Utilizarea tehnologiilor multimedia în procesele de predare şi învăţare [60min]

7.1. Resurse multimedia pentru predare şi învăţare [20min]

Cum aproape tot, în ziua de azi, este trecut prin filiera informaţiei electronice, neânţelegerea şi
neutilizarea unor astfel de informaţii în activităţile ce le desfăşurăm constituie un handicap foarte
mare şi greu de recuperat. Astfel, în mai toate activităţile sociale şi nu numai, utilizarea calculatorului
şi accesul la informaţie şi multimedia are o pondere din ce în ce mai mare.

Şcoala nu poate, evident, rămâne înafara unor astfel de inovaţii care se circumscriu noilor tehnologii
ale comunicării. Adaptarea educaţiei la o lume în continuă şi rapidă schimbare, achiziţionarea rapidă
a noilor competenţe necesare vieţii de mâine reprezintă ele însele o inovaţie tehnologică. Aşa se
explică faptul că pentru o bună şi eficientă educaţie, pe lângă binecunoscutele cărţi şi manuale
şcolare, încep să funcţioneze noile „instrumente” sau „ecrane ale cunoaşterii”, cum sunt adeseori
supranumite tehnologiile multimedia: videodiscuri interactive, didacticiale, hiperdocumente,
telecursuri ş.a.m.d, tot atâtea concepte şi obiecte tehnice care aşteaptă a fi „imblânzite” în universul
şcolii. Documentarea multimedia presupune manipularea unor documente tratate de către o altă
persoană sau un grup de cercetare ştiinţifica care îşi expune rezultatele prin intermediul internetului
şi tehnologiei multimedia. Având acces la o multitudine de informaţie expusă prin intermediul
tehnologiei multimedia formatorul (profesorul) poate astfel îndruma elevul spre o cât mai bună
înţelegere a fenomenului explicat. Prim intermediul „motoarelor de căutare” a informaţiei în lumea
internetului putem avea astfel acces la o diversitate foarte mare de informaţie.

Profesorul modern este astfel interpus între tehnologia multimedia ce reprezintă un domeniu foarte
vast de informaţie şi elevii săi pe care trebuie să-i formeze cât mai bine pentru a pute alege ei înşişi
informaţia utilă dintr-un domeniu foarte vast de informaţie. Rolul profesorului modern este acela de
mediator între elev şi informaţia multimedia pe care acesta o accesează. Astfel el trebuie să îndrume
elevul cum să înveţe arătându-i paşii pe care acesta trebuie sa-i urmeze pentru a accesa informaţia
utilă şi nu o altă informaţie care poate fi eronată şi care poate induce elevului altă viziune cu privire
la informaţia respectivă.

La modul ideal, echipamentul unei săli multimedia se concepe în funcţie de sarcinile

pedagogice pe care aceste spaţii trebuie să le îndeplinească cât şi de mijloacele şi materialele
didactice preconizate a intra în dotarea lor.

În procesul educativ şi nu numai, se impune totuşi ca selecţia suporturilor multimedia să fie

făcută cu atenţie, pentru că numeroase aplicaţii multimedia de tip off line (CD, DVD) sau/şi on line
(Web), deşi par să dea expresie atributelor mai sus amintite, recurg într-o mică măsură la
multicanalitate, astfel încât multe dintre ele propun mai degrabă manipulări de enunţuri decât sarcini
de comunicare.O sală (laborator) multimedia, spre deosebire de reţelele informatice locale (tip clasă)
este, în general conceput după schema clasică în jurul unui post central (al profesorului) şi un număr
de posturi de lucru (ale elevilor), cu deosebirea că, de data aceasta sunt mult sporite funcţionalităţile
de difuzare, de comunicare şi control.

În acest sens, profesorului i se conferă pe deplin rolul de tutor, putând supraveghea de la distanţă
activitatea fiecăruia dintre elevii săi prin: vizualizarea activităţii, intercomunicarea, difuzarea
resurselor audio-video, trecerea pe posturile-elev, controlul elevilor înşişi. El are astfel posibilitatea
de a dialoga de la postul său, prin intermediul reţelei, cu elevii, le poate „vizualiza” activitatea,
oferindu-le cu mult mai multă uşurinţă ajutorul şi asistenţa de care au nevoie. Astfel, interactivitatea
devine unul dintre atributele definitorii ale laboratoarelor multimedia moderne.

Principalele funcţii ale noilor tipuri de laboratoare multimedia moderne dorite şi în general
acceptate de către formatori se referă la:

Ascultarea şi vizualizarea muncii elevilor. Profesorul urmăreşte sarcinile pe care elevii săi sunt în curs
de a le efectua, el poate vizualiza parţial sau integral ecranul lor de lucru şi-i poate asculta discutând;

Vorbirea, corectarea şi oferta de asistenţă pedagogică. Formatorul dă o indicaţie unui elev, răspunde
la un apel sau transmite un mesaj sau un document care să susţină procesul de învăţare;

Posibilitatea intervenţiei în acţiunea elevului. Asistându-le activitatea, profesorul se poate substitui,

în anumite situaţii, acţiunii elevului, efectuând de la distanţă manipulări de tastatură; la rândul său,
elevul poate el însuşi solicita intervenţia formatorului în clarificarea unor probleme la rezolvarea
sarcinilor de lucru.

În concluzie profesorul (formatorul) care utilizează un astfel de laborator multimedia poate desfăşura
o lecţie pe baza unui dialog continuu profesor-elev şi invers, atribuind sarcini de lucru elevilor în
funcţie de performanţele fiecăruia, lecţia este mai mult o lecţie interactivă la care elevii se implică
mult mai mult decât la o lecţie obijnuită.

Performanţele elevilor vor fi net superioare în comparaţie cu o lecţie clasică în care formatorul orcât
de mult s-ar atrădui nu poate acorda aceeaşi atenţie fiecărui elev.

Bibliografie

1. http://www.collegedegree.com/library/college-life/collegedegree-60-killer-
opencourseware- collections-for-web-designers/
2. http://ro.wikipedia.org
3. http://www.webopedia.com/TERM/W/World_Wide_Web.html
4. http://scholar.google.com/
5. http://www.elearnspace.org/