Snob

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Snobismul este o atitudine prin care o persoană sau un grup de persoane caută să pară deasupra celorlalți. Dorind să arate că aparțin
unei elite, snobii, în loc să se poarte natural, încearcă să imite purtările și limbajul unei categorii de oameni care li se pare lor
superioară. Simultan snobii îi disprețuiesc pe inșii care nu fac parte din categoriile socotite superioare, inși care, prin urmare, li se par
lor inferiori[1].

Această forma de mimetism social, definită inițial de cătreWilliam Makepeace Thackeray, a fost analizată de sociologi ca americanul
Thorstein Veblen sau germanul Norbert Elias. Cuvântul snob a intrat în limbajul curent în 1848, când a apărut vestita carte satirică
Cartea snobilor a lui Thackeray, de fapt un compendiu al articolelor sale din revista satirică Punch, echivalentul anglofon alMoftului
Român la care colabora Ion Luca Caragiale.

Cuprins
Etimologia
Exemple de snobism în România
Înainte de 1945
Anii comunismului
Anii post-comuniști
Exemple de snobism în alte țări
Belgia
Note
Bibliografie
Vezi și
Legături externe

Etimologia
Cuvântul snob este de origine britanică, dar etimologia sa este controversată. Marele Oxford English Dictionary scrie că snab, cu a,
apare într-un document scoțian din 1781, însemnând atunci « ucenic cizmar »[2]. Dar nu se știe cum, de la snab, câteodată scris snob,
s-a ajuns la semnificația pe care a căpătat-o cuvântul snob în Marea Britanie cincizeci de ani mai târziu, mai ales că în această insulă
și perioadă, niciun ucenic cizmar nu a ajuns șef de stat. Explicația cea mai frecventă, dar care nu este unanim acceptată, se referă la
un jargon « miștocar » al studenților de la « Eton College » și de la universitatea din Cambridge, pe atunci în majoritate aristocrați,
prin care aceștia desemnau un coleg de origine burgheză, care se dă mare și încearcă să pară și el aristocrat[3]. Cuvântul snobs era
atunci opus cuvântuluinobs, desemnând pe copiii din « nobility » (nobilime), snob provenind nu din snab ci din latina sine nobilitate
(ne-nobil)[4].

Exemple de snobism în România

[5].
Trei perioade caracterizează istoria snobismului din România
Înainte de 1945
În operele sale[6], Ion Luca Caragiale face portretul mai multor personaje de snobi
care imită fie marea burghezie, fie cultura unei țări străine. Unele dintre aceste
personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida), altele reale (Barbu
Delavrancea la Berlin, francofil disprețuind tot ce este german). Înainte de valul de
francofilie descris de Caragiale, existase un snobism filelenic datorat prezenței și
influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale,
precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale
căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii »
care încearcă să șteargă lexicul ne-latin din limba română, folosind cuvinte artificial
formate ca amic sau amor, printre « Moftangii », cu Rromânul și Rromânca, sau
printre oamenii care își atribuie origini cât mai posibil « neaoș românești » mergând
până a își schimba numele insuficient românesc. O formă mai rară de snobism literar
apare la oraș în anii antebelici, în jurul romanului « Maitreyi » de Mircea Eliade:
moda este, un timp, să fii indianist. Altă variantă a snobismului antebelic este
trăirismul lui Nae Ionescu[7].
Thackeray : Autoportrait

Anii comunismului
În perioada comunistă (1945-1989) snobismul ia forme noi, semnalate, mai timid desigur, în spectacolele lui Toma Caragiu. Snobul
comunist nu mai este atras de occident, nici de naționalism, nici de civilizația indiană ; el se mândrește cu origini sociale sănătoase
(adică din proletariat), este inițial cel mai bun cunoscător al Uniunii sovietice, face eforturi pentru a cunoaște și folosi limba și
literatura rusă, iar ulterior (după 1960) se mândrește cu relațiile sale în sferele conducătoare ale Partidului și cu privilegiile la care are
acces (case de odihnă, bilete de concediu, posibilitatea de a călători peste hotare, acces la valută, medic la spitalul Elias ș.a.m.d.).
Snobul comunist se recunoaște prin folosirea limbajului proletcultist, prin preferința sa pentru realismul socialist în artă, iar în
Moldova sovietică prin folosirea unei « limbi moldovenești » formată dintr-un amestec între limba rusă și graiul moldovenesc al
limbii române[8] (cei mai snobi folosind excluziv limba rusă).

Anii post-comuniști
Imediat după 1989, snobismul dezbracă formele din anii comunismului și revine la cele anterioare, la care se adaugă altele noi:

snobismul revoluționar : fiecare încearcă să demonstreze că a participat, de partea câștigătoare desigur

, la
evenimentele din decembrie 1989, că mai înainte de acestea nu s-a dat niciodată cu regimul Ceaușescu, ba chiar a
rezistat, și că a avut dintotdeaunavalorile exprimate de autori caGabriel Liiceanu, Andrei Pleșu sau Octavian Paler,
reputați feriți de orice contact cu « Organele de Partid și de Stat» ;
snobismul lingvistic, exprimat în diferite moduri:

jargoanele voluntar complexificate până a deveni ininteligibile, ale anumitor filozofi sau experți din diferite
domenii ;
limbajele agramate care nu mai integrează cuvintele noi sau străine (cum limba română a integrat de exemplu
meci, șine, tramvai sau picamăr) ci le împrumută în felul limbilor tribale fără tradiție scrisă (cum este cazul cu
majoritatea termenilor moderni legați de comerț, informatică și modă) [9]. Astfel, fraza engleză :Click on the link
below to download the filescare, fără snobism, s-ar traduce în română prin :Clichează pe legătura de mai jos
pentru a transfera fișierelese traduce în mod snob, utilizândanglicisme, prin: Click pe linkul de mai jos pentru a
downloada filele. În domeniul comercial, snobismul produce fraze ca aceasta În : curând va avea loc festivalul
România Fashion și Fitness Week, organizat de divizia de fashion din Holding Collections: veți găsi în Magazinul
online de confecții, cele mai noi tendințe în: Îmbrăcăminte fitness, Haine fashion, Haine Femei, Haine Damă,
Gravide, Îmbrăcăminte copii, Promoții, Rochii, Bluze, Produse Noi cu look Fashion și Style, iar pe Site-ul nostru
veți putea consulta rubricile: Zona Beauty · Lifestyle și Artă · People și Celebrități.Astfel de limbaje izvorăsc din
convingerea că denumirile românești fac parte dintr-oFostlimbă arhaică și demodată[10].
tendința generală din România de a alege denumiri străine în dauna celor românești existente, conform celor trei
exemple următoare:

înregistrarea oficială de către autoritățile din România a denumirilor toponimice străine în dauna celor
române, cum este cazuleuroregiunii DCMT ([3]) înregistrată oficial DKMT ([4], [5], [6]) sau rezervațiilor
 naturale înregistrate oficialAlah Bair și Allah Bair - Capidava (de la denumirea turcăAllah Bayir tepe,
denumirea română fiind Dealul Popii),Korum Tarla (denumire turcă, denumirea română fiind Ogorul
adăpostit), sau Movila Sisitak (denumire maghiară, forma română fiind Șișitac);
adoptarea de către MAE în limba română, uneori denunțată de studenții africani, a formelor franceze ale
denumirilor africane, în dauna denumirilor românești, ca și cum țările respective ar mai aparține încă fostei
puteri coloniale: Côte d'Ivoire în loc de Coasta de Fildeș, Djbouti în loc de Gibuti, Ouarzazate sau
Ouagadougou în loc de Warzazat sau Wagadugu;
adoptarea pe hărțile pentru călători aleTaromului e denumirilor locale ale orașelor, cu o excepție notabilă:
capitala republicii Moldova care sub pretext că prefixul IATA este "KIS", apare cu denumirea rusăKishinev în
loc de Chișinău[11]; același fenomen există în incintaaeroportului „Henri Coandă”unde călătorul român deja
înregistrat care nu cunoaște diferența dintre termenii englezeștichecking și boarding, și vede checking
closed (dar în nici-un caz nu: „înregistrarea terminată") crede că i se închide ambarcarea și aleargă disperat
prin aerogară sub privirea ironică a salariaților acesteia.
tendința generală din Republica Moldova de a prefera calcurile lingvistice rusești în dauna expresiilor
românești/"moldovenești" corecte, de exemplu prin folosirea verbelor "a dovedi" pentru "a reuși" sau "a atârna"
pentru "a depinde"[12]; acest fenomen se datorează faptului că în acest stat,limba de comunicare interetnicănu
este limba de stat, ci limba rusă[13].

Exemple de snobism în alte țări

În toate epocile și țările există un snobism economic, exprimat prin etalajul avuțiilor materiale și al poziției sociale sau prin disprețul
[14].
manifestat față de persoanele al căror scop nu este acumularea acestor avuții și poziții

Belgia
În Belgia flamandă, unele persoane cu venituri modeste sau medii, cetățeni obișnuiți, cheltuiesc sume enorme pentru a părea sportivi
profesioniști în ochii celorlalți cicliști (folosirea acestui mod de transport fiind înlesnită în această țară de lipsa de relief și de
numeroasele alei rezervate bicicliștilor). Deși terenul nu prezintă nicio dificultate, achiziționează biciclete din materiale ultra-ușoare
și rezistente, costume de biciclist, căști, ochelari, toate neapărat de la firme recunoscute, participă la tot felul de manifestări legate de
acest sport, inclusiv competiții locale la care se achită taxe foarte mari de participare.

Note
1. ^ Aceasta este definiția cuvântuluisnob în Chambers Dictionary.
2. ^ Vezi Ask Oxford - Ask the Experts(http://www.askoxford.com/asktheexperts/faq/aboutwordorigins/snob).
Chambers Dictionary confirmă.
3. ^ După Chambers Dictionary; vezi și Merriam Webster On-line Dictionary(http://www.merriam-webster.com/cgi-bin/di
ctionary?snob)
4. ^ Vezi On-line Etymology Dictionary(http://www.etymonline.com/index.php?l=s&p=29)
5. ^ Rezumat după Cristian Teodorescu pe [1] (http://voxpublica.realitatea.net/teodorescu/)și după Ion Cepleanu,O
mică istorie a snobismului în România, eseu, E.V.F., București, 2001
6. ^ Ion Luca Caragiale, Opere complete, ed. Minerva, București 1971
7. ^ Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, București 1992
8. ^ Gheorghe Negru, Politica etnolinvistică în R.S.S. Moldovenească , ed. Prut Internațional, Chișinău 2000,ISBN
9975-69-100-5
9. ^ Cristian Tudor Popescu, Copiii fiarei, București 1998, ISBN 973-683-090-X.
10. ^ Doar o vorbă să-ți mai spun - Aprecieri critice(http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/aprecieriDOV.htm) pruteanu.ro
și legea Pruteanu (http://www.pruteanu.ro/5legea-TOT.htm) pruteanu.ro
11. ^ Revista "Profile Tarom" nr.3, 1997, pp.17-18
12. ^ Lista calcurilor rusești pe[2] (http://we.md/threads/calcuri-rusesti-si-greseli-de-exprimare.2271/)
13. ^ Legea parlamentului Republicii Moldova nr .3465-XI (art 18) și hotarîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la
măsurile de asigurare a dezvoltării culturii naționale ruse în republică nr.336 din 09.07.91.
14. ^ franceză {{{1}}} Jean-Pierre Arthur-Bernard,Les Deux Paris : les représentations de Paris dans la seconde moitié
du XIXe siècle, editura Champ Vallon, Paris 2001, 294 p.,ISBN 9782876733145.

Bibliografie
 ro Frederic Rouvillois, Istoria snobismului, ed. Nemira, BucureștiISBN 978-606-579-024-7
ro Ion Luca Caragiale, Opere complete, ed. Minerva, București 1971
en Joseph Epstein, Snobbery: The American Version
fr Philippe Jullian, Dictionnaire du snobisme, prefață de Ghislain de Diesbach, ed. Bartillat, 2006
fr Jean-Noël Liaut, Petit Dictionnaire du snobisme contemporain , Payot, 2006
fr Nancy Mitford, Voyages et snobismes, Stock, 1964
fr Philippe du Puy de Clinchamps,Le Snobisme, PUF, 1966
ro George Pruteanu Doar o vorbă să-ți mai spun - Aprecieri criticeși legea Pruteanu
fr Frederic Rouvillois, Histoire du Snobisme, Flammarion, 2008 ISBN|978-2081205420
fr William Makepeace Thackeray, Le Livre des snobs, GF Littérature, 1992
ro Petre Țuțea, 322 de vorbe memorabile, București, Editura Humanitas, 1997,ISBN 973-28-0630-3
en Thorstein Veblen, The Theory of the Leisure Class, 1899

Vezi și
Lingvistică
Sociologie
Aristocrație
Burghezie

Legături externe
Joseph Epstein, „In a snob-free zone”
Ieri și azi: Snobul, raiul spumei culinare, 21 iunie 2011, Adevărul

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Snob&oldid=12022172

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 martie 2018, ora 18:22.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.