1

Ultimele revoluţii!

Este un lucru evident, incontestabil, că progresul societăţii omenești spre trepte din ce
în ce mai înalte de civilizaţie, nu s-a putut și nu se poate face fără revoluţii.

În esenţă, revoluţia este o răzvrătire, o eliberare dintr-o anumită stare a lucrurilor, dintr-
o dependenţă. Dacă reuşeşte, revoluţia aduce independenţa (libertatea), însoţită și de iluzia
că aceasta va ţine, dacă nu o veșnicie, măcar o mie de ani. Dar nu trece mult (o sută, cincizeci,
zece ani, un an sau mai puţin uneori) și se cade într-o altă dependenţă, care cere o altă
revoluţie…

Oricum s-or numi ele, sociale, naţionale, coloniale, industriale, culturale, agricole,
vestimentare, alimentare, spirituale, morale, tehnice, financiare, capitaliste, socialiste, islamice,
sexuale etc. etc. revoluţiile tot independenţă vor. Independenţa de cineva, de un sistem, de un
mod de a gândi, de un mod a face etc.

Când a avut loc prima revoluţie? Raspunsul

este simplu: chiar în Paradis! Primii revoluţionari au
fost Adam și Eva, iar eminenţa cenuşie (de fapt
întunecată), care i-a îndemnat şi i-a consiliat, n-a
fost alta decât dracul, deghizat în şarpe. La nevoie,
ca să păcălească, se îmbracă chiar şi în înger de
lumină. Mai nou, în ton cu imaginaţia anumitor
oameni, pe care se dă ca pe tobogan, şi în
extraterestru…

Adam şi Eva au vrut să fie „ca nişte

Dumnezei” (Facerea 3, 5 BVA). Ṣarpele a insinuat
că nu este numai un Dumnezeu, Cel Care a făcut
cerul şi pământul, ci mai mulţi. Aici „ dumnezeii” nu
sunt nici sfinţi, nici îngeri, ci idoli. O sămânță de
politeism care va încolţi mai târziu… Dracul n-are
nicio intenţie să-l ajute pe om să fie asemenea
Dumnezeului Celui Viu. Cine a mai văzut o
asemenea lucrare? Nici dracul, care crede şi se
cutremură!

Înafara Raiului, ideea şi practica revoluţiei au evoluat, adesea cu suferinţe şi morţi, până
la formele sublimate şi paşnice din zilele noastre: revoluţia iubirii (In a world of hate, love is
the revolution) şi a sexului, fără tabuuri, fără frontiere, sau revoluţia transhumanistă pentru
obţinerea omului biotehnic etc. Cum vor fi arătând, oare, iubirea şi sexul transhumaniste?

Dacă Iisus Hristos spune „Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca
îngerii lui Dumnezeu în cer.” (Matei 22, 30 BVA), obiectivul strategic al Satanei este cu totul
opus. În împărăţiile sale lumeşti (modelul este Uniunea Europeană), oamenii nici nu se mai
 2

însoară (un bărbat îşi ia o femeie, în cadru civil şi/sau religios), nici nu se mai mărită (o femeie
îsi ia un bărbat, în aceleaşi moduri), ci toţi şi toate sunt parteneri, un el şi o ea sau câte doi sau
câte două sau în grup, și vor fi ca… dracii din iad! De altfel, în vorbirea curentă, când cineva
se comportă anormal, spunem că „face ca dracul” sau „ca toţi dracii”, „arată ca dracul” etc. O
ocazie de „a arăta ca dracul” sau de „a face ca dracul”, printre multe altele, este şi Haloween.

Agenda Satanei de îndrăcire globală, transpusă în programele corect-politice, se

numeşte „agenda LGBTI” (I este pentru “intersex”, cei care sunt de toate sau de niciun fel), de
factură neomarxistă, fiind promovată şi susţinută de cele mai înalte foruri internaţionale ONU,
UNESCO, UE etc. (https://en.unesco.org/news/are-education-systems-lgbti-inclusive-unesco-
teams-lgbt-youth-organization-find-out). UNESCO îşi propune chiar şi un termen de
generalizare a educaţiei LGBTI, 2030! Avem un indiciu de când ar putea Dumnezeu să pună
frâna, să scoată cheia din contact şi să oprească definitiv motorul istoriei… Big Crunch!

Obediente, guvernele iau toate măsurile pentru transpunerea în practică a agendei. În

statele civilizate (nu ca în România înapoiată!) lucrurile avansează rapid
(https://www.pinknews.co.uk/2018/01/30/uk-government-will-push-ahead-with-lgbt-
inclusive-sex-ed/).

Ṣi muşcând din momeli, ca din fructul oprit, (fonduri, facilităţi, libertate de

mişcare etc.) şi luând seama la avertizări (nuieluşa sancţiunilor), lumea cedează, cedează…,
chiar şi cei mai aleşi dintre cei aleşi (creştini). Avea dreptate acel părinte monah care spunea,
că, în vremurile din urmă, monahii vor fi ca mirenii iar mirenii ca dracii. S-a întâmplat şi
altădată (şi se întâmplă!).

Creuzetul unui asemenea experiment global, al unei asemenea mutaţii este, fără tăgadă,
Uniunea Europeană, „desfrânata cea mare”, devenită patroană de bordel: „Şi a venit unul din
cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe şi a grăit către mine, zicând: „Vino să-ţi arăt judecata
Desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,/cu care s'au desfrânat regii pământului, iar
locuitorii pământului s'au îmbătat de vinul desfrânării ei”. (Apocalipsa 17,1-2)

Limbajul metaforic al Apocalipsei Sf. Ioan Teologul, devine tot mai străveziu…

Nicușor Gliga
Norwich/Anglia, 19 octombrie 2018
Sf. Prooroc Ioil; Sf. Mc. Uar, Felix pr. şi Eusebiu diac.; Sf. Cleopatra; Sf. Cuv. Ioan de
la Rila
 3

Anexa:

Plângerea şi ameninţarea Europei

(Europa, în false călduri, e nervoasă că nu poate retrăi aventura tinereţii când

Zeus, taur, o trecea marea pe spatele său)

Cu lifting, fard şi silicoane,

Amorul vechi n-are ecou?
Tu, Zeus, nu mai eşti în toane
Că ai ajuns din taur... bou!

Voi da o lege-n Uniune,

De reciclată nu mă placi,
Tânăr, bătrân să se'mpreune
Boii cu boi şi vaci cu vaci!

(Nicuşor Gliga/23.11.2012)