Studenţii teologi de la Iaşi pe urmele înaintaşilor în Basarabia.

În contextul Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor

ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, cu binecuvântarea
Părintelui Decan Ion Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru
Stăniloae” din Iaşi şi sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în perioada 17-18
iunie, noi, studenţii grupei de tutoriat „Sfântul Simeon Noul Teolog” din anul I, am
organizat un pelerinaj în Basarabia, întovărăşiţi de prietenii de la ASCOR- Iaşi.

Pelerinajul a debutat cu rostirea rugăciunilor de dimineaţă, urmate de

rugăciunea de călătorie. Primul nostru popas de suflet a fost la Mănăstirea
Vărzăreşti, cea mai veche vatră de rugăciune dintre Nistru şi Prut, existentă până
astăzi. Mănăstiea a fost construită în anul 1420 de boierul Stan Vărzari, în timpul
domniei lui Alexandru cel Bun. Aici am fost întâmpinaţi cu căldură de maica
Gavrilia care ne-a prezentat mănăstirea şi istoricul acesteia. Ulterior, ne-am plecat
genunghii în faţa Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Vărzăreşti
cerând fiecare cele de trebuinţă pentru suflet şi trup. După mărturia pelerinilor,
această mănăstire a pus început bun călătoriei noastre iar lucrul cel mai de preţ
învăţat a fost că indiferent de ostilităţile vremurilor credinţa ţine oamenii uniţi. După
evenimentele din anii 89-90 Schiarhimandritului Iov Plăcintă, s-a îngrijit şi a deschis
mănăstirea după lunga prigoană comunistă. Ajutat de câteva monahii a redat
mănăstirii suflul duhovnicesc de altădată.

Tot în dimineaţa primei zile ne-am îndreptat paşii către măreaţa mănăstire
Hâncu, întemeiată în anul 1677 de către serdarul (comandat de cavalerie) Mihalcea
Hâncu. Următorul nostru obiectiv a fost mănăstirea Căpriana.
 Această mănăstire din inima ţării este ctitorie a marilor domnitori moldoveni
Alexandru cel Bun, a Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş, Alexandru
Lăpuşneanul, Vasile Lupu şi a Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Şi această
mănăstire stă mărturie a unităţii Ţării Moldovei.

În continuare ne-am bucurat de ospitalitatea şi dragostea părintelui Valeriu

Enachi, păstorul credincioşilor din parohia Sadova care ne-a relatat că anul acesta,
pe 13 iunie s-au împlinit 76 de ani de la deportările din Basarabia şi Nordul
Bucovinei. La monumentul ridicat în cinstea celor ce au fost deportaţaţi din această
comunitate în Siberia, am săvârşit împreună cu părintele Valeriu slujba parastasului.
Cu toate că această comunitate a fost victimă a regimului comunist ateu, biserica
satului se numără printre cele aproximativ 100 de biserici rămase deschise de pe
întreg teritoriul Basarabiei, arătând astfel că pentru aceşti oameni lucrul cel mai de
preţ a fost păstrarea credinţei şi împlinirea rânduielilor creştine.

Următoarea noastră destinaţie a fost mănăstirea Frumoasa, numele acesteia

reflectă realitatea celor întâlnite, căci frumoase sunt şi împrejurimile atât de mult
iubite de scriitorul Mihail Sadoveanu şi mitropoliţii Gurie Grosu şi Visarion Puiu,
care găseau aici linişte şi inspiraţie. De asemenea, frumos este şi tezaurul expus în
muzeul mănăstirii unde am văzut impresionante obiecte de cult, veşminte, artă
bisericească şi tradiţională.

Prima zi a pelerinajului nostru s-a încheiat cu vizitarea mănăstirii Răciula,

unde monahiile trăiesc asemenea maicilor de la mănăstirea Agapia. Această
mănăstire grav prigonită de regimul comunist, care în 1959 după o confruntare
violentă de 10 zile dintre săteni şi forţele de ordine, a fost închisă. Astăzi, această
mănăstire alături de multe altele dă mărturie că Biserica lui Hristos rămâne
triumfătoare în faţa celor mai crunte ostilităţi ale lumii.
 A doua zi a pelerinajului nostru, duminica a doua după Rusalii, a Tuturor
Sfinţilor Români, a început cu săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii în parohia „Sfântul
Vasile de la Poiana Mărului” din Orhei. În cuvântul de învăţătură, părintele Nicodim
Petre, tutorele nostru, a evidenţiat că Biserica Ortodoxă Română cinsteşte şi sfinţii
altor popoare şi că Bisericile Ortodoxe surori cinstesc sfinţii români.

După agapa frăţească oferită de părintele Sergiu Aga şi de credincioşii

parohiei, ne-am îndreptat paşii către Mănăstirile rupestre din Orheiul Vechi. Aici s-
au găsit mărturii ale unei vieţuiri monastice care datează din jurul veacului al X-lea.
În acelaşi registru de vestigii rupestre se numără şi mănăstirea Ţipova pe care am
vizitat-o în continuare. Drumul către mănăstirea rupestră de malul drept al Nistrului,
ce datează din secolele XVI-XVII este unul anevoios, însă odată ajunşi în faţa
chiliilor săpate în peretele de calcar toată această corvoadă dispare.

Ca o încununare a pelerinajului nostru a fost vizitarea impunătoarei mănăstiri

Curchi, una dintre cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene.
Această mănăstire se considera pe timpuri, cât şi în prezent, a fi cea mai frumoasă
mănăstire din Basarabia.

După cele două zile petrecute pe meleagurile româneşti din dreapta Prutului
studenţii teologi au cunoscut cu adevărat că regimul totalitar sovietic a provocat mari
suferinţe românilor, dar mai cu seamă basarabenilor. Tot ei mărturisesc despre acest
periplu duhovnicesc că pleacă mai conştienţi de impactul negativ pe care l-a avut
această perioadă neagră din istorie asupra Bisericii şi neamului românesc.

Acest pelerinaj din care nu a lipsit rugăciunea, buna cuviinţă şi entuziasmul

caracteristic tinerilor, încheie seria de activităţi a Grupei noastre de tutoriat, care
împreună cu Sfintele Liturghii şi dialogurile săptămânale, pelerinajul din Bucovina,
şi concursul de şah au contribuit la unitatea dintre studenţii grupelor III-IV şi cei de
la secţia Asistenţă Socială. Aşteptăm cu nerăbdare provocările anului II de studiu
nădăjduind că prietenia noastră va continua să se întărească şi să se maturizeze spre
creşterea spirituală a fiecăruia dintre noi.

Popa Nicolae-Cătălin, student anul I,

Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” Iaşi