1

Folclorul internetului
pr. Dan Bădulescu

Cu toții știm, măcar în linii mari, ce este acela folclor. Fără să intrăm acum în dicționare
de tot felul, putem spune așa, din cultura generală și din ce am rămas de la școală, că prin
folclor înțelegem o creație muzicală sau literară sau ambele, care în mod evident are inițial un
autor/autoare care însă din fel de motive nu este cunoscut decât cel mult primilor adresanți.
Acești autori vin din straturile modeste ale societății și sunt analfabeți literar și muzical, deci
creațiile sunt orale. Ele se transmit în straturi succesive tot pe cale orală, dimensiunile și
complexitatea relativ reduse ale lucrărilor respective permit memorarea și reproducerea lor cu
destulă ușurință.
Inițial și o mare perioadă din istoria omenirii leagănul și mediul folclorului a fost, să
spunem, satul. Mai târziu apare și ceea ce s-a numit folclorul urban, evident pornit în mediul
târgurilor și orașelor medievale, și apoi moderne și contemporane.
Treptat acele creații în urma unei circulații intense ce se poate întinde chiar și pe sute
de ani, pot suferi modificări, adăugiri, apar n variante și poate că originalul nu se mai știe exact.
Începând mai din perioada romantismului, sec. XIX, folclorul este studiat și catalogat
de specialiști, și evident creațiile sunt notate în cuvinte și pe note și pot intra și în patrimoniul
creațiilor culte, apar „cultura populară”, colecții, culegeri de folclor, folcloriști. Autorii rămân
în continuare anonimi, și nici nu se fac încercări serioase de a-i
identifica, cel mult ceva încadrare în timp și spațiu.
Acestea fiind spuse, observăm și în zilele noastre că acest
fenomen se continuă, dar capătă noi aspecte legate de specificul
momentului pe care îl trăim. Anume, focarul creativ se regăsește
preponderent în mediul citadin, iar începând cu sec. al XXI-lea
mediul virtual sau internetul ajunge a fi ceva standard în aproape
toate țările. Mediul implică desigur rețeaua, receptorii, așa numitele
rețele de socializare în rândul cărora încă domină facebook-ul. În
zilele noastre a căpătat amploare telefonia mobilă, aparatele de tip
smart phone sunt multifuncționale, adevărate mini calcultoare la
purtător, au și camere foto/video. Aplicațiile de tip WhatsApp permit
efectuarea gratuită de convorbiri telefonice, sau video, sau de
mesagerie, în care simultan poți fi în legătură directă cu interlocutori
din practic orice colț al pământului cu acoperire de net.
Am ajuns în acest moment la tema propriu zisă a articlului: folclorul de pe internet.
Dacă legăm acum de ce am arătat - în linii mari și generale - a fi folclorul, și aici constatăm
fenomene foarte asemănătoare: o sursă inițială anonimă emite un mesaj text sau audio sau
video, care este postat și apoi preluat și dat mai departe prin intermediul rețelelor net de care
 2

vorbeam. Pe noi ne interesează acum cum funcționează fenomenul în bisercă și vom lua în
acest sens și un caz concret.
Se cunosc lamentările mai mult sau mai puțin justificate potrivit cărora contemporanii
și tineretul, copiii, devin din ce în ce mai asociali și izolați, nu mai comunică, nu se mai
întâlnesc, sunt lipiți de tablete, telefoane mobile, etc. Afirmațiile acestea sunt doar parțial
adevărate: ființa umană are un fond social extrem de solid, omul în calitatea sa de zoon politikon
(tradus ca „animal social”) nu va înceta niciodată și niciunde a fi o ființă socială, angrenat în
fel de fel de grupuri, anturaje, asociații, etc. Faptul că acum acestea există cu duiumul pe net,
o noutate desigur în istoria omenirii, nu mi se pare a schimba fondul, ci doar forma. Cei din
contacte, sau grupuri de pe net sunt ființe reale, și de cele mai multe ori binecunoscute, rude,
prieteni, vecini, colegi. Doar în cazul marilor personalități și vedete din orice domeniu, aceştia
se pot întâlni aici cu persoane necunoscute, pentru oamenii mai obișnuiți anturajul, așa cum
spuneam, este unul cunoscut.
Biserica este desigur trupul și mireasa lui Hristos într-un sens mistic, dar ca termen
ecclesia înseamnă în primul rând adunare. Și atunci specificăm că biserica creștină este o
adunare cu totul specială de oameni, numită pe drept cuvânt Sfânta Biserică. Membrii ei, mai
ales când se și cunosc personal mai de aproape și nu doar strict în cadrul slujbelor, comunică
între ei mai mult sau mai puțin intens, pe tot felul de teme de interes general duhovnicesc, sau
specific momentan. Mediul netului favorizează evident transmiterea acestor mesaje la o
cantitate, frecvență, diversitate și intensitate nemaiîntâlnită și de neimaginat până acum în
istorie. Era de așteptat ca pe lângă aceste imense avantaje să apară și cealaltă latură, a
dezavantajelor ce însoțesc fenomenul. Acestea ar fi: cantitate prea mare și greu de procesat, o
oarecare impersonalizare, o superficializare a asimilării și prelucrării, ce duc la o risipire a
minții, mănâncă mult timp și atenție și îl pot îndepărta pe om de rugăciune, de Biserică sau
chiar de Dumnezeu. Nu ne referim aici la internauții atei sau antiecleziali, tot mai numeroși din
păcate pe zi ce trece. Rămânând în spațiul bisericesc, ba chiar al credincioșilor ziși
„practicanți”, și aceștia sunt în cea mai mare parte prin și aceste rețele, mreje cum se spunea
înainte. Și nu ne gândim doar la tineret ci chiar și la cei de vârsta pensiei care au nepoți.
Și atunci unde ar putea fi vreo problemă, neajuns sau poate chiar pericol? Acestea pot
fi mai multe, dar să ne oprim asupra unui caz restrâns: trimirea și retrimiterea, fwd (forward)
unor mesaje, text, pps, audio, video, etc. cu un conținut religios, desigur preponderent ortodox,
dar nu numai.
Nu susținem că ar trebui filtrate total, chiar cenzurate, toate celelalte eterodoxe, sau
chiar din alte filosofii, religii, orientări, acest lucru chiar și de s-ar dori, ar fi în acest moment
chiar imposibil. Și atunci, cum Biserica nu cere lucruri imposibile și utopice, chiar dacă ele ar
fi să zicem ideale, desăvârșite, ba chiar sfinte, nici noi nu susținem ca preoți acestea, ci luăm
lucrurile așa cum sunt, urmând a observa efectele, consecințele bune sau rele, a îndruma și a
găsi remedii acolo unde este cazul, etc.
Cum spuneam, este util de a lua și un exemplu concret, chiar și dacă acesta nu ar fi cel
mai reprezentativ. De curând a avut o oarecare circulație pe WhatsApp un mesaj ce suna astfel:
 3

„L-am rugat pe Dumnezeu să ia mândria de la mine, și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu.

Mândria nu se ia. De ea trebuie să te lepezi.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare și El mi-a răspuns: Nu. Răbdarea este
cununa încercărilor. Ea nu se dă, ea se dobândește.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dăruiască fericirea și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu.
Eu îți dau binecuvântarea, dar depinde de tine să fii fericit.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de durere și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu.

Suferințele îl îndepărtează pe om de grijile lumești și îl apropie de Mine.

I-am cerut lui Dumnezeu creștere duhovnicească și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu.
Duhul trebuie să crească singur. Eu doar îl altoiesc, ca să aducă roade.

L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să-mi iubesc aproapele, așa cum mă iubește El și
Dumnezeu mi-a spus: În sfârșit ai înțeles ce trebuie să ceri.

I-am cerut lui Dumnezeu putere și El mi-a dat încercări ca să devin puternic.”

Sf. Cuv. Irodion - Sf. Mănăstire Lainici (2017-06-28)

Fiind în acel moment intens preocupat de felul în care noi creștinii, cler și credincioși
deopotrivă, îndeplinim poruncile Mântuitorului de a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul și
cugetul, iar pe aproapele ca pe noi înșine, am fost impresionat mult de simplitatea mesajului:
]L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să-mi iubesc aproapele, așa cum mă iubește El și
Dumnezeu mi-a spus: În sfârșit ai înțeles ce trebuie să ceri.” A urmat o retransmitere către
prietenii de pe WhatsApp fără o cercetare mai atentă a formei, și mai ales a corelației dintre
conținut, formă și semnatarul, indicat a fi Sf. Irodion.
Dar, avantajul sobornicității, chiar și în această formă virtuală, s-a arătat imediat: ochi
mai vigilenți au sesizat caracterul oarecum pietist neoprotestant american al mesajului, fiind
stilistic incompatibil cu Sf. Irodion.
Fiind atenționat și trezit, am acceptat eroarea, și am procedat împreună cu un prieten la
identificarea cât mai exactă a mesajului, folosind ajutorul motorului de căutare Google. Astfel
au reieșit următoarele:

https://www.youtube.com/watch?v=YSLKqeLNkak
http://interactingwithjesus.org/blog/2012-07-17-2012-07-17-and-god-said-no-poem/

‘And God Said No’ (poem)

Here’s a poem, “And God Said No,” written in 1980 by a woman raised in an alcoholic
home, whose sister was murdered and middle daughter diagnosed with a severe disorder
requiring 24-hour care, … and the list of suffering and trauma could go on. 1

I asked God to take away my pride,

and God said, "No."
He said it was not for him to take away, but for me to give up.

I asked God to make my handicapped child whole,

 4

and God said, "No."

He said her spirit is whole and her body is only temporary.

I asked God to grant me patience,

and God said, "No."
He said patience is a by-product of tribulation. It isn't granted, it is earned.

I asked God to give me happiness,

and God said, "No."
He said He gives blessings. Happiness is up to me.

I asked God to spare me pain,

and God said, "No."
He said suffering draws us apart from worldly cares and brings us closer to Him.

I asked God to make my spirit grow,

and God said, "No."
He said I must grow on my own. But He will prune me to make me fruitful.

I asked God if He loved me,

and God said, "Yes."
He gave His only Son who died for me, and I will be in Heaven someday because I
believe.

I asked God to help me love others as much as He loves me.

And God said, "Ah, finally, you have the idea."

© 1980, Claudia Minden Weisz. Used by permission of the

author. http://www.andgodsaidno.com

http://www.ieyenews.com/wordpress/tag/claudia-minden-weisz/

This poem is attributed to Claudia Minden Weisz, the mother of a Rett Syndrome child:
[…]2
Iată deci identificarea autoarei și a datei compunerii. Pentru o mai precisă încadrare
confesională a acesteia am găsit date legate de soțul ei:
http://www.legacy.com/obituaries/seattletimes/obituary.aspx?n=frederick-paul-
weisz&pid=87086677
He was a faithful member of the West Side Presbyterian Church... He is survived by
his wife, Claudia, son, Paul (Amy), daughters, Angie Weisz and Amy Yurk, 3 Deci putem socoti
că și soția, autoarea poeziei, făcea parte din această confesiune neoprotestantă americană.
Dar cum a ajuns această poezie la versiunea primită pe WhatsApp, un mic „viral” 4?
Reluând firul pe net găsim în 2005 acest site:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/132687/%C5%9Ei_Dumnezeu_a_spus_%C2%84Nu
%C2%94
 5

Şi Dumnezeu a spus „Nu”

poezie [ ]

-------------------------
de Claudia Minden Welsz [Claudia_Minden_Welsz ]

2005-07-19 | | Înscris în bibliotecă de Erika Eugenia Keller

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi ia mândria,

şi Dumnezeu a spus „Nu”
A spus că el nu trebuie să o ia.,
ci eu trebuie să renunţ la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi vindece copilul handicapat,

Şi Dumnezeu a zis „NU”.
A spus că spiritul lui este sănătos,
iar trupul e doar temporar.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă facă mai răbdător,

şi Dumnezeu aspus „NU”.
A spus că răbdarea se capătă prin suferinţă.
Nu se primeşte-se dobândeşte.

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire,

şi Dumnezeu a spus „NU”.
A spus că el dă binecuvântări,
fericirea depinde de mine.

I-am cerut lui să mă cruţe de durere ,

şi Dumnezeu a spus „NU”.
A spus, „Suferinţa te îndepărtează de grijile lumeşti
şi te aduce mai aproape de mine.”

I-am cerut lui Dumnezeu să facă să cresc spiritual,

şi Dumnezeu a spus „NU”.
A spus că trebuie să cresc singur,
dar el mă va curăţa pentru ca să pot aduce roade.

L-am întrebat pe Dumnezeu dacă mă iubeşte,

şi Dumnezeu a spus „DA”.
Mi l-a dat pe unicul său fiu, care a murit pentru mine,
şi voi ajunge într-o zi în ceruri
Pentru că am crezut.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe ceilalţi

aşa cum mă iubeşte El pe mine,
şi Dumnezeu a spus:
„Ah, în sfârşit ai înţeles, ”
 6

O traducere mot-a-mot, fidelă originalului. Este indicată autoarea, nici pomeneală de

Sf. Irodion, nu se cunoaşte traducătorul. Atmosfera americană neoprotestantă este cumva
vădită. Dar la acel moment nu a avut cine ştie ce ecouri. Continuăm investigaţia şi ajungem în
anul 2013 la versiunea:

http://hristosanesti.blogspot.ro/2013/07/l-am-rugat-pe-dumnezeu.html

30 iulie 2013

Aici se reia versiunea anterioară la care se adugă următoarele:

I-am cerut lui Dumnezeu putere, şi El mi-a dat încercări, ca să devin puternic.
I-am cerut lui Dumnezeu înţelepciune, şi El m-a copleşit cu întrebări la care să caut
răspunsuri.
I-am cerut lui Dumnezeu curaj, şi El m-a lăsat să mă confrunt cu pericole.
I-am cerut lui Dumnezeu iubire, şi El mi-a adus în cale suferinzi care îmi solicită ajutorul.
I-am cerut bunăstare, şi Dumnezeu mi-a oferit oportunităţi.
Nu am primit nimic din ce am cerut.
Am primit doar ceea ce aveam nevoie cu adevărat.
Dumnezeu a ascultat rugăciunile mele.
Se indică cine a postat această variantă: Publicat de Mariana C. la 19:19. Informaţie
extrem de vagă, autoarea preferă să rămână anonimă. Ce observăm aici? Ca şi în cazul creaţiilor
populare, acest folclor contemporan de net, se produc deja nişte modificări faţă de versiunea
originală. Mai întâi această porţiune care lipseşte din versiunea originală şi este adăugată de
cineva anonim.
Ni se mai indică şi sursa acestei versiuni:

Text tradus după articolul Ya poprosil u Boga zabrat' moyu gordynyu…

Sursa: diveevo.ru
Acesta este un site rusesc ce dă impresia că ar aparţine mânăstirii Diveevo, loc
important în ortodoxia rusă, legat de Sf. Serafim de Sarov. http://www.diveevo.ru/681/

Портал "Дивное Дивеево"

Страничка монастыря расположена здесь - www.4udel.nne.ru

În acest caz nu am verificat autenticitatea, cei doritori pot continua eventual să o facă.
Ideea e că acolo s-a tradus în ruseşte poezia cu pricina, 5 şi această versiune a fost tradusă la
rândul ei în româneşte. Pe lângă adaosul cu pricina dispare numele autoarei!
Ne apropiem acum de momentul actual, şi găsim aceasta pe reţeaua de socializare nr.
1 la 27 Mai 2017:
 7

https://www.facebook.com/iubim.dreapta.credinta/posts/1404971319549167:0
Se continuă ca o creație creştină anonimă, a dispărut elementul acela cu fata handicapată
care a declanşat probabil compunerea autoarei, limbajul neoprotestant se mai atenuează
cumva, avem o variantă generic creştină, iar mesajele de acolo stau destul de bine în picioare
şi pentru ortodocşi. A dispărut şi acel adaos pe care l-am semnalat anterior. Drept pentru care
se continuă cu:
https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2017/06/14/l-am-rugat-pe-dumnezeu-2/

În această variantă este indicat ca autor

Pr. Irodion, Manastirea Lainici

Aici deja apare o modificare importantă: pentru o mai

mare credibilitate în mediul ortodox, cineva, pe care nu am
reuşit să-l identificăm, a introdus numele de autor al Sf.
Irodion. Introducerea nu avea cum să se facă din greşeală, a
fost intenţionată, poate cu intenţii bune, dar este ceva cel
puţin dubios, discutabil. Despre Sfântul recent canonizat
aici: https://doxologia.ro/sfantul-cuvios-irodion-de-la-
lainici

Se reia aceasta în mai multe locuri printre care:

http://www.imiplacesportul.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=287:l-am-
rugat-pe-dumnezeu&Itemid=98
https://dininimapentrutine.com/2018/01/02/l-am-rugat-pe-dumnezeu/
http://lataifas.ro/religii-si-credinte/112634/cerut-lui-dumnezeu-sa-mi-ia-durerea-iar-el-mi-
raspuns/
http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/12917-Elena-Latan/page528

Ne oprim aici cu cercetarea, este suficient. Câteva observaţii de încheiere:

Poezia în sine are o evidentă sensibilitate creștină ce nu se poate să nu impresioneze, şi
nu numai pe mamele aflate în situaţii asemănătoare. Duhul ei este, aşa cum era şi normal,
impregnat de trăsăturile pietiste nord americane ale autoarei. Acest lucru însă ar putea fi
oarecum nevătămător cititorului ortodox avizat şi mai ancorat în credinţă, ce poate face relativ
lesne ceea ce recomandă Sf. Vasile cel Mare în scrisoarea sa către tineri: a lua ca albina nectarul
din aceste rânduri şi a da la o parte eventualele lucruri nefolositoare.
Ceea ce ne-a produs totuşi unora oarecare sminteală a fost alăturarea total nepotrivită a
numelui Sfântului indicat ca autor cu acest text. De ce tocmai dânsul nu putem ști exact, e de
presupus tocmai că fiind recent şi relativ necunoscut nu ar fi putut fi verificat la o adică, la fel
de uşor ca în cazul altor părinţi cunoscuţi din România cărora li s-au atribuit tot felul de
rugăciuni şi sfaturi duhovniceşti, cum ar fi de ex. părinţii Ilarion Argatu sau Arsenie Boca 6.
Atribuirea acestui text sub numele altui autor se încadrează la categoria falsului intelectual,
plagiatului, ce evident nu se poate imputa sfântului, dar tot o fraudă rămâne. Este până la urmă
şi imoral şi în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu. Pastoral vorbind această atribuire nu a avut
nici un sens, nu foloseşte nici Bisericii ortodoxe române şi nici eventualilor neofiţi. Cel mult
s-ar fi putut da varianta fără autor, era mai onest şi suficient de ziditoare. Aşa se vede că au
procedat şi cei de pe site-ul rusesc Diveevo.
 8

Întrucât astfel de mesaje circulă şi vor mai circula din abundenţă, cele mai multe venind
din partea unor cunoscuţi care chiar sunt practicanţi bisericeşti şi au intenţiile cele mai bune,
încheiem cu îndrumarea ca să încercăm să ridicăm totuşi nivelul atenţiei - valabil şi pentru
autorul acestor rânduri! - şi a recepta cu discernământ aceste mesaje în vederea eventualei lor
retrimiteri. Cum spuneam şi în introducere, mediul online virtual are plusurile şi minusurile
lui, şi înţelept este a fi folosit ca atare, fără pretenţii duhovniceşti deplasate. Aprofundarea
acestei vieţi creştine se face în lumea reală a mânăstirilor şi bisericilor, în cadrul slujbelor sau
acasă, în contact cu oameni reali şi duhovniceşti. Pe aparate rămân gândurile şi mesajele
prieteneşti frumoase, şi uneori chiar duhovniceşti7, pe care să le ţinem, iar pe cele nocive să le
identificăm şi să le lepădăm.

1
Iată o poezie: „Și Dumnezeu a spus nu”, scrisă în 1980 de o femeie crescută într-un ambient alcoolic,
a cărei soră a fost ucisă și fiica mijlocie a fost diagnosticată cu o tulburare severă care necesită îngrijire
de 24 de ore... și lista de suferințe și traume poate continua.
2
Această poezie este atribuită lui Claudia Minden Weisz, mama unui copil al sindromului Rett
3
El a fost un membru credincios al corului bisericii presbiteriene din West Side... în urma sa au rămas
soția sa, Claudia, fiul, Paul (Amy), fiicele, Angie Weisz și Amy Yurk
4
În argoul internautic, un mesaj de largă circulație.
5

На главную Притчи Я попросил у Бога забрать мою гордыню …

Я попросил у Бога забрать мою гордыню …
Я попросил у Бога забрать мою гордыню, и Бог сказал мне "нет". Он сказал, что гордыню не
забирают. От нее отказываются.
Я попросил Бога вылечить мою дочь, прикованную к постели, и Бог сказал мне "нет". Он
сказал, что терпение - результат испытаний. Его не дают, его заслуживают.
Я попросил Бога подарить мне счастье, и Бог сказал мне "нет". Он сказал, что дает
благословение, а буду ли я счастлив, зависит от меня.
Я попросил Бога беречь меня от боли, и Бог сказал мне "нет". Он сказал, что страдания
отделяют человека от мирских забот и приближают к Нему.
Я попросил у Бога духовного роста, но Бог сказал мне "нет". Он сказал, что дух должен
вырасти сам, а Он лишь будет подрезать меня, чтобы заставить плодоносить.
Я попросил сил, и Бог послал мне испытания, чтобы закалить меня.
Я попросил мудрости, и Бог послал мне вопросы, над которыми нужно ломать голову.
Я попросил мужества, и Бог послал мне опасности.
Я попросил любви, и Бог послал мне нуждающихся в моей помощи.
Я попросил благ, и Бог дал мне возможности.
Я не получил ничего из того, что просил.
Я получил все, что мне было нужно.
Бог внял моим молитвам.

http://klyukina.ru/
 9

6
Iată de ex. o mostră de a cest gen, ce circulă zilele acestea (martie 2018) pe WhatsApp:
„...O B O S E A L A...
"Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând, maniindu-te, pierzi
viața din tine si obosești, si este si normal pentru ca mergi contra curentului.
Iubirea, este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin când lași viața sa curgă prin tine si nu mai opui
rezistenta la ceva.
Ai obosit vreodată in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?
Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima.
Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. Si mintea caută neîncetat, mereu găsește
altceva de care sa se agate, dar in esență mintea își caută liniștea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau întâmplările din viață, ci este intre noi si noi, acea lupta
interioara este cea care epuizează."
Sfântul Părinte (!!) Arsenie Boca
Aici lucrurile par destul clare, semnătura stângace pusă pe un text psihologic, în sine nu greșit.
Se mizează pe autoritatea și popularitatea de care se bucură în această perioadă părintele.
7
Cum a fost de exemplu tot zilele acestea conferința de la Paris a părintelui Rafail Noica.