Metode cantitative in management

În sensul cel mai larg, indicatorul statistic este expresia numerica a unor
fenomene, procese, activităţi sau categorii economice şi sociale, definite în timp,
spaţiu şi structura organizatorică. Indicatorii statistici pot fi utilizaţi unilateral sau în
interdependenţă reciprocă.
Indicatorul statistic cuprinde doua parţi:
- determinarea noţiunii
- expresia numerică ataşată acesteia

Functiile indicatorilor statistici:

1. Funcţia de măsurare se poate face prin observare directă la nivelul fiecărei

unităţi sau printr-o operaţie de agregare sau dezagregare a datelor statistice în
structura orizontală sau verticală a sistemului.
În urma acestei operaţii se obţin indicatori absoluţi, exprimaţi în numere, cantităţi,
valori, etc., care dimensioneaza o unitate, o grupă de unităţi, strict determinate în
timp, spaţiu şi organizatoric.
2. Funcţia de comparare provine din faptul că statistica operează cu fenomene
variabile, ceea ce necesită cunoaşterea modificărilor intervenite ca nivel de
dezvoltare sau structură. Compararea se face fie ca diferenţă, fie sub forma de raport.
Ca diferenţă se pot compara numai indicatori absoluţi care au acelaşi conţinut şi sunt
exprimaţi în aceleaşi unităţi de măsura.
Ca raport se pot compara fie aceiaşi indicatori, fie indicatori diferiţi dar care se
găsesc într-o relaţie de interdependenţă.
3. Funcţia de analiza provine din faptul că în mod frecvent statistica operează cu
diferite variabile complexe care se pot descompune fie printr-un produs de mai mulţi
factori, fie într-o sumă de mai multe elemente componente. În ambele cazuri este
necesar să se analizeze relaţiile care există între fiecare parte şi întreg, între fiecare
factor şi rezultat.
4. Funcţia de sinteză este specifică fenomenelor care se manifestă diferit de la o
unitate la alta. Valorile individuale diferite trebuie să fie sintetizate într-o singura
expresie numerică, care devine ceea ce este esenţial, tipic pentru întreaga masă de
fenomene de aceeaşi speţă.
De regula acesti indicatori se calculează sub forma de valori medii, care au sens
statistic numai dacă indeplinesc condiţia de omogenitate.
5. Funcţia de estimare poate fi folosită pentru măsurarea tendintei de dezvoltare a
fenomenelor în aceeaşi perioada de timp, variabilă ca spaţiu şi organizatoric sau în
aceleaşi condiţii de spaţiu şi organizatorice dar variabile în timp.
Se foloseşte şi atunci când datele care au stat la baza calculelor statistice provin dintr-
un sondaj cu caracter reprezentativ.
6. Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei unor indicatori
statistici calculaţi. Se bazează pe interpretarea probabilistică a fenomenelor şi are ca
scop reţinerea celui mai adecvat model de calcul al indicatorilor.

Clasificarea indicatorilor statistici:

După etapa în care apar în procesul de cercetare statistică, indicatorii pot fi:
- Indicatori primari
- Indicatori derivaţi

Indicatorii primari
Indicatorii primari se obţin în cadrul prelucrării primare a datelor statistice, ca
urmare a unui proces de centralizare a datelor unei observări statistice. Aceştia au
un conţinut concret şi o formă concretă de exprimare.
Exemplu: volumul producţiei industriale se exprimă la nivelul agentului economic
în: unităţi naturale (tone, bucaţi, kg, …) sau în unităţi naturalconvenţionale; în unităţi
de timp de muncă sau valorice. Din acest motiv, indicatorii primari se numesc şi
indicatori absoluţi. În practica, putem întâlni: indicatori primari: - obţinuţi
de regula la nivelul unităţilor complexe, ca suma a unor componente.
Exemplu: valoarea producţiei marfă = valoarea produselor finite + valoarea
semifabricatelor livrate + valoarea lucrărilor cu caracter industrial efectuate către
terţi sau ca diferenţă spre exemplu: valoarea adăugată = valoarea producţiei brute –
valoarea consumului intermediar.
- obţinuţi prin agregarea unor valori individuale cu acelaşi conţinut, dar calculat
la trepte ierarhice inferioare.
Exemplu: PIB, care deşi este un indicator sintetic, poate fi considerat şi ca indicator
agregat obţinut ca sumă a valorilor adăugate brute ale agenţilor economici.
- obţinuţi direct din observare atunci când se face un studiu monografic a unei
unităţi statistice.
Exemplu: pentru o întreprindere industrială, indicatorii valorici ai producţiei sunt în
acelaşi timp şi indicatori absoluţi primari şi înregistraţi direct la nivelul unităţii.
La determinarea indicatorilor primari se pot întâlni în practică caracteristici
însumabile direct sau nu. Putem avea urmatoarele cazuri:
- când xi este însumabil direct, indicatorul absolut totalizator ( X ) se va obţine ca:
- cazul în care datele individuale nu sunt însumabile direct şi trebuie găsit un
coeficient de echivalenţă ( k ), iar indicatorul absolut totalizator se va obţine ca:
Exemplu: valoarea desfacerilor unui magazin = suma produselor dintre cantitatea
desfăcută din fiecare produs multiplicată cu preţul unitar al acesteia;
- cazul în care însumarea directă nu are sens economic, deoarece valorile individuale
înregistrate nu au conţinut de mărime absolută, ci ele provin dintr-un calcul statistic.
Exemplu: productivitatea muncii ( W ), salariul mediu, etc.
În sens statistic, aceste valori au conţinut de indicatori derivaţi şi ca indicatori
sintetici nu pot fi obţinuţi prin agregare.Indicatorii absoluţi exprimă volumul
grupelor şi al întregii colectivităţi.
Descrierea cantitativă a fenomenelor cu ajutorul nivelului absolut al diverselor sale
caracteristici are o capacitate limitată de caracterizare şi nu permite aprecieri
calitative asupra fenomenului cercetat. Pentru aceasta, fiecare indicator absolut
trebuie confruntat (comparat) cu alţi indicatori sau completat cu informaţii
superioare, de natură calitativă. Cu toate acestea, mărimile absolute constituie
punctul de plecare al analizei statistice.

Studiu de caz

Societatea comerciala "X" înfiinţată în anul 2005, cu sediul în Bucuresti, este

specializată în distribuţia de produse cosmetice. Distribuţia se realizează printr-un
număr de 50 agenţi comerciali.

Pentru a studia distribuţia celor 50 agenţi comerciali după vânzarile realizate la

sfărşitul unei luni, considerata ca relevantă pentru vânzarile medii lunare ale S.C.
"X" s-a înregistrat valoarea vânzarilor realizate de fiecare agent, după cum urmează:

Vânzarile realizate de fiecare din cei 50 agenţi comerciali ai societăţii "X".

Tabel 1
Se cere:

1) să se sistematizeze datele prin centralizare şi grupare pe intervale egale,

neegale, continue şi discontinue (discrete);

2) să se reprezinte grafic una din seriile rezultate din gruparea pe intervale

egale de variaţie de la punctul anterior;

3) să se analizeze indicatorii tendinţei centrale;

4) să se analizeze variaţia seriei

5) să se studieze concentrarea;

1) SISTEMATIZAREA DATELOR

(centralizarea şi gruparea datelor pe variante şi intervale de variaţie):

a) pe variante de variaţie:

b) pe intervale de variaţie:

- intervale egale de variaţie:

Intervale continue:

Alegem numărul de intervale: k=6.

Calculăm mărimea intervalului de grupare l:

2) REPREZENTAREA GRAFICĂ A SERIILOR DE DISTRIBUŢIE DE LA

PUNCTUL 2:

Considerăm următoarea distribuţie de la punctul anterior:

Gruparea agenţilor comerciali pe intervale de variaţie după valoarea vânzarilor

realizate într-o lună
Din grafice se observă existenţa unui anumit grad de asimetrie la nivelul

distribuţiei. Intervalul cu frecvenţa cea mai mare este 30 - 40.

3) ANALIZA INDICATORILOR TENDINŢEI CENTRALE

Calculul indicatorilor medii de calcul:

În medie fiecare din cele 50 persoane realizeaza vânzari medii lunare de

39,8 mii lei.

Calculul simplificat al mediei aritmetice:

unde: k = 10 (mărimea intervalului de grupare);

a = 35 (centrul intervalului cu frecvenţa cea mai mare).

Calculul indicatorilor medii de poziţie:

Valoarea medie a vânzarilor cel mai frecvent întâlnite la nivelul celor 50 agenţi
comerciali este de 38,18 mii lei.

Cuantile

Mediana

Pentru a stabili intervalul în care se afla mediana, calculăm locul (unitatea)

medianei:

Intervalul median va fi acela în care frecvenţele cumulate în sens crescător depaşeste

calculată. În acest caz prima frecvenţă cumulată mai mare decât 25,5 este 26,
aceasta aflandu-se în intervalul (30 - 40).

Din cele 50 persoane 50% (respectiv 25 persoane) realizează vânzari medii lunare
de până la 39,06 mii lei, iar restul de 50% vânzări de peste 39,06 mii lei.

Determinarea grafica a medianei:

Din cele 50 persoane 25% realizeaza vânzări medii lunare de până la 31,09 mii lei,
iar restul de 75% vânzări peste 31,09 mii lei.
Din cele 50 persoane 75% realizeaza vânzări medii lunare de până la 49,42 mii lei,
iar restul de 25% vânzări peste 49,42 mii lei.

Mediala (indicator ce împarte valorile centralizate ale caracteristicii în două parţi

egale).
4) ANALIZA INDICATORILOR VARIAŢIEI

Toate calculele sunt prezentate în tabelul nr. 3

Indicatorii individuali ai variaţiei

Indicatorii absoluţi

Amplitudinea variaţiei:

Abaterea individuală:
Indicatorii relativi

Amplitudinea relativă a variaţiei:

Abaterea individuală relativă:

Indicatori sintetici ai variaţiei

Abaterea medie liniară:

Dispersia:

Abaterea medie pătratică:

Coeficientul de variaţie:

Fiind cuprins în intervalul 17% - 35% coeficientului de variaţie atestă faptul că

media este moderat reprezentativ pentru seria de distribuţie.

Intervalul mediu de variaţie calculat ca diferenţă între media seriei şi abaterea medie
liniara, respectiv abaterea medie pătratică este:

(28,41; 51,19), calculat cu ajutorul abaterii medii liniare;

(25,91; 53,69), calculat cu ajutorul abaterii medii pătratice.

5) STUDIUL CONCENTRARII

Analiza concentrarii veniturilor pe grupe de agenţi comerciali după valoarea

vânzărilor medii realizate:

Determinarea concentrării cu ajutorul indicatorului abaterea mediala-mediana în

mărime absolută şi relativă:

Abaterea medială - mediană calculată în mărime relativă, fiind un coeficient ce poate

lua valori în intervalul (0 - 100%), atestă existenţa unui grad redus de concentrare a
vânzarilor la nivelul grupelor de persoane după mărimea vânzărilor realizate.

Determinarea grafică a concentrării cu ajutorul curbei de concentrare Gini:

Analizând graficul de concentrare se observă că s-a înregistrat un grad redus de
concentrare a vânzărilor pe grupe de agenţi comerciali după mărimea vânzarilor,
curba de concentrare apropiindu-se de diagonala pătratului.
 Concluzii

În medie fiecare din cele 50 persoane realizeaza vânzari medii lunare de 39,8 mii
lei.

Valoarea medie a vânzarilor cel mai frecvent întâlnite la nivelul celor 50 agenţi
comerciali este de 38,18 mii lei.

Din cele 50 persoane 50% (respectiv 25 persoane) realizează vânzari medii lunare
de până la 39,06 mii lei, iar restul de 50% vânzări de peste 39,06 mii lei.

Din cele 50 persoane 25% realizeaza vânzări medii lunare de până la 31,09 mii
lei, iar restul de 75% vânzări peste 31,09 mii lei.

Din cele 50 persoane 75% realizeaza vânzări medii lunare de până la 49,42 mii
lei, iar restul de 25% vânzări peste 49,42 mii lei

Abaterea medială - mediană calculată în mărime relativă, fiind un coeficient ce

poate lua valori în intervalul (0 - 100%), atestă existenţa unui grad redus de
concentrare a vânzarilor la nivelul grupelor de persoane după mărimea vânzărilor
realizate.

Analizând graficul de concentrare se observă că s-a înregistrat un grad redus de

concentrare a vânzărilor pe grupe de agenţi comerciali după mărimea vânzarilor,
curba de concentrare apropiindu-se de diagonala pătratului.
 Bibliografie

1. Bugudui, Elena; Analiza cantitativa in management ,,Note de curs”

2. Jaba, Elisabeta “Statistica”, Ediţia a III-a, Editura Economică, Bucureşti, 2002
3. Jaba, Elisabeta; Pintilescu, Carmen “Statistică – teste grilă şi probleme”,
Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2007
4. Harja, Eugenia ,,Statistica si econometrie” Editura Alma Mater a Universitatii
din Bacau, 2009