You are on page 1of 89

t

c»les« (lin şura poporului

de

IOAN POPfl-RETEGANUL.

EDITURA
Librăriei XICOLAK I. CIUKCU, Braşov.
1838.
Tipariul tipografiei A. Moreşianu în Braşov.
Omul de omenie nu piere.
Pe vremile când umbla D-4eti cu sfântul Petru
pe lume, trăia o păreche de 6menî, un bărbat şi-o
muiere. Eî erau omenî seracî, n'aveau decât o vacă,
dela care se Îndulceau eî amândoi cu doi fii ai lor.
Nici casa în care lăcuiaft nu era a lor, nici că aveau
vr'un petec de pământ cât de mic; cu lucrul mani­
lor se susţineau şi cu lucrul plătiaii dările şi birul
casei.
într'o seră vine bărbatul dela c6să, cum fusese
la un vecin bogat şi află pe muierea mulgând vaca,
iar' copilaşii stând lângă ea să le dea lapte să bea.
Bărbatul sc6se din traistă o legătură mare de căp-
şune şi li-o dete copiilor, apoi după-ce dădu sarcina
de mohor vaceî s'o mănânce, întrară toţi patru în
căsuţă.
Nu se puseră bine la cină şi se porni un vânt
cu pldie de gândeai că piere lumea; tuna şi fulgera
de gândeai ca e sfîrşitul yâcului.
Cânele începu a lătra mal pogan de cât la lupi,
semn că om strein să apropie de casă.
Ian eşl afară, m§I bărbate, de ve4î ce latră
dulăul aşa tare, va fi vr'un biet drumariu — <\ise
nevasta; iar bărbatul scose capul pe ferestră să
va4ă ce este?
Adecă doi 6menî voiau să între în curte şi câ­
nele nu-î lăsa. Numai la lumina unul fulger i-a pu­
tut vedea. Apoi eşi iute afară şi merse la portă de
apără pe drumari de câne şi-î băgă în casă.
in. ' 1*
- 4
se
Bună şera, cji unul din căletorî. Bună să ve
fie inima 4ise talpa casei.
Şi mai bună cina, (\ise celălalt călător.
Poftim la cină, răspunse stăpâna casei.
Şi călătorii, osteniţi şi flămen4î fiind, nu ascepta­
ră mult îmbiat, se aşe4arălamasăşi mâncarăomenesce,
mal vorbiră puţin, apoi se desbrăcară şi se culcară.
Muierea le întinse hainele să se usce, apoi se
culcă şi ea.
„Ce omenî de omenie sunt omenii aceştia, D6mne!"
4ise unul din căletorî, după ce vă4u, că căseniî dorm,
„i-aî putea dărui cu ceva."
s e
—• Vor fi răsplătiţi la bătrâneţe, 4 i celălalt
drumariă, ş'apoî adormiră.
Dimineţa, iar omeni muierea pe căletorî cu mă­
măligă şi cu lapte cald. Iar unul din eî ve4end bună­
tatea acelor omenî îî întrebă prietinesce:
„Ce-ţî pofti pentru binefacerea ce-o aţî arătat
cătră noî de când intrarăm la voî în casă?"
s e :
Iar bărbatul 4 i „Săraci suntem şi mulţămită
luî D-4eu că suntem sănătoşi; numai sănătatea să
ni-o ţină bunul D-4eu, de altceva lipsă n'avem. că
e
muncim şi atunci avem de pe-o 4* P sita, ca nis-
ce 6menî seracî, la bătrâneţe barem de ni-ar da
bunul Dumne4eu traiii maî liniştit, când nu vom
maî putea munci."
— Să ve ajute D-4efi, Qic călătorii, şi să duc pe
aicî în colo, iar 6meniî rămân mângâiaţi că putură
face bine bieţilor drumarî.
Dar nu mult dup'aceea, cam pe la Ilie prorocu,
vine o vreme grea şi le trăsnesce vaca de sub pă-
retele casei, casa încă ia foc şi bieţii omenî scapă
numaî cu ce erau pe eî şi cu copiiî de mână. Acum
ce să scie face? A r rămânea aicî, cu ce să trăiască?
Dar unde să locuiască? Nu aveau nimic, decî 'şî
pun în gând, să ia lumea 'n cap. Şi se pun 6meniî
meî la cale şi merg pană la Dunăre. Dar cum să
- 5 -

trecă Dunărea? Stau eî, şi numai ce ved o luntre


venind cătră eî; în luntre era un turc, care o mâ­
na. Se r6ga de turc să-î trecă de cea parte şi se"
învoi turcul bucuros, însă dise că, luntrea fiind mică,
nu p6te trece mal mult de câte unul odată. Deci
se sui maî întâi muierea în luntre şi turcul vensli
prin valurile Dunăre! pană dincolo. Eî, dar nu se-
'ntorse, căci muierea fiind frum6să, îî plăcu forte
turculuî, deci şi-o duse la el.
Vecjend omul că turcul a fugit cu muierea, se
puse pe gânduri, apoi începu a căuta, doră va afla
vr'un vad pe unde să p6ta trece şi el cu copilaşii,
că cineva cu vre-o luntre nu s8 maî ivea.
Şi umblă omul nostru cu copiii de mână, decolo-
pănă colo, pană dete de un vad, pre unde i s§ pă­
ru că ar putea trece. Deci se desculţa, luă un copil
în cârcă şi plecă prin Dunăre. Cum mergea iată că
în mijlocul Dunărei dădu de un prundiş gol, ca un
ostrov mic, acolo puse copilul să se odihnescă şi
s§ uită înapoî la copilul de pe ţermure.
Adecă vede o dihanie de lup că se" apropie de
el şi fuge cu el pe aci încolo. Atunci 'şî perde cum-
petul, uită de copilul ce era lângă el şi fuge să scape
pe cel de pe ţermure din gura lupului. Dar vaî!
când ajunge pe ţermure nu mai vedeniei lup, nicîco­
pil ; cine scie unde fugise lupul cu el! Atunci se uită spre
prundiş ca să veda pe al doilea copil, ce remase
singur în mijlocul Dunărei pe ostrovel. Adecă ve­
de o undă mare apropiindu-se de el şi luându-1 ca
pe o pană, preste o clipită nu-1 maî v§du. Ce era şa
facă, bietul o m ? Să se arunce şi el în Dunăre? în
zădar iar fi fost cercarea de a'şî scote copilul, deci
se puse pe plâns.
El, care cu două Ăfile maî 'nainte avea căsuţa
sa, văcuţa sa, muierea sa şi copilaşii seî, acum era
singur ca cucul la marginea Dunărei! Dar D-4eu
atunci e maî aproape, când omul e în nefericirea cea
- 6 -

maî mare; întări deci inima omuluî no3tru sa nu


cadă în păcate de a se arunca în undele Dunărei,
şi-1 îndreptă spre un oraş mare, unde să băgă pă­
zitor la porcii Domnilor.
Şi stătu el multă vreme ca porcar în acel oraş
p6te vre-o cincî-spre-4ece ani decă nu şi maî mult,
fără de a au4i de muiere şi de copiî, şi fără de a
să plânge în potriva lui D-4eîi; în timpul când 'şî
aducea aminte de aî săi, 4 i ° 6 3 ' bun e D-4eu şi în­
:

durat cătră t6tă lumea, şi pe mine m'a mângâia.


Cu timpul maî uită de eî şi numaî arare-orl se maî
întâmpla să fie supărat de perderea lor, că D-4eîi
îl întărise firea; drept că şi el se ruga lui D-4efi
sfântul cu t6tă credinţa. în oraşul acela şedea chiar
şi împăratul, care fiind forte bătrân, muri şi el ca
toţi Omenii, că ddră şi împăraţii sunt 6menî, sciu
că nu sunt draci să trăiască alăturea cu pietrile.
Eî! dar pe vremile acelea nu se alegeau împă­
raţii, ca în «filele n6ste;nicî nu rămâneau copiî îm­
păraţilor în locul părinţilor lor, ori vrednici ori ne­
vrednici; atunci D-4eu alegea pe împăratul. Adecă:
hotăra sfetnicii împărăţiei o 4i» atunci toţi dmeniî
din împărăţie trebuia să să adune la un loc, pe un
câmp mare, şi unul arunca corona în sus: aceea
apoi atâta să învârtea prin aer pană D-4eu o tri­
metea pe capul celui vrednic, şi pe care se aşe4a
cordna, acela era împărat, să fi fost omul cel mal
sărac ori cel maî bogat, tot una era, atunci 6meniî
nu se împotriveau voeî lui D-4eu.
Astă-dată a fost alegerea de împărat chiar în
câmpul unde era omul nostru cu porcii. Şi să adu­
nară feciorii de craiu şi de împăraţi, de grofi şi ba­
roni din t6tă ţera şi toţi fruntaşii ţerei erau de fa­
ţă, ba şi feciorii, bogaţii din ţările vecine venise şi
steteau aşteptând cu capetile descoperite, că doră pe
unul din eî să va aşe4a corona, care umbla prin
aer deasupra capetelor.
— 7 —

Dar minunea minunilor! umblă prin aer cât


umblă, pană odată sbură departe unde era omul
nostru cu porcii, şi se aşedă pe capul luî. Atunci
poporul strigă cu bucurie: „Să trăiască împăratul
nostru!" şi-1 duseră cu mare pompă la palat, şi-1
îmbrăcară în hainele cele scumpe împărătesc! ; iar
ţara i se supuse ca la cel ales de D-c}eu. Şi el purta
cu înţelepciune treburile împărăţiei, încât toţi să mirau
de mintea luî cea mare.
Dar odată vine la el un cioban c'un drăguţ de
a
caş de să-1 mănânci şi cu ochii; „Bună dra > înăl­
ţate împărate!"
— Bună să-ţi fie inima, dragul meu; vel fi avend
vre-o rugare?
A m , înălţate împărate, am două rugărî; maî
întâi te rog să primesc! caşul acesta ca cinste dela
mine; a doua te rog să faci o milostivire şi să-mi
ierţi feciorul să nu mergă la date; sunt om bătrân,
înălţate împărate, numai pe el '1 am, şi nici pe el
nu l'aşl avea, că baba mea nicî un băiat nu mi-a
făcut, dar acum sunt şel-spre-4ece ani o dihanie de
lup a venit cu un prunc ca de cinci ani în gură,
eft l'am scos dela lup, pe lup Pam omorît, iar pe
pruncuţ l'am crescut, cum l'am putut, acum mi l'au
scris la 6ste şi — de-1 duc — eti rămân la bătrâ­
neţe fără nicî o ajutorinţa.
împăratului numaî decât îl veni aminte întâm­
plarea luî, şi <Jise ciobanului să aducă feciorul la
curte.
Şi Fa adus ciobanul, iar împăratul a porun­
cit, că pe fecior să-1 facă cătană (ostaş), iar pe cio­
ban şi pe baba luî să-î ţină împărăţia cu t6te cele
trebuinci6se; n'a spus împăratul însă nimănu-î de
cea făcut lucrul acesta.
Nu trecu mult şi veni la împăratul un pescar cu un
pesce forte frumos.
44
„Bună <\iua, înălţate împărate!
— 8 -

— Bună să-ţî fie inima, fătul meii; veî fii având


vre-o rugare la mine ?
— A m , înălţate împerate, am mare rugare, adecă
rugărl că două rugări am; maî întâi să faci bine să
primesc! pescele acesta ca cinste dela un biet pes­
car; a doua să faci bine şi să ierţî feciorul meu
dela 6ste, că numai pe el îl am, dar nici el nu e-
dela baba mea, fără D-deu mi l'a dat, l'am prins de
pe Dunăre acum sunt şei-spre-dece ani şi nu era
atunci maî mare ca de trel-patru ani. De atuncî
m'am căsnit cu el, cum am putut; acuma când
mi-ar fi spre ajutorire, că eii şi baba suntem slabî,
iar alţi copiî n'avem, acum vrea să ni-1 ia la oste,
înălţate împerate.
Iar veni împăratului în minte întâmplarea luî
de acum şei-spre-4ece anî, deci porunci pescarului să
aducă pruncul la curte. Şi pescarul veni cu fecio­
rul, iar împeratul porunci că pe fecior să-1 facă os­
taş, iar pe bătrânul pescar cu baba lui să-i ţină îm­
părăţia pe cheltuiala ei. Aşa să şi întâmpla, că .
altcum nici că se putea întâmpla după porunca îm­
păratului.
Maî avea împeratul un gând de nimeni nu-1
scia, căci nimenuî nu-1 spunea. Deci porunci prin
t6tă împărăţia luî, care era mare fârte şi se întin­
dea şi de cea parte de Dunăre; porunci (\ic în totă
împărăţia ca să vină din t6tă casa bărbatul şi mu­
ierea la un ospăţ mare împărătesc. Şi veniră, d6m-
ne! câtă frunză şi iarbă, şi să puseră pe lângă ma­
să şi începură a să ospăta, ca la curţile împăratu­
lui. Iar împăratul să preumbla dela masă la masă
şi să uita la fiecare în faţă. L a o masă vă4u pe un
turc singur, fără nevastă şi să uită cu mare băgare
de semă la el, apoî-1 întrebă: „Prietine, cum de nu
ţi-aî adus şi nevasta?"
— Să ierte înălţatul împărat, e cam bolnavă
- 9 —

— D e unde eşti, din ce sat?


— Din satul cutare şi cutare...
împeratul chemă numaî decât pe cele două
recrute, pe feciorul păcurarului şi-al pescarului şi
le spuse:
„Aveţi să mergeţi numai decât în satul cutare
şi şă-mî aduce-ţî înainte pe muierea turcului cutare."
Recrutele ascultară porunca împerătescă şi mer-
seră aţă la casa turcului şi intrând în lăuntru spu­
seră muiere! să vină cu eî la împeratul. „Bine, răs­
punse femeia, staţî D-vostră numaî în căsuţa asta
pană merg eu în cealaltă să mă gat, cum e data
să mergă omul înaintea împăratului; iată, ca să nu
vă fie urît, vă pun urcioraşul acesta cu vin dinainte,
gustaţi o lecă din el pană mă gat."
Şi începură feciorii mei a închina cu urciora­
şul, sciţi cum bea cătana când să capătă; vinul era
bun şi deslegă din ce în ce limba lor, pană erau
vorbăreţi cum e data.
„Mă soţule, (\ise unul, bine maî sămănăm noi
la olaltă, şi înălţatul împărat tot la olaltă ne trimete
în slujbă, ian să vedem care de unde suntem?"
Eă soţule,. cjise celălalt, sunt fecior de cioban;
cu oî am crescut cât mă vedl de mare, dară-mi
aduc aminte că eu. am avut alt tată şi altă mamă,
nu pe ciobanul cu baba lui, fără tatăl meu cel ade­
vărat m'a lăsat o lecă pe ţărmuri! Dunărei pană să
trecă pe un frate mai mic de cea parte, şi pe mine
m'a apucat un lup şi-a fugit cu mine să mă mănânce,
că tata nu l'a putut ajunge, dar un cioban, D-deu
eă-i dea bine şi sănătate, m'a scos din gura luî şi
m'a crescut ca pe al seti, Pe mama a furat-o un
turc, iar de tata şi de fratele meii cel mic n'am
mai audjrt. nimic.
8e
•— Eu frate, c p celălalt,.sunt fecior de pescar,
1
dai şi tata 4i°e că din Dunăre m'a prins cu mreja
şi numai cu mare greutate m'a adus la pricepere,
— 10 —

că luasem bagsemă maî multişoră apă decât vin a-


vurăm în urcioraşul acesta.
Muierea, care aucjise din ceea casa vorbele fe­
ciorilor, nu se mai putu răbda să nu mergă la eî
şi plângând şi sărutându-î $ise: „Dragiî mamiî co­
piî, voi sunteţi copii meî, eu sunt mama v6stră,
acum sunt şepte-spre-4ece ani de când m'a furat
turcul, iar voi aţî rămas cu tatăl pe ţărmuriî Dună­
rei: haideţi la împăratul să-i spunem întâmplarea,
dar decumva va pedepsi pe turcul fără de lege,
iar noi vom da undeva de tatăl vostru?"
Şi plecară; adecă cum ajunseră la împeratul,
acela cunoscu că femeia este a luî şi spuse în faţa
mulţimel celea petrecute, şi ca şi pe copiî i-aii cu­
noscut, ci anume n'a voit să le spună pană vor
afla eî pe mama lor. — Pe turcu-1 ertă 4icând :
„Aşa a voit D-4eu să fie."
De aci încolo, pană avură <^ile „trăiră fericiţi";
mulţămind luî D-4eu că la bătrâneţe le-a dat mân­
gâiere de-a trăi la olaltă <^ile bune.
Ce s'a maî fi întâmplat nu maî sciu, că multă
vreme a trecut de atunci; cine scie însă, slobod este
să minţescă şi maî departe.
Audită şi scrisa în Sâncel.

Din fata—fecior.
Ci-că a fost odată ca nici odată, că de n'ar fi
nu s'ar povesti, că nu-s dator a minţi, ca şi-un pu­
rece a plesni, că eu nu-s decând ferestrile, ci eu îs
decând poveştile. Când poveştile pe la noi trecea,
- 11 -

mama atunci me făcea şi apucaî una de chică şi-o


aruncai într'o vică; şi-am apucat una de picior şi-o
aruncai după cuptor şi-o bătui bine, bine, să me
'nveţe si pe mine, după aceea o am lăsat şi iată
că m'a învăţat.
A fost odată un împărat şi 'n tr'atâta era de
bătrân şi neputincios, încât nici că mai vedea şi cu
unghiile îşi deschidea genele ochilor şi-atuncî mai
vedea puţintel, dar' şi-atuncî numaî ca pintr'o sîta.
El a fost rămas cu treî fete. Neputinciosul bătrân
avea o chilie, unde densul numai singur-singurel lo­
cuia şi tot jalea şi plângea. Odată ci-că a (\is cea
maî mare fată cătră celelalte surori: „Dragile mele
surori, ce lucru pote fi cu taica nostru, ca el de
când a murit maica ndstră tot plânge şi jălesce,
nu schi mâncările nu-î plac saîi pe noî-î supărat?
Mâne dimineţă am de cuget să-1 întreb." Şi în di-
mineţa următdre fata cea maî mare merge să-î mă­
ture chiliuţa 'n care şedea bietul împărat şi punen-
du-i un pic de mâncare să retrase cătră uşă. Punend
mâna pe chieia uşii djse ast-fel:
„Dulce taică, pentru ce D-ta, decând a murit
maica n6stră nu te vedem nicî odată vesel, numaî
tot plângi şi jălesci; mâncările nu-ţî plac, orî pe noî
eşti supărat?"
„Dar' cum n'oi plânge şi cum nu m'oî văieta
că după m6rtea mea împărăţia mea şi bunul meu
merge 'n mână străină, că eu nu las după mine bărbat
şi tote rămân pe mâna străinilor?!"
:
Dar' fata <\ise » 0 taică nu plânge, nu te ne­
căji, că t6te nouă ne-or rămânea."
„Aha! blăstămată şi ticălosă ce eşti tu, cum
ai şi cutezat să gândesc! aşa ceva?" Şi luând bă­
trânul paloşul, îl aruncă după fată, dar' nu o nimeri,
că fata să retrase şi închise uşa şi paloşul să îm­
plântă în părete şi mal Qiae bătrânul:
— Atunci va fi a v6stră decă veţi umbla
- 12 -

voi cât am umblat eu şi 'ţî păţi voî câte-am


păţit eu.
Fata grăi: „Voî umbla, dulce taică."
Ea nu a spus, ce-a păţit cu tăicăl seu, cătră
celelalte surorî, şi ea îndată a mers la grajd şi şi-a
ales un cal bun şi gătind calul ea încă s'a îmbră­
cat în haine cătănescî, cu puşcă, sabie ş. c. 1. şi
încălecând pe cal s'a cam maî dus. Ajungend într'un
sat se 'ntelni cu o hîrcă de bătrână şi (\ise fata:
— Bună dimineţa mamă!
— Sănătate bună cătană cu glas de fată, dise
bătrâna.
Fata mănidsă cjise: „Fire-aî a dracului mamă,
de unde ştii d-ta că sunt fată?"
— Ştiu eu şi unde mergi tu, răspunse bătrâna,
dar' du-te, du-te, ca pe 'nturnate mergi tu!
Fata nebăgend în semă vorbele bătrânel să duse
pană la podul de aramă şi păşind pe-o podea, pe
două şi pană pe nouă, iată., că-i să arătă o babă
spurcată cu-o falcă 'n cer cu una 'n păment şi
tot pară roşie lăsa din gură. Infricându-se fata şi
tremurând din tot trupul, se înt6rce înapoî şi cânele
de smeu să repedi şi-î şi rupse c6da la cal. Şi ve­
nind fata acasă supărată lecuesce calul şi să desbracă
nespuind nimăruî ce i sa 'ntemplat.
A doua di fata cea mijlocie tot ast-fel păţi ca
cea dintăî soră a eî.
După aceste a treia §i merse cea maî mică
în chilie la tată-său şi după ce gătă celea de
lipsă bătrânului, punend mâna pe chieia uşii grăiesce
următ6rele:
— Dulce taică, pentru ce dumniata, de când
a murit maica nostră — fie iertată — de-atâta timp
tot plângi şi jălescî; mâncările nu-ţî plac orî pe noi
eşti supărat?
— O h ! Dulcea mea fică, da cum n'oî plânge,
cum nu m'oi supăra, că eu mă aflu aşa de neferi-
— 13 -

cit, cum nu mai este om în lume şi pe sub sore;


bunurile mele şi t6tă averea mea precum şi împă­
răţia mea vor rămânea la cel streini după mortea
mea, ca eu n'am sămânţă de bărbat.
Iară fata acesta fiind mal viclenă decât cele 2
surori ale eî se retrase la uşă, deschise puţin uşa
şi c\ise:
„Oh, dulce taică! Nu plânge, nu te supăra, că
nouă ne vor remânea."
Iară bătrânul înfuriat de manie, prinde paloşul
şi-1 aruncă de să prinde tare'n uşă. Dar' pe fata n'o
nimeri. Şi dise bătrânul: „Atunci vor rămânea vouă,
decă veţi umbla voî, cât am umblat eu, şi-ţî păţi câte
. ani păţit eu."
s e :
Iară fata 4 i „Vom umbla tată!"
Şi cu aceste cuvinte se depărtară de-acolo pană
în 4iua următore, nespuind nimeruî nimica. Fata 'n
4iua următâre s'a sculat forte de dimineţă şi s'a
dus în grajd şi şi-a ales un cal bun şi-1 hrăni
bine şi-1 ţesălă frumos. Şi după aceea să duse
şi să îmbrăcă în haine cătănescî din crescet pană
'n talpe şi luând o puşculiţă frumosă şi sabie şi o
patrontaşcă cu plumbî şi tote câte sunt de lipsă
unei cătane merse la calul gătit de mal înain­
te încalecă pe el şi aşa de bine i se şedea, de
aîfiputut jura căe cătană. Şi merse şi acesta tot pe
s e
urma celorlalte şi se 'n temi cu bătrâna şi 4 i fata:
„Bună dimineţa mamă."
— Sănătate bună cătană cu glas de fată,— grăi
hîrca de bătrână.
Iară fata măniosă (\ise:
„De unde me cunosc! D-ta şi cum sciî, că-s că­
tană cu glas de fată ?"
„Eu, puiul mameî, sciu şi pe tatăl teu şi te sciu
şi pe tine unde mergi; dar' întârnă înapoi, că nu
eşti bine gătată. Du-te acasă şi te sue în podul curţii
şi veî găsi acolo nesce sdrenţe din hainele tătâne-
- 14 -

tăii din feciorie şi puşca lui şi sabia luî, tâte de


când era el tiner; şi care cum o vel lua, loveşte-o
de pământ şi se face mai mândră şi mal frumdsă
de cum a fost. Şi după acestea te du în grajdul
cailor şi sparge pământul şi sapă acolo, că vei afla
nesce ose de cal şi căpăţina calului şi apucă căpăţina
:
şi dă cu ea de pământ de trei ori şi 4*
„Ţîo! cal de hâdă."
Cânii carnea ţî-o r6dă, p6rtă-me şi pe mine cât
aî purtat pe taica!"
Şi ascultând de bătrâna s'a dus şi precum i-a
spus, aşa a şi făcut şi tdte le şi îmbrăcă şi îm-
brăcându-se în haine şi încălecând pe dalbul cVochilor
că mă uitasem să vă spun numele calului, merseră
ca gândul de întreceau vântul, pană la hîrca de bă­
trână şi cum o a vă4ut bătrâna o a sărutat şi-a (\is:
„N6 puişora mameî, acum poţi umbla totă lu­
mea, că eşti gata, du-te cu D-4eti." Şi luându-şî
4iua bună dela bătrâna să duse pană ajunse la po­
dul de aur şi trece pe-o podea şi trece pe două, trece
pe nouă şi maî în colo sta taică-săii cu o falcă 'n
cer şi cu una 'n pământ şi tot flacără-i eşia din gură,
căcî taică-său era năzdrăvan.
Iară fata prinse curagiu şi (\ise: „Feri câne de
smeu din drumul meu, că de nu te împuşc." Şi de
treiorî 4ise aşa, iar a patra oră fata slobode puşca
şi face poc! dar' nu a voit să-1 împuşce şi numaî
aşa a împuşcat de-o lăture. Şi taică-său să dete
de treî ori peste cap şi să făcu om cum a fost mai
înainte; apoî a sărit îndată la draga luî fată şi o
c
a sărutat 4i end: »N6 draga taichii poţi merge 'n
lumea 'ntrâgă, poţi umbla cât am umblat şi eu şi
poţî suferi, cât am suferit, că acum eşti gata de
mers." Atunci fată să luă şi să duse multă lume,
împărăţie, ca D-4eîi să ne ţie, că din poveste multă
în 'nainte este, maî mândră şi maî frumdsă, să as-
culţaţî şi D-vostră; cine-a asculta, bine a învăţa, cine-a
— 15 -

dormi bine s'a hodini; găină eurtă, ouds'ar în gura


cuî n'ascultă.*)
Mergând sărmana cătană singură tot gândind,
iată c'aude un gr6snic sbierăt în cât i se făcu pă­
rul măciucă 'n vârful capului şi strînse pe biet
dalbul d'ochilor în printenl şi-1 îndreptă din cătrăEL
venia sbierătul cel grdsnic. Şi sosind acolo găsi un
balaur f6rte gr6snic strîngend în gură un biet cerb.
îndată ce zăresce pe cătană şi grăieşce: „Cătană,
mândră cătană, hal loveşce balaurul acesta şi me
scapă din gura lui, că de trei (\ile nici mă pdte în­
ghiţi, nici me lasă; cădecumvamă vel putea sc6te,
mult bine ţ'aş face."
Iară balaurul grăeşce: „Dragul meu cătană,
vină lovesce cornele acestea de cerb, că de trei <\ile
me tot necăjesc cu el şi nu-1 pot înghiţi»pentru
cornele lui. De-ai făcut cândva bine, da fă acum şi
cu mine, că eti multă bunătate ţi-oî face."
Bietul cătaaă gândi şi-şi ascuţi sabia şi lovi
cornele cerbului şi balaurul îndată-1 înghiţi. După a-
ceea el se grăbi la cătană şi-I c}ise: „N6 dragul meu,
acuma vel veni cu mine la taică-meu, că eu sunt
feciorul Împăratului-Roşu şi m'au blăstămat taica şi
maica, că nu i-am ascultat, de douăzeci de ani de
când me năcăjesc, decând m'am prefăcut balaur şi
de-atuncitaica şi maica nu m'aîi mai vă4ut." Atunci
se întdrae de trei ori peste cap şi să făcu nu
drag de fecior, de nu era pe sub sore maî frumos.
Acum să luară amândoi şi să dusără multă lu­
me, împărăţie, că D-4eu să vă ţie, că din poveste
lungă înainte este, mai mândră şi maî frum6să, să
ascultaţi şi d-v6stră; cine-o asculta, 4§& acela o a
învăţa, cine a dormi bine s'a hodini. Şi ajungând
eî 'n ţera şerpâscă, eratt neşce şerpi ca nesce grin4î
şi 'ndată şueră 'n degete feciorul ca păcurarii şi veniră
toţi şerpii la el:
*) însenaneză tăcere la ceialalţl ce n'ascultă.
- 16 -
a
„Ce poruncesc! dragul nostru şi domnul nostru ?
cţiseră şerpi!.
„Vedeţi mândrul voinicul acesta? când a trece
şi petrece pe-aicî să nu-î faceţi nici un reii, ci să-î
faceţi drum larg să nu se spărie de voi ori să-î fie
greţă, că acesta me aduce din ţerile cele rele şi
me duce la tata, pe care nu l'am vSchit de doue-
4ecî de ani, că sciţi voî bine, că eii sunt feciorul
Împeratuluî-Roşu." Şerpii toţi fugiră 'n lături lăsându-
le drum larg şi eî trecură. Şi trecură prin ţera broş-
tescă şi prin ţera şorecescă şi tot ast-fel făcură ca
'n ţera şerpescă. Destul numaî c'ajunseră şi 'n ţera
Împeratuluî-Roşu şi 4iseră feciorul de împărat:
„Stăî'n loc dragul meu şi bunul meu, că acum
suntem în hotarul tatii şi eu voesc a-ţî da sfat, că
ce să cerî dela tata pentru că m'al adus din ţerile
celea rele, unde eu două-4ecî de ani m'am necăjit
prin pustietăţile acelea gr6snice. îndată ce vom sosi
la tata, el de părere bună că m'aî adus, a vrea
să te mănânce dară nu te spăimânta. El ţi-a făgă­
dui bani, averi, aur, argint, de t6te bunătăţile, câte
se află 'n lume, dar' nu cere nimic numaî o lădiţă
din soba tatii de pe ferestră, şi puşca, care ar fi
maî rugin6să în tot magazinul de puşcî, aceste două
feliurî le- cere. Iară tata n'a voi să ţi-le deie, iară
tu nu te 'nvoi la nimic, numaî la aceste, că 'n lăduţă
se află calul galbin de sub sore şi cu puşca cea rugi-
n6să poţi puşca pană la 4 mile de loc în pătrat.
Taica n'a voi să le deie, dar' tu (\î-i, că me veî duce
de unde m'aî adus, de nu ţi le va da." Sosind eî
la curţile împăratului întrară 'n curte şi cum ve4ură
împeratul pruncul luî îndată-1 cunoscu şi era să-1
mănânce de viu pe bietul cătană de bucurie mare,
că i-ati adus pruncul, şi-1 purta pe la t6te bunurile
câte le-avea, îl îmbiă cu de t6te, dară el nimica
nu primesce numaîl ăduţade pesprijoanaferestriî şi
puşca cea maî rugin6să dintre t6te puşcile împSra-
— 17 -

tuluî. împeratul nu voiesce nicî cum să i le deie.


Dară cătana suindu-se pe cal şi prindend pruncul de
vârful capului dwe: „No remas bun, înălţate împă­
rate, că eu îţi duc pruncul de unde l'am adus."
Atunci împeratul îl grăi înapoi şi-I <\ise:
„No, dară vină că ţi le dau şi acelea!" Şi 'ndată i
ie dedu şi pe-acelea.
După acestea luându-şî remas bun dela toţi,
plecară cu lăduţa 'n straiţă şi cu puşca 'n spate şi
călare pe d'albul d'ochilor, se duseră multă lume-
împerăţie, ca D-4eu să ne ţie că din poveste mult
înainte este, maî mândră şi maî frumosă s'ascultaţi
şi d-vostră, cine a asculta, bine a învăţa, cine a
dormi — bine s'a hodini. Mergând bietul cătană prin
o pădure, vede o penă, de raţă în mijlocul drumu­
lui şi $ise cătră cal: „Ho! calul meu şi dragul meu,
că prea mândră mândrenie văd."
— Ce-î dragul meu şi domnul meii ?
— N6 uită-te ce penă frumâsă de raţă; lua-o-voî ?
lăsa-o-voî ?
— Decumva o veî lua — de mare necaz ne-ar
li, iară de nu o veî lua — 'ţî bănui după ea. Aşa
4ise calul — că pe-acelea timpuri sciau şi caii
vorbi (dar a4î nicî omenii nu nimeresc cum ar trebui),
iară cătana luă pena cea de raţă.
Mai merseră cât merseră şi iară maî găsiră o
codă de per frumos totă strălucea ca aurul. Iară grai
cătră cal: „ H o ! dragul meii, şi calul meu, că prea
mândră mândrie văd; uită-te ce c6dă frumosă!
lua-o-voî! sau lăsa-o-voî?" — Decumva o veî lua,
sciu că de mare necaz ne va fi; iar decumva nu o
veî lua 'ţî veî bănui după ea. Şi-o luară şi le pu­
seră amândouă 'n jeb (buzunar) sub su6ră şi se du­
seră maî departe multă lume împărăţie, ca D-4eu
să ne ţie, că din poveste înainte este mândră şi
frumosă s'o ascultaţi şi d-vostră.
Eată, că după o cale lungă de câteva <^ile a
III. 2
- 18 -

ajuns-în hotarul -Imperatului-Negm. Pe acelea timpuri


erau mulţi împeraţî; unul roşu, altul verde, altul
negru, aşa le erau poriglele din betrânî.
Acolo era o mulţime de catane la puşcate 'n ţel
(semn). Şi cătana de fata se apropia de denşiî şi se uită
la denşiî cum puşcă 'n ţel. Şi luându-şî puşcuţa cea
ruginosă şi se pune 'n rend ca să ţeluiacă şi el ca
ceialalţî şi dise •' „Da vedl ţelul acela 'n depărtare
de doue mile de loc şi eu de-aicea-1 voî puşca de
tot se va sfârîma." Toţî priviră ]a biata cătană şi
se mira de el ce grăesce? Şi duseră ţelul precum a
cjis cătana şi precum a poruncit. Doue mile de loc
puseră ţelul şi cătana ăsta-1 puşcă în cât tot să
sfărîmă. Dar' atunci pică pena dela el şi-un ţi­
gan ce era aci sări şi apucă pena şi fugi la îm­
s e :
peratul în curte şi 4 i „înălţate împerate, viteză
cătană a venit la înălţatul împerat, că ne cum să
puşce el la de cinci sute de paşî, ci de doue mile
de loc a puşcat; dar' nici cu B/fccitci nu e destul! ci
şi raţa aceea, de unde a căcjut pena acesta, s'a lă­
udat că o va aduce."
— Ore drept e, meî ţigane?
— Drept înălţate împerate!
— Na ţigane patru criţarî de un pachet de du-
han, (tutun) şi chiamă-mî cătana cea n6uă aicî la mine.
Ţiganul voios, cum e fie care ţigan, merse la
cătană şi-î 4ise: „Placă jupâne cătană în lăuntru, că
.te chemă înălţatul împerat."
Şi merse cătana 'n palatul împerătesc şi după
ce făcu cele cuviinciose şi după ce-1 salută cum se
cade, adecă precum e datina la cătane, <\ise apoî
împeratul:
„Adeverat aî vorbit cătră ţiganul, care mi-a
adus pena asta, că necum să puşcî cum puşcă că-
tanele mele, ci şi raţa aceea, pe domna penel acesteia,
o vel aduce?"
s
— N'am 4 i înălţate împerate!
- 19 -

— Decumva nu veî împlini lucrul acesta, ţi-a


sta capul unde 'ţî stau piciorele şi piciorele unde-ţî
sta capul; aşa dise împeratul. Iară cătana eşi dela
împeratul tot plângând şi merge la d'albul d'ochilor
şi plânge de tremura hainele pe el.
— Ce-î? dragul meu şi domnul meu?
— Iată ce păţesc pentru pena cea de raţă ce-aî
4is să n'o iau, că eii sum silit să aduc şi raţa.
— Nu te supera, c'om merge şî vom căuta
şi-om aduce — $ise calul. Şi se puse pe cal şi
merse pană la marginea măriî şi 'ndată se cob6ră
de pe cal şi (\ise calul cătră el:
— En uită-te colo sub ţermuriî măriî de cea
parte, cum şede raţa pe oue şi clocesce!
— Dară cum vom trece la ea? 4ise fata, adecă
cătana.
— Deschide lăduţa, să vedem ce sfat ne va da
s e
şi calul galbin de sub s6re? — 4 i calul.
Şi deschiseră 'ndată şi eşi calul galbin şi le
4ise: „Ce-î dragul meu şi domnul meu?"
— Eî ve4î raţa aceea, colo de ceea parte, 6re
cum o am putea prinde?
— Lesne, domnul meu!
Calul atunci se plecă şi suflă cu nările 'n apă
şi 'ndată a îngheţat apa şi raţa pe oue. Şi-au
mers fata ca pe po4 pană a pus mâna pe ea şi o
luă şi-o băgă 'n sac şi se duse pană la împeratul
s e :
şi 4 i „Iată o-am adus."
— Bine, brava cătană eştî, căutară raţa, adecă
pena-I era din aripa cea dreptă picată.
Şi cătanele împăratului eră eşiră la împuşcat şi
cu ele dimpreună şi cătănuţa n6stră, cea de fată.—
Şi când puşca ea, ce făcu, ce nu, destul, că-I cade-
o codă frumosă de aur. Şi ţiganul o apucă 'ndată
şi fuge cu ea la împeratul.
„înălţate împerate! Cătana cea de erî a 4is, că
il
şi pe domna co4iî acesteia înc'o aduce\
2*
— 20 -

„Na ţigane patru bani de duhan şi mergi


de-1 chiema!"
Ţiganul cu voie bună merge şi (\ice:—jupâne
cătană, enhaîpân' la domnul împărat la rapold (raport).
Bietul cătană se duce superat la împeratul. A-
e :
cesta-î 4 i °
— Dar' ce te-al lăudat cătră blestematul acela
de ţigan, că pe ddmna codjl încă o veî aduce.
(Şi perul acela tocmai dela Ilena Cosinzena era,
după care împeratul din ce-a fost prunc de şepte
ani a tot umblat şi n'a putut-o nicăirî găsi, şi-acum
cugetă că ş-a aflat norocul, vedend c6da cea fru-
mosă^ şi de aur). —
s e
împeratul 4 i cătră cătană:
„Dragul meu eştî silit să mergi pană unde veî
afla-o, că de nu, ţ'a sta capul unde-ţî stau pici6rele
şi pici6rele unde-ţî stă capul!"
Sărmanul cătană nu mai scia ce să dică şi-'n
cătrău să se maî ducă? — Ese decî afară la cal şi
plângea şi se văieta, de gemea lumea 'n jur de el
şi pământul sub pici6re-î, dar' şi el de-asupra pă­
mântului.
V e 4 e n d u - 1 d'albul d'ochilor superat îî (fise: „Nu
plânge! Nu te văieta! Ia-te şi te du înderept la 'mpe-
ratul şi cere dela el o căruţă cu două rote şi me­
rinde de drum!"
Şi merse şi le dădu împeratul, apoî prinse pe
d'albul d'ochilor la căruţă şi merse multă lume îm­
părăţie, c'a D-4eîi să ne ţie, că din poveste multă
este, — mândră şi frumosă s'ascultaţî şi dumnea-
vostră, că cine-a asculta, bine-a 'nvăta, cine-a dormi,
bine s'a hodini.
După o cale lungă ajung în ţera Ileniî Cosin-
zeniî şi se aşe4ă la fântâna de lângă cetate, fântâna
la care veniaîi şi slujnicele Ileniî după apă.
Calul galbin de sub sore să face-o boltă cu negoţ
de tot felul, nu cum este 'n vremile nostre, ci tot
- 21 -

cu aur şi ou argint era suflat. — Şi d'albul d'ochilor


se face neguţător iar cătana om de casă.
Deschic|end el bolta cea frum6să iată că vine
o slujnică după apă pe sema 'mpărăteseî!—Şi cum
vede negoţul, îndată şi cade pe ghenunchî, aşa de
mândru se lumina de el! Deci ea fuge la 'mperă-
tesa şi-î spune, — iar acesta (\ise: »Na o pungă
cu bani şi te du de-mî cumpără o păreche de papuci!"
Şi fugi fata 'ndată şi întrând în boltă tot a-
leg, numaî cât ea nu găsia, care să se potrivescă,
de ore ce negoţul de-aşa era, ca să nu se potrivescă
un fel cu celălalt.
Fuge decî la împărătesa, care nu era alta, far'
însaşî Ilena Cosinzena şi-î spune ce-î, şi cum.
Vine 'mperătesa mănidsă şi întră 'n boltă, ca
să-şî alegă multe de t6te. Tot învârte şi sucesce,
dar' nu le pote potrivi nicî ea. Ce fac ceia, ce nu
fac, destul, ca de-odată bolta se 'nchide rămânând
numaî cât o ladă, iar în ea Ilena însăşî. 0 pun eî
în căruţă şi haî!
Dar' Ilena agrăia:
— Pe-a cuî semă me ducî ?
— Pe sema Împăratuluî-Negru! — (\ise cătana.
— în zădar, că nu voi fi aluî, fâr'a culme duce!
Se vede, că Ilena Cosinzena era năzdrăvană şi
scia tote celea.
Sosind la împeratul, iată că era 'n mijlocul obo­
rului, înaintea curţii, un stîlp mare şi înalt.
Cum a eşit Ilena din închisore iată-mi-o drept
în vârful stîlpuluî sburată!
Când a văcUit-o împăratul în vestmintele eî stră-
lucitore ca şi faţa aurului îl ch'se: „Scoboră-te jos,
că eşti a mea acum!"
Dar' Ilena-î răspunse: „Fi-voiii a cuî m'a adus,
iar ţie numaî atunci ţi-oî fi nevastă, decă tu vel
aduce celea şepte iepe a le mele şi mulgându-le, te
vel scălda 'n laptele lor!"
- 22 —

— Cine mi te-a adus pe tine, le-a aduce şi


pe acelea !
" — „Aceluia voî şi fi!" — (\ice Ilena Cosinzena.
împeratul îndată chiemă cătana şi-î spune că
uite! „ A î s'aducî iepele cele şepte a le Ileniî, că de
unde nu, atâta-î de capul teu!"
Plânse-mî cătana de sta să-î crepe şi inima din
el. D'albul d'ochilor cum o vede, îndată-î grăiesce:
„Nu te supera, că bun este D-4eti şi ajuta-ne-va. Cere
numaî dela împeratul: noue piei de bivol, noue de
cal, un car de fuiore şi-o majă de reşină." Şi cum
le ceru le şi căpetară şi puse pe d'albul d'ochilor o
piele de bivol şi-o pătură de reşină, apoî un rând de
fuiore. După aceea din noă o piele, pe ea reşină şi fu-
idre şi tot aşa pană le'ncărcară tote pe cal, de
cugetaî că-î un munte!
Fiind tote gata s§ porniră şi merseră pană lân­
gă marea roşie, că iepele cele şepte ale Ileniî Co-
sinzeniî erau în ostrovul măriî şi erau albe ca lebeda.
Eî statură pe ţermuriî măriî şi săpară o gr6pă 'n
pământ. Cătana întră 'n gr6pă, iar' d'albul d'ochilor
remânend afară pe ţermurî râncheză odată, de pă­
mântul se cutremură. Au4ind iepele ies de sub apă
se uită 'n laturi, dar' nu ved nimic. D'albuld'ochi-
lor era 'mbrăcat în coj6cele luî, de nu maî puteaî
sci, că ce pote să fie!
După ce iepele se cufundă din nou sub valuri,
iar rencheză d'albul d'ochilor, una cu mult maî tare,
de se clătina şi ceriul şi pământul.
Atuncî es ele cele şepte iepe dimpreună cu
hărmăsarul, se uită'n t6te părţile, nu pot însă crede,
că d'albul d'ochilor să fie fiinţă vie şi din nou se
cufundă sub valuri.
A treia 6ră râncheză d'albul d'ochilor, ş'acum
din t6te puterile, aşa că nu numaî ceriul şi pămân­
tul dar' şi marea s'a turburat pană 'n adâncurile eî!
Ese hărmăsarul cu cele şepte iepe afară laţer-
- 23 -

mure. Cum veci pe d'alfoul d'ochilor, se iau la bătaie


cu hărmăsarul, dar' pe când acesta muşca numai
câlţî, reşină şi piele de bivol, d'albul d'ochilor, rupea
la came vie.
Hărmăsarul resbit, întră la tocmelă.
— Vreau, dice d'albul d'ochilor, să vii cu noi,
tu şi iepele tale pană la Împeratul-Negru, că pe
stăpâna vostră am dus-o şi e mare lipsă de voi!
— Că nu mi-aî putut spune maî curând! Noi
cu drag mergeam.
Atunci iesă catari a din gropă şi 'ncălecând pe
d'albul d'ochilor, se arăduiră înainte, iar hărmăsa­
rul cu cele şepte iepe după eî, de numaî scăpărau.
Decă sosiră la împeratul, le închise 'n obor.
— „No vină jos, că iepele-s aci!" dice el cătră
Ilena Cosinzena.
— Voî veni, decă le veţî mulge şi veţi ferbe
laptele la foc, iar când a clocoti maî tare te veî
scălda 'n el!
— Cine le-a adus acela le va şi mulge!
— A luî nevastă voî fi! — respunde Ilena.
împeratul poruncesce cătaneî să le mulgă dar'
nu era cu putinţă, că iepele erauselbatice foc!
Şi spunând cătră scumpul luî cal ce poruncă
i-a dat împeratul, îndată se plecă el cu nasul la
pământ şi suflând îngheţară iepele, care unde a stat.
— Şi cătana mulse cincî vedre de lapte şi-a spus
împăratului că le-a muls. Iar acesta strigă pe Ilâna
să vină jos, ca iepele-s mulse. Acesta însă-î cjise:
— Atunci voiţi veni, când mi-î aduce feredeu*)
dela D-4eu şi dela Sfântul s6re şterget6re. Apoî să
te scal4î în laptele ce clocotesce şi să te ştergi cu
acea ştergetore!
— Cine te-a adus pe tine, acela le va aduce şi
pe-acelea! — respunde împeratul.

*) Feredeu, căldare 'n care se ferbe scalda, ori fi cada de scăldat,


dela ungurescul fttrdo-scaldă.
— A luî nevastă voî fi! — 4ice Ilena.
c e :
împeratul chiemă pe cătană şi-î 4 i » U n mare
lucru maî al să împlinesc!! Trebue sătesuîla D-4eu
după feredeu şi la Sfântul sore după ştergetOre. Alt­
cum să sciî c'atâta-î de capul teu!" —
Ese cătana amărît afară şi plânge, Domne, de
nu altcum, fâr' chiemeşa (jămaşa) de pe el încă tre­
mura, în aşa stare s'a dus la iubitul luî cal. Acesta,
d'albul d'ochilor, îî <\ice cu durere:
— Dragul meii şi domnul meu! Nu te pot sfă­
tui, că ce e de făcut! întrebă pe calul galbin de
sub sore acela ţi-a spune că ce e de făcut.
— Nu te supera! <\ice calul galbin de sub sore.
— sciu. ce te rbde la inimă,— decî urcate 'n spatele
mele. Şi-aşa făcu.
Numaî ce s'aiaptă calul galbin şi sS 'nalţă pană
la D-4eft după feredeu şi la sfântul s6re după ştergetbre!
Şi bine nimeriră, că nu era acasă spre a le pu­
tea cere, ci eî le furară şi se lăsară cu ele jos pană
la Împeratul-Negru. Cum le vede împeratul şi po­
runci să facă un foc zdraven şi făcend aşa, puseră
căldarea cu laptele pe foc şi-o lăsă ca să fiarbă aşa
de cumplit, de săriau stropiî tot cât curtea.
e
— NO acum vină jos, că-s gata t6te! — 4 i °
împeratul cătră Ilena.
— Veni-voî, după ce te veî arunca 'n feredeu,
când a clocoti laptele maî cumplit şi după scaldă
te veî şterge cu ştergetOrea aceea!
— Cinete-a adus pe tine, acela s'a scălda'ntâî!
— respunde împeratul.
— A luî nevastă voî şi fi eu! 4ise Ilena.
împeratul chemă pe cătană şi-1 pune ca el să
sS scalde maî înainte.-
Acum îî acum! sărmană cătană.
— Lasă-me înălţate împerate, ca să-mî aduc şi
drag căluşelul meu, să-mî vedă perirea cu ochiî!
Şi împeratul se 'nvoiesce.
- 25 -

Când d'albul d'ochilor sta-legat aprdpe de căl­


dare, bieta cătană se tot uita, acum la scalda ce
da unde, acum la d'albul d'ochilor şi uitându-se me­
reu, s'a desbrăcat. Apoi serată pe d'albul d'ochilor
de trei orî pe frunte luându-şl remas bun. Dar' calul
era nezdraven şi, cum vede mâhnirea stăpânului
seu s'apropie de căldare şi trage vre-o treîresuflări
cu atâta putere, de laptele a remas cum pdte el fi
maî bun pentru scaldă.
Vedând cătana acesta se aruncă 'n scaldă şi 'n
urmă tot sănetos eşi.
Acum veni rândul împăratului. Şi iată că făcură
foc şi când prinse laptele a fierbe,— (\ise împeratul:
„ Aduce-mî-voî şi eii calul meu că să-mî vedă perirea!"
— Dar' calul legat acolea 'n apropierea căldării, se
da tot înapoi, fiindcă-1 dogorea căldura focului şi
stropii laptelui încă-1 neliniştiau tot într'una.
Cum a sărit împeratul în căldarea ce clocotea
grozav, pe clipită şi-a dat sufletul şi dat este pană
în diua d a^j.
e

Acum Ilena Cosinzena se scobdră de pe stîlp


şi venind în curte îmbrăţişa şi sărută pe cătană,
plină de voie bună, că şî-a ales un soţ atât de plă­
cut la faţă şi mlădios la făptură, de să-1 sorbî cu lingura.
— Dar Ilena Cosinzena, se vede-a nu fi şciută
că şi cătana tot fată fecidră este, ca şi ea, orî că
şcia, şi ce maî are să urmeze!
* *
Int'aceea află D-cj.eu, că i-a şters cineva feredeul.
Mere la sfântul sdre să se plângătuiască puţin. Când
la adecă sfântul sdre încă era păgubit! I-a furat ci­
neva ştergătdrea.
— Să-1 blastemî Ddmne, pe făcătorul de rele!
— 4ice Sfântul sdre — ş'anume aşa, că de-a fi fată
să se facă fecior şi de-a fi fecior, fată să se facă!
— Amin! A fie! — respunde D-4eti. In
clipita aceea se făcură după cuvântul luî D-4eii
din fată fecior, dar' aşa un drăguţ de fecior de maî
frumos nicî că se pote.
După aceea făcură nuntă, cum singurî împăraţii
de pe vremile acela şciau şi puteau să facă.
Erau eî lăutari cu fel şi fel de fluere şi cimp6ie, —
de nu se pote spune.
Chemaţii au fost aleşi tot din crai şi împăraţi. Eu
încă me aflam pe-acolo, tăiam lemne cu sapa şi că-
ram apă cu ciurul. Eşia zama pe vârful curţiî şi
carnea pe fereşti. Cânii umblau cu colaci 'n codă şi
lătraţi că mor de f6me. Eu ne-având vreme să mâne,
luaiu un hîrbuţ cu ceva de mâncare ş'o lingură de
lemn, apoi me arăduiesc cătră satul meu. Pe drum me
vechirăo ţarcă, ce me tot cârăia şi melovia cu aripele.
Şcia, că vin dela nuntă şi sîmţise, că am şi ceva
carne 'n hîrb. Când eii o hîşeiam, ea me batjocorea
făcând tot mereii: Si-r-cu! Si-r-cu! Eu fiind supărat
şi de f6me îmbătat, arunc lingura după ea ş'acesta
se 'mplântă de-asupra co4iî! De nu me credeţi, ve
uitaţi la ele că de-atuncî au coda ca o lingură.
După ospăţul acela ce-a ţinut trei (\ile şi trei
nopţi, tinera părechie se arăduiră şi veniră la tatăl
fetei, care maî înainte era fată iar' amu fecior. Bă­
trânul împerat era atât de încărcat de anî, încât
numaî atunci maî vedea, aşa ca prin sîtă, când îî
ridicau genele cu cleştele.
Şi povesti feciorul tote câte a păţit şi cum s'a
făcut din fată fecior, ceea ce bătrânului i-a că4ut atât
de bine la inimă, de peste câteva <\ile a şi murit de
bucurie tocmai. După el aii urmat tinerii în stăpâ­
nire şi de n'au murit, trăesc şi a4î.
Eii mă suiî pe-un cuiu şi pană 'n alt rând nu v'o
maî spuî, — mă sul pe-o custură ruginosă şi pote
că povestea fu cam mincinosă.
Poveste de pe lângă Selagitt scrisă întocmai după cum a eşit
clin gura povestitorului.

0>»j^5>=<<
Lupul cu cap de fier.
Un copil orfan, adecă fără mamă şi fără tată,
a plecat prin lumea mare, cum plecă omul necăjit,
să-şî capete pânea de t6te dalele, care o cer toţî omenii
dela D-4eu sfântul. Şi s'a dus copilul s'a dus, ca
omul necăjit care nu şcie nici undo a plecat, nicî
când se va 'nt6rce; s'a dus şi s'a tot dus, mâncând
ce căpăta cu cerşitul, îmbiindu-se slugă şi la unul şi
la altul. Unii maî cu inimă bună şi cu suflet îndu­
rător îî întindeau câte-o bucătură, alţiî maî nătân­
giţi în răutate — de care sunt cel maî mulţî în lume
— îl alungau cu sudalme, îl amuţau cu câniî, orî
că-î împroşcau vorbe necălite.
Câte-un suflet creştinesc se maî afla însă şi-a-
tuncî, care cum maî (\iseî '1 maî miluia şi-î maî
spunea şi câte-o vorbă bună, din inimă curată. O
muiere, la care dormise 'ntr'o n6pte îî dete şi ea
'nvăţătură colea la plecare : „Dragul leliî, du-te unde
te vamilui D-4eii, numaî cu omul spân să nu-ţîfacl
trâbă, că maî toţî omenii spânatici 's pistriţî la ma­
ţe. Ascultă-me dragul leliî, că eu nu-ţî vreu reul şi
de mi-î asculta, bine veî umbla, de nu mi-î asculta,
tu veî vedea ce veî păţi.*
Şi făgădui copilul că va asculta sfatul muierii,
şi-î mulţămi de sălaş, apoi să duse pe-aci 'ncolo.
Şi-a mers el multă lume şi ţară şi nu şi-a căpătat
stăpân, că era pe vremea aceea când sunt bucate
cam puţinele, când toţî să cam feresc de gurî multe.
Dar' ajungând într'un sat să 'ntelnesce c'un boier
spân, numaî icî colea avea câte-un fir de păr în
barbă, de gândiaî că i-aî pus-o cu fusul.
- 28 -

„Unde umbli tu mei ştrengarule, acum în vre­


mea lucrului fără nici o trebă ? D e unde eşcî ? Ce
cauţi pe-aicî? A î păşuş? Cum te chiamă? Ce?
Nu respuncjî?" Dar' aşa de restit şi de repede îl
întrebă pe bietul copil, încât acela maî că nu căc|u
jos de frică şi spaimă. Sunt adecă uniî 6menî dosnici grei
la vorbă, încât şi dracu-î ocolesce, le face cale; aşa
era şi boierul nostru cel din poveste.
Copilul răspunse apoi maî plângând şi tremu­
rând ca varga, că era orfan serac, că umblă a cerşi
pană ce va da de-un om a luî D-deu. să-1 primescă
în slujbă. „Aşa? (\ise boierul, atuncî nu maî merge
nicăirî, haî la mine şi te bagă slugă, iată-ţî dau
simbrie bună, mâncare şi haine, — învoit eştî ?" Şi
se 'nvoiră tare lesne, tot cum vru boierul, că doră
el nicî pricepere n'avea, să ceră simbrie, cât s'ar fi
cădut şi chiar de-ar fi cerut. Spânul avea numaî
mână de luat, dar' nu şi de dat, iar' moş Arvinte
(Jicea, c'aşavor fi toţî spânaticiî pană va peri lumea.
Destul, că eî se 'nvoiră, şi copilul râmase slugă la
spânul. Diua maî lucra ce putea pe lângă cea casă,
iar colea pe'nserat îl trimetea stăpânul la caî pe ho­
tar, să-î păşuneze. Iar' când. eşa pe p6rtă afară, îî
striga de aucjiau toţî vecinii:
„Apoi haî des de dimineţă acasă, că am lucru
cu caiî: dară bagă bine de semă, cum c}ic eu: des
de dimineţă să fiî aci!".Şi merse copilul la caî. După
ce ajunse 'n hotar împiedecă caiî şi se puse cu capul
pe-un muşinoî şi aţîpi. Se trecea el din când în când,
îşi maî căuta caiî, maî gândia la vorbele muierii, maî
la boieriul luî cel cu barbă rară şi iar maî adormia.
Destul, că după atâta zolă '1 cuprinse un somn aşa
de proclet de adormi ca mort, colea când fu de
cătră cjhia; şi nu se trezi pană 'n prânzul mare. Ne-
casul copilului, de ce a dormit atâta, cum de nu
s'a trezit maî de dimineţă ? Plângea de frica stăpânului.
Dar' acum ce era să facă? N6pte tot nu putea
- 29 -

el face, decî îşi deslegă caii şi merse acasă. Boierul


îl aştepta 'n portiţă c'o bâtă bună şi dă, dă, pană
se strînseră vecinii 'n tălălăul lor. Domne cum maî
s e
plângea bietul copil şi hăranca de jupânesănu d i
batăr odată cătră Spânul să nu maî dea, ba încă 'şî
c e a :
rânjia dinţiî şi 4 i „Bun e somnul? Pană pe vre­
mea asta dorm slugile?"
Dela o vreme, după ce i se urî boierului de
bătut, îl lăsă spuindu-î, că s6ţă la asta să nu maî
a r m a i
facă. Peste 4* i ' lucră ce lucră pe lângă ca­
să, iar' de cătră seră-î dete poruncă să mergă de
u a
mas la caî şi pană 'n 4 i să fie cu eî acasă. Şi se
duse copilul şi decă ajunge 'n câmp, îşî făcu voie
bună cum bietul putu, ca s|ţ nu-1 fure somnul.
Nicî nu dormi mal tota noptiţa (nopţicica), dar'
u a
de cătră 4 i că4u ca mort de somn şi nu se maî
trezi pană la prânzul cel bun. Domne, necasul luî!
Nu şcia ce să facă. A r merge acasă—şcia, ce-1 aştepta
la stăpân ; n'ar merge, — ce să facă? unde să potă
el scăpa dinaintea stăpânului ? El, biet de copil serac
şi strein era silit a merge acasă la boierul.
Şi merse bietul băiat acasă şi maî mancă dela
stăpân o dragă de bătaie pănă-1 scose veciniî. Peste
4i maî mocoşi ce putu pe lângă casă, iar' sera îl
strigă stăpânul: „Mei băiete, gată-te odată de mergi
la caî, apoi ve4î de-mi staî iar' pană la prânz pe
câmp!"
Şi se duse sluga. Şi cântă şi descântă şi juca
şi flueră tota noptiţa, numaî să nu-1 prindă somnul;
cine l'ar fi ve4ut cântând şi jucând ar fi gândit, că
de sburdat e cu voie bună, dar' la el se nărăvea 4icala:
Joc ele frică
Pe nimica.
Joc de fome
Drăguţ Domne!
Maî t6tă noptiţa o petrecu copilul aşa; dar' o-
bosit, flămând, bătut, cum era, maî cădea de pe
- 30 —

picidre, deci se pune jos să hodinesea puţin şi cum


se pune cum addrme şi nu se maî trezesce pană
a doua di cătră amiec|î. Atunci ve4§nd că iar' a
greşit, începe a plânge şi-a se văieta de nu alta, fără
gândiaî că se prăpedesce de plâns. Se duse totuşi
acasă; ce va vrea D-4eu, aceea va fi, gândi copilul.
Dar' val, când ajunse acasă şi încercă să s8 rdge
de iertare, boierul nu-î dă regaz, ci mi-1 încinge c'o
bâtă pană tot îl face sânge. Atuncî dă D-4eu case
iveşce Sf. Petru acolo şi 'ncepe a sfădi pe boierul:
„Nu te temi de D-4eîi mişelule, de batî în aşa me-
sură pe bietul copil?\"
Iar pe copil îl luă S-tul Petru de mână şi-1
scdse din manile boierului. Boierul nicî simbrie pentru
slujit, nicî ceva mâncare nu-î dete, ci-1 petrecu din
ochi blăstemându-1 şi pe el şi pe St. Petru.
După ce eşiră din sat, scdse St. Petru un corn
din traistă şi-1 4ete copilului 4i &nd: „Copile, numaî
c

umbla slujind în acesta secretă de lume, mergi în satul


teu, şi când veî fi la bordeiul acela, unde te-aî năs­
cut şi care este al teu, atuncî te uită 'n cornul a-
cesta, dar' maî curend să nu te uiţi în el, şi ce veî
vedea pe lângă tine uitându-te în corn, tot e al teu.
*
Dar' omul e om şi pace, poftitor dela fire, ar
vrea să scie câte-un lucru pentru care şi-ar da chiar
şi vieţa, decă nu l'ar fi cunoscut. Aşa se 'ntemplă
şi cu copilul. îndată ce se depărta de St. Petru de
nu se maî vedeau, socoti că ore să se uite o lecă 'n
corn, dar' ce ve4u se spăimentă şi maî scapă cor­
nul din mână.
Adecă Domne sfinte! bietul copil era ocolit de
bidigăniile cele maî urîte din lume: cânî,mâţe,lupî,
vulpi, urşî, leî, crocodili şi câte nu mal sunt pe pă­
mânt şi pe sub sdre. Tdte cu gurile căscate, tdte
cu dinţii ageri, şi cu ghiare ascuţite, tdte hămi-
şite de fdme. Acum ved că sum prepădit de tot,
- 31 -
c e :
ctise copilul. Dar' un lup cu cap de fier îî c j i
„Băiete ce-mî daî să te mântuiesc de bidigăniile
acestea proste?"
— Dar' ce să-ţî daii, respunse copilul, că doră
ve4î că n'am nimic, că boierul pe care Fam slujit,
nicî o lecă de merinde nu mî-a dat, necum să-mî
dea ceva simbrie!
s e
— Nu face nimic, 4 i lupul cel cu cap de fier,
decă 'mî fagăduescî că nu te 'nsorî în vecî, eu te
scap de ferele acestea spurcate.
s e
— Iţi făgăduesc, 4 i copilul, nu m'oî însura
în vecî!
— Bine, (\ise lupul, eu te mântuesc, dar' apoi
de nu te ţiî de vorbă, e vaî de tine. Şi numaî odată
se rânji lupul cătră ferăle cele urî te şi tote o luară
m e
care 'ncătrău: apoî se depărta dic&ud-' t minte
ce ţi-am spus ; să nu te 'nsorî, că e vaî şi amar de
capul teu de nu asculţi.
s e
Domne mulţămescu-ţî, 4 i băiatul depărtându-
se cu cornul în mână; Domne mulţămescu-ţî, de
nu-mî trimeteaî lupul acesta 'n cale, bidigăniile acelea
me sfâşiaţi şi me mâncaţi.
Şi merse copilul la drum, du-te, du-te! pană
ajunse la satul luî, chiar într'o seră pe vremea cinei
şi trase aţă la bordeiul cel părăsit în care se năs­
cuse. Dacă ajunge acolo, pune cornul la ochi şi se
uită odată prin el spre bordeiu şi prin grădina plină
de buruieni şi de scaî muscănescî. Adecă : Domne
Sfinte! In locul bordeiului se făcu din chiar senin
o curte mare ca cele grofescî, iar' prin ogradă şurî,
grajduri, vite, oî, boî, vacî, bivoli, cal, tote cu argaţi,
la gura şurii stoguri, de nicî la un grof nu pute-aî
vedea maîalt-cum, iar' el din copil seracsefăcu un drag
de june ca un brad. Acum plânse copilul de bucu­
rie şi (\ise: „D6mne mulţam. "Apoî se" urcă pe trepte
la del în casele cele de marmură, acolo-1 aşteptau
argaţi de tot felul şi 'ntinseră o masă de se ospetă,
- 32 -

apoi îî făcură pat de odihnă; trăi în sera aceea şi


el odată şi bine, cum nicî nu visa că pdte trăi om
pămenten.
Dimineţa, când se sculă, era tot satul adunat
împrejurul curţilor şi pe drum cu pălăriile 'n mână.
Nu se puteau destul mira cum s'au putut aduna în-
tr'o ndpte atâta bogătate la un loc? Ce să vă spun,
acum maî tot satul se afla nem cu el, dar' când lua­
se lumea 'n cap, nicî chiar adevăratele nemuri nu
voiră a-1 cun6sce şi a-1 milui. El însă era tot bun
ca şi maî înainte; ajuta pe orî care lipsit cu bucate, cu
haine, cu sfat, cu ce pofteau ceî năcăjiţî. Acum înce­
pură a se aduna la el nescaî nemuri, unchî, mătuşe, şi
alte rude stându-î de cap să se 'nsdre: „No nepdte,
bine că ţi-a dat D-4eu renduelă de bogăţie, acum
să te 'nsorî, dragul mătuşiî, să-ţî ia-î o fată bogată
ca tine, c'ar fi pagubă să stal aşa să 'mbătrâneşcî
fără soţie." „Aşa 4eu dragul unchiaşulul", 4icea câte-
un unchiu care mergea numaî să se dspete.
Nu-î maî dau două cu două, ca să se 'nsdre şi să se 'n-
sdre. în zădar le spunea feciorul, că nu seva'nsura'n
vecî; în zădar una, în zădar alta, că bunele nemuri
doreau din tot sufletul să-1 vedă om întreg, cu mu­
e a u e
iere, căci — 4 i ° * — omul e numaî de jumă­
tate pană nu să 'nsdră. Şi atâta s'aîi pus cu gura
pe el ca cidrele pană în cele din urmă le spuse fe­
ciorul verde, că iată să nu să cerce îa zădar a-l în­
sura, că el a făcut prinsdre şi legătură cu lupul cu
capul de fier, să nu să 'nsdre în vecî.
e
— Oh, dragul unchiului, 4 i ° unul din unchii
cel noî, căcî vă spusei că 'n năcas şi 'n sărăcie n'avea
unchî; oh, dragul unchiului, ddră noî un sat de d-
menî nu o să ne lăsăm la un lup, fie măcar de tot
de fier! Haî să te 'nsurăm, nu te maî gândi la lup,
lupii umblă prin câmpii şi prin păduri nu prin sate!
Destul, că maî mult cu puterea-1 făcură să să 'nsdre;
4isa ăluia:
- 33 -

Dragoste de silă.
Dor de milă, orî de nevoie, cum ve maî place?
Şi-1 logodiră cu o fetişcană de-aci din sat şi
puseră terminul cununiei şi veni şi acel termin,
popa le cântă Isaia dănţuiesce şi-î purtă pe la icdne
cu cununile pe cap, iar' după cununie plecară spre
casa mireluî să se ospeteze. In cale însă le iese lu­
pul cel cu capul de fier şi dă după mire. Mirele lasă
miresa şi începe a fugi, du-te, du-te, lupul după el;
mirele dă de un cal şi se urcă pe el şi fuge şi fuge
şi maî tare, dar' lupul tot în urma luî, fugia; mult
vor fi fugit, că numaî de-odată se trecură c'au. eşit
din lumea asta şi-au dat în lumea cuvioşilor, mirele
înainte şi lupul după el. Decă eşi mirele din lumea
acesta, vechi o casă şi trase aţă acolo, legă calul
de gard şi dă să între în casă. Şi chiar întră pană
în tindă, iar' de aicî da să între în lăuntru. Dar'
sfânta Miercure de după masă, că a sfintei Mercur!
era căsuţa, strigă din lăuntru:
— Cine vine?
— Om bun, maică sfântă, răspunde feciorul.
— Om bun ? Haî în lăuntru; spune-mî ce cauţî,
cum aî cutezat tu să întri în lumea cuvioşilor, tu
om pământen, ce eşti, ce cauţî aicî?
— O maică sfântă, <\ise feciorul, uite cum um­
bla! şi uite cum am păţit cu un lup şi-î spune t6tă
întâmplarea, precum ve-o spun şi eu d-vostră, şi-apoî
maî (\ise: „Acum mă urmăresce, sciii că mintenî e
aci, fii bună, de poţi spune-mî ce să fac să nu m'ajungă.
Şi la sfânta Mercure i-a fost milă de fecior şi
i-a (\is:
„Nu te teme, aci nu va veni, că şi de vine ne
dă de scire un căţăluş, ce l'am cu trupul de fier şi
cu dinţii de oţel, care l'a zări cale de-o cji şi-atuncî
va lătra odată, şi când va lătra, atuncî tu să 'n-
calecî şi să plecî. Acum vino în lăuntru şi te odih-
nesce." Apoî i-a dat sfânta Miercure două cocuri de
ni s
- 34 -

pâne şi i-a (\is: „Unul îl mănâncă când te-a lovi


fdmea, iar' unul îl pune 'n traistă şi nu te-atinge de
el, că bine-ţî-va prinde la vremea de necas. Eu. de
ajutat nu te pot ajuta, fâră-î merge la soru-mea la
sfânta Vinere, aceea doră te va putea ajuta."
Şi când a audit cânele lătrând, a serutatmâna
sfintei Mercurî, s'a suit pe cal şi du-te copile! Şi s'a
dus, s'a dus, multă lume împărăţie, ca D-4eti să ne
ţie, că din poveste multă mai este, mândră şi fru­
mosă, să ascultaţi şi d-vostră: s'a dus pană la sfânta
m a
Vinere. Bună 4 Sf. Vinere!
— Bună să-ţî fie inima voinice ; dar' ce vân­
turi te portă pe-aicî, pe unde om pământen n'a
maî umblat?
— Oh! maică Vinere, iată ce umblu pe-aicî şi
iată de ce; spuse Sfintei Vinereî totă poveste după cum
vî-o spuseiu şi eu d-vdstră, apoi îî maî spuse, că
iată acum fuge dinaintea unuî lup cu cap de fier;
fie-ţî milă, maică Vinere, scape-me de me poţi di­
naintea luî.
— Oh, dragul mătuşiî, bucuros te-aş ajuta, dar'
nu pot; fără veî merge la soru-mea la sfânta Du­
minecă, că doră ea te va scăpa.
s e
— Apoi plec dară — 4 i feciorul, să nu me
ajungă lupul.
— Ba nu pleca, haî în lăuntru să te omenesc
cu ce mi-a dat D-4eu sfântul, haî şi te odihnesce,
că vom sci noî când se apropie lupul; eu am un
căţeluş de fier cu fălcile de oţel, căre când îl simte
cale de doue dfile, latră de doue orî.
Şi întră feciorul în casă la sfânta Vinere şi se
n
odihni şi-î dete doue cocuri de pâne albă 4i°e du-î :
„Unul îl mancă pe cale, iar de unul nu te-atinge
de loc, ci-1 ţine numaî în traistă, că bine-ţî va prinde
la vreme de necas."
Şi-a maî stat cât a stat, au maî povestit la
olaltă şi când au au4it cânele lătrând de doue orî,
"A. ••
SA?

- 35 -

seruta mâna Sfintei Vinereî, se urcă pe cal şi se


cam maî duse.
Calea era departe dela casa Sfintei Vinereî pană
la a St. Dumineci, dar' feciorul mergea ca alungat de
lupi; adecă calul fugea, iar feciorul sta în şea. După
multa cale şi oboselă ajunse feciorul la casa sfintei
Dumineci, se coborî jos de pe cal şi întră 'n casă:
m a
— Bună 4 Sfântă Duminecă!
— Bună să-ţî fie inima, voinice; dar' ce vânt
te portă pe-aicî, că 'n ţera asta încă n'a întrat om
pămenten ?
— Oh, Sf. maică Duminecă, eu fug din lumea
cea pecăt6să a ndstră alungat de-un lup cu capul
de fier, venit-am să te rog să me scapî de el.
Apoî-Î spuse t6tă întâmplarea din fir în per, după
cum vî-o spusei şi eii d-vostră.
— Lasă voinice, nu fi superat că în bun loc aî
întrat, griji-voî eii şi de tine. Vino în lăuntru şi te
odihnesce şi te ospetă, că am eu un căţeluş de fier
cu fălcile de oţel, acela adurmecă lupul cale de treî
4ile şi când l'a simţi că s'apropie, va lătra de treî
ori şi ne-a da de şcire; atuncî apoî veî pleca maî
departe, după cum te voî înveţa eu.
Şi s'a odihnit feciorul şi s'a ospetat, iar' când
a lătrat cânele de treî ori, s'a gătat de cale. Mai­
c
ca Duminecă i-a dat doue cocuri 4i endu-î: „Din
unul mănâncă pe cale, când 'ţî va fi fome, iar' de
unul nu te-atinge, că bine 'ţî va prinde la vreme
de lipsă." Apoî i-a maî dat un brâu şi i-a 4is: „ Ve4î
brâul acesta, veî ajunge la o apă mare, atuncî scu­
tură numaî brâul peste apă şi se va face o punte
de-î trece peste ea ca pe uscat, iar' după ce-aî tre­
cut apa, ridică brâul în sus şi puntea s'a ridica de
peste apă, ca să nu te pudtă rmări lupul, căci prin
apă nu s'a încumeta să trecă, fiindu-î capul forte
greu şi temându-se de înecare.
Şi s'a luat feciorul şi s'a dus pană a ajuns la
3*
- 36 -

o apă mare, acolo a scos brâulşi Fa scuturat peste


apă, iar' înaintea luî s'a tăcut un pod, domne! pod
mare de aramă şi a trecut feciorul, ca pe uscat,
pană de cea parte, apoi a ridicat brâul în sus şi
podul s'a făcut neve^ut. Apoi s'a pus feciorul la
umbră şi s'a odihnit, dar' aşa tare l'a prins som­
nul de-a adormit ca mort. Când s'a trezit, s'a vedut
ocolit de trei cânî mari albi. El se cam spărie, dar'
câniî-î 4iseră: „Nu te teme, drag domnul nostru,
noî îţî vom fi de bună trebuinţă pana te vom scote
iar' în lumea vostră. Acum suntem în iad, dar' nu
te spăria de loc; pe mine me chiamă Vede-bine,
sunt dela Sf. Mercure, pe acesta-1 chiamă Aude-bine,
e dela St. Vinere, iar' acest gros butucănos e Uşor
ca ventul — Greu-ca-pămentul, el e dela St. Du­
minecă. Acum haideţi să plecăm prin iad, pană
vom da de crăesa iadului, care e mamă la lupul cel
cu capul de fier.
Şi se luară la cale feciorul înainte iar' câniî
după el. Şi s'au dus, dus, mult prin cel iad, pană
au dat de-o casă la polele unuî munte. Acolo şedea
crăiesa iaduluî, mama lupului celuî cu cap de fier.
Domne, ce bidigănie prdstă maî era aceea: o babă
betrână, lungă deşirată, secă negră, cu nesce dinţi
ca hecela şi cu unghii ca secerile.
— Dar' ce umbli aici 'n ţera mea ? cjise betrâna.
se
— A m venit, < p feciorul, să me bag slugă.
— Bine, 4ise baba, eu am lipsă de slugă să umble
la capre; bagă-te la mine.
Şi se 'nvoiră şi eşiră cu caprele la păşune prin
munţii babeî, iar' câniî se ţineau tot de fecior.
* *
*
Când ajunse lupul cel cu cap de fier la apa ce
despărţesce ţera cuvioşilor de cătră iad, pe unde
trecuse feciorul, nu se 'ncumetă să trecă temendu-
se de înecate. Decî se duse pe ţermurul apei tot în
sus, pană a dat de isvorul apei, că doră acolo va fi
- 37 -

apa maî îngustă, să potă trece peste ea, orî că nu


va fi aşa afundă. Şi mergând lupul aşa, ajunse la
graniţa iadului, unde se bat munţii 'n capete ca ber*
becii şi nu staţi sa se odihnescă decât $iua la amecjî,
dar' şi atunci numai cât clipesc! cu ochii odată.
Stă lupul o lecă şi resuflă de doue, trei ori, pană
se lasă munţii de bătae, atunci fuga să trecă printre
eî, dar vai! îl apucară munţii între capete şi mi-1
bontăniră de nu putu eşinicî înainte, nici în derept.
Se văieta bietul lup, dar' aşa sg văieta de tare, în­
cât plângea iadul de mila luî. Şi l'a audit mumă-sa
şi s'a dus pănâ acolo şi plângea şi ea de mila luî,
cum îl burduşati munţiî şi de putut eşi dintre capetele
lor — nici vorbă. Pană a doua cji la amedî stătu
craiesa iaduluî lângă munţi şi se uita cu jale cum
îî băteau copilul; dar' când fu a doua di la amedî,
când stau. munţiî 'n loc o clipită de se uită unul
în ochii celuialalt, atunci îl prinse betrâna pe lup
de ureche şi-1 trase afară. Dar' nu-1 putu scote des­
tul de repede, ci-î ajunse o lecă verfulc6deîmaî înde-
rept, când începu bătaia munţilor şi-î ciontară munţiî
c6da; de-atuncî n'au lupiî codă lungă ca vulpile. Mer­
gând lupul cătră casă cu mumă-sa, începe aî povesti
tote păţeniile.
— Nu pot mama 'nvinge c'un om, c'un blăs-
temat de fecior tîner, îl sprijinesce sf. Petru şi toţî
sfinţii, orî cât îmî sfărm capul cum să-1 prăpădesc,
cu el nu-î chip s'o scot la cale după legile nostre,
De trei anî de dile fug după el. Chiar când
eşia din cununie, l'am luat lag6nă, era să-mî pun
capul şi tot nu-1 pot prinde 'n cursă. Odată era cât
pe-aci să pun brânca pe el, dar' mi-1 smulse maî
din ghiara Sf. Mercure din raiu. Altă-dată îl scăpă
Sf. Vinere şi-a treia 6ră Sf. Duminecă. Dela apa
i-am perdut urma de tot, vaî mamă, şi stau să turb
de necăjit!
— Lasă-1 dragul mamiî, că acum tot nu scapă
- 38 —

de tine, că e slugă la noî, tu te bagă sub masă, fă-ţî


acolo o grdpă şi pană cină apucă-1 de picior şi-1
trage la tine.
Domne cum se maî bucură lupul, când au<|i vor­
bele cele mângăit6re ale mamiî sale!
e
Feciorul era la capre. Bine-vede cji° odată:
„Stăpâne chiar acum a sosit lupul la apă, iată că
vrea să trecă, dar' nu cuteză; uite, uite, se duce
pe ţermurile apei la del, acum ajunge unde se bat
munţiî 'n capete. Iată-1 întră printre munţi." Bine-
e :
aude d i ° „ian tăceţi, au4iţi-lcum sescădie! Chemă
e
pe mumă-sasă-1 scotă." Dar' nuve4I, 4 i ° Bine-vede
cum fuge stăpâna ndstră tot bocindu-se într'acolo?
Iată ajunge şi ea la munţî, uite îl scote; i s'a
rupt cdda lupului, iată-î vin Au4î, au4î 4ice
Bine-aude, — stăpâne despre tine vorbesc, cum să
te piardă. Somnoreade Greu—ca—pământul—Uşor
ca ventul, dormea dus."
Sera, când mergeau cătră casă, să mulgă ca­
prele, 4ise Bine-aude: „Stăpâne eu aş <\ice să nuîntri
în casă la cină, că uite, cum ţi-a făcut legea să te
prepădescă în vremea cineî, lupul e Intr'o grdpă
sub masă."
Greu-ca-pămentul (\ice: „Stăpâne, bine că seim
unde e lupul ascuns, acumnu maî avea nicî o frică,
ci bagă de semă ia-me cu tine 'n lăuntru."
Şi după ce-au ajuns acasă, baba se puse 'n
strungă se mulgă caprele; şi mulse doue, scapă noue
şi haideţi la cină. Intrară 'n casă, înainte Greu-ca-
pămentul, apoî feciorul. Bine-vede şi Bine-aude au
remas lângă staulul caprelor culcaţi cu botul pe labe.
Greu-ca-pămentul îndată ce ajunge 'n casă se trântesce
sub masă cu limba scdsă, după cum e obiceiul cânilor.
Baba vrea să-1 alunge, dar' el mormăesce odată
de-o prinde fiori de mdrte. De frică tace baba. Fe­
ciorul cineză, apoî merge la capre să se culce şi
Greu-ca-pămentul după el.
- 39 -

— Vaî mamă, dice lupul, după ce ese feciorul,


vaî, de maî sta numaî o clipită cânele acela pe
mine, me omora.
A m fost, mamă, 'ntre munţi şi m'aii bătut două
cjile şi doue nopţi, dar'aşa obosit n'am fost ca acum.
— Lasă dragul mamiî, că mâne seră li-î aştepta
'n vatra focului; el s'a pune să se 'ncăltjescă, ori
s'a apropia să-şl ia foc în pipă şi tu atunci trage-1
în foc şi-1 prăpadesce.
Bine-aude tote le-au4ia şi le spunea la stăpâ­
nul seu..
A doua 4i merg iară cu caprele la păşune şi
sera când vin, era lupul în vetra focului. Bine-vede
v§4use bine, când a întrat şi spuse stăpânului seu.
Grreu-ca-pămentul mergând cătră casă se tăvălesce
într'o mocirlă ca bivolii şi când ajunse acasă, colea
pe vremea ciniî, hop în vetra focului, mocirlit cum
era şi n'avea cine ce-î face să sară jos de-acolo pană
gată stăpânul seu de cinat, atunci ese şi el merge
la staulul caprelor şi se puse cu botul pe labe la
piciorele stăpânului seu.
Acum iar' începe betrâna a plănui cu fiul seu.
cum sa prepădescă pe feciorul dela capre. „Mamă, 4ise
lupul cel cu cap de fier, eu de frica cânelui aceluia
voi fi silit să i-au lumea'n cap, ian fii bună num eră
câte coste mi-a rupt, cum a stat culcat pe mine!
Me lipise, mamă,'de era pe-aci, pe-aci să me năduşesc."
— Lasă, dragul mamiî, că punem capet la
tote; cine a remas în lume ne resbunat, care a voit
a trage deget cu noi ? Deseră, când vine din câmp,
tu te bagă sub pragul uşii şi când a trece pragul
tu trage-1 depecior la tine şi-1 mancă.
Bine-aude au4ia totă vorba şi-o spunea stăpâ­
nului seu. Sera când mergeau catră casă, (\ice Bine-
vede: „Uitaţi colo! lupul se bagă sub pragul uşii,
vrea ce vrea!" Dar'Greu-ca-pămentul 4ice: „Lăsaţi-1
numaîpe brânca mea, numaî îmi aretaţî unde s'a ascuns.
- 40 -

De cum au ajuns acasă şi pană au plecat iară


cu caprele la păşune Creu-ca-pămentul nu s'a maî
mişcat de pe prag; să făcuse urmă 'n prag de greu
ce era! După ce plecară la păşune, cjise lupul cătră
mamă-sa: „Mamă, eu nu maî întru nicăirî, că nu
maî pot răbda, câniî aceştia me omora, maî bine
me duc cât ved cu ochiî, decât să rabd eu aşa caz­
nă şi ocară, apoî chiar la mine acasă."
— Nu te supera dragul mamiî, lasă că potopim
odată feciorul, apoî câniî, orî câniî maî întâiu apoî
feciorul; dar' pe toţî odată — nu se pote. Mâne di­
e sa
mineţă voî 4 i ° "Ş* lase câniî acasă, apoî tu veî
face un staul ţepen de fier, cu parî de fier şi cu nuele
de fier, acolo vom închide câniî, apoî veî merge
şi veî mânca feciorul, iar' după ce veî veni acasă,
îî vom omorî câniî."
Bine-aude au4ia t6tă vorba, şi-î spunea stăpâ­
nului seu. Greu-ca-pămentul 4ice: »Nu ve temeţi,
pană me vedeţi pe mine, acum chiar şi de-aceea
să remânem acasă, să ne lăsăm stăpânul singur la
capre, iar' deva da de ceva necas, să ne strige nu­
maî pe nume." Şi aşa făcură.
A doua 4i des de dimineţă se scolă feciorul,
să mergă la capre. Betrâna era sculată de mult.
e
Când dă feciorul să strige câniî, 4 i ° baba: „Nu
maî duce după tine atâta haram de câne, că nu am
copt de unde-ţî da merinde să le împărţi şi lor. Lasă
câniî acasă că voî griji eu de eî." Şi feciorul se 'nvoi.
Cât ce plecă feciorul la capre, lupul cel cu cap
de fier aduce parî de fier ca grin4ile de groşi şi
nuele de fier ca mâna de grose şi făcu un staul şi-1
acoperi tot cu fier, apoî 4ise cătră mumă-sa, să în-
celuiască (înşele) câniî 'n lăuntru. Şi-î înceluie betrâna,
* încă lesne, şi-î închise tot cu uşî de fier, apoî lupul
fugi în ruptul capuluî în câmp la fecior. Când îl
s e
zări Bine-vede, 4 i cătră Greu-ca-pământul: „Me,
scolă, că lupul fuge drept la stăpânul nostru;" dar'
- 41 -

Grreu-ca-pămentul dormea dus. Atunci Bine-aude


aude glasul stăpânuluî strigând: „Cânişoriî meî, nu
me lăsaţi că me prăpădesce lupul!" „Dar' scolă
somnoreo, (\iae Bine-aude, n'audî tu cum ne strigă
stăpânul nostru ?" Iar' Grreu-ca-pămentul dormia dus
pe altă lume. Când era aci pe-aci să se apropie lu­
pul de fecior Bine-vede şi Bine-aude sar pe Grreu-
ca-pămentul şi-1 deşteptă: „Darsc6lă odată somnoreo,
să ne scăpăm stăpânul din brâncile lupului!"
Şi se deşteptă Grreu-ca-pămentul şi numai odată
să frecă de gardul cel de fier şi gardul tot ferferiţă
se face, apoi o luară la fugă şi ajunseră la stăpân
maî în grabă decât lupul. Şi mi-ţi-1 apucară pe
bietul lup şi mi-ţi-1 hăţiră şi tot miî de bucăţe-
le-1 făcură; de-atuncl nu mal sunt lupî cu capul
de fier!
Apoi merseră acasă şi-apucara pe betrâna, pe
crăiesa iadului şi-o 'ntinseră şi-o hăţiră, pană gândiră
că i-arfi de-ajuns, apoi o lăsară şi cândcăchi m6rtă
din gura cânilor, sg vechi eşind din ea un fuior de
fum, care să făcu muscă şi sbură spre fundul iadu­
lui. Aceia aruncă duhurile cele necurate pe asta lu­
me, duhul lenei, al beţiei, al lăcomiei, al curvieî, al
clevetirilor şi alte duhuri rele de care sunt bântuiţi
omenii cel rel.
Iar' feciorul se 'ntorse cu cânii cu tot pe cale
înderept. Când ajunse la apa cea mare, sbutură
brâul peste ea şi sg făcu pod de trecură 'n raiu.
Acolo merse la St. Duminecă, îl mulţămi de ajuto­
rinţă şi pleca; dar Gfreu-ca-pămentul nu mal vru să
mergă cu el.
Decă ajunse la St. Vinere, iară-î mulţămi şi
Bine-aude remase acolo; la St. Mercure remase şi
Bine-vede, iar' în schimb pentru el îşi luă calul, care
stătuse aci decând întrase mal întâi 'nrahl, că d6ră
prin raiu nime nu umblă cu cal. Apoi merse tot pe
calea, care venise şi ajunse acasă maî voinic de cum
- 42 -

plecase. Şi ce gândiţi câtă vreme o fi trecut de


când plecase dinaintea lupuluî cu cap de fier ?
Nici o minută, că ospecioriî nicî nu se aşeza­
seră bine pe după mese când ajunse el acasă, apoî
întră şi el după masă şi se ospătară. Eu încă fuîla
nunta lor, am ajutat câte ceva; am tăiat lemne cu
sapa, am cărat apă cu ciurul şi-atâta mâncare şi
beutură am căpătat, de nicî acum nu mi fonie; iar'
d-lor de n'or fi murit, maî că şi acjî trăiesc.
Poveste clin popor, aucîită şi scrisă în Vâlcelele rele.

Crâncii, ven&toriul codrului.


Pice c'a fost odată un om şi când era să m6ră,
s e
chemă pe ceî treî fiî aî săî la pat şi le d i :
„Dragiî meî copiî, decă voiu muri eu, voî să-mî fa­
ceţi la mormânt un foc din nouă-4ecî şi nouă de
cară de lemne şi din nouă-4ecî şi nouă cară de
paie." — Şi după ce-a murit bătrânul, au adunat
noue-4ecî şi nouă cară de paie şi nouă-4ecî şi nouă
cară de lemne. Intr'o 4* pe 'nsărate erau. tote aci,
dar' când dau să le-aprindă—pace! lemnuşele erau
jilave, iască n'aveau. să scapere, iar' la casele din
apropiere nu vedeau nicî fum necum foc. Să uitară
feciorii 'n tote părţile dor vor vedea undeva o zare de foc,
dar' nicăirî nu văd, numaî într'un vârf de munte.
„Eî", 4ice cel maî mic, „voî staţi aci, că eii merg
4upă foc. colo 'n munte, unde se vede zarea." Fe­
ciorul acesta era Crâncul, venătoriul codruluî.
Şi pornesce şi merge şi merge, pană se 'ntâlnesce
cu „Decuseră."
- 43 -
se
„Bună sera vere!" — c|i Crâncu.
— Bună să-ţî fie inima,—răspunse „Decusera";
dar' de unde şi pană unde?
— Vin dela mormântul tatii, răspunse Crâncu,
şi merg 'n munte, că vechii o zare de foc, să cer
de acolo o lecă de foc s'aprind la mormântul tatii.
— Şi când vreai să aprind^ focul la mormântul
tătâne-teii? întrebă „Decusera".
— Chiar astăc]î, răspunse Crâncu.
— Că acjî nu poţi!
— D e ce?
— Că eu sunt „Decusera"
— A ş a ? Atuncî stăî numaî loculuî; şi să puse
Crâncu şi legă pe „Decusera" cu manile 'n spate
şi-apoî cu spatele de-un lemn.
Aicî să-mî stal, pană te voiu deslega eii!
— Apoî Crâncu merse maî departe. Şi se duse, să tot
duse pană se 'ntâlni cu „Mecj.-de-n6pte."Cu acesta făcu
chiar ca şi cu „Decusera", apoî mergând maî departe, a-
junsela „Decătră-4iuă", adecă să 'ntâlniră. Cu acesta fă­
cu ca şi cu ceî doî, apoî merse pană lângă foc. Acolo
erau. şepte uriaşî şi durmiati 'n jurul focului ş'o căl­
dare mare plină cu apă, era la foc. El luă un tăciune
de foc şi dă să plece, dar' iară i se pare, c'ar fi pă­
cat să fac pomenire după tatăl-seu cu foc de furat,
decî merge îndărăt şi (\ice cătră uriaşî:
— N'aţî face bine să 'mî împrumutaţi o scân-
tee de foc ?
— Ba, bucuros, decă veî ridica căldarea acesta
de pe foc ş'o veî pune iar' la locul eî.
Şiluă feciorul căldarea de-o parte ş'o puse iară la foc.
er
Acum c]is â uriaşii: „Noi îţi dam foc, decă
veî fura fetele luî Verde-'mperat pe sema nostră, că
noî am cercat, dar' numaî 'n zădar.
s e
Haidaţî cu mine, — 4 i feciorul.
Şi merseră toţî pană la curţile luî Verde-'mpă-
rat apoî el 4ise cătră uriaşî:
- 44 -

„Numaî pe horn putem scote fetele, drept


aceea, eu merg înainte şi voî câte unul după mine."
Şi întră Crâncu înainte prin horn la vale, iar' după
el un uriaş, atuncî Crâncu 'î taie capul de-î căc}u
capul pe horn la vale, iar' trupul pe coperişul cur­
ţilor în jos. Tot aşa făcu cu toţi şepte uriaşi, apoi
întră în chiliî la fete şi le sărută pe tote 'n obraz,
cum erau adurmite, iar' dela cea maî mică luă şi inelul.
După aceea se duse la foc şi luă un tăciune,
apoî merse pela „Decătră-cjiuă" şi-1 deslegă, de-acolo
pe la „Me4-de-n6pte" şi pela „Decuseră* şi şi pe eî
i-a deslegat, apoî a mers la fraţii luî, colo la mor-
mentnl tatălui seu şi făcură focul cel mare, care şi
arse după pofta luî.
se
„Vaî, că mult aî şe4ut!" 4 i r â fraţii lui.
— Mult şi nicî prea, că voî de mergeaţî, cine
scie, p6te că nicî acum nu maî eraţî aici!
Eî avură treî surorî, fete marî de mări­
tat, şi le dădură după cine le ceru maî înteiu: pe
cea maî mare după un vultur, pe cea mijlocie după
un hărău (uliu) şi pe-a treia după un lup; dar' aceste
treî dobitoce erau nesdravene.
împăratul-Verde, la care omorîse feciorul uria­
şii, după ce le ve4u dimineţa capetele 'nlăuntru,iar'
trupurile cât de bivol afară, de bucurie porunci, ca
'n împărăţia luî să fie tdte cârciumile în cinste,
tot omul, care-şî va spune povestea să mănânce şi
să bea fără plată.
Cârciumile erau t6te pline de omeni, uniî beau
vin, alţiî vinars şi mâncau la mâncări scumpe şi-şî
povestiau paţeniile.
Crâncu, venătoriul codrului încă merse 'ntr'o
cârciumă şi mancă şi beu, apoi le spuse totă povestea,
— câta vi-o spuseiu şi eu d-vostră.
Când povestea Crâncu despre umblările luî pe
la curţile luî Verde-'mperat, fraţii '1 trăgeau de su­
s e :
man să nu mintă aşa de tare, iar' el 4 i
- 45 -

— Când am omorît pe ceî şepte smeî, am luat


inelul dela fata cea maî mică a împeratuluî, — iacă-1
pe degetul cel mic.
Iar' cârciumarula trimes carte la împeratul,cumcă
un fecior cu numele Crâncu, se laudă, că el ar fi
omorît pe smeî şi că ar fi luat chiar şi inelul celeî
maî micî dintre fetele împeratuluî.
Şi împeratul trimise numaî decât poruncî mari
împerătescî, ca adecă Crâncu să mergă la el şi să
spună întâmplarea din fir în per, cum şi ce fel s'a
întâmplat cu uriaşii?
Şi merse Crâncu la Verde-'mperat împreună cu fra-
ţiîlul şi spuse împeratuluî dinfirîn per totă întâmplarea.
Atunci împeratul cbise:
— Voi trei voinici, care aţi împlinit cea din
urmă poftă a betrânuluî vostru tata^voî sunteţi vred­
nici să luaţi fetele mele de muieri.
Şi se 'nsurară feciorii toţi trei, şi luară trei
surori, pe fetele împeratuluî, iar' Crâncu chiar pe
fata cea maî mică, care era cea maî frumdsă.
Mergând ast-fel cătră casă, ceî doî fraţi cu mu­
ierile lor maî înainte, iar' Crâncu maî înderept cu
muierea sa, iată le ese 'n cale jupanul Pogan, un
smeii cu mult maî mare decât un om pământen şi
răpesce, adecă fură muierea luî Crâncu şi pe el îl
omora. Câtă vreme va fi stat el acolo mort, nu se
scie, destul că 'ntr'un târcjiu vine pe-acolo cumna­
tul seu, care ţinea pe sora luî cea maî mare, Vultu­
rul şi cum vine, de loc îl cunosce şi aduce apă vie
de-1 învie şi apă tare de-1 întăresce, bagă 'n el pu­
terea dela treî bivoli, apoi sboră dela cumnatul seu.
Ceî doî fraţi nu şciau nimic de necasul luî, că
erau mult maî înainte. Deci el să luă, merse şi merse
multă lume împerăţie, că D-c}eu să ne ţie, merse
pană dete de o căsuţă mică 'n mijlocul unei păduri.
Acolo şedea soru-sa cea maî mare, care era mări­
tată după Vultur.
- 46 -

m a
— Bună 4 soră!
— Sănetate bună frate, dar' ce cauţi pe-aicî,
că pe-aicî om pementen n'am ve4ut de când sunt aicî ?!
— Oh, soră dragă, nu umblu de gras şi de bu-
iac, ci de necas; iată jupanul Pogan îmî fură ne­
vasta ve4end cu ochii, nu me şeii tu îndrepta unde
şede ?
— Nu 4Su eu, dar' stai pană vine bărbatu-meu
acasă, că tot dela o fântână cară apă cu Poganul
şi tot cam într'o vreme; el te va şei îndrepta.
Nicî n'avu s'aştepte mult; veni Vulturul dela fântână
cu doue fedeleşe marî pline de apă, iar' când a fost
în tindă se făcu un fecior sdraven şi frumos, să te
fi tot uitat la el.
— Bună 4iua cumnate !
— Fii săneţps cumnate!
— Ce vânturi te portă pe-aicî, prin ţerantfstră?
— Oh, cumnate, mi s'a 'ntâmplat o pagubă
forte mare. Mergând cu nevasta de mână dela so­
crii, mi-a eşit jupanul Pogan în cale şi mi-a furat'o
4iua la amie4î; acum am venit să me 'ndrepţîunde
şede, să-mi iau nevasta dela el.
— Bucuros, cumnate, bucuros îţî aret unde
şede, dar' nicî n'aî lipsă să mergi păn' la el, că
pare-mi-se o ve4uî venind la fântână după apă, haî
să ţi-o aret.
Şi merse Crâncu cu cumnatul seu păn' apr6pe
de fântână, unde 'n adever întâlniră nevasta şi-o duse
Crâncu cu sine cătră casă.
Dar' jupanul Pogan avea un cal nesdraven, care
îî da de şcire, când i s§ 'ntâmpla ceva daună.
Aşa fu şi-atuncî; calul începu a rîncheza, de gân-
diaî că lupiî-1 mâncau. Şi ese jupanul Pogan afară
din curţî şi merge la grajd:
— Dar' ce câniî să te mance 'ţî este? Nu maî
poţi de f6me, orî te c6ce setea, orî ce te-a apucat?
— Nu me sudui stăpâne, (\ice calul, că eu nu
- 47 -

sunt de vină; nu rînchez nicî de fonie, nicî de sete,


dar' Crâncu, venătoriul codrilor, a prins pe stăpâna
şi merge cu ea. .....
— Cum dracul?
— Aşa cum îţî spusei, stăpâne!
— Putem sta pană voî mânca un ţipeu de pâne
si voiu bea un cop de vin şi voiu dormi un somn?
— Putem şi maî mult!
Şi se puse jupanul Pogan şi se ospetă bine,
mânca şi beu boieresce, apoî dormi una popeşce
şi numaî după aceea încăleca calul şi merse după
Crâncu, venătoriul codrilor; dar' în câteva minute şi
fu ajuns şi omorît, iar muierea i-o lua din noii.
D-4eii scie câtă vreme o fi stat el mort; destul,
că odată nimeresce pe-acolo cumnatul seu Hărăul
şi-1 cundsce; şi decă-1 cunOsce se plecă la el cu apă
vie şi cu apă tare. din apa cea vie târnă câţî-va pi-
' curî şi-1 învie, iar'cu apa cea tare-1 întăresce, îî dă
putere, câtă au şese bivoli, apoî sbdră de-acolo.
După aceea se sc61ă Crâncul, venătoriul codri­
lor, frecându-se la ochîşi vede că iar' e fără nevastă.
Du-te, Crâncule iar' în lume după ea.
Mergând aşa nimeresce la o căsuţă la polele
unuî munte, era numaî aceea singură, iar în lăun­
tru află pe soru-sa cea mijlocie, ce era măritată
după Hărăti.
— Bună (\iua, soră!
— Să fii sănetos, frate! dar'ce cauţî pe-aici, pe
unde numaî eii sunt om pământen?
— Oh, draga mea soră, dar' uită-te cum am
păţit cu jupanul Pogan, că-mî fură nevasta dma la
amie4î, iar' pe mine me lăsă dormind, acum aş mer­
ge la el, dar' nu şciu unde şede, să merg să mi-o
iau si să o duc acasă; de-aceea veniî să te 'ntreb
pe tine, nu cumva sciî tu,unde şede?
— Nu 4eii eii frate, dară staî pană vine cum­
natul teu dela fântână, că-î dus după apă şi 'ndată
vine; el pote că te va sci 'ndrepta.
- 48 —

Nicî nu trecu mult şi numaî vedură Hărăul (u-


liul) venind cu doue fedeleşe pline de apă, iar' când
fu dinaintea caseî se făcu un drag de fecior, de-ţî
era maî mare dragul de el.
— Bună vremea cumnate
Bună să-ţî fie inima; da cum maî trăiescî?
— Bine, dar' pe tine ce vremî grele te pdrtă
pa-aicî ?
— Oh, Domne! cumnate, am dat de-un ne-
cas. Mergând cu nevasta dela socriî cătră casă
'mî eşi 'n cale jupanul Pogan şi-mî luă nevasta, iar'
pe mine mS adormi. Odată am scos-o dela el cu
ajutorul cumnatu-meu Vultur, dar' acum, mergând
cu ea cătră casă, el iar' m'a adormit şi mi-a luat
muierea şi-o dus-o cu el; acum o tot caut, dar' în
zadar, nuşciu în ce parte şede, de-aceea veniî pană
la tine să te rog, de cumva şciî unde şede, să-mî
spuî, să merg după ea.
— Nu trebue să mergî chiar pană la curţile
luî, că pare-mi-se o vecjuî mergând după apă, vino
să ţi-o aret, apoî grija ta e, cum veî merge!
Aşa şi fu; nevasta era la fântână şi-o luă Crâncul,
vânătoriul codrilor şi dute! dar' calul iar'spune luî jupan
s e :
Pogan, că-î fuge nevasta şi cela-î 4 i „Pot mânca
doue pânî şi bea două copuri de vin şi dormi ca
doue cesurî?"
s e
— Poţî! — 4 i calul,
Si mânca jupanul Pogan doue pânî şi beu doue
copuri de vin şi dormi ca doue cesurî,apoî încalecă
şi'ntr'o minută îî ajunge, şi pe Crâncul îl omora, iar*
cu nevasta plecă spre curţile luî.
D-4eu scie, cât a zăcut el acolo 'n drum, destul,
că odată nimeresce pe-acolo un lup, era chiar cum­
natul săîi, care ţinea pe sora cea maî mică. Şi se
uităLupulbine laelşi4ise: „O Domne, acesta e cumnatul
meu, Crâncul, venătoriul codrilor; l'a omorît hoţul de
căpcân, jupanul Pogan! O să-1 înviu sermanul!
- 49 -

Apoi se luă lupul şi aduse apă yie şi apă tare;


cu apa cea vie mi-1 învie, iar' cu cea tare mi-1 întări,
i dădu putere câtă este 'n noue bivoli. Apoi se duse lupul.
Dup'aceea se scormoni şi Crâncul, venătoriul.
— Domne, dar' greu am maî dormit!
Bl credea că numai adormise, apoi se uită după
nevastă, adecă ea, — ca perl 'n palmă!
Apucă-te, Crâncule iar' şi-ţi caută nevasta, ori
te du acasă fără ea, de rîsul satuluî! Şi merse Crâncu
şi merse, se duse multă cale şi nu dedu nicî de-o
casa, nicî de-un dobitoc baremî. într'un târcjiu vede
o casă lângă o pădure; nicî să-î fi dat cât bine e
'n lume, nu i-ar fi părut maî bine, decât când ve<|u
căsuţa aceea, că era şi superat şi obosit, dar' era
şi lipit de fome, şi gătase merindea. Adecă 'n casă
şedea sora lui cea maî mică, care era măritată după Lup.
— Bună c]ioa, soră dragă!
— Să trăescî cu bine, fratele meu, dar' tu ce
cauţi aici, pentru D-4eu?
— Nu mg 'ntreba mult soră dragă, ci maî bine
ml pune ceva de mâncare, că apoî îţi spun eii tdte,
dar' acum nu te vgd de fome.
Şi-î puse soru-sa de mânca, apoî începu:
— Soră dragă, am dat de-un mare ngcas~, m'am
însurat şi când mergeam cu nevasta la noî acasă,
iată 'mî eşi 'n cale jupanul Pogan şi mg adormi,
şi-mî fură muierea. După ce me trezii din somn,
umbla! pană dădui de cumnatul Vultur, acela iar'
mi-o dete 'n mâni, dar' Poganul mg ajunse pe cale
şi mg adormi şi-mî luă nevasta a doua 6ră. Dacă
me treziî din somn mi-o maî puse odată 'n mână
cumnatul meii Harăul, dar' iar' mi-o fură hoţul de-
Pogan; acum, bine că dădui de tine, d6ră şciî un,
de şede, să mg 'ndrepţî la el, să-mî iau muierea
ca să şciu că chiar capul mi-1 pun, tot nu me las
pană n'o aflu la el acasă, că sunt forte tare 'nverşunat,
— Nu şchl, 4eu eii, dragul meu frate, dar' acuş.'
III 4
- 50 -

trebue să vină dela fântână Lupul, cumnatul teu.


el de şcie de bună semă te va 'nveţa ce să faci.
Nicî nu statură mult şi veni Lupul dela fântâ­
nă cu doue fedeleşe marî de apă după cap. Când
fu dinaintea uşiî se făcu un fecior frumos, de nu­
maî ca el doră, dar' alt-cum numaî putea vedea.
— Bună diua cumnate !
— Să dea D-deu bine.
— Dar' ce vânturi te portă aicî, pe la noî, cumnate ?
— Bune vânturi şi nu prea, că uite cum şi uite
cum mi s'a'ntemplat cu muierea, adecă cu jupanul Po­
gan; acum vin la tine să me 'ndrepţlbarem!unde şede, că
— drept spunându-ţî — eu nu sciu păşi nicî un paş în
ţera v6stră, nu cunosc nicî un colnic, nicî o potecă.
— De mers, — <\ise Lupul, — n'ar fi mare lu­
cru, că îndată putem merge chiar la el acasă, şi să-î lu­
ăm chiar şi muierea, dar' departe tot nu o veî duce.
De trei orî ţi-a luat pană acum muierea, şi 'n tot
rândul te-a şi omorît, noî te-am înviat cumnaţii tel
şi te-am maî întărit; întăî te învia Vulturul, după
aceea Hărăul şi-acum eu. Tu aî trebui să-ţî însemî
(câştigi cu orî ce preţ) un cal maînesdraven decât a luî
jupan Pogan, apoî să furî muierea şi ş'o puîpe cal lângă
tine, ca jupanul Pogan să nu te-ajungă cu calul luî.
—De unde să-mîînsem eu cal maînesdraven ca alluî?
— H m ! De unde? în fundul iadului se află o
babă ce se chemă Vîjbabă, aceea are caii ce! maî
nesdravenî. Mergî şi slujesce la ea un an, (pe-acolo
e anul numaî de trei dUe) şi capeţî un cal, tu 'ţî veî alege
calul care-1 veî vedea maî refl, numaî cu pelea pe ose, apoî
să vil cu el 'n coce. Când te va ajunge vre-un ne­
cas, gândesce-te numai la unul din cumnaţii teî.
Se puse bietul Crâncu pe caleşinu seopripănă'nfun-
dul iadului, la Vîjbaba, unde ajunse chiar cu sera odată.
— Bună sera mătuşă!
— Să trăiesc!, voinice! Dar' de unde şi pană unde ?
— De departe mătuşă, chiar din lumea albă,
- 51 -

sunt un biet fecior serac, am venit doră me veî


baga slugă pe-un an.
s e e a
— Că te bag, — 4 i , — dar' bine sa aî
grijă, de nu-mî vei sluji pe plăcere—ve4î parii ceî
noue-4ecî şi noue? Toţi sunt plini cu capete de om,
în parul al sutălea va merge al teu; de me veî
sluji însă omenesce, atuncî îţi dau în tot anul câte
un cal, care ţi-1 veî alege tu din stava mea.
— Şi ce lucru voî avea, — întrebă feciorul.
se a v e
— Oh,—4i baba, — 4 i ° * dormi, iar' nop-
tea veî griji de-o iepă, ce am; dar' să grijescî când
va resări s6rele sa fiî aicî cu ea, că eu cu lapte dela iepa
aceea 'mî fac cafeiul; iar'de nu veî ave grijă de ea,
de s'ar întemplasă fugă la mânz,atuncî mânzul
o suge şi eu neavend cu ce-mî tace cafeiul, te voi mânca
pe tine, iar' capul colo ţi-1 voî pune lângă cele noue-
4ecî şi noue şi se împlinesce suta; pricepuşî?
— Pricepui.
— Şi te legi?
— Me leg!
— Te mal întreb odată: din bună voie te bagi
la mine slugă, şi veî face tot ce 4ic?
•— Din bunăvoie me bag slugă şi voî face totce 4icî-
—Bine. învoirea fu făcută. Baba întră 'n căsuţă, un­
e :
de avea o fată şi-î 4 i ° „Bagă bine de seină, să poţi
scăpa, că de nu — mâne mâncăm pe dracul, ve4î
că suntem hămesite de fome şi nu căpetăm un om
plinuţ, acesta ar fi numaî bun.
— Lasă numaî pe mine—(\ise fata, binecăl'au
adus pecatele luî aci, că o să trăim o ţiră şi bine
cu carnea luî; şi se dete peste cap şi se făcu iepă.
îndată ce se 'nseră se sui Crâncu, venătoriul
codrilor, pe ea şi hi, la câmp! El nu se coborî de
pe ea cât fu noptiţa de mare. Dar' de cătră 4i°ă-l
prinse un somn greu şi adormi; atuncî iepa-1 puse
frumuşel călare pe-un muşinoiu şi se cam maî duse.
Când se deşteptă, se maî făcea 4i°ă. Şi începe
4*
- 52 -

a plânge: ^Vaî de mine şi de mine, că-mî pune ba­


ba capul în par!"
e u n
•— Nu te teme, — 4 i ° Hărău mare, era
cumnatul şeii, — n u te teme; iepa ta nu e iepă, e
sme6icâ, fata babiî, şi vrea să-ţî pună capul 'n par,
ci nu te teme; acum s'a făcutocidră şi sbdră chiar
pe sub norî, ci merg eu după ea; când o veî vede
aprope de tine, ţu să daî cu căpestrul în ea şi să !
4icî: „Hi! iepa babiî c'un mânz după tine." ']
Şi sbură hărăul pană în 'naltul cerului şi acolo {
află pe iepa babei 'n forma de cidră şi mi ţi-o cio- ;
căni şi mi ţi-o flocăi, de gândeai că nu-î maî rămân \
pene şi mi ţi-o aduse'n jos. Când fu aprope de fecior, el 1
dete cu căpestrul în ea şi 4ise: „Hi! iepa babiî c'un mânz \
după tine! Şi 'n clipita aceea se făcu şi merse acasă.
— Bună dimineţă, mătuşă! dar'pare-ţî bine, că-ţî
aduc iepa?
— Pare, ca şi când mi-aî trage un rug pe spate!
Apoî dete feciorului de mâncare şi-î spuse să
mergă să se culce. Şi se culcă feciorul fără pic de
grijă şi adormi, ca omul obosit, iar' baba luă pe fată la
treî parale şi-o bătu şi-o bătu, pană tdtă o învineţi, de
ce s'a lăsat de-opăscut'o sluga totă ndptea. In deşert
îî spunea fata tot ce şcia, că ea nu voi să credă.
După ce 'nseră, merse iar' la câmp. Şi nu să
coborî de pe spatele iepeî tdtă noptiţa, dar' colo
de cătră dimineţă 'n zorî de 4i îl lovi un somn ne
maî pomenit şi cum închise ochiî, în dată să trezi
călare pe-un muşinoiu iar' iepa — ca 'n palmă!
începe ase văieta, începe a plânge, dar' iepă nu-î şi pa­
ce! Atuncî l e s e 'n cale un Vultur mare, era cumnatul seu:
— Dar' ce te vaieţi, cumnate?
— Dar' cum să nu me vaiet, că uite cum am
umblat şi uite cum?
— Nu te supăra nimic; ea s'a făcut un miel
sub o die, ve4î colo 'n muntele cela, eu merg şi
iau mielul de sub die şi-1 aduc aicî lângă tine, când
- 53 -

îl voiu slobocţi jos, tu să daî cu căpestrul în el şi


se (\icî: „ H i ! iepa babiî cu doî mânzî după tine."
în câte-va minute era aci Vulturul c'un miel 'n
ghiară şi-1 slobo4i lângă Crâncu, iar' acesta-î dete
una cu căpestrul şi <\ise: „ H i ! iepa babiî cu doî
mânzî după tine!" Şi 'ndată fu făcută iepă şi Crâncu,
venătoriul codrilor se urcă pe ea şi hi!
— Bună dimineţa mătuşă; dar' pare-ţî bine că
ţi-aduc iepa acasă?
— Pare, ca şi când mi-aî trage un rug pe spate!
După ce mancă bine, Crâncu se culcă şi dormi,
iar' baba se duse la fată ş-o bătu, ş-o bătu de gân-
diaî c'o prăpădesce cu bătaia. „Dar' lasă-me mamă
că miel sub o oie m'am făcut şi ş-acolo m'a aflat, dar' la
nopte tot trebuie să scap; vin acasă şi me fac un ghem,
tu me pune sub covată'n tindă ş-apoî să şe4î pe covată."
Sera iar' merse Crâncu la iepă. Nicî nu trecu
bine de mie4ul nopţiî şi 'ncepe feciorul a cucui (moţăi) şi
numaî să trezesce călare pe-un muşinoiu cu căpes­
trul în mână, superat necăjit, plângea ca un copil;
acum când îşîmaîîmplinise anul, acumsă-şîpună capul!
Dar' atuncî i se ivi Lupul, cumnatul seu şi-î
4ise: „Nu te supera nimic, cumnate, că va fi cum va
vrea D-4eîi; haî la baba acasă, că iepa s'a făcut
un ghem sub covată 'n tindă, iar' baba şede călare
pe covată. Eu voî întră 'n staulul oilor ş-al capre­
lor şi mi-oî face isprăvile mele, baba va au4i oile
svercolindu-se şi caprele sbierând şi va eşi să vedă
ce e? Atuncî tu întră fără frică 'n tindă, ia ghe­
mul de sub covată şi mergî cu el în drum şi-1 trântesce
jos şi 4i-' hi! iepa babiî cu treî mânzî după tine."
Aşa şi făcură, merseră la baba Lupul
întră 'n staul şi prinse numaî o capră, dar' aceea
aşa larmă făcu, încât trebui să iasă baba .până afară
să vedă ce e? Intr' feciorul se furişă iute 'n
tindă, luă ghemul de sub covată şi fugi cu el în
drum, unde oprindu-se dete cu el de păment şi 4*-
- 54 -

se: „hi.'iepa habiîcu trei mânzî după tine!" Şi numai'


vechi că ghemul se face iepă şiîntră 'n curte: „Bună
dimineţa mătuşă! dar' pare-ţî bine,că me vedî?"
— Dar' cum să n u ? — nu se putu însă destul
mira, că de unde are iepa, că ea scia că-î sub covată. —
— No, mătuşă, slugitu-te-am cum se cuvine?
— Slugit; mergi acum în grajd şi-ţî alege un
cal, care veî voi ş-apoî te du 'n soirea luî D-deu.
Şi întră Crâncu 'n grajd şi se uită preste toţî
caii, iar' în fundul grajduluî era o gldbă de cal roşu,
dar'numaîpieleapedse degras^de-opoştă-î vedeai cds-
tele. Pe-acel a şi-1 alese feciorul. în zădar djcea Vîjbaba,
că:—nicî de ruşine nu-llasă să plece dela ea cu calul cel
maîreu,— că el nu voi să primescă numaî pe-acela. No
4ise baba, după ce ve4u că învinge cu el: „De-aî
ales din mintea ta — bună minte al, iar' de te-a
'nveţat cineva, îî poţi mulţămi că bine te-a'nveţat!"
Şi se luă Crâncu pană eşi dela baba, apoî du­
s
pă ce-a ajuns într'o pădure a 4 i calul: „Stăpâne,
fă un foc mare, c a ^ ă se adune jar mult, să me
satur odată, apoi sa ve4î ce cal ţi-al ales. Şi făcu
feciorul un foc mare, mare, din vre-o trel-4ecî de
stejari de ceî mari şi după ce trecu focul tot, apoî
ventură spuza cu pălăria de pe jar ş-aduse calului
aci să mănânce ; şi mancă şi mancă, pană mancă
tot jarul, apoî se scutură odată de-î săriră tdte fid-
cele de pe el şi remase ca uns cu unt de frumos.
Acum sul, domnul meii, pe mine şi-mî spune, cum
să te duc ca ventul orî că gândul?!
— Să me duci ca gândul?
Şi'ntr'o clipită au fost la curţile lui jupanul Po­
gan, a le smeului.
Aici aflară pe nevasta, care chiar venia cu va­
sele pline de apă, dar' nu maî perdură pic de vre­
me, ci o puse pe cal şi du-te copile!
Armăsarul smeuluî din grajd atunci rencheză
odată, încât tdte ferestrile curţilor se sparseră şi eşi
smeul afară mănios să va4ă ce-î.
Dar' ce câniî aî iar', fdme-ţi-e? sete-ţi-e? sciu că Crâncu,
venătoriul codri lor, n'aumaî înviat săvină după nevastă?!
— Ba chiar a înviat ş-a dus-o maî 'nainte.
—- Ce gândesc!: pot mânca treî pânî, potbetreî
cupe de vin, şi dormi ca treî cesurî, apoî să plec după el ?
— Poţi pe dracul, c'acum Crâncu e călare pe
frate-meu cel maî mic, care are de treî orî maî mare
putere decât mine.
— Să mergem dar'!
Şi se luară, ca vântul, tot pe sub nori şi 'n urma
Crânculuî, dar' nu eramodru de-al ajunge. Când zări o
lecă calul smeuluî pe-al Crânculuî, 4ise'n limba lor:
„Frate, frate, maî încetă-ţî paşiî, că de nu—plesnesc."
Iar' calul Crânculuî a (\is, ve4î bine, în limba
cailor, de nicî smeul nu pricepu : „Bucuros îmî maî
domolesc paşiî, dacă veî arunca pe smeul odată 'n
sus în slava cerului, apoî să faci cu el zup în fun­
dul pământului, ca nicî de nume să nu-I au4im."
Şi calul smeuluî aşa făcu: aruncă odată pe smeu
în slava cerului, apoî făcu cu el zup! în fundul pă­
mântului, de tot mii de bucăţele se făcu. Acum aş­
teptă calul Crânculuî pe-al smeuluî şi merseră îm­
preună pană acasă la fraţii Crânculuî. Aceia eraă
bătrâni şi plini de copil, dar' Crâncu, prin câte tre­
cuse, şi tot era voinic şi frumos, de gândiai, că
nici un gând nu l'o mâncat în vieţă. Dar' Crâncu
aci puţin a stat, căci i-a venit \ veste, că socrus-o
trage de jinorte şi-l chiemă să iee el stăpânirea.
S'a şi dus ş-a rămas împărat în locul socru-so ş-a
stăpânit cu dreptate şi cu 'nţelepciune; acum însă
nu maî trăiesce, a murit de-odată cu dreptatea; —
D*4eu să-î ierte pe amândoi.
Iar' ea m& suiî p'un cuitt
Sâ nu vi-o mai spuitt;
Aurită şi scrisă în Sâncel.
Fiiuţul oii.
în vremile de demult D-cJeu. umbla cu Sf. Pe­
tru pe păment, printre omenî şi le cerca firea şi
inima. Umblând eî aşa, au ajuns odată pe-un mun­
te, unde era o stână de oî. Oile erau chiar după
strungă; eî intrară dar' în colibă, la baciul şi-î de-
durâ „bună vremea", ca dmeniî ceî de omenie. Ba­
se
ciul însă nicî nu le < p „sănetate bună", ci-î în­
ff
trebă restit: „Dar' voî, moşnegilor, ce umblaţi pe-aicî?
s e
— Umblăm, — 4 i D-4eu, prin asta lume mare
şi fiind că suntem osteniţi de drum şi flămen4î, am
întrat la d-ta, să cerem ceva de mâncare.
— H m ! — grăi baciul, — toţî leneşiî ar mânca
lapte şi caş, dar' eî nu şciu cât de greu se ierneză
oile; mergeţi întrebă-ve!
Atuncî străinii dau să mergă, dar' un băiet, care
era 'n fundul colibei, iî opresce:
— Ia staţi bade, că am şi eu o oiţă, me duc
s'o mulg în strungăretă, ca să nu mergeţî chiar ne-
înfruptaţî dela stână.
Streinii se 'nt6rs§ră, iar' băietul merse să-şî
mulgă oiţa. Pugend însă pe c6stă la vale, că4u şi
sparse strungăreţa, care era de păment, o 61ă care
era ca de-o cupă de mare. Se 'ntârse dar' în colibă
şi luă o galetă şi mulse, şi mulse, pană ce umplu galeta
de lapte, şi-1 dete streinilor de-1 beură gol, că el
bucată de pâne orî de coleşă n'avea de unde să le
dee. După ce se saturară, D-4eu îî (\ise băietului:
„Măi băiete, ia-ţî tu ochieşica ta şi haî cu noi/'
- 57 -

Copilul se 'nvoi; luă oiţa cea ocheşă şi merse


cu ceî doî moşnegî.
s e
Cum mergeau eî aşa, D-deîi 4 i 'ntr'un târ4iu:
„Aşa mi-e de dor de carne!*
Iar băietul răspunde: „De ţi-e dor, haid' ajută-mî
să tragem pielea mielului de sub die, că e grăsuţ."
Băietul tăia mielul oiî şi fierse carnea cea fra­
gedă bine, pană ce se desghiocă totă de pe ose.
După ce mâncară t6tă carnea, D-4eu 4ise cătră
băiet: „Semăna tu osele mielului, cât e lunca asta
de mare, şi hal după noi."
Băietul ascultă, semenă dsele mielului prin
luncă şi porni după ceî doî moşnegi.
A4ecă din ose se făcură tot oî şi era o turmă mal
mare decât aceea, la care el slujise. Oiţa cea oche­
şă era nesdrăvană; şi nici nu putea fi alt-fel, că
doră din laptele el beuse chiar D-4eu cu Sf. Petru,
şi mielul el, iar' eî îl mâncară; ea mergea tot îna­
intea turmiî şi era ca un pecurar care-î maî harnic!
După ce maî merseră o lecă de cale iar' îî d^se
D-4eu băietului: „Să mergî 'n munţiî cutare şi cu­
tare, acolo să-ţî facî stână şi să al noroc, că nimeni
nu te-a 'ntreba, că de ce-ţl ţiî turma pe-acolo, nu­
mai să fii cu minte!"
Şi s'a dus băietul acolo în munţii aceea şi-a
făcut stână şi ocheşa umbla cu turma la păşune,
iar' el stetea la colibă şi făcea brânză şi urdă; di­
mineţa, la ame4î şi sera venia turmă la stână, ocheşa
da oile 'n strungă, iar' el le mulgea. Aşa a trăit multă
vreme, pană ce a adunat lână şi brânză fdrte multă.
Atuncî i-a 'ndreptat D-4eti nescarî neguţători pe-acolo,
la care a vendut lâna şi brânza cu preţ forte bun.
După multă vreme s'a gândit feciorul să mergă
şi el odată la biserică. S'a şi dus. Dar' cu tote că
preste nopte pioase şi era tină, el nu s'a întinat de
fel; mergea tot pe de-asupra tiniî. După ce-a întrat
în biserică s'a mirat că maî toţî dmeniî vorbiau.
- 58 -

între eî, uniî se cotiaii, alţii rideaft, dar' el stetea nu­


maî şi asculta sfânta rugăciune.
Odată se uită înapoî, după uşa bisericiî, acolo
era „ucigă-1 toca" tot scria pe-o piele de bivol
pe omenii carî rîdeu în biserică şi pe cari se pur­
taţi cu necuviinţă. Dar' el nu rîse nicî de diavoluL
Ceialalţî omenî nicî nu-1 vedeau pe diavolul, fiind­
că eraii pecătoşî.
Maî uitându-se feciorul din când în când la
diavolul, vede că el şi-a umplut pielea cea de bivol,
pe care scria, dar' fiind-că maî avea omenî de scris,
prinse cu dinţiî de piele s'o maî întindă. Cum prinse,
cum nu prinse, destul, că-î scăpă pielea dintre dinţi
şi dracul făcu — puf! cu capul de părete. Atuncî
începu feciorul a rîde şi nu-1 maî vechi pe mamonul.
După ce eşiră 6meniî din biserică eşi şi feciorul, dar'
acum să 'ntină şi el întocmai ca şi alţî dmenî pecătoşî.
O veduvă frumosă şi viclenă îl ochi bine pe
fecior, vedea că e voinic, frumos, dar' neumblat în
lume; deci 'şî puse carul în petri să-1 amăgescă. Se
duse dela biserică fuga acasă, umplu o ploscă de
vinars, puse nesce plăcinte 'ntr'o merindare şi se
luă tot în piciorul luî, du-te, du-te, pe munte
'n sus pană la stâna luî.
— Bună cjhia voinice!
— Mulţămesc d-tale; dar' ce umbli pe-aicî?
— O, voince, dragul meii, tu precum se vede
nu şciî obiceiul satului nostru. A m pus pomena după
bărbatul meti, fie iertat, care a murit, sunt acum
şese septemânî şi-am chiemat pe toţî 6meniî, carî
aii fost adî la biserică; vecjend, că tu aî venit în-
coce şi n'am avut de unde te lua, ca să te chem
la pomena, după obiceiul satului, a trebuit să viii
să-ţî aduc pomena aicî. Iată beutură şi mâncare,
ospeteză-te de sufletul mortului.
Şi prinse feciorul meii plosca 'n mână şi trase
din ea una pecurărescă, maî beu şi veduva cea fru-
jnosă, maî bău şi el, şi tot pe rend umbla plosca
dela unul la altul, — de sufletul mortului — pană
ce se oţeliră ca tunul, — apoî începură la dragoste. Era
însă aprope de amedî. Turma venia la staul. Atuncî-î
vine feciorului ceva'n minte şi prinse a schimba la feţe.
— Ce aî? — îl întrebă văduva.
— Ce am, nu e bine; vine turma şi de află 6-
cheşa mea, ca tu eşti aci, se va supăra foc pe mine.
— Că nu m'a vedea ; iată pană mulgi tu oile,
eu me culc şi m'acoper cu gluga, să nu me zăreseă.
Aşa şi făcu, iar' feciorul se puse 'n strungă
să-şî mulgă oile. Dar' nicî o oie nu-î maî venia la
muls. Atuncî el cjise cam răstit:
— Dă ocheşă 'n strungă!
Iar' ea-î răspunse :
— Dee cea de sub glugă!
Vădind feciorul, că oia cea ocheşă îi cundsce
pecatele, se mânie şi-o sudui:
— Aî, morţii tăî de ocheşă!
Atuncî turma — sbr! să făcu nevechrtă şi el
rămase singur, singurel în strungă cu galeta între ghe-
nunchî şi 'ncepu a plânge ca un copil mic şi-a să ruga:
— Domne, Dumne4eul meu, după ce din bi­
nele 'n care am fost, numaî prin prostia mea am
ajuns iar' sărac, fii bun şi-m ia şi 4il©le, fa-mă o buruenă
să mă acăţ de lâna oilor, după ce ele acum fug de mine.
D-4eii îl ascultă, îl prefăcu scaiu şi el, când
numaî trecea o oie pe lângă el, să acaţă de lâna
eî, de dragă ce-î era, şi să tot acaţă pană 'n 4ma
de astă4î, iar' dmeniî nu aruncă 'n foc scaiî, care-î
află pe lâna oilor, fiind că şciu că aceia din om
sunt lăcuţî. Şi-o 4icală este: „ Să acaţă de om ca scaiul de
oie." Şciţî d-vdstră despre cine (\ice Românul aşa....
f

Oia cea ocheşă din minutul, când o sudui pă-


curariul — purcese grea.
Nu trecu multă vreme şi oia fetă, dar' nu miel, ci un
copilaş frumos ca o ruj iţă şi grăsuţ caunturduluc şi
- 60 -

numaî decât prinse a umbla după 6ie ca un miel.


Apoî se duse 6ia la un isvor şi-1 boteză, punendu-î
numele: Fitul ou.
Şi crescea Fiiul oii într'o <\i ca 'n doue, în doue
ca 'n noue, în noue ca 'n noue-decî şi noue şi când era
de-un an, era un voinic, de-ţî era maî mare dragul de el.
Umblând el prin ceî munţî cu 6ia află sub un
fag trei arme: o sabie, o c6rdă ş'un paloş. Şi era
scris pe paloş, că cine va găsi aceste arme, voinic va fi.
El luă armele şi se duse prin pădure să afle o
poienă, unde să-şî facă casă. —
El a şi aflat o poienă forte frumosă.
Acum prinse a căuta lemne 6ble de casă, dar'
nu află, că tote lemnele erau strîmbe.
— Ore ce să fie acesta?—dise el — cum e, de
pe-aicî tote lemnele sunt strîmbe? Ia se maî caut.—
Şi merse şi merse prin cea secretă de pădure,
pană ce află un om cât un del de mare, care nu
făcea alta, decât strîmba tote lemnele, le prindea
de verf şi le pleca la păment. Fagiî şi bradiî ceî
maî obli şi maî groşîîî strîmba de-î făcea gânjî. A -
cesta era adecă Strîmbă-lemne.
— H m ! — îşî (\ise Fiul oiî, — hm! nu aî tu
alta de lucru, numaî să strîmbî lemnele?
Strîmbă-lemne îî respunse:
— Ce strîmb lemnele? Pe Fiul oiî să vedî tu
cum l'aş strîmba!
Incăierătura fu gata, căcî Fiul oiî îî respunse:
— Degândescîcâ-lveî putea strîmba, haî apucă-te, că
nu me feresc.
Şi se apucară la trîntă maî alt-cum decât doî
urşî şi se svîrcoliră şi se 'nieptară şi se trudiră de
curgeaţi sudorile de pe eî ca bobul, dar' nu era
chip să se 'nvingă. în cele din urmă tot îl învinse
se:
Fiul oiî pe uriaş, apoî îî c } i — Acum ce vreî? să
te omor, orî să ne prindem fraţî de cruce?
se:
Iar'uriaşul Strîmbă-lemne 4 i > ? S ă ne prindem
- 61 -

fraţi de cruce? Şi-au jurat credinţă şi frăţie pe cru­


cea paloşului şi s'au prins fraţi de cruce.
După aceea s'au dus la perău. să bee apă, că
nu mal puteau de obosiţi; dar' nu putea bea, căci
apa era tulbure. Şi se luară tot pe perău în sus,
pană unde vor afla apă limpede să pdtă be; dar'
de unde să afle? că din ce mergeau mal sus, tot
de maî tulbure apă dedeau. S'au dus pană la isvor.
Adecă acolo un uriaş tot lua câte-o stâncă 'n palme,
o măcina 'ntre degete cum sfarmî mămăliga la puiî
cel de găină şi-o aruncă 'n perău, de tot îl tulbura.
— Ce sfârîmî tu pietrile şi tulburi apa cu ele ?
— întrebă Fiul oii.
— Le sfărîm, c'aşa-mî place; dar' să vecjl tu
cum aş sfărîma pe Fiul oii se dau de el, că eu sunt
Sfarmă-pietră.
— Aşa!? atunci haî şi cercă a me sfărîma, că eu
sunt Fiul oii!
Şi se apucară voinicii la luptă şi se svîrcoliră,
pană curgeau sudorile vale pe feţele lor, dar' nicî
unul nu se putu învinge. Când era maî pe la sfin­
ţitul s6reluî, trânteşce Fiul oii pe Sfarmă-petră, dar'
îl trânteşce cum e data, de s'a clătit pământul sub
el, apoî îl întrebă: „Acum, Sfarmă-petră, vreî să te
omor, orî vreî să ne prindem fraţi de cruce?"
— Ba vreii să ne prindem fraţi de cruce!
Şi jurară pe crucea paloşului, că vor fi fraţî
pană la mdrte. Apoî merseră maî departe toţi trei:
Fiul oii, Strîmbă-lemne şi Sfarmă-pietră.
Mergând eî tot pe munte în sus, numaî ce ved,
că dela o vreme nu se maî pot ţine 'n piciore, că
muntele se clătina sub eî ca şi când ar fi călcat
pe-un sloiu de ghieţă, care se afundă 'n apă sub
picidrele, celui ce calcă pe el.
se
— Ore ce va maî fi şi aici? — îşi c|i Fiul
oii. Adecă ved un om, care era c'un picior pe-un
munte şi cu celălalt pe alt munte şi spre care
- 62 -

parte se pleca, într'aceea parte se plecau şi munţii


sub pici orele luî! Era adecă Scutură-munţii.
— Dar' ce ăî tu, de scuturi munţii, nu-î poţi
se
lăsa 'n pace? — d,i Fiul
— Ha, răspunse uriaşul, să vecjî tu pe Fiul oii,
cum l-aş scutura, numaî să daii de el!
— Dacă tţicîiancercă că par'căeusunt Fiul oii!
Şi se pun amendoî voinicii la luptă şi se tru­
desc şi se svîrcolesc, dar' nu era chip să se potă
trînti unul pe altul. Dar' în urma urmelor făcu Fiul
oiî — huzdup! de păment cu Scutură-munţii, şi-î
4ise: „Ce-ţî alegî: să te omor orî să ne prindem
fraţî de cruce?"
—^ Ba să ne prindem fraţî de cruce — răspunse
Scutură-munţî.
Şi se ridicară de jos şi jurară pe crucea paloşului, a-
poî plecară de-acolo patru inşi: Fiul oiî, Strîmbă-lemne,
Sfarmă-petră şi Scutură-munţî. Să-î fi vedut pe toţî
patru, te-apucau frigurile şi nu te maî lăsau în vecî.
Unde era codrul maî frumos, să pun eî şi clă­
desc o casă, dar' casă colea cum e legea, ca şi ca­
sele bogaţilor, nu ca colibele sărăntocilor. Apoî treî
inşi plecară la vânat, iar' Strâmbă-lemne rămase
acasă să le gate mâncarea. Acesta săgeta şi el nu­
maî decât un ţap sălbatic şi-1 puse să să frigă, dar'
când era maî fript întră acolo omul cât cotul, cu
barba cât schipul, pe-un iepure şchiop călare, cu că­
păstrul de chiotdre, răzimându-se într'un paiu de săcară.
— Bună vremea, voinice!
— Să trăiesc! cu bine, nimuricule! înc'aşa schi-
ddlă nu mi s'a dat în cale, ce cauţi pe-aicî?
— D'apoî voinice, sunt un drumar năcăjit şi
mi-a venit la nas bunul miros dela friptura ta şi
m'am abătut să-mî daî şi mie o lecă, că sunt flă­
mând şi ostenit; nu-mî trebuie mult, iacă. numaî
două bucăturî, că eu dacă mă satur odată, apoî pu­
ţin îmi maî trebuesce!
Strîmbă-lemne, cugetând, că nimuricul acela
nicî coda ţapului nu e 'n stare s'o mănânce totă, 'î
cjise: „Mănâncă fătul meii, ia'ţî să văd cât poţî mânca!"
Şi se puse buturuga lângă friptură şi cât baţi
în pălmî o mancă cu dse cu tot, apoîîn loc de bog­
daproste încă prinse a rîde pe Strîmbă-lemne:„Dar'
numaî cu atâta mâncare aşteptai tu pe treî meteleî
şi cu tine patru, decă nicî mie nu-mi fu de-ajuns?!"
Strîmbă-lemne, vedendu-se ruşinat de nimuricul
acela, dă să pună mâna pe el, numaî o 'mpinsetură
să-î dee; dar' nu avu vreme, că nimuricul il împin­
se pe el, de eădu sub vetră, ca un putrigaiu.
— Asta e mulţămita Strîmbă-lemne; fă bine
ş'aşteptă rău; apoî, măcar de te-ar arde o zamă bună,
dar' o zamă de racî omul cât cotul; hm!
Se puse deci Strîmbă-lemne în pripa mare şi
puşca alt cerb şi-1 puse 'n frigare să se frigă, dar'
de-abia apucă să se cârcălescă o lecă şi fură aci
ortaciî, dela venat: Gata-î cina? — Gata şi nicî
prea — respunde Strîmbă-lemne, că ţapul acesta a
fost cam bătrân şi nu cred că s'o fi fript cum se
cade. El adecă nu voi să spună păţenia cu buturugă.
Maî statură eî, cât statură de poveste, apoî cinară
şi se culcară.
ua
In c j i următdre remase Sfarmă-petră gazdă
acasă, iar' în altă ch' remase Scutură-munţiî şi păţiră
cu buturugă chiar cum păţiseşi Strîmbă-lemne; dar'
fiecare se ruşina să-şl spună păţenia adevărat.
Maî in urmă-I veni rendullaFiuţul oiî sa rămână acasă
săsocăcescă (se facă pe bucătarul). Şi remase el şi prinse
un cerb frumos, îl beli, îl spălă şi curaţi cum să cade,
apoi îl puse în frigare. Când era mal frumdsă frip­
tura de mirosia maî bine decât tote mândreniile
din lume, cineva întră 'n casă. Era buturugă cât o
nucă, adecă omul cât şchiopul, cu barba cât cotul,
p'un iepure şchiop călare cu căpăstru 'ntr'o chiotore,
rezimat d'un paiu de secară.
- 64 -

— Bună dma, voinice!


— Să trăiesc!, neomule! dar' ce cauţî p'aicî?"
— Mirosul cest bun de friptură m'a tras aieî,
sunt un biet om căletor, mort de fome, dă-m! ceva
se mănânc că ţi-a fi şi pomană.
— Bucuros, 4ice Fiuţul oi! şi-î tăie o lecă de carne
de pe frigare. Şi-o 'mbucă odată nimuricul apoî se
repe4i să iee cerbul cel fript întreg cu frigare cu
tot şi s'o tulescă la sănetosa. Dar' Fiuţul oi! mi-1
apucă de barbă, îl duse afară, crepă vârful unu!
stejar şi-î vîră barba în crepătura luî, apoî lasă să
se îmbine lemnul cum' a fost. Şi aşa remase butu­
ruga încleştat cu barba în vârful copaciuluî.
Nu trecu mult şi-î veniră ortacii dela vânat:
— No, da gata-î mâncarea?
— Guta, le respunse Fiul oii, haidaţî să mân­
căm şi apoî să v'aret pielea berbecului; am acăţat'o
afară într'un copaciu să se uşce.
Şi mâncară eî toţi patru, apoî merseră afară să
le arete Fiul oii pielea berbeceluî. Dar' ce să ve4î?
— copaciul în care împlîntase Fiul oii barba omului
cât şchiopul, cu barba cât cotul nu era nicăirî, nu­
maî o brazdă se vedea pe unde a tîrît acela copa­
ciul după el. Şi se luară toţi patru să vedă, unde-î
va duce brazda aceea? undea mers omul cât şchio­
pul, cu barba cât cotul?
Multe 4ile s'or fi dus ei tot pe brazda aceea,
dar' de omul cât şchiopul, cu barba cât cotul n'aii
mal dat; pană odată daţi de-o gaură mare, unde
întră şi urma copaciuluî. Acolo era buricul pămân­
tului, pe-acolo intrase omul cât şchiopul, cu barba
cât cotul, de frica luî Fiuţul oii.
— Care vreţi să mergeţi pe cea lume după el?
— întrebă Fiul oii.
Dar' nicî unul din ortacî nu sS 'mbia să între.
Atunci4ise Fiul oii: „M'oî duce dar' eu şi unde-1 ajung a-
colo-1 omor, de ce a făcut de ruşinepe prietinii mei!"
- 65 —

Şi-şî făcu un legăn şi ortaciî-1 slobodjrâ cu nesce


funii de teiu. în lăuntru, iar' după ce simţiră, că Fiul
oiî a ajuns pe cea lume şi s'a scoborît din legăn,
traseră legănul afară, ca să nu mal p6tă eşi de-acolo
şi-o tuliră la fugă treî în treî părţi: unul să maî
scuture munţiî, altul să maî sfarme pietră şi al trei­
lea să maî strîmbe lemne; dar' nu maî voiră a da
faţă cu Fiul oiî, că bag-semă să cam temeau de el.
După ce ajunse Fiul oiî pe cea lume, iar' vecju ur­
ma fagului şi merse tot pe ea pană nimeri la o
casă de aramă, unde întră 'n lăuntru şi vecju o fată
de aramă torcând dintr'un caer de aramă.
— Bună cjiua, drăguţă!
— Mulţam d-tale, şe4î la noi!
— Că n'oî şede, dar' am venit să te rog să-mî
spui n'aî v§4ut pe omul cât şchiopul, cu barba cât
cotul, trecând pe-aicî ?
— Ba Pam v§4ut; numaî maî înainte trecea pe
aicî trăgând un copaciu mare după el, în care-îera
împlântată barba şi tot borborosia din gură: „Nu­
mai Fiul oiî de nu m'ar ajunge, pană ajung la crân­
gul pământului să-1 învârt odată să surup lumea, că
de nu —- eu n'am pace."
„D6ră tu eşti Fiul oiî?" întrebă fata.
— Eii!
— No fii bun grăbesce de-1 ajunge, că de nu, toţi
ne prepădim, cum ajunge la crângul pământului.
Şi se duse Fiul oiî, dar' se duse repede, pană ce
ajunse la o casă de argint, în care era o fată de
argint şi torcea dintr'un caer de argint. El întră 'n
lăuntru, dar' după ce acesta-î spuse ca şi fata cea
de aramă, el merse maî departe, pană ce ajunse la o
casă de aur, în care află o fată de aur, torcând
dintr'un caer de aur.
— Bună 4ma, drăguţă!
— Mulţam d-tale, voinice, dar' ce vânt te portă
pe-aicî ?
III. 5
— 66 -

_ A m venit tot pe urma omului cât şchiopul


cu barba cât cotul; nu-mî veî sci spune unde se
află, că chiar aci i-am pierdut urma?
— Ddră d-ta eşti Fiul oiî?
— Eu!
— Bine că te-adus D-4eu, că numaî acum tre­
cea pe-aicî tot văietându-se, că numaî de nu l'ar
ajunge Fiul oiî pană va ajunge la crângul pămân­
tului, c'aşa îl scutură odată de prăbuşesce lumea. Ca
să p6tă merge maî cu spor, a v§4ut, că eu ard cup­
torul să fac pită şi-a băgat copaciul acolo să ardă
chiar şi cu barbă cu tot, numaî el, să pdtă scăpa
viii; acum e la cuptorul, meii cel cocetor, îşî arde
copaciul din barbă.
Şi plecă Fini oiî şi 'ntr'o clipită fu acolo şi cum
îl lovi cu muchea toporului 'n frunte, se lăţi ca o
brdscă, apoî îl băgă 'n cuptor şi-1 arse pană se făcu
praf şi cenuşă, iar' cu fata cea de aur se cunună şi
de n'aii murit şi a4î trăiesc.
Cine-o scie maî departe — maî departe s'o spună!
Audită şi scrisă în Rodna veche.

Aripâ-fnimosă.
A fost odată ca nicî odată, că de n'ar fi fost, nu
s'ar povesti.
A fost odată un împerat, care a avut treî fete,
dintre care cea maî mică aşa era de frumdsă, de gândeai
că-î ruptă din sdre cu per galbin ca aurul; în aceea
ţeră deodată s'aii trezit că numaî n'aii nicî sdre,
nici lună, nicî stele, nu se scia unde sunt; aii
vedut numai că nu sunt. Odată deci împeratul dă
scire că cine le va aduce, va căpeta pe una din fetele
- 67 -

luî şi drept zestre: a treia parte din împărăţie. Mulţî


* aii şi plecat dar' nu s'au. maî întors.
Era pe vremea aceea o babă bătrână, care a
mers la împăratul şi i-a (\is:
— înălţate împărate, eu. aş ave treî feciori, care
vor aduce sorele, luna şi stelele.
— Bine — dise împăratul — să vedem !
_ înălţate împărate — răspunse baba — să-mî
daî treî pânî, pânză de treî cămeşî, aţă şi ac ca să le cos.
împăratul i-a dat ce-a cerut, şi după ce-a mers
baba acasă a născut sera un prunc şi i-a pus nu­
mele Serilă. Cum 1-a născut s'a şi dus.
La medul nopţeî a născut altul şi i-a pus nu­
mele Medttă. Cum la născut s'a dus şi acesta.
Dimineţa a născut pe-al treilea şi i-a pus nu­
mele Zorilă. Cum 1-a născut s'a dus şi el.
piua următore baba s'a grăbit să le cosă că­
măşile dar' până de seră nu le-a putut găta de tot.
Când colea pe la apusul s6reluî vine Serilă şi (\ice
că-i e somn.
— Culcă-te, dragul mameî, aci în pat şi te o-
dihnesce.
— Bine, mamă, — îî răspunse el, — dar' să mă
scolî îndată, să nu dea frate-meu Mecjilă preste
mine dormind, că ne batem amendoî.
s e
— Fiî pe pace, — 4 i baba.
Pe la me4ul nopţiî a venit Me4ilă, care găsi pe
mamă-sa cosend, şi 4ise şi el că-î e somn.
— Culcă-te, dragul mameî, aicî în patul acesta,
— îî 4ise baba, aretându-î alt pat,—şi te odihnesce.
— Bine, mamă, dar' să mă scolî îndată, să nu
dea frate-meu Zorilă preşte mine, căcî ne batem
amendoî — îî întîmpină Me4ilă.
s e
— Fiî pe pace, — îî 4 i baba.
0 r i
Tot cu aceste cuvinte a venit în 4 de (\iuă,
şi Zorilă şi s'a culcat în al treilea pat. Pană atuncî
baba a fost gătat cămăşile de cusut, şi-a tot aştep-
- 68 -

tat să i se scole feciorii, căci acum erau mari, dar'


eî nu s'au sculat. Când fu pe la prândul mare, toţî
treî se pomeniră în aceea şî clipă şi vedendu-se unul
pe altul, săriră toţî treî din pat şi se puseră la bă­
taie. Baba ne sciind ce să facă, pentru ca să-î îm­
pace, a aruncat între eî cele treî cămeşi.
Fiesce care şi-a luat pe a sa şi aşa s'au împ§-
cat. Atuncî baba le spuse:
— Dragii meî, nu pentru aceea v'am născut eu
pe voi, ca să ve bateţi laolaltă, ci pentru altceva.
Ascultaţi: împeratul nostru are treî fete, şi de veţi
aduce voi s6rele, luna şi stelele, o să le căpetaţî
de muieri, remânend voi împeraţî după mârtea luî.
De vreţî să încercaţi, mergeţi la împeratul şi-î spu­
neţi, dar' încă odată ve spun, să ve împecaţî bine,
că cu sfada nu veţî merge departe. Vreţî?
— Vrem! — răspunseră toţî treî.
Aii mers dar' la împeratul şi i-au spus, că eî sunt
hotărîţî să ia lumea 'n cap, şi să aducă sorele, luna
şi stelele.
— Bine, — le 4ise împeratul,— dar' toţî trei vreţî
să mergeţi ?
— Toţi treî, — fu respunsul.
s e
— Atuncî, — 4 i împeratul, — ţînendu-me de
făgăduinţa mea, de veţi isbuti, am treî fete şi vi-le
voi da voue, dimpreună cu împerăţia mea după mortea
mea. Dar' să ved cum vă chiamă!
— Pe mine me chiamă Serilă.
— Pe mine Me4ilă.
s e r
— Iar' pe mine Zorilă, — 4 i & fraţii.
— îmi place de numele vostru, — respunse îm­
peratul, — dar' eu <\ic că numele celuî maî mic să
fie Ari'pă-frumosă. Ascultaţi-me pe mine!
— Să trăescî, împerate! — strigară fraţii.
Acum Aripă-frum6să, căci aşa se va chiema de
aici încolo Zorilă, începu a se ruga de împeratul, ca
fiind eî seracî, şi trebuindu-le cal şi săbiî, să le dea
- 69 -

împeratul, care se şi învoi, şi porunci să le aducă


trei caî de ceî maî frumoşî din grajd, şi-î arătă fraţilor,
dar' suindu-se Aripă-frum6să pe unul călare, acela şi
s e :
cădu cu el. Atuncî Aripă-frumdsă d i
— De aceşti caî ne dai, înălţate împărate!
— Du-te şi-ţî alege din grajd, care-ţî place, —
îî respunse împeratul.
Atuncî s'a dus Aripă-frumdsă în grajd şi a ales
unul slab de gândiaî că-s numaî dsele pe el, dar'
când se sui călare, el (\ise:
— Ast-fel de caî îmî plac mie!
Asemenea le-a ales şi fraţilor săî.
In vremea acesta împeratul a poruncit să aducă
trei săbii de cele mai frumdse.
Ve4endu-le Aripă-frumdsă puse una din ele în
se
ghenunchî, o rupse şi iar' 4i -'
— De aceste săbii ne daî, împerate ? !
— Du-te şi-ţî alege după plac din armăriamea
— îî respunse împeratul.
Aripă-frumdsă s'a şi dus şi-a ales trei săbii ru­
ginite, ruginite şi-a (\is:
De aceste săbii ne trebue noue! Una şi-a ţinut-o
sieşî, iar' celelalte le-a dat fraţilor seî.
După aceste s'au. gătit de plecare, au luat treî
turte de cenuşe în traistă, aii încălecat şi au plecat.
Baba şi fetele împăratului i-aii petrecut cu ochii,
pană ce nu i-au maî vă4ut.
Au mers mult, multă lume împărăţie, ca D-4eu.
să ne ţie, au mers pană ce au dat de un pod de
aramă. Acolo au mâncat o turtă de cenuşe, iar' du­
pă ce s'aii săturat, Aripă-fruniosă s'a băgat sub pod,
iar' fraţii luî s'au culcat în şanţ.
Nu preste mult vine un smeti cu cal de aramă
fr§ti de aramă şi el îmbrăcat tot în aramă. Când
ajunge calul pe pod nu maî vrea să mergă, ci
forăia şi tropăia, atuncî smeul îî 4ice:
— Calul meu! orî nu ţi-am dat mâncare şi
- 70 -

beutură? nu te-am ţeselat? orî te-ani bătut, de na


vreaî să mergî?!
— Ba nu, stăpânul meu, tote dorinţele mi le-aî
împlinit — respunse calul — dar' nu merg înainte, fi­
ind că e Aripă-frumdsă sub pod.
— Mi se împlini visul, — (\iae acum smeul, —
dar' voi cerca norocul! ce i-ati adus cidrele picid-
rele şi corbii grumazii ? !
Atuncî s'a dat jos de pe cal, a mers în gura
podului şi a strigat.
— Bşî, Aripă-frumdsă, de sub pod?!
— îndată! — îî respunse acesta, — nu te grăbi
aşa de tare, că e vreme destulă.
După ce-a eşit afară, smeul îî c}ise :
— Cum vrei: în lupte să ne luptăm, orî în să-
biî să ne tăiem?
— Ba în lupte, că sunt maî drepte! — respunse
Aripă-frumdsă.
Şi se luară la luptă. Cum îl prinse, cum nu-1
prinse, Aripă-frumdsă pe smeii, destul că îl trânti
la păment, încât pană în grumac|î s'a cufundat, apoî
îî luă paloşul şi-î tăia capul. ;

îndată şi resăriră stelele, căcî acest smeu le-a


fost mâncat.
După acesta biruinţă se duse la fraţii seî; îl sculă
şi le spuse ce-a păţit, care au şi crechit ve4end ste­
lele pe cer.
Când s'a făcut $hi&, Aripă-frumdsă a luat calul
şi îmbrăcămintele smeulul pe sema sa, calul luî 1-a
dat luî Me4ilă, iar' Mj^4ilă a dat pe al şeii luî Serilă
şi aşa aii plecat iar' la drum.
Tot aii mers apoî, aii mers pană sera când aii ajuns
la un pod de argint. Acolo au maî mâncat o turtă
de cenuşă. Aripă-frumdsă s'a băgat de noii sub pod, iar'
fraţii luî aii maî păscut puţin caiî şi iar' s'au c alcat în şanţ.
într'un târ4iu vine un smeii cu cal de ar­
gint, şi el îmbrăcat tot în argint. Când ajunse calul.
- 71 -

pe pod, sforăia din nas şi tropăia cu picidrele, dar'


nu vrea să mergă. Smeul îî cjise:
— Orî nu te-am hrănit şi nu team adăpat? nu
te-am ţăsălat ? orî te-am bătut, de nu vreî sămergî?
— Ba nu, dulce stăpâne! t6te dorinţele mi le-aî
împlinit, dar' e Aripă-frumdsă sub pod.
s e
A h a ! mi-să 'mplini visul, — 4 i smeul, — dar'
ce-a da norocul,, — de i-ar fi scos corbiî ochiî şi
ciorele picidrele!
Se dete apoî de pe cal, merse în gura podu­
lui şi strigă:
— Eşî, Aripă-fumdsă, de sub pod?!
— îndată, — răspunse Aripă-frumdsă, — numaî
nu te grăbi aşa tare, că este vreme destulă.
s e :
Când fu eşit afară, smeul îî 4 i
— Cum vreî, în lupte să ne luptăm, orî în să­
bii să ne tăiem?
— Ba, în lupte, că-s maî drepte; — fu răspunsul.
Cum îl prinse, cum nu-1 prinse şi pe acest smeu
Aripă-frumdsă, aşa-1 isbi, de pană la coste să băga
'n pământ, îî luă apoî paloşul şi-î tăie capul. înda­
tă răsări şi luna.
După acesta biruinţă iar' să duse la fraţii săî,
îî sculă din somn şi le spuse întâmplarea. Aceştia
ve4ând luna pe cer şi calul de argint, precum şi
îmbrăcămintele smeuluî, cre4ură spusele fratelui lor.
De cătră 4mă, căci în aceste două nopţi a fost
u a
lumină, iar' 4 i întunerec, Aripă-frumdsă a luat
calul şi îmbrăcămintea de argint pentru el, calul şi
îmbrăcămintea de aramă le-a dat luî Me4ilă, iar'
pe aceea ce-a fost la el la început, a dat'o luî Se­
rilă ; au pornit apoî iar' la drum voioşi, căci pană
acum Aripă-frumdsă a avut două isbân4I şi maî a-
veau nădejde şi de altele.
Plecând dar', eî merseră 4ma 'ntregă pană ce
ajunseră la un pod de aur. Să mirară eî mult de
acel pod şi gândiră că trebue să fie ceva şi aici.
- 72 -

După ce maî mâncară şi cea din urmă pogace (tur­


tă) de cenuşe, Aripă-frumdsă grăi:
— Dau cu gândul că şi aci trebue să fie ceva
ca la celelalte podurî; grijiţî şi nu dormiţi greu şi
de se pdte priveghiaţî, ca la vreme de nevoie să-mî
fiţi întru ajutor. După lucru se p6te eundsce maes­
trul: la podul acesta pdte să vină un smeu şi maî
grdsnic, şi atuncî val de noî.
— Vom priveghia, şi te vom ajuta, — cjisera
fraţii sel.
— La vreme de nevoie să veniţi, — urmă Ari-
pă-frum6să.
După aceste vorbe, Aripă-frumdsă se băgă sub
pod, iar' fraţiî luî după ce păscură caiî; îşi diseră :
„Să ne culcăm, căci fi-va el harnic să-şî apere ca­
pul orî şi cum, tot se va lăuda el, că isbânda a
fost numaî a luî." S§ culcară dar' în şanţ.
Intr'un târd^u veni şi smeul cel maî mare şi maî
tare, îmbrăcat în aur şi cu cal de aur. Ajuns pe
pod, calul forăia din nas şi tropăia din-picidre, ne-
vrend să maî mergă.
— Orî nu ţi-am dat mâncare şi beutură? nu
te-am ţesălat? orî ce ţi-e de nu mergi ?! se resti smeul.
— Ba nu! tdte dorinţele mi le-aî împlinit, dar'
e Aripă-frumdsă sub pod.
— A m visat reu, — dar' nu voî crede în visurî,
ci-î voî areta eu că-î vor mânca cidrele picidrele şi
corbii îî vor scdte ochii. Oh ! paloş ajută-me să-1
fac scrum şi cenuşă. A m aucjit de el, dar' îl voî
areta cine sunt eu: pe fraţiî meî i-a ucis, dar' pe
mine nu me va ucide!
Cu aceste vorbe sare de pe cal, şi merge în
gura podului, strigând:
— Eşî, om pămenten, de sub pod.
— Nu te grăbi aşa de tare — respunse Aripă-
frumdsă cam tremurând de frică.
După-ce Aripă-frumdsă eşi, smeul (\ise:
- 73 -

— în lupte să ne luptăm, orî însăbiî să ne tăiem?


— Ba în lupte că sunt maî drepte!
Şi se luară de se luptară, pană ce se obosiră, dar'
nicî unul pe altul nu s'au putut învinge. Când ve-
dură că nu se maî pot lupta, smeul grăi:
— Amendoî în lume nu 'ncăpem, fă-te dar' tu
o rotă de lemn şi eii una de fier, să ne dăm unul
pe un del, altul pe alt del în vale, şi* acolo să ne
ciocnim, şi acăruî rotă s§ va rupe acela să fie învins.
— Bine!
Smeul se făcu rotă de fier, iar' Aripă-frum6să
rotă de lemn, şi după cum a fost vorba se ciocniră
în vale, dar' iarăşi amendoue rdtele remaseră întregi.
Plin de manie dj.se smeul:
— Fă-te tu pară venătă, iar' eu. mefac pară galbină,
şi care pară se va înălţa maî sus, acela să fie învingătorul.
Se făcură aşa cum diseră, dar nicî una nu s'a putut
ridica maî sus decât alta.
într'un târcjiu vecţură nisce corbi sburând. Smeul le
4ise:
—Corbilor! veniţi şi aduceţî apa în ciocurile vdstre
şi turnaţîpe para venătă cave dau carnea dintr'un om.
s e :
Aripă-frumdsă, adecă pară venătă, 4 i
— Corbilor! dragilor! mergeţî şi sculaţi pe doî
fraţi aî mei din şanţ şi spuneţi-le să aducă apă în pă­
lăriile lor, iar' voi aduceţi în ciocurile vdstre, şi tur­
naţi pe pară galbină, că ve dau carnea din trei smeî şi
din treî caî.
Au4indu-le aceste, corbii se duseră, sculară pe ceî
doî fraţi aiul Aripă-frumdşă, şi aduseră cu toţiîapă, tur­
nară pe pară galbină şi aşa fu învins smeul, căruia îî
tăie Aripă-frumdsă capul. Acum resări şi sdrele.
După aceste, Aripă-frumdsă luă calul şi îmbrăcă­
mintea de aur, cele de argint le-a dat luî Me4ilă iar'
cele de aramă le-a dat luî Serilă.
Apoî Aripă-frumdsă se întdrse cătrăfraţîşi grăi:
— Cu ajutorul luî D-4eii am învins pre ceî treî
smeî, cari aii fost înghiţit sdrele, luna şi stelele,
scopul ni l-am ajuns; acum putem merge acasă, că
după făgăduinţa făcută de împeratul, să ne de fetele
în căsetorie. Insă n'ar fi ore mai bine, fiind că a-
cum nu ne maî temem de nimeni, să maî umblăm
puţin prin lume,să seim cum e lumea. De căsetorie
avem vreme? Ce c|iceţ»i, fraţii mei?
— Bine, să mergem, să vedem lumea, — răs­
punseră ceilalţi.
Aşadară iar'plecară la drum; dar'nu mult mer-
seră, pană vecjură nisce curţi mari, frumdse, făcute
tote numaî din aur şi argint.
Vecjend aceste curţî, Aripă-frumdsă $ise cătră
fraţii seî:
— Fraţii mei, staţî puţin în drum aicî, să me
bag în aceste curţî să ved cine şede în ele.
Dă el să se bage, — n u scie să deschidă uşa,
se făcu dar' muscă şi se băgă pe gaura dela încu-
ietdre şi începu a sbura, dar' nu vechi pe nimenî,
merse deci maî departe, pană ce în a 12-a odae
ve4u o smeoică betrâna şi treî maî tinere. îndată
ce vechi musca smedica $ise:
— Dragî nurorilor mele! prindeţi musca aceea,
căci ea v'a omorît bărbaţii voştri şi feciorii meî.
Audindu-le aceste, Aripă-frumdsă se băgă în o
crepătură din grindă.
Căutară destul smedicele* dar'nu o putură prinde.
Atuncî una din smedicele tinere grăi:
— Lasă, mamă! că din manile ndstre tot nu
scapă, căcî eii me voî face o fântână şi împrejurul
meu aşa căldură va fi, că tot cel ce va trece pe-acolo,
va trebui să bea apă din mine ş'atuncî îl voi otrăvi.
Cealaltă (\ise:
— Mamă, eii me voî face un cuptor cu foc şi
împrejurul meu aşa de frig va fi, încât tot cel ce
va trece, trebue să seîncăkjiascăşi-atuncî îl voî otrăvi.
Cea maî mică şi maî frumdsă grăi:
- 75 —

— Mamă! eu me voî face un per cu pere de


aur, atât de frnmose pere vor fi pe mine, de toţî
câţî vor trece, vor trebui să guste din ele, şi toţî,
câţî vor gusta — vor muri de otravă.
Aucţind aceste vorbe, musca — sbrrrr! — fugi
afară. Acum smedica cea betrână strigă:
— Lele-i fie mamă-sa, că-mî pare că scăpa,—
dar' mergeţî şi faceţî ce-aţî
A u şi mers, şi s'au făcut ce-aii <\is.
întorcendu-sg la fraţiî seî Aripă-frumdsă grăi:
— Să mergem încă puţin!
Abia plecară, şi deodată dete preste eî o căl­
dură încât leşinau de sete. Iată şi-o fântână! Ce
bucurie pentru denşiî când vrură însă să bea, Aripă-
frumdsă nu-î lăsă, ci îndată făcu cruce preste fân­
tână, care se şi prefăcu în venin roşu ca sângele.
El grăi dar':
— Vedeţî, fraţiî mei, ce-aţî vrut să faceţî!
Merseră iar' maî departe şi-î ajunse un frig grozav,
când iată că vec|ură şi-un cuptor cu foc; bucuria
s e :
lor! Dar' Aripă-frumdsă le d i
— Nu ve bucuraţi aşa de tare, că nicî de acela
nu veţî avea parte.
— Cum să n'avem! dor' nu ne veî opri ca dela
fântână?
Când ajunseră acolo, căletoriî dau. să se încăl-
4escă, dar' Aripă-frumdsă face cruce cu sabiapreste
cuptor şi îndată se prefăcu şi acesta tot venin.
— Vedeţî, fraţiî meî, ce-aţî vrut să faceţî?
De-aci iar' plecară şi merseră maî departe.
Nu preste mult însă, v§4ură un per cu pere de
aur şi strigară:
— A h ! ce pere frumdse!
Serilă maî adause:
— Din aceste o să-mî umplu traista să-î duc
miresei mele.
s e :
Me4ilă 4 i
- 76 -

— Nu numaî traista mi-o voî umplea, ci me


voî şi sătura şi eu bine.
— Ba, ve puneţi pofta 'n cuî! — grăi Aripă-
frumdsă— căci cu perele acestea chiar aşa stăm ca
şi cu fântâna şi cuptorul de maî 'nainte.
— Ce vreî cumva să ne opresc! dela pere? —
se răstiră fraţiî. — A î grijă, că nu ne veî tot purta de nas.
Când ajunseră lângă per, îî maî rugă Aripă-fru­
mdsă ca să se stăpânescă, dar' eî tot vrură să ia
pere. Atuncî Aripă-frumdsă făcu o cruce cu sabia
cătră per, şi tot perul se prefăcu în venin. El $ise
dar' cătră fraţiî săî:
— Vedeţi, ce-aţî vrut să faceţî ?
Atuncî fraţiî se rugară de iertare, iar' el urmă :
— Ved că nu ve ţineţi de făgăduinţa ce i-am
făcut'omameî ndstre, când am plecat de-acasă; eu răul
nu vi l'am vrut; ne-a ajutat Dumne4eii, de scopul
ni l'am ajuns, la care lucru voî forte puţin aţî ostenit.
Mergeţi dar'acasă şi luaţî în căsătorie pe fetele cele
mari ale împeratuluî, iar' pe cea mică mi-o lăsaţi
mie, căci eu me duc să ved decă se află orî nu în
lumea acesta vitez maî mare ca mine?
Cu acestea eî se despărţiră.
Me4ilă şi Serilă o luară cătră casă, iar' Aripă-
frumdsă îşî urmă calea. ;
Merse multă lume împărăţie, ca D-4eu să ne
ţie, pană ce dete de-o cârciumă, întră în ea şi în­
trebă de cârciumar— după ceî spuse tdtă întâmplarea
sa, decă nu cumva scie undeva vr'un om mai vitez
ca el, şi decă scie, — unde este el?
e
— Este un om nu departe de-aci, — 4 i ° cârciuma-
rul, — care în tdtă 4iua se bate cusmeiî, şi nicî odată nu
maî gată, căcî este o smedică bătrână, care face
cătanele de smeî cu iţele.
— A h ! ce om prost, strigă Aripă-frumdsă, —
/
trebue s'o omdre pe smedica! •
După aceste sări pe cal, şi întrebă că în cătrău
locuesce smedica aceea ?
_ 77 -

Aflând cum şi în cătrău şede el dete pinteni


calului, seduse şi-o găsi pe smeoica făcând cătane de
smeî cu iţele. Fără ca să mai pierdă multă vorbă,
el îî taie capul cu sabia, pe celelalte cătane pe tdte le
omorî, iar' colţii smediceî, cari ajung caiî pană la ghe-
nunchî, îî luă cu el drept dovadă şi se 'ntdrse iarăşî la
s e
birtul de maî 'nainte şi — d i cârciumaruluî:
— Maî mare vitez sunt ca omul D,-tale, căci am omo-
rît smeoica betrână, şi-acum numaî are cine să facă smeî.
— Fdrte bine, dise cârciumarul, — 'ţî mulţămesc
de bunătate, că baremî acum şi eu am odihnă; dar'
vitezul de care ţi-am pomenit, ddrme ici în casa
acesta, — i a r ' acela îî este calul,
Când îşi aduse Aripă-frumdsă şi el calul înlăuntru,
îl vedu celălalt cal,începură a sesăruta, căci au fost fraţi.
După aceea Aripă-frumdsă se băgă în casă, unde
dormia acel vitez, şi-1 sculă din somn, legară amendoî
prietinie apoî Aripă-frumdsă începu a-şî spune întâmplă­
rile cu ceî trei smeî şi cu cele trei smedice, iar' vitezul care
dicea că se chiamă Piperuş Petru, îî spuse păţaniile luî.
—Nu te maî teme frate Petre, grăi Aripă-frumdsă,—
ca eu. am ucis smedica betrână, iată aci dinţiîeî ca dovadă.
— Norocul nostru că legarăm prietinie cjise vi­
tezul, căcî preste vr'un cias unul din noî ar fi trebuit
să pieră. Fdrte reu me superaî, auc|ind de mdrtea
eî, căcî n'am acum cu cine să-mî petrec tdtă (\iua,.
A doua ch' Aripă-frumdsă întrebă pe cârciumar:
—Maîsciî undeva vr'un vitez maî mare ca mine?
— Maî sciu unul,— respunse cârciumarul, un betrân în
pădurea blăstemată.Acelaîndată ce te vede, îţî arată o o-
glindă şi-ţîiaputerile şifrumseţa, apoîfacece vreacutine.
— Me voî duce şi acolo să ved.
— Maî bine staî pe pace, că sciu căţi-se va în­
tâmpla reu, — îl rugă cârciumarul.
Dar' Aripă-frumdsă nu l'a ascultat, ci şi-a luat
remas bun dela Piperus Petru, şi s'a dus multă lu­
me împerăţie, ca D-4eu se ne ţie.
- 78 -
e a
Multe dfl călătorit, pană ce în urmă a dat de
„pădurea blăstemată". Acolo vede că îî ese un be-
trân înainte, îî arată o oglindă şi îî ia puterile şi
frumseţa, îl scobdră de pe cal, calul îl bagă în
grajdf şi pe el îl închide în o cuşcă de fier.
Acolo şi-a plâns Aripă-frumdsă ne-ascultarea,
dar' — era târcjiu.
A treia ch' bătrânul 4ise cătră el:
— Pămentenule! îtî voî da puterile şi frumse­
ţa, decă îmî veî aduce pe Ilena Cosinzena de mu­
iere, calul ţi-1 voî da după aceea. —
s e
— Bine, — 4 i Aripă-frumdsă, — dar' nu schi
unde locuiesce.
— Preste marea acesta,— îî arăta bătrânul.
I-a dat apoî drumul din cuşcă, i-a dat însă nu­
maî frumseţa, dar' nu puterile. Aripă-frumdsă îşî
făcu acum o corabie, în care a băgat tot felul de
marfă şi aşa a plecat.
Când a ajuns la marginea mării, a deschis ne­
goţul seu în corabie şi-a chemat pe-o femeie ce spăla
s e :
la margine, ca să-şî cumpere. Femeia însă îî 4 i
— Eu n'am nevoie de haine, căci am destule,
dar' stăpâna mea pdte că şi-a cumpăra.
— Cum chiamă pe stăpâna ta? — întrebă Ari­
pă-frumdsă.
— Ilena Cosinzena — fu răspunsul.
Tare s'a bucurat Aripă-frumdsă la au4ul aces­
tor vorbe, şi 4ise:
— Fii bună, spune-î că este aicî negoţ de tot
felul să-şî cumpere ceva.
După ce îî spuse femeia, Ilena Consinzena veni
şi ceru seî aducă la margine marfă să-şî alegă; dar'
s e :
Aripă-frumdsă 4 i
— A m forte multă marfă şi scumpă, şi nu-o pot
aduce tdtă afară; binevoesce a veni în lăuntru şi-ţî
alege de care-ţî place.
Ilena Cosinzena şi veni în lăuntru dar' pe când
- 79 -

alegea maî bine, Aripă-frumdsă, închise iute uşa şi


porni corabia;
"Vedend acesta, Ilena Cosinzena voi să se arun­
ce pe ferestră în mare dar' Aripă-frumdsă o prinse
s e :
şi n'o lăsă. Atuncî ea 4 i
— Lasă-me să me arunc în mare şi să mor,
cacî sciu că nu me ducî ţie, căcî atuncî n'aşî (\ice
nimic, dar' me ducî la spurcatul de bătrân, care
de mult a voit să me prindă, însă numaî prin vi­
cleşugul teu m'a putut.
— Lasă, dragă, că voî scăpa eu de acolo, şi
atuncî te voî scăpa şi pe tine, fiî numaî pe pace,
cacî nu mult vom robi acolo.
Aşa s'a maî liniştit şi-a adormit.
Când s'a trezit, era în braţele bătrânului, iar'
Aripă-frumdsă stetea închis în cuşcă.
Ea înţelese acea ce i-a fost spus Aripă-frumdsă
că nu mult vor fi „robi".
A doua 4i> după ce s'a dus bătrânul la venătd-
re, Aripă-frumdsă grăi cătră Ilena Cosinzena:
— Când va veni acasă bătrânul, întrebă-1 unde-î
stă puterea, căcî atuncî facem ce facem cu el.
După ce să întdrse bătrânul şi după ce îî dete
de mâncare, ea îl întrebă că unde-î stau. puterile?
El a răspuns: In mătura de după uşă.
Altă 4i când iar' a fost la venătdre bătrânul,
Ilena Cosinzena i-a spus luî Aripă-frumdsă ce i-a
spus eî, dar' Aripă-frumdsă îî răspunse:
„Minte! întrebă-1 a doua oră!"
După ce veni bătrânul acasă, şi după ce îî dete
de mâncare, Ilena Cosinzena a început a se linguşi
pe lângă bătrânul şi a-1 ruga să-î spună, unde-î stau
puterile, dar' bătrânul s'a maniat şi i-a tras o pal­
mă 4icend:
— Lele-ţî fie mumă-ta, ce nevoie aî de acesta ?
iacă colo în puşca din cuî îmî stau puterile!
După ce a mers iar' la venătdre bătrânul, i-a
spus luî Aripă-frumdsă ce palmă a căpătat şi ce
răspuns. I
s e
— Nu te teme dragă, — 4 i Aripă-frumdsă — |
maî întrebă-1 odată, că ce ţi-a spus nu e adeverat, ]
şi atuncî cred că-ţî va spune adevărul. ]
După ce a venit iar' acasă betrânul, atâta s'a \
linguşit Ilena Cosinzena, şi în urmă l'a rugat să-î |
spună cu adeverat, unde-î stau puterile? şi maî tare J
s'a maniat acum betrânul, şi i-a dat un pumn, încât "|
a ameţit, dar în urmă i-a părut rău şi i-a c j is:
f
— Draga mea,acum te-am adus, acum să te 1
schilăvesc, iartă-me că-ţî voî spune, iată: Nu de- I
parte, la nouă-4ecî şi nouă de paşî se află o peşte- 1
ră, în peşteră se află un urs, în urs un iepure, |
în iepure o raţă şi în raţă două muşce; în acele J
stau puterile mele. Fie de mine ce va fi pentru tine |
o fac acesta, ca să nu <\icî că nu te iubesc şi nu-ţî |
spun drept.
:
Abia a aşteptat Ilena Cosinzena să mergă bă- \
trânul de acasă la vânătdre, pentru ca să-î spună î
luî Aripă-frumdsă; deci când a gândit că betrânul
e cam departe, a fermecat Ilena Cosinzena cuşca, \
care îndată s'a desfăcut, şi a eşit Aripă-frumdsă, s'a |
uitat în oglindă şi ş'a dobândit eră puterile şi frum- |
seta, apoî s'a suit călare pe cal, a luat şi cuţitul J
cel mare al betrânuluî, şi s'a dus la peştera aceea I
a omorît maî întăî ursul, din urs a eşit un iepure, |
şi pe acela 1-a ucis, din iepure a eşit o raţă, aceea 1
încă o ucise, din raţă eşiră doue muşce, una o pu- I
tu ucide cu palma, iar' cealaltă îî scăpă.Din întâm- |
plare însă vedu o muscă înainte, dete cu pălăria în |
ea şi pică la pământ, atuncî puse mâna pe muscă |
şi-o luă cu pământ cu tot o învelui în o cârpă, se J
sui pe cal şi se duse acasă, când fu aprdpe de lo- \
cuinţa betrânuluî, vede pe betrân venind şi-abia |
g e :
trăgându-se. Atuncî el 4 i '
—• M'aţî înşelat; dar' aşa-mî trebue, decî fii ,
- 81 -

bun şi omdră şi celaltă muscă, ca să nu maî chi-


nuesc, şi-apoî mergeţî.
Atuncî Aripă-frumdsă a omorît musca, şi bă­
trânul încă a că4ut atuncî mort la pământ.
Intorcându-să în casă Aripă-frumdsă grăi:
— Dragă! bătrânul e mort, să mergem!
Bucuria Ileneî fu nespusă de mare. Eî plecară
amendoî călare pe un cal. într'un târ4iu Ilena Co­
sinzena întrebă:
— Unde mă ducî?
— Eu numaî din răsfăţie am venit pe aci şi
am că4ut prins, dar' am încredinţat acasă; te duc
prietinului meu Pipăruş Patru decă vreî?
— Vreu, căcî îl cunosc de când eram mică şi
după el însătam, — fu răspunsul.
Când aii ajuns la birtul de maî 'nainte aii găsit
acolo pe Pipăruş Patru, care şi-o luă de nevastă pe
Ilena Cosinzena. Cândau4icrîşmaruldesdrtealuîAripă-
frumdsă, îl plânse, dar' arîs apoî de sdrtea bătrânului.
După ospăţul luî Pipăruş Petru, Aripă-frumdsă
pleca cătră casă,unde găsi pe miresa lui plângându-1.
După ce a spus tote câte a păţit, împăratul grăi:
— Iţi mulţămesc fdrte pentru credinţa ta cătră
mine; ce ţi-am făgăduit şi-am jurat căîţî voî da, îţi şi dau:
fraţiî teî încă n'aii căpătat nimic pană acum, ca să
fie tote treî ospeţele de-odată.
începură dar' a tăia la scaune şi la că4î pentru
ospăţul, la care a fost nun mare Pipăruş Patru cu
Ilena Cosinzena.
Ce să va maî fi întâmplat după ospăţ, asta n'o
sciţi, căci am băut prea multă apă la aceea petre­
cere, la care am au4it acesta poveste chiar din gura
luî Aripă-frumdsă.
Comunicată de N. Trîmbiţoniu înv. în Ulpia-Traiană (Grădisce).

III 6
Cei trei prietini.
Dice că odată aii eşit din şcolele cele marî treî diecî
forte înveţăţî, unul era doftor, care da chle la cine vrea
D-4eu şii-leluadela care vrea el; al doilea eraprocatăr,
adecă încurcător detrebî, sporitor de pricini'; iar' al trei­
lea era solomonar, care face călindare, adecăhastronom.
Toţî treî aii plecat prin cea lume mare să-şî
câştige pânea de tote 4ilele«
Mergând eî toţî treî şi maî sfâtuindu-sâ d'ale
lor, ajung sera într'un sat românesc. Se uită, că ore
unde şade o gazdă maî bunişdră, ca să-î p6tă omeni
cum se cade; că sciau că Românul nu-î lasă să
mergă în cap de n6pte nicăiri, să nu li se întâmple
ceva, maî ales fiind streini; sciau şi aceea că decă stăpâ­
nul casei unde vor întră va avea şi nu maî un bruş de mă­
măligă, nu-1 va mânca fără eî; sciind omenia Româ­
nului, aveau să-şî alegă: unde să dea de-o gazdă
cum e data, că de inima luî nu se maî îndoiau.
Ved eî o casă frum6să în giurul căreia maî
vedeau de-ale găzdăşaguluî, şura ocolită de stoguri,
grajduri mari în uşa cărora grăme4ile de gunoi erau
cât stogurile de lângă şură de mari, sămn că grajdurile
nu erau gole; maî ved cosceiul cel mare de leţî prin
care nu să vedea 4iua pe nicăirî, decât numaî cucuruz.
e
— Aci e de noi, — 4 i ° doftorul.
— D e bună semă! — i răspunde procatărul.
Tdte semână a găzdăşie, a stare bună împreu­
nată cu socotelă, adause şolomonariul. — Aci întrară.
Stăpâna casei îl primi forte bine, ca pe nisce
bieţi călători osteniţi. Nu mult după aceea vine şi
gazda dela câmp. El încă se bucură de bieţii
drumarî, şi spune boreseî să aducă cină pentru toţî.
- 83 -

Boresa ascultă cu bucuria porunca şi începe aaducce:


pe-un cârpător mămăliguţă fierbinte de eşiati aborî din
ea, iar' la umbra eî puteai bate c6sa în voia cea bună, de
mică ce era; într'un hârdefi lăptişor dela Surdia, Joiana,
Marţolea şi Vinerenă; apoî pe-unblidişel de lemn un mo-
şinoî de brânză de die şi, într'o tigaie ca de-o jumetate de
mierţă, tocană de carne de berbece îndoită cu ciapă.
Dupăce erau tote gledă (puse) pe masă, maîîntăî fac
treî crucî, 4ic un „Tatăl nostru" şi dau ocoluneî glăjuţe
plină cu horincă (palincă) de bucate, c61ea îndulcită cu
miere de stup (la noî 4 i ° l a zăchar=miere de trestie).
Grazda caseî cu căseniî şi cu lucrătorii mancă din
tote bucatele, cum se mancă bucata bună când eşti flă­
mând, dar' dieciî noştri nu prea, căci doftorul le spuse un-
guresce—ca să nu pricepă gazda — cătoţîtrebue sămd-
ră câţî vor mânca sera mămăligă cu atâtea amestecături.
Ddmneşicumarfimâncateî,maîpoganddrădecâtgazda,
ci se temeau de mdrte, că doftorul pricepe la de astea de-
ale beteşugului şi de-ale morţii! Indeşert cercă betrâ-
nul casei al-dumeri, că nu-s otrăvite şi pot mânca,
eî, după sfatul doftorului, nu mâncară maî nimica.
Dupa cină se daii la culcare, că, pană nu se
face 4iuătrebue să fie 'n tălpî. Grăz4dia aşterne diecilor
e c a e
în casă, ci şolomonariul, 4 i ° * vor dormi afară,
că e bine şi e cald destul. Iar' se cercă gazda a-î
îndupleca să-1 asculte şi să remână în casă, că peste
ndpte pdte da un viscol,cu vânt şi cu ploie,dar' şolomariul
4ice că nu se p6te, că ddră el scie umblarea vremii
vremilor, că aea-î înveţătura luî, şi remân afară.
e
— Bine,—4i° gazda,—numaî eu sciu, c a v a ploua,
încă înainte de me4ul nopţiî îs siliţi dieciî a se
trage sub părete, dar' şi-acolo îl boteză ploia, strigă
la gazdă să-I lase 'nlăuntru. Acela bun, îl lasă, dar'
unde să se pdtă răbda să nu le 4ică:
— Spusu-v'am? etă ve plouă!
După ce se făcu 4iuă mirarea doftorului fu mare,
că nici barem unul nu era mort, ba nici capul nu-î
- 84 -

dorea, ci se apucară de nou de mămăligă şi — haî


la lucru! Era năcăjit doftorul că nu i-se împlinise
prorocia, decî întrebă pe gazda caseî:
— Dar' pentru D-4eu, cum de nu ve bolnăvi­
răţi de-atâtea amestecături ce mâncarăţî aseră?
Acela-î respunde curat:
D-le fălceriu atuncî ne-om bolnăvi când n'om
avea ce mânca; dar' pană vom avea de-acestea, din
altă parte să nu ne vină boia, dar' din pricina mân­
cării stau bun că nu ne va veni.
— Dar' n'aî fost D-ta bolnav nicî-odată?
— Ba am fost d-le, o trăsnită de măsea m'a
durut de doue orî treî 4ile, pană n'amavutîncătrău,
fără a trebuit să o scot; ba odată am avut şi-un
junghiii, două dile nu m'am mişcat de după cuptor
de reul luî şi tot horincă de drojdii am pus pe el, de
atuncî — mulţam Domne, nu mi s'^a maî scurmuzuit.
— Dar' de unde aî sciut D-ta aseră, că va ploua ?
— întrebă şolomonariul,—câtde limpede^maî era ceriul?!
— Hm, — cţic e ţieranixl, — nu vechişî d-ta vaca mea,
Suraie că n'a vrut să se culce afară, ci s'a băgat sub
coperiş; ea prevestea vijelie! Apoî şi scrofa a întrat
aseră în coteţ cu paie în gură.Ele nu me minţesc niciodată!
— Bine, — (\ice procatărul, — decă cuptorul ţăra­
nului e maî mare doftor decât tine; şi, dacă vaca şi scrofa
luî sunt maî mari hastronomî decât tine ; atuncî în astă
ţeră nu-î de noî. Eu. credeam, că de s'a împlini vorba
doftorului, am să fac astăcjî câteva testamente, dar'
aşa — haî să plecăm de-aci.
Şi s'au dus, dar' nu toţî trei la olaltă, ci se îm-
prăsciară cu învoirea, că peste un an iar' să se în-
telnescă colo, la crucile drumului, să vadă care va
veni maî bine şi pe ce cale? Doftorul merge pe-o
cale, şolomonariul pe altă şi procatărul pe altă.
La anul iar' se întâlnesc—după cum le fu vorba.
— Dar' cum aţî maî umblat, fraţilor?
Unul reu, altulnu prea bine şi al treilea—pintre ele.
- 85 -

— Sciţi ce? — 4ice procatărul,— cu dreptatea


nu-î de-a trăi în lumea asta rea; haidaţî, dor' vom
putea trăi cu cânia. Acţî e târg în oraşul cutare,
bâlciii mare, numaî un cias de departe pană acolo;
haidaţî să mergem într'acolo !
— Bine, — răspund tovarăşii şi plecară.
* *
. *
Apr6pe de oraş dormiaun popăînt'un şanţ, ţinend
în mână căpestrul unul măgar ce păscea lângă el;
pote că era cam bet sfinţia sa, orî d6ră numaî obosit
de cale. Procatărul ia căpestrul dela măgar din cap
şi dă măgarul, fără căpăstru, la ortaci să-1 vîn4ă,
iar' el îşi bagă capul în căpestrul măgarului şi se
culcă jos lângă popă. Ortacii luî merg în terg şi
vînd măgariul numaî decât cu 25 fi. şi se pun în
calea procatăruluî să împartă banii.
Se trezesce popa:
— Da ce-î fiule, ce-î cu d-tadestaî în căpestrul
măgariuluî meii?
— D'apoî, părinte, m'a fost blestemat un om,
pe care-1 înşelasem, să me fac măgar şi chiar a4î
mi s'a împlinit canonul; p6te nu te-am ascultat cum
se cade, dar' te rog să fii iertător.
— Hm, hm, fiule ce slujbă aî avut pană a nu
te face măgar la mine?
— Procatăr, cinstite părinte!
— Hm, mare domn! şi ve4î ce-aî fost ajuns?
iertă şi d-ta, că p6te nu te-am hrănit totdeuna cum
s'ar fi că4ut, pote că te-am şi maî bătut: când eram
cam şumen, când me cam îmbătăm, ve4îD-ta cum
e datina ndstră câte-odată; aci aî cinci florini să
poţi merge cinstit acasă dar' să nu maî greşescî, să nu
maîînşelî, fiule, penime, că iar' te face D-4eu măgar!
Se despartcu sănetatebunăşi-şî caută fiecare de cale.
Procatărul se întâlnesce cu cel doi ortaci şi împart
baniî,iar'popa, cumîntrăînterg, dădemăgarşi-lcundsce.
— Ve4î, fiule, — 4 i s e popa plecându-se la urechia
- 86 -

măgarului,—nuţi-am spussănumal înşeli pe nime, că te


face D-deu iar' măgar? N'aî ascultat, acum rabdă!
Măgarul scutură din cap şi popa credea, că-1 pricepu.
*
După-ce se întâlniră ceî treî ortaci, să gândiră la de
ale mâncării.
—Să ne cumperăm ceva de mâncare,4ice şolomariul.
—Da, — respunse doftorul,— bine arfică eu nu maî
pot de fome.
Dar' advocatul îî înfruntă:
— Mei, nu-î de prădat banul, vedeţi cu câtă trudă
se câştigă, să fim păstrători; decă voim să ajungem la
ceva; cu bani toţînero4iî sciu mânca şi be, ian să încer­
căm, dor' vom putea mânca de-afetea! Haidaţî cu mine!
Mergând toţî treî se 'ntâlnesc cu-o fetiţă, care
ducea o coşarcă cu pită pe cap.
— Tu fetiţă, — 4i°e advocatul, — n'aî vr'un răsunoî?
— N'am aci domnilor, ci acasă chiar am doră
doue; dacă poftiţi de loc-s aci cu ele.
c e
— Du-te şi le adă,— 4 i advocatul, — îţi vom
avea noi grijă de coşarcă pană viî cu ele.
Fetiţa unde să-î plesnescă prin minte, că domnii
vreu să o fure, lăsă corfa cu pita j os şi merge tot într'un
suflet acasă după răsunoe. Dar' pană ajunse ea cu răsu-
ndele înderept, ia drace domni, decă aî de unde! Eî du­
seră frumuşel coşarcă cu pitele la crîşmă şi începură a se
gândi de carne, că pită aveaţi destulă. Plângea fetiţa,
ci 'nzădar!
— Să vedem de carne, — (\ice advocatul.
e
— Să cumperăm un funt orî doî, — 4 i ° şolomariul.
—- Să cumperăm, — (\ice doftorul.
Dar' advocatul răspunde:
:— Ba cumpere.... acuşî eram să ve spun cine?
e
Du-te me, — 4 i ° cătră un ortac, — mergî iute cu ţedula
e c e
asta la măcelariul şi adă-ne 4 funţî de carne!
Cela merge şi aduce carnea, că doră ţedula era
scrisă în numele pârcălabului dela temniţă.
- 87 -

Acum numaî vin le maî trebuia casăp6tăprândi dom-


nesce, dar' advocatul nu voia să dea banînicî pe vin.
Merge el însuşi la crîşmăresa cu treî glăjî:
—Jupânesă, să-mîdaî dintr'o bute treî feliurî de vin.
— Cum, dintr'obute treî feliurî de vin? Nicî n'am
maî audit una ca asta, necum să fiu vecjut cândva?
— Eî, apoî ce crîşmăriţăeştî d-ta, decă nicî atâta nu
poţi şi nu pricepi la lucrurile crîşmărescî ? Haî să-ţî aret!
Merg amendoî în pivniţă. Procatărul umple pe
cep o glajă:
— Un fel de vin, jupânesă!
— Bine!
Pace o gaură în d6gă de-a drepta, umple de
acolo o glajă:
— A l t fel de vin jupânesă!
— Bine, domnule!
— Acum vino jupânesă şi astupă gaura cu de­
getul pană voî afla un stupuş ca să astup huda.
Jupânesă ascultă.
Maî face o gaură cu sfredelul şi în doga stân­
gă, de-acolo umple a treia glajă:
— Treî soiuri de vin jupânesă.
_ Trei domnule, ci te rog grăbesce, că cură vinul.
— Bine <Jicî, dar' placă şi astupă o lecă cu degetul
şi gaura asta pană caut stupuşe la amendouS.
Muierea nu se pute lăsa de pagubă, să-î curgă vinul
în pivniţă, şi astupă cu degetul, credendcăd-lprocatărnu
s'a duce dracului să o lase târşită pe bute, ci o păţi. D-sa
mersefrumuşel cu treî glăjî pline cu vin roşu ca sângele,
iar'ea, cine scie cât ofistat acolo astfel, pană ofidat de ea
vr'un om maî de omenie decât — d-nul acela.
Astfel, cu cânia, îşi făcură bani, pită, carne şi vin;
cine scie cât or fi putut'o duce pe asta cale ? — Cine-o
scie maî departe — spună-o că nu-1 opresc!
Âudită şi scrisă în Rete$g.
T, : %il
EDITURA
LIBRĂRIEI N I C O L A E I . C1URCU, BRAŞOV.

POVEŞTI AEDELENESCÎ
culese din gura poporului de Ioan Popu-Reteganul. Cinci
părţi â 80 pagine, format 8°. Preţul fiecărei părţi 25 cr.
(Se vinde fiecare parte şi separat.)

Biblioteca copiilor. C o n ţ i n e : I s t o r i o r e — F a b u l e — Poesii — L e g e n d e şi


B a s m e p e n t r u copiî. A apărut 30 n u m e r e â . . . —.02
Nr. 1. Peneş Curcanul. P o e s i e do V . A l e c s a n d r i .
Nr. 2. Tolpa şi Ştefan Vodă. Trad. p o p . de S. F I . Marian. — Ţeranul şi Pescarul.
F a b u l ă de O. B ă l ă c e s c u .
Nr. 3. Toma a lut Moş s a u R o m â n u l l a b ă t r â n e ţ e . L e g e n d ă p o p o r a l ă de V .
A l e c s a n d r i . — Fragile. I s t o r i o r a m o r a l ă .
Nr. 4. Stan Bolovan. P o v e s t e de I o a n P o p u - R e t e g a n u l .
Nr. 5. Fulgerul. I s t o r i o r a m o r a l ă . — Sfaturi hune, de A n t o n Pann.
Nr. 6. Făta bărbată şi fata leneşă. P o v e s t e de I . O. F u n d e seu.
Nr. 7. !'<)•'•<(/'! unei păsărice. P o e s i e de V. A l e c s a n d r i .
Nr. 8. Patru fraţî. Dialog- de I . Dariu.
Nr. 9. Oprişanul. L e g e n d a de V . A l e c s a n d r i .
Nr. 10. Isţe'ţă fi pace. Poveste» de I o a n P o p u - R e t e g a n u l .
Nr. 11. Ariciul si vulpea. F a b u l ă de P. Ispirescu. — Judecată dr&ptă, după I c o n a
l u m i i . P r e l u c r a t e de I . Dariu.
Nr. 12. Copilul cersitor. I s t o r i o r a m o r a l ă de D . L ă p e d a t . — Mal bine ceva decât
.nimic. F a b u l ă de A n t o n P a n n . — Leul la venat. F a b u l ă de A l e x . D o n i c î .
Nr. 13. Trifon Ţiganul şi Popa. P o v e s t e de N . Ciontă. — Ţeranul si vulpea. F a b u l ă
de Y . Carp.
Nr. 14. Betrănii seracî dar oneşti. P o v e s t e de înveţ. associaţî. — Mircea cel Mare
şi' Soia. L e g e n d ă de D*. B o l i n t i n e a n u .
f
Nr. 15. Costea Ciobanul şi muma tui. P o v e s t e de D . L ă p e d a t . — Preda B%\zescu. L e ­
g e n d ă de D . Bolintineanu.
Nr. 16. Pleşcuţă. P o v e s t e p o p o r a l a de D . D o g a r i u .
Nr. 17. Omul frumos. P o e s i e de A . Mureşianu.— 0 familie fericită. (Din i s t o r i o r e l e
luî Andersen.) Tradusă de I. P o p o v i c î .
Nr. 18. Ârme'nul Neguţător şi fiul seu Gherghel. (Poveste culesă din gura p o p o r u l u i )
de V . Rebre'anu. — Bunica etiaviosă (din I s t o r i o r e l e l u î A n d e r s e n ) . Trad.
de I . P o p o v i c î . — Cte/tort.
Nr. 19. Norocul şi Mintea.. P o v e s t e de I o a n P o p u - R e t e g a n u l .
Nr. 20. Bemufca. P o v e s t e de S. F I . Marian.
Nr. 21. Boi fraţî şi doue surori. C o n v o r b i r e î n t o c m i t ă p e n t r u copiî de I . Dariu.
Nr. 22. Picătura de apă. I s t o r i o r a instructivă, după „Org. podag."
:
Nr. 28. Movila lui Burcel. L e g e n d ă de Y . A l e c s a n d r i . — Urmările Limbuţieî. P o ­
vestire m o r a l ă de A . Pann,
Nr- 24. loniţă. I s t o r i o r a m o r a l ă de P. Y a n c u . — Fluturii. P o e s i e de N. B e l d i c e a n u .
Nr. 25. Bătălia dela Călugăr mi. F r a g m e n t i s t o r i c de C. A r i c e s c u . — Clopotul. I s t o ­
riora m o r a l ă , trad. de I . P o p o v i c î .
Nr. 26. Sandra. L e g e n d ă p o p . de I o n D o l o g a . — Ştefan şi cornul. — P o e s i e de V .
Alecsandri.
Nr. 27. Ângheluş, fecior de împerat. P o v e s t e de D . D o g a r i u .
Nr. 28. îndreptarea şcolarului stricai. I s t o r i o r a m o r a l ă de N . B o i u . — Vorbe si
respunsuri potrivite. D e P. I s p i r e s c u .
Nr. 29. Copila de omenia si Rota norocului. I s t o r i o r e m o r a l e după „ Ş c o l a şi fami­
lia". — Mdreu şi'Turcii. L e g e n d ă de M . P o m p i l i u .
Nr. 30. Sentinela liomână. P o e s i e de Y . A l e c s a n d r i .

Catalogul de cărji şi musică al Librăriei se trimite Ia cerere


8 ^ £fi*atis şi franco.

D i n stabilimentul tipografic A . Mureşianu, Braşov.