CAPITOLUL 9

ANALIZA FINANCIARĂ A PROIECTELOR UTILIZÂND

FONDURI EUROPENE
CAPITOLUL 9 ANALIZA FINANCIARĂ A PROIECTELOR UTILIZÂND FONDURI 274
EUROPENE
9.1. ANALIZA COST - BENEFICIU 255
ANALIZA DE RISC ŞI SENZITIVITATE
9.2 265

Obiective
Conţinutul capitolului 9 oferă suportul necesar pentru:
a. analiza cost – beneficiu în proiecte europene;
b. fluxul de numerar;
c. incertitudine in realizare proiect.

9.1. ANALIZA COST - BENEFICIU

Analizele “Cost –Beneficiu - ACB” ajuta decidentul public sa identifice proiectele care vor
maximiza benficiile sociale nete si astfel sa stabilasca ordinea prioritatilor conform careia se vor
realiza proiectele din fonduri europene si rspectiv lucrarile de infrastructura.

Analiza cost-beneficiu (ACB) are scopul de a estima impactul socio-economic al proiectului de

investiţie public propus, prin identificarea şi cuantificarea monetară a efectelor investiţiei
(financiare şi non-financiare).

Analiza cost-beneficiu este o evaluare care compară costurile si beneficiile unui proiect şi face
practic compararea cheltuielilor actualizate cu beneficiile actualizate, în vederea adoptării
deciziei de operaţionalizare a investiţiei. Veniturile actualizate trebuie să fie superioare costurilor
actualizate (fluxul de numerar trebuie să fie pozitiv) pentru ca proiectul să fie operaţionalizat.

274
In cadrul acestui capitol se prezinta elementele metodologice general valabile ale analizei cost-
beneficiu - a se vedea subcapitolele “ Perioada de referință”, „Metoda marginală” și „Analiza
opțiunilor”.

Există două diferenţe notabile intre analiza tip evaluarea proiectului sau plan de afaceri din
sfera sectorului privat:

- criteriul decizional: sectorul privat finanţează numai proiecte cu rentabilitatea financiară

estimată mai mare decat costul capitalului, in timp ce autoritatea publică (inclusiv cea
comunitară) finanţează cu precădere proiecte cu rentabilitatea financiară estimată mai mică
decat costul capitalului;

- cuantificarea impactului non-financiar: autoritatea publică ia decizia de a susţine

financiar un proiect nu exclusiv pe baza rentabilităţii pur financiare, ci pe baza rentabilităţii
economice (proiectul trebuie să aibă un impact net pozitiv la nivelul societăţii, inclusiv
aspectele non-financiare).

Aceste diferenţe notabile ale abordării autorităţii publice in raport cu finanţarea proiectelor ţin de
rolul statului in economie (a se vedea subcapitolul “ Statul și economia” ). Statul (inclusiv
structurile multinaţionale, precum Uniunea Europeană) intervine in economie, printre altele, prin
reglementare, impozitare şi subvenţionare. Ceea ce numim, generic, fonduri europene, reprezintă
o subvenţie, cu scopul declarat de a genera beneficii nete pozitive pentru societate (a se vedea
subcapitolul “ Crriteriul Kaldor-Hicks” ).

9.1.1. Perioada de referinţă

Perioada de referinţă se referă la numărul maxim de ani pentru care se realizează previziuni in
cadrul analizei cost-beneficiu. Previziunile trebuie realizate pentru o perioadă apropiată de viaţa
economică a investiţiei, suficient de indelungată pentru a permite manifestarea impactului pe
termen mediu şi lung al acesteia.

Tabelul următor prezintă perioadele de referinţă indicative sugerate de Ghidul Comisiei

Europene. Normele romaneşti au preluat, de regulă, aceste perioade, însă decidentul poate selecta
alte perioade, după caz.

275
Sector Perioada de referinta
Energie 25
Apa si mediu 30
Cai ferate 30
Drumuri 25
Porturi si aeroporturi 25
Telecomunicatii 15
Industrie 10
Alte servicii 15

Atenţie: durata perioadei de referinţă are un impact extrem de mare asupra valorii indicatorilor
analizei financiare şi ai celei economice.

9.1.2. Metoda marginală

Calculele “ ACB” sunt efectuate întotdeauna prin metoda marginală / diferenţială / incrementală.

In ce constă metoda marginală/diferenţială?

Fluxurile financiare sau economice luate în calcul pentru fiecare variantă de proiect analizată
sunt considerate exclusiv pe o bază netă faţă de varianta de referinţă.

Care este varianta de referinţă?

Varianta zero (fără investiţie/BAU/do-nothing) este, in cele mai multe din cazuri, varianta de
referinţă pentru aplicarea metodei marginale (a se vedea subcapitolul “Analiza opțiunilor”).

Totuşi, varianta zero/fara proiect/do-nothing/BAU nu inseamna in mod necesar inexistenta

oricarei investitii pe durata de referinta. Varianta de referinta reprezinta acea varianta in care
doar se mentine functionalitatea infrastructurii existente, la parametrii existenti/normali (inclusiv
eventuale investitii ulterioare, daca elementele pre-existente proiectului ar deveni inutilizabile).
In situaţia in care se impun investiţii minime oricum, varianta de referinţă este, de fapt, cea a
intervenţiei minime (do-minimum).

276
 9.1.3. Analiza opţiunilor

Analiza opţiunilor constă în următorii paşi procedurali:

* alcătuirea unei liste lungi de scenarii alternative care asigură îndeplinirea obiectivelor
propuse;

* evaluarea scenariilor din perspectiva cadrului strategic / reglementărilor / fezabilităţii;

* elaborarea unei liste scurte de scenarii alternative ulterior evaluărilor de mai sus;

* ierarhizarea scenariilor din lista scurtă pe baza unei analize cost-beneficiu;

* selectarea scenariului optim.

Se recomanda parcurgerea următoarelor etape practice, pentru indeplinirea cerinţelor

procedurale menţionate:

* etapa 1: obiectivele sunt exprimate in variabile măsurabile (nu trebuie să fie redundante,
dar pot fi alternative);

* etapa 2: fiecărui obiectiv ii este atribuită o pondere (care să reflecte importanta relativă
pe care le-o acordă cadrul programmatic comunitar/naţional);

* etapa 3: definirea criteriilor de evaluare;

* etapa 4: analiza de impact (analizarea, pentru fiecare criteriu ales, a efectelor cantitative
sau calitative pe care acesta le produce);

* etapa 5: estimarea efectelor proiectului in termenii criteriilor selectate (cuantificarea

fiecărui rezultat din etapa 4);

* etapa 6: ponderarea rezultatelor obţinute;

* etapa 7: agregarea scorurilor diferitelor criterii.

Liniile directoare comunitare sugerează, practic, includerea rezultatelor unei analize cost-
beneficiu simplificate pentru toate opţiunile luate in considerare, printe criteriile de selectare a
opţiunilor.

277
Pentru a genera lista de opţiuni, in primul rand, trebuie definite mai clar noţiunile următoare
(menţionate, in H.G. nr. 28/2008):

* Varianta zero (fără investiţie). Aceasta este, in cele mai multe din cazuri, varianta de
referinţă pentru aplicarea metodei diferenţiale/marginale (a se vedea subcapitolul “ Metoda
marginală” ). Varianta zero/fara proiect/do-nothing/BAU (business as usual) nu inseamna în
mod necesar inexistenta oricarei investiții pe durata de referință. Varianta de referință
reprezinta acea variantă în care doar se menține funcționalitatea infrastructurii existente, la
parametrii existenti/normali (inclusiv eventuale investiții ulterioare, daca elementele pre-
existente proiectului ar deveni inutilizabile). În situaţia în care se impun investiţii minime
oricum, varianta de referinţă este cea a intervenţiei minime (do-minimum).

* Varianta cu investiţie medie. Se doreşte o simplă ierarhizare a variantelor propuse in

funcţie de cost, după modelul metodologiei eficieţei costurilor.

* Varianta cu investiţie maximă. Se doreşte o simplă ierarhizare a variantelor propuse in

funcţie de cost, după modelul metodologiei eficientei costurilor.

9.1.4. Statul și economia

In esenţă, statul, in forma sa modernă, există pentru a spori bunăstarea individuală şi colectivă
a cetăţenilor săi. In speţă, statul trebuie să furnizeze acele servicii sau bunuri care fără existenţa
sa nu ar exista.

Gandiţi-vă cine ar finanţa un parc naţional din proprii bani, individual, doar pentru care toţi
ceilalţi care nu il finanţează să se bucure de binefacerile sale. De asemenea, cine ar putea, in mod
individual, să se opună tendinţelor monopoliste ale unui producător de talie multinaţională.

Pe scurt, statul intervine in economie (sau aşa ar trebui) din următoarele motive:

* servicii publice;

* bunuri publice;

* imperfecţiunile pieţei:

- externalităţi (efete externe);

278
 - concurenţă;

- industrii incipiente (infant industries).

Practic, toate Programele Operaţionale Sectoriale au obiective care se incadrează la una dintre
categoriile de mai sus.

Intervenţia statului (sau a unor instituţii supranaţionale, precum cele ale UE) se realizează printr-
o serie de instrumente, printre care reglementarea, impozitarea sau subvenţionarea. Fondurile
Uniunii Europene reprezintă o formă de subvenţionare (din bugetul comunitar şi bugetul de stat).

9.1.5. Criteriul Kaldor-Hicks

Intreg criteriul decisional in analiza cost-beneficiu este bazat pe teoria economică, in speţă
criteriul Kaldor-Hicks.

Iniţial, a fost enunţat criteriul lui Pareto: orice schimbare (a unei politici publice, de pildă) este
o imbunatatire dacă cel putin unii oameni au de castigat si nimeni nu are de pierdut.

* Pare un criteriu bun, dar este şi util pentru decidenţii publici?

* Problema: aproape intotdeauna vor exista perdanţi; cineva are, in mod inevitabil, mai
mult de pierdut.

In consecinţă, a fost enunţat criteriul Kaldor & Hicks: lumea devine mai bună in ansamblu
dacă dimensiunea câştigurilor este mai mare decât cea a pierderilor, de aşa manieră incât cei care
au de câştigat ar putea să ii compenseze total pe cei care au de pierdut şi incă să rămână cu ceva
in plus.

* Cu alte cuvinte, beneficiile ar trebui sa fie mai mari decat costurile - de aici analiza cost-
beneficiu şi indicatorii “ VAN - valoarea actualizată netă” şi “ RIR - rata internă de
rentabilitate”.

* In realitate, acest rationament oferă elemente suplimentare:

279
 - Daca opţiunea 1 are beneficii > costuri, şi o altă opţiune 2 are o diferenţă (pozitivă) şi
mai mare intre beneficii si costuri, trecerea de la opţiunea 1 la opţiunea 2 este o
imbunătăţire in sine.

- Astfel, nu trebuie sa căutăm o cale de acţiune care doar conduce la beneficii mai mari
decat costurile, ci trebuie să căutăm varianta in care diferenţa (pozitivă) intre beneficii si
costuri este cea mai mare (această observaţie stă la baza departajării proiectelor de
finanţare in cadrul procesului de evaluare).

* Dar analiza cost-beneficiu este dificilă, in parte datorită nevoii de a evalua dimensiunea
beneficiilor proiectului respectiv.

Un criteriu mai puţin pretenţios este analiza de eficienţă a costurilor (“proiectul realizează
obiectivele propuse in cel mai eficient mod posibil in ceea ce priveste costurile?” – acest criteriu
este, de fapt enunţat de H.G. nr. 28/2008, la capitolul “selecţia opţiunilor”).

* Atenţie: a face un lucru cum trebuie nu este sinonim cu a face lucrul care trebuie.

* Atenţie: feriţi-vă de confuzia intre analiza de eficienţă a costurilor şi analiza cost-

beneficiu.

* Atenţie: trebuie să fim atenţi la preocuparile de ordin redistributiv (ambele tipuri de

analiză se axeaza pe cantitati agregate, dar cine primeste beneficiile şi cine suportă
costurile?)

9.1.6. Caracteristici

a. Cash-flow-ul (fluxul de numerar) din activitatea de investiţii pentru reabilitare, modernizare

sau dezvoltare reprezintă diferenţa dintre veniturile obţinute în urma realizării proiectelor de
reabilitare, modernizare, dezvoltare şi eforturile totale făcute în acest scop.

Cheltuieli totale actualizate:

280
 d D

 I  Ch  
1
Cta 
h 1
h
1  a h , în care:

Ih – investiţia anuală;

Ch – costurile anuale de exploatare;

D – durata de funcţionare a obiectivului (durata de studiu);

d – durata de realizare a obiectivului;

a – rata de actualizare.

b. Analiza cost-beneficiu utilizează indicatorul raportul dintre veniturile totale actualizate

(Vta) şi costurile totale actualizate (Cta), calculat conform relaţiei:

d D
1
V
V  1  a 
h 1
h h
R  ta  d D
1 , în care:
  I h  Ch  
Cta
h 1 1  a h
Vh – veniturile anuale;

Ch – cheltuielile anuale;

Ih – investiţia anuală;

D – durata de funcţionare a obiectivului (durata de studiu);

d – durata de realizare a obiectivului;

a – rata de actualizare.

Se consideră a fi cea mai eficientă acea variantă de proiect acea care asigură o valoare
maximă a indicatorului. Sensibilitatea indicatorului la mărimea ratei de actualizare determină
importanţa dimensionării cât mai corecte a acesteia pentru a evita fie acceptarea de proiecte
neeficiente, fie respingerea unor proiecte rentabile.

281
 Principala limită a aplicării unui astfel de criteriu constă în faptul că poate conduce la
considerarea ineficientă a unui proiect caracterizat prin cheltuieli de investiţii sau de exploatare
ridicate, generate de nivelul ridicat al performanţelor tehnico-economice şi calitative.

c. Valoarea actualizată netă (VAN) caracterizează, în valoare absolută, aportul de avantaj

economic al unui proiect. Pentru calculul acestui indicator se porneşte de la venitul net anual
(VNh), determinat ca diferenţă între volumul anual al veniturilor (Vh) şi volumul costurilor
anuale totale – de investiţii (Ih) şi de exploatare (Ch) – conform relaţiei:

VN h  Vh  I h  Ch 

Prin actualizarea venitului net anual la momentul începerii lucrărilor de execuţie a

obiectivului se obţine Valoarea actualizata neta:
d D
1
VAN  VN h 
h 1 1  a h
Diferitele variante de proiect sunt considerate acceptabile în cazul în care valoara
actualizata neta înregistrează valori pozitive (VAN > 0), iar în situaţia comparării mai multor
proiecte va fi ales cel cu VAN maxim.

Evaluarea eficienţei economice a proiectelor de modernizare, devoltare, reabilitare a

sectorului serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare cu ajutorul acestui indicator prezintă o
serie de avantaje: ia în considerare toate informaţiile relevante pentru o oportunitate de investire,
inclusiv evoluţia în timp a fluxurilor de numerar estimate şi costul finanţării investiţiei,
furnizează rezultate clare, uşor de interpretat, derivă direct din obiectivul financiar al firmei, de
maximizare a profitului.

c. Rata internă de rentabilitate (RIR) este acea rată de actualizare la care valorile
actuale ale cheltuielilor şi beneficiilor se egalizează şi arată care este rentabilitatea capitalului
investit în proiect. La rata internă de rentabilitate a unui proiect se ajunge atunci când valoarea
actualizata neta (sau -venitul net actualizat) al acestuia este egal cu zero.

VAN a  RIR   0
Vta
şi 1
Cta

282
 Pentru determinarea ratei interne de rentabilitate se calculează valoarea actualizata neta
(venitul net actualizat) pentru diferite rate de actualizare alese în mod aleator, din aproape în
aproape ajungându-se la stabilirea acelei rate de actualizare care conduce la anularea valoarea
actualizata neta (venitului net actualizat). În final se utilizează relaţia:

RIR  amin  amax  amin  

VAN 
, în care:
VAN   VAN 

amin – rata de actualizare corespunzătoare valorii actualizate nete (venitului net actualizat) cea
mai mica;

amax – rata de actualizare corespunzătoare primei valoari actualizate nete (venitului net
actualizat) negative.

În condiţiile economiei de piaţă, rata internă de rentabilitate are semnificaţia şi funcţia

de criteriu fundamental pentru acceptarea proiectelor de investiţii în modernizarea, dezvoltarea
sau reabilitarea sectorului serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare şi formularea
opţiunilor. Indicatorul se calculează atât în cazul analizelor financiare, cât şi al celor economice,
după aceeaşi formulă matematică, deosebirea constând în elementele incluse în componenţa
veniturilor şi cheltuielilor.

9.1.7. STUDIU DE CAZ

S.C. AFP S.A. exploatează sistemul de distribuţie a apei potabile a unei localităţi,
asigurând alimentarea cu apă potabilă pentru 12.000 persoane. Numărul populaţiei rezidente este
de 21.000 persoane. În vederea creşterii accesibilităţii serviciului de alimentare cu apă potabilă
se preconizează un spor de capacitate prin modernizare, despre care se cunosc următoarele
informaţii:
- costul modernizării echipamentelor: 6.000.000 lei;
- costuri pentru demontare, remontare şi management: 1.000.000 lei;
- costuri pentru proiectare şi inginerie: 500.000lei;
- investiţia totală pentru modernizarea sistemului de alimentare cu apă potabilă este
eşalonată pe doi ani, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul al doilea;

283
 - cheltuieli anuale de exploatare: 80.000 lei în primul an de realizare a modernizării,
60.000 lei în cel de-al doilea an de realizare a lucrărilor de modernizare şi 100.000 lei
în perioada de funcţionare a sistemului după modernizare;
- venituri anuale: 1.500.000 lei în primul an de realizare a lucrărilor de modernizare,
1.400.000 lei în cel de-al doilea an de realizare a modernizării şi 2.100.000 lei în
perioada de funcţionare a sistemului după modernizare.
- perioada de funcţionare a sistemului de alimentare cu apă potabilă după modernizare:
3 ani;
- rata de actualizare: 10%.

Perioada de realizare a Perioada de funcţionare după

Nr. U.M modernizării (ani) modernizare (ani)
Specificaţie TOTAL
crt. .
1 2 1 2 3

1. Investiţie lei 3.000.000 4.500.000 - - - 7.500.000

2. Cheltuieli anuale lei 80.000 60.000 100.000 100.000 100.000 440.000

3. Venituri anuale lei 1.500.000 1.400.000 2.100.000 2.100.000 2.100.000 9.200.000

4. Cheltuieli totale lei 3.080.000 4.560.000 100.000 100.000 100.000 7.940.000

5. Profit anual lei 1.420.000 1.340.000 2.000.000 2.000.000 2.000.000 8.760.000

6. Flux numerar lei -1.580.000 -3.160.000 2.000.000 2.000.000 2.000.000 1.260.000

7. Factor de actualizare
- 0,909 0,826 0,751 0,683 0,621 -
(a=10%)

8. VAN (a=10%) klei -1436,22 -2610,16 1502 1366 1242 63,62

9. Factor de actualizare
- 0,901 0,812 0,731 0,659 0,593 -
(a=11%)

10. VAN (a=11%) klei -1423,58 -2565,92 1462 1318 1186 -23,5

284
RIR  0,10  0,11  0,10 
63,62
 10,73 %
63,62  23,5

9.2. ANALIZA DE RISC ŞI SENZITIVITATE

Necesitatea analizei de risc si senzitivitatea se datoreste urmatorului raţionament:

* analiza cost-beneficiu este o previziune despre viitor - tot ceea ce i se poate cere este să
fie cat mai solid fundamentată şi argumentată;

* nimeni nu cunoaşte viitorul, cel puţin nu autorii de analize cost-beneficiu - prin metoda
“ACB” se încearcă prognozarea sa de o manieră controlabilă;

* în aceste condiţii, se impune o analiză de risc şi senzitivitate (definita si risc şi

sensibilitate).

* în conformitate cu articolul 40 (e) Regulamentul 1083/2006, o analiză a riscului trebuie

inclusă in “ACB”;

* aceleaşi cerinte sunt detaliate de normele comunitare (Documentul de lucru nr. 4, Ghidul
ACB al UE) si naționale (H.G. 28/2008) .

9.2.1. Analiza de senzitivitate

Obiectiv:
* determinarea gradului de incertitudine in cea ce priveşte implementarea proiectului;

* identificarea variabilelor critice şi impactul potenţial asupra modificării indicatorilor de

performanţă financiară şi economică;

* indicatorii de performanţă financiară şi economică care trebuie testaţi sunt: rata internă de
rentabilitate financiară (RIRF) a investiţiei, valoarea actualizată netă financiară (VANF),
rata internă de rentabilitate economică RIRE şi valoarea actualizată netă economică VANE
( care se vor calcula în toate cazurile după contribuţia UE).

Metodologie:

* identificarea variabilelor critice (a se vedea “Variabile critice” şi “Curbe de elasticitate”);

285
* calculul valorilor de comutare (a se vedea “Variabile de comutare”)

2.2. Analiza de risc

Obiectiv:

* estimarea distribuţiei de probabilitate a modificărilor indicatorilor de performanţă financiară

şi economică.

Metodologie de calcul:
* dacă există informaţie rezonabilă pentru stabilirea distribuţiei probabilităţii variabilelor
critice; (a se vedea “ Distribuție de probabilități” și „Metoda Monte-Carlo”).

* dacă nu există informaţie rezonabilă pentru stabilirea distribuţiei probabilităţii

variabilelor critice; (a se vedea “ Distribuție de probabilități”)

Alte aspect metodologice:

* analiza de risc ar trebui să includă şi o secţiune de identificare a riscurilor
necuantificabile;
* trebuie evaluată posibilitatea proprietarului proiectului de a influenţa probabilitatea
riscurilor identificate şi alcătuirea unei liste de măsuri pentru riscurile asupra cărora
proprietarul are o influenţă.

2.3. Variabile critice

Identificarea variabilelor critice:

- se realizează prin modificarea procentuală a unui set de variabile ale investiţiei şi apoi
calcularea valorii indicatorilor de performanţă financiară şi economică;

- orice variabilă a proiectului pentru care variaţia cu 1% va produce o modificare cu mai

mult de 5% in valoarea de bază a VANF sau VANE va fi considerată o variabilă critică
(evaluatorul poate prescrie şi un alt interval de elasticitate).

Curbe de elasticitate:
- analiza se efectuează secvenţial, determinand impactul variaţei fiecărei variabile critice
in parte;

286
- prin determinări punctuale repetate pe intervale de variaţie +/- x% se pot trasa curbele de
elasticitate ale fiecărei variabile analizate;

2.4. Valori de comutare

Calculul valorilor de comutare:

- modificarea procentuală a variabilei critice identificate care determină ca valoarea
indicatorului de performanţă analizat - valoarea actualizată netă financiară sau valoarea
actualizată netă economică - să fie egală cu zero) pentru variabilele critice identificate.

Mod de prezentare:
- exemplu: depăşirea cu peste x% a costurilor de investiţie ar reduce VANE sub 0 şi RIRE sub
5,5%, făcand proiectul nerentabil din punct de vedere social.

2.5. Distributie de probabilităţi

Metodologie de calcul in prezenţa distribuţiei de probabilităţi:

* analiza de risc este posibilă numai dacă există informaţie rezonabilă pentru stabilirea
distribuţiei probabilităţii variabilelor critice (aspect neglijat in mod grav şi repetat de mulţi
autori de ghiduri ale solicitantului, care solicită imperativ distribuţii de probabilitate şi
analiză Monte Carlo in toate cazurile);

* trebuie efectuată asocierea unei distribuţii de probabilitate de distribuţie pentru fiecare

variabilă critică (aceasta poate fi obţinută din literatura de specialitate, din experienţa proprie
a beneficiarului sau consultantului - dacă este vastă şi relevantă, din date statistice robuste
ale unei pieţe similare);

* rezultatele analizei de risc se pot exprima ca medie estimată şi deviaţie standard a

indicatorilor de performanţă financiară şi economică, dacă se poate determina distribuţia
probabilităţii variabilelor critice;

* a se vedea „Metoda Monte-Carlo”.

Metodologie de calcul in absenţa distribuţiei de probabilităţi:

* dacă nu există informaţie rezonabilă pentru stabilirea distribuţiei probabilităţii
variabilelor critice, atunci analiza riscului se poate realiza prin definirea scenariul optimist şi

287
 pesimist care va include toate variabilele critice (trebuie avuta in vedere şi combinarea
variaţiilor parametrilor);

* in realitate, şi această metodă reprezintă tot o variaţie a distribuţiei de probabilităţi (luarea

in calcul a trei scenarii - de baza, optimist si pesimist - reprezintă, de fapt, o distribuţie
triunghiulară);

* această abordare nu este altceva decat o dezvoltare a calculului de elasticitate din cadrul
analizei de senzitivitate.

2.6. Metoda Monte Carlo

Fezabilitate:
- Documentul de lucru nr. 4 al Comisiei Europene subliniază faptul că analiza de
senzitivitate poate fi efectuată intotdeauna, însă nu acelaşi lucru se poate afirma şi despre
analiza de risc;

- distribuţiile de probabilităţi nu sunt totdeauna disponibile - în condiţiile în care nu sunt

disponibile, nu se poate efectua analiza Monte Carlo (a se vedea “ Distribuţia de
probabilităţi” );

- cererea de a efectua analiza Monte Carlo în majoritatea ghidurilor solicitantului, chiar

dacă nu se pot determina distribuţii de probabilitate credibile, apare, în acest context, greu de
explicat.

Metodologie:
- extragerea repetată (iteraţii) a unor valori intamplătoare a variabilelor critice din aceleaşi
intervale de probabilitate (folosind curbele de distribuţie ale variabilelor critice) şi
recalcularea indicatorului de performanţă analizat in baza setului de parametri astfel
constituit;

- reprezentare grafică: pe ordonata sistemului cartezian se reprezintă probabilitatea

distribuţiei şi pe abscisă se marchează valorile corespunzătoare calculate ale indicatorului.

Software:
- există produse software specializare pentru acest tip de analiză (recomandate ca atare in
ghidurile solicitantului);

288
- menţiunea este că, pentru distribuţia normală, se poate genera un număr redus de iteraţii
şi în MS Excel.

Concepte cheie

 Analiza cost-beneficiu – soluție de succes în proiecte europene

 Analiza opțiunilor în proiecte europene
 statul și economia
 rentabilitatea proiectelor europene
 analiza de risc – senzitivitate-soluîie de succes

Întrebări de verificare

1. Atragerea capitalului străin are loc prin credite, adică împrumuturi. Creditele
externe sunt de mai multe categorii şi anume:

a) credite guvernamentale; credite acordate de instituţii internaţionale, precum Fondul

Monetar Internaţional, Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca
Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ;
b) credite guvernamentale; credite bancare; credite acordate de instituţii internaţionale,
precum Fondul Monetar Internaţional, Banca Internaţională de Reconstrucţie şi
Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
c) credite bancare; credite acordate de instituţii internaţionale, precum Fondul Monetar
Internaţional, Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
R :b

2. Care sunt proiectele cu risc mare, din punct de vedere al efortului total ore ?

x a. Proiecte mai mari de 5000 ore

 b. Proiecte cuprinse intre 1000- 5000 ore

 c. Proiecte mai mici de 1000 ore

289
3. Determinati care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate si care sunt false, in cadrul
asertiunii – “VaR contribuie la activitatea de management al riscului in următoarele moduri”:

A. ajută la alocarea eficientă a resurselor astfel încât să se elimine supraexpunerea la o singură

sursă de risc;
B. ajută managerii de risc la estimarea cât mai exactă a acţiunilor lor pe piaţă atunci când
măresc riscul unui portofoliu printr-o nouă operaţiune de piaţă sau atunci când îl reduc printr-
o operaţiune de acoperire (hedging);
C. ajută instituţiile reglementatoare ale pieţei la stabilirea capitalului necesar acoperirii
expunerii unei instituţii financiare faţă de riscul de piaţă.
 1. A, B adevarate, C fals

 2. A, B false, C adevarat

x  3 A, B ,C adevarate

4.Valoarea la Risc măsoară:

a) riscul politic
b) riscul de piaţă
c) riscul operaţional
Răspuns correct b)

5. Unul din următoarele riscuri pot conduce rapid la falimentul unei instituţii bancare:
a) riscul de lichiditate
b) riscul legal
c) riscul contabil
Răspuns corect a)

6. Analiza “ Monte Carlo” în proiecte are influență la contractarea și realizarea proiectului ?

d) deloc
e) conduce la succes
f) este o analiză la jocurile de noroc
Răspuns corect b)

290
Bibliografie Capitolul 9

1. BARCLAY Corlane; OSEI-BRYSON Kweku- Muata; Strategic Project Management;

Contemporary Issues and Strategies for Developing Economies; CRC Press; 2015.
2. BROADBENT Mick; Managing Financial Resources-3rd edition; Routledge Press; 2015.
3. HIGGINS, C. Robert; Analysis for Financial Management – 11th ; McGraw-Hill Education,
New York, USA; 2015.
4. OPRAN, Constantin; STAN, Sergiu; Managementul proiectelor; Editura BREN; Bucureşti,
România; 2008.
5. SEICIU Petre Lucian.; OPRAN Constantin.; SEICIU Dana C.; Managementul Proiectelor
Ingineresti, editura Politehnica Press, Bucuresti Romania; 2009.
6. WATSON, Gregory H.; Strategic Benchmarking Reloadedwith Six Sigma, John Wiley &
SONS, Inc; 2007.
7. ***; www.europa.eu.int
8. ***; www.infoeuropa.ro
9. ***; www.projectmanagement.ro
10. ***; www.finantare.ro
11. ***;www.cordis.europa.eu
12. ***; www.fonduri-structurale.ro
13. ***; www.fonduri-ue.ro

291