ELECTROCARDIOGRAMA, PREGATIREA PACIENTULUI

Electrocardiograma= reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei

fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
E.K.G. este o metoda de investigatie extrem de pretioasa in diagnosticul unei
cardiopatii in general, in suferintele miocardo-coronariene in special, si totodata
este o metoda de a recunoaste o boala de inima care evolueaza clinic latent,
cand se efectueaza E.K.G-ul de efort
Ea este interpretata intotdeauna de medic in lumina datelor clinice.
Inregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite
electrocardiografe, de diferite tipuri.
Legatura intre aparat si bolnav se face printr-un „cablu bolnav”. La
extremitatea distala a cablului sunt atasate placute metalice-electrozii (in numar
de 10) necesari pentru inregistrarea a 4 derivatii standard si unipolare si 6
precordiale ( V1 – V6).
Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interpretate cu ajutorul
electrozilor, transmise la aparat prin cablu, amplificate si inregistrate sub forma
unei diagrame numita electrocardiograma. Inscrierea curbelor electrice se face
pe hartie speciala care are imprimat un sistem de coordonate. Pe orizontala este
reprezentat timpul, pe verticala amplitudinea semnelor bioelectrice.
In practica curenta se inregistreaza pe electrocardiograma 12 derivatii:
 3 derivatii bipolare notate: DI, DII, DIII;
 3 derivatii unipolare de membre notate: VR, VL, VF;
 6 derivatii precordiale notate: V1, V2, V3, V4, V5, V6;
In majoritatea unitatilor sanitare inregistrarea electrocardiogramei se face
cel mai frecvent cu ajutorul electrocardiografului „3 NEK-1”, aparat construit pe
baza de semiconductoare moderne.

Inregistrarea E.K.G. cu electrocardiografului 3

NEK-1

1.Pregatirea bolnavului:
 Se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a inlatura factorii
emotionali
 Se transporta bolnavul in sala de inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu
10 – 15 minute inainte de inregistrare
 Aclimatizarea bolnavului cu sala de inregistrare
 Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatii si va fi rugat sa-si
relaxeze musculatura
2.Montarea electrozilor pe bolnavi:
 Se monteaza pe partile moi ale extremitatilor placile de metal ale
electrozilor
  Sub placa de metal a electrozilor se ataseaza o panza inmuiata intr-o solutie
de electrolit (o lingura de sare la un pahar de apa) sau pasta speciala
pentru electrozi
Cei 10 electrozi (4 pentru membre si 6 precodiali) se fixeaza pe bolnav in felul
urmator:
a) montarea elecrozilor pe membre:
 rosu=mana dreapta
 galben=mana stanga
 verde= piciorul stang
 negru=piciorul drept

b) montarea electrolizilor precordiali

 V1=spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului
 V2=spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului
 V3= spatiul V2 si V4
 V4=spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara (apex)
 V5=la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara anterioara
stanga
 V6= la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axiala mijlocie
stanga
3.Pregatirea aparatului si verificarea pozitiei corecte a butoanelor si
clapelor:
 Aparatul va fi legat la priza de impamantare
 Butoanele si clapele vor fi asezate in pozitia indicata
4.Punerea in functiune a aparatului:
 In aceste conditii aparatul poate fi pus in functiune cu ajutorul clapei 3 in
pozitia „apasat” verificandu-se scala indicator de functionare care trebuie
sa indice zona verde a scalei instrumentului
 Dupa 3 – 5 minute de stabilizare a functionarii se poate trece la testarea
aparatului
5.Testarea aparatului:
 Clapa izolare pacient, apasat (automat se ilumineaza zona de inregistrare a
penitelor)
 Se apasa sacadat (3 – 4 ori) pe butonul 1 mV-test si in acelasi timp clapa
transport hartie
 Dupa cateva teste etalon (1 mV=10mm) inregistrate se apasa clapa stop
 Daca etalonarea nu este corespunzatoare 10mm deviatie inregistrata la
fiecare apasare, se regleaza din butonul reglare amplitudine (10)
 Buton izolare pacient (8) pozitia neapasat
6.Inregistrarea electrocardiogramei DI, DII, DIII:
 Buton (11), comutator canale pozitie I-II-III
 Buton (8), izolare pacient pozitie apasat (se ilumineaza zona de inregistrare)
  Daca este necesar, buton (13), „reglare linie izoelectrica” , (se regleaza
pozitia acelor inscriptoare)
 Se porneste inregistrarea apasand clapa transport-hartie (2), (se stinge
iluminarea zonei de inregistrare), in mod obisnuit se inregistreaza cateva
revolutii cardiace;
 Se opreste inregistrarea: clapa (1), stop-apasat
 Butonul (8), izolare paciant-readus in pozitie neapasat (se stinge iluminarea
zonei de inregistrare)
7.Inregistrarea derivatiilor unipolare si precordiale:
 Se reincepe procedura mutand butonul comutator canale (11), pe rand in
pozitiile:
1. VR VL VF
2. V1 V2 V3
3. V4 V5 V6
8.Terminarea inregistrarii:
 Dupa terminarea inregistrarii butonul (11), comutator canale se readuce in
pozitia (test)
 Se indeparteaza electrozii de pe pacient
9.Notarea electrocardiogramei:
 Asistenta noteaza pe electrocardiograma: numele, prenumele pacientului,
varsta, inaltimea, greutatea
 Mentioneaza medicatia folosita, data si ora inregistrarii, viteza de derulare,
semnatura celui care a inregistrat

10.Interpretare:
Pe o electrocardiograma normala definim:
1. Unde – conventional numite P, Q, R, S, T, U
2. Segmente – distanta dintre doua unde (PQ) (ST)
3. intervale – unda + segment (PQ cuprinde unda P + segmental PQ), (QT
cuprinde unda QRS + segmentul ST + unda T), ( TP – linie izoelectrica)
Intre doua cicluri cardiace se inregistreaza linia zero potential (linia
izoelectrica). Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive, cele care
se gasesc dedesubtul ei sunt negative
Intervalul PQ se masoara la inceputul undei P si corespunde timpului in care
stimulul strabate atriile de la nodul sinusal Keith-Flack pana la nodul atrio-
ventricular. Timpul de conducere a stimulului de la atriu la ventriculi (normal
0.12” – 0.21”)
 unda P si segmentul PQ reprezinta expresia electrica a activitatii striilor
 undele QRS, segmental ST si unda T reprezinta expresia electrica a
activitatii ventriculare