UNIVERSITATEA „OVIDIUS”, CONSTANȚA

FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: COMUNICAREȘI DISCURS INTERCULTURAL ÎN
SPAȚIUL EUROPEAN”

„CINCI LUCRURI CARE M-AU MARCAT”

Materia: Gândire critică

Studentă: Vasile Alina Valentina

Constanța,

2016
 Cinci lucruri care m-au marcat. Nu sunt de ajuns cinci. Eu am un lucru sau o „caramidă”
care mi-a devenit prietenă și mă marchează în fiecare zi. Nu am vorbit nimănui de ea, dar cred că
face parte din mine și trebuie povestită. Mă numesc Vasile Alina Valentina și am minunata
vârstă de 23 de ani. Minunata?? Da, minunată este viața mea. Totul și primul lucru care m-a
marcat a fost când aveam 3, 4 ani… Eram fetița durdulie de la grădinița „Alba ca Zăpada”. O
fetiță drăgălașă, frumoasă pentru doamna educatoare ci nu pentru colegii mei sau prietenii mei,
pentru ei eram o grasă , umflată sau mai simplu ”TOBI”. Toată viața m-am luptat cu
kilogramele. M-a marcat această luptă până când m-am decis ca e mai bine să beau doar apă și să
nu mai manânc nimic. La ce bun? „Vin problemele și o să te doboare dacă nu mănânci, îmi
spuneau părinții”. Eu voiam să fiu frumoasă.

Am fost frumoasă până la vârsta de 17 ani. Au venit dezamăgirile în dragoste, a venit

momentul când brusc am pierdut două persoane fără de care nu-mi imaginam viața. Un amic cu
care dădeam toate examenele la teatru și o ruda. Șoc! Șoc! ”Sunt puternică, mi-am zis.” Se pare
că nu așa de puternică cum mă crezusem. A venit bacul, un alt lucru care m-a marcat, bineînteles
ajutată de „prietena mea” INVIZIBILĂ. Prietena mea și-a făcut prezența. Nu mai puteam
continua să îmi scriu lucrarea de BACALAUREAT. Mâna mă „părăsise”. Nu mai aveam putere
să țin pixul în mână. Într-un final am încheiat bacul luându-l.

Un alt lucru care m-a marcat a fost atunci când tot ajutată de prietena mea, am aflat că
lumea mă poate iubi oricum. Prima mea vacantă la munte cu prietenele mele. Munte, multe scări
de coborât, mult efort fizic. Picioarele mi-au cedat și ele, trezindu-mă pe jos. Prietenele mele mi-
au dovedit atunci că nu contează nimic, decât să fiu bine.

Am ajuns acasă în Brăila. Nu mai aveam multă forță să mă mișc. Ceva mă ținea la pat.
ȘOC! Țin să precizez că nu am fost niciodată bolnavă, dar mi-am făcut-o cu mâna mea. Lucrurile
care m-au marcat precizate de mai sus, m-au făcut să fac cunoștință cu noua mea prietenă. Sunt
bolnavă de MIASTENIA GRAVIS . A urmat o luna de stat la pat, plânsete din partea mamei,
tatălui și fratelui mai mic. O lună în care nu mă puteam hrăni, nu puteam să îmi privesc părinții,
nu puteam vorbi, într-un cuvânt o legumă. Lucru care mi-a marcat viața se numește un scaun cu
rotile adus la pat. Nu am putut să suport idea și uită-mă recăpătându-mi forțele încât să fug și să
spun ca eu nu voi sta niciodată într-un scaun cu rotile. „Hei sunt în piciore, exact cum ziceați voi
ca nu o să fiu”.
 2012 anul cel mai greu. Părinții nu voiau să mă lase să urmez o facultate. Încă nu ma
puteam urca singură în autobus. Le-am arătat că pot și am fugit, împreună cu verișoara mea să
mă înscriu la Facultatea de Litere. Mai cădeam când voiam să mă urc în 301 sau 312, mințeam
oamenii că sunt operată și să mă ajute să urc. Procedura era cam grea de explicat. Trebuia să mă
ia de sold și să mă ridice puțin (comic).

Uite-mă și în anul 2016 cu facultatea terminată, ultimul an la master și profesoară la

Școala „Emil Drăgan” din Comuna Grădiștea, Brăila. Prietena mea Miss (o numesc) e cu mine.
Nu o să scap niciodată de ea, dar nici nu vreau. Mă face să prețuiesc lucrurile și viața. Mă bucur
că o am și sunt SPECIALĂ. Ea îmi marchează toată viața. Când mai povestesc cu elevii, uneori
nu pot privi înainte și sunt nevoită să mă uit în jos deoarece ochii îmi obosesc, mă gîndesc oare ei
cred acum că nu mă interesează sau că mi-e rușine să mă uit în ochii lor?

Nu am vorbit niciodată despre acest lucru, dar asta e viața mea. Așa îmi petrec eu zilele,
certându-mă cu mâinile, picioarele, ochii, gura, care uneori nu mă ascultă. Acestea sunt lucrurile
care mă marchează.

Toate momentele din viață sunt importante, toate îți marchează existența, chiar daca ești
conștient sau nu.

Este adevărat că sunt momente pe care nu le vei uita niciodată, care îți vor schimba viața
total.

Am învățat că amânarea înseamnă de multe ori amânarea inevitabilului, am văzut că

diferența dintre oamenii de succes și cei care nu au succes este că primii nu amână niciodată și
gândesc totul la momentul present.

Am învățat că ura, dușmănia și dorința de răzbunare sunt otravuri pentru suflet, că oamenii
răi nu sunt fericiți. Dacă cineva nu a știut să aprecieze anumite calități, nu înseamnă că nu o va
face nimeni și că înainte să ai ceva, trebuie să fii dispus să și pierzi lucrul respectiv.