UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

PROGRAMUL DE STUDIU: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI

PREŞCOLAR - ID

AN DE STUDIU: I

“Nu contează sensul cuvântului, ci modul lui de

întrebuințare”
L. Wittgenstein

- Strategie didactică/înţelegerea de către elevi -

CURS: COMUNICARE. REPERE FUNDAMENTALE

PROFESOR COORDONATOR:

Conf. univ. dr. Matei CERKEZ

STUDENT:

DICU M. MĂDĂLINA-ALEXANDRA

Bucureşti, 2016
 Argument

Noţiunea de comunicare orală conţine deopotrivă elemente careţtin de expresia sonoră a

vocii umane şi elemente care ţin de sensul cuvintelor. Astfel, se poate face o distincţie între două
tipuri de limbaj, profund diferite ca natura, dar intim conectate: limbajul paraverbal sau ceea ce
oamenii comunică prin voce (volum, intonaţie, ritm, tonalitate) şi limbajul verbal sau ceea ce
oamenii comunică prin rostirea şi descifrarea înţelesului cuvintelor.
Dincolo de calitatea vocii, se află cuvântul. Gândim în cuvinte şi comunicam tot cu
ajutorul cuvintelor. Enunţul lui Wittgenstein: “Nu contează sensul cuvântului, ci modul lui de
întrebuinţare” ne reaminteşte că singurul control empiric pe care îl avem asupra studiului limbii
este “întrebuintarea enunţurilor în situaţii cotidiene concrete” (Vasile Sebastian Dancu -
“Comunicare simbolica. Arhitectura discursului publicitar”, 1999). Sub altă formă, sensul
cuvintelor depinde întotdeauna de contextul în care sunt plasate.
Deşi, cuvântul rămâne “expresia cea mai înaltă a limbajului şi este actul de identitate al
speciei umane” (Stefan Prutianu - Manual de comunicare si negociere în afaceri. Comunicarea,
2000), uneori nu facem faţă atâtor sensuri principale şi secundare şi pot exista confuzii între
denotaţiile şi conotaţiile cuvintelor.
Principiul semnatic al comunicării are puternice influenţe didactice, întrucat contribuie la
formarea competenţei de comunicare a elevilor, dezvoltându-le capacitatea de a recunoaşte şi a
produce enunţuri accesibile nivelului lor de percepere, corecte din punct de vedere al limbii şi
adecvate contextului situaţional în care are loc comunicarea.

Strategia didactică şi asimilarea noţiunilor de către elevi

În ciclul primar, chiar se urmăreste formarea bazei competenţei comunicative a copilului,

care se sprijină pe dezvoltarea deprinderilor de înţelegere şi exprimare a mesajului oral şi/sau în
scris. Astfel, înţelegerea sensului unui cuvânt şi utlizarea lui corectă în funcţie de context sunt
semne ale capacităţii elevului de a comunica logic, corect şi civilizat.
Obiectivele cadru:

1
  Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral;
 Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală
 Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris;
 Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.
O lecţie de comunicare, în care doresc să-i fac pe elevi să înţeleagă importanţa sensului şi
întrebuinţării cuvintelor, aş începe-o prin crearea, în sala de clasă, a unei atmosfere propice
studiului, în care elevii îşi pregătesc manualele şi caietele.
Este important să aleg cuvinte pe care elevii să le cunoască deja, pentru ca procesul de
înţelegere să fie facil. Astfel, m-am gândit la următorii termeni: a răsări, picior, ochi, gură, vulpe,
albă; pentru înţelegerea lor este nevoie de exerciţii ghidate de analiză contextuală a cuvintelor cu
sens propriu şi figurat.
În continuare, voi da exemple de propoziţii/sintagme, în care termenii de mai sus apar sens
conotativ, însă fără să le menţionez elevilor acest cuvânt.
Exemple:
A răsărit un ghiocel.
Copacul a crescut la piciorul podului.
Vrăbiuţa a zburat printr-un ochi de geam.
Băiatul a căzut într-o gură de canal.
Noapte albă.
Bărbatul era considerat o vulpe bătrână.
Apoi le voi propune elevilor să îmi spună ce înţeleg din propoziţiile/sintagmele de pe tablă.
În urma dialogului, voi adăuga celor de mai sus sensurile denotative:
A răsărit un ghiocel. (a ieşit)
Copacul a crescut la piciorul podului. (la baza/partea de jos)
Vrăbiuţa a zburat printr-un ochi de geam. (crăpătură)
Băiatul a căzut într-o gură de canal. (deschizătură)
Noapte albă. (noapte în care nu se doarme)
Bărbatul era considerat o vulpe bătrână. (viclean)
După adăugarea sensurilor denotative, le pot explica elevilor că aceste cuvinte sunt
utilizate atât în prima formă, adică au un sens de bază, cât şi într-o altă formă, care poate să

2
semnifice altceva, denumită figurată. Spre exemplu, cuvintele “alb” şi “vulpe” pot fi utilizate cu
sens total opus celui din dicţionar.
Pentru aprofundare, le pot explica elevilor jocul “cubului”: un joc în care elevului i se
aruncă un cub, el va trebui să răspundă la întrebarea aflată pe latura din mâna dreaptă . Elevii
vor trebui să construiască enunţuri cu sensurile proprii, apoi sensurile figurate ale cuvintelor
aflate pe laturile cubului. (piatră, negru,aur, plumb).
Dacă noţiunile s-au înţeles, elevii ar formula următoarele propoziţii:
El a spart geamul cu o piatră./Ea are o inima de piatră.
Puloverul lui este negru./Era negru de supărare.
Mama are un inel de aur./Acel copi are suflet de aur.
Plumbul este un metal, ca şi fierul./Cerul este de plumb.

La finalul lecţiei, elevii trebuie să:

1. să stabilească sensurile unor cuvinte
2. să înţeleagă sensul contextului
3. să aleagă forma potrivită pentru context
4. să indice sensul propriu al cuvintelor
5. să diferenţieze sensul propriu de cel figurat