ţi anormale a albinelor adulte, provocată de nt>- seirtoză , boala de
pă dure, intoxicaţii cu substanţe dumice, varrooză etc. In toate acnsle situaţii, o partp
din puiet ră mîne lipsit de că ldura ş i hrana necesară , fapt ce provoacă moartea
acestuia.
Diminuarea într-un timp scurt a efectivului dc albine adulte mal poate fi
provocată ţi dc apariţia unui cules înainte de vreme, care determini lucră toarele să
iasS din stup pe timp neprielnic ţi să nu se mai poată Înapoia din cauza frigului sau
prin a pari ti â bruscă a unor precipitaţii însoiite de furtună , care distiug un numă r
mare de albine.
Simpfoine. Puietul ră cit ar putea fi confundat cu loca americană , avind în
vedere că ş i în cazul lui se Intîlnesc celule cu că pă celul perforat. O examinare atentă
a fagurilor ş i a larvelor permite insă punerea unui diagnostic just, înlrucît puietul
mort din cauza ră celii se află situat întotdeauna pe ramele mă rginaş e sau la periferia
fagurilor, larvele nu sint lipite de pereţii celulei, nu au miros, iar masa corporală nu
este fi lan ta (Fig, 33). La examenul microscopic ai acestor larve se consta lă absenta,
orieârwr microorganisme, ceea cc constituie încă un mijloc dc a deosebi această
afecţiune de bolile bacteriene ale puietului.
ProcfTioStiC — trfltiiTFiCnt. In majoritatea CSzUrilOT, ră cirii puietului nu
prezintă o gravitate prea ni are. Mă surile care se lecomandă sint
strimtorarca cuibului — pentru ca albinele să Încălzească ş i să salvezi puietul rari'
nu a murit încă ş i să -l elimine pe cel mort —, precum ş i stimularea ouutului mâteii
pentru refacerea populaţiei iniţiale. In cazul cind disproporţia dintre albine ş i puiet
este prea mare, se vor lua 1—2 fug uri cu puiet ş i se vor da spre tn- grijire la
familiile mai puternicelor ognusţicul este
mai grav atunci dnd diminuarea
numă rului de albine lucră toare se
datoreş te unei boli in- ftjcţioase, in care
caz este necesar să se stabilească dc
urgenţă diagnosticul ş i să se aplice
tratamentul corespunză tor.

IHAKEF.A ALBINELOR

Diareea albinelor sau dizenteri a


este o afecţiune intestinal ne-
molipsitnare a albinelor adulte, ma-
nifesta tă prin eliminarea dc fecale cu
consistenţa scă zută . Ea apare dt> obicei
In |jerioada de iarnă -primă vară , cauzînd
pierderi destul de ridicate famililor de
albine.
t Fig. JJ, IJulţt rftcil 1b prrt/erim ruibu-
btiopatogeneza. I n general di- iui (dupfi BoreJiertţ
zenteria se produce la albine atunci
cind funcţionarea normală a aparatului
digestiv este deranjată, datorită unei hrane uecorespunză toare din punct de
vedere calitativ sau unu: consum exagerat de hrană în perioada dc iamă .
Tn condiţiile Unei iern&ri normale, albinele j.iot reţine In rectum excremente
timp de 3—4 Iun), eliminîndu-le în prima zi că lduroasă , cu ocazia aş a-numitelor
zboruri de cură ţire. In caz.ul în care albinele sini iiezite din somnolenţa
caracteristică lernă ril, ele consumă mai multă hrană , excrementele se acumulează in
cantitate marc in intestin ş i ne- putind fi eliminate prin zboruri de cură ţire, datorită
timpului nefavorabil, ele sînt evacuate în interiorul stupului.
Cauzele care fac efl iernarca să decurgă defectuos ş i determină apariţia
dizenteriei sînt :
— zgomotele provocate de pă să rile de curte - caro ciocă nesc in stup sau se
urcă pe el — „ de maş inile ş i trenurile care trec pe lingă stupină , dc funcţionarea în
apropiere a unor motoare sau ateliere;
— ş oarecii rare pă trund In stupi prin urdiniş urile ne proteja ic cu gratii ;
— introducerea de turle cu fă inuri ş i drojdii în timpul iernii MU primă verii
timpuriu;
— mierea de martă sau mierea IermentatA, ce provine din hră niri de
completarc exccutate toamna lirziu ;
— curenţii de aer ş l umezeala ridicată , precum ş i oscilaţiile mari ale
temperaturii atmosferice ;
— lipsa mă teii, care neliniş teş te familia de albine ;
— astuparea urdiniş ului cu ză padă îngheţată sau cu albine moarte ;
— familia slabă , care consumă mult mai mult In comparaţie cu o familie
puternică , pentru a asigura o temperatură normală In ghemul de ierna re,
Toate aceste cauze provoacă a pai iţi a tulbură rilor digestive, manifestate prin
diaree ş l, de asemenea, fenomene de intoxicaţie, datorită dezvoltă rii florei
bacteriene nespecifice ş i intensifică rii proceselor de putrefacţie.
.Simplortte, La familiile atinse de dizenterie se constată pete de diaree pe
spetezele ramelor, pe faguri ş i pe stupi. In stare proaspă tă , excrementele sînt
apoase, de culoare castanie, cu miros de putrefacţie, ee aminteş te mirosul fecalelor
de pi.slcS, Albinele bolnave pierd capacitatea de zbpr ş i au abdomenul mă rit,
Preslnd asupra abdomenului, ei- crementele sînt eliminate Sub formă de jet. Chiar ş i
albinele sînt nă clă ite de diaree, care le lipeş te aripile Ş i le astupă orificiile
respiratorii, provoci ndu-le moartea prin asfjjtie.
Un alt simptom pe care-l prezintă fam it ii Ic atinse de dizenterie este faptul
că ele fac zboruri de cură ţire eh iar pe timp nefavorabil, situaţie ee ocazionează
mari pierderi, prin faptul eă albinele nu se mai pot întoarce in stup din cauza
frigului.
Dtagtioftfcul trebuie stabilit prin examen de laborator, intrucit diarcea poate li
intilnită In multe boit infecţi oase, precum ş i in cazurile de intoxicaţie cu polen sau
nectar Tn mod obiş nuit, lipsa din cîmpul microscopic a agenţilor patogeni ai
nosemosei sau amibiozei, intr-o perioadă cind culesul nu a apă rut încă in natură ,
constituie confirmarea Unei suspiciuni de dizenterie neinfecţioasă .
Profjno.fjtc. Cind afecţiunea este constatată din timp, cind familiile tie albine
sîni puternice ş i cind condiţiile atmosferice sînt prielnice, prognosticul este favorabil.
Cînd pierderile sînt mari, cind familiile slnt ^labe iji clnd intervine nosemoza sau
amibioza (boli care gă sesc in familia cu diaree un teren deosebit de propice pentru
apariţia ş i dezvoltarea lor) atunci prognosticul este grav.
Tratament. Pentru vindecarea unei familii de albine atinsă de dizenterie trebuie
stabilită în primul rînd cauza care a produs aeeasLă afecţiune. Tn cazul cînd diareea
este de natură alimentară , se înlă tură li rana necorespunză toare ţnlocuind-o cu
ş erbet, zahă r candi sau, cînd timpul s-a încă lzit, cu sirop că lduţ, la care se adaugă ţi
200 000 u uitaţi penicilină la litru, pentru prevenirea infecţilor secundare.
Cînd diareea este produsă de lipsa mă teii, se dă familiei o altă matcă sau se
procedează la unirea cu altă familie.
Cînd diareea este produsă de zgnmote, se înlă tură sursa acestora.
In loate cazurile se va că uta să se stimuleze zborul de cură ţire, folosind
diferite procedee recomandate în acest scop ş i anume, ridicînd capacul stupilor iu
zilele însorite ţi înlocuind eventual podiş orul cu un geam, lă rgind urdiniş ul sau
ciocă nind in pereţii stupului, Dacă timpul este nefavorabil, se va că uta ca zborul dc
cură ţire, precum ş i Înlocuirea hranei necorespunză toare sau a fagurilor murdă riţi de
excremente, să se facă intr-o cameră încă lzită .
Albinele moar le sc adună ş i se ard, ramele ş i pereţii stupului se cură ţă de
petele dr diaree, familiile slă bite din cauza unei mortalită ţi prea mari se distrug.
Prevenirea se realizează prin evitarea împrejură rilor care de termină ap&riţia
acestei afecţiuni ţi anume :
— introducerea la iernat numai a familiilor puternice, unind familiile slabe ş i
reducind cuibul numai la fagurii bine acoperiţi de albine;
__ asigurarea unor rezerve de hrană de bună calitaie, exccutind
completarea acestor rezerve pină cel mai tfrzlu ia sfTrş itul lunii august;
— amplasarea stupinei în locuri adă postite, uscate ţi fente de zgomote ;
— protejarea urdiniş ului pentru a nu pă trunde ş oarecii ş i supravegherea Jui
Sn timpul iernii pentru a nu fi astupat eu gheaţă sau albine moarte.

ANOMALIILEM A TCII OR

Matca este factorul cel mai important al familiei de albine, ea con- diţionind
nu numai dezvoltarea, ei însă ş i existenţa acestei unită ţi biologice.
între o matcă ş i alta exista diferenţe mari calitative, determinate de însuş irile
diferite transmise prin ereditate sau dobândite in perioada de creş tere a larvei.
Pe lingă aceste deosebiri calitative, produse de cauze normale, maicile suferă
o serie de influenţe dc origine externă ş i in iernă , care determină producerea unor
procese patologice sau a unor anomalii de conformaţie, ce Ic influenţează aptitudini
ic sau, uneori, le fac total improprii pentru reproducţie.
O parte din aceste tulbură ri sînt provocate de bolile infecţi oase sau
parazitare, ca de exemplu septicemia, paratifoza, nosemoza, melanom, amibioza,
acarioza etc. In unele din aceste boli (paratifoza, amibiozaţ prognosticul este
favorabil, mă tei le puţind să se Insan&toş efisefî ş i să -ş i reia activitatea normală . In
altele (nosemoza, aearioza), prognosticul este grav, boala provocînd moartea mă tei
lor sau compromiterea lor definitivă .
Pe lingă aceste afecţiuni, mă tcile pot prezenta o serie de tulbură ri, de naturii
neinfecţioasă , datorate unui dezechilibru nervos, unor anomalii somatice sau unor
disfuncţii de origine nerunosculă
.Mitei LrîntorlLt
Dintre toate maladiile ş i anomaliile uiâtcilur, mai des intilni;ă este cea
cunoscuţi suiî numele de matcă trinloriţă , denumire care se dă in situaţia cînd din
ouă le depuse rezultă genera ţii formate. în majoritate sau în totalitate, din trintori.
Acest fenomen, rare poate avea caracter temporar sau definitiv, pontlă din
nefecundarea ouă lor datorită fie unor cauze normale, cum ar fi otfmperecherea,
împerecherea insuficientă sau irnbă lrinirca mă teilor, Ile SnOr cauie patologice,
Itoate cazurile, ouă le rcsjjertive sînt depuse niai intii în celulele mari, pentru ca
apoi să fie folosite ţi celulele de lucră toare. Tntrucît acrite Celule sînt prea mici
pentru lai vele de trinlOr, albinele Ic lungesc ş i le acoperă cu că pă cele oonvfece,
carp dau un aspect caracteristic puietului respectiv, cunoscut sub numele de „puiet
bombat".
filtre cauzele patologice caro împiedică fecundarea ouă lor au fost desen se de
diverş i cercetă tori urmă toarele :
a. Depenârnreci iau o/feromi spermatOzQilQr. Mă tcile in cauză au ouai
normal un timp, pentru ca dintr-o dată ele să înceapă L,ă depună în celulele de
lucră toare ouă cînd fecundate, clnd nefecund;ite, numă rul acestora din urmă
crescînd rapid, fapt ce duce în cele din urmă la apariţia unui puiet bombat, dispus
de manieră compactă . De menţionat că mă ici le respective erau tinere {un an), deci
cu rezerva do nă minţă ne- epuir.ată . Cereetîndu-se spermatozoizii la microscop, cea
mai mare parte dintre ei au prezentat o formă anormală , avind aspect de inel.
Inlroducînd o altă matcă în această familie, după un li mp ş i ca a devenit
trintoriţă . Mai mult, fenomenul a fost constatat ş i la alte familii din stupina
respectivă , ceea ce a dus la concluzia că areastă afecţiune are o origine viraJă .
b. Vegeta ţ iile la rciueluf pitnpr/ sper r ua ti ce. La unele mă tei care au
devenit trintorite s-au gă sit intre punga spermatică ş i vagin numeroase vegetaţii de
natură tumorală , care comprimau de aş a manieră canalul spermatic, Incit
spermatozoizii nu au mai putut să iasă pentru a fecunda ovulele,
e. Amîloidfjju peretelui sperma fie ţ i de^ciKjrcsMtifa glandelor anexe. I-a alte
mâl ci depunerea de ouă nefeeundate este consecinţa degeneră rii amiloidp a e pi tel
iu lui pungii sperm atice sau a celor două glande anexe ab' acestei vezicule,
afecţiune carp determină nev labilitatea s perina lozoizilor.
d. Polen sein neclar toxic. S-a constatat că polenul sau nectarul unor plante
fac ca mă tcile să depună ouă ne fecundate {maladia lui lîuekey). Scoase din eon a
respectivă , aceste mă tei au revenii la normal,
Nu sint rare cazurile cînd după un ouat normal, o matcă începe -ă depună
puiet de trlntor, apoi nu mai ouă deloc, pentru ca după un timp să reînceapă o
bună activitate. De asemenea, au fost citate cazuri In care o matcă trlntor iţă a
Inccput să depună ouă fecundate atunn cînd a fost mutată in altă familie ş i invers,
o matcă cu ouat normal a devenit trlntor iţa atunci cînd a fost introdusă intr-o
familie bczmetică .
Tulbură ri JP depunerea Duiltr
La unele mâtci depunerea ouă lor este împiedicata datorită unor annmalil sau
afecţiuni ale glandelor ş i tractusulul genital. Dintre acestea, cei mai des Intllnite sînt:
a. Aplazie ovarelor. Este o anomalie de origine somaticii, manifestată prin
dezvoltarea incompletă a ovarelor ş i lipsa epiteliului ovulo- germinativ. Miteile care
prezintă această anomalie Sînt sterile.
b. Hipoplazia ovarelor constă In dezvoltarea incompletă a unuia sau a
ambelor ovare, fapt, ce duce la depunerea unui numă r n-dus de oui
c. Atrofia ovarelor este o afecţiune cate survine în cursul unei activită ţi
normale, datorită unei dereglă ri glandulare sau nervoase. Lipsa de coordonare a
activită ţii ovarelor duce la nefuneiionmea acestora ş i consecutiv ia scleroza ţesutului
ovafian. Mă lciie care prezintă această afecţiune devin cu timpul complet sterile.
d. Hipoplazia oviducie/or este o anomalie cu care se nasc unele mă tei,
manifestată prin lipsa de legă tură intre oviducte ş i ovare, însoţită de dezvoltarea
insuficientă a acestor organe. Aceste mă tet sînt sterile.
e. Gtoirticfia ouiducîeioj* se datoreş te dezvoltă rii insuficiente a veziculei
seminale sau amplasă rii ei anormale, ceea ce face ca sperma depusă de trlntori să
stagneze In oviduete ş i să Ie astupe.
f. Afec ţ iuni aie tractusuhri intestinal, care împiedică depunerea ouă lor, Pareza
intestinului terminal face ea excrementele să nu mai poată fi eliminate, să se
întă rească ş i să astupe orificiile că ilor genitale.
Formarea de calculj rectuli, datorită acţiunii acidului uric asupra resturilor
digestive, provoacă comprimarea că ilor genitale. Acelaş i efect 11 produc vegetaţiile
de natură tumorală care se formează în rect ţi care provoacă sterilitate prin stază
intestinală . Au mai fost descrise caruri de sterilitate prin excreţia anormală a tubîlor
lui Malpigii sau prin ră niri ale intestinului-
In general toate anomaliile sau afecţiunile glandelor ş i tradusului genital, chiar
ş i în cazul clnd provoacă numai sterilitate parţială , impun schimbarea mă tcilor
respcctive.
INTOXICAŢ IILE ALBINELOR

In patologia apicolă intoxicaţiile ocupi un capitol important, datorită


pierderilor mari pp care le provoacă familiilor de albine Spre deosebire de
manifestă rile toxice, cu caracter secundar, ale afecţiunilor de natură microbi ană ,
parazitară sau micotică , intoxicaţiile ce fac obiectul acestui capitol se produc Intr-o
perioadă scurtă de timp, datorită acţiunii directe iji brutale a unor substanţe
ingcrate odată cu hrana. Sini deci intoxicaţii de sine stă tă toare, care pot fi numite ş i
otră viri, după cum acţiunea lor asupra familiilor de albine poate li considerată mai
degrabă accident decit afecţiune sau boalft.

După im p re j ură ri Le in care apar, aceste intoxica ţii pot fi cl&sate in două
mari categorii :
1. Intoxicaţii de oricine naturală , provocate prin hră ni rea cu polen toxic,
nectar toxic sau cu miere de mană .
2. Intoxicaţii survenite In urma unor activită ţi umane ş i anume :
— cele provocate de substanţe chimice folosite in agricultură ş i silvicultură
pentru combaterea dă ună torilor ;
—• CCle cart' rezultă din poluarea mediului înconjur3tor cu reziduuri industriale ;
— cele ce pot apă rea prin folosirea ncjudicioasă a unor medicamente.

intoxicat:; ţ>p, ORIGINE NATURALA

In regiunile cu climat temperat ş i regulat, precum ş i in condiţiile agriculturii


intensive, care au dus la diminuarea florei spontane, intoxicaţiile de origine naturală
sînt puţin frecvente ş i nu prezintă o importanţă prea mare Ele se observă mai ales
in ţă rile reci sau muntoase, cind primă vara condiţiile climatice defavorabile
provoacă perturbaţii in dezvoltarea normală a înfloririi sau In producerea manei. In
lipsa unei hrane de bună calitate, albinele &înt obLigale, pentru a salva viaţa fa-
miliei, să culeagă un nectar, polen sau mană devenite toxice din cauza condiţiilor
climatice defavorabile sau produse de unele plante pe care ele nu li> vizitează Sn
împrejură ri normale.
In general, vegetalele considerate că pot să producă intoxicaţii la albine lac
parte din ordinul ranunculaceelor, tiliaeeelor ş i bipocastanu- ceeior. La noi In ţarâ,
dintre plantele ş i arborii care pot produce permanent sau ocazional secreţii toxice
cită m ; mă selariţa, tutunul, ricinul, laptele cucului, steregoaia, mă rul lupului sau
omagul, nemţiş orut de clmp, floarea broş teascâ, digitala, sal via, ceapa, stejarul,
teiul, cas lanul etc.
Unele dintre aceste vegetale, cum este cazul ranuncuSaceelor, îş i exercită
acţiunea primă vara, cind a început depunerea puietului în familia de albine in
situaţia cind in stupi lipsesc proviziile de miere sau de polen. Altele, cum sînt
tiliaceele de pildă (teiul eu frunza lată , teiul argintiu), pot produce în unii ani nectar,
polen sau mană tonică , tn care caz la albine se constată o stare de somnolenţă ,
pierderea rapacită ţii de a zbura ş t paralizie. De asemenea, pot produce intoxicaţii la
albine prin polen, nectar ş i mană uneie specii de tas lan (de India, de California),
intoxicaţie manifestată prin treniu lă turi ş i depilat ie (Ca la boala neagră ). Larvele
care consumă acest polen mor sau dau naş tere unor albine neviabile, iar mă tcile
pot deveni trintoriţe
Cînd intoxicaţia se datorează polenului, ea afectează in primul rlnd albinele
tinere ş i larvele, respectiv doicile care prepară £n guş a lor amestecul de miere ş i
polen ş i puietul care consumă acest .iiueslec. Manifestă rile albinelor bolnave variază
în funcţie de natura toxicului produs de plantele care au furnizat polenul, in unele
cazuri predomînlnd simptom ele de agitaţie, in altele cele de paralizie. în majoritatea
cazurilor albinele nu pot zbura, fac salturi mici, prezintă Iremură tuii corporale ^i au
abdomenul mă rit La presiune ele elimină O mare cantitate di' conţinut intestinal de
culoare gri-gă lbuie ş i de consistenţă pă stoasă - lJe capacul stupilor sc observa
excrementele lor. care au un aspect caracteristic, pl in faptul că pă strează forma
intestinului posterior.
Marea majoritate a acestor simptome a fost constatată ş i in mj» numita
„Boală de mai", considerată pină in ultimul timp ca o entitate morbidă dc sine
stă tă toare. Observaţii recente au stabilit că in fond este vorba de o intoxicaţie cu
polenul unor specii de Kanunculftceee (piciorul cocoş ului, floarea broaş tească ş a) ş i
că , in consecinţă , se impune recla- siticarea ei in acest capitol.
Cind intoxicaţia se datorează ncctarului, ca afectează In primul rînd albinele
culegă toare. Acestea nu pot zbura, se miş că greu, se in- vtrtesc in cerc bă tînd din
aripi ş i, intr-o fază mai avansată , prezintă semne de paralizie. IntrucJt aceste semne
sînt comune ş t altor boli, diagnosticul ar putea fi pus numai In laborator, prin hră ni
rea în cuş că a unor albine să nă toase cu miere luată de la fanţilia bolnavă ş i prin
excluderea unei intoxicaţii cu pesticide.
Cind intoxicaţia se datorează manei, ea afeeteaxă de asemenea albinele
culegă toare. In timpul sezonului activ, asemenea intoxicaţii sînt rare, din cauză că
albinele elimină principiile toxice prin defecare, iarna Insă , mierea de mană
acţionează to*ic asupra albinelor chiar ş i atunci cind ea provine dintr-o secrcţie
vegetală normală , datorită cantită ţii mari tic să ruri pc care O conţine (de potasiu
îndeosebi). Este un fapt stabilii că icrnarea pe miere de mană , mai ales atunci cînd
aceasta nu este amestecată ş i cu miere florală , produce diaree la albine, datorită
necrozei epiteliului intestinal, hipersecreţiei glandelor aferente «cestui organ ţi
supraîncă rcă rii rectumului eu materii fecale ş i gaze. Studiind acest fenomen s-a
dovedit că în cazul hranirii cu sirop de zahă r supraîncă rcarea intestinului ş i
necesitatea defecă rii survine la sfîrţitul lunii martie; în cazul hră nirli eu miere florală ,
albinele simt nevoia defecă rii tn cursul lunii februarie; iar în cazul icmftrîi cu miere
de mană supraîncă rcarea are loc începlnd chiar din luna decembrie.
Intoxicaţia cu miere de mană este gravă ţi prin îaptul cfl deranjamentele
intestinale pe care ie provoacă creează un mediu prielnic pentru apariţia bolilor
infectocontagioase, 1n special a nosemozei. Recunoaş terea de că tre apicultori a
mierii de mană este posibilă folosind una din urmă toarele metode :
— Metoda cu alcool: st pune într-o eprubetfi o cantitate din mierea pe care
vrem s-o analiză m, o cantitate egală de apă ş i de 10 ori mai mult alcol rectificat. In
cazul cînd mierea conţine ş i mană , soluţia se va tulbura, datorită unui precipitat ou
aspect de firiş oare alburii; altfel, soluţia ră mine Limpede.
— Metoda cu apa de var: ea ş i la metoda anterioară se pune la început într-o
eprubetă miere ş i apă tn pă rţi egale, amestecîndu-le bine. Pe«te acest amestec se
adaugă apă de var In cantitate de trei ori mai mare. Dacă mierea este de mani,
soluţia se tulbură ; altfel, ea ră mîne limpede.
In conduaie, intoxicaţiile grave dc origine vegetală sînt rare, ele fiind
dependente de împrejură ri cu totul particulare: absenţa prelungită a flori lai1 vizitate
de obirei, perioade lungi de timp cald ş i uscat etc
Evoluţia boliî depinde dr prelungirea, sau din contră , dc ameliorarea condiţiilor
climatice ce au determinat degradarea calitativă a polenului ş i nectarului, precum ş i
de apariţia Sn natură a unor surse ncctaro-polenifere netoiice. Tn general, de pe
urma accstor accidente suferă mai ales familiile puternice, care adună cantită ţi mari
de provizii. Menţionă m cu această ocazie că ş i floarca-soarelui poate să provoace
Intoxicaţie la albine, fie lentă , manifestată prin apatia albinelor, ră mîne- rea pe
floare tn timpul nopţii ţi Uzură neobiş nuită , acută , exprimată prin mortalitate
masivă . Primele cazuri au devenit din ce în ce mai frecvente Sn ultimul timp, ele
fiind o consecinţă atît a alteră rii secreţiei nectaro-potenifere sub influenţa factorilor
climatici, cît ş i a prezenţei în această secrete a unor substanţe toxice provenite din
îngră ş ă mintele ţi ierbicidelc cu care a fost tratată parcela respectivă ş i pc care
planta le extrage din sol. Celelalte cazuri sînt mai rare, ele fiind datorate existenţei în
sol a unor cantită ţi de pesticide. Un astfel de caz s-a produs în anul 1975 la un mare
lan de floarea-soarelui din raza comunei Dor Mă runt, judeţul Că lă raş i, care s-a
soldat cu o mare mortalitate la albine, înregistrată de toate stupinele care au
participat la valorificarea acestui lan.
Prevenirea intoxicat iilor de origine naturală este greu de realizat. Distrugerea
plantelor toxice din pă duri ş i pă ş uni cu ajutorul tratamentelor fito-hnrmonale E1"^11
de fă cut, ele prezenţi nd riscul vă tă mă rii culturilor vecine ş i arborilor forestieri. Mai
simplă ş i mai eficace ar fi utilizarea primă vara, în regiunile unde se produc frecvent
asemenea cazuri, a unor h ră niri suplimentare a familiilor de albine cu substanţe
pru- teice-zaha roase, pentru a compensa absenţa hranei din natură Aceleaş i hră niri
se recomandă ş i in scop curativ, pentru a dilua hrana neeo ră spunză toare recoltată
de albine. Unii apicultori aplică in asemenea cazuri colectoarele dc polen, cu care
evită stocajul unei mari cantitflţi de polen »xic în JtUp ş i prelungirea manifestă rilor
morbide la albinele tinere ş i puiet.
In majoritatea cazurilor, mierea din familiile care au suferit intoxicaţii de
origine naturală nu este toxică pentru om. Exisiă însă ş i situaţii inverse, este drept
extrem de rare, cînd o miere suportată de albine s-a dovedit toxică pentru om. Un
astfel dc caz este relatat de istoricul ş i generalul atenian Xenofon, care povesteş te în
lucrarea „Ana- basp", cum soldaţii lui ţeste vorba de cei „zece mii" care se retră geau
din ră zboiul 1'clOponezului) s-au intoxicat cu miere de Khododcndron IR, ponticum).

INTOXICAT" PROVOCATE Intoxicaţii cu HnhFfajiţt fito-sanitare


Intoxicaţiile ru substanţe fito-sanitare sînt acele accidente, deosebit de grave
ş i pă gubitoare, pe care le Inrcgistreajtă familiile de albine, ca urmare a
tratamentelor pentru combaterea dă ună torilor, executa le in agricultură ş i
silvicultură .
Tratamentele fito-sanitare au scopul să protejeze — cu ajutorul substanţelor
chimice — cuELurile, livezile ş i pă durile împotriva dă ună torilor, respectiv împotriva
numeroş ilor paraziţi (insecte, ciuperci, microbi), precum ş i a buruienilor, ce
ameninţă viaţa ş i producţia plantelor utile Pentru agricultura modernă , solicitată să
facă faţă unor nevoi alimentare ş i imperative economice rrescule, aceste tratamente
constituie o necesitate indiscuta lilă . Pentru apteulturS, ele reprecintă insă un mare
pericol, avînd în \sdere intoxicaţiile în masă pc care le pot provoca familiilor de
albine Proiecţia sectorului apicol este la rindui ei o necesitate tot atît de
indiscutabilă , ea fiind impusă nu numai de conservarea unei ramuri zootehnice
producă toare de valoroase bunuri alimentare, ci ş i spre folosul agriculturii insă ş i.
Este cunoscut faptul (.1 producţia agricolă depinde într-o mă sura considerabilă de
polenizarea plantelor entomofilp ş i, de asemenea, se cunoaş te faptul că una din
consecinţele nedorite ale tratamentelor fito-simitare este distrugerea cntOmO-
faunei naturale care execută această operaţie. Singurele insecte eare mai pot reface
din acest punct de vedere echilibrul biologic iniţial sîn; albinele, ele realizind

1 Dl
importante sporuri de producţie agro-pomicolă , a că ror valoare depă ş eş ie cu mult
pe cea a producţiei apicole directe.
înţelegerea acestei realită ţi se manifestă în general prin legiferarea mă surilor
dc preveni ic a intoxicaţiilor chimice la albine, precum ş i prin perocupă rile exis ten le
în direcţia gă sirii unor insecticide selective ;
toxice peni fu dă ună tori, dai neVă t&mă toare pentru albine. Progreself care s-au
fă cut In această ultimă direcţii* sînt însă reduse, aş a încît singurele posibilită ţi
existente la ora actuală pentru apă rarea ţă nă lă ţii albinelor constau din respectarea
de că tre unită ţile eare manipulează aceste substanţe a prevederilor legale existenţe
in acest sens ţi din luarea de că tre apicultori a celor mai adccvate mă suri de
protecţie, potrivit cu pericolul pe care-1 prezintă toxicul folosit, In ansamblul condi-
ţiilor existente In momentul aplică rii tratamentului : timpul umeri s;iu uscat, rece
sau nald, atractivitatea pentru albine a suprafeţelor tratate, existenţa în zonă ş i a
altoi resurse meii fere nepoluate, distanţa pină la locul tratamentului etc.
După modul cum acţionează asupra dă ună torilor, substanţele totice folosite
în agricultură se împart în trei grupe :
— substanţe toxice de in gest ie, care acţionează la nivelul tubului digestiv,
unde pă trund Împreună cu hrana ;
— substante toxice de er uit act, care pă trund in organism ia simpla atingere
:
— substanţe toxice asfixiante, care ajung in circulaţia generală prin că ile
respiratorii ş i produc moartea prin sufocare.
După destinaţia pe care o au. produsele fito-teiapice se împart în patru grupe
mai importante : îerbicide,, fungicide, acari ei de ş i insecticide La rîndui lor,
insecticidele put ii împă rţite ş i ele, după principiul chimic pe eare-1 au la bază în :
orpano-ciorurate, organo-fosforice ş i carbamlee.
IEKBICJDELE constituie grupa de peş ticide cea mai puţin periculoasă pentru
albine, datorită toxicită ţii reduse, modului de aplicare pe teren, precum 151 faptului
că ele acţionează toxic numai pe cale de ingestie. Majoritatea iorbicidt'Eor sînt
folosite la ierbicidă ri sistemicede sol, fiind introduse în pă mînt odată eu ară turile
sau însă mlnţă : ile, Din accastă categorie fac parte produsele: Atrazin, Simazin,
Karagard, Arcsin etc. FJe ar putea prezenta un pericol pentru albine doar fn cazul
cind ierbicidarea s-ar face pe vint, care le-ar duce jre buruienile înflorite, i-xistcnte
pe suprafaţa aflată In curs de tratament. In consecinţă , fn cazul ierbicidă ri lor sistem
ici- de sol se recomandă apicultorilor să ţină închise albinele doar în timpul cind se
execută aceste lucră ri,
Terbicidarea se mai pliate face ş i cu avionul, produsul cel mai des folosit în
acest scop fiind 2,4-D. Avînd în vedere că ftVio tratamentele ocazionează posibilită ţi
mai mari de ră spindtre a pesticidelor in afara suprafeţelor destinate tratamentului,
prerum ş i faptul că produsul 2,4-D are o toxicitate ceva mai ridicată în comparaţie
cu celelalte ierbicide, se recomandă în acest eaz apicultorilor să ţină albinele închise
timp de •18 ore,
FUNGICIDELE sînt destinate distrugeri ciupercilor parazite ş i au o to zici la te
moderată pentru albine, Cele mai des folosite din această grupă sint pesticidele pe
bază de captan fMerpan. Orthocid), zineb (Pe- ror.in, Dii.hanp M-45), pirazofos
(Afugan), benomil (Benlate, Fundoect), csrbendazim (Derosal), metil ti of a nat
tT°Psin M-70), sulf pulbere, sulf muiabil, să ruri dc cupru (oxfcftorurâ, sulfat) etc. Tn
cazul acestor produse, albinele trebuie închise timp de 24 ore,
ACAR ICI D ELE Sînt destinate să distrucă acarienii ol antelor. In- truclt
acarienii au o rezistenţă mai scă sută la acţiunea agenţilor chimici în comparaţie cu
insectele, împotriva lor se utilizează pestichie cu toxicitate mai redusă ş i, in
consecinţă , mai puţin periculoase pentru Jilbinc decît insecticidele. Din această
grapă iac parle acaricidelc pe bază dc dicofol (Kelthane, Dicofol, Milbol), neoron
(Acarol, Neoron), omite (Ginite), clorfenson (Ovutran, Ave*, Polacaricidol) ţi
binapacril (Acricid). Deş i în prospectele însoţitoare ale acestor produse se menţio-
nează că ele uu sînt periculoase pentru albinF, in practică s-au constatat totuş i
cazuri de intoxicaţie. Pentru acest motiv este indicat ca En cazul ior, familiile de
albine să fie închid pentru o perioadă de 2-1 orc.
In schimb, sînt considerate toxice pentru albine acaricidelc pe bază de
dinobutSn (Acrex, Dessin) ş l clorfenamidinâ (Fundal, Galeeron). In cazul acestora,
perioada de închidere a stupilor trebuie să fie de minimum 48 ore.
INSECTICIDELE formează categoria peş ticidetor cu cca mai mare toxicitate ş i
respectiv cu cea mai maro periculozitate pentru albine. DupS originea lor ele pot fi
clasate in :
— minerale : arsenicale, floruri ete. ;
— vegetale ; nicotină , piretriua ctc.;
— organice dc sinteză : fieri va ţi cloruraţi, derivaţi fosforici, car- bamaţi etc.
Cele din primele două grupe au în prezent o utilizare foarte redusă ş i
urmează să fie complet scoase din uz, datorită fie pericolului mare pe care îl
prezintă pentru animale (verdele de Paiifi), fie cantită ţilor mici în caro SC gă sesc- In
schimb, substanţele organice de sinteză au cunoscut în ultimii 25 ani 0 ră spindire
din ce in ce mai mare, a ju rogi nd la ora actuală să stea la baza dezinsectisă rilor.
Ceea ce le caracterizează este lipsa selectivită ţii, ele omorînd deopotrivă atît
insectele dă ună toare, eît ş i po cele folositoare, precum ş i faptul că majoritatea lor
îş i exercită acţiunea toxică pe mai multe că i: in gest ie + contact, contact -f-
respiraţie, ingestie + contact + respiraţie,
— Dintre Insecticidele organnelorurale fac parle pesticidfi pe bază de DDT
(Detox, Du plite x), lindan (Lindatox), HCII (Hesacloran), Kele- van (Despirol) etc.,
cele mai întrebuinţate fiind Detnx, Lindatox ş i Des- plrot Celelalte au fost sau
urmează să fie scoase din uz, fie pentru acţiunea lor deosebit de brutală (HCH), fie
datorită remanentei foarte lungi (DDT).
In cazul Insecticidelor mal sus amintite, albinele trebuie închise sau
îndepă rtate din zonă pentru o perioadă de minimum 72 orc.
In această {frupă există ş i o serie de insecticide mai puţin toxice pentru
albine, cum sînt Mc toi an ş i PinCtOx, pentru care este suficientă închiderea stupilor
timp de 24 ore.
— Dintre inseticidelr organ n-fost orice fac parle pestidde pe bază de
dimetoat (Sinoratox, Bi-58 Wmevur), etion (Sintoa, DEF}> etil ş i metil paration
(Selefos, Wofatox) etc. Deţl sînt Ia fel de toxice pentru albine, aceste substanţe nu o
remanenţă mai scă zută decît derivaţii cloruraţi!. In cazul lor, albinele vor fl închise
sau îndepă rtate din zonă pentru cel puţin 72 ore.
Exist A ţi in această subgrupă o serie de pesticide cu toxicitate ceva mai
scă zută , cum sînt cele pe bază de mala ti on (Carbetox), t li dor fon (Danex,
Diptcrex, Clorofos, Po Ifose tor), 13DVP {Nogos, DDVp, Vapone), fa ţii de care se
con si tl eră că o izolare de 48 «re a albinelor este suficientă .
— Dintre insecticidele earbamice fac parte pesticide pc bază de carbaxil
(Sevln, Carbalox), hidroctormă do cartap (Padan) etc. Sînt substanţe cu toxicitate
ridicată , pentru care este necesar ca închiderea albinelor sau îndepă rtarea lor din
zonă să dureze minimum 72 ore.
Dc menţionat că reni ane nţa pesticidelor ş i implicit perioadele de izolare a
albinelor stabilite mai sus sînt influenţate în limite largi In primul rind de condiţiile
meteorologice. Astfel, în cazul in care tratamentul fito-sunitar se execuţi la o
temperatură scă zută ş i la o umiditate ridicată a aerului, remanenţa este mai mare
ş i, în consecinţă , izolarea albinelor trebuie prelungită cu 24—43 ore,
Ceea ce caraetcrizeasă intoxicaţiile chimice este mortalitatea masivă , generală
ş i brusca pe care O provoacă , spre deosebire de maladiile infecţioase sau parazitare,
în carc pierderile sînt mai reduse, nu cuprind totalitatea stupilor ş i ser produc in
timp. In primul rind slut afectate albinele culegă toare, care mor de regulă cu rind
după ee au venit in contact cu substanţa toxica.
Mai grav este însă cind aceste albine au timp să ajungă la stup ş i să
depoziteze otrava in rezervele de hrană . In acest caz, pierderile se extind ş i asupra
albinelor tinere ş i a larvelor, con ti nul nd plnă ce întreaga familie este distrusă , atSt
din cauza intoxicaţiei propriu-Jise, cit ş i din cauza altor boli care survin în asemenea
situaţii. Amploarea pierderilor depinde de moi mulţi factori, dintre care cei mai
importanţi sint :
—■ natura insecticidului folosit;
— forma dc administrare a acestuia ;
remanenţa produsului toxic :
condiţiile meteorologice din momentul aplică rii tratamentului fito-terapie ;
— stadiul fenologic al culturilor tratate :
distanţa dintre stupină ş i suprafeţele supuse tratamentului :
— - existenţa Ş i a altor surse de cules ş i de apă neconlaminaţi».
De regulă , insecticidele care acţionează rapid, ca de exemplu para-
tionul ţfi HCH-ul, deş i sint foarte periculoase, prezintă un risc mai redus decit
insecticidele mai puţin toxice dar care au o remanenţă mare (exemplu DDT-ul), fapt
Justificat prin cele ară tate anterior fn legă tură eu posibilitatea de olră vire a
rezervelor de hrană din stupi.
Privitor la forma de administrare a pesticide lor, prafurile sint mai toxice dcctt
stropirile.
Cind umiditatea atmosferică este ridicată , toxicitatea substanţelor flto-
terapice creş te. In caz dc ploaie, plantele sint spă late ş i pericolul si diminuează
Timpul frumos sau aplicarea insecticidelor dimineaţa mă resc pericolul intoxică rii.
Din contră , timpul rect sau aplicarea tratamentului chimic după te albinele au
încetat zbor al intens diminuează riscul.

1(14
Aplicarea tratamentelor în stadiul de înflorire a plantelor provoacă pierderi
deosebit de grave. Acelaş i lucru se întîmplă cînd în livezile sau In culturile supuse
tratamentului există buruieni înflorite.
Cu ţlt distanţa dintre stupină ş i suprafeţele tratate este mal mare, cu atît
numă rul de zboruri efectuat: de albine este mai mic. In cazul cînd Tn jurul stupinei
există ş i surse de cules necontaminate, acestea reţin albinele, Impiedicîndu-le să
viziteze culturile tratate.
Familiile mat puternice înregistrează pierderi mult mai mari decit familiile
slabe.
Depopularca familiilor prin moartea Hlbinelor culegă toare f'.ite ca ramele cu
puiet să râmînă descoperite ş i, consecutiv, puietul să fie expus ră celii sau
subalimentă rii.
In concluzie, intoxicaţiile chimire evoluează in marea majoritate a cazurilor sub
o lormă supraacută sau acută , In ceea ce priveş te forma cronică , aceasta se produce
atunci cînd albinele se intoxică cu doze sub- Lctale de substanţe chimice cu
remanentă mare, conţinute în hrana tojilcă ce a putut fi introdusă In stup.
Institutul de Entomologie Agricola ş i Apicultură de la Universitatea din Torino
(Italia) a verificat timp de 12 ani acţiunea peş ticideior de uz agricol asupra albinelor,
folosind o metodologie ce a fost prezentată la Simpozionul organizat de Comisia
Internaţională dc Botanica Apicolă în Olanda la 23—25 septembrie 1980.
Intre fele 37 pesticide considerat ca foarte puţin periculoase pentru albirte; 9
LÎin componentele lor au foit verificate în condiţii de laborator Amitraz, Cyhcxatin,
Dicofol, Dinocap, F-ndosulfan, Malathion, Phosalone. Sulphur, Te t radi fon.
Toxicitatea lor asupre albinelor, In dozele recomandate pentru tratamentul căiturilor,
a fost urmă toarea : puternică prin in- gestie ş l slabă prin contact pentru msectleld-
acaricidul Amitraz; slabă prin ingestie ş i lipsit de pericol pentru acaricidul Cyhexatin
; puternică prin ingestie, slab:! prin contact pentru acnriddul Dicofol i slabă prin in-
gestie, puternică prin contact pentru insecto-fungicidul Dintjcap ; puternică prin
ingrstie, slabă prin contact pentru illSeCtO-âcaricidul PhoKalonr ; ncpericulns prin
ingestie ş i prin contact pentru fungn-acaricidul Sulphur : puternic prin ingestie ş i
lipsit de pericol prin contact pentru aca- ricidu] Teţradifon
Trebuie menţionat că contactul nu a fost direct ei indirect, realizat prin mersul
albinelor pe faguri trataţi
Din cei 9 componenţi verificaţi, Endosulfânul pi in contact ş i Ami- trazul prin
ingestie s-au dovedit nesiguri datorită loxicilaţii |nr lente ş i progresive, manifestată
abia după clteva zile da la ineeperen experienţei- Trebuie să fie luată în considerare
remanenţii speeifieă ş i pericolul ii 4 din aceste substanţe chimice, care au ş i o înaltă
toxicitate ; Endosulfan. prin ingerarea H jumă tate din doza normală ş i dc numai Un
minut prin contact; Malatltion, prin ingerarea unei cantită ţi minime de 0,0117 g/i,
respectiv o doKă de 64 ori mai mică decît cea normala, prin contactul cu o eaniitate
minimă dc 0,JS?5 g/1 ş i după 28 ore de la pulverizate; Phfr- ■^lone, prin ingestia
unei cantită ţi minime de 0,0B g/l,'respectiv o doză de B ori mai mică decît cea
normală ; Tel radi fon, prin ingerarea a cel puţin 0,04 g/l, respectiv o doză de 4 ori
mai mică decit cea normală
Rezultatul cercetă rilor arată că produsele chimice care au o acţiune insecticidă
ş i acaricidă sint dă ună toare, mai mult sau mai puţin, pentru albine, deţi unele din
ele au fost declarate ca nepericuloase, Se pare că componentele caro fac parte din
aceleaş i categorii chimice au acţiuni similare asupra albinelor: componenţii
organoclorurati Clorbenziiat ş i Clor- propilat la fel ca Dicofolul; componentul
organic suifoclorurat Clorfenson ia fel ca Te tradi fonul; componentul organ ofosfor
ie Vani thld ion egal cu cea a produsului Thosalonc.
Stmptoîtte, Semnul cel mal important al intoxicaţiilor chimice este
mortalitatea mare ţi bruscă ce se declară in întreaga stupină , precum ş i Ia stupinele
din jur ş i care duce la decimarea a numeroase familii de albine, In faţa stupilor ş i in
interiorul acestora se gă sesc numeroase albine moarte, care au, în majoritatea
caiurllor, picioarele adunate, aripile întinse ş i limba desfă ş urată . Multe alte albine
sînt bolnave, aceste» presentînd la început o stare de excitaţie, urmată imcdfat de
imposibilitatea de a zbura, de incoordonarea miş că rilor, de paralizie ţl moarte. Chiar
în cazul în care numă rul albinelor moarte gă site In faţa stupilor este relativ redus,
se constată totuş i o diminuare a populaţiei albinelor adulte, o disproporţie înţre
acestea ş i cantitatea de puiet; explicaţia COnstînd în faptul că mortalitatea masivă e
albinelor 5-a produs departe de stupină . Ctnd numă rul de albine moarte existente
în faţa stupilor este mare, atunci se constată mortalitate ş l In cadrul puietului.
Larvele intoxicate îş i modifică poziţia în celulă ş i îş i schimbă culoarea din alb-sidcfiu
în ccnuş iu-gă lbui.
tn formele cronice, mortalitatea albinelor este mai mică , însă continuă o
perioadă lungă de timp. Activitatea fauniliilor de albine în astfel de cazuri este
redusă ţi dezordonală -
Diagnosticul dc intoxicaţie chimici se sl^ibileş te pe haza semnelor clinice —
mortalitate masivă , bruscă ş i generală —, |irin anchetă (cercetarea de că trf* medicul
veterinar a tratamentelor fito-sanitore executate în împrejurimi ţi a altuţict din
stupinele vecine), precum ş i prin examen toxicologic de laborator.
In că zut In care se constată mortalitatea în masă la toate stupinele din jur,
diagnosticul este uş or de pus. In cazul cînd mortalitatea este mai redusă , cind ea
afectează numai o pnrte din familiile de albine sau numai o stupină , atunci
diagnosticul este mai dificil ş i bă nuiala de Intoxicaţie chimică trebuie confirmată
sau infirmată de laborator, prin analiza toxicologică .
Tratamentul intoxicaţiilor chimice este lă ră efect, întrucît nu există nici un
antidot capabil sâ suprime sau aă prevină efectul insecticidelor la albine.
Una din puţinele mă suri ce s-ar putea lua în astfel de cazuri este deplasarea
stupinei în afara zonei periculoase, scoaterea fagurilor cu pisturj din stupi ş i
Jiră nirea {In cazul cînd la noua vatră nu există un cules natural}, cu sirop de zahă r.
O altă mă sură ar fi instalarea colectoarelor de polen, care reţin o mare parte din
polenul toxic, împiedici ndu-1 să ajungă în hrana puietului.
Prevenirea intoxicaţiilor chimice prezintă o importanţă ţi o eft- cienţâ mult
mai mare dffit tratamentul acestora. După cpl s-a ară tat Ia descrierea pesticidelor,
preîn timpi na rea acestor accidente se realizează prin scoaterea familiilor din zona
periculoasă sau prin Închiderea lor. Cel mai Important lucru de care trebuie aă se
ţină seama atunci clnd albinele sînt ţinute închise pe ii mp că lduros este evitarea
sufocă rii lor. Tn arest scop este necesar să se ia urmă toarele mă suri :
— suplimentarea spaţiului din interiorul stupilor, prin adă ugarea de corpuri
sau caturi suplimentare :
— înlocuirea podlş oarelor prin rame cu plasă metalică , deschiderea fantelor
de ventilaţie din capac, închiderea urdiniş urilor CU blocuri de urdiniş prevă zute tot
cu plasă metalică ;
— umbrirea stupilor sau cel puţin vopsirea (vă ruirea) capacelor în alb, pentru
a respinge razele CFIlorice ;
— aprovizionarea familiilor cu rezerve suficiente de apă ş i hrsnS ;
— eliberarea albinelor seara ş i închiderea lor dimineaţa, insinte de a începe să
zboare.
Pentru a ş ti cînd ţi pentru cît timp trebuie să -ş i Închidă stupii, apicultorii
trebuie anunţaţi din timp despre tratamentele fito-sanitap"1 ş i desprp tot ce ar putea
să -i ajute în apă rarea familiilor de albine Avind in vedere acest lucru, precum ţi
amploarea pagubelor suferite de economia naţională în urma intoxicaţiilor chimice la
albine. Ministerul Agriculturii ş i Silviculturii a elaborat în anul 196? instrucţiuni
privind protecţia familiilor de albine împotriva intoxicaţiilor cu substanţe ehlmice,
legalixîndu-le prin Ordinul nr 311 din acelaş i an Tn anul 1963 au fost emise noi
instrucţiuni în accst sens. nr 98f>45, care le completează pe rele din anul 1359,
pentru rn în anul 1980 să apară în acest scop Ordinul nr 76/1163/33, aflat
actualmente In vigoare

Inioxkitţh tir nftlurl indttftrlMil


Tn regiunile cu o mare concentrare industrială ca ş i In apropierea unor uzine
izolate, au fost constatate uneori intoxicaţii !a familiile de albine datorate fie
f>olu£rii Vegetalelor eu particulele de fum ce ies pe coş urile acestor Uzine, fie
toxicită ţii unor ape reziduale
Există multe substanţe în rezidiile industriale capabile să producă intoxicaţii la
albine. Cele mai frecvent incriminate în acest sens sînt arsenic LI] (uzinale care
tratează minerale, arse rurale, industria aluminiului) ş i fluorul (industria aluminiului,
a su per fosfaţi lor, a piritelor, fabricile de că ră mizi ş i emailuri care utilizează argile
bogate în fluor).
Aceste substanţe toxice, conţinute In fumul sau gazul industrial, ajung pe
florile vizitate de albine fie prin depuneri directe, fie prin extragerea lor din sol de
că i re plante. In ţă rile eu climă rece Intoxicaţiile de arest gen se produc mal frecvent
primă vara, odată eu apariţia primelor flori, datorită acumulă rii în timpul iernii a
rer.ldlilor industriale în ză padă ş i depunerii lor Tn mari cantită ţi pe plante atuftei
eind ză pada se topeş te In astfel de cazuri, intoxicaţiile industriale capă tă Aceeaş i
amplfjBre ş l aceeaş i gravitate ca ş i cele provocate de tratamentele fitu- sanltare, iar
mortalitatea poete fi tot aş a de brutală .
Cel mai adesea însă , ele Un un caracter insidios ş i duc la o depopula re
continuă a familiilor de albine, fă rS o cauză a pa ten tă , datorită ră spîndirii lente
dar permanente a substanţelor toxico.
In ţara noastră , singurul cas de mortalitate la ai bine, acuzînd o intoxicaţie de
natură industrială , a fost semnalat în jurul Slatinei, ea fiind atribuită fabricii de
aluminiu din această localitate.
Sub raportul diagnosticului, intoxicaţiile de natură industrială nu pot fi
stabilite dectt de un laborator specializat in analize toxicologice
Sub raportul prevenirii, in regiunile unde astfel di: accidente se produc
frecvent >i antrenează lipsa de rentabilitate a stupă rilului nu ră minc altă goluţic
decît îndepă rtarea stupilor ş i revenirea in regiune în momentul tn care uz in fie
respective vor pune in Tuncţiune dispozilive mai eficacc de epurase.
în cazul Otră virii cu arsenic, Svoboda recomandă să se distribuie la albine un
sirop conţinînd 10 ml dinţr-o soluţie de 0,!>0®/o oxid de fier ccloidal dializat.
în viitor s-ar putea să se introducă in capitolul intoxicaţiilor de natură
industrială ş i stronţtul 90, principal component al rezidiilor eliberate [n natură de
instalaţiile nucleare. Pă trunzlnd în sol, el cate absorbit prin ră dă cinile vegetalelor ş l
vehiculat prin tulpină , frunză floare, de unae poate ajunge în organismul albinelor,
prin polen, nectar sau mană
Jntoxlcafil
Medicamentele j>ot deveni ionice atunci cînd sînt folosite fă ră dis- cernă mînl,
respectiv atunci cind nu se respectă indicaţiile personalului veterinar privind cazurile
in care sînt indicate dozele maxime suportate de organism ^t condiţiile de aplicare,
Se ş tie de nltfel că diferenţa între noţiunea de „medicament" ş i cea de ..toxic" este
foarte mică ş i, in Ultimă instanţă , ea nu depinde decit de doză .
în ui ti m ul ti ni p, u t i liza rea antibio li ce lor c h i m i o lera p fcelo r î n
combaterea bolilor la albine s-a extins foarte mult, necesiţind o pregă tire specială a
apicultorilor care uzează de ele. Tn mod deosebit este periculoasă depă ş irea dozelor
prescrise prin instrucţiuni. Tabarly ş i Monteira au ară tat în acest sens că dacă
siropul cu didrcmicină (sulfat de dihi- rtrostreptomfcinâ), la o concentra ţie dc 5 ori
mai mare faţă de normal nu pare să provoace intoxicaţe, nu acelaş i lucru se petrece
cu tetraciclinele rare, la dozele prescrise, scurtează vizibil viaţa albinelor. Ş i alţi
autori - Moffet, Wilson, Brizard —au semnalat uş oara tosiciUito a teramldnei in
oose terapeutice, menţionlnd loturi că acest inconvenient este compensai de cfcctu]
ei binefă că tor. In plus, ea se acumulează în miere ţi această poluare riscă să fie
periculoasă pentru consumator, fji sulfrimidcle pot deveni toxice pentru albine, deş i
ele sint suportate mai bine deeît antibioticele. Astfel, s-a constatat că sulfatiazoîul în
concentraţie Trtai mare de l%o H'vte toftic pentru larvele dc albine, mortalitatea
atinglnd proporţii dc pesle flO<Vf atunci cînd concentraţia este de 2%u ş i
administră rile se repetă la 2 zile interval.
Substanţele folosite pentru combaterea paraziţilor externi pot fi vă tă mă toare
atunci cînd albinele sînt ţinute un timp îndelungat sub acţiunea lor sau cînd
tratamentul se aplică toamna tirîiu ş i albinele nu mai pol să elimine substanţele
ingerate pl in zborul de cură ţire. Au fost multe cazuri de familii dc albine, mai .ilfs
(ie-r mâtci, omenite cu fumul dc tutun utilizat pentru ecmbatcrevi braulozei. De
asemenea, s-au înregistrat camuri rle intoxicaţie prin fagurii dezinfectaţi cu acid
sulfuros (rezultat prin fumul de sulf în prezenţa apei), in situaţia cînd fagurii folosiţi
m fost spă laţi, centrifugali ţi aerisiţi suficient inainte de a fi introduş i în stup. Unii
apicultori din ţară ş i mai ales din stră ină tate utilizează îumigaţiile cu azotat de
amoniu pentru anestezierea albinelor, in scopul introducerilor de mă tei, diviză rii
familiilor, combaterii furtiş agului etc, Această practică a dat naş tere la multe
accidente, fie prin omorîrea familiilor atunci cînd s-au introdus Sn stup mai mult de
& rafale dc fum, fie prin ră cirea puietului, atunci eind operaţia s-a fă cut pe timp
friguros iar albinele, cSzînd pe fundul stupului, au iîîsai puietul descoperit.
Chiar ş i sarea de bucă tă rie, pe care unii apicultori o adaugă in sirop sau in
apa de bă ut, poate avea o acţiune vă tă mă toare. Administrarea ni ai mult timp în
concentraţie dc 0,2% pînă la 0.5% produce o intoxicaţie cronică , ce scurtează viaţa
albinelor, Iar in concentraţie dc ca produce moartea albinelor în 24—4a ore, tn
cazul cînd se adaugă sare de bucă tă rie chiar în cantită ţi mici In proviziile de iarnă ,
ea provoacă indigestie, însoţită de diaree.
Există apicultori care consideră că anumite medicamente pot apă ra albinele
de orice boli ş i Ic folosesc in permanenţă in scop preventiv sau în tratamentul
curativ al orică ror afecţiuni, indiferent de ce natură ar îi ele. Această concepţie este
greş ită ş i dă ună toare, Intrucît pe de o parte nu există leacuri universal valabile, iar
pe de altă parte prezenţa permanentă a unui medicament In familia de albine
poate să producă nu numai o acţiune toxică prin acumulare ei ş i alte consecinţe
nedorite, cum ar fi distrugerea florej intestinale utile, împiedicarea instituirii unei
imunită ţi naturale, poluarea mierii, producerea fenomenului de rezistenţă microbi
an ă la consumatori etc.
Utilizarea unor doze mai mici decit cele indicate de specialiş ti este dc
asemenea contraindicată , in primul rind prin faptul că tratamentul nu are efectul
dnrit, iar in a.1 doilea rînd din cauză că favorizează producerea fenomenului de
rezistenţă & agenţilor patogeni ai albinelor faţa de medicamentul respectiv.
în general albinele sint mai rezistente la acţiunea toxică a medicamentelor in
comparaţie cu larvele. Puietul intoxicat prezintă modifică ri de formă , culoare ş i
poziţie, El este scos de că tre albine ş i apare in faţa stupului in cantitate mai mică
sau mai mare, în funcţie dc cantitatea de medicament administrată .
Diagnosticul se pune prin cercetarea împrejură rilor în care s-a produs
îmbolnă virea ş i prin examenul de laborator, cu ajutorul că ruia se exclud maladiile?
infecţioase, precum ş i alte intoxicaţii.
Prevenirea intoxicaţiilor medicamentoase se realizează prin utilizarea
medicamentelor conform indicaţiilor personalului veterinar ş i prin limitarea
tratamentelor preventive la strictul necesar, respectiv numai In anumite boli (loca
americană de exemplu) si numai cînd familiile de albine sînt direct ameninţate.
PARA/IŢ I DIVERŞ I Ş l DUŞ MANI AI ALBINELOR

In natură , tonte fiinţele au duş mani caic atentează la viaţa lor, limitlndu-le
înmulţirea ; este o lege aspră dar necesară , avînd in vedere că numai datorita el se
asigură echilibrul dini re specii,
Albinele nu fac excepţie dc Ia această regulă , cu aiit mal mult cu cit dulceaţa
hranei ior ic atrage un numă r suplimentar dc in tunici. Deş i extrem de numeroş i,
pagubele catiate de aceş ti duş mani sint totuş i incomparabil mri mici decit cele
provocate de bolile descrise In capitolele precedente
Există multe spccii zoologice (ş i chiar botanice) capabile să i>crturbe
procesele vitale ale familiei de albine, ele ac ţicnind ca paraziţi, pră dă tori,
perturbatori sau comensali Vom trece in revistă pe cele mai importante, ară tînd In
ce consta acţiunea lor Vă tă mă toare ş i, în mă sura posibilită ţilor, care sint mijloacele
de a apă ra albinele de această acţiune.

ISStCTE

Dintre cele peste un milion de specii care fac parte din clasa insectelor,
urmă toarele au o acţiune dă ună toare mai pregnantă asupra albinelor :
■SenoCornw tricuxpis, Este o musca întîlmlă ş i ia noi, dar mai ÎI Ies in ţă rile
din bazinul mediteranean, Ea parazitează albinele numai in stadiul larvar ş i, deş i nu
este capabilă ai pună in pericol viaţa familiei de albine, poate totuş i să -i producă
uneori pagube destul de importante Ca aspect, senotainia ţricuspis este puţin mni
mică decit musca domestică , de culoare cenuş ie, cu o dunţjâ albi pe cap, cu ]>ele
triunghiulare pe partea superioară a abdomenului (fig. 34 v. planş ă color) Ea este
vivipară , respectiv dă naş tere la fiinţe vii. In abdomenul unei femeie s-au gă sit peste
600 larve ş i peste 600 ouă .
Musca atacă albinele in timp ce acestea vizitează Morile sau cind ies din stupi.
In zilele însorite din timpul verii ele jjot fi vă zute pe capacul stupilor, de unde se
rejwd după albine Ş i depun cite o larvă pe corpul acestora, între cap ş i tor ace.
Atacul acestor muş te se repetă la circa 10 secuude, astfel incit In 1—2 zile ele depun
pe albine intreaga
lor încă rcă tură de larve. După 10—20 minute de la depunerea lor, larvele pă trund
în musculatura toracică ş i in cep să se hră nească cu hemo- limfa ş i cu ţesuturile
moi din corpul albinei. în momentul cînd sînt depuse pe albine larvele mă soară
0,7—0,8 mm lungime, pentru ca in sla- diul maxim de dezvoltare să ajungă la 15
mm lungime ş i J mm lă ţime. In acest stadiu ele pă ră sesc albina moartă , se
îngroapă in pă mint ţi se transformă Sn nimfe, din care, după circa 10 zile vor ieş i
muş tele adulte.
' Evoluţia bolii (numită senotainioza sau apimiaxă } fn familiile de albine
depinde de numă rul muş telor senotainia existente in eonă . Acestea pot fi vă zute
începi rid din luna mai plnă In octombrie. Insă sini mai numeroase In lunile iulic-
august, perioadă clnd are loc transformarea nimfelor in insecte ari ui te. în cazul
unei parazită ri masive pot pieri zilnic mii de albine (cazuri semnalate fie Pelimon
in ţara noastră , dc Hoîko în U.H.S.ii.). Sînt afectate numai albinele culegă toare ş i
trîntorii, Intrucit infestaţi a se produce în afara stupului. în faţa stupilor cu familii
mai puternice se pot vedea albine bolnave sau un numă r anormal de albine
moarte. Insă semnul caracteristic ii constituie miş că rile abdominale pe carc le
prezintă albinele moarte, datorită prezentei parazitului în interiorul lor. Disecind
aceste albine sau dilacertnd musculatura toracică o albinelor bolnave, se pot
vedea cu ajutorul lupei larvele de senotainia.
Combaterea miazelor se realizează prin distrugerea muş telor care le
determină In cazul senotainiei, cuno5eîndu<-se că aceasta este atrasă de culoarea
albă , una din metode constă în punerea pe stupi a unor farfurii albe pline cu apă ,
Sn care ele vor îneca. O altă metodă se bazează pe folosirea insecticidelor aflate
Sn comerţ, la care se adaugă o cantiUte mică de amidon sau fă ină de griu, Cu
această soluţie se îmbibă bucă ţi de carton alb, care sînt ţinute pe stupi în timpul
zilei,
jtfeloidele sînt niş te glndacl mari, cu aripi moi, ce TIU acoperă decît parţial
abdomenul. Pot fi vă zute ş i prin fîncţele,
pă durile ş i livezile din ţara noastră , fiind
cunoscute sub numele de gîndaeul puturos,
din cauza mirosului neplă cut pe care îl
degajă (fig. 35, v. planş ă color).
Acest gîndac dă une&ză albinelor tot în faza
larvară , ca ş i senotainia. Femela depune
ouă le in pă mint, Pin ouă ies larve, care au
corpul aproximativ triunghiular (de unde ş i
denumirea de „t r i un gu I in i11), de eu ]
oare casta n ie, pre- vâzut cu trei perechi de
picioare (fig. 3ft). Ele si1 urcă pe florile
plantelor (ale composaceelor, mai ales
sealetc, pă pă die etc.), aş teptînd insectele
polenizatoare, de care se agată pritnr-o
să ritură bruscă . Unele specii de triungulini
atacă şi albina adultă , perforSnd Tiu. Jfi. TriunjîuLin pe curpul urwi
albine
tegumentul ş i sugfnd hemolimfa.
Pagubele pe care le pi'ovoafâ aceste
insecte sînt mai importante în cuiburile
albinelor solitare rîecft în cele a]c albinei domestice.
Parazitoza se poate cunoaş te prin aceea că în faţa stupilor se vad jibine
bolnave, care prezintă miş că ri convulsive, îş i freacă corpul cu labe ÎL- ca pentru a
îndepă rta ceva ce le jenează - Privite de aproape se pot obssrva pe corpul lor
triungulini, fapt ce permite punerea unui diagnostic precis
Tratamentul familiilor de albine infestate cu triungulini se face prin aceleaş i
metode ca ş i tn cazul braulozci. S-a constatat ca, prcsă rînd cca. 10 g naftalină pe
fundul stupului, numă rul paraziţilor s-a redus în 24 ore cu 75% In comparaţie cu f
amili ilr de albine ne tratate.
Viespile, Din aciastă familie există unele specii care pot să producă daune
importante apiculturii.
Albinele sint atacate de viespi fie pe cîmp, fie la urdiniş ul stupului. Tn unele
împrejură ri, viespile pot "iâ intre in stup ş l sâ distrugă larve ş i Jupe, preferindu-Ie
pe acestea din urmă . In general, numai toracele albinelor este mîncat. Viespea
roade capul ş i abdomenul albinei ş i zboară la cuibul c; eu loiacţle -iccstcia, |x- care-
1 dă larvelor sale ca hrană .
Vfespea orleiitnia, Vespa orientalis L., este un dă ună tor serios al albinelor din
zon;i mediterană In anul 1949, Asociaţia Apicultorilor din Israel a raportat
distrugerea a 2ti,Q00 familii de albine din cauza viespilor. De regulă , viespea
orientală vîneazâ la urdiniş , insă in numă r mare reuş eş te sâ reducă populaţia
adultă ş i să epuizeze forţa de apă rare a familiei. După ce viespile au ucis paznicii de
la urdiniş , ele intră în stup -■i Se hră nesc cu puietul ş i cu albinele tinere.
Vespa mandarina Smiih este cea mai mare viespe ş i respectiv, un formidabil
pră dă tor al jlbinei melifere din Orientul îndepă rtat. Ea cîn- tă reş te 1 —-l„iî grame
(de 10—15 ori mai grea decît o albină ) ş i poEiltr sâ lichideze albina numai cu
mandibulele, fă ră să folosească acul. Intr-o primă fază , de vlnă toare, viespile
omoară albinele la urdiniş . Dacă cuibul ior este aproape, ele atacă Tn numă r mare
ş l atunci începe o a doua Tază , de mă cel 20—30 de viespi pot să omoare 5 000—25
000 albine în ii leva orc. Ele pun stă pinire pe stup ş i devin foarte agresive, ea ş i cînd
ş i-ar pă zi propriul cuib. In timpul acestei faze, de ocupaţie, viespile transportă
pupele, larvele ş i albinele la propriul lor cuib, pentru a-ş i hră ni larvele cu ele,
în ce priveş te viespile din arealul ţă rii noastre, una din cele mai ră spîndite
specii, care a pă truns accidental in Europa din America este viitpea Trwre,
bâr^âtmeje snu bondarul (Vespa crabo). Ea atacă albinele pe cîmp ş i la urdiniş ,
puţind aduce importante [jagube stupinelor cind este în numă r mare. Deş i în
general ea atacă albinele din nevoia une: tirane proteice, Qlberg {1959) descrie o
situaţie in care Vespa crabo des- rhidea abdomenul albinei ca rnânînce numai
mierea existentă In stomac,
Cnrpu] să u are cca. 3D mm lungime ş i o culoare gal benă -brună , cu pete roş ii
ş i dungi galbene pe torace ş i abdomen. îş i clă deş te cuiburi in scorburile copacilor ş i
iu cră pă turile zidurilor.
Viespea permanu atacă albinele ş i fură mierea. Este Lungă de 15— 2U mm,
are capul galben ş i puncte negre pe torace ş i abdomen. îş i construieş te cuibul în
pă mînt. familia ei numârind mii de indivizi.
Viespea comuiitf pă trunde în stupii cu familii slabe ş i fură mierea. Ka îţi face
cuibul in pâmînt, în podul caselor ş i chiar tn capacul stupilor.
Intre insectele cu oare viespile iş i hră nesc larvele sînt ş i purecii producă tori de
mană , distrugerea acestora du cînd, tn anii In care viespile sinE deosebit de
numeroase, la scă derea producţiei de miere.
Cuibul viespilor este format din faguri orizontali, cu celuic dispuse ;je o
singură parte ş i orientate ln jos.
Lupul nJ bine tor (Phiiantus trian^ullum) este o viespe de 12—16 mm, dc
culoare neagră cu benzi galbene, ră spîndită ln Europa Centrală ş i In Africa dc Nord
(Fig. J7). Se hră neş te aproape exclusiv cu albine, |jc care le atacă din zbor. Cuibul,
pe care ş i-1 face în pă mint, este prevă zut cu numeroase galerii.
Lupta împotriva viespilor constă din că utarea ş l distrugerea familiilor. Cînd
este vorba de cuiburi subterane, se vor că uta mai întfi ieş irile secundare, care vor fi
astupate cu un dop dc pă mînt sau cu un tampon de pln^ă . Se introduc apoi prin
orificiul principal 10—15 l dintr-o soluţie insecticidă , după care se astupă ş i orificiul
principal, Operaţia se face seara, cind toate viespile sint in cuib.
Cînd cuibul viespilor este intr-o scorbură dc copac, se va proceda la fel ca Sn
cazul anterior, operatorul avind grijă să se protejeze bine pentru a nu fi înţepat. Ca
o precauţie în acest scop se recomandă să se afume mai întîi viespile cu mirat de
amoniu (1—2 linguri de substanţă puse tn a fumă torul bine aprins). Prin ardere ia
naş tere protoxidul de azot, care anesteziază insectele pentru circa 10 minute, timp
în caro cuibul poale fi distrus fă ră pericol. Se va avea Hrijă să nu se respire fumul
abundent care se degajă din afumâtor, în cazul cînd se foloseş te un insecticid spray,
nu mal este nevoie de o afumare prealabilă

Fjp. 37. Lutul albinelor : n — fernetfi ; 6—mascul (lucind o albinb (după Bnrchert)
a.
b.
înainte de a începe lupta ou viespile, operatorul trebuie să -ş i protejeze
corpul de un atac din partea acestora.
Un alt mijloc, mai puţin eficace însă dedt precedentul, constă ln
distrugerea viespilor cu ajutorul curselor : sticle obiş nuite, umplute pe sfert cu
si^op de miere Sau de fructe ş i puse tn locurile frecventate dc viespi,
Un mijloc excelent este că utarea ţi distrugerea cuiburilor primă vara. in
momentul în care viespile le construiesc sau încep să se Înmulţească .
Furnicile cuprind unele specii care sint periculoase pentru albine prin aceea că
le fură mierea, distrug puietul ţl atacă lemnul stupilor.
In general, apicultura din ţă rile cu climat temperat ţi implicit din tara noastră ,
arc mult mai puţin de suferit de pe urma furnicilor decit apicultura din zonele
tropicale sau ecuatoriale. In aceste zone, furnicile din sub familiile Doryhnec si Bei
ton in ac vinează in grupe de zcci sau sute de mii ţi pot să distrugă o întreagă
stupină in cîtova ore. Collart (1950) descrie desfă ş urarea unui asemenea atac al
„furnicilor legionare" asupra unei stupine din Congo Belgian, afirmînd că era un
spectacol sinistru să vezi cu ce repezi ci unc ele devorau puietul ţi chiar albinele cure
încercau să Ii se opună . Furnica Argentlniană lrido mirmex humilis este ţi ea o
calamitate pentru stupinele pe care le întilneş te, ea fiind in stare să distrugă cele
mai puternice ţi mai populate familii de albine, Sint semnalate pagube importante
aduse de această furnică în Africa de Sud, RhOdesia, Bermuda, Lui si ana ş i I'iorida.
Revenind la ţara noastră , lupta împotriva furnicilor nu trebuie intreprinsă
decit atunci cînd aceste insecte dă unează in mod evident familiilor de albine. Se pot
întrebuinţa in acest scop mai multe procedee :
— punerea de momeli otră vite (cu arsenic dc exemplu), ferindu-Je insă de
accesul altor animale ;
— ră spîndirea insecticidelor aflate în comerţ de-a lungul că ră rilor folosite de
furnicile lucră toare -
— ungerea suportului stupilor cu fenol sau pudrarea iui cu naftalină , floare
de sulf etc.
FASAAI
Pă să rile sint ajutoarele cele mai preţioase ale omului în lupta contra
insectelor, aija incit faptul că unele din ele vinează ş i albine nu trebuie să le fie lunt
in nume dc ră u. Unele dintre ele exagerează însă în accst sens, fă cindu-ţi din
stupină un loc special de vin fit oare ţi decimind albinele. Astfel:
P r i j o r î p , cunoscută ş i sub numele de albină re I, preferă albinele orirfiror
alte insecte. In stomacul unei prigorii s-au gă sit pînă la fiO albine, ceea ee i-a
determinat pe unii autori să aprecieze că o i^erecbe din aceste pă să ri poate să
consume Intr-un sezon eca. 30 000 albine. Prezenţa lor in preajma stupinei este
periculoasă mni ales in perioada de împerechere a mă tei lor.
C i o c i n i t o a r c a sau gblonoaia poate să perforeze iarna stupul ţi să
distrugă familia de albine,
P i ţ i g o i u l ciocă neş te iarna in stupi, oă utînd să atragă albinele ia urdiniş
pentru a le putea prinde. El dă unează familiei mai mulţ prin deranjarea acesteia in
perioada de repaus biber na] decît prin cele Ci leva albine consumate. Din această
cauză piţigtii trebuie alungaţi din preajma stupinei
ToEite aceste pă să ri vor fi ţinute la distanţă de slupin? cu ajutorii! diferitelor
sperlelor!-
HA3HFEKK

Aş a cum am procedat ş i cu celelalte clase zoologice, nu vom cit.; dintre


mamifere decît speciile care constituie un real pericol pentru familiile de albine. In
această categorie se tn scriu do ar ş oarecii ş l, in anumite regiuni, urş ii
Ş o a r e c i i , indiferent dacă sînt dc casă . de cînip sau dc pă dure, pă trund
iarna în stupi, unde nu se mulţumesc să consume mierea ş i polenul, ci îş i Instalează
ş i cuibul acolo, rozlnd fagurii, ramele, împacheta jul, murdă rind totul ş i deranjînd
ghemul albinelor. Familiile deranjate de ş oareci iernează prost ş i, în majoritatea
cazurilor se Îmbolnă vesc de diaree.
Cea mai importanta mă sură împotriva ş oarccilor este instalarea grilelor
metalice la urdinş , odată cu punerea familiilor la iernare. Unii apicultori folosesc în
acest scop reductoarele de urdiniş , alţii introduc tn urdiniş blocuri prevă zute cu ţinte
la 1 cm distanţă .
Uineinţclcs că apă rarea urdiniş ului trebuie completată cu astuparea orică ror
cră pă turi care ar putea să favorizeze accesul ş oarecilor Sn stupi
Cind numă rul ş oarecilor este mai marc, aceasta mă sură este insuficientă , fiind
necesară stirpirea roză toarelor în cauză . In acest scop se pun curse ş i momeli
otră vite. Pentru ca momelile să nu constituie un |>erieol pentru animale ş i pă să ri,
ele trebuie puse in locuri ferite de accesul lor, O astfel de metodă poate fi
urmă toarea : din 10 în 10 m în jurul stupinei se pune cite o că ră midă iar peste ea se
aş ează o ţiglă . Sub jgheabul ţiglei se pune griu, reinnoindu-se provizia în cazul cînd
cantitatea iniţială a fost consumată După 10 zile, perioadă în care se consideră că
ş oarecii s-au obiş nuit să se alimenteze din aceste adă posturi, se înlocuieş te griul
inofensiv cu gră unţe otră vite (procurate din comerţ).
U r s u l b r u n . Dintre ţă rile europene, numai în ţara noastră ş i în U.R.S.&. se
poate vorbi de pagube produse de urş i familiilor de alb ini.
La noi plă tesc tribut acestor simpatice animale (mari amatoare de niifi'O)
stupinele amplasate In sena de munte, Pierderile sînt insă relativ reduse, nedepă ş ind
100 familii de albine atacate pe an. In U.FLS-S-, urş ii sînt consideraţi ră spunză tori
pentru pierderea a 700—HG0 familii de albine anual.
Cunoscînd cS vinarea acestor animale este interzisă , apicultorii HC apă ră de
urş i alungîndu-i cu dinii ş i fă cînd mult zgomot, In alte ţă ri, ţinerea la distanţă s
urş ilor se realizează ru ajutorul gardului electric Tn .,Boli le albi ne lor"1 de Roger A
Morse, sînt detaliate mai multe sisteme de asemenea garduri. O altă metodă , despre
ea re se spune că a dat rezultate bune, este punerea în calea ursului a unei bură ţi
de slă nină , împă nată cu un fir electric. Cind ursul o atinge eu nasul, el primeş te un
KOC care ît descurajează să se mai ducă la stupină .
Totuş i, posibilită ţile practice pe care le au apicultorii de a se apă ra de urş i sînt
reduse. Singura soluţie pentru a nu descuraja valorificarea resurselor mdifere din
r.ona montană este ca apicultorii să fit* itespă gubiţi pentru pagubele suferite:
mă sură echitabilă ţinind seama eă legea li împiedică să se apere prin umorlrea
animalului pră dă tor. Consider că trebuiesc fă cute demersuri în acest sens.
In 6 state din S.U-A. (Mâine, New Hampshire, Penii sylvania, mont, West
Virgin ia ş i Wjsconsin), apicultorii care au suferit pagube din cauza urş ilor sînt
despă gubiri de că tre stat. tn acelaş i Iei se procedează ş i în trei provincii canadiene
(Manitoba, Ontario Saskateljewan), iar în alte două provincii apicultorii Sint ajutaţi
financiar la construi rea dc garduri electrice.
Dă ună torii albinelor sînt mult mai numeroş i declt cvi prezentaţi mai sus. In
lucrarea intitulată . „Duş manii albinelor", C. Toumanoff descrie amă nunţit citeva sute
de specii, aparţinînd la 16 clase zoologice. Deş i există ş i in ţara noastră , cele mai
multe dintre aceste specii dă unează in prea mică mă sură familiilor de albine pentru
a merita o descriere într-o lucrare de uz practic, cu atît mai mult cu cit amploarea
redusă a prejudiciilor ş i împrejură rilor cu totul speciale în care ele se produc fac
inutile indicaţiile de combatere Astfel, unele din ele vineazâ îittim- plă tor albina,
odată eu alte insecte ce constituie hrana de bază (ex. pă ianjenul, broasca, ş opîrla,
ariciul ctc,), altele tră iesc în numă r mic în ţara noastră (fluturele cap de mort, lupul
albinelor), Iar altele au un contact redus cu stupinele, datorită condiţiilor de
să lbă ticie ln care tră iesc (bursucul, jderul, dihorul).
tn schimb, omul el însuş i ar putea fi considerat un duş man ai albinelor, în
mă sura In care cl continuă să recoltele mierea prin omo- rîrta albinelor, nu respectă
regulile dc igifrnă ş i de prolilaile ce condiţionează pă strarea să nă tă ţii acestor
insecte, sau manipulează substanţele toxice ln condiţii care pun în pcricol nu numai
viata unor albine sau familii de albine, ci însă ş i existenţa acestei spccii ln diferite
zone geografice.
PROFILAXIA BOLILOlt LA ALBINE

CONSIDERAŢ II GENERALE

Sub numele (ie profilaxie se înţelege totalitatea mă surilor re ie iau pentru a preveni
apariţia, a opri ră spîndirea ş i a asigura eradicarea boli In r contagioase.
Se ş tie câ a preveni o boala este mult mai uş or ş i mai cficacc decit a o
combate. Acest dicton medical este intr-adevă r valabil pentru toate speciile, deş i
cînd el a prociamat facilitatea prevenţiei a avut In vedere mai ales omul ş i
animalele mari, care pot fi izolate de agenţii patogeni ş i care pot fi imunizate prin
vaccină ri împotriva acestora. La albine situaţieste deosebită ş i mai complicată ,
deoarece familia este formată din zeci de mii de indivizi, care zboară la zece km
depă rtare, sugind în fiecare zi nectarul unei puzderii de flori, laolaltă cu
numeroase alte albine aparţinînd unor «tupi ş l stupine diferite. Tn plus albinele,
zeci de miliarde de albine numai in ţara noastră , vin in contact intre ele in fiecare
an de-a lungul sutelor de km pe ea re stupii ii stră bat In pastoral. In aceste
condiţii, evitarea agenţilor patogeni de că tre albine devine pentru marea
majoritate a bolilor un deziderat iluzoriu, din moment ce ei au reuş it să devină
omniprezenţi, atît In natură cit ş i în stupi,
Ş i totuş i, chiar în aceste condiţii, albinele dau dovadă de a rezistenţi
uimitoare, ce depă ş eş te cu mult pe cca a altor specii. Dc acest lucru ne putem
convingc dacă ne gtndim că o febră aftoasa [de exemplu} — la vite sau la porci—
, o pestă de asemenea — la porci s;iu la pasă ri —, atacă orice individ intîlnit în
cale, îmbolnă veş te pe de-a rindul. La albine în schimb, nu există bo^lă
(bacteriană , Viroticfi sau mieotleă ) să le îmbolnă vească ;je de-a rindul, Paratifoza,
septicemia, apar destul de rar, deş i microbii lor sint în fiecare albină . Puietul
vă ros reuş eş te sâ-ş i manifeste p:ezenţa doar la o parte din familii, deş i ciuperca
ce-i dă naş tere există In fiecare stup. Nosemoza ia formă Vizibili abia In 5"/t din
stupine, deş i fi porii agentului ei pot fi gă siţi in 00®/» din stupine. Locile, boala
neagră , paralizia, puietul in sac, nu reuş esc 35 îmbolnă vească majoritatea
coloniilor din stupină ş i chiar dacă vrem să provocam îmbolnă virea, nu reuş im
întotdeauna.
Ş i atunci firesc apare întrebarea : dacă natura a înzestrat specia aibincior cu
puterea de a rezista la boli, de ce o parte din familii se imbnlnă vesc totuş i ? Este
cert Că supravieţuirea albinelor de-a lungul miilor de milenii (în care atîtea alte
fă pturi au dispă rut), 8-a datorat acestei rezistenţe naturale, după cum tot aş a de
clar este că dacă cir se îmbolnă vesc acum, aceasta sc dEitoreş te condiţiilor
neprielnice în care omul Ie obligă să tră iască , abaterilor dc la factorii ce le-au
asigurat rezistenţa în trecui.
Pentru a valorifica la maximum această uimitoare Însuş ire a albinelor într-
un moment cind orientarea eforturilor spre distrugerea agentului cauzal nu mai
satisface, e necesar să trecem in revistă factorii de rezistenţă ut familiilor de
albine faţă de boli ş i condiţiile cârc au permis pe vremuri acestor factori să se
manifeste cu maximum de eficienţă ,
L Prolificitatea mă teilor, capacitatea acestora de a da zilnic naş tere ia 2 000
de albine, a fost ş i este principalul factor de rezistenţă , mijlocul de a compensa
mortalită ţi le produse de boli, dă ună tori ş i intemperii. O matcă , oricît de prolifică
ar fi, nu-ş i poate manifesta însă această însuş ire decît intr-o familie puternică , iu
care temperatura de 35fC, necesară pontei, se extinde pe un numă r Cit mai mare
de faguri, Familia puternică , rs'S|)eetiv temperatura optimă ţjp care ea a asigură in
stup, permite de asemenea ;
— un nivel maxim al forţelor organice de apă rare ale albind : fagocitoză .
imunitate naturală sau ciş tigată , secreţie dc antibiotice etc. ;
— u activitate intensă de cură ţire, de îndepărtare din stup a tot ce constituie
sursă de infecţie : albine ş i puiet bolnav sau mort, resturi de ceară etc. ;
— un control al întregului stup, începind cu apă rarea urdiniş ului de
duş mani (molii, viespii, furnici, ş oareci, albine hoaţe) ş i sfîrş ind tu neutralizarea
acestora, In CE*ZU! cînd au reuş it să pă trundă ;
— un microclimat optim, prin ventilarea stupului cind este prea cald,
printr-o bună organizare ş i funcţionare a ghemului de ierna re In anotimpul rece;
— condiţii neprielnice pentru mulţi agenţi patogeni (nosemă , ascophacra,
varroa), care la temperatura dc US^C îş i reduc activitatea.
Aş adar, familiei pufflrnirir cu nifitcfi prolific ă n^sum cea mtii
Important ă de prevenire o bolilor fa aibim».
2 însuş irea de a stringe provizii ce depă ş esc nevoile proprii a fost ş i este
un alt factor de rezistenţă , care ajută familia de albine să facă faţă perioadelor
de timp neprielnic. Această însuş ire este aş a de înră dă cinată in instinctul
albinelor, ţncît în prezenţii Unor rezerve scă zute sau cînd culesul încetează ,
mă teile îş i reduc depunerea de puiet.
Pe vremuri albinele beneficiau în totalitate de proviziile lor, iar culesul pra
continuu, Aeum ele sînt nevoite să -ş i împartă produsele cu omul, iar activitatea
lor Se concentrează asupra cîtOrva culesuri principale, despă rţite prin lungi
perioade de inactivitate. Pentru a evita stagnă rile pe care această situaţie le
provoacă în dezvoltarea familiilor de albine ş i, consecutiv, scă derea rezistenţei
acestora faţă de boli, e necesar sd se asigure a (binele îi* permanen ţ ă cu rezerve
bogate de Jir and ş i Ji Ii se asigure o activitate permanenta, fie ducîndu-le — in
golurile dintre culesurile principale — la culesuri mici, de întreţinere, fie acoperind
aceste goluri prin hră nin de stimulare,
3. Un alt factor de rezistenţă faţă de boli a fost capacitatea albinelor de a
transforma nectarul, polenul ş i alte secreţii vegetale în produse alimentare cu
proprietă ţi energetice, trofice ş i antibacteriene extrem dc valoroase, destinate
hră ni rii mă teii, puietului ş i lor înseş i. Intr-adevă r pă stura, lă ptiş orul de matcă ş i
mierea conţin o gamă foarte largă de principii activi, acizi a mi na ţi ş i zaharuri
simple direct asimilabile, acizi organici, mlcroelcmentC, enzime, vitamine,
substanţe bacteriostatics ş i clriar bactericidc, care conferă acestor produse nu
numai însuş iri nutritive de prim ordin ci chiar tă mă duitoare.
Calitatea produselor apicole depinde Insă de calitatea materiilor prime pe
care albinele le adună din natură înainte vreme flora era mai variată ş i mai
să nă toasă , Flora culesurilor actuale furnizează albinelor un sortiment mai redus
de materii prime, iar în componenţa acestora intră ş i chimicalele pe care
agricultura le foloseş te ca ingră ş ă mtnt, ierbi- cide fidu insecto-fungicide, sau pe
care industria le ră spîndeş te in atmosferă . Mai mult, o parte însemnată din hrana
complexă j-e care albinele reuş esc lotuş i să ş i-o pregă tească pe bâza acestor
materii prime este înlocuită cu zahă r, aliment unilateral, care în plus necesită ş i
un efort organic pentru a fi asimilat.
Aceste inconveniente care ţin de agricultura ş i apicultura intensivă sint greu
de anihilat in totalitate. Ele pot fi totuş i remediate in mare mă sură prin:
— rcieruareu pen ţ ru hrana albinelor a unor sortimente de miere de
calitate superioar ă ş i care presupun o minimă poluare ({le sal eim, de tei);
— îcniarea pe miere /forală ş i mai puţin pe zahă r ;
— folosirea «Jctmcttdui de plante medicinale la prepararea siropului de
zahă r;
— aiutorea Fmintrtlor eu ^irop de zflWSr aplicate toamna tirani (care
determină fermentarea mierii ră masă necă ]*ă cită ş i, consecutiv, dl&reea la
albine), precum o celor optico fe prea titnpur ţ u la începutul anului (care provoacă
extinderea exagerată a puietului ş i, in cazul unei reîntoarceri a iernii, ră cirea ş i
moartea lui),
4. In deplină să lbă ticie albinele iţi alegeau singure adipo&tul, după cum le
dicta înţelepciunea lor instinctivă . Scorbum de copac, in care cel mai adesea îş i
fă ceau să laş ul, le asigura că ldura iama ş i ră coarea vara, lă sa vaporii de apă să
iasă afară ş i nu-i condensa j;e pereţi. Pă durea oferea protecţia împotriva
vinLurilor ş i liniş tea necesară unei bune ieroă ri. In plus, acest adă post era
stabil, culesul era staţionar, contactul eu alte albine era minim. Un astfel de
adă post constituia Într-adevă r un factor de rezistenţă al albinelor împotriva
bolilor.
Ce concluzii putem trage, din acest punct de vedere, pentru stupă - ritul
actual? S ă folosim de preferin ţ ă stupul vertical, sil nu-i îtlsam rtf je degradeze,
s ă evn ă m producerea unei umidit ă ţ i excesive, lulnd rnă - iuri |ientru asigurarea
unei ventilaţii corespunză toare. Legat de ventilaţie, specialiş tii francezi afirmă ei
înlocuirea unei porţiuni din plan- ş eUl stupului eu plasă de sirniă (fantă reglabilă )
e&te singurul remediu pentru prevenirea ţi combaterea micozclor.
De asemenea, s ă nu renunţă m la stupariîuJ staţionar aiulu i cînd ei este
rentabil, chiar daca prin stupâritul pastoral rentabilitatea ar fi mai mare. Diferenţa
de venituri nu compensează de cele mai multe ori oboseala stuparului ţi riscurile
de tot felul (îmbolnă vire, intoxicaţie, uzură rapidă , furt etc.) pentru familiile dc
albine,
5, In sfîrş il, un ultim factor care a permis familiilor de albine să reziste In
faţa bolilor a fost selecţia naturală . Acţiontnd cu o hotă rî re implacabilă de-a
lungul multor milioane de ani, natura n-a lă sat să tră iască ş i să perpetueze specia
decît familiile puternice, active ş i perfecl adaptate la condiţiile locale, lă slnd să
piară tot ce era debil, tot ce risca să devină focar de infecţie ş i sursă de
deRpnerare.
In loc să ne pă trundem de această admirabilă lecţie ş i să facem dir selecţie
principala armă de luptă împotriva bolilor, noi acţionă m adesea împotriva legilor
biologice, pă strlnd In stupină familii slabe, fă ră suport ereditar sau aducind albine
stră ine, neadaptate la condiţiile locale. Atît în familiile slabe cît ş i în cele stră ine,
neadaptate, germenii patogeni se înmulţesc ş i îş i exaltă virulenţa, reuş ind In felul
acesta să devină un pericol ş i pentru familiile mal puternice sau, respectiv, pentru
cele locale, Un exemplu în legă turi cu rolul ş i consecinţele Readaptă rii îl constituie
r ele 30 00(J familii dr albine importate do Libia din llalin, la care schimbarea
conţii ţi II or dc mediu a provocat acutizarea nosemozei latente pe care o aveau,
antrenlnd o mortalitate In masă a acestor familii, mortalitate ce s-a propagat ş i la
efectivul apicol autohton
Selecţionarea familiilor de albine care rezistă la boli trebuie să intre in uzul
curent, atit al pepinierelor de mă tei, cit ş l al tuturor crescă torilor de albine.
Desigur, nu pledă m pentru realizarea unei rase sau linii rezistente la boli, deş i
Park ş i colaboratorii (in Cehoslovacia) aU reuş it, infectind experimental familiile
de albine cu bacilul locei americane ş i selnctlndu-le pe cele rezistente, să
mă rească în trei ani numă rul acestora dc la 28 la 75. Deş i posibile, asemenea
acţiuni sînt totuş i contraindicate, înlrucît ar impune frecvente infectă ri de control,
care ar putea aduce mai mult ră u dorit bine. Pledă m în schimb pchtrU 6 selecţie
în masă , prin alegerea pentru reproducţie a acelor familii în care grupa albinelor
cură ţitoare este numeroasă ş l foarte activă , reuş ind să depisteze afccţiunea într-
un stadiu precoce, să cureţc celulele atinse ş i să elimine puietul bolnav înainte ca
germenul să ajungă In stadiul periculos de spor ş i, de cele mai multe ori, înainte
ca noi să putem sesiza îmbolnă virea. S-ar putea ca puietul vă ros să constituie
punctul de plecare pentru o astfel de selecţie. Personal eu cred că familiile care
aparent nu se îmbolnă vesc de puiet vă ros sînt tocmai familiile dc care am vorbit
moi sus întvucît, reuş ind să reziste in faţa unei boli al că rei agent este ră spîndit în
toţi stupii, sînt capabile cu siguranţă să opună o rezistenţă maximă ş i in faţa
altor boli ; intr-un cuvint, sint familii care merită să fie nelecţionale (in cazul cind
prezintă ş i însuş iri productive), după cum con&idcr că este o mare greş eală să
creş tem mă tei provenite clin familii care manifestă semne de boalS. inclusiv dc
puiet vă ros.
bineînţeles că evaluarea rezistenţei naturale fată de beli a familiilor do
albine după criteriul rezistenţei la puiet vă ros este valabilă numai in condiţiile
unei infestaţii extensive a acestei micoze, respectiv cind ea apare în majoritatea
familiilor de albine, aş a cum 5-a întâmplat ţn a doua jumă tate a deceniului 70- în
condiţii normale, depistarea celor 5—10"/* familii care de regulă sint dotate
genetic cu o capacitate deosebită de cură ţire a larvelor moarte, se poate face prin
urmă torul procedeu ;
Se recoltează O porţiune de fagure cu puiet că pă ci t, se introduci) in
congelator pentru ca puietul să fie omorît, se ia o bucată din acest fagure cu
cîteva sute de celule cu puiet (un pă trat cu latura de 4—5 cm) ş t se introduce
intr-un fagure cu puiet din familia supusă verifică rii. Tn fine, se examinează
fagurele după 2 4 ş i ore.
Familia cu o bună rezistenţă faţă de bolile puietului este aceea rare după 34
ore a descă pă cit ş i a cură ţat toate celulele cu puiet mort.
In Incbeicre, ţin să menţionez că concluziile de mai sus, rezultate din
confruntarea prezentului cu trecutul, reprezintă doar jaloanele activită ţii de
prevenire a bolilor, obiectivele principate ale acestei activită ţi, Pentru a fi
transpuse in practică , aceste obiective se rer concretizate iu mă suri precise,
capabile să facă faţă tuturor cauzelor determinante sau favorizau te ale bolilor,
adecvate tuturor Împrejură rilor care ar putea facilita îmbolnă virea. Pe de altă
parte, pentru a întregi sfera profilaxiei, mă surile de prevenire trebuie Completate
eu cele ee urmă resc preîntâmpinarea extinderii, precum ş i asanarea bolilor
contagioase. In actuala lege sanitar-veterinai ă (la elaborarea că reia am avut
cinstea să cola- oorez) toate aceste mă suri sint redate în detaliu, aplicarea lor este
obligatorie, aş a încît este mult mai indicat să fie cunoscute sub această formă in
Joc să fie reformulate în prezenta luerarc.
UTILI ZAREA PLANTE LOit MEDICINALE t\ PATOLOGIA APICOLA

Legă tura albinelor cu plantele este inseparabilă , viaţa lor depinzînd în


totalitate de existenţa regnului vegetal. De la plante ele îţi procură hrana ş i, odată
cu aceasta, numeroase alte substanţe, pe care ie folosesc fie direct, fie
sintetizîndu-ş i pe baza lor elementele care le asigură bUiid funcţionare Organică ,
precum ţi însuş irile cu totul deosebite privind viteza de dezvoltare, capacitatea de
înmulţire, energia activită ţii ş i, In sfirş it, rezistenţa în lupta cu agenţii patogeni.
Am vă zut cît de complexe sint produsele apicole ş i cit de valoroase sînt
componentele lor, întreaga gamă a acizilor aminaţi indispensabili vieţii, zaharUri
simple direct asimilabile, acizi ş i să ruri organice, naîcroeleineaie, eneime, vitamine,
substanţe antitoxice. bacteriostatice ş i chiar bactericide. toate acestea n-ar avea
cum să existe în produsele respective dacă n-ar exista plantele care să le
furnizeze. Rezultă deci că cu cît ftor» este mai variată , cu cît albinele au la
dispoziţie plante mai bogate în elementele mai sus-amin- tite, cu atît ele vor fi mai
bine înzestrate pentru viaţă ş i muncă , In situaţia inversă , cînd Onra muiiferâ este
constituită numai din citevîi specii caracterizate în special ca furnizoare de
substanţe dulci, atunci arsenalul albinelor devine din ce in ce mal să ră că cios ş i
lupta acestora cu vitregiile vieţii din ce în ce m:ii grea. Este momentul cînd omul
poate să intervină salutar, cu ajutorul plantelor medicinale.
Aceste plante au fost Utilizate ca leacuri de că tre om dm cele mai vechi
timpuri. Menţiuni în acest sens ne-au parvenit de la sumerieni, care au tră it In
urmă cu S 000 de ani, de la asirieni ş i babilonieni (4—5 CKJO ani I.e.n.) ş l de Iii
egipteni. Medicii HJppOCrat la greci, Cîalen ta romani ş i Avicena la arabi au
întocmit lucră ri celebre, în care au descris plantele medicinale, proprietă ţile ş i
modul lor de lolosire.
Pe vremea aceea plantele medicinale erau considerate c?i avind puteri
miraculoase, ce puţeau fi amplificate prin deacfntece ritualuri. Odată eu secolul
XVTIT al erei noastre, încep să ee descopere secirtele plante lor medicinale,
respectiv să se punfi în evidenţă in laboratoare principiile lor active ca substanţe
chimice pute ş l să se stabilească in clinici proprietă ţile lor terapeutice. Un
eveniment epocal 1-a constituit desco|>ertrea de că tre Fleming a substanţelor
antibiotice la unele plante inferioare (mucegaiuri), ceea ce a dus ia prepararea
penicilinei, slrepto- inicinei, cloromicetinei ş .a. Mai tiraiu s-a constatat că ş i
plantele superioare conţin substanţe capabile să oprească dezvoltarea mi crabi lor,
cele mai mari cantită ţi gă sindu-se in usturoi, ceapă , coada ş oricelului, muş eţel,
sună toare, pă tlagină ş a.
Gama substanţelor medicamentoase care se pot gă si în plante este foarte
largă in funcţie de ea se stabilesc indicaţiile terapeutice ş i modul de extracţie. Din
punct de vedere al naturii lor chimice, cele mai importante grupe de principii
active sînt: glucidele, peclinele, mucilagiile ş i gumele, uleiurile grase, uleiurile
esenţiale, reginele, acizii organici, glicoridele, sapuninele, materiile tanante,
principiile amare, vitaminele, alcaloizii, coloranţii vegetali, antibioticele ş i
substanţele minerale.
în medicina umana, fiecare din aceste grupe îş i gă seş te o utilizare precisă în
tratamentul unei boli s-au in redresarea funcţională a unui Organ, apă tat sau
sistem. în patologia apicolă , această largă diferenţiere nu este justificată , intruclt
pe de o parte tratamentele la albine nu se pot adresa organismului ci familiei In
totalitate, iar pe de altă parte, acţiuni spccificc ale unor plante sau grupuri de
plante asupra agenţilor patogeni încă nu se cunosc, Tn această situaţie, stabilirea
principiilor active u ti ie pentru albine (ş i respectiv a plantelor care ie conţin) va fi
fă cută pe criteriul contribuţiei la fortificarea generală a acestor insecta (vitamine,
acizi organici), ia Înarmarea lor in lupta contra agenţilor patogeni (antibiotice,
uleiuri esenţiale) ş i, în mod cu totul special, la buna funcţionare a aparatului
digestiv, frecvent afectat ş i poartă de intrare pentru majoritatea acestor agenţi
(materii tanante, substanţe amare)
VITAMINELE formează o grupă de compuş i organici indispensabili vieţii,
prezenţi in cantită ţi mici in alimentele naturale. Pentru om ş i animale (cu atit mai
mult pentru albine) sursa de vitamine ş i de precursori ai acestora (provitamine)
este reprezentată de alimentaţia vegetală , precum ş i de vitaminele sintetizate de
bacteriile intestinale. In general, organismele animale nu pot sintetiza vitaminele,
De aceea hrana acestora trebuie să Conţină obligatoriu ş i aceş ti compuş i preţioţl,
în lipsa tar opă rind o serie de fenomene patologice care pot duce In an umile
cazuri la moarte Unele plante conţin o gamă largă de vitamine (G, B|, B?. P. K,
P,P,) in cantită ţi importante, aş a cum sînt de exemplu că tina ş i mă ceş ul, care au
ş i fost denumite pentru aceasta ,, poli vitamine naturale".
ACI'/.n OHGANIC1 sint larg ră spin di ţi In regnul vegetal. Foarte frecvent
intilniţi sint: ac. oxalic. majic, citric, tartrict chinic, cofeic etc Au roln] de a corecta
gustul neplă cut al unor principii terapeutice ş i de a stabiliza vitamina C in
produseie vegetale. în organismul animal acizii au funcţii multiple, ei intervenind
îndeosebi In reacţiile chimice legale de metabolism (asimilaţie ş i dezasimilaţie).
Pentru albine ei au o Importanţă deosebită , intrucit intre nectar ş i miere este o
mare diferenţă de pil (mierea este mult mai acidă ), iar în lipsa acizilor din
alimentaţie elaborarea acestor substanţe necesită un mare efort organic. Pe de
altă pfirţf, acizii sint indispensabili pentru invertirea polizabd rid clor. respectiv
pentru transformarea zaharozei din zahă rul industrial în glUCoză ş i frUCtOefi
(glucide simple, direct asimilabile).
ANTIBIOTICELE sJnt substanţe organice de origine vegetală sau &njmal§,
care au proprietatea dc a opri dezvoltarea microbilor (bacterio- s ta ti ce) sau de
a-i distruge (bacterieide). Antibioticele elaborate de plante se numesc fitoneide.
Cele mal multe dintre acestea sînt volatile, yvind posibilitatea să acţioneze asupra
microorganismelor de la distanţă . F-!e prezintă avantajul faţă de substanţele
chimio-terapeutioe că nit sînt nocive pentru organismul animal.
Cele mai mijri cantită ţi de fitoneide se gă sesc in ; usturoi, ceapă , roadă
ş oricelului, muş eţei, ienupă r, sună toare ş i pă tlagină ,
ULEIURILE BSBN Ţ IALE (volatile, eterice) au miros aromat caracteristic. în
compoziţia lor intră o serie de hidrocarburi, derivaţii depstora, aţulene, corn puţi
fenolici etc. Prezintă diferite proprietă ţi farmaeodina- mice tn funcţie de
compoziţia lor. Multe sînt apreciate datorită acţiunii antiseptice (bactericide) ş i
diuretice (anlitoxice), Izma, teiul, pelinul fac parte dintre aceste plante frumos
mirositoare, care conţin uleiuri volatile.
MATERIILE TAN ANTE ftani nurlie J au gust aş tri n&cnt, acţionînd asupra
mucoaselor Ş i prevenind sau oprind diareea. Aparţin grupei poli- fe noii lor ş i. In
consecinţă , AU ţi o acţiune deztnfcctamă ,
PRINCIPIILE AMARE au proprietatea de a mă ri pofta de min- carc ş i dc a
stimula secreţii Ic ce asigură digestia.
a. Plante cu ac ţ iune trofic ă ş i îîtmtdenid gem; rai ti, datorită vitaminelor ş i
acizilor organici pc care îi conţin : că tina, mă ceş ul, urzica, sună toarea, pă pă dia,
talpa gîş tei, afinul, murul, zmeurul, fragul, nucul ş .a.
b. Plan le cu aeftune antibactcriaurî, datorită antibioticelor sau uleiurilor
esenţiale pe care Ie conţin : usturoi, ceapă , coada ş oricelului, muş eţei, sună toare,
pă tlagină , ră chitan, a ng hi nare, pelin, roiniţă (mă tă ciune), izmă , tei, cimbriş or,
levinţi cu. gă lbenele, urzică moartă , zmeur, frag. coada calului, talpa giş tei, coada
racului.
c. Plante cu aefitme astriiigftftffl (antiriiareicflj, efeiin/eciantă fi stimulant ă
asupra tradusului digestiv, prin conţinutul în tananţi sau principii amari : pelin,
roinită , coada ş oricelului, gă lbenele, izmă , cimbriş or, ră chitan, coada calului,
mă ceş , pă pă die, anghinare, urzică moartă , stejar, nuc, mesteacă n, albă strele,
salvie, fag, zmeur, mur, afin, gutui, dud, coada iacului, talpa gîş tei, levă nţică r
troscot, cozi de cireş e ş i de viş ine.
O menţiune aparte trebuie fă cută pentru levă nţică , aceasta fiind in mă sură
să alunge moliile (mai ales în amestec cu suirină ), inclusiv molia cerii.
După cum se vede, o serie de plante se intîlnesc in două ş i chiar in toate trei
categoriile, ceea ce face ca valoarea lor să crească , chiar dacă conţinutul In
principiile respective este mai redus. Cunosclnd râ In aceste categorii plantele au
fost menţionate în ordinea desereseîndă a cantită ţii de suhstanţe medicamentoase
pe care le conţin, idealul ar fi să se facă combinaţii intre plantele cu un conţinut
medicamentos bogat, pentru a se obţine astfel extracte cu activitate terapeutică
maf puternică .
fn ce priveş te localizarea principiilor activi, concentraţia lor în diferite organe
ale aceleiaş i plante variază In limite largi, Unii compuş i se gă sesc Sn toate
ţesuturile, alţii sint localizaţi aproape în întregime în anumite organe sau ţesuturi,
Aceasta permite în unele cazuri recol* tarea întrebi1 maso vegetale, în aJtele numai
a unor organe ş i ţesuturi Astfel, se recoltează planta in totalitate în perioada de
înflorire la r sună toare, ră chitan, urrica moartă , pelin, troscot; Uilpina aeriană în
perioada de înflorire la : coada ş oricelului, cimbriş or, coada calului, talpa gSş teL
coada racului ; florile Ia : gă lbenele, muş eţei, coada ş oricelului, tei, sul- fină ,
lrvă nţică , urzică moartă , albă strele ; frunzele la - izmă . roiniţă , urzică , pă tlagină ,
pă pă die, angbinare, salvie, afin, mur, zmeur, fag, mesteacă n, nuc, gutui, dud;
fructele la: că tină , mă ceş , afin; coaja la stejar.
Pentru a-ş i pă stra Sn totalitate substanţele tă mă duitoare, plantele
medlcJnaic trebuie uscate cu grijă ş i pă strate Sn cutii de CEirton sau să culeţe de
pînză , la loc uscat. Astfel uscate, aceste plante capă tă denumirea de droguri.
Cj«rt ie folosesc plantele medicinale ? Extragerea substanţelor medi-
camentoase din droguri se realizează cu ajutorul unor lichide dizolvante — apă ,
alcool, oţet, ulei etc. — folosindu-sp diferite procedee ca : in fu? ia, decocţia,
maceraţia, digestia, tincturile ş .a,
INFUZIA seu ceaiul este forma tea mai obiş nuită de extracţie a principiilor
aclive din plantele medicinale ş i constă din ţinerea drogului in contact cu apa
clocotită timp de 15 minute. In acest scop, planta se mă runţeş te ş i din ea se pun
într-un vas smă lţuit 100 g, peste care se toarnă 2 1 apă clocotită - Vasul se
acojieră ş î se lasă 15 minute, amestecind din cind in cînd. După trecerea acestui
timp ceaiul se strecoară ş i ftp amestecă cu 3 1 sirop de zahă r Sn concentraţie de
2:1 (2 litri zahă r >i un litru apă ). Rezultă 5 l sirop cu extract dc plante medicinale,
care voi li distribuiţi la 10 familii de albine în porţii de cîtc 0,15 1.
In cazul cînd numă rul familiilor este mai mic sau mai mare. can tită ţilc de
drog, apă ş i sirop se vor reduce sau majora proporţional, ies pcctîndu-<te doza
dc 20 g drog la 1 1 sirop.
Tn general toate drogurile formate numai din flori sau frun»t se extrag prin
infuzie. Această metodă este absylut obligatorie pentru » serie de plante aromate,
cum ar fi florile de tei MU de muş eţel, frunzele de izmă sau de roiniţă , deoarece
prin fierbere principiul lor activ (uleiul volatil) dispare.
DECOCŢ lA sau fiertura este operaţia prin care planta .se amcsii-ci cu O
cantitate dc apă rCCe ş l se fierbe Un timp anumit. DecoctUl se sire coară fierbinte
ş i se complotează eu apă la volumul cerut.
Pentru a realiza Un sirop medicamentos prin decocţie, se pun intr-un Vas
smă lţuit 100 g plantă mă rUnţită , peste care fce toarnă 2 l apă rece Frunzele, florile
ş i planta întreagă Se fierb 10—Ji minute, iar coji Ir ş i ră dă cinile se fierb 3 0 —
m i n u t e . După fierbere decoctul se strecoară , se completează cu apă plnă la 2
1, după care se ti mestecă cu 3 1 strop 2 :1, pentru a realiza necesarul să ptă mlnal
a 10 familii dc albine.
în general, decocţia se utilizează pentru drogurile al că ror ţesut este mai
lemnos, aş a cum sînt ră dă cinile, cojile ş i unple fructe (es planta întreagă dc coada
ralului, ră dă cină de pă pă die, coaja dc stejar, fructele de mă ceş ş i do afin). Cind
este vorba de fructe, ele vor fi zdrobite mai intii ş i vor fi introduse în apă în
momentul rfmd aceasta a început să fiarbă , pentru ca si se pă streze vitamina C.
Fructele de mă ceş vor fi ţinute la fiert numai 10 minute, cele de afin 30 minute.
Pentru fructele de că tină se va folosi metoda infuziei.
MACERAREA sau plă mă deala la rece este operaţia de ejtiacţie in care drogul
este menţinut în contact CU solventul (apă , alcool etc.) un timp anumit, după care
soluţia se supară . Timpul de extracţie variază pentru extracţia apoasă Intre 30 de
minute ş i 6 ore, iar pentru extracţia alcoolică , la tincturi, între 5 ş i 10 zile. Timpul
mai scurt d" macerare in mediul apos este justificat prin faptul că , datorită
substanţelor extrase, preparatul poate fi invadat de microorganisme.
Fructele de afin se pretează atît la decocţie ett ş i la macerare. In acest ultim
caz ele vor fi ţinute In apă rece timp dc 0 ore. In timpul extragerii se agită din
cînd în cînd. După trecerea timpului indicat, maceratul se strecoară prin tifon sau
vată ş i se amestecă cu sirop în cantită ţile utilizate în cazul infuziei sau decocţiel.
DIGESTIA sau plă mă deala la cald este o variantă a maceră rii, in sensul că se
face la cald, la te mură tura de 40—60°C. In acest mod se prepară unele uleiuri
medicinale, CEI cele de muş eţel ş i sună toare, La extracţia prin digestie se foloseş te
baia de apă in fierbere, peste c;ilLe se line timp de 2—3 ore vasul in care se află
drogul împreună CU uleiul. La sfirş it uleiul se strecoară , se pune in vase de
capacitate mică ş i se pă strează la rece.
In c.izul soluţiilor1 apoase, indiferent de metoda folosită , se va prepara
numai cantitatea de extract CC Urmează să fie distribuită In Urmă toarele 24 ore.
Pînă la administrare, extractul va fi pă strat la rece ş i întuneric.
tn scop preventiv, tratamentul cu extract de plante medicinale se utilizează
la Începutul primă verii, in golurile de cules ş i la sfirş itul sezonului activ, respectiv
atunci cînd aceste plante, sau altele uu un con- tinut asemă nă tor, lipsesc din
natură . El va fi continuat o perioadă cît rnai lungă (cel puţin 3 administră ri Ia
interval de o să ptă mînă ) pentru ca efectul salutar asupra familiilor de albine să fie
cit mai substanţial. Privitor la acest efect, s-a constatat că un sirop cu extract de
ceapă (25 g la 1 1 sirop), distribuit de 2 ori pe să ptă mină in porţii de cîte 200 ml,
a avut ca rezultat dublarea vieţii albinelor. Un rezultat asemă nă tor a fost obţinut
cînd s-a folosit un extract dintr-o combinaţie de plante: sună toare, coada
ş oricelului, gă lbenele, izmă ş i muş eţel, amestecate în pă rţi egale (cîte 20 g de
fiecare, pentru administrare să ptă mlnalft la 10 familii de albine).
In scop terapeutic, extractul de plante medicinale se Eidministreiiză
concomitent cu medicamentele specifice [cu Fumidil B in nosemoză . cu teramicină
în locă ) el tivind ca scop ş i reaultal potenţarea efectului acestor medicamente
/Inezc 1

LEGEA SAN1TAR-VETEJÎINARA ; MASURI GENERALE PENTRU


DEPISTAREA, PREVENIREA $1 COMBATEREA BOLILOR INFECTOCONTAGIOASE SI
PARAZITARE ALE ALBINELOR

Art, I. Asistenţa sanitar-veterinara a familiilor de albine, pre- cupn ţi


controlul sânitfir veterinar asupra circulaţiei acestora ţi a produselor apicole, se
asigură de că tre personalul tehnic al circumscripţiilor veterinare, cu sprijinul
cercurilor apicole ale Asociaţiei crescă torilor de albine.
Art. 2. Pentru a se efectua un control sistematic asupra stă rii sanitare a
familiilor de albine, precum ţi pentru avertizare in Catul tratamentelor fitosanitar?,
conducă torii unită ţilor agricole socialiste ţi apicultorii cu stupine personale sint
obligaţi ca pină la data de 20 ianuarie a fiecă rui an, să declare la consiliile
populare 3 oca le familiile de albine pe care le posedă ţi lOeiil unde este
amplasată stupina.
Deţină torii de stupine din sectorul socialist ţi sectorul gospodă rii lor
populaţiei care practică st tipă ritul pastoral f*Snt obligaţi ca in termen de 24 ore
de la mutarea stupinei pe teritoriul unei noi localită ţi să anunţe consiliului popular
respectiv locul unde se află amplasată stupina ţi adreea la care pot fi gă siţi
proprietarii lor.
Comitetele, respectiv birourile executive ale consiliilor populare, vor înscrie
stupinele localnice in registrul agricol ş i vor ţine reparat evidenţa stupinelor
amplasate temporar pe teritoriul lor, CU ocazia stupă ritului pastoral
Art. 3. Deţină torii de familii de albine sint obligaţi să solicite aprobarea
medicului veterinar de circumscripţie atunci cind doresc să vjndă sau să transporte
pe raza ace lei; iţi circumscripţii materialul biologic apicol — familii de albine,
roiuri, mă tei. Aprobarea se va da pe baza examină rii situaţiei sanitar-veterinare din
stupina furnizoare.
In cazul cind doresc să transporte sau să vîndă material biologic apLol pe
raza altei circumscripţii veterinare, deţină torii de familii de albine trebuie să
jwsede certificate sanitar-veterinare de transport, eliberate dc circumscripţia sâni
tar-veterin ară , prin care să se ateste că materialul biologic apicol provine din
stupine carc nu sint puse sub restricţii sanitar-veterinare.
Certificarea să nă tă ţii, respectiv a indemnită ţii de boli infectocontagioase ţi
parazitare a stupinei, este valabilă timp dc 30 zile, calculate din ziua eliberă rii.
Dacă acest termen a fost depă ţit, familiile de albine înscrise In certificat nu mai
pot circula fă ră înnoirea certifică rii pentru alte 30 îile, Reînnoirea se face pe verso
certificatului, înscriin- fiu-se urmă toarea dau să :
„Certificatul se reînnoieş te |w 30 sile, la data de ............................................... "
(semnă tura ţi ş tampila)
iiliberarea certificatului sanitar-veţerinar de transport, precum ş i prelungirea
certifică rii, se face de că tre medicul veterinar ai circumscripţiei aanltar-vetorinare
pe teritoriul că reia se află stupina la ^cea dată , care este obligai în acest scop să
controleze toate familiile de albine din stupina respectivi,
Arj. 4, Deţină lorii de albine care transportă produse apicole pentru
comercializare Io pieţe, trebuie să posede carnete de să nă tate pentru stupinele ce
le posedă , conform modelului Lv. 6—19 (Partea a V-a), vidate trimestrial de că tre
medicul veterinar al circumscripţiei iu raza oarei a Bite amplasată stupina
respectivă , în caş ul cînd tntr-o stupină apare o boală supusă restricţiilor sa ni tar-
veterinare, medicul veterinar de circumscripţie va retrage carnetul de să nă tate
pentru stupina respectivă , pînă Ia ridicarea mă surilor restrictive, nu tind in carnet
— sub semnă tură ş i ş tampilă — data retragerii ş i data reînnoirii valabilită ţi!
acestuia.
An. 5. Tn fiecare an se va face examinarea stă rii sanitare a familiilor de
albine prin controale periodice, generale ş i parţiale. Controalele periodice
generale vor fi fă cute de 2 ori pe an, în Iunils aprilie ş i septembrie. Controalele
periodice parţiale vor fi fă cute numai la efectivul familiilor de albine deplasate la
masivele meii fere în cadrul stupă rit ului pastoral.
Controalele periodioe generale ş l parţiale ale familiilor de albine vor fi
executate de că tre medicul sau tehnicianul veterinar de circumscripţie, cu sprijinul
cercurilor apicole A,G,A.
Cu ocazia acestor examene, personalul sanitar-veteiinar va instrui
deţină torii familiilor dc albine asupra obligaţiilor ce le revin in problemele de
creş tere ş l apă rare a să nă tă ţii familiilor de albine.
Tn unită ţile agricole socialiste, încadrate cu personal veterinar propriu,
examinarea periodică a familiilor de albine revine acestui personal, care are
obligaţia să anunţe medicului veterinar de circumscripţie rezultatul examină rii,
Art. 7. Materialul biologic apicol (familii de albine, roiuri, mă tei etc.) livrat la
export va fi însoţit de certificatul sanitar-veterinar care să ateste indemnitatea
acestui material sub raportul bolilor transmisibile la albine.
Ari, 8 . Loturile de miere livrate de că tre unită ţile de condiţionare pentru
consum intern sau pentru export vor fi însoţite de certificat 8 ani tar-veterinar
emis de că tre medicul veterinar inspector de stat, în baza buletinului de analiză
eliberat de că tre un laborator de specialitate, din care să rezulte că mi prea
corespunde condiţiilor de -calitate ş i este liberă de germeni ai bolilor
transmisibile la albine.
Art. 9. PeiUm fi asigura să nă tatea familiilor do albine ş i pentru a evita
ră spîndirea bolilor infectocontagioase, conducă torii unită ţilor agricole socialisto ş i
ai altor organizaţii care se ocupă cu apicultura, precum ş i apicultorii cu stupine
personale, sînt obligaţi să respecte o fier ie de reguli.

ATONA OMJGATORH DE CREŞ TKRK

n. stupinele vor fi înfiinţate ş i dezvoltate în mă sura în care resursele meii


fere locale asigură neccsar ul dc hrană pentru întreţinerea familiilor de albine ;
b. familiile de albine vor fi menţinute în permanenţă in stadiul de familii
puternice, în mă sură să opună bolilor o rezistentă naturală rit mai mare. Pentru a
evita slă birea familiilor de albine se vor lua mă suri pentru preîntîmpinarea roitului
natural, iar înmulţirea pe bază dc roiuri artificiale va fi practicată numai în primul
semestru al anului, folosind în acest scop mă tei împerecheate ;
C, familiile de albine vor fi menţinute în stare activă prin prac^ lică rea —
\H nevoie — a stupă ritul ui pastoral ş i prin h ră niri de stimulare executate în
speriaI primă vara, înaintea primului cules principal ş i vara, după ultimul cules ;
d. se va stimula instinctul de a clă di faguri, lufrdu-se mă suri ca fiecare
familie de albine să crească anual cel puţin 3—5 faguri artificiali, în aş a iei incit în
cel mult 3 ani să se înlocuiască toţi fagurii din cuib;
a. familiile cie albine vor fi asigurate In tot timpul anului cu rezerve
suficiente de miere în cuib. l-'rimă vara ş i vara proviziile dc miere din cuib nu vor
scă dea sub fi—3 kg miere, iar la intrarea în iarnă ele vor fi de cel puţin 12 kg.
Completarea rezervelor de hrană în vederea iernă rii va fi executată pină la data de
15 septembrie ;
pentru iernarea In bune condiţii a familiilor de albine, cuiburile vor fi
reduse numai la fagurii ce pot fi bine acoperiţi de albinele existente ş i vor fi bine
împachetaţi, folosind materiale izolatoare care să absoarbă excesul de umiditate.
In perioada de ier na re se va evita deranjarea familiilor de albine prin
intervenţii ne justificate din partea apicultorului sau prin zgomote produse He
motoare, pă să ri etc. Tot în acest scop, Stupii vor fi prevă zuţi cu gratii la urdiniş
împotriva pă trunderii ş oarecilor.

RFOUU OBIJGATORIJ DE IGIENA

o. amplasarea stupinelor se va face în locuri uscate, adă postite de v[nt,


însorite în perioada de iarnă ş i umbrite în timpul verii, Stupii vor li aş ezaţi cît mai
distanţaţi unii de alţiit cu urdiniş urile orientate că tre sud, ridicaţi de la sol ş i uş or
înclinaţi in faţă ;
b. Kş tra ş i cabana stupinei, precum ş i toate că ldirile aferente uni- tă tii
apicole vor fi pă strate în cea mai [>erfectă ordine ş i cură ţenie.
c. procurarea materialului biologic apicol — familii dc albine, roiuri, mă tei
— va fi fă cută numai din stupine să nă toase, atestate ca atare prin certificat
sanitar-veterinar Sn cazul etnd se procură de pe rana altei crcumscripţii sanitar-
veterinare ;
d, activitatea de Îngrijire sau de controt a familiilor de albine se va începe
cu familiile puternice ş l să nă toase, lă &Indu-le In urmă pe cele slabe sau bolnave ;
c, apicultorul va lucra in halat sau salopetă de culoare deschisă , îş i va
dezinfecta mîinile, erbipamrntui ş i uneltele de lucru cri de cîte ori vine in contact
eu familiile de albine bolnave ş i de asemenea, după terminarea activită ţii zilnice în
stupină . In dotarea fiecă rei stupine trebuie să existe materialele necesare pentru
manipularea familiilor de albine în condiţii de igienă ş i anume ; alcool sânitar,
să pun ş i detergenţi :
/. se interzice mutarea de albine, faguri, diafragme, hră nitoare sau a
podiş orului din stupii Infectaţi in stupi consideraţi îndemni; în stupinele să nă toase
trecorea materialului biologic sau a echipamentului apicol dc Iii un stup la altul va
fi redusă la strictul necesar ;
fiecare stupină trebuie să dispună dc adă pă tori proprii, capacitatea
acestora fiind prnporţionalâ eu numă rul familiilor de albine existente în stupină ;
h. după extragerea mierii se va urmă ri ca fagurii să fie introduş i tot în
stupii de unde provin ; extragerea centralizată a mierii este permisă numai In cazul
în care Stupinele din care provin fagurii aduş i pentru extracţie sînt indemne de boli
infecţioase supuse declară rii obligatorii;
i. pentru asigurarea rezervelor de hrană destinate iernă rii se vor folosi
faguri cu miere proveniţi numai de la familiile de albine să nă toase ; nu se
recomandă folosirea mierii de mană pentru iernarea familiilor de albine;
j. stupii utilizaţi pentru adâpostirea familiilor de albine trebuie să fie
corespunză tori acestui scop, In mă sură să menţină iarna că ldura degajată de
albine, să împiedice vara transmiterea că ldurii solare In interiorul lor ş i sît asigure
spaţiul necesar dezvoltă rii maxime a unei familii de albine; stupii vor fi bine
Întreţinuţi, fă ră cră pă turi care să permită pă trunderea ploii ş i a dă ună torilor sau
care Să favorizeze furtiş agul ;
lţ. sc interzice folosirea stupilor pruveniţi din alte stupine fă ră a fi în
prealabil dezinfectaţi :
f, se recomandă ca stupii să fie dezinfectaţi în fiecare an, operaţie care se va
face toamna pentru stupii de rezervă ş i primă vara pentru ^tupli în care au iernat
albinele ; d «infecţia curentă a stupilor se va face prin cură ţirea mecanică ş i
îmbă ierea în soluţie dc formol 2—4%, în soluţie fierbinte de sodă caustică 2—5nj(]
sau de carbonat de sodiu (sodă calcinată ) 5%, după care stupii vor fi aerisiţi timp
de 24 ore, spă laţi abundent cu apă ş i uscaţi;
m. inventă rii] apicol se va cură ţa ţi dezinfecta după fiecare întrebuinţare,
după cum urmează :
— exti actorul de miere, presele de ceară , tOpitOrUÎ solar ş i restul
inventarului mecanic folosit ţa extragerea mierii si cerii, se vor dezinfecta cu
soluţie fierbinte de carbonat de sodiu 3—5*/o;
— halatele ţi mă ş tile se vor dea infecta prin fierbere Ilitr-0 soluţie de
carbonat dc sodiu 2% timp de 30 minute ;
ii. tn afară de ceară ş i propolis, toate resturile rezultate dc la cură ţirea
stupilor ş i a in veni arului apicol se vor arde ;
o. albinele moarte, gă site pe fundul stupilor sau In faţa acestora, Vor fi
adunate ţi arse ;
p. în depozitele de pă strare a produselor apicole, în halele unde se
prelucrează produse apicole, in magazinele ş i pieţele unde se desfac aceste
produse, s^ vor respecta urmă toarele dispoziţii;
— produsele apicole vor fi transportate ş i pă strate in ambalaje igienice,
bine închise, pentru a fi ferite de accesul albinelor ;
— ferestrele vor fl prevă zute cu plasă de sîrmă sau cu tifon ;
r. confecţionarea fagurilor artificiali în scopul comercializă rii se va realiza
numai in Unită ţi autorizate de ins|x-c tocate le sani tai-veterinare judeţene, a
pă rtinind Asociaţiei crescă torilor de albine; confecţionarea fagurilor artificiali de
că tre persoanele particulare în scopul Comercializă rii ş i în ateliere neautorizate
este interzisă .
In atelierele pentru confecţionarea fagurilor artificiali trebuie să se rcspcctc
urmă toarele reguli:
— primirea ţi depozitarea cerii se va face într-o cameră izolată de restul
atelierului ;
— toate Încă perile atelierului >J»r avea pardoseala impermeabilă ş l
dispozitive de aerisire prevă zute cu site care să împiedice intrarea albinelor sau
altor insecte ;
— clă direa atelierului va fi îmestrată eu instalaţii de apă ş i canalizare
racordate la reţeaua oraş ului ; încă perile atelierului se vor pă stra in permanenţă
curate ş i vor fi dezinfectate in fiecare lună ;
— Ceara din care se confecţionează fagurii artificiali trebuie să fie
sterilizată în prealabil, prin mijloace termice sau chimice;
— personalul va avea in mod obligatoriu echipament de protecţie ţhalat,
bonetă ţi cizme de cauciuc), care va fi Întreţinut curat ţi dezinfectat să ptă mînal :
— personalul cere primeş te ş i manipulează ceara pînă la introducerea ei în
sterilizator va fi altul dcelt acela care manipulează ceara sterilizată ţi fagurii
artificiali ; între aceste două sectoare se va evita orice contact in mă sură să
favorizeze transmiterea agenţilor patogeni de ta fagurii reformaţi la fagurii nou
produş i ;
s. prelucrarea reziduurilor de ceară (boş iină ) se va face numai in centre
special amenajate tn acest scop, aparţin în d Asociaţiei crescă torilor de albine, care
să îndeplinească normele dc igienă corespunză toare, pentru a nu contribui la
difuzarea bolilor la albine ;
t. fagurii de rezerva vor fi ţinuţi In spaţii închise, sub protecţia unor
substanţe insecticide care să asigure conservarea lor la adă post de invazii
parazitare.
REGULI OBLIGATORII PRIVIND PE ACTIC ARRA STLPAHITULU1 PASTORAL,
Slupă ritul pastoral va fi practicat cu respectarea urmă toarelor dispoziţii :
ci, stupinele vor putea fi transportate numai în baza certificatului samtar-
TOterinar de transport, precum ş i a autorizaţiei dc stupă rit pastoral, eliberată dc
Comisia judeţeană dc bază mcliferă ş l stupă rit pastoral cu consultarea obligatorie
a inspectoratelor sanilar-veterinare ale judeţelor interesate. Autorizaţia de
stupă rit pastoral este valabilă numai pentru sursa de cules ş i vatra menţionată în
cuprinsul ei;
b. familiile dc albine cu semne clinice de boli contagioase nu pot fi
deplasate în pastoral derit după vindecarea lor ; stupinele infectate cu boli
infectocontagioase ş i parazitare supuse declaraţiei obligatorii nu pol practica s tu
pâri tul pastoral decît după ridicarea restricţiilor sanitar-veterinare ;
c. numă rul stupilor instalaţi pe o vatră nu va depă ş i 100 familii la masivele
me litere din pă duri ş i 50 familii la culturile agricole. La masivele mcîifere din
pă duri, distanţa dintre 2 vetre va fi de cel puţin 50 m, cînd stupii fac parte din
aceraş i stupină ş i de cel puţin 100 m, eind stupii aparţin unei stupine diferite. La
culturile agricole, distanţa dinlrc stupine va fi ds cel puţin 100 m cînd stupii fac
parte din aceeaş i stupină ş i de cel puţin 300 m cînd stupii aparţin unor stupine
diferi te.
Amplasarea unei stupine în rasa de zbor a albinelor apurţinjnd altor stupine
(între aceste stupine ş i sursa de cules) este interzisă .
Aş ezarea stupilor se va face dc manieră neregulată , oferind suficiente
puncte de reper, pentru a evita ră tă cirea albinelor de la tiu stup la altul ;
d. se vor lua mă suri |>entru prevenirea furtiş agului, că utlnd ca tn
perioadele lipsite de cules să nu se lucreze la stupi dcrît scara sau cînd timpul nu
permite zborul intens al albinelor. In aceste perioade se vor reduce urdiniş urile la
roiurile ş i ln familiile slabe.
M AS URI GENERALE PENTRU COMBATEREA EH >1.1 MIR IMFECTO-
(XJSTAOHJASE Ş I PAKAZITARB LA ALBINE
Rolile infectocontagioase ş i parazitare la albine sînt urmă toarele :
Uolile puietului: loca americană , loca europeană , puietul în sac ş i puietul
vă ros (ascostei oza).
Bolile albinelor adulte: paratifoza, septicemia, paralizia, boala neagră sau
boala de pă dure, nosemoza, acarapioza ş i amibloza.
Bolile mixte (ale puietului ş i alhinelor adulte) : aspergiloza (puietul
pietrificat) ş i varrOOza.
In eay.u] apariţiei bolilor infectocontagioase ş i parazitare la albine,
conducă torii unită ţilor agricole socialiste ş i ai altor organizaţii care au stupine,
precum ş i apicultorii cu stupină personală sint obligaţi să asl- gure tratamentul
familiilor de albine bolnave ş i să ia toate mă surile pf ntru a împiedica ră splndirea
bolilor respective,
Art> 10. Dintre bolile infectocontagioase ţi parazitare ale albinelor, loca
americană , loca europeană , ncarapioza, nosfmoza clinică ş i varroza sînt boli
supuse declaraţiei obligatorii ţi restricţiilor sâni ta r- veterinare,
Ari. 11. Pentru combaterea accstor boli se vor lua urmă toarele mă suri de
ordin general :
a. deţină torii familiilor dc albine, precum ş i alte persoane care iau
cunoş tinţă de apariţia uneia din bolile infectocontagioase supuse declaraţiei, sau
care bă nuiesc existenţa acestor boli, sînt obligaţi ca în termen de ce] mult 24 ore
să anunţe, pe orice cale (verbal, telefonic sa ti fn scris) comitetul ş i respectiv
biroul executiv al consiliului popular local sau circumscripţia sanitar-veterinară ;
b. Comitetele ş i respectiv birourile executive ale consiliilor populare locale,
îndată ce vor lua cunoş tinţă de ivirea la albine a unor boli supuse declară rii se
vor interesa dacă medicul veterinar a fost anunţat, iar dacă aeeasui nu s-a fă cut,
vor lua masuri pentru anunţarea acestora fă ră întîrziere ;
c. pină la sosirea medicului veterinar, comitetele ş i respectiv birourile
executive ale consiliilor populare vor dispune urmă toarele mă suri :
— izolarea imediată a stupinei contaminate, interzicînd accesul altor
apicultori ş i persoane stră ine dc stupină ;
— interzicerea scoaterii de familii, roiuri, mă tei sjiu a inventarului apicol
din stupina contaminată , precum ş i introducerea de material biologie apicol din
altă stupină ;
— interzicerea scoaterii din familiile bolnave ş i mutarea în alte familii a
fagurilor cu puiet, miere *au pastură , a albinelor, a h ră nit oarei or etc, ;
interzicerea punerii in locuri accesibile albinelor a orică rui material
nedev.infectat în prealabil, care a venit în contact cu familiile bolnave ;
— luarea de mă suri pentru combaterea furtiş agului ;
d. medicul veterinar de circumscripţie, imediat ce este amin ţa t de ivirea
unei boli deci arabi le la albine, este obligat să se deplaseze la stupina în că tină ,
unde va executa examenul sanitar al familiilor de albine bolnave pentru stabilirea
diagnosticului,
în cazul în care semnele clinice nu permit stabilirea unui diagnostic precis,
medicul veterinar va recolta probe de material patologic ş i le va trimite la
laborator ; aecsle probe constau din porţiuni de faguri cu puiet, avînd
dimensiunea de 10/15 cm — In cazul bolilor puietului —. 40—5(1 albine bolnave
— In ea?_ul albinelor adulte — ş i faguri plus albine în cazul bolilor mixte.
Probele expediate la laborator vor fi însoţite de o adresă in care se va
menţiona: deţină torul familiilor de albine bolnave, adresa lui, numă rul familiilor
de albine din stupină , data apariţiei bolii, cum se manifestă , precum ş i data
recoltă rii materialului patologic.
Art, 1 2 . In «izui constată rii unelti .dJn bolile supuse declar ă rll obligatorii,
medicul veterinar de circumscripţie va lua urmă toarele mă suri
(!. declară stupin,i contaminată ş i o pune >-Lib restricţii sanitar- vcU'rinare.
interzirfnd :
— deplasarea stupinei :
-- v|n zarea de material blelog ie ţf:imilii de albine, roi uri sau mă tei) aduce:
ea de familii dc ;i]birîi? să nă toase ; instră iiir ieu inventarului apicol. b. corn pic să
mă surile Iun te de comitetul ş i respectiv biroul executiv a] consiliului popular,
examinează întrecu efectiv de familii de :dbinf din stupină , pentru identificarea
familiilor bolnave, stabi- Ieş ti- mă surile de combatere ş i urmă reş te aplicarea
tratamentelor ce -c impun ;
r. dclimit< MW, in jurul stupinei atinse de boală , o zonă dc obser- \ iţ5F- i-1 j
ra::a de km, identifică Omiliile de albine exisienti; in aceast:i zonâ, le controlează
din punct de vedere sanitar -ji pune in vedere deţină torilor acestora să aplice cu
stricteţe mă surile dc profilaxie
Ari 13. Tratamentul mrdîeamentcs pentru combaterea bolilor
infectocontagioase -.L . :nazh;ire se va ;irj(i('.î întregului efe tiv de albine din
stupina respectiv®, iar in fra&ul loturi amţncane, acarapiozei J varro- tratamentul
preventiv SE VFÎ extinde ş i asupra tuturor familiilor de al' bine esisu-nte in teritoriul
cu raza de 3 Inii din jurul focarului de boală Familiile slabe cure nu pot valorifica
tratamentul, vor li un«te îna inie 11 - tratament - i-i cfxul cînd sint suficient ur
active slui vor f i distruş i-
■c vor : 1 ■ i in^i-iTvu dozele de mediciimetit stabilite prin i n — ii
i!cii:!:iL, e v i t i i s d u - ' ' i i f t suprydoză rile, ş j ţubdoză rilc
Pentru ol>^nf|C;l unor vindecă ri eomplete si durabile, u" ii:rnuntul
medicamentos va fi însuţi! în mori obl^atfiriu cu mă suri ^ecîale de :gien ,
1 d'^iru :v.i f.. l ; ■ i: i' r ■ u puiet bulnav, h-wi-v iznrea nlbi-
nciiîr, reforrnaiT'fi f" ■ ■ ■; t:1 ' r>r r' - ■■T-1 ! ■ ■ f> - - ■-: ■ / l MU pi lor
contaminaţi ş i a Tuturor obiectelor ofi:y? venit iu eftntact cu -i■ ■ el?-.
A r t 1 1 - Pentru lichidarea unor focare de iacă americană , acara- pinză i
varruozâ, în t;*™! cînd diagnosticul ;i fost confirmat prin oxjuueii de laborator, ţa |
propune rea inspectoratului sanitur-vetr.Ttnar judeţean, Ministerul Agriculturii
Industriei Alimentare poate sfi dispună distrugerea familiilor de albine bolnave in
urmă toarele situaţii :
— cînd boala apare (jcntru prima dată în ţară ;
— cînd apar Cazuri srif)ră dice de boală într-u zonă considerată [jină atunci
îndemnă di- boabi respectivă ;
— cînd familiile de albine sini slabe;
— Cind familiile dc albine sint afectate concomitent ş i de alte boli.
Distrugerea familiilor de albine se face prin sufocare eu fumul
re* ui ut din arderea sulfului,
tn afara cazurilor de ni fii sus, care impun distrugerea familiilor in totalitate,
in combaterea locei americane ş i europene se va recurge ş i la distrugeri parţiale,
aplicate fagurilor cu puiet bolnav.
Anexa 2

NORMATIVUL PRIVIND STAUILIREA Ş l SANCŢ IONAREA


CONTRAVENŢ IILOR LA LEGEA SANITAU-VFTRRJNARA

Ne respectarea piievederi lor stabilite prin „Norme ţi mă suri sani- tar-


veterinare", anexe la l^egea sanitar-veterinară nr. 60/1974 constituie contravenţii,
cate sînt sancţionate potrivit Decretului nr. 253 cîin 10 iulie 1978, publicat în
Buletinul Oficial al R.S.R. nr, 62 din 15 iulie 1071!. din care extragem Urmă toarele
prevederi, adaptate la sectorul apicol :
ATt. Constituie contravenţii la normele sanitar-v eteri nare ş i se sancţionează
urmă toarele fapte :
A. Cu amendă de la 200 lei la 500 lei :
5 manipularea produselor apicole în condiţii ueigienice,
B. Cu amendă de la 500 lei la 1 000 lei :
2, nerespectarea normelor de igienă în spaţiile de recoltare, depozitare ş i
.valorificare a produselor apicole ;
If. organizarea sau cfcctuarea transportului dc familii de albine ş i produse
apicole în alte condiţii decit cele stabilite prin normele sani- tar-veterinare;
neanunţarea imediată a apariţiei sau n suspiciunii unor boli transmisibile
la albine, precum ş i înstră inarea sau valorificarea familiilor de albine bolnave sau
suspecte de boală .
C. Cu amendă de la l 000 la 2 000 Iei :
1. nerespectarea normelor sanitare veterinare privind adă postirea, h ră nire a
ş i îngrijirea familii Lor de albine ;
6. nerespectarca mă surilor sanitar-veterinare stabilite pentru transportul
familiilor de albine sau produselor apicole. In scopul evită rii difuză rii bolilor
epîzootice;
8. împiedicarea organelor sanitai-veterinare de stat de a-ş i exercita atribut
iile legale cu privire la verificarea să nă tă ţii familiilor de albine sau a condiţiilor de
prelucrare, depozitare, transport ş i valorificare a produselor apicole,
D. Cu amendă de Ea 2 000 lei la 3 000 lei :
1. neînstituirea mă surilor de carantină în termenele ş i in condiţiile
prevă zute in normei & sanitare veterinare, deplasarea familiilor de albine aflate în
carantină , fă ră acordul organelor sanitare veterinare ;
2. neapllcarea mă surilor stabilite pentru prevenirea ţi combaterea bolilor
infectocontagioase ş i parazitare transmisibile fn scopul asană rii stupinelor ş i
evită rii introducerii unor astfel de boli tn electivele fumi liilor do albine sânStoase ;
5, ti eres pictarea condiţiilor sanitar-veterinare, prevă zute în aon- venţii siu
alte reglementă ri, cu privire la importul, tranzitul ş i exportul de material biologic
sau produse apicole, precum ş i necfectuarca carantinei profilactice a materialului
biologic apicol provenit din import.
Pentru toate aceste contravenţii amenzile pot fi aplicate ş i persoanelor
Juridice,
Art. Constatarea contravenţiilor ş i aplicarea sancţiunilor se fac prin prOCcs
Verbal încllciut dc că tic medicii veterinari inspectori de stat din cadrul Ministerului
Agriculturii ş i Industriei Alimentare ş i din reţeaua sanitară veterinară a consiliilor
populare.
Ministerul Agriculturii ş i Industriei Alimentare poate Împuternici să constatc
ş i să sancţioneze contravenţiiic sanitare veterinare ş i personalul încadrat la alte
ministere sau organe centrale, cu acordul conducerilor acestora.
Art, 4. împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei ş i aplicare a
sancţiunii se poate face pi îngere în termen de 15 zile de la comunicare. PlSngerca
suspendă executarea,
Art. 5, în caş ul contravenţiilor pentru care se precede o amendă pinâ la 1
000 lei, plingerea se soluţionează de :
a) Tnspecţia de stat sanitar-Veterînară din Ministerul Agriculturii ş i
Industriei Alimentare, pentru contravenţiile constatate de că tre personalul
Ministerului Agriculturii ş i Industriei Alimentare sau de împuterniciţii în acest scop
din ai te ministere gi organe centrale :
b) Ş efii inspectoratelor sanitar-vetcrinare Judeţene, p ollru <on- travenţitle
constatate de personalul din reţeaua sanitară veterinară a Consiliilor populare.
în cazul contravenţiilor pentru care se prevede o amendă de peste 1.000 lei,
plîngerca sc soluţionează de judecă toria tn a eă rs'i rază teritorială a fost să vîrş ită
contravenţia.
Art. ?. Faptele prevă zute la ari 1 constituie contravenţii numai dacă nu sînt
să virş ite in astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, sînt Considera Le
infracţiuni.
yintra J
NORMATIVUL Fit IVIND PROTECŢ IA ALBINELOR ÎMPOTRIVA
INTOXICAŢ IILOR CL- PEST1CIDE

Pentru a proteja familiile de albine împotriva intoxicaţiilor cu pes- ticidc,


Ministerul Agriculturii ţi Industriei Alimentare, Ministerul Economiei Forestiere ş i
Materialelor dc Construcţii ş i Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare au
emis la dala de 4 iulie ]yao Ordinul comun nr. 7fi/l!G3/32, publicat în Rulelinui
Oficial al R.S.R. nr. din I) august 1&80, tn care se prevă d urmă toarele mă suri :
1. Unită ţile agricole ţi silvice care coordonează , execuţii sau beneficiază dc
tratamente fitosanitare cu pesticide, |jersunalut car# participă la aceste
tratamente, deţină torii do familii de albine, sint obligaţi să ia toate mă surile
necesare pentru prevenirea intoxicaţiilor la familiile de ai bine potrivit
prevederilor prezentului ordin.
2. Tratamentele cu pesticide asupra culturilor agricole, plantaţiilor
pomicole ţi a pă durilor se vor desfă ş ura în perioade de timp CÎL mai scurte, care
nu vor putea depă ş i zece zile consecutive pentru o cultură agricolă sau un trup
de pă dure si caie vor fi anuntate apicultorilor astfel încît aceş tia să poată proteja
familiile dc albine prin închiderea sau Îndepă rtarea stupilor pe intervale de timp
cît mai reduse cu putinţă .
In caz de timp nefavorabil, centrele dc proteeţic a planteloi vor rrprograma
tratamentul ş i Vor rcanUrtţa j^rioada in care acesta se Va executa.
Tratamentele fitosanitare cu pesticide asupra culturilor ş i plantaţiilor
pomicole se vor executa numai pe baza avertiză rilor scrise, emise de staţiile de
prognoză ş i avertizare ş i transmise unită li lui" agricole voria- listc care au in
administrare, in folosinţă sau in proprietate terentmie cu culturi agricole ori
plantaţii pomicole.
In cazul efectuă rii aviotratameritelor cu pesticide, centrele de pn>- tCCţie a
plantelor vor comunica in scris {scrisoare recomandată , telegramă confirmată
etc.) unită ţilor agricole beneficiare, cu cel puţin 5 zile înainte, altele ş i suprafeţele
pe care se vor cxecuia ateste tratamente
4. Este interzisă aplicarea pestiddelor, cu cxccpţia celor atestate prin
menţiunea de pe ambalajul lor că sînt netoxice pentru albine, asupra culturilor
agricole entomofile, pomilor fructiferi sau principalelor specii forestiere meii fere
(salcim, tei) aflate Sn faza de înflorire, precum asupra arborilor forestieri de
aliniament aflaţi în perioada de exuda- tie a manei.
De asemenea, este interzisă aplicarea de pesticide- pe suprafeţele de tenn
agricole aflate la mai puţin de 1 km — cînd irato mente ic se rxc-

nr
cutii cu mijloace terestre — ş i la mai puţin de 3 km — în ca^ul aviotra-
tamentclor — de pă duri formate din specii meii fere, de livezi ş i de culturi
agricole entomofile aflate In faza dc înflorire.
In acest scop, în apropierea accstor surse mclifere, agricole sau silvice, se
vor amplasa numai culturi care nu necesită tratamente cu pcslicidc în perioada
cind sursele meii fere mai sus amintite înfloresc. De asemenea, culturile agricole
entomofile cu înflorire concomitentă vor fi amplasate cît mai grupat între ele sau
In apropierea masivelor silvice meii fere sau livezilor care înfloresc în aceeaş i
perioadă ,
în mod excepţional, in caz de atac masiv ai viespei prunelor ş i merelor,
omizilor defoliatoarc ş i a altor dă ună tori care produc pagube iteo^ebit de mari
culturilor agricole, plantaţiilor pomicole ş i pă durilor, MÎ pot executa tratamente cu
peş ti ei de ş i în perioada de înflorire, cu a pfObŞ Jrea pr ealabi lă , dată pen tru
ficea re cu I tu ră , pl anta ţie pom i co I ă sau trup de pă dure, de că tre Ministerul
Agriculturii ş i Industriei Alimentare Dirccţia producţicl dc cereale ş i plante tehnice
sau Departamentul Silviculturii — Inspecţia pentru protecţia ş i pa ca pă durilor,
după caz.
5. Tratamentele iitosanitare cu aeronave se vor executa numai dacă viteza
vlutului este sub 5 m/sec. ş i temperatura nu depă ş eş te 25QG,
Personalul aeronavelor va asigura etanş eitatea dispozitivului de închidere a
duzelor de lestare ş i va acţiona cu grijă acest dispozitiv, astfel încît pesticidele să
ajungă numai pe suprafeţele prevă zute a fi tratate.
Se interzice survolarea culturilor agricole entomofile, plantaţiilor pomicole ş i
n pă durilor în stadiul de înflorire, de că tre aeronavele care execută tratamentele
fitosanitare.
După efectuarea tratamentelor cu peş ticide asupra culturilor agricole,
plantaţiilor pomicole ş i a pă durilor, unită ţile cârc exccută sau beneficiază de
tratamente fitosanitarc sînt obligate să asigure distrugerea, dor.ocivizarea sau
îndepă rtarea resturilor dc soluţii ş i pulberi to- vi ce, precum ş i a a pe tor
reziduale.
7. Unită ţile agricole «îi silvice care execută sau beneficiază de tratamente
fitosanharc cu peş ti ci dc sînt obligate :
a) să asigure instruirea personalului care participă nemijlocit la executarea
tratamentelor fi tos ani tare, inclusiv a comandanţilor de aeronave, asupra
mă surilor necesare pentru protecţia albinelor im potriva intoxicaţiilor cu pesticidc
; procesul verbal de instruire va fi semnat de persoana care a efectuat instruirea ş i
de persoanele instruite:
b) sfl asigure ghidarea de la sol a aeronavelor, prin personal dotat cu
fanioane, pentru delimitarea progresivă a suprafeţelor ce se tratează ;
c) să înş tiinţeze în scris sau prin notă telefonică , cu cel puţin 5 zile înainte
de încej>erea tratamentului, birourile, respectiv comitetele r xecutive ale
consiliilor populare comunale, oră ş eneş ti sau municipale, după cax, pe teritoriul
că rora se gă sesc suprafeţele ce urmează a fi tratate precum ş i cele ale că ror
limite teritoriale se află la moi puţin de 5 km de accste suprafeţe, comunicînd
urmă toarele date :
— locul unde se aplică tratamentul ;
— duta Începerii Ş i durata tratamentului ;
— denumirea produsului folosit ş i remanenţa acestuia;

J :SH
— metoda de aplicare — pră fuire, stropire, aerosoli — ţi mijlocul cu care se
execută : avion, elicopter, maş ină tractată , maţină purtată , aparat carosabil,
aparat portabil.
&, Persoanele fizice care aplică tratamentele fitosanitare In gospodă riile
Individuale au urmă toarele obligaţii :
a) să administreze pesticidele numai pe timp liniş tit, fă ră vlnt ş i numai
asupra culturilor agricole entomofile sau pomilor fructiferi care nu se află în
stadiul de înflorire ;
b) să cosească sau să smulgă buruienile înflorite din gră dina sau livada
supusă tratamentului eu pesta ei de înainte de începerea acestui tratament \
c) să anunţe despre aplicarea tratamentului filosanitar In gospodă ria
individuală , cu cel puţin 2 zile înainte de începerea acestuia, pe toţi apicultorii
carc au stupinele situate pe o rasă de 1 km faţă de locul unde se efectuează
tratamentul cu pesticide.
9, Birourile, respectiv comitetele executive ale consiliilor populare
comunale, oră ş eneş ti sau municipale, după caz, vor lua mă suri pentru anunţarea
in scris, cu cel puţin 2 zile înainte, sub semnă tura de luare la cunoş tinţă , pe toţi
deţină torii de stupine situate in raza teritorială a localită ţii, precum ş i
circumscripţia sâni ta r-veteri nară , despre locul, data începerii ţi mijloacele cu
care se execută tratamentele cu pesticide.
10, Unită ţile socialiste cu sector apicol ş i apicultorii cu stupine personale au
urmă toarele obligaţii :
a) si anunţe biroul, respectiv comitetul executiv al consiliului poputar
comunal, oră ş enesc sau municipal, după caz, pe teritoriul că ruia se află stupina,
locul de amplasare a acesteia, perioada utiliză rii vetrei de stupină , numă rul
familiilor de albine, sediul sau adresa deţină torului de familii de albine, precum ş i
sediul ori adresa la care acesta urmează să fie anunţat în cazul efectuă rii unor
tratamente fitosanitarc :
b) să închidă sau să în depă rteze la o distanţă de peste 5 km dc
suprafeţele supuse tratamentului familiile dc albine atunci cind au fost anunţaţi
ori au aflat pe orice altă cale despre efectuarea tratamentelor fitosaniţare asupra
culturilor agricole, plantaţiilor pomicole ş i pă durilor situate In apropierea stupinei.
Intervalele de timp in care este necesar ca familiile de albine să fie inohjse
sau îndepă rtate, ţinîndu-se seama de toxicitatea ş i remanenţa pestiddelor
folosite, sînt cele prevă zute în anexa la prezentul ordin;
c) să sesizeze imediat, in scris, circumscripţia sani tar-v eteri nară pc raza
cSreia este situată stupina în cazul producerii intoxicaţiilor la familiile de albine.
11, Medicii veterinari de circumscripţie sint obligaţi :
a) să controleze dacă unită ţile socialiste sau persoanele fizice cu
gospodă rie individuală , care execută sau beneficiază de tratamente fito- sanitare
cu pesticide, asigură îndeplinirea mă surilor de prevenire a intoxicaţiilor la familiile
dc albine, prevă zute în prezentul ordin ;
b) să convoacc, în termen de 24 ore de la anunţarea cazului de intoxicaţie
Ia familiile de albine, comisia de constatare, care va fi for- maia din medicul
veterinar — în ralitatc dr> preş edinte — delegatul centrului de proiecţie a
plantelor din zonă sau al inspectoratului silvic judeţean, după car. precum ş t
delegatul filialei judeţene a Asociaţiei crescă torilor de albine,
Ancheta sanitar-veterinară se va face în prezenţa delegatului urti- tă tii care
a beneficiat de tratamentul fitosanitar ş i a deţină torului de stupi afcctat, pentru
ca pă rţile sâ poată expune pretenţiile sau obiecţiile lor, care vor fi consemnatc In
procesul verbal.
Ctnd intoxicaţia se produce din cauza unui tratament cu peş ticide aplicat
intr-o gospodă rie personală , la anchetă va participa un reprezentant al acestei
gospodă rii.
Tn cazul în care nici unul din delegaţii convocaţi pentru a face parte din
comisie nu se prezintă la data stabilită , medicul veterinar de circumscripţie este
obligat să execute, fn prezenţa unui reprezentant neutru, ancheta sanitar-
veterinară ş i să încheie procesul verbal de constatare în termen de 3 zile de la
data cînd a fost anunţat dc producerea intoxicaţiei, menţiouînd totodată ş i modul
cum a fost fă cută convocarea delegaţilor absenţi.
Procesul verbal încheiat de comisia de constatare va trebui să cuprindă :
— confirmarea sau infirmarea intoxicaţiei chimice ş i stabilirea cauzelor ş i
împrejură rilor In cârc s-a produs ;
— indicarea eventualilor vinovaţi ;
— evaluarea prejudiciului cauzat.
In cazul cînd diagnosticul de intoxicaţie cu pesticide nu poate fi stabilit
numai prin mijloace clinice, se va solicita unui laborator specializat in identificarea
pestiridclor efectuarea examenului loxicologic, in care scop comisia va recolta ş i
va trimite probe de albine moarte ^au ln agonie, probe de miere, de faguri cu
jiă stură , de faguri cu puiet cipă dt ş i nccă pă cit, plante, frunze ş i flori suspecte de
a conţine substanţe to- xicc, fuinizind totodată dale privind natura toxicului
inciiminai ţi simptom ele constatate la familiile bolnave. Jumă tate din probele
recoltate vor fi sigilate ţi pă strate timp de 30 stile de medicul veterinar, in
vederea unor eVenluale expertize.
12. Direcţia sanitar-veterinară din Ministerul Agriculturii ş i Industriei
Alimentare va comunica în fiecare an Departamentului silviculturii ş i direcţiilor
generale judeţene pentru agricultură ţi industrie alimentară lista laboratoarelor
specializate în deceliirea ţi identificarea
pesticidelor,
13. încă lcarea prevederilor prezentului ordin atrage, după caz, ră spunderea
penală , contravenţională , disciplinară , materială sau patrimonială , potrivit legii, a
celor vinovaţi.
14. Prezentul ordin intră în vigoare la data publică rii Sn Buletinul Oficial al
Republicii .Socialiste Români a.
15. Pc data intră rii In vigoare a prezentului ordin îş i încetează valabilitatea
ordinul Ministerului Agriculturii ţi Industriei Alimentare nr. 211/1907 ş l
Instrucţiunile anexe nr. 98545^1969.
ANEXA

cuprinş iod mlcrviUMf dc limp Hfctwrc pentru indppfirlarfji .HUI închldcrra ituptlnr In
funrţlt dr nituri prţtlcldulul folosit

In snljjiUnţrlOT erhiririr ;

— itiumal an timpul tratamentului, In c?&ut erbicidelor xtatcniice de sol pe tja^J dc


aiiwiji. tlniBiliş motiolinuron tAresin] etc ;. ■— punUU 49 mc, iii cazul ej'bicidulLiL ZA- D.

Iti cuul sul>sl;i[](.plr>r rimpirlrir :


— pentru SI arc In tralwnicntu] ru pcstk-idc pe buzâ dc cap ton tMcrpan, OrthocikD.
t\ neb {Feruzi», DUha^e 51-ÎSl, dinţje*ip (Kararhane), mancniwb (nithane M-4ft),
pfrHiroios {Afu^un), hLLn i hj-.i 3 (BenJate, Ftnidozol), caitocndazin (Dtmsal), metil
llalaoat tTupsin M-IO), SulZ fsulf pulbere, suit rouJabil), &ă ruri de cupru (oxiciururft, ™Uat) etc-

Tn Oatul siib;Utn|e!vr ncitrlcidt;

— pentru 24 ore tratamentul eu acarieitle pe bfili de dtcufol (Kellhane, Dicofol,


MillKtlj, n Coran (ACiiroI, Ncorou), gmilR (Omite), clorfensol (Ovotrar, Avex, i'olacFirtcidol)
bina pueril (Acrfcldl ;
— pentru ore la tratamentul cu aearicide pe bază de dinobulcn (Acre*}
tlurtcnamidinii iFundaJj Galecronj.

In {mectlcldelor urjrano-cloriirate :
— pentru 34 ere la tratumeniul eu Metosan sau Fineţe* ;
— pentru 7Z ore la Irst-i meniul cu pesticidt pe bas3 dc DDT (Dcton, "nplitOK), li rid
an (Lindatox), HCH (HCxaclortm), Kelevan (Dwpirol) ele.

tn catul iu*Ktlcidclor carbamlcc :

— pentru 72 ore In ca ml tratamentelor cu pesiieldp pe de tartarii


tSevio, Carbatos], hsdroclDrurft de rartup (Padrm) etc.

Irt ca7Ut InsectkidtlOT org^no-fesf Orice :


— pentru 4S ort la tratamentul cu peftlcld* pt baii de maiatlon (Curbele h), LiiclurJnn
(Dohex, Dipterex, Clurofo*, PoJfosclor}, DDVP (NO£os, DDVP, Vapuna);
— pentru 72 ore ]s tratamentul cg pestlcide pe baza dc dftnetogt (Sicipratox, iii-58,
Dlmcvlift etion (Stftttnc, L>EF), «UI ş i mei il pa™ li nu (Selefos, Wofaton], ele.
A ?! e x tt i

NORMATIVUL PRIVIND SITUAŢ IA !\ CARE SE POATE APKOBA DISTRUGEREA


FAMILIILOR DE ALBINE Ş L ACORDAREA DE DESPAGUlJIKI

Pentru prevenirea epizootiilor, organele sanitar-veterinare pot ordona


distrugerea familiilor de albine ş i acordarea unor despă gubiri compensatorii.
Condiţiile în care se aplică această mă sură sînt aprobate prin Decretul nr, 262 din
10 iulie 197S al Consiliului de Stat, publicai in Buletinul Oficial al R.S.lt. nr. &2 din
15 iulie 1978. Aceste condiţii, respectiv carurile ş i situaţiile In care poale fi
aprobată distrugerea familiilor de albine sint urmă toarele :
a. Tn cazul bolilor cu caracter exotic — „acarapioza, precum ş i altele ce vor
fi stabilite ulterior de Ministerul Agriculturii ş l Industriei Alimentare" — In situaţia
a parii iei unor foţarc care nu au evoluat sau care au fost eradicate pc teritoriul
ţă rii noastre.
b. In cazul locei americane, în situaţia ;
— cînd apare un focar primar într-un teritoriu liber de boală ;
— cînd tratamentul este ineficace, familiile de albine fiind slă bite de boală
sau afectate concomitent ş i de alte boli,
în vederea compensă rii daunelor provocate prin distrugerea familiilor de
albine, ordonată de organele sanltar-veterlnare, se pot plă ti despă gubiri, din
fondurile de combatere a epizootiilor prevă zute En bugetele consiliilor populare
Judeţene ş i al municipiului Bucureş ti.
Beneficiază de aceste despă gubiri unită ţile cooperatiste ţi obş teş ti, precum
ş i persoanele fizice deţină toare de familii de albine.
Despă gubirile se acordă pe baza constată rilor ş l evaluă rilor fă cute de
comisii formate din secretarii birourilor executive ale consiliilor populare, delegaţii
organelor financiare ale acestora ş i medicii veterinari inspectori de suit,
Nu se acordă despă gubiri celor caic nu au respectat mă surile legale pentru
prevenirea introducerii de boli transmisibile In efectivul apicol sau au anunţat cu
intîrziere Îmbolnă virea, precum ş i celor care nu au respectat mă surile dr rum
batere stabilite, In baza legii, de organele sanitar-veterinare. De ademenea, pierd
dreptul la despă gubiri ş i sînt pasibili de sanrţiunile prevă zute de lege cei care, în
mod fraudulos, deplasează stupinele din zonele de carantină sau le introduc in astfel
de sone, contrar mă surilor stabilite de comandamentele epizootlce.
C U P R I N S

Cuvml înainte 3
Introducere 5
No ţ iuni simiarc de patologie general ă . ?
Agenţi patogeni 7
Mijloace organice de apă rare ]]
Bolile bveteriene 13
Loca americana
Loca europeană 2*
Paraţi foza sau salmoneloza 32
Septicemia
Bolile virotice 36
Puietul în sac 36
Paralizia albinelor 38
Roaln neagră 39
Boala neagră congenitală 40
Poala neagră sau boala dc pă dure 41 Alte virusuri
Bolile mieotice 47
Ascosferoza (puietul vă ros) 4?
Aspergiloza (puietu! pietrificat) 59
Mclanoza 56
ifojije par urif are 57
Nosemoza 57
Amibioza 67
Acarapicza 68
Varrooza 73
Alte acarioze Hl
Brauloza 84
Galeriuxa B7
Bolile neconiapiocise 32
Puietul ră cit E>2
Diareeo albinelor 93
Anomaliile mă teilor
Intoxicaţii ile origine naturală
TntaXicstii prOVOCate 101
Intoxicaţii cu substanţe fitos«nitare 101
Intoxicaţii de natură industriali 107
In Lox icaţii medicamentoase 10it
Pciru^ffi dit'crvi yi dw-jmani di ui binelui' 110
Insecte HO
Pă să ri 114
-Mamifere _______________________________ ________________ ____________ ______________ U9
Profilaxia bolilor Ia utbme 117 Consideraţii generale __ ____________________ 117
Utilizarea plantelor medicinale in patologia Jjjtcoiă ___________________________
A n e x a i 127
IjCfjea nanilar ă -ve ţ erimirii ;■ ni&ttiri generale pnntrit depistarea, prevenirea vi
corJiboferea bnîfjnr itt/eemront ^ pnratiffirc oJe albinelor
Anex» 2 135
Normativul p7 , ivind stabilirea ţ i saneflmiarefl rnnimucjil iilor ia legea safitîard
i>eteriminfi
Anexa 3 137
Normativul privind protec ţ ia ovinelor mtpofrftuj ;i!t<?;ricujii- frtr C: IL pesticade
Anexa 4 143
Normativul privind situa{iilct in care se poate aproba distrugerea familiilor de
albine ş i acordarea de de^gnbiri

Tlţlrti Sn aicllervle pol I m"a:f Ic nlr SDITOJUI n«TTTUTULUI ÎNTF'.R'N ATION AE- DE
Tr'TINnLOC:IE ţ! âCONCHlZ Al'HltH.A AL AFJMONDIA
Bucureş ti J. ud. Hamlul nrr tî
a. e.

Fkj. 21. Modifică rt le in lesti nu Iul mijlociu al albinelor sub acţiunea unor substanţe toxice
sau parazitare : a — intestin normal ,
b — intestin modificat sul) acţiunea substanţelor chimice; e — intestin
modificat .sub acţiunea polenului toxic ; 11 — intestin modificat sub
e
acţiunea mierii de mană : — Intestin modificat cu Nosema (după
Pollev)
Fig. 28. Varroa jacobsoni pe nimfă de albină
Fig. 30. Biaula coeca pe corpul unei albine (după Poltev)

Fiţ;. 34. Senolainia trictispis Fig. 35. Meloe proscnrabeos