ALIMENTAREA PRIN GASTROSTOMĂ

= deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o

sondă în cazul în care calea esofagiană este întreruptă

 în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice ,

când alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică
, alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă;
 gastrostomia per cutanată endoscopică este indicată pentru suportul nutriţional
de lungă durată (peste 20 zile)
 în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt
introduse cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie;
 respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare
ca în cazul alimentaţiei prin sondă gastrică;
 alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul
de alimentaţie al pacienţilor , încălzite la temperatura corpului;
 cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
 după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea
acestora;
 tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se
prelinge adesea pe lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile;
 de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent
protector şi antimicrobian, pansată steril cu pansament absorbant ;

Produsele farmaceutice folosite pentru alimentaţia enterală constau de obicei în

formule polimerice administrabile prin sonda gastrică, duodenală sau jejunală.
Exemple: Fresubin, Ensure, Survimed, Pulmocare etc.
Aceste produse conţin toţi nutrienţii necesari pentru o persoană şi anume: proteine,
carbohidraţi, lipide, fibre, dar şi electroliţi, vitamine şi oligoelemente.
Produsele oficinale (de bucătărie) folosite în alimentaţia enterală sunt reprezentate
de produse măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi
administrate printr-un tub relativ subţire cu diametru de 2 – 3 mm.
Conţin:
– proteine: din lapte, albuş de ou, carne măcinată, mazăre
– lipide: uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, gălbenuş
– glucide: amidon, zaharoză, lactoză, fructoză
– se va evita administrarea medicaţiei la ora mesei pentru a preveni introducerea
unei cantităţi prea mari de lichide odată (peste 400 ml la adulţi)
– în cazul în care trebuie administrată şi medicaţia şi masa în acelaşi timp, se va
administra întâi medicaţia
OBIECTIVELE PROCEDURII

- Punerea în repaus a esofagului obstruat sau lezat de ingestia accidentală sau

voluntară de substanţe caustice.
- Asigurarea aportului hidric şi nutriţional înaintea intervenţiei pentru esofagoplastie

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- o pâlnie din plastic; recipientul cu lichid alimentar (supă, ceai); regimul de stenoză
esofagiană: alimente solide tocate mărunt şi pasate; bagheta pentru propulsarea
alimentelor pe sondă, medicaţia prescrisă, mănuşi, musama, aleză.

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Oferiţi pacientului informaţii clare, accesibile despre modul de alimentare pe stoma
pentru a-i reduce teama şi a obţine colaborarea sa
- Încurajaţi pacientul să se alimenteze singur pentru a-şi recăpăta autonomia, la
indicatia medicului si in masura in care starea pacientului permite acest lucru
b) FIZICĂ:
- Asezaţi pacientul în poziţie şezând, pe marginea patului sau pe un scaun cu spătar,
astfel încât sonda să fie menţinută în poziţie verticală, paralelă cu toracele

EFECTUAREA PROCEDURII:
- se spala mâinile, se pun manusi sterile
- se îndepărteaza dopul de la sondă
- se adapteaza pâlnia la capătul sondei menţinând-o în poziţie verticală
- se introduc pe rând felurile de mâncare din regimul de stenoză, astfel:
- lichidul se toarne încet pe pâlnie, nu mai mult de 100 ml o dată pentru a nu destinde
brusc stomacul
- alimentul solid pasat se verse în pâlnie şi se împingă pe sondă cu ajutorul baghetei de
plastic sau lemn
- se adauga din când în când lichid alimentar, pentru a uşura înaintarea alimentului
pasat
- nu se introduce la o "masă" mai mult de 400 g de alimente pasate datorită tulburărilor
de digestie şi de absorbţie existente
- se termina totdeauna "masa" cu lichid pentru a spăla lumenul sondei
- se astupa capătul sondei cu dopul de plastic sau cauciuc

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI DUPA TEHNICA

- Pacientul va evita poziţia de decubit dorsal după masă
- Observaţi tegumentul din jurul stomei
- Protejaţi pielea cu un unguent cu zinc şi refaceţi pansamentul din jurul stomei în cazul
regurgitării sucului gastric.
- se reorganizeaza locul de munca

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul este compliant şi respectă indicaţiile oferite.
- Toleranţa digestivă este bună.
- Cantitatea de alimente este adaptată posibilităţilor de digestie şi de absorbţie ale
stomacului.
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Pacientul nu este compliant.
- Pacientul manifestă atitudini de respingere a imaginii corporale modificate.
- Incurajaţi pacientul să-şi accepte imaginea
- Toleranţa digestivă este scăzută.
- Capacitatea de digestie şi de absorbţie a stomacului este redusă iar pacientul prezintă
semne de denutriţie.
- Informaţi medicul pentru a stabili conduita terapeutică!

Monitorizarea pacienţilor cu nutriţie enterală - asistentul medical va urmări:

a) clinic - distensia abdominală - zgomotele intestinale - frecvenţa, consistenţa, culoarea
şi volumul scaunului - manifestările pacientului: balonare, greaţă, vărsături, dureri
abdominale
b) paraclinic - uree - glicemie - transaminaze - proteinele - lipidele - colesterolul -
glicozuria.

- capacitatea de a te alimenta şi de a te hidrata corespunzător are un rol simbolic în

sistemul nostru de valori;
- perspectiva de a nu mai fi capabil să te hrăneşti singur şi de a fi nevoit să recurgi la
metode artificiale de nutriţie, determină un dezechilibru al nevoilor fundamentale ale
individului şi este percepută de acesta ca fiind o metodă terapeutică extremă cu
implicaţii emoţionale semnificative;
- asistentul medical va trebui să cunoască şi să înţeleagă aceste aspecte atunci când
îngrijeşte şi urmăreşte evoluţia unui pacient cu afecţiuni digestive;
- dacă aportul nutritiv oral este imposibil sau insuficient, soluţia cea mai potrivită este
nutriţia enterală care respectă fiziologia tubului digestiv; - nutriţia parenterală se impune
mai mult ca o soluţie adjuvantă atunci când calea enterală nu permite administrarea
suportului nutriţional.