Sie sind auf Seite 1von 4

Seminar 12: drepturile minoritatilor – Bikhu Parekh

Contemporary liberal responses to diversity


Bhikhu Parekh

Cateva tendinte gasite in lucrarile liberale, care ii previn pe liberali sa dezvolte un raspuns coerent
si persuasiv la diversitatea culturala si morala.
- Desi liberalii au inceput sa aprecieze diversitatea culturala a fiintelor umane, ei inca au
dificultati in a depasi perspectiva traditionala transculturala a lor. Desi fiintele umane nu
sunt determinate de cultura lor, in sensul sa fie incapabile sa aiba o perspectiva critica
asupra ei si sa aprecieze si sa invete de la altii, oamenii nu sunt creaturi transcedentale
care sa fie legate de cultura (?).
Cultura ii modeleaza pe oameni in nenumarate feluri, ii transforma in anumite feluri de
persoane etc. Astfel si capacitatea de autonomie a omului este structurata intr-un anumit
mod, functioneaza in niste limite si defineste optiunile in anumite moduri.
- Liberalii continua sa absolutizeze liberalismul. Au tendinta sa faca din liberalism
principalul lor cadru de referinta, sa imparta viata in liberal si nonliberal (pe care il intele
si ca iliberal). Aceasta deosebire se poate compara cu situatia in care cineva ar imparti
toate religiile in Crestinism si non-Crestinism. Daca liberalii vor sa creeze dreptate,
trebuie sa se desparta de aceasta distinctie binara. Ei trebuie sa inteleaga ca o viata buna
se poate trai in multe feluri, nu doar in mod liberal.
- In dezbaterile liberale asupra modului in care sa trateze asa numitele moduri de viata
„nonliberale”, liberalii adopta una din urmatoarele strategii:
o Unii, din persuasiune teologica, confrunta nonliberalii cu o versiune exagerata de
liberalism, si ii critica pentru ca nu pot egala liberalismul
o Altii, multi dar nu toti liberali deontologi, subtiaza principiile liberale pana la ceea
ce considera a fi un minim de continut si tolereaza culturile nonliberale cu conditia
ca acestea sa accepte acea versiune slaba a liberalismului.
Prima strategie este incoerenta, a doua este este putin mai buna dar amandoua sunt
gresite. Prin a le cere culturilor nonliberale sa accepte un minim de principii liberale, le
violezi autonomia morala.

Liberalii deseori sustin ca, din moment ce moderna societate vestica este liberala, este normal sa
ceara membrilor ei sa traiasca dupa valori liberale. Chiar si daca am accepta aceasta premisa, ar
ramane o multime de neintelegeri privitor la care ar fi aceste valori.
Nu exista niciun motiv evident, pentru care ar trebui sa acceptam premisa liberala in prima
instanta. Societatea moderna vestica include numeroase grupuri nonliberale cum ar fi:
conservatori, socialisti, comunisti, marxisti, comunitati religioase, populatii indigene etc. Desi
toate institutiile occidentale sunt atinse de spiritul liberal, unele nu sunt si nici nu pot fi pe deplin
liberale, ex: religia, familia si, probabil, scolile.
A numi societatea occidentala drept liberala, nu inseamna doar sa o omogenizezi si sa o simplifici,
dar inseamna si sa le acorzi liberalilor un monopol cultural si moral asupra acesteia, si sa ii tratezi
pe ceilalti ca pe niste intrusi ilegitimi.

Egalitate intr-o societate multiculturala


Discutia traditionala despre egalitate sufera de o slabiciune derivata din teoria gresita a naturii
umane.
Multi filosofi inteleg oamenii in termenii unei teorii substantive a naturii umane si trateaza
cultura ca si cum nu ar avea deloc sau ar avea foarte putina importanta.
Pe larg, ei cred ca oamenii sunt caracterizati de doua seturi de trasaturi:
- Unele comune pentru ei, au suflet, nume, au capacitati si nevoi comune, sau o constitutie
similara
- Altii variaza de la cultura la cultura si de la individ la individ.
Oamenii sunt „condamnati” sa fie egali pt ca au trasaturi comune de similaritate iar egalitatea
presupune a-i trata mai mult sau mai putin in acelasi fel, acordandu-le aceleasi drepturi.
Aceasta perspectiva asupra naturii umane este gresita. Oamenii sunt in acelasi timp atat fiinte
naturale cat si fiinte culturale, care impart o identitate umana comuna, intr-o maniera mediata
cultural. Sunt similari si diferiti. Asemanarile si deosebirile nu coexista pasiv ci se interpenetreaza
si niciuna nu are prioritate morala sau ontologica.
A realiza egalitate in uniformitate are consecinte nefericite. Necesita ca sa tratam oamenii in mod
egal, in aspecte in care sunt asemanatori, nu in aspecte in care difera.

Este usor sa treci de la uniformitate la monism. Din moment ce se presupune ca oamenii sunt la
fel, doar un anumit mod de viata ar fi potrivit pentru ei. Cei care nu reusesc sa traiasca in acest
mod de viata, ori nu merita egalitate, ori vor putea trai dupa ce vor fi civilizati. Astfel, ideea de
egalitate devine un instrument ideologic. O teorie a egalitatii, fondata pe uniformitatea umana
este atat filosofic incoerenta cat si moral problematica.
Oamenii impartasesc cateva capacitati si nevoi. Dar culturile diferite le definesc si le structureaza
in mod diferit, si dezvolta unele noi, proprii culturii respective. Din moment ce oamenii sunt atat
similari cat si diferiti, ar trebui tratati egal din ambele perspective.
Astfel apare perspectiva care fondeaza egalitatea nu pe uniformitatea oamenilor, ci pe un
amestec de uniformitate si diferenta.
Egalitatea presupune libertate egala sau oportunitatea de a fi diferit. Sa tratezi oamenii in mod
diferit inseamna sa iei in calcul atat asemanarile cat si deosebirile.
Drepturi egale nu inseamna drepturi identice pentru indivizi care au culturi diferite. Nevoile lor
ar putea necesita drepturi diferite pentru a se putea bucura de egalitate.
Egalitatea implica recunoasterea diferentelor legitime si relevante.

Egalitatea este articulata la o serie de nivele relationate:


- La nivelul de baza, presupune egalitatea de respect si drepturi
- La un nivel mediu, presupune egalitatea de oportunitati, stima de sine etc
- La un nivel ridicat, presupune egalitatea de putere, bunastare etc.
Fiecare nivel este sensibil la diferentele dintre oameni.
Respectul fata de o persoana inseamna localizarea sa pe fundalul sau cultural, intrarea cu
simpatie in modul sau de a gandi si interpretarea conduitei sale in termenii unui sistem de
intelesuri. – exemplul cu asiaticii la interviu
Egalitatea de oportunitati trebuie la randul ei sa fie gandita in termeni culturali. Oportunitatea
este un concept care depinde de subiect, in sensul ca poate reprezenta doar o posibilitate pasiva,
nu o adevarata oportunitate pentru un individ caruia ii lipseste capacitatea, dispozitia culturala,
sau cunostintele culturale pentru a profita de ea.
Egalitatea consista in tratament egal, pentru cei considerati a fi egali in aspecte relevante. Intr-o
societate diversa dpdv cultural, cetatenii nu vor fi de acord asupra aspectelor relevante.

Implicatii
Cand luam in considerare diferentele culturale legitime, tratamentul egal este foarte posibil sa
reprezinte tratament diferit. Astfel apare problema, cum acest tratament diferit nu se transforma
intr-un privilegiu sau in discriminari.
O regula generala ar fi: tratamentul diferit al indivizilor sau grupurilor este egal daca reprezinta
mijloace diferite de a realiza acelasi drept, oportunitate sau orice altceva, si daca la final, nicio
parte nu este tratata mai bine sau mai rau.
Exercitarea aceluiasi drept in moduri diferite.
Intr-o societate multiculturala, pentru unele comunitati poate sa fie nevoie de mai multe
drepturi, nu doar de un mod diferit de a le implementa. Rolul acestor drepturi suplimentare ar fi
atragerea comunitatii respective in atentia societatii.

MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un
singur principiu, fie material, fie spiritual;

La seminar:
Cuvinte cheie: liberalism, egalitate, multiculturalism, tratament egal, abordarea regula /
exceptie, monism, diversitate, drepturi speciale acordate minoritatilor etno-culturale (diferite de
drepturile socio-economice ale lui nickel)
Daca minimul e universal, el nu este neaparat liberal, poate apartine oricarei valori
Autonomia este influentata in permanenta de cultura, liberalii cred ca nu

Abordarea regula exceptie: trebuie sa facem exceptii (de la legi) sau sa acordam drepturi speciale
in anumite cazuri minoritatilor etno-cultulrale

Exceptiile apar atunci cand trebuie sa tinem cont si de eficienta. Daca schimbarile implica costuri
prea mari, nu ar trebui folosita.

Das könnte Ihnen auch gefallen