Manual de sofrologie (pedagogica si terapeutica)

Bernard Etchelecou

Prima parte: Tehnicile sophrologiei.

Reprezentarea mentala (a carui putere poate fi decisiva in terapie).

Prezentare generala:
-definitie;
-concepte si scheme de baza.
Sophrologia: - fondata in 1960 de Alfonso Caycedo, psihiatru de origine columbiana
– este, dupa etimologia sa, “Studiul constiintei in armonie”.
Plecand de la aceasta definitie, campul investigatiilor sale este considerabil,
intinzandu-se in domeniile Filozofiei si Sociologiei. Acest manual are obiective mai
masurate: el acopera sectorul, deja foarte vast al sanatatii, sub diferitele aspecte:
profilactic, pedagogic si terapeutic.
Prezinta o sinteza practica, nu exhaustiva, a tehnicilor sophrologiei care contribuie,
in maniera lor, la armonia individului, la binele (confortul) existentei. Terapeutica
sophronica vizeaza dezvoltarea acestei forte, care integreaza aceste elemente
psihologice si fizice ale existentei si care nu este alta, pentru Caycedo< decat constiinta
umana.
Acest autor propune schema, evocand 3 posibilitati existentiale ale constiintei,
fiecare din aceste stari putand fi traite de nivelurile vigilentei variabile.
Se vede pe schema (fig. 1) ca alaturi de aceste 2 stari ale constiintei deja
cunoscute – constiinta obisnuita si constiinta patologica – apare ideea unei “noi
constiinte”, constiinta sophronica, care corespunde armoniei, progresiv primita prin
mijlocul antrenamentului sophrologic.
Toate tehnicile debuteaza printr-o sophronizare de baza: terapeutul induce, cu o
voce lenta si monotona, o stare de relaxare profunda, intermediara intre somn si veghe.
Acesta este “terpnos logos” – mod verbal dulce si operant, care produce starea
crepusculara cautata, veritabila zona de munca intra – sophronica a cailor pedagogice
sau terapeutice (fig. 2). Aceasta munca de activare se realizeaza cu ajutorul diferitelor
metode descrise, in functie de scopul urmarit.
Vine in sfarsit momentul reprizei, subiectul regasind, putin cate putin, contactul cu
realitatea ambianta, inainte de a fi recuperat tenacitatea sa musculara si toata energia sa.

A. Caycedo pune 3 principii fundamentale la baza antrenamentului sophrologic:

-1)principiul schemei corporale ca realitate (vecu) traita. Practicile yoghinilor indieni,
lamas din Tibet ca si cele ale budismului Zen, pe care A. Caycedo le-a studiat in cursul
sejurului in Extremul Orient, le-a plasat inaintea acestei evidente: echilibrul unui individ
trece inainte de toate prin luarea de cunostiinta a schemei sale corporale.
Relaxarea dinamica, datorita apropierii orientale, ajuta mai bine decat alte metode,
la intarirea corporalitatii prin constiinta.
Integrarea progresiva a schemei corporale, la nivelul constiintei, consolideaza
structurile acesteia si contribuie la largirea campului perceptivo-afectiv.
-2)principiul actiunii pasive. Este clar, pentru A. Caycedo, ca toata actiunea pozitiva
dirijata catre constiinta (de ex.: sub forma de imagini, senzatii, cuvinte) suscita dinamica
pozitiva a ansamblului fiintei umane.
-3)principiul realitatii obiective. Terapeutul trebuie sa poata percepe, in toata
luciditatea, starea de constiinta incare el se gaseste, si a pacientului sau.
Antrenamentul procedeelor si metodelor sophrologice se realizeaza intr-o relatie de
alianta caracterizata prin aspectul sau putin directiv. Atitudinea sophrologica este, inainte
de toate, “informativa”; el arata clientului sau – sau elevului sau – un ansamblu de tehnici
pe care acesta din urma, le va utiliza dupa nevoile si preferintele sale.
Aceasta relatie: “adult – adult” tinde sa reduca fenomenele transferentiale si
contratransferentiale.
Noi vom avea asupra acestui punct o pozitie foarte diferita, urmarind evolutia Scolii
Franceze, care, cum se poate constata din figura 3, aduce o foarte sensibila modificare
schemei de baza.
Aceasta noua schema (R. Cohen, J. P. Hubert) are meritul de a lua in socoteala o
realitate de necontestat in practica clinica si pedagogica: inconstientul.
J. P. Hubert arata evantaiul sub o forma sferica, a carei parte centrala va fi ocupata
de inconstient, in timp ce constiinta este spre suprafata.
Starea de “iluminare” atinge atunci, in paroxismul sau, starea de moarte.
Terpnos Logos – termen imprumutat de la Homer si Platon, servind aratarea tonului lent,
monocord, propriu inductiilor sophronice. In “Dialogul Sarmidelor” – Platon evoca, ca o
vorba dulce, monotona, sfera psihosomatica
Fig. 3
Largirea sophrologiei, asupra fenomenelor inconstiente, dezvolta considerabil
campul de actiune permitand intelegerea si primirea fara (a priori) negativ, a catorva
fantasme corporale, simbolizarile imaginii si alte rezistente sau efecte de transfer care nu
lipsesc de urmarit in cursul sophronizarilor.
Practica cea mai elementara arata ca singur sophroliminalul, departe de a fi
sensibil numai la aspectele presupuse “pozitive” de existenta, mobilizeaza personalitatea
in ansamblul sau, cu constituientele sale constiente si inconstiente.
Distinctia facuta in aceasta carte intre metodele de “redescoperire” si “descoperire”
ne pare esentiala pentru ca ea reflecta direct aceasta uvertura a datelor fundamentale ale
psihanalizei.
Manualul va fi consacrat, in prima sa parte, descrierii pricipalelor tehnici
sophrologice. De ex.: inductia va fi data pentru fiecare din ele, ca si precizarile asupra
caracteristicilor lor psihologice.
A doua parte va purta aplicatiile acestor tehnici in domeniul pedagogiei:
memorizarea, pregatirea examenelor, interventii chirurgicale, antrenamentul sportivilor.
Campul terapeuticii sofronice va fi abordat pe ultimul loc; specificitatea sa vis-a vis
de alte aproprieri, modalitatile progresului si a relatiei in sofroterapie, vor fi examinate cu
ajutorul numeroaselor observatii clinice.
Este nevoie de a se preciza ca aceasta munca nu poate sa substituie unei formatii
teoretice si practice care reclama o profunda implicare individuala. Toata tehnica, in
pedagogie, si mai mult in terapie nu are alta valoare decat aceea pe care individul pare a
o aplica.
Realizarea acestui manual raspunde dorintei de a furniza un ansamblu de repere
celor care vor sa abordeze sofrologia si utilizarea sa in domeniul sanatatii si dezvoltarii
personale.
Uram ca grija noastra de claritate sa nu mascheze nici bogatia, nici complexitatea
demersului sofrologic.
 Prima parte

Tehnicile sofrologiei

Redescoperire in descoperire

Sofronizarea de baza
Care este obiectivul urmarit? Prima faza consista in mod necesar de a atinge “seuil
sophroliminal” – zona de lucru propriu sofrologiei.
De la acest nivel, se poate adesea constata o mare dificultate de a realiza o
“lacher-prise” suficient pentru a parveni la acest “seuil”.
In sfarsit, sunt susceptibile de “surgir”, cum noi le vom dezvolta in a-III-a parte,
problemele relative la transfer, la regresii, manifestate prin tensiuni corporale, de aparare.
Dar, pentru a simplifica, noi putem da schema sophronizarii clasice, realizabila in
majoritatea cazurilor.

Inductia

Sophrologul va induce subiectului o stare de relaxare, foarte profunda invitandu-l

sa atinga si sa pastreze o situatie mentala “ intre starea de veghe si somn”.

Exemple de inductie:
Faza preparatoare:
“Culcati-va intr-o pozitie foarte confortabila, care permite relaxarea completa a
muschilor, inchideti ochii… daca in cursul relaxarii ceva va deranjeaza si daca doriti sa
iesiti din :détente”, veti ridica aratatorul drept… veti ridica de asemenea acest deget daca
vreti sa raspundeti afirmativ unei intrebari care vi s-a pus…
Zona x:
…puteti sa urmariti respiratia dumneavoastra…traseul aerului care intra si iese din
corpul dumneavoastra…puteti respira de 2-3 ori mult mai profund, umfland pieptul la
inspiratie, si revenind la expiratie…
apoi, veti regasi ritmul dumneavoastra de respiratie normala, automatica… ritm de
destindere… dumneavoastra putand sa ascultati lumea dumneavoastra interioara…
relaxati-va complet muschii fruntii, muschii de langa ochi, nasul… relaxati
tensiunea (jones livres)… destindeti limba, lasati sa se destinda total maxilarul, ca si cum
maxilarul inferior sa fie putin mai “lourde” (greu)…
…pe masura ce muschii dumneavoastra se relaxeaza toata fiinta dumneavoastra
se destinde… daca vreo idee va traverseaza capul lasati-o sa treaca…ca un nor pe un
fond de cer albastru…
…relaxati “la nuque”, muschii gatului…umerii…lasati sa cada umerii…relaxarea sa
se intinda acum in tot corpul…
…relaxati bratele…antebratele…mainile pana-n varful degetelor…
…destindeti spatele vostru, muschii din jurul coloanei vertebrale…toracele,
plamanii relaxati in ritmul respiratiei dumneavoastra…veti simti poate inima care bate
calm, linistit…
…relaxati acum toti muschii ventrali, muschii abdominali…veti percepe interiorul
pieptului, cu toate organele care functioneaza normal…relaxati bazinul, fesierele, organele
genitale…destindeti picioarele…destindere totala, ascultati corpul dumneavoastra unit in
destindere, lasati-va intr-un sentiment de buna-stare din ce in ce mai profund veti ajunge
in mod natural la portile somnului.
In mod aprofundat
(imagini pozitive, senzatii ale Training-ului autogen, sau altele)
Exemple: “lasati sa va vina o imagine agreabila, foarte agreabila care sa fie…(verificati cu
degetul ca imaginea e acolo)…lasati-va complet impregnati de aceasta imagine…veti
vedea imaginea din plin, intr-o forma pozitiva…ea va lasa senzatii durabile de “serenite”,
de forta, calm…poate va veti vedea evoluand in interiorul acestei imagini…sunteti perfect
“a l’aise”…va veti imagina detalii…totul in dumneavoastra este destins…
Eventual “semn-semnal”
Exemplu: in timp ce veti fi in dificultate in viata curenta, sau in timp ce le veti dori, veti
putea regasi instantaneu aceasta stare de decontractie pentru a cunoaste imediat starea
de relaxare completa pe care o aveti acum…
“Reprise”
Acum, reveniti-va progresiv la starea tonica obisnuita…luati cunostinta de imprejurul
vostru unde va veti regasi…percepeti din nou toata energia voastra…va veti regasi
dinamismul fizic si mental…daca vreti…puteti respira profund o data…de doua ori…de trei
ori…sunteti animat de o mare energie…luati cunostinta incepand cu picioarele…mainile…
incercati sa va simtiti toti muschii corpului vostru, cu tenacitate si dinamism…pana cand
aceasta senzatie va fi perceputa din plin…veti deschide ochii…in ritmul dumneavoastra…
veti iesi in plina forma…
Inductia sophrologului poate fi:
-anatomica (…”va relaxati bratele dumneavoastra”…)
-imagees(serverul vostru poate semana cu un burete care se deschide)
-“eratisantes” (senzatia de bine, de dulce, caldura binefacatoare).
Ele sunt insotite de expresiile “poate”, completate prin “veti avea” etc. o alta senzatie…
pana cand subiectul nu traieste o destindere “normalizata” – pana ce aceasta expresie
cea mai individuala posibila. Notam, de asemenea, importanta timpurilor de liniste care
lasa subiectului facultatea de a se asculta din plin pe el insusi.

Sophro – acceptarea progresiva

Este vorba, in aceasta tehnica, de a trai prin anticipare o actiune, o situatie sub
forma cea mai pozitiva.
Aceasta metoda este utila pana cand se va modifica ceva, transformand cateva
atitudini.
Se poate, de exemplu, sa se proiecteze in situatii concrete, increzator si stapan de
emotiile sale.
Se vede plin, pozitiv de o dorinta si o impregneaza profund.
Sophro – acceptarea progresiva (SAP) este aplicata adesea, cum vom arata, prin:
-pregatirea de a se naste: de a trai prin anticipare o stare perfect armonioasa,
destinsa, in bucurie;
-antrenamentul sportivilor: vizualizarea performantelor viitoare, se “simte”
invingator, ameliorand propriile sale rezultate, anihiland tracul…
Ea este de asemenea utila pentru:
-prepararea examenelor sau incercari diverse : sa se vada trecut de examen cu
succes, iesind “invingator”…
-ajutorul interventiilor chirurgicale: vizualizarea perfecta a reusitei operatiei, dand
motivatii pentru a lupta, intrevazand o recuperare foarte rapida, etc.…
-reeducarea in kinesiterapie: sa se vada din nou in plina posesie a mijloacelor
sale…
Ea intervine ca o tehnica foarte apreciabila in cursul prizelor de incarcare a fortelor
globale: de ex.: pentru a ajuta sa urmeze un regim alimentar si completand cu
psihoterapia, in cazuri de obezitate ( a se vedea cu Kg in minus, sau sa anticipeze
realizarea unui act sexual, in cazuri de neputinta…
 Tehnica

-Sophronizarea de baza;
-Aprofundarea (imagini de destindere, exercitii de Schultz, etc.)
-Vizualizarea unei imagini in intregime pozitiva, evocand ceea ce se vrea sa se realizeze
sau sa se transforme.
Vizualizarea trebuie sa fie foarte concreta; se programeaza o reusita completa.
Dupa vizualizare se intareste imaginea sugerand:
“ceea ce veti vedea va deveni, cum o doriti, realitatea dumneavoastra” sau “totul se
va petrece exact cum veti trai”.
Semn-semnal de adaptare dupa obiectiv. De ex.:
“Daca in cursul incercarii veti cunoaste o dificultate, ea va suferi asocierea cu
indexul si imediat veti avea in voi energia suficienta de a face fata problemei.
Reprise: se efectueaza imediat repriza ca in sofronizarea de baza.

Corectia sofronica de serie

Principiul acestei metode este de a ajuta subiectul sa traiasca, in stare sofronica,

etapa cu etapa, o situatie pana la “anxiogene”.
Angoasa va progresa sa faca loc unei atitudini interioare calme si senine, asociata
relaxarii. Sophra-corectia “serielle” va gasi principiile de aplicare in simptomele fobice,
situatiile generatoare de angoasa.

Tehnici

Intr-o intretinere prealabila, se noteaza circumstantele fobiei…, se marcheaza

foarte exact toate detaliile in situatia dificila:
Sophronizarea de baza nu omite sa precizeze:
“daca im timpul (rutei) exercitiului va veti gasi in situatie foarte dificila si daca veti
dori sa reveniti este suficient sa ridicati aratatorul drept.
Exemple de inductie pentru fobie de ascensor:
Se va trai aceasta situatie care ma deranjeaza in mod obisnuit, dar de data aceasta
in armonie, calm, destindere
(pe urma se progreseaza, etapa cu etapa, intr-o situatie phobica: cu toate
precizarile); va veti vedea plecand din voi, foarte precis…veti cobori in strada…va veti
gasi in mijlocul pietonilor…
(a enunta detaliile mentionate in cursul intretinerii prealabile)…trebuie sa urcati in
varful unui H.L.M. si trebuie sa luati ascensorul…va veti dirija, foarte calm, cu incredere,
catre ascensor…veti deschide usa, mereu destinsi, etc….(pana cand toate elementele
situatiei phobice vor fi epuizate.
In fiecare etapa a parcursului, se va insista puternic asupra usurintei subiectului, a
calmului sau…si subiectul se detaseaza din ce in ce mai mult de angoasa sa, se va
insista asupra placerii noi pe care o obtine din situatie, complet decontractat.
Semn-semnul: se poate integra semnul-semnal in cursul povestirii.
De ex.: “daca apare un semn de rau, respirati profund si va veti regasi in liniste”
sau inca: “de indata ce veti trece de acel loc precis al parcursului, veti simti un calm
profund.
Reprise:
“sunteti foarte fericit ca ati invins aceasta situatie intr-un mod pozitiv, totul se va
petrece asa cum veti trai, calm”, sau “aceasta situatie pierde pentru voi dificultatea sa, veti
fi referitor la asta din ce in ce mai indiferent”
 apoi-repriza clasica.
Daca subiectul ridica degetul in cursul progresiei, semn ca el cunoaste o dificultate, un
trecut de stres in raport cu imaginile observate, ii arata ca el are capacitatea de a inlocui
senzatiile sale negative cu altele, mai pozitive.
I se cere de exemplu sa se regaseasca intr-o situatie foarte agreabila, aducand o
profunda impresie de incredere si securitate.
Apoi, intarit de aceasta noua atitudine mentala, el va putea fi din nou confruntat cu
o etapa care declansa anxietatea va urmari progresul sau.
In practica, mai multe scene vor fi necesare, etapele fiind corectate unele dupa
altele, in ritmul pacientului, pana cand el va ajunge sa efectueze tot parcursul in toata
linistea.
Aceasta metoda, “redescoperitor” prin excelenta, este foarte utila si de mai multe
ori; se va asigura interesul aplicarii sale evaluand cu grija locul ocupat de simptom in
ansamblul de functionare personala.

Sophro – substituirea senzoriala

Se cauta sa se substituie in starea sophronica o senzatie corporala cu alta.

Aceasta tehnica este in mod particular eficace pana cand se va realiza analgesii
sau anestezii psihice.
O senzatie de caldura, sau din contra, de frig, poate lua locul unei senzatii
dureroase.
Un exemplu de aplicare va fi dat in capitolul ce concentreaza pregatirea “nasterii”.

Tehnica
Sophronizarea de baza

Analgesie: Durerea este transformata in senzatie de caldura.

Pentru aceasta se poate pune mana pe regiunea dureroasa indicand:
“Caldura mainii mele va trece prin aceasta parte a corpului…lasati sa fie cuprinsa
toata aceasta parte…trece mai multa caldura, simtiti mai putin durerea…pana cand veti
inlocui complet durerea cu caldura…veti ridica aratatorul drept…
Se pot utiliza de asemenea si imagini mentale care sugereaza puternic caldura:
subiectul e aproape de o soba al carui foc ii incalzeste corpul, si in special regiunea
dureroasa…sau, el este intins pe nisipul expus razelor binefacatoare ale soarelui…
In timp ce caldura este resimtita (degetul ridicat), se lasa subiectul sa se
impregnezede aceasta noua si agreabila senzatie accentuand eventual prin sugestie.
Anestezie: Se va folosi aici mai ales senzatia de frig. Apoi, se va insista asupra
insensibilitatii regiunii la care ne referim. Imaginea mentala (baie de gheata, etc.) are un
mare efect.
Unul din procedee consista in anestezierea mai intai a unei maini, apoi deplasarea
acestei senzatii partii din corp pe care se vrea insensibilizata.
Se poate de asemenea sugera pacientului ca el poarta o manusa (bine delimitata
partea care se opreste la incheietura mainii) care imbratiseaza perfect mana.
Isi imagineaza imediat ca pielea tabacita trece de-a lungul degetelor, in dosul si in
causul palmei, lasand carnea sa traverseze absolut insensibil durerea. Manusa
traverseaza pielea pana la os.
Se asteapta ca subiectul sa fie bine impregnant de aceasta imagine si de senzatia
de anesteziere care il insoteste.
Daca e nevoie, se poate deplasa imediat aceasta anestezie in alta regiune a
corpului.
 De ex.: pentru prepararea unei interventii in stomatologie se poate cere subiectului
sa puna mana sa anesteziata in contact cu obrazul, pe locul pe care el vrea sa-l
insensibileze. El va simti atunci trecerea anesteziei de la mana la zona indicata.
Este important sa se dea o limita de timp, in timpul in care va fi anesteziat, dupa
repriza.
Semn-semnal: De fiecare data cand veti face asa ceva (de ex.: cand uniti degetul
mare si indexul drept), anestezia dumneavoastra se va pune imediat la loc;
sau
“de fiecare data cand I se face rau, e suficient sa ridice aratatorul drept si instantaneu veti
avea la loc acea caldura, in timp X, fara sa intre in stare sophronica”. (Pentru pregatirea
dentara) “in timp ce veti intra in cabinetul dentar, aceasta anestezie se va instala automat
unde ea se va gasi actual”.
Reprise: ca in sophronizarea de baza, partea insensibila care va ramane in X timp.

Sophro –anamneza

Sophro-anamneza da reperele istoriei psiho-afective a subiectului.

Imagini incarcate de afecte agreabile sau dezagreabile survin in starea sofronica,
evocand situatii traite in trecut.
Aceste imagini pot ajuta sa fie cunoscut mai bine pacientul si sa faciliteze
implicarea sa la debutul unei terapii.
Ele servesc la stabilirea punctelor de plecare, la gasirea “cauzala”.

Tehnica

Mai multe posibilitati sunt oferite de sophrologie pentru realizarea acestei

anamneze:
Se poate descoperi viata subiectului in cele mai multe parti (de ex.: varsta adulta,
adolescenta, copilaria) si i se cere de a retrai situatiile corespunzatoare acestoe perioade,
sau inducerea unei regresii cronologice sistematice (ani dupa ani, cei mai indepartati
posibil).
Noi vom alege sa expunem aici o tehnica frecvent folosita, aceea a “ecranului
mental”.
Sophronizarea de baza:
Cautarea unor imagini cuprizand trecutul:
“Intrati sa va ascultati pe voi insiva…in calm, destindere… cu toata increderea…
lasati sa vina o imagine…o scena traita in trecutul apropriat sau indepartat…aveti tot
timpul vostru…aceasta scena pe “ecranul vostru mental”, va fi intoarsa intr-un cadru…
cadru negru daca ea este in raport cu un traumatism, cu dificultati personale…cadru alb,
daca ea are pentru dumneavoastra o tonalitate pozitiva,
luati timpul vostru…pana cand veti vedea aparand o scena (o veti semnala ridicand
aratatorul drept…bine…observati acum cadrul care o inconjoara…daca nu este deja
acolo…, veti lasa sa apara…alb, sau negru…(se ridica aratatorul drept pentru confirmarea
prezentei sale)…daca scena este intr-un cadru alb, ridicati aratatorul drept…bine…
percepeti situatia in cele mai amanuntite detalii…luati timpul vostru…,cand l-ati observat
bine, ridicati aratatorul drept…lasati acum aceasta scena…clasati-o intr-un colt al
memoriei voastre…apoi luati cunostinta de corpul vostru…de respiratia voastra calma,
regulata, etc. …si acum puteti lasa sa urmeze o alta imagine, o alta scena trecuta
(reinnoiti metoda cadru alb-cadru negru). Dupa fiecare scena reveniti la corpul
dumneavoastra destins.
Se poate, de asemenea, daca se vrea, cautarea a 4 sau 5 situatii.
Reprise.
 Dupa repriza: discutii la plecarea scenelor vizualizate.
-imagini cu cadrul alb putand servi unor imagini pozitive de destindere
-imagini cu cadrul negru putand fi reprize in sophra-nmeze (mai indepartat).

Sophro-mnezia

Scopul sau este integrarea in constiinta a cauzei conflictelor, simptomelor. Aceasta

cautare cauzala se insoteste cu o traire intensa de emotii legate de situatii anxiogene.
Progresul se pune deci pe dubla actiune: a efectului cathartic si “luarii de sens” a
amintirilor reactivate in stare sophronica.

Tehnica

Sophronizarea de baza:
“Plecand de la imaginile obtinute in sophro-anamneza sau de la un simptom, de la
o situatie angoasanta, subiectul va retrai o scena (sau o serie de scene) al aceluiasi
registru.
Poate fi de asemenea adusa spre regasirea catorva situatii traumatizante (din
copilaria sa, in particular), scene traite foarte “incarcate”.
De ex.: o persoana mereu in esec va putea retrai scene tipice de devalorizare in
copilaria sa.
Este de preferat sa fie lasat sa vorbeasca despre subiectul in momentul unde el
traieste aceste situatii.
“Veti trai aceste situatii, in cele mai mici detalii…va eliberati complet de emotiile
voastre, de sentimentele voastre…le veti retrai…
(pana cand situatia va fi retraita din plin)
“aceasta scena a pierdut acum pentru noi importanta sa, aveti constiinta ca ea
apartine istoriei voastre trecute…ea nu mai are nici un impact asupra voastra…sunteti
complet detasat de ea…(se poate, daca vrea, sa-l faca pe subiect sa retraiasca un episod
pozitiv din viata sa.
Repriza.
Alt procedeu:
Sophronizarea de baza.
Plecand de la imaginea obtinuta in sophra-anamneza, sau de la un simptom, de la
o situatie angoasanta, subiectul va retrai aceea scena (sau o serie de scene) al acestui
registru.
Se cere subiectului sa caute acum un loc foarte calm, unde el se simte foarte bine,
unde el nu poate fi deranjat.
Este invitat, apoi, sa citeasca o carte, intitulata:
“Istoria lui X (prenumele lui) de la nastere pana in aceasta zi”. Are timp sa
contemple aceasta carte, observand forma, culoarea, calitatea hartiei, remarca ca in
aceasta carte sunt capitole, poze, pot fi si simboluri, etc….care traseaza viata sa.
Persoana va rasfoi cartea care povesteste viata sa de la inceput pana la sfarsit.
Se precizeaza ca, bineinteles, va avea mai multe pagini care vor fi inscrise in
aceasta carte si ca uneori subiectul ajunge la ultima pagina, relatand ceea ce a trait in
acea zi.
El vede derulandu-se anii vietii sale, pana la nasterea sa, observand, retraind cu
emotie si verbalizand ceea ce traieste in carte.
Sosit la primele zile ale vietii sale, el va putea sa realizeze “o renastere”, apoi
revenind cronologic la ziua sedintei, rasfoind cartea (de aceasta data in sens direct si mai
rapid).
 In acest retur, se poate cere subiectului sa regaseasca cateva episoade printre cele
mai pozitive din viata sa ;
-reintoarcere la corpul destins
-repriza

Sophro-analiza

Aceasta metoda este in mod cert cea mai aproape de clasica terapie psihanalitica,
subiectul este in prealabil condus la starea sophronica si accentul este pus mai ales
asupra asociatiei libere de imagini (mai mult decat asupra ideilor).
Nivelul constiintei, intre somn si veghe, faciliteaza considerabil accesul la imaginar,
si actioneaza in procesul terapeutic.

Tehnica

Sophronizarea de baza

Pacientul este invitat sa lase sa vina liber imagini mentale, fara fir conductor
particular, sa traiasca si sa verbalizeze diferitele asociatii care se prezinta.
Reintoarcere la corpul destins si repriza. Terapeutul adopta o situatie de ascultare
“cat mai neutru posibil”.

Caracteristicile tehnicilor

Aproprierea sophrologica poate fi situata intr-un spatiu mergand de la polul hipnotic

pana la polul analitic.

A.Tehnica relevand mai mult versantul hipnotic.

Aceasta tehnica seamana inainte de toate sa asculte de principiul “Coue”: “toata

gandirea spiritului nostru devine adevarata pentru noi si are tendinta sa se transforme in
acte”.
Aceasta impregnare realizata cu ajutorul unei vizualizari pozitive se face, in
maniera mai mult profunda, sub sophronizare: autosusceptibilitatea fiind taioasa, dorinta
va avea tendinta de a se actualiza mai usor decat in starea de veghe.
Se insista aici mai mult pe imaginea care reprezinta o singura “gandire”: imaginea
este intr-adevar mai aproape decat limbajul inconstient, si mai bine adaptat sugestiei pe
care ideea sau “cuvintele” lui Coue, sau si “formulele intentionate” adesea utilizate la
Schultz.
Subiectul descopera o atitudine pozitiva; el poate, in imaginatie, sa incerce
comportamente diferite de cele negative, pe care le adopta in mod obisnuit.
Sophro-acceptatia progresiva repune pe capacitatile pozitive, dinamice, deci
subiectul dispune: “a pune in esec” – “negativul”. Ea este sustinuta printr-o atitudine
progresiva: experimentarile de noi posibilitati ale conduitei, utilizarea si dezvoltarea partilor
celor mai “sanatoase” ale lui.

Sophrocorectia de serie

Principiul fundamental al acestei tehnici este acelasi ca la cel precedent pentru ca

este vorba de a se “deconditiona” prin raport cu un “vecu” negativ de situatie, mai mult
sau mai putin curente (fobii, de ex.) sau pentru a se prepara o incercare dificila de a veni,
pe care o vom anticipa pozitiv, etapa dupa etapa.
 “Le Vecu” apriori negativ va fi inlocuit printr-unul pozitiv.
Noi vom ramane acolo intr-o optica de comportament clasic: la raspuns anxios
declansat printr-o asemenea situatie sau obiect va fi, putin cate putin, substituit cu un
raspuns “destins” dupa principiul “inhibitiei reciproce” (Walpe).
“Daca un raspuns inhibitor de anxietate (relaxare) poate surveni in prezenta
stimulilor anxiogeni, acest raspuns va putea slabi legaturile existente intre acesti stimuli si
anxietate”.
O lectura diferita ar putea in acest timp sa fie facuta, care, in “sophra-corectie
seriala” ar duce la modificarea comportamentului: utilizarea unui mecanism de aparare
(de evitare, de deplasare) in cadrul unei relatii: autoritara/de seducere la terapeut-parinte.

Sophro-substitutia-senzoriala

Sugestibilitatea proprie a starii sophronice este, in aceasta metoda de analgesie si

de anestezie, pusa in profitul unui fel, adesea foarte spectaculos.
Nu este totdeauna uimitor de a se inregistra aceasta, foarte bune rezultate in
aceste cazuri fiind de substitutie senzoriala, care nu angajeaza in final mult personalitatea
subiectului.
Lasati sa vina o senzatie de frig in mana dreapta; nu repuneti in cauza echilibrul
personal. Individul n-are deci dreptate particulara pentru a rezista inductiilor; care nu este
cazul in tehnicile precedente (a vedea mai departe capitolul despre “aparari si rezistente”).
In rezumat, pentru aceasta prima serie de tehnici, nu este atata chestiunea de a
cauta cauzele simptomelor, nici de remaniere in profunzime a personalitatii, decat
utilizarea la maximum a potentialului dinamic si de dezvoltare, de gasire de “alte iesiri”
decat expresia simptomatica.
Aceste metode sunt calificate drept recurente.
Ele suscita o mobilizare energetica, dinamica, a “potentialului pozitiv” pentru a
transforma atitudinile relative a unei probleme precise, in problematica personala.
Cum poate sa opereze o asemenea schimbare factorii terapeutici urmatori:
-relatia transferentiala: transferul nu este decodat, dar “manipulat” (fara intentie
perversa) ca in “psihoterapiile” de inspiratie analitica.
-sugestibilitatea pacientului marita prin starea sophronica (lasand vigilenta rationala
si marirea receptivitatii, activarea sferei afective). Notam ca starea sophronica este mai
mult sau mai putin profunda dupa calitatea relatiei terapeutului si stiinta de a lucra a
acestuia.
Un transfer utilizat, o luare parte de “redescoperire”, inductia unei stari favorizante
de autosugestibilitate, sunt tot atatea elemente mai ales inerente in spstiul hipnotic care
releva aceasta prima categorie de tehnici.

B.Tehnici relevante mai ales pe versantul analitic

Sophro-anamneza
Aceasta tehnica constituie fara indoiala punctul cheie intre polii hipnotic si analitic.
Ea procura intr-adevar o serie de clisee de diagnostic, dar ea incita subiectul sa se
angajeze in munca terapeutica care va fi, de ex dezvoltata in sophromnezie, sau in
sophroanaliza.
Aceste clisee sunt elemente figurative provenind din datele vietii reale, dar de
asemenea (si, adesea,mai ales) formeaza reprezentari unde vin sa investeasca, prin
deplasare si condensare, afecte si dorinti inconstiente.
Apar in mod egal “amintiri-ecrane”: va trebui sa se tina cont de functia de aparare
de asemenea amintiri ascunse care contin elemente bogate in conotatii afective pentru
subiect.
 Imaginile obtinute in sophro-anamneza functioneaza dupa caracteristicile
proceselor primare; daca ele reflecta pe fata lor viata afectiva a subiectului, in toata
complexitatea sa, e bine sa fim prudenti la “realitatea” faptelor evocate.

Sophro-mnezia
Atunci cand sophro-anamneza cauta puncte conflictuale ale subiectului, sophro-
mnezia forteaza sa se retraiasca amintiri si afecte, pentru a integra elemente refulate in
constiinta.
Acesta tehnica plaseaza subiectul in inima intalnirii intre registrele realului,
imaginarului si simbolicului.
Se gasesc aici efectele: refularii, mecanismele condensarii si deplasarii,
reconstructii mai mult sau mai putin fixate, apararile eului, evenimente reale, sau total
fantasme…pe scurt, tot ce face bogatia si complexitatea unei personalitati.
Sophro-mnezia angajeaza subiectul in totalitatea sa, mai putin ca el nu este prea
asupra apararii, reuneste imaginile si senzatiile, amintirile si emotiile.
Dincolo de efectele cathartice legate de expresia emotionala si retrairea amintirilor,
aici se exploateaza posibilitati diverse: creatia de asociere a imaginilor si ideilor facilitand
luarea de sens, pornind de la imaginile obtinute, etc.
Sophro-mnezia provoaca liberarea fantasmatica, cu posibilitatea unei explorari a
problematicii personale, ca si o “remaniere” a unei restructurari in profunzime.
Ea favorizeaza iesirea la suprafata a unui cuvant care pleaca din trecut: “aici si
acum” supus pentru o larga parte a procesului de repetitie: amintirile mereu active in
simptomele nevrotice sau functionale, urme inscrise in corp sub forme de tensiuni,
rezistente la destindere, de “carapace” musculara…
Aceasta in masura in care “vecu” actual (corporal si imagine) repeta sub forma
simbolica – inscriptiile relationale ale trecutului, pe care subiectul poate mai intii sa ia
cunostiinta de trecutul sau si de actualitatea a ceea ce s-a petrecut in simptome, apoi sa
integreze si sa asume ceea ce pana atunci nu fusese marturisit decat in traversul
simptomului.
Munca terapeutica efectuata in sophro-mnezie cere prezenta amintirii, a emotiei, a
verbalizarii.
Nu poate fi zadarnic sa ne amintim ca resurgenta amintirilor nu este permisa fara
indoiala decat dupa o modificare a eului: pentru ca Eul a devenit capabil sa-si asume
trezirea unei asemenea amintiri care apare. Revenirea amintirii se inscrie in contextul
evolutiei de ansamblu a personalitatii, nefiind ea care provoaca aceasta evolutie (Ch.
Alexander: “nu se tamaduieste amintindu-si, se aminteste tamaduindu-se” (citat de S.
Nacht in “Psihanaliza de astazi”, pag. 128)).

Sophro-analiza
Aceasta tehnica, in mod cert cea mai ancorata in campul psihanalitic, consista in a
analiza libera productie fantasmatica a subiectului, si a facilita interpretarea, cand aceasta
este necesara, a relatiei transferentiale.
Mult mai aproape, in principiile sale generale, decat cele precedente, ea se distinge
prin faptul ca ea n-a recurs la nici un “ghid” temporal, cronologic: subiectul nu cauta
inainte de toate redescoperirea situatiilor conflictuale trecute, sau a regasi cateva
elemente traumatizante, dar lasa sa apara spontan imagini, adesea fara continuitate,
intrand in legatura directa cu lumea imaginarului.
In acest caz, plecarea “reala” poate fi puternic redusa in profitul proiectelor si
fantasmelor.
Materialul proiectiv furnizat trebuie sa fie decodat in cadrul relatiei transferentiale
pacient – terapeut. Aceasta metoda a fost adesea folosita de psihanalisti (R. Cohen)
pentru “relansarea” catorva cure mai clasice, sipentru efecte, un redemaraj si o accelerare
a procesului terapeutic.
Nu va lipsi sa notam, parcurgand evantaiul acestor tehnici, ca mai mult se aproprie
de dimensiunea analitica, si mai putin e necesar de a desena proceduri de inductie:
sugestiile, destul de numeroase in metodele de “redescoperire”, fac progresiv loc linistii
terapeutului, in timp ce discursul subiectului prinde toata valoarea sa.
Aceasta a doua grupa reprezinta categoria de tehnici zise (de descoperire). In toate
aceste cazuri, intr-adevar, pacientul efectueaza o terapie care urmareste descoperirea (in
sensul de “a pune”descoperite in gol (nud), dar de a explora semnificatia simptomelor,
punand in chestiune o structura personala tributara trecutului relational.
Conflictele trecute vor fi reactualizate: aceasta retraire este insotita de dorinte,
interdictii, angoase, aparari care sunt puse in evidenta in traversarea productiilor simbolice
ale subiectului, si transferul pe persoana terapeutului.
Aceste productii sunt decodate, “relegate”, integrate in constiinta, cu ajutorul
sophrologului care poate, cand trebuie, sa faciliteze progresul, sa ajute la elucidarea
transferului.
Terapeutul pastreaza aici cea mai mare neutralitate, constituand “o suprafata de
proiecte, putand suscita transferurile cele mai diverse. Aceasta a doua serie de tehnici
releva spatiul analitic dand: aspectul lor regresiv, de descoperire a problematicii
personale, pusa la incercarea structurarii dobandite, recautarea semnificatiilor productiilor
imaginate sau traite, importanta relatiei transferentiale.

Relaxarea dinamica
Aceasta metoda de antrenament, adesea utilizata ca titlu profilactic si in mod
particular adaptat sophronizarii de grup, condenseaza intr-o sinteza originala cateva
procedee de activizare psihofizica venite din practicile orientale.
Aceste tehnici, asimilate de occidentali si despuiate de tot continutul magic sau
religios, au fost indelung experimentate de A. Caycedo si selectionate pentru marea lor
eficacitate.
Fiecare din aceste trei trepte fundamentale ale Relaxarii Dinamice angajeaza la o
abordare singulara a universului personal, in relatie cu aproprierile orientale care le
inspira.
“Prima treapta” permite sa se faca experienta in fel sophronic, practica venita din
yoga hindusa.
“A doua treapta” este o apropriere sophrologica de tehnicile budiste tibetane.
“A treia treapta” imprumuta de la Zen-ul Japonez orientarea meditativa.
O a patra treapta, mai recenta, (prezentata de A. Caycedo la Paris in septembrie
1985 – Salpetriere), realizeaza un fel de reluare a metodei, in postura a trei trepte: nu
reprezinta deci o “cale de apropriere” originala si pare, pana-n prezent, mai putin esentiala
decat precedentele.
Ne seamana, de altfel, mai logic, de a-l situa inaintea celei de-a doua parti a treptei
a treia, cum suntem tentati de a-l arata mai departe.
Aceasta depinde evident de lectura, foarte variabila, pe care fiecare poate sa o
faca a Relaxarii Dinamice, lectura care nu ne propune decat propria noastra interpretare.

3.Exercitiu tratac: convergenta ochilor.

Se proiecteaza degetul mare inainte, bratul intins, si se va fixa acest deget
aducandu-l spre frunte, sub punctul lui “glabelle”, situat intre cele doua arcade.
In timp ce degetul apasa fruntea, se lasa bratul de-a lungul corpului…(se poate
continua sa se fixeze punctul de plecare a degetului mare, tot aducand spre frunte de trei
ori…pana cand a treia oara se inchid ochii, pana la finele sedintei.
 Destindere a constiintei, a centrului frontal
4.Sophronizare de baza: (picioare).
5.Exercitiu de respiratie nr. 1:
-in inspiratie: se ridica bratele lent intr-un gest armonios si se duc mainile
spre fata, pentru ca degetele sa vina sa blocheze narile…
Retinere de aer: in aceasta pozitie se lasa corpul sa balanseze leger inainte si
inapoi, luand cunostinta de senzatii, plamanii plini de aer…
Expiratia: se readuc bratele in prima lor pozitie proiectandu-le spre afara…De trei
ori.

Recuperarea – destindere
6.Exercitiu de respiratie numarul doi:
Inspiratia: se ridica usor bratele pentru a conduce mainile spre fata, sa astupe
urechile cu degetele, puneti aratatorul pe pleoape si blocati narile cu degetul mijlociu…
Retinere de aer: luare de cunostiinta a trairii interne…
Expiratia: se arunca bratele spre inainte, si se regaseste pozitia de baza…
De trei ori.

Recuperarea – destinderea
7.Gesturile gatului (respiratie libera)
-se apleaca usor capul inainte, apoi se aduce in spate…din nou inainte, usor…
De 2-3 ori, luand cunostiinta de muschii gatului, si intr-adevar din acest moment…
-urmeaza o rotatie a fetei de la un umar la altul (ca pentru a spune NU) de 2-3 ori.
-apoi inlantuiti (rotiti) prin largi miscari circulare capul (ca si cum urmeaza un cerc
imaginar).
De 2-3 ori.
-se termina printr0o contractie de sterno-cleido-mastodian, de 1o ori (muschii
anteriori ai gatului).

Recuperare – destindere
8.Exercitiul de respiratie nr 3: miscare de pompaj cu umerii
-retinere de aer: se pompeaza energic ridicand si coborand rapid umerii…
-expiratie: se regaseste pozitia de baza.
De 3 ori.

Recuperare – destindere
9.Miscarile bratelor: tinta.
Se incepe cu tinta mentala asupra sinelui: tinta clasica sau inca o tinta simbolizand
ceva de care se debareaseaza (ex.: un fumator poate evoca un pachet de tigari…, un
timid – inhibitiile sale, etc.)…
Inspiratie: a indoi un brat, pumnul inchis, plasand la nivelul taliei…
Retinere de aer: total concentrat asupra tintei pe care se vrea doborata, se lasa sa
urce “agresivitatea” sa…
Expiratie: se arunca bratele, pumnul inchis, asupra tintei
-De 3 ori cu fiecare brat
-De 3 ori cu ambele brate simultan
N.B.: se poate continua miscarea “pentru el insusi”, neevocand tinta “particulara”.
La sfarsitul exercitiului: se poate, daca se doreste, sa ridice resturile tintei si sa le
expedieze departe de sine; sau “oferite universului”, se face o gaura, si sunt acoperite de
pamant pentru a se debarasa de ele…
 Recuperare – destindere
10.Miscarile (gesturile) antebratelor: (respiratie libera)
Se ridica bratele deasupra sa, palmele deschise, ca si cum s-ar vrea sa prinda mult
aer, si se readuc mainile la nivelul umerilor…inainte de a va lasa bratele de-a lungul
corpului…
De mai multe ori…pentru a se lasa sa intre in sine un maximum de energie. In
timpul ultimei miscari, se inchid pumnii, contractandu-se bratele, inainte de a le relaxa din
nou…

Recuperare – destindere
11.Exercitiul de respiratie numarul 4 – morisca
-inspiratie: se intind bratele la orizontal si se strange pumnul
-retinere de aer: se face miscarea morii cu bratele…
-expiratie: se arunca aerul expirand violent, apoi se revine in pozitia initiala.
De 3 ori cu fiecare brat.
De 3 ori cu ambele brate simultan.
N.B.: se poate, in momentul expiratiei sa se pastreze ceva timp bratele intinse la orizontal
(relaxare diferentiala).

Recuperare – destindere
12.Alungirea partii dorsale:
Se abandoneaza placerii de destindere in pozitia alungita tuturor senzatiilor care se
prezinta…
-apoi se lasa sa apara un obiect natural asupra caruia se concentreaza…
retur destinderii corporale si mentale…
-sophro-acceptarea progresiva.
13.Repriza.

Meditatia sophronica
(RD. IB)
1.Sophronizarea de baza, inceputul:
Pozitia de “grounding” se relaxeaza pana la inceputul somnului…
Concentrare – meditatie asupra obiectului natural: (apa, arbore, etc….)
2.Exercitiul: incheieturile mainilor:
Miscarile degetelor in gheare:

-Inspiratia: se ridica bratele orizontal…

-Retinere de aer: raman bratele spre torace, degetele crispate, in pozitia degetelor
“in gheare”.
-Expiratia: se coboara mainile de-a lungul axei corporale.
Luare de cunostiinta precisa a degetelor.
De 3 ori .

Gesturile “mainilor in evantai”.

-Inspiratia: se ridica bratele ca la miscarea anterioara
-Retinere de aer: se duc mainile spre torace, dar de aceasta data, mainile raman
deschise, pumnii sunt pliati si depliati usor… in maniera evantaiului…
-Expiratia: bratele sunt duse de-a lungul corpului…
Luare de cunostiinta precisa a mainilor, pumnilor.
De 3 ori.

Pumnii inchisi.
 -Inspiratia: idem.
-Retinere de aer: aceeasi miscare spre torace, dar cu pumnii inchisi…
-Expiratia: se reia pozitia initiala.
Luare de cunostiinta precisa a bratelor, toracelui.
De 3 ori.

Recuperare – destindere
3.Meditatie asupra obiectului, aprofundarea destinderii:
4.Exercitii abdominale:
-Inspiratia: piept umflat, expiratie: piept adus la normal.
-La inceput usor, capul lasat inainte, apoi drept, apoi in spate.
-Apoi, rapid: la fel.
Se gaseste un obiect de concentrare.

Recuperare – destindere
5.Gestul Nauli:
-Se prinde sprijin pe coapse cu mainile, indoind genunchii (pozitia semi-asezata).
-Expiratie apoi inspiratie, apoi, din nou expiratie…plamanii goi: se efectueaza o
invartire abdominala in rotatie.
-Inspiratie: recuperarea destinderii…ramanand in aceasta pozitie Nauli…
Se reincepe a doua oara (invartirea se face in sens invers).
-Apoi, a 3-a oara, daca doreste.
Obiect – recuperare – destindere.
6.Gest de torsiune: (respiratie libera):
Se ridica bratele si se unesc mainile deasupra capului…apoi, se balanseaza bustul
de la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta…inainte de aducerea bratelor in pozitia lor
initiala.

Recuperare – destindere
7.Rotatia axiala: (respiratie libera):
Se realizeaza o rotatie in jurul axei corpului, de la dreapta la stanga, de la stanga la
dreapta, bratele fiind in balans …cateva momente.
Obiect – recuperare – destindere.
8.Sariturile mascariciului: (respiratie libera):
Se sare pe loc, pe varfurile picioarelor…corpul decontractant la maximum…
Luare de cunostiinta a gambelor.

Recuperare – destindere
9.Relaxarea recuperativa in pozitie alungita.
Decubitus dorsal: relaxare profunda, cu reprize a obiectului de meditatie.
Decubitus lateral: (dreapta sau stanga): se intoarce intr-o parte, cautand pozitia
care convine cel mai bine…
Decubitus lateral: (cealalta parte): se intoarce pe cealalta parte…
SAP
10.Reprise.

-pozele
 Relaxarea dinamica: a doua treapta

Subiectul prinde aici corpul sau propriu ca obiect de meditatie favorizand integrarea
schemei sale corporale externe.
Pentru a observa exteriorul, el se instaleaza in locul obiectului aupra caruia se
concentreaza in cursul primei trepte, si aceasta, pana la realizarea atitudinii meditative,
autentica.
Contemplare de sine.
Aceasta stare este atinsa in timp ce obiectul de meditatie – corpul – persista prin el
insusi, in afara de tot efortul voluntar al persoanei sophronizate.
Cheia acestei a doua trepte seamana a consta in experienta unei constiinte
iluminate, in timp ce corpul a imitat-o. Constiinta exterioara – si daca e putin limitata in
spatiul in care poate evolua, din ce in ce mai departe de corp in cosmos, pentru o
calatorie in care nu au rechemat aceste fenomene “out – of – the – body” descrise de
occidentali.
O constiinta in mod egal iluminata de timp, cu sentimente de libertate absoluta, de
infinit, de eternitate, care nu lipsesc de a cunoaste in aceasta “scapare” in univers.
Daca e satisfacator, sau incercat, ce va fi aceasta traire, subiectul trebuie sa
regaseasca imediat realitatea sa corporala, si sa realizeze unitatea sa, intr-o solida
fuziune corp – constiinta, permitandu-I recuperarea identitatii sale in destindere.
Retur, la sfarsitul primei parti, intr-un real prezent, perceput cu o acuitate speciala
datorata starii sophronice, in timp ce se practica diverse miscari ale capului, bratelor,
picioarelor, redescoperind cadrul spatio – temporal care ne este familiar.
A doua etapa a acestei a doua trepte a Relaxarii Dinamice este consacrata
dezvoltarii organelor de simt. Contactul cu celalalt si cu lumea exterioara, informatiile
cognitive si afective care se retin, sunt subordonate functionarii echipei noastre
senzoriale. Este deci esential, nu numai sa le perfectionam, dar mai ales sa le armonizam
constituentii.
Simtul vazului este cel mai privilegiat in detrimentul altor facultati senzoriale. Nivelul
vigilentei sophronice faciliteaza dezvoltarea tuturor sensibilitatilor: tactile, olfactive,
gustative si vizuale. Notam si precaritatea pozitiei care se vrea cu tot pretul “pozitiva” si
pedagogica: apelul la imagini acustice sau vizuale, si la alte categorii senzoriale, este
susceptibila de a declansa toate felurile de retrairi emotionale.
Descoperirea, care este dorita sau nu, se face adesea de el insusi, in maniera in
care Proust o regasea, savurand celebra madeleine, ca parte a trecutului sau.
“…in acel moment cand inghititura prajiturii atingea palatul gurii, eu am tresarit,
atent la ce s-a petrecut extraordinar in mine…deodata…amintirea a aparut cand eu am
recunoscut bucatile madlenei pe care mi le dadea matusa mea…casa veche gri de la
drum, unde era camera sa; ca un mic decor de teatru se aplica micul pavilion care dadea
in gradina…toate florile din gradina noastra si cele din parcul M. Swan, si nimfele de la
Vivanne, si bunii oameni ai satului, biserica, imprejurimile, totul, care ia forma si soliditate,
a iesit, orasul si gradinile, ceasca mea de ceai…”
A doua treapta se termina prin emisia dorintei pozitive concentrata asupra
existentelor.

Practica de la RD: a doua treapta

(fig. 17 – 21)
Relaxarea contemplativa
(RD II A)

1.Sophronizarea de baza – inceput (intorcand spatele pe scaun).

Se ia pe el insusi ca obiect de meditatie.
2.Sophra – respiratia sincronica.
-Inspiratia: se ridica bratele in vertical, deasupra capului, se arunca mainile.
-Retinere de aer: incercand sa reprezinte corpul sau in aceasta pozitie
-Expiratia: bratele sunt lasate lent…mainile trec inaintea fetei, gatul, pieptul si
abdomenul, ca si cum ele reflecta aceste parti ale corpului.
De 3 ori.

Recuperare – destindere
3.Meditatia: in pozitia sezanda:
Dupa trairea destinderii, constiinta se exteriorizeaza, subiectul face turul lui insusi…

Contemplarea propriului corp

4.Calatorie in cosmos:
Constiinta se indeparteaza din ce in ce mai mult de corp si ia distanta, inaltime,
pentru a pleca spre soare…calatorie in cosmos, senzatii de libertate, de lejeritate, de
infinit…subiectul poate merge pana a patrunde in soare…de a lua o baie de energie, de
caldura, de lumina…Retur, in sfarsit, in propriul sau corp, care este total reintegrat, plin de
energie, de caldura, de lumina…
5.Respiratia – capul inainte
-Inspiratia: fata este aplecata inainte…
-Retinere de aer: trairea propriilor sale senzatii interne, sau contemplarea sa, a
exteriorului, in aceasta pozitie…
-Expiratia: retur “in interiorul sau”

Recuperare –destindere
6.Respiratia – capul in spate
-Inspiratie: se lasa capul in spate
-Retinere de aer (idem ca la 5)
-Expiratie: returul fetei, in pozitie de echilibru…
7.Respiratie – proiectarea bratului:
-Inspiratie: se ridica incet bratul la orizontala…
-Retinere de aer: contemplarea sinelui, bratul intins…perceperea greutatii, a
volumului, caracteristicile bratului…
-Expiratia: returul bratului in pozitia sa initiala

Recuperare – destindere
De 3 ori
8.Respiratia – proiectarea celuilalt brat:
-Inspiratia: idem ca la 7, dar cu celalalt brat…
-Retinere de aer: idem ca la 7…
-Expiratia: retur in pozitia initiala.
De 3 ori.

Recuperare – destindere
9.Respiratia: proiectarea ambelor brate:
Acelasi lucru ca pentru miscarile precedente, dar cu ambele maini simultan.
De 3 ori.

Recuperare – destindere.
10.Respiratia – tensiunea unui picior:
-Inspiratia: se ridica un picior orizontal…
 -Retinere de aer: contemplarea exteriorului, cu luare de cunostiinta a volumului, a
lungimii, etc., a piciorului…
-Expiratia: se readuce piciorul la prima sa pozitie…
De 3 ori.

Recuperare – destindere
11.Respiratia – tensiunea celuilalt picior
Idem ca la 10.
De 3 ori.

Recuperare – destindere
12.Respiratie – tensiunea ambelor picioare
Idem cu ambele picioare, simultan…
De 3 ori.

Recuperare – destindere
13.Respiratie – tensiune a intregului corp
-Inspiratia: se poarta mainile in spatele cefei…
-Retinere de aer: Tensiunea muschilor intregului corp, bustul tras spre spate,
picioarele intinse…
-Expiratia: retur in pozitia initiala…
De 3 ori.

Recuperare – destindere
14.S.A.P. si repriza

Dezvoltarea organelor de simt

nasterea unei dorinti
1.Sophronizarea de baza: in pozitia sezanda.
2.Incalzirea corpului:
-Respiratia diafragmatica: lent…
recuperare – destindere
rapid…

Recuperare – destindere
3.Dezvoltarea celor 5 simturi:
Mirosul: atentia este purtata spre nas, nari, plafondul nasului, responsabil al mirosului.
Se poate simti mirosul aerului, la intrarea si dupa trecerea sa prin corp…regasirea
de mirosuri diverse…

Destindere
Gustul: luarea de cunostiinta a gurii, a palatului, interiorul obrajilor, gingiile, dintii, limba,
papilele gustative…a pica saliva sa…regasirea de gusturi diverse…

Destindere
Vazul: se apleaca inainte, coate puse pe genunchi, mainile plasate inaintea ochilor…
Impresia ca ochii plutescs in aer…luare de cunostiinta a ochilor…a structurii lor:
retina, pupila, cristalul…evocari de diverse imagini, percepute intr-un fel foarte precis…

Destindere
Auzul: se lasa sa alunece mainile pe urechi, ramanand mereu aplecat inainte, coatele mai
sus de genunchi…
 -Meditatie asupra auzului…a urechii…
-Evocare de imagini acustice diverse…sunete…zgomote…

Destindere
Pipaitul: se lasa mainile libere…pentru a aprecia simtul pipaitului…
-Se poate atinge corpul meditand asupra senzatiilor care insotesc acest gest…
-Evocarea pipaiturilor diverse (pipaitul pielii unui copil, contact cu o stanca ascutita,
senzatie de neted, lucios…)…

Destindere
4.Emisiunea unui gand.
Respiratia este asociata cu un gand pozitiv care concentreaza direct subiectul (eu
am pace…) sau fiinte care-I sunt dragi (fiinte dragi sa aiba pace) sau care concentreaza
tot universul (toate fiintele sa aiba pace…).
A se scula, inainte de a regasi tonusul, pastrand mereu ochii inchisi.
5.Pozitia de inceput: perceperea echilibrului:
Echilibrul sau trait, Atat din punct de vedere fizic cat si mental.
6.Repriza clasica.

Relaxarea dinamica in 2 trepte – schema.

Desene – pag 67, pag 68.

Relaxarea dinamica: 3 trepte.

Relaxarea dinamica: a treia treapta: reia pe cont propriu acest postulat fundamental
al Zen-ului Japonez: cosmosul formeaza un tot indivizibil.
Obiectivul urmarit este integrarea, cat mai armonioasa posibila a individului in
aceasta totalitate, cu ajutorul unei meditatii care tine “sa stabileasca un fenomen de
rezonanta intre planul constiintei individuale si cea a constiintei cosmice, permitand pentru
prima data sa se ridice progresiv depasind barierele sale pentru a sfarsi prin contopirea in
inima celei de a doua…(Rajer, “Hipnoza. Sophrologia si medicina”, Fayard, pag. 234).
Este cautata fuziunea intre sine si cosmos; un fel de acord, fara prevalenta, nici a
mea, nici a lumii exterioare.
A 3 – a treapta este un nivel post – terapeutic: pentru a putea obtine o asemenea
fuziune, este indispensabil de a fi depasit problemele de dragoste sau de ura, vis – a – vis
de sine sau de altii, cu contradictiile lor, pasiunile lor, cu limitele lor; fara care, pregnanta
lor imediata nu va lipsi sa se impuna inca o data, in cursul unei meditatii al carei scop
este, just, ca nimic nu este disociat de trairea sincretica.
Eul este diluat, in profitul unei trairi immediate, fara “a priori”, perspective de viitor,
fara limite spatio – temporale.
Momentul prezent este perceput in plenitudinea sa, intr-un sentiment de absolut, de
infinit, de eternitate…
Stare sincretica care nu privilegiaza la vreun pol al totalitatii “eul – altul – cosmos”,
dar cu constiinta legaturii lor. Cum se abordeaza, practic, aceasta dimensiune?
Mai inainte de toate, se concentreaza asupra punctului Hara (intre ombilic si pubis),
centrul de sine, centrul de echilibru, de energie, unde se naste miscarea respiratorie.
Luarea de cunostiinta al acestui centru este furnizata de acompaniere a respiratiei,
mainile se plaseaza pe vintre.
Punctul Hara reprezinta locul jonctiunii, al contactului direct intre fiinta voastra
profunda si lumea exterioara.
 Se incepe deci prin trairea intensa in zona Hara, in jurul caruia se face progresiv
golul.
Postura anatomica participa cu aceeasi intensitate la jonctiunea cu mijlocul
exteriorului, fara legatura precisa, interna sau externa.
Ochii, jumatate – inchisi, lasa sa treaca lumina fara focalizare perceptiva
particulara; urechile lasa sa treaca sunetele fara sa fie ascultate totdeauna…
Mersul sophronic, in pozitie anatomica, aduce in afara de dimensiunea grupului
uman: “eul” nu va exista fara “Noi”; sechestrul nostru “eu (a fi) – sau – lumea” va fi
incomplet daca el nu include necesarul relational al celuilalt…
Marsul sophronic ajuta sa simtim aceasta linie primara a celuilalt, - eu si celalalt –
in mod egal, parti integrante ale universului; individul si grupa la unison, in acest ritm
bazat pe respiratie. Aceasta atitudine meditativa este aceeasi cu cea care se practica in
Zen –ul Japonez, cea care da toata bogatia sa in trairi simbiotice.
Aceasta meditatie este “o luare de cunostiinta” linistita, fara comentarii, de ceea ce
se petrece in jur (Watts)…eu, celalat si imprejurul nostru prezente dar distincte…corpul nu
este aici, nici mai mult, nici mai putin, decat restul; el nu trebuie deci sa ne trezeasca un
interes particular…ca postura anatomica, antinimia tensiune – destindere e rapid
depasita, limitand riscurile centrarii asupra durerii sau a placerii corporale…
Spiritul nu urmareste nici o intentie: reprezentarile (imaginile mentale) nu inporta
mai mult decat ceea ce este perceput de exterior.
Meditatia tinde la excluderea spiritului sau “toata gandirea de a vrea sa sesizeze”
(Suzuki).
Imaginile, ideile si disensiuni diverse care tasnesc in constiinta sunt observate,
dezinteresat in continutul sau, de mesajele care pot sa releve…refuz de a se lasa atasat,
antrenand in subiectivitatea noastra.
Aceasta evolutie, de reprezentari in reprezentari, iesita din maturatul permanent,
poate conduce la trairea de gol (armonios). Linistea este naturala de pus intr-un
asemenea context: toata sugestia, toata “directiva” plecarii “conducatorului”, nu va fi decat
o saracire.
Golul si linistea sunt purtatorii tuturor contrariilor (care, la acest nivel, nu sunt traite
ca antagoniste)…Cateva teme foarte generoase in raport cu fortele vitale (viata, energie,
natura) si univers, pot, totdeauna, mai ales in primele scene, sa-I serveasca ca puncte de
plecare la meditatie.
Scoala Rinzai propune probleme (koans) insolubile, absurde, veritabile impasuri
mentale, care conduc elevul in cautare de solutii, in stari de tensiune, de indoiala,
antrenand “ruptura barierelor consttintei” – (Suzuki), inainte de a cunoaste “iluminarea”
(Satori).
Aceasta va fi un fel de a percepe esenta lucrurilor in mod intuitiv ca o cunoastere
directa dupa ce gandirea noastra va fi “purificata”.
Aceasta stare supra – constienta, intr-adevar foarte exceptionala, se regaseste
descrisa intr-un fel remarcabil, convergent, in toate marile curente metafizice si religioase:
starea Samadhi in India, Satori in Japonia, Dhiki la musulmani, iluminare la misticii
crestini.
A 3 – a treapta angajeaza intr-adevar subiectul intr-o dimensiune transcedentala,
catre o confiscare a “constiintei pure”, regiunea eului (de a fi) unde “se impletesc
obiectele, trairile, semnificatiile intregii realitati constituite. Constiinta este aceasta
impletire” (H. Ey “La conscience” PUF, pag. 54).
Aceasta traire meditativa, de la cuvinte, de la sensuri, cheama in acest timp o
integrare a partii psihice: este vorba de a accede la un nivel “superior” de constiinta, sau
aceasta traire simbiotica poarta marca regresiei (a relatiei fusionala foetala).
In alti termeni, se poate vorbi de un “au – dela” sau mai mult de “ en – decu”.
 Ce raspuns se poate da acestei chestiuni? Este puternic de constatat ca ea se
inscrie in inima demersului, esential paradoxal, in treapta a 3 – a:
starea de iluminare nu realizeaza o sinteza, o jonctiune ale acestor 2 stari contrarii
prin excelenta, care erau pentru subiect viata dinaintea nasterii (de partea asta a
existentei sale individuale) si cea dupa moartea sa. “Fantoma si iluminare a unei
renasteri” in raport cu angoasa nimicitoare…
…”experienta esentiala” taind conceptiile traditiilor milenare asupra destinului
uman, replicand altele…
Pozitia personala a participantului nu va scoate in acest timp interesul psihologic a
acestei a 3 – a trepte pentru evolutia individuala in ansamblul sau ca pentru aplicatiile mai
specifice (de ex.: pregatirea pentru moarte) Jacques Donnars “Vivre”.

Practica de la treapta a 3-a

(fig 22 – 24)

Relaxarea dinamica reflexiva

1.Sophronizarea – inceput
2.Respiratia:
-prin vintre, mainile indoite in spate, in punctul anatomic de retroflexie
-idem, cu mainile pe vintre
3.In pozitie sezut: aprofundarea relaxarii
4.Cautarea posturii anatomice:
se lasa sa alunece de-a lungul marginii sezutului, proiectand bazinul inainte…
bustul este drept cat este posibil, evitand de a fi contractat in acest timp…se plaseaza
mainile intre buric si pubis, un pumn inchis, cealalta mana deschisa pe pumn…
concentratia noastra mentinuta pe respiratia joasa, mainile urmeaza miscarea
respiratorie…se poate acompania expiratia cu o lejera presiune a pumnului pe pantece.
5.Intredeschisi ochii.
Acum nivelul sophro – liminal, este posibil de a intredeschide pleoapele…ochii
putin inchisi, privirea dirijata catre sol inaintea scaunului…ai impresia adesea ca vezi
lumea exterioara ca traversarea unui nor, sau o ceataluminoasa…concentrarea pe
respiratia sub-ombilicala, acum aceasta postura…cateva momente intr-o liniste
completa…
6.Meditatia:
asupra temelor – energia vitala…senzatiile fortei vitale care mobilizeaza respiratia
diafragmatica…natura…viata…etc.
7.Relaxarea
retur in pozitia obisnuita
8.Mers sophronic:
se scoala pentru a efectua un mars, (mers), ochii semiinchisi, sincronizand pasul
cu respiratia diafragmatica…in postura anatomica de inceput (incovoierea coloanei
vertebrale sterse, mainile intre pubis si ombilic
-Inspiratia: se inainteaza un picior cu cativa cm.
-Retinere de aer: facand apasarea corpului pe piciorul inaintat
-Expiratia: aducand celalalt picior, fara efort, la acest nivel
Se progreseaza cu grupa. Sfarsitul mersului.
Se plaseaza din nou inaintea sezutului, relaxat.
9.Relaxarea, ochii inchisi.
10.Desophronizarea.
 Meditatia
(R.D. III B)

1.Sophronizarea de baza, in pozitie sezuta.

2.Postura anatomica.
Meditatia – in profundul sinelui, in armonie, in osmoza cu imprejurimile, in armonie
cu lucrurile, cu fiintele, cu cosmosul.
3.Retur in pozitia sezut cu ochii inchisi..miscati degetele, diferite parti ale corpului…apoi
va sculati (va ridicati).
4.Pozitia de meditatie de inceput, ochii inchisi…mainile la spate, in punctul de retroflexie…
liniste…respiratie…eventual SAP liber…
5.Repriza.

Relaxarea dinamica: treapta a 4 – a

Pozele pag. 74

In “postura anatomica”, de acum bine integrat gratie treptelor precedente, subiectul

va realiza un parcurs “invers” a Relaxarii dinamice.
Cateva gesturi de la RD II, apoi de la RD I sunt efectuate asezat sau in picioare,
ochii semideschisi, mainile pe pantec. A. Caycedo adauga metodei 2 procedee noi de
activare pozitiva: sophro – prezenta – imediata” si “sophro – deplasarea – negativa”.
Sophro – deplasarea – negativa, SDN: permite de a elibera energiile negative (angoasa,
tensiunile, senzatiile negative. Se pune negativul in imaginatie – si, de acolo simtind ca
fiecare expiratie expulzeaza in afara noastra tensiunile noastre si greutatile noastre.
Sophro – prezenta imediata SPI este tehnica complementara precedentei, care
consista in a trai mai intai, in “aici si acum” a relaxarii (= prezenta imediata), sentimentele
profunde si senzatii pozitive pe care le incearca vis – a – vis de obiecte sau fiinte dragi…
sentimente si senzatii care se lasa “a fi incorporate” in noi.
O adevarata somatizare a pozitivului activata cu respiratia: fiecare inspiratie
mareste in noi efectele noilor “structuri pozitive”. Ni se pare excesiv de a valoriza tehnici
de imagerie, utilizate in cursul relaxarilor noastre.
Sophrologii “improvizeaza” adesea o aprofundare a destinderii prin mijlocul unui
“terpnos” in mod intuitiv, pusa in imaginarul colectiv, fara o elevare pentru atatea inductii
ale lor ridicate la rang de “tehnici” speciale sau originale.
Este cunoscut de ex. de a sugera ca “energia” terestra (sau cereasca) penetreaza
in mod progresiv in corpul subiectului, introducand forta si armonia.
A. Caycedo propune o varianta – de a cere ca respiratia sa fie perceputa ca un
mod de implinire a bunastarii, cu inspiratia, si de a arunca in afara noastra dificultatile
noastre cu expiratia.
Aceasta releva intr-adevar o fantasmatica, analizabila in termeni Kllein-ieni, care
duce la imaginarea schimbarilor cu exteriorul prin respiratie, ca un proces de “interiorizare,
de “incorporare” a “bunului obiect” extern, “raul” in sine fiind aruncat in exterior.
Aceasta “bonificare a sinelui” care se poate numi “inputernicirea structurilor
pozitive” este calchiata (imitata) pe un model de relatie de obiect caracteristic stadiului
oral, din care decurge o ascensiune narcisista pozitiva, precum si consolidarea
sentimentului de “stima de sine”.

Practica de la R.D., treapta a 4-a

1.Sophronizarea in pozitie asezat (ochii inchisi)
2.Postura anatomica: asezat, mainile pe piept, ochii semi-deschisi. Sophro – deplasare –
negativa: fiecare expiratie antreneaza o eliberare de negative, de senzatii si
sentimente negative
3.Postura anatomica in picioare: ochii semi-deschisi si
-Inspiratie: deplasarea capului in spate
-Retinere de aer: privind cerul, ochii semi-inchisi, tensiunea intregului corp
-Expiratia: intoarcerea privirii si relaxarea (mainile la ceafa)
De 3 ori.
4.Constiinta de sine: ochii semi-deschisi
-Pipaitul pielii (a percepe prezenta noastra)
-Auzit: se pun mainile in forma de cochilie pe urechi (ca in RD II B), apoi, in
respiratia libera, se deplaseaza putin capul in spate (“a asculta sunetele cosmice”…),
picioarele pe pamant, tot corpul este proiectat in univers…
Relaxare
-Vazul: se pun mainile pe ochi, apoi capul in spate, corpul proiectat in cosmos:
“privirea spre infinit”…intoarcerea privirii…relaxarea
5.Exercitii ale gatului: ochii semi-deschisi
“da” si “nu” cu capul, miscari circulare…(ca pentru prima treapta)…se deteseaza
mainile
6.Tensiunea intregului corp: bratele ridicate, pumnii inchisi
-Inspiratia: se ridica mainile catre cer, pumnii inchisi
-Retinerea aerului: tensiunea corpului
-Expiratia: ramanand bratele de-a lungul corpului
De 3 ori.
7.Postura anatomica: pozitie sezut:
-Perceperea recuperarii, meditatie totala…
Sophro – prezenta imediata (ochii semi – deschisi): traire de senzatii, de sentimente
pozitive in privinta unei existente dragi, sau a unui obiect…si “somatizarea” pozitivului,
activat in fiecare inspiratie
Sophro – acceptarea progresiva
8.Repriza

pag. 78 Relaxarea dinamica

Relaxarea dinamica, avand in vedere ca titlu preventiv, este cert una din metodele
cele mai complete de antrenament personal pentru diminuarea tensiunilor fizice si
mentale si pentru dezvoltarea potentialului individual.
Utilitatea sa terapeutica este in mod egal de netagaduit, daca se considera logica
care tinde spre progresul sau.
Prima treapta reuneste miscarile care angajeaza subiectul sa se concentreze
asupra realitatii bio – fiziologice: corpul este simtit, perceput, trait in cea mai mare armonie
posibila…ce consolideaza schema corporala interna si care conduce spre o unitate a
sentimentelor si o identitate proprie.
Evidenta lui “eu sunt” se insoteste cu constituirea unei imagini interne linistite (bine
evocata prin formula “a te simti bine in pielea ta”.
Subiectul poate opera o prima descentrare, focalizand atentia sa pe un obiect
exterior si constatarea a unei a doua evidente, cea a relatiei sale in lume (eu exist in
lume).
A doua treapta care solicita o atitudine contemplativa ajuta forjarea unei imagini, de
data aceasta externa, antrenand subiectul si existenta sa in lume…
Corpul este imaginat, reprezentat.
 “Iesirea din sine” este de acum posibila, pentru ca subiectul pe identitatea sa, este
cert de a se regasi imediat. Aceasta mobilitate dovedita in jocul de a pleca si a veni, de a
intra si a iesi inpropiul corp – este un semn al stapanirii (a recastigarii) identitatii sale.
Cum de altfel nu trebuie legata aceasta experienta contempltiva a treptei a doua cu
cea a copilului descoperind cu jubilatie (catre 6-8 luni) in oglinda o imagine totala a lui,
care-l face sa anticipeze o unitate si o coordonare “a veni”, nefacand asupra sa , dar
percepand asupra altora.
Identificarea propriului corp, in totalitatea sa, prin mijlocul indirecte a identificarii
imaginii rasfrante si a celei retrimise prin celalalt, este o etapa fundamentala a construirii
fiintei umane.
Prezenta celuilalt este insistenta, cum ea se gaseste in mod egal in acest “alter
ego”, acest “corp al meu imaginar”, atat de fascinant, contemplat in cursul acestei trepte.
Dupa aceea constiinta de sine realizata in I treapta si la inceputul celei de a doua
trepte, se incepe natural sa se activeze, in RD II B, senzorialitatea care informeaza, leaga
subiectul de ce este in jurul sau, si permite dezvoltarea sa punandu-l in contact cu
aproapele sau si cu lumea obiectelor.
Cu treapta a 3-a, se accede la un nivel unde nu se mai pune chestiunea relatiei
subiectului cu el insusi, a lumii si a aproaprlui, ca entitati diferentiate.
Se realizeaza o integrare a sinelui in univers, fara prevalarea celor componente
(“eu – sunt – lume –cu – aproapele).
Noi suntem tentati de a traduce cu cuvinte in mod fortat aproximative si limitate,
bogatia unei asemenea experiente. Aceasta cumoastere directa – intuitiva si imediata se
incurca cu artificii, cu tehnici si meditatii diverse.
Linistea monitorului se impune evidentei, fiecare urmand meditatia sa cum se
prezinta ea.
Se considera rau ca ar fi posibil, in progresia personala de a merge de la aceasta
deschidere a fiintei in univers, la aceasta “intuitie directa” a fiintelor si lucrurilor.
Ni se pare mai judicios de a situa a 4-a treapta a Relaxarii Dinamice inaintea fazei
meditative propriuzise, deci intre RD III si RD III B.
Noi vom avea acolo o traire condensata in postura anatomica, a principalelor faze
depasite in cursul antrenamentului individual, inainte de a se lansa in aventura, fara ghidul
meditatiei totale.
Forta Relaxarii Dinamice tine la complementaritatea acestor trepte: subiectul
incepe prin a percepe in fundamentele fiintei sale (schema corporala, imaginea de sine,
identitatea proprie), pentru a lua cunostiinta imediat de modalitatile relatiei sale in lume si
alaturi de ceilalti.
In anumite cazuri, se ridica cateva dificultati: se stie bine ca “fata spre sine insusi”,
dedublarea cautata in a 2-a treapta, sau fuziunea sincretica a treptei a 3-a, nu convin
persoanelor al caror simt al identitatii este puternic in pericol sau perturbat (psihotic si
tratament medicamentos).
Problema contraindicatiilor va fi aprofundata in partea terapeutica a acestei munci,
dar noi putem de acum sa subliniem ca dificultatile vor fi evitate daca se incepe
progresia…prin inceput, adica prin I treapta, care favorizeaza ancorarea subiectului in
realitatea corporala si fortificarea simtului identitatii sale. La aceasta conditie,
antrenamentul va putea fi valabil urmat.
In final, nu inseamna ca exageram sa zicem ca Relaxarea Dinamica, care a fost
remarcabil sintetizata de A. Caycedo, se numara printre cele mai puternice metode
actuale la dispozitia noastra pentru a asigura evolutia noastra personala si bunastarea
noastra.
Toate tehnicile de activare pe care le vom enumera sunt utilizate, in functie de
proprietatile lor, in vederea aplicatiilor pedagogice sau terapeutice. Rezumand aproprierea
terapeutica la ultima parte a actiunii,noi vom consacra capitolele urmatoare pedagogiei
sophronice. Este problema pregatirii nasterii, a antrenamentului sportivilor, activitatea
memoriei, pregatirea examenelor si interventiilor chirurgicale. Evantaiul posibilitatilor
aplicatiilor este departe de a fi acoperit de aceste rubrici, care reprezinta un ansamblu de
sectoare solicitand frecvent competenta sophrologiei.
Noi nu pretindem, in aceasta a II-a parte, sa facem dovada de originalitate, noi ne
vom referi si la alti specialisti pentru fiecare materie. Daca avem cateva merite, sunt
acelea de a fi prezentat concret o sinteza de metode utilizabile zilnic in practica curenta.

Aplicatii pedagogice

Pregatirea pentru nastere

Noi suntem departe de epoca cand nasterea era aproape exclusiv o “afacere a
femeilor”, unde “moasa” avea puterea pentru a regla aceasta ceremonie la care participau
femeile vecine.
Cu sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20, vine era stiintei, a “tehnicii”,
dominant masculin, care face ca nasterea sa fie un act medical “pur”, limitand cosiderabil
riscurile accidentelor, dar dand mamelor un sentiment de anonimat, de deposesiune, de
frustare.
In zilele noastre, diferitele metode se straduiesc de a reda compatibil: grijile
legitime de igiena, de securitate si nevoile psihologice ale mamei. Tatal este integrat
pregatirilor, asumand functia care ii revine natural. Durerea, strigatele nu mai sunt
considerate ca fiind necesare la nasteri. Intampinarea rezervata copilului face obiectul
unei atentii particulare.
Pregatirea sophrologica este ghidata de ideea ca nasterea nu este un act izolat, ci
face parte dintr-un ansamblu al vietii psiho-sexuale a femeii si a cuplului. Este vorba mai
putin de “a face un curs”, decat sa asculti multiple intrebari, dorinte, emotii manifestate
referitoare la nasterea unui copil.
Sarcina nu este nici un handicap, nici o boala…
Sophrologia poate ajuta sa traiesti mai bine importantele modificari corporale, sa
suporti mai bine fenomenele neuro – vegetative, adesea foarte dezagreabile (greata,
insomnia…).
Nasterea nu este o performanta a o realiza…
Viitoarea mama va invata a se destinde total, sa acompanieze contractiile uterului
fara sa se lase coplesita, a se insensibiliza in regiunea pantecului si de asemenea a
recupera energia sa intre contractii.
Ea va lua parte activa la crearea acestei vieti noi.

Anamneza

Primele intretineri cu sophrologia orienteaza usor ansamblul pregatirii. De aceste

capacitati de ascultare, a climatului de incredere pe care-l stie mai mult sau mai putin
instaurat, va depinde calitatea antrenamentului. Anamneza, care urmeaza, nu va fi deci a
concepe (a zamisli) ca un “interogatoriu” dus cu minutiozitate, ci mai mult ca un evantai de
teme utile de a aprofunda cand ele apar in cursul schimburilor cu sophrologul, intr-o relatie
cu cea mai mica directiva posibila.
In acest spirit, iata punctele urmatoare ce pot fi abordate:
Antecedente medicale generale.
Antecedente ginecologice: modul de contraceptie, nasterile IV G, etc., daca este
vorba de primul copil?
Sarcina:-daca a fost acceptata sau nu.
 -a fost foarte dorita?
-este de preferat sa se puna intrebari indirecte ca:
-“a fost o surpriza pentru voi” sau
-“ce-ati gandit cand ati aflat ca sunteti insarcinata” sau
-“ce-ati gandit cand sotia a ramas gravida” (pentru sot)
Derularea sarcinii: vomitari (la ce perioada), anxietatea (de ce natura?), insomnia,
oboseala…
Derularea armonioasa, fara probleme particulare.
Modificari corporale: asumate sau nu? Frica de a nu-si mai gasi greutatea
anterioara? De a ramane “deformata”? Cum mama va simti copilul sau? Situatia de a
avea un corp “ocupat”?
Dorinta in raport cu copilul ce vine: rolul acestei nasteri in relatiile conjugale si
familiale? (intarirea familiei, recuperarea sotului,…)
Sexul copilului asteptat: aceasta chestiune permite intelegerea adesea a catorva
respingeri…si cateva dificultati in cursul pregatirii sophrologice. Ex.: refuzul unui copil de
sex masculin, care ar putea semana mai mult cu un sot (dusmanit)…dorinta de a avea un
bebe de acelasi sex pentru a realiza propriile proiecte, sau mai simplu, influenta sociala
determinand preferinta pentru sexul copilului…
Implicatia sotului: accepta sau nu de a avea un (alt) copil? Preferintele sale, fata
sau baiat? Ce cooperare se poate astepta din partea lui in timpul sarcinii, sau in momentul
nasterii?
Temerile (fricile) diverse referitoare la nasteri sau la viitoarea maternitate? Frica de
durere, de a avea un copil anormal, de a nu sti sa-l cresti, etc.
Prejudecati educative: cateva particularitati educative ale parintilor pot sa se
clarifice facand sa se precizeze maniera in care au fost ei insisi educati (educatie mai mult
sau mai putin integrata, mai mult sau mai putin respinsa).
“va ganditi ca veti fi foarte diferiti de proprii vostrii parinti pentru a educa copilul
dumneavoastra?”
Consecintele materiale ale acestei nasteri: oprirea serviciului, probleme de bani?
Asteptarile de la sophrologie: pot da indicatiile asupra eventualelor puncte slabe
de a lucra (“mi s-a spus ca, cu sophrologia nu se sufera!…).
Ne straduim cu interes de a cunoaste bine persoanele pentru adaptarea mai buna
la pregatire; dar, in majoritatea xazurilor, nu e necesar analiza indelung a motivatiilor: ce e
mai natural de a avea un copil – intrebarea nu este cea de a incarca psihoterapeutic!
Dar este de asemenea adevarat, adesea, aceasta perioada – cheie a vietii
feminine active pune cauza personalitatii in profunzime, precum si relatiile cu mediul
inconjurator. Sophrologul va sti, in acest caz, de a pune la distanta ansamblul de tehnici
de a fi disponibil in relatia de ajutor.

Respiratia

Munca (activitatea uterului) este in momentul nasterii lunga si intensa; ea reclama

un aport important de oxigen. Scopul acompanierii respiratiei este de a permite mamei si
cipilului o oxigenare optima, facilitand egal o buna eliminare a gazului carbonic pentru
evitarea suferintei fatului. Aceasta implica supresiunea momentelor prelungite de “a retine
aer”, contrar a ceea ce se cere.
Respiratia lenta si profunda, respiratia de detinere adaptata de sophrolog, satisface
in mod global exigentele de buna ventilatie. Este util de se discerne mai multe faze ale
nasterii, moduland acompanierea respiratorie.
Din diferitele metode propuse, noi vom retine pe cea preconizata de Dr. Jean
Feijoo, logic adaptata fiziologiei nasterii.
Faza travaliului: (8-12 ore pentru primipara)
 (2-6 ore pentru multipara)
Aceasta este perioada stergerii, apoi a dilatarii colului uterin, pe aceasta perioada
se face respiratia abdominala clasica, calm si amplu, atata tip cat contractiile sunt de buna
calitate.
In cazul cand aceste contractii sunt insuficiente, trebuie sa se excite fundul uterin in
momentul expiratiei (care trebuie fortat) contractand abdomenul. In cursul acestei prime
faze, durata contractiilor sa fie asa scurta – de ordinul unui minut (1’~), - 2-3 miscari de
ventilatie sunt adesea necesare.
Viitoarea mama se relaxeaza complet intre fiecare contractie si recupereaza un
maximum de energie.
Chiar inainte de expulzare.
Mama poate deja avea provocarea (dorinta) de a impinge, inca inainte ca dilatarea
sa fie completa.
Este posibila controlarea acestei impingeri conservand respiratia ampla de retinere,
fara pauza, nici la sfarsitul inspiratiei, nici la sfarsitul expiratiei. Aceasta pentru a evita
contractia reflexa.
Nasterea: este travaliul musculaturii abdominale, care, asociata muschiului uterin,
antreneaza “expulzia” copilului. Dr. J. Feijoo recomanda aceste faze, dupa inspiratie o
expiratie foarte lenta cu contractia maxima a musculaturii abdominale…urmata de o
inspiratie foarte rapida (faza in care copilul este aspirat de burta mamei)…urmata de o
noua expiratie foarte lenta si :fortata”…
Un mijloc practic de limitare a debitului aerului expirat este (cum se sufla intr-un
pai) glota deschisa.
Expirarea in felul acesta are avantajul de a favoriza relaxarea muschilor perineali.
Nasterea propriu-zisa nu necesita impingere suplimentara, este insotita de o
respiratie clasica de relaxare, fara intrerupere intre inspiratie si expiratie.

Tehnici sophrologice utile

Din metodele prezentate in I parte a manualului, vom retine cateva tehnici proprii
antrenamentului femeii gravide:
-Gesturi de relaxare dinamica: I treapta.
Exercitii respiratorii ca la nr. 1, gimnastica gatului, balansari laterale, rotatii axiale.
–Relaxarea dinamica: treapta a 2-a.
Contemplarea exteriorului, gesturi ale “mainilor in oglinda” (utile pentru a lua
cunostinta si a asuma modificarile sale corporale.
-Sophro – acceptarile progresive (SAP).
Vizualizarile pozitive cuprinzand sarcina, feminitatea, maternitatea…
Anticiparile pozitive ale sarcinii, a alaptarii, a perioadei dupa nastere. La sfarsitul
pregatirii, sarcina este vizualizata, etapa cu etapa in mod pozitiv; aceasta SAP include
semnele semnale ale detentei, ale analgeziei, precum si diferitele momente si tipuri de
respiratie.
Alegerea acestor tehnici nu sunt obligatorii: fiecare sophrolog isi va face propria
“metoda”, in functie de afinitatile sale si va putea adapta derularea sedintelor dupa
particularitatile persoanelor pregatite.
Indicatiile pe care le dam sunt repere practice, provenite ca parte a experientei
personale si mai ales, in mod larg, datorate scrisurilor existente despre acest subiect.
Este bine de prevazut minimum 8 sedinte (o data pe luna in timpul sarcinii, I
sedinta la sfarsitul celei de a 2-a luna de sarcina, sau la inceputul lunii a 3-a. Data e
variabila, dupa dificultatile intalnite. Practicile pot fi inregistrate pe casete, pentru ca
antrenamentul sa fie urmarit intre sedinte.
 Programul pregatirii pe care-l prezentam aici este o ilustratie a aplicarii pedagogice
a sophrologiei; noi vom schita, deci progresia pregatirii realizate in conditiile obisnuite,
unde nu intalneste obstacole psihologice preponderente.

Pregatirea sophrologica a sarcinii

Practica: I sedinta
Anamneza – prezentarea generala a sophrologiei.
Sophronizarea de baza:-acceptarea sarcinii, a feminitatii.
Sophronizarea de baza:-alungita, apoi:
(concentrarea asupra regiunii abdominale)
“copilul dumneavoastra este bine la cald…el profita de relaxare, primeste
avantaj de oxigen…acest moment este privilegiat…puteti ca aceasta concentrare sa va
relaxeze in fiecare zi cu bebe…va obisnuiti cu el, cu prezenta lui in corpul
dumneavoastra…veti invata sa-l ascultati; toate senzatiile noi venind din corpul
dumneavoastra si de asemenea din copilul dumneavoastra, acest copil care continua sa
se dezvolte in abdomenul dumneavoastra…veti privi cu bucurie aceasta sarcina…va veti
vedea in aproximativ o luna…intr-o situatie a vietii dumneavoastra cotidiene…cu corpul de
femeie insarcinata…traind in mijlocul diferitelor modificari datorate starii dumneavoastra…
natural, pozitiv…acceptati total de a fi femeia care va da nastere copilului
dumneavoastra”.
Sugestii pozitive:
“…in masura antrenamentului dumneavoastra, in cursul viitoarelor zile si
luni, va veti destinde mai usor si veti trai aceasta sarcina din plin, avand incredere in
capacitatea dumneavoastra de a fi mama”.

A 2-a sedinta
Tensiune in acceptarea imaginii sale modificate.
Sophronizarea de baza de inceput: “maini in oglinda” (coborand de-a lungul
corpului mainile, reflectand formele femeii insarcinate).
“Moulinets” D si G:insistarea asupra relaxarii diferentiate.
In ziua nasterii, tot corpul va fi destins in afara de uter, care se contracta. Se
anticipeaza deci aceasta traire pastrand bratele intinse cateva minute, la orizontal, iar la
sfarsitul gestului=veti avea o tensiune in destindere. Cand se relaxeaza bratul, se va
putea imagina ca contractia uterului descreste.
Asezat: a se vedea din exterior (RD II A) contempland formele…fericirea de a fi
femeie si de a astepta un copil… acceptarea imaginii sale exterioare…
-Gesturile gatului – pentru regasirea propriului corp “din interior”.
Repriza.

A 3-a sedinta.
Concentrarea asupra regiunii perineului, relaxarea acestei regiuni…comunicarea mama-
copil.
Sophronizarea de baza: inceput:incalzirea corpului lent – balansari laterale – Rotatii axiale
Lungita sau sezand:
“eu ma voi concentra asupra regiunii perineului…muschii bazinului…imi contractez
de mai multe ori perineul, ca si cum as vrea sa retin urinatul…dupa ce voi percepe bine
aceasta zona…ma relaxez…eu simt vaginul care se strange si se destinde…am grija ca
toata atentia sa fie pe aceasta zona, care va trebui sa fie destinsa in momentul nasterii
copilului meu…
Eu pot face de mai multe ori contractari ale sfincterului anal…apoi decontractari…
luand cunostinta de aceasta parte a corpului meu.
 Eu pot deasemenea contracta muschii fesieri…si sa-i destind…strans si destins…
de mai multe ori…
Acum, eu contractez deodata: fesierii, vaginul, muschii anusului, apoi decontractez
total aceasta regiune…relaxez total corpul meu…eu pot, in aceasta stare particulara, sa
comunic cu copilul meu…acesta manifestandu-se poate prin miscari…acesta este felul lui
de a raspunde destinderii mele; in tot cazul, in aceasta stare de bine, eu stiu ca circulatia
placentara este complet libera…de care profita copilul meu…eu comunic cu el…aratandu-
i toata dragostea mea.
(Sugestia sophrologului): veti trai sarcina intr-o armonie totala, intre dumneavoastra si
copil…
Repriza

A 4-a sedinta
Antrenamentul anesteziei colului.
Dupa lovirea zonei X:
“veti vedea mental copilul dumneavoastra in siguranta, la cald in pantecul
dumneavoastra, il veti simti in armonie cu dumneavoastra, perfect destins, profitand la
maximum de aceasta unire intima cu dumneavoastra…il simtiti si-l vedeti in aceasta stare
perfecta…”
Anestezia…
“in prezent, va veti detasa de aceasta imagine a copilului, care va demara in starea
de bine…va veti detasa pentru a simti din nou corpul dumneavoastra perfect destins…
acum indreptati-va atentia spre organele genitale…luati cunostinta de aceasta regiune a
perineului, vaginului, colului uterin…veti simti aceasta regiune si sunteti capabila sa o
faceti sa devina insensibila…,in aceasta stare, in timpul acestei insensibilitati, copilul
dumneavoastra nu va suferi nicio modificare si ramane in aceasta stare de liniste, bine
hranit…lasati sa vina imaginea senzatiei, care declanseaza mai bine pentru
dumneavoastra anestezia acestei zone a abdomenului…”.
Nota: mama are adesea impresia ca aceasta regiune devine ca o bucata de piele
insensibila…sau chiar inca: “o bucata de vata”, etc.; se poate incepe prin anestezia mainii
(tehnica mainii inmanunsate sau senzatia de frig…(paragraful referitor la “sophro –
substitutie – senzoriala), pentru a deplasa aceasta anestezie in regiunea genitala…avem
obiceiul de a lasa mama sa gaseasca, in stare sophronica, imaginea care corespunde cel
mai bine pentru ea, o insensibilizare, mai folosim imaginea urmatoare specifica, si efectele
pe care ea le antreneaza, in indicatiile noastre, pana cand se incepe anestezia
(confirmarea cu degetul ridicat) si se lasa sa se instaleze complet, fixand o limita de timp;
“insensibilizarea pe care ati realizat-o creste mai mult si va demara inca, dupa repriza,
circa 5 minute
(semnal conditionat)
“va fi din ce in ce mai usor de provocat, cu antrenament, aceasta insensibilizare…
va fi suficient sa va decontractati total dupa 2-3 respiratii profunde abdominale si
instantaneu veti regasi imaginea anesteziei, care este a dumneavoastra, cunoasteti
insensibilitatea regiunii genitale, cea pe care o simtiti acum…”
(alte – semne – semnale – R. Abrezol)
“la nastere, la prima contractie putin neplacuta, veti fi capabila sa va anesteziati
imediat regiunea perineu – vagin – col uterin pentru 48 de ore si veti fi total relaxata”.
“aceasta anestezie va fi puternica pana cand va veti antrena maternitatea si va
deveni totala intrand in sala de nastere…
Inapoi in corpul destins si reprizat, anestezia ramane inca 5 minute dupa repriza
starii de vigilenta.
Aceste semne – semnale vor fi reluate in SAP recapitulative ale diferitelor etape ale
nasterii in cursul ultimelor sedinte.
 A 5-a sedinta
Intarirea analgesiei:-SAP dupa nastere.
Sophronizarea de baza prelungita: insensibilizarea: idem sedinta precedenta.
SAP: “in prezent va veti raporta mental, aproximativ o saptamana dupa nastere…
va veti vedea cu copilul dumneavoastra…de ex.: leganandu-l in camera sa…sau
imbaindu-l…fericita cu copilul dumneavoastra…intr-o sedinta in care ati anticipat-o…poate
tatal sau alte persoane sunt prezente…vizualizati totul cu mari detalii, obiectele, culorile…
o ambianta foarte pozitiva…mirosul bebelusului…senzatiile tactile in contact cu el, lasati
sa se deruleze scena, impregnati-va cu aceasta imagine de buna-stare…”
Repriza.

A 6-a sedinta
SAP- intrat in clinica, SAP – respiratie – perioada travaliului, SAP – alaptarea
Demonstratia respiratiei in travaliu
Sophronizarea de baza: incalzirea corporala lenta – exercitiul de respiratie nr. 1 (cu
balansarea inainte si inapoi).
Lungita sau sezand:
“calmul dumneavoastra, destinderea sunt resimtite de copil cu care comunicati
intens. Copilul dumneavoastra, care-si urmeaza dezvoltarea naturala in pantecul
dumneavoastra in siguranta, la adapost”.
“in prezent, va veti raporta mental la ziua nasterii, nimic particular nu se intampla la
nivelul fatului…mental anticipati cum se va intampla”.
“contractiile au devenit mai regulate si apropriate…ati realizat anestezia regiunii
abdomenului…in timp ce aceste contractii au devenit mai puternice…percepeti aceasta
anestezie…(confirmare cu degetul)”.
“sunteti calma, fericita de a putea vedea in curand copilul dumneavoastra…treceti
usa clinicii (nu a spitalului)…acest moment precis, insensibilitatea zonei genitale este
intarita…relaxarea se accentueaza…constatati toate aceste…

S.A.P.: Perioada travaliului.

“apoi, va veti vedea mereu la clinica intr-o piesa, poate camera dumneavoastra in
timpul perioadei de travaliu, inainte de nastere, sunteti profund relaxata si acompaniati
contractiile din ce in ce mai apropriate, in ritmul dumneavoastra de respiratie…
respiratie abdominala…ampla si regulata…imaginati venirea unei contractii si
insotirea respiratorie…ca un fel de miscare vaga, de dute-vino, care duce ritmic la dilatatia
colului uterin…intre contractii, relaxare profunda, pentru recuperare…
va vedeti din nou in momentul unei contractii…respiratie abdominala, lenta si
profunda…
…in cazul cand contractiile ar fi insuficiente, puteti in acel moment sa va contractati
muschii abdominali in timpul respiratiei…
…va vizualizati recuperarea dupa contractie…
…va veti destinde profund, cum aveti obiceiul…de ex. utilizand imaginea de
destindere…sau repetand mental la fiecare expiratie, un cuvant care evoca repausul,
recuperarea…veti alege metoda care va convine mai bine…
…sa apreciati bine momentul repausului intre contractii, ca si cum ar fi pentru o
eternitate…
…lasati respiratia sa curga liber…putin importa ceea ce se intampla in jurul
vostru…lasati sa se legene prin acest “dute vino” respiratia care va plonjeaza si mai mult
in calmitate, pace…in forma pentru venirea unei noi contractii…fericita ca fiecare
contractie uterina va aproprie de nasterea copilului vostru…
…apoi, percepeti sosirea unei noi contractii…
 …acompaniata de respiratie…
…o noua recuperare – destindere…”

S.A.P.: alaptarea
“atata timp cat ati proiectat bine aceasta, purtati-va dupa nastere, pentru a va
vedea dand san (sau biberon) bebelusului; nevoia hranirii este manifestata prin strigate,
plans, tensiuni…va luati copilul pentru a-l alapta…il vedeti gata sa suga la san, (sau tetina
biberonului) si pe masura ce se hraneste, il simtiti ca se linisteste…tensiunile dispar…o
stare de bine se instaleaza in dumneavoastra precum si in copil…poate adoarme in
bratele dumneavoastra…o stare de liniste fara margini…”
Inapoi in corpul destins si repriza.

A 7-a sedinta
Antrenarea respiratiei la sfarsitul dilatatiei si expulzarea. Intarirea analgeziei.
Demonstratia acestor respiratii. Sophronizarea de baza: reluarea catorva miscari deja
realizate. Apoi, alungirea: senzatie de analgezie.
“acum proiectati-va in sala de nastere…colul e bine dilatat, el poate ca
dumneavoastra sa trimiteti impingerea, dar poate fi prea devreme pentru a o face…
dumneavoastra controlati aceasta impingere si va concentrati asupra respiratiei ample, de
destindere…fara pauza, nici la sfarsitul inspiratiei, nici la sfarsitul expiratiei…
…invatati sa controlati aceasta incercare de a impinge in cazul in care ea s-ar
manifesta in ziua nasterii…
…acum vizualizati momentul cand vi se cere sa impingeti pentru acompanierea
nasterii bebelusului…nu veti trai aceasta aici in realitate bineinteles, dumneavoastra doar
vizualizati pentru viitor…veti vedea ca, copilul dumneavoastra este pe punctul de a se
naste…veti fi patrunsa de aceasta imagine de fericire…ajutati la progresul, la sosirea unei
contractii, inspirati profund, apoi expirati foarte lent, glota deschisa, buzele stranse,
contractand abdomenul la maximum, apoi, o inspiratir foarte rapida, inainte de a continua
sa impingeti expirand din nou foarte lent, contractand abdomenul…
dupa contractii, destindere – recuperare…
…asistati acum la nasterea copilului dumneavoastra:…respiratie ampla si
destindere fara pauza intre inspiratii si expiratii…copilul iese acum, poate il pune pe burta
dumneavoastra…putei sa-l mangaiati…foarte fericita.
(daca tatal trebuie sa fie prezent, pentru integrarea lui in situatie)…(sugestia) dupa
nastere, veti beneficia de un profund somn reparator inainte de a va trezi intr-o excelenta
forma…recuperarea fizica va fi foarte rapida…”
“puteti inainte de repriza sa imaginati din nou o scena agreabila, la dumneavoastra,
dupa nastere, cu toate personajele care va vor felicita…”
Repriza.

A 8-a sedinta
S.A.P.: Nasterea – cu recapitularea “semnelor – semnal”
(Contractii penibile ce duc la insensibilizarea pentru 48 de ore a regiunii perineului),
usa maternitatii, destinderea si anestezia profunda, perioada travaliului, respiratia, sala de
nastere (cu cele 2 tipuri de respiratie), nasterea bebelusului (respiratie)…imagini dupa
nastere.
Elemente bibliografice
Abrezol, R.
“L’anti mouton humain – Nasterea, Edit. Varsta Omului, 1976.
Chene, P. A.
“Manual practic de nastere prin Sophrologie”, Edit. De la Noriere, 1985.
Feijoo, J.
 “Obstetrique”, Vol. 5 du Tratat de Sophrologie.
Raoul, F.
“Manual practic de pregatire sophrologica a maternitatii”, Edit. Maloine, 1983.
Terrasson, S.
“Placerea si confortul nasterii”, Edit. De la Noriere, 1986.

Capitolul 4
Pregatirea sportiva
Inca de la primele experiente probate de Raymond Abrezol, cu antrenamentul
schiorilor echipei nationale a Elvetiei (anii 1968-1970) sophrologia a cunoscut o dezvoltare
considerabila in domeniul sportiv si in cea de inalta competitie. Atletii nu sunt indivizi mai
vulnerabili decat altii, ba din contra, ei au adesea a face fata situatiilor psihologice
deosebite. Permanenta necesitate de a depasi (mereu:”mai repede, mai inalt, mai
departe…”) ramane constant mereu problema: valoarea, limitele personale…E mult de
munca, exista tensiune, oboseala…pentru a stabili recorduri care raman efemere;
perpetua punere la incercare a sentimentului “stima de sine” si “competivitatea sa” vis – a
– vis de celalalt de invins. In asemenea context, foarte adesea, privirea “celuilalt” este
perceputa mai de judecat decat realmente motivant…fara sa se socoteasca “presiunea”
datorata atitudinilor spectatorilor.
Suporterii se identifica fara rezerve campionului care incarneaza idealul lor, au
atente demersuri: sunt aceiasi care, intr-o zi de victorie, aclama si poarta in triumf eroul,
care, a doua zi, este huiduit in caz de greseala. Agresivitatea este atunci cu atit mai mare
cu cat frustrarea este mare.
Atletul cel mai puternic este cert acela care nu se identifica proiectiilor al caror
obiect este, imaginii, modelului, “costumului” confectionat pentru el; el trebuie sa poata
judeca obiectiv valoarea reala a succeselor sale, sau a contra – performantelor sale.
Forma sociala a castigatorului, in care sportivul trebuie putin cate putin sa ajunga,
este exigenta: ea corespunde fara indoiala, in cateva feluri in care se regaseste atletul,
dar el nu-si face singur toata personalitatea. Aceasta este, ca pentru fiecare dintre noi,
complexa, cu contradictiile sale, cu momentele sale de slabiciune, cu vremurile tari…
Sportivul este condus a masura distanta existenta intre potentialul sau, idealul sau,
sau atentiile altora pe cealalta parte, si performantele sale reale, pe de alta parte.
Se va raspunde la intrebarea lui Rubio:
“facem sport pentru a face oameni sau distrugem oameni pentru a face sport…”
(“Sophrologie et competition sportive).
Sophrologii se ocupa de sportivi in sensul ca acestia trebuie sa se gandeasca ca
pregatirea trebuie sa se faca la un nivel personal global, si nu va fi problema unui ajutor
punctual inaintea incercarilor.
Interventia se va face, deci in registrul motivatiilor, sentimentelor de esec si de
stima de sine, asupra capacitatii de mobilizare a “fortelor sale interne”, in ciuda
individualizarii la extrem a investigatiei pentru a lucra specific asupra dificultatilor
personale.
Scopul este de a ajuta individul sa se realizeze, mai aproape de potentialul sau
psihic si psihologic, in si prin sportul pe care l-a ales…precum si sa devina competitiv.
Principiul realitatii obiective trebuie sa ne ghideze: fiecare va progresa putin cate
putin, plecand de la nivelul sau real.
Ameliorarea performantelor sale se va face in acceptarea sophrologica progresiva,
de ex.: un subiect vizualizand o reusita lejer superioara celei care urma s-o realizeze
obisnuit.
Ar fi un contra-sens psihologic de a pleca de la un ideal de performanta iluzorie,
angajind imediat subiectul sa se vizualizeze ca “cel mai bun” intr-o S.A.P. rau condusa.
 Se poate discerne mai multe niveluri de antrenament a sportivilor prin sophrologie.
Un nivel foarte general, care vizeaza sa cucereasca si sa genereze dificultatile tehnice “de
baza”: Relaxarea Dinamica, Sophro – acceptarea progresiva, sophro – corectia seriala,
sophro- substitutia senzoriala…Antrenamentul se va face de altfel in functie de calitatile si
caracteristicile specifice pentru practicarea unui asemenea sport definit. In sfarsit,
punctele slabe si problemele individuale vor face obiectul unei atentii particulare.
Prima demarare consta in integrarea principalelor metode de relaxare precum si
“activarea intro-sophronica” adaptate problemelor generale intalnite de sportivi: trac, lipsa
de concentratie, de motivatie, vulnerabilitate in fata comportamentului adversarului sau
spectatorilor.
Relaxarea dinamica perfect apropriata nevoilor psihice si psihologice ale
sportivilor, va ajuta sa previna “locurile goale” si va usura recuperarea energetica.
In sophro-acceptarea progresiva subiectul va invata a anticipa pozitiv propriile
reactii, intr-un mediu care ar putea fi ostil, pastrand calmul sau, luciditatea, …sa se vada
iesind din situatii foarte incurcate, in conditii bune; etc.
Gandul pozitiv al sprtivului, capacitatile sale imaginative, sensibilitatea sa (RD II
B) aptitudinea sa sa se concentreze (sa fixeze un obiectiv) vor fi dezvoltate.
Sophro – substitutia senzoriala ii va da posibilitatea de a face fata problemelor
durerii, cand aceasta va fi utila.
In cadrul acestui antrenament general, Relaxarea Dinamica modificata pentru
sportivi de R. Abrezol apare foarte interesanta.
Gesturile sunt selectionate pentru actiunea lor foarte energizanta si sunt alternate
cu momente profund relaxate in timpul carora individul vizualizeaza apropriata sa
competitie, combativitatea sa, anticipand strategiile sale, etc.
Succesiunea miscarilor este urmatoarea:
Sophronizarea de baza inceput:
-Rotatia capului in cele 2 sensuri (care stimuleaza centrii respiratorii si cardiaci ale
bulbului rahidian).
-Concentrarea muschilor gatului (care stimuleaza tiroida)
-Respiratia rapida a abdomenului (activeaza medula – suprarenala)
-Pomparea umerilor
-Saritura marionetei
-Invartiri (bratul drept, bratul stang, apoi ambele)
-Inspiratia – retinerea aerului, tensiunea intregului corp – expiratia
-In respiratia sincronica, ridicarea bratelor si tensiunea (ca si cum ar ridica greutati
foarte grele), retur bratele de-a lungul corpului in expiratie
Expiratia: aplecandu-se in fata jos de tot – inspiratie: ridicandu-se cu rotatia
bustului intr-o parte – pana la venirea in pozitie verticala, retinerea aerului; plamanii plini,
efectuand 2-3 rotatii axiale a intregului corp, lent – dupa aceste rotatii, pana la revenirea in
pozitia dreapta de la inceput, expiratia aplecandu-se in fata mult jos, ca la inceput; se
poate pastra catva timp aceasta atitudine curbata.
Desophronizarea.
Sa ne amintim ca intre toate aceste miscari timpii de recuperare suny pusi in profit
de sophrologul care cere subiectului sa se situeze in cadrul viitoarei sale incercari.
Parcursul, plecarea, intoarcerea…sunt vizualizate in cea mai buna forma. Este
indispensabil, inainte de antrenament, de a observa foarte precis subiectul, de a-I
cunoaste partile bune si punctele slabe; dar fiecare sport are particularitati ce trebuiesc
perfect cunoscute; nevoile psihice si psihologice ale alergatorului sunt altele decat ale
unui tragator cu arcul, de ex.
In fiecare caz, se urmareste adaptarea pregatirii sophrologice necesitatilor
disciplinei respective. Este judicios de a lasa specialistilor fiecarui sport grija de a-si
asuma aceasta pregatire, in masura in care natural a fost formata de tehnicile
sophrologice.
Daca nu pot fi din nefericire mereu satisfacute exigentele sale, o colaborare buna
intre antrenori si sophrolog este capitala.
O raspundere individuala se impune adesea; se poate recurge la tehnicile de
sophroanamneza si sophro-mneze care vor da o claritate mai precisa conflictelor in
cauza.
Dar, in expunerea foarte generala a acestui capitol, si abordarea terapeutica, ne va
multumi mentionarea unei metode direct inspirata din tehnica Walpe (vezi pag. 161). Se
incepe prin notarea comportamentului subiectului de-a lungul invatarii, a antrenamentului
si confruntarile sale sportive.
Se stabilesc cu el o ierarhie a dificultatilor sale, tinand cont de aceste observatii si
de ale sale, se elaboreaza o lista cu problemele, pornind de la cele simple la cele
complexe.
Activitatea intra – sofronica va purta asupra rezolutiei mentale a dificultatilor puse la
zi (S.A.P. sau S.C.S.), progresand punct cu punct; o problema nu se abordeaza decat
imediat urmatoare in ierarhia efectuata, si care este deci mai putin incarcata si depasita.
Am afirmat deja ca nu va fi valabil sa intervina sophrologul inaintea competitiei sau
exclusiv in vederea acestei incercari. Va functiona dupa modelul “tehnic” clasic; cateva
“retete” (de decontractie, de ex.) utile de sprijin, inainte sau in timpul confruntarii. Este mai
bine de a permite sportivului de a uni termenul problemelor sale si de pregatire a
competitiilor, adaptand metodele pe care si le va asimila in cursul antrenamentului
sophrologic. Aceasta aptitudine de mobilizare a “fortelor” interne se finalizeaza prin
debordarea domeniului strict sportiv, pentru a se intinde si asupra vietii individuale in
general.
O veritabila metoda de antrenament personal va fi o modalitate de integrare, de
selectionare a unei practici (cateva miscari de R.D. de ex.) mai bine apreciate de subiect,
sau mai bine adaptate nevoilor momentului. Ii va diminua, inainte de incercari, nivelul de
anxietate (sau il va anula total, sau ce va purta prejudiciul motivatiilor sale) cu respiratii
lente si profunde, sincronizate sau nu cu "formule mentale"”("calm”, “combativ”, etc.).
El va putea sa se concentreze fixandu-se, direct sau dupa o rapida sophronizare,
asupra “unui obiect neutru”, sau in cursul acesteia interpunand o imagine pozitiva intre el
si un adversar care intimideaza sau este agresiv.
Va dispune, de asemenea, de miscari de Relaxare Dinamica pentru developarea
energiei, recuperarea oboselii, simtindu-se in timpii de pauza, fara sa uitama imaginile
“conditionate”, care il vor interioriza in stare sophronica pentru obtinerea, putin cate putin
o concentrare mai buna sau o tensiune nervoasa mai mica.
Vom termina semnaland o metoda pusa la punct de Luis Fernandez, utila dupa
fiecare competitie, denumita: “l’auto-bilan”.

Sophronizarea de baza.
Vizualizarea probei asa cum ea s-a derulat (calmul aduce o obiectivitate mai buna).
b)De fiecare data cand subiectul are sentimentul de a fi comis o greseala, sa se analizeze
erorile, apoi corectarea mentala; se continua vizualizarea derularii probei, netrecandu-se
la scena urmatoare, pana cand precedenta n-a fost corectata satisfacator. c)Notiune de
“constiinta nelimitata” (=iesirea din sine – R.D. II), care permite sa restitruim in lume
“punerea lucrurilor la locul lor” (deci o oarecare relativizare a succeselor si a esecurilor.
d)S.A.P. anticipand viitoarea proba (tinand cont de corecturi) si integrand-o formulelor
“mentale”.
Desophronizarea.
 Elemente bibliografice
Abrezol, R.
“Sophrologia in civilizatia noastra”, 1972.
Abrezol, R.
“Sophrologia si sportul”, Edit. Chiron.
Fernandez, L.
“Sophrologia si competitia sportiva”, Edit. Vigot, 1982.

Capitolul 5
Activarea memoriei
Dorim sa prezentam in acest capitol cateva posibilitati oferite de sophrologie
dezvoltarii capacitatii mnesice.
Vom pastra deliberat o demarare foarte empirica, furnizand cateva metode practice
de activare a memoriei. E prudent sa rezumam in cateva linii marile axe de cautare a
memoriei pentru a face o sinteza care ar gasi concretizarea sa in sophrologie. Se
confunda adesea sinteza cu sincretismul! Multiplele cai de investigare ale memoriei aduc
adesea multe intrebari care nu rezolva problema. Campul cautarilor este deschis; va fi trist
si putin serios de a inchide in cateva formule lapidare, pretinzandrealizarea unei geniale
sinteze, facand o prezentaresimplista. Noi gandim ca sophrologiametodelor susceptibile
de a aduce claritati noi si ca ea poate sa contribuie la progresul cautarilor (cercetarilor) in
domeniul operatiilor de memorare. Demarand in aceasta perspectiva pragmatica, ne vom
multumi sa indicam cateva tehnici utile de activare a potentialului memoriei.

Cautarea “tipului sau de memorie”

Fiecare stie ca are o sensibilitate mai mica dominanta in perceperea, fixarea
lucrurilor, precum in evocarea lor, in momentul cand vine. Unele se vor servi mai mult de
imaginile vizuale, altii vor fi mai receptivi la impresiile acustice, sau olfactive si tactile…
Observam un copil care invata lectiile sale: el poate in mod intuitiv alege sa le
repete cu voce tare pentru a le retine mai bine (auxiliar acustic), decat sa copieze de mai
multe ori ceea ce invata (ajutor vizual).
Un altul nu va avea nevoie de aceste suporturi, si isi va purta atentia spre sensul,
legaturile logice, idei…
Este util sa cunoastem “tipul nostru mnesic” (de memorie), pentru a servi mai bine
punctelor noastre forte, pentru a le dezvolta si a putea face apel, daca e necesar, si la alti
factori concurenti pentru memorarea si reamintirea (amintirilor).
Concret, se poate de exemplu observa bine o carte, timp de cateva minute, pentru
a nota in stare sofronica ceea ce ne revine mai intai in memorie:
Culoarea sa, imaginile, forma caracterelor…sau sensul textului, cateva idei care
sunt dezvoltate…sau mirosul ei, calitatea la pipait, etc.
Este posibil de a regasi, mereu in stare sophronica, un moment precis dintr-o zi
trecuta, un fragment, o scena particulara…care revine mai rapid? Continutul cuvintelor
schimbate, intonatiile, timbrul vocilor, tonalitatea afectiva? Imagini, zgomote, mirosuri?…
Sau, incercand rememorarea unui film, intre veghe si somn, la ce tip auxiliar in mod
preferential se recurge? Se cauta regasirea ambiantei afective a filmului, numele actorilor,
muzica care acompaniaza, persoanele cu care ai privit filmul pentru a-l situa mai bine?…
Ideile forte ale filmului…
In timp ce va fi definit mai bine tipul nostru de memorie, cunoscand ceea ce ne
ajuta sa fixam amintirile noastre si a le revoca, se pot antrena categoriile perceptive, care,
de obicei, ne servesc mai putin; a invata sa te concentrezi cu toate simturile, si cu logica.
 Dezvoltarea a tot ce participa la concentrare si la fixare
Am vazut cat de profitabila este practica RD II B; concentrarea in RD I asupra
obiectului mental se face in ajutorul capacitatilor noastre diferite senzorial.
Daca, de ex., atentia noastra se fixeaza asupra unui mar, se va percepe forma sa,
culorile, dar si zgomotul facut cand il musti, asprimea cojii sale…
In functie de punctele noastre slabe, se merge la dezvoltarea uneia sau altei
categorii categorii perceptive; precum atentia auditiva:
Ascultand cateva momente, in stare de relaxare, toate zgomotele, sunetele, care
parvin urechilor noastre si incercand sa le identificam. Se va invata de asemenea, in
relaxarea profunda, 4-5 numere de telefon, ajutandu-ne de procedee diverse, punand in
joc: logica (cautand mijloace de memorare pentru a-si aminti usor numerele), simtul
vazului (de a vedea numarul sub o imagine care reprezint locul, persoana in chestiune…,
evocarea acestei imagini inaintea urmatoarei antreneaza automat amintirea numarului
care ii este asociat), etc.

Tehnici de antrenare
Oricine doreste sa studieze, sa stocheze informatii, poate sa foloseasca o metoda
preconizata de R. Abrezol, metoda ce se deruleaza in 3 timpi.
Trebuie mai intai sa te pui inaintea biroului, in stare sophroliminala, pentru a
anticipa, cu ochii inchisi, ce urmeaza sa faci imediat (adica, sa se vada cum se invata cel
mai usor posibil, bine concentrat, care va fi imprejurarea foarte eficace); deci sa se vada
ceea ce este de invatat, in conditiile cele mai bune posibile.
Apoi, cu ochii bine deschisi, ceea ce urmeaza de vizualizat in relaxare (timpii de
inregistrare a datelor).
In sfarsit, se inchid din nou ochii, in pozitie de relaxare, recapituland ce urmeaza sa
fie invatat (momentul sintezei, analizei, de a aminti si de fixare), inainte de a percepe din
nou corpul sau destins si a realiza repriza.
Trebuie notat ca in aceasta practica se cumuleaza efectele de la S.A.P. (anticiparea
mentala prealabila) si cele a unei relaxari, deconexiuni cu anturajul, puternic benefic siesi
pentru a se concentra si a iregistra datele. Y. Davrou prezinta o alta tehnica de invatare
(antrenare) variabila, in functie de necesitatile retinerii (pe de rost sau nu).
Daca trebuie invatat un text pe de rost:
1)Atingerea pragului sophro-liminal.
2)Plasarea in postura anatomica, si citirea inceputului de ceea ce trebuie retinut.
3)Gasirea unei pozitii de relaxare clasica, pentru evocarea a ceea ce vine dupa citit,
incercand fixarea textului in stare sophronica, (daca este cu lipsuri, nu este nimic).
4)Reluarea posturii anatomice si repetarea, fara sa citeasca, textul care urmeaza sa fie
fixat si compararea cu textul de referinta…sa vada ceea ce lipseste…sa-l reciteasca…
5)A doua fixare, completand lacunele…
6)Progresand pana ce tot textul este stiut, apoi oprit repriza.

Daca nu este nevoie sa fie cunoscut textul pe de rost

1)In postura anatomica, lectura textului.
2)Relaxare clasica, evocarea si fixarea esentialului, pentru a face imediat, daca vrea,
asociatiile cu alte capitole sau alte continuturi.
3)Se reia postura treptei a 3-a, pentru a repeta ceea ce trebuie fixat, apoi se face sinteza.

Resurgenta (reaparitia) trecutului, a-si aduce aminte

O imagine din departare, o poza a clasei, de ex., poate fi pretextul unei evocari a
trecutului; isi aminteste numele colegilor, particularitatile lor, relatiile pe care le-a avut cu
ei…un episod sau altul precis, mai mult sau mai putin ascuns in copilarie, poate reveni
imediat.
 Noi ajungem adesea in grupa Relaxarii Dinamice, de a incita participantii de a
regasi amintiri legate de o senzatie (vizuala, olfactiva, gustativa, auditiva sau tactila).
Acest lucru se face in Relaxarea Dinamica II B, dupa focalizarea pe un organ senzorial.
Vederea unei culori poate activa cateva amintiri, aumite situatii, asociate de aproape sau
departe culorii (de ex.:-galbenul-tricoul unei prietene), etc.
O muzica dulce ce induce dezvoltarea simtului auzului, va suscita imagini legate de
scene implicate acestui tip de muzica. Pentru “Regasirea trecutului” – utilizarea unei
metode consista in a diviza istoria subiectului in trei parti sensibil egale, fiecare treime a
vietii, evocata in stare sophronica, ofera lotul sau de amintiri agreabile si pozitive care
reapar in constiinta.
Readucere a amintirilor pozitive certe, care dau forta starii de bine actuale a
subiectului…dar nu este asa usor in practica, de a separa, intre veghe si somn, graul de
neghina.
Noi mentionam aceasta posibilitate de reinsufletire agreabila, masurand marja
stricta care ne separa aici de o abordare terapeutica, unde nu vom sti sa decidem ce este
pozitiv si ceea ce este mai putin pozitiv.

Programul global de activare mnesica

Se cuvine, inainte de a inchide acest capitol al dumneavoastra de antrenament al
memoriei, sa reamintim metoda stabilita de A. Caycedo insusi, precum si pregatirea
prealabila propusa de Y. Davrou.
Pregatirea (Davrou).
Pozitie in picioare.
-Sophronizarea de baza.
-Concentrarea: asupra senzatiilor prezente, obiecte neutre, natura.
-Activarea intra-sophronica printr-o miscare de R.D.I.
-Recuperarea: concentrarea asupra senzatiilor corporale si asupra obiectelor
neutre.

Pozitie – asezat.
-Relaxare profunda.
-Schimbarea obiectului concentratiei in el insusi (autocontemplare).
-Exercitii de R.D.I. (miscarile capului, de ex.), (S.A.P. referindu-se la un proiect
precis.
-Sophro – activarea – senzoriala, senzatii agreabile traite, trecute, apoi in prezent,
apoi in viitor (senzatia agreabila din trecut pe care o regaseste, apoi se simt aceste urme
in prezent si o proiecteaza, (aceasta senzatie), intr-o situatie viitoare).

(Re)educatia sophrologica a memoriei (Caycedo)

Asezat:
-Realizarea starii sophrologice, si evocarea unei amintiri agreabile in fiecare din
cele 3 parti a vietii subiectului.
-Fixarea acestor 3 amintiri (precizare, detalii).
-Asocierea: lasati sa vina asocieri pozitive provocate de cele 3 amintiri.
-Repetitia mentala, ochii semi-inchisi, amintiri pozitive evocate, fixate si asociatii
suscitate.
-Prezentarea: rezumarea intr-un cuvant, o imagine, o fraza a fiecarei 3 amintiri si
asociatiile sale.
Aceasta metoda trebuie sa se dobandeasca, sa se obtina progresiv,in 5 timpi
completi ce se vor realiza in aproximativ 7 saptamani (cu 1-2 antrenamente pe
saptamana).
 Prepararea examenelor sau a diverselor incercari
Aplicarea sophrologiei este pertinenta de fiecare data pentru reducerea nivelului de
anxietate, de conservare a stapanirii emotionale, de a minimaliza, intr-o situatie data,
impactul interferentelor afective negative.
Nu este deci surprinzator ca trebuie sa se raspunda, in fiecare an in perioada
examenelor, la o cerere larga de consultatii pentru pregatirea candidatilor la concursuri
sau alte incercari.
Dificultatile de concentrare, de memorizare, probleme de trac mai ales, sunt motive
manifestate la intalniri.
Prima idee pe care vrem sa o dezvoltam, in ceea ce noi conchidem acestei
pregatiri, este ca sophrologia nu poate sa mearga in contra dorintelor profunde ale
subiectului. Un ex. va spune mai mult asupra acestui punct.
Ne revine in minte cazul tanarului om, decis sa se prezinte la concursul de a intra la
o Scoala inalta, prestigioasa.
El a inceput sa spuna 3 anxietati in pregatirea acestui concurs pe care el trebuia
“cu tot pretul” sa-l ia.
El avea intr-adevar cel mai mare rau de a invata, a retine, si pe masura ce
termenul se apropria, teama sa devenea tot mai mare.
Doua convorbiri prealabile il determinau sa ramana el insusi in chestiunea de
orientare pe care el le-a luat.
S-a dovedit reflexia ca dificultatile sale de invatare si tensiunile sale proveneau
dintr-o atitudine extrem de ambivalenta privitor la concursul ravnit. El dorea sa reuseasca
pentru a raspunde dorintei parintilor (presante); a intra la aceasta Scoala, era un pas
suplimentar intr-o supunere dorintelor parintilor, care nu erau ale lui.
Tatal sau l-a impins mereu la studii, si el fusese pana atunci stralucitor, asa
inzestrat pentru scoala, dar dezadaptat si inhibat in viata sa relationala…Acolo unde acest
tata insusi avea sa esueze, el trebuia sa reuseasca.
Sa intelegem mai bine sensurile tensiunilor acumulate; tanarul om decidea in final
de a lua un timp de a reflecta, de a sti daca va merge sau nu sa se prezinte la concurs.
Intr-un asemenea caz, nevoia de a esua (pentru a face fata unui tata care-si
impune dorintele sale) ar pare tot asa de tare precum vointa de reusita.
Luarea de cunostiinta a acestui conflict intern a antrenat decizia de a amana
pregatirea sophrologica, incepand o munca de autonomizare. Ce-ar fi fost daca se trecea
direct la practica sophronica? Este probabil ca, sub forma de rezistenta de ex., conflictele
s-ar fi manifestat. Este obiceiul sa se afirme pentru hipnoza cat si pentru sophrologie:
terapeutul, sau pedagogul vor merge pana unde subiectul le va permite, si numai pana
acolo.
Daca dorinta de reusita este profunda si autentica, activizarea sophronica va duce
la dezvoltarea considerabila a sanselor de a fi “in forma cea mai buna” in momentul
examenului; in caz contrar, daca clientul o doreste, si daca sistemul sau defensiv ii
permite, obiectivul de a-l urma se deplaseaza: se va lucra la intretinerea, sau cu tehnici
mai deschise, asupra a ceea ce blocheaza invatarea, ceea ce impiedica concentrarea si
declanseaza atitudini de esec.
S-a notat in exemplul de mai sus ca nu este exclus, in noua optica, de a-l vedea pe
subiect renuntand el insusi la un antrenament care ar fi fost fundamental incompatibil cu
dorintele sau nevoile profunde iesite la iveala.
Noi am putea recurge la metode de recuperare de maniere foarte eficace, pana
cand, in cea mai mare parte din timp motivele de reusita sunt preponderente.
Curent se va utiliza si S.A.P., in care subiectul vizualizeaza succesul sau, se
anticipeaza sa fie calm, lucid, eficace in timpul incercarii.
Diferite comportamente pot fi luate in cosideratie, in stare sophronica, subiectul
vazandu-se facand fata cu bine unui examinator comprehensiv, irascibil sau agresiv. Se
poate insista asupra unei trairi a unei incercari, secventa dupa secventa, de la inceput
pana la sfarsit, integrand semne conditionate (“in momentul intrarii in sala de examen,
calmul vostru, dezinvoltura voastra vor castiga inca in intensitate).
Cuvintul (logosul) va fi personalizat, adaptat punctelor slabe specifice fiecaruia.
Asemenea individ, in mod obisnuit, repede dezorientat in fata criticilor, va anticipa reactii
de indiferenta, recuperandu-se fara probleme in caz de schimbari foarte acide. Un altul se
va vedea dotat cu o voce linistita si sigura, respiratia mereu linistita, etc.
Aceste tehnici pentru toate felurile de incercari al caror factor comun este exigenta
reglarii emotionale. Atat artistul cu trac, cat si studentul pregatindu-se pentru un examen…
Noi optam frecvent pentru o tehnica pe care Raymond Abrezol a pus-o la punct
pentru sport (capitolul precedent), adaptand-o la incercari de teama.
Acest procedeu, cum s-a vazut, are avantajul de a aditiona efectele unei mobilizari
energice optimale, si cele a unei sugestii imaginate practicate in relaxarea profunda.
Subiectul, plasat mental in situatia de examen, se simte si se vede, gratie
miscarilor dinamizante de R. D., solid si echilibrat, dezvoltand securitatea sa interna si o
oarecare indrazneala sau curaj.
Ceea ce urmeaza este transcriptia unei inductii realizate, cu aceasta metoda,
pentru pregatirea unei eleve de la conservator la examenul de sfarsit de an (clarinet).
Sugestiile au fost elaborate in functie de nevoile exprimate de subiectul nostru.
Sophronizarea de baza (in picioare).

Incalzirea corporala rapida.

“Aprofundati destinderea respirand cu pieptul, mai intai incet, apoi, mai rapid…
oxigenati-va bine corpul…pentru a obtine o relaxare mai completa, din punct de vedere
fizic si mental…
Cand doriti, veti regasi respiratia de destindere, naturala, automat…senzatie de
recuperare…si deja va ganditi la prestatia muzicala, pe care trebuie in curand s-o
efectuati…veti vedea cadrul unde se va tine acest concurs…veti anticipa detaliile…sala cu
particularitatile sale…membrii juriului…publicul, totul in acest loc, acum in spiritul (gandul)
dumneavoastra.

Rotatia capului.
Rotatii de la ceafa in ambele sensuri…ca si cum ati urmari cu capul un cerc
deasupra voastra…tot corpul poate urma miscarea…in timp ce faceti aceasta, va vedeti
inainte de a intra pe scena…concentratia voastra este excelenta…si tineti cont ca veti
face fata acestui concurs, o oarecare placere veti simti sa aratati de ce sunteti capabil…
placere foarte mare pentru muzica…veti fi sigur de voi, si deja in ambianta bucatii pe care
o veti canta…

Contractarea muschilor gatului.

Veti contracta muschii gatului de 15 ori, totul acum – imaginea acestui loc…apoi,
iata vine momentul aparitiei pe scena…veti simti profund determinarea dumneavoastra …
calmul, energia voastra…concentratia creste tot mai mult…in timp ce simtiti o dulce
caldura in tot corpul, in maini, in degete…destinderea degetelor…o linistire totala… veti
tine instrumentul in maini…si decideti, cand veti simti ca acesta este momentul, de a lua
postura adaptata, fara precipitatii, pentru a incepe bucata dumneavoastra…

Gest de pompare.
Acum respirati puternic…apoi blocati aerul si pompati energic cu umerii vostri…veti
retine aerul catva timp…apoi expirati lasand din nou sa respirati…bratele de-a lungul
corpului, destindere-recuperare…veti activa caldura bratelor, mainilor, degetelor…veti
simti aceasta caldura, de destindere, disponibilitate, degetele sunt complet destinse, in
serviciul bucatii muzicale, bratele degajate, eliberate de tensiune, deja prinse in ambianta
muzicala a bucatii, incepeti sa cantati…cu fata destinsa, corpul e stabil, picioarele bine
prinse de sol, absorbit de ambianta muzicala, sunteti indiferent la cei din jur, plonjat in baia
de muzica pe care o creati…

Sarituri de marioneta.
Apoi, cand doriti, gonflati din nou plamanii pentru a retine aerul, si sariti pe loc, ca o
marioneta…retinand aerul cat mai mult posibil…aerul pe care il expulzati cand nu mai
puteti sa-l tineti, recuperarea…veti simti energia voastra…mai mare, vitalitate, forta… in
acest timp o mare pace…in timp ce cantati, pasionant de bucata muzicala, indiferenta la
spectatori, se poate adesea sa auziti zgomot, murmur, sau din contra o mare liniste…
putin va intereseaza…

Morisca.
Acum, inainte de a goli plamanii, respirati profund, ridicand bratele la orizontal…
apoi, retinand aerul, faceti miscari de rotatie cu bratele, miscari de morisca…apoi
expulzati aerul si…reveniti progresiv la pozitia initiala…destidere…simtiti din nou caldura
degetelor, disponibile…siguranta, precizia cantecului vostru…cantati cu inima mai bine
decat cu degetele…toata afectivitatea voastra este in serviciul partiturii muzicale…veti trai
profund pana la sfarsitul bucatii…

Tensiunea intregului corp.

Si, acum umpleti cu aer plamanii…apoi, crispati toti muschii corpului vostru…
pumnii inchisi…toti muschii, de la picioare pana la cap, retin aerul cat mai mult posibil,
apoi expiratia…relaxare totala…inceputul somului…la sfarsitul prestatiei: acum, sunteti
fericit ca ati putut exprima toata sensibilitatea voastra muzicala, fericire de a fi dus
incercarea fara suferinta…total satisfacut…aplauzele se aud…sunteti fericit ca ati cantat
cu posibilitatile cele mai bune…si cu o placere extrema.

Ridicati bratele.
Acum, goliti plamanii…si-i reumpleti, imaginadu-va ca ridicati pamantul – o greutate
foarte mare, retineti aerul, intinzand la maximum mainile deasupra capului…va fortati mult
caci aceasta greutate este foarte mare…
Toti muschii corpului sunt intinsi…suportati aceasta greutate cat timp puteti, inainte
de a expira si a readuce bratele de-a lungul corpului, sunteti constient de toate
mecanismele care se petrec in acest moment in dumneavoastra…putere, stapanire…
echilibru…in liniste…
In prezent, e posibil sa faceti o recapitulare a diferitelor momente ale acestui
concurs, insirand mental diferitele etape pe care le veti trai, de la inceput la sfarsit…puteti
tot asa sa insistati mai mult pe unul sau pe alt punct sau moment precis…luand timpul in
care ati facut toate acestea…

Rotirea corpului.
Inainte de a face o ultima miscare…pe care o vizualizati inainte de a o face…goliti
plamanii aplecandu-va inainte.. apoi ii reumpleti cu aer, ducand bustul lateral in felul in
care plamanii sunt plini pana la pozitia drepti…faceti 2-3 tururi de rotatii cu bustul,
pastrand aerul…la al 2-lea sau al 3-lea tur, cand ajungeti in pozitia drept. Expulzati aerul
violent prin nas, aplecandu-va in fata…tineti capul jos de tot, cateva minute…apoi –
reveniti incet la pozitia de baza.
 Repriza.
Acum faceti repriza…dirijandu-va returul la realitatea exterioara, cu cateva respiratii
profunde pentru a regasi tonusul…intinzandu-va, in ritmul vostru, pentru a reveni in plina
forma...
Vom da in sfarsit exemplul unei pregatiri pentru operatia chirurgicala, pe care am
putut-o face la un copil de 8 ani. Acest baiat deja suferise numeroase interventii din cauza
unei “despicaturi palatine” importante. “Copil calm si rezonabil in aparenta, spune mama,
dar in fapt foarte turmentat”. Aceasta ne-a scris, dupa operatie pentru a ne face partas la
impactul pregatirii, prin comparatie cu interventiile precedente. Anestezistul, care cunostea
bine copilul, s-a mirat de calmul sau la vechea operatie; el va marturisi ca nu utilizasetoata
anestezia prevazuta…semnele post-operatorii au incetat mai rapid decat in mod obisnuit.
Singura umbra pe masa: baiatul, care trebuia sa petreaca 7 zile in reanimareare, are o
amintire rea cat a stat in acest salon unde n-a ramas decat 2 zile, a insistat pentru a
redobandi aceasta camera foarte repede si a-si regasi parintii. In sfarsit, foarte agresiv si
exigent in cele 2 luni dupa operatie, micul nostru pacient, de data aceasta, reuseste sa
pastreze liniste preoperatorie. Acest rezumat fidel a scrisorii mamei tine sa acrediteze
ideea unei influente foarte favorabile, in ansamblul sau, a pregatirii sophronice.
Impactul este adesea mai evident, pentru ratiuni pe care noi incepem sa le
intrevedem in capitolul urmator, dar in majoritatea cazurilor, aportul sophrologiei este
apreciabil.
Vom reproduce un extract de inductii formulate in vederea acestei interventii,
expunand dintr-o lovitura o fatada de a improviza un terpnos adaptat imaginatiei proprii
copilului.
Acest ultimul, pe care l-a numit Arnaud, ne-a declarat inainte de sedinta, mult iubita
“Disney Channel” si desenele animate.
Inainte de a realiza aceasta caseta, in perioada ultimei sedinte, I-am cerut sa indice
liniile mari, el nefiind surprins de pasajul inductiei placute a inceputului (de a conduce spre
pragul de adormire) evocarii, mai prozaica, a sederii sale in spital.
“Arnaud, tu gasesti o buna pozitie de destindere pe salteaua ta, dupa aceea, poti
sa inchizi ochii, te decontractezi, te destinzi…respiratia este calma, foarte calma, privirea
relaxata…gatul tau, bratele tale, decontractate…spatele, toracele…este total linistit… tu
percepi relaxarea pieptului, a bazinului…a picioarelor, a intregului corp bine intins…tu te
apropii mai mult de somn…relaxat, pe salteaua ta, complet destins, poate simti bratele
putin cam grele…
(activarea greutatii corpului, a bratelor, picioarelor, a intregului corp – Schultz)…
profiti acum de aceasta destindere pentru a lasa sa-ti vina o imagine…poti de ex. sa-ti
imaginezi ca esti inaintea postului de Tv., te instalezi bine in aceasta situatie, te vezi
inaintea postului de Tv?
(confirmare cu degetul…)
Acum tu decizi sa aprinzi Tv…si tu observi imaginea care se prezinta pe ecran…
aceasta imagine, pe care o cunosti deja…tu ai vazut deja aceasta emisiune…sunt
animale din “Disney Channel” pe care le cunosti bine…le vezi bine acum, in prezent…
(confirmare cu degetul, si descrierea de catre Arnaud a animalelor pe care le
vizualizeaza).
Si acum, daca tu poti sa regasesti aceste animale, trecand de partea cealalta a
ecranului…tu te vezi in prezent in compania acestor animale, linistit cu aceste animale…
tu vei petrece un bun moment…plecand cu ei in padure…pentru a face o frumoasa
plimbare…o frumoasa balada…te lasi ghidat de aceste animale, care cunosc perfect
padurea…esti in securitate cu ele…este teritoriul lor…sunt prietenii tai…ele te invita la ele
in padure…
(evocarea a tot ce se poate vedea, simti, auzi in aceasta padure…). Voi sositi acum
intr-un loc unde se gaseste o casa in padure…s-ar zice ca animalele cunosc bine aceasta
casa…atunci tu le urmezi…amicii tai decid de a intra in aceasta casa…te intreaba daca
esti deacord sa intri acolo…tu esti de acord?
(confirmare cu degetul)
Atunci voi intrati in casa…si intrand, tu vezi ca incepe sa se faca putin noapte…
soarele in curand va apune…e timpul de a sosi in aceasta casa…va instalati bine la
cald…este casa lor, dar tu te simti acolo ca la tine…foarte, foarte bine…putina oboseala
dupa aceasta promenada in padure…se face tarziu…si voi decideti sa va culcati…exista
un pat pentru tine, te instalezi…in timp ce celelalte animale sunt acolo, alaturi…ele n-au
nevoie de paturi, sunt alaturi de tine…auzi respiratia lor…ele degaja destula caldura… tu
te simti bine sa dormi cu aceste animale, prietenii tai…si acum, tu le vezi adormind, unele
dupa altele, si tu insuti, tu ai somn, tu esti complet fericit cu aceste animale, corpul bine
destins…foarte aproape de somn, tu vei petrece o noapte linistita, profunda…complet
calma…care iti permite o recuperare totala.
(semn – semnal)
Aceasta noapte linistita, o simti la tine, cand dormi, de cum te pui in patul tau, calm,
o noapte agreabila, odihnitoare, ca cea petrecuta in padure, in casa animalelor…in noptile
care vor urma tu vei dormi bine…un repaus complet de fiecare data…
(S.A.P. – interventia chirurgicala…)
Sambata viitoare (inainte de intrarea in spital)…tu te vezi in patul tau, seara, gata
sa adormi foarte calm…si sa petreci o noapte odihnitoare…
…si te gasesti a doua zi, duminica dimineata, inainte de trezire…tu stii ca este ziua
cand trebuie sa mergi la spitalul X…tu esti gata, atat cat poti fi…increzator, linistit, tu stii
ca trebuie sa faci ceva necesar si util pentru tine, pentru care te-ai pregatit cat mai bine
posibil…tu te vezi acum plecand cu tatal si sora mai mare la spital, tu trebuie sa intri intr-
un serviciu pe care-l cunosti, acum tu poti sa-ti imaginezi in detaliu…pentru a te simti bine
in aceasta situatie, tu te vezi linistit, cu tata, sora, la spital, esti increzator, poate o sa
citesti in pat, tu vezi cum se deruleaza ziua de duminica…fara s-o uiti pe mama, care va
veni seara, in camera ta, multumit ca ea este acolo…
…apoi, noaptea in spital, duminica seara…o noapte agreabila, tu stii ca poti avea
incredere totala si ca a doua zi trebuie sa se realizeze ceva foarte important, necesar si
util pentru tine, inainte de acest somn bun, tu esti foarte odihnit luni dimineata, ziua
acestei mici operatii, te simti sigur pentru aceasta zi…atunci tu te gasesti in prezent,
inainte de a trece in sala de operatie (degetul pentru confirmare, moment de calm,
incredere, inainte de interventie, in momentul trezirii…te simti bine, ca de obicei la
trezire…mult mai bine…te recuperezi repede…foarte, foarte repede, ai un moral bun,
multumit ca totul trece repede…te vezi deci dupa operatie, in plina forma, (degetul)…
bine…trece imediat o saptamana de spital, unde recuperezi linistit sanatatea ta…vin
oamenii sa te viziteze, se ocupa de tine, apoi citesti, pentru a te amuza…vei dormi…vei
vizualiza aceasta…toate acestea se vor derula intr-un fel cu totul pozitiv pentru tine, tu te-
ai pregatit bine ca sa treci bine…esti multumit si calm de asta.
Atunci, tu poti reveni acum in mica casa cu animale…tu asisti la trezirea
animalelor…ele sunt multumite ca au petrecut o noapte buna cu tine…iar tu iti simti tot
corpul, te trezesti in casa asta in plina forma…apoi, voi plecati pentru o noua balada in
padure, cu animalele
…este foarte bine, acum, tu poti lasa de-o parte toate aceste imagini frumoase si
sa iesi din nou, ca si cum te-ai trezi…iesi, foarte dinamic, in buna sanatate…
(repriza clasica)…
 Capitolul 7.
Intre pedagogie si terapie.
Daca, din principiu, in toate aplicatiile pedagogice pe care le-am enuntat domina
notiunile de recuperare, de “actiune pozitiva”, de “contact” limitat, dragi lui A. Caycedo,
forta este de a tine cont ca in unele cazuri, nevoile subiectului obliga sophrologul sa
treaca la alt mod de descoperire. Limitele intre pedagogie si ajutorul terapeutic devin mult
mai discutabile. Mobilitatea terapeutului, supletea sa in utilizarea uneia sau alteia din
tehnici sunt comandate de luarea in consideratie a sensului demersului si problemele
clientului.
Exemplele de mai jos tin sa ilustreze ideea ca exista adesea un anume decalaj
intre aparenta simplitate a unei cerinte manifestate (sprijin pedagogic) si complexitatea
veritabila a problemelor, carora o sophrologie sistematic descoperitoare nu va fi eficienta.
Simptomele, demersul clientului au un sens si convine de a lua in consideratie intr-
un context personal de ansamblu.
Impactul cu metode in pedagogie, este cert ca in cea mai mare parte a cazurilor
obiectivele de antrenament corespund aspiratiilor profunde ale pacientilor.
Un sportiv doreste sa progreseze…o femeie insarcinata…sa nasca in conditiile
cele mai bune. Dar trebuie recunoscut ca nu sunt rare cazurile cand intalnim persoane
avand motive mai putin clare si necesita o clarificare.
Cazurile expuse in capitolul precedent (pregatirea de a intra intr-o Scoala mare)
este o buna ilustrare. Exemplele care urmeaza vor servi sa facem tranzitia intre aplicatiile
pedagogice si apropierea terapeutica in sophrologie, aratand ca o cerinta…poate ascunde
in ea o alta, mai larga.
Pedagogia si terapia se alatura atunci foarte aproape, in timp ce sophrologia aduce
o orientare in functie de nevoile clientului.

Cazul 1. Pregatirea pentru o interventie dentara.

O tanara femeie, Madame B. ne-a afirmat ca are o mare teama la ideea ca va
merge la dentist. Ea n-a avut grija ani de zile de dinti, dar nu mai putea sa lase mai mult
timp, grijile deveneau obligatorii.
Ea ne-a contactat, dupa ce a auzit vorbindu-se de sophrologie, ca o posibilitate de
a obtine o destindere dorita si o mai mica sensibilitate la durere (in cabinetul dentistului).
Discutia preliminara ne-a informat ca aceasta doamna “era in analiza” de 3 ani. Am pus-o
la curent cu tehnicile sophrologice, aratand ca situatia, relatia specifica la dentist pot fi
incarcate pentru ea cu o semnificatie buna, deloc neglijabila. Parcursul analitic ii permite
sa inteleaga totul foarte bine.
Adaugam ca n-a fost pentru noi chestiunea de interferare in cursul terapiei sale, si
propunem un “contract” limitat de sedinte destinate obtinerii relaxarii, si orientat in vederea
ingijirilor dentare.
Noi gandim sa realizam un antrenament pe baza sophronizarii “simple”, de S.A.P. si
de S.C.S. apropriate stomatologiei.
La a 2-a sedinta, asociatiile facute de pacient, dupa o sophronizare de baza, si
trairea acestei relaxari, pun in atentie programul nostru de antrenament.
Respiratia ritmica si aprofundata, efectuata in timpul destinderii, ii va sugera imagini
de raporturi sexuale…ea ne zice aceasta dupa sophronizare, dar noi am notat tensiuni ale
evocarii ritmului respirator.
Dialogul “post-sophronic” a fost pentru ea ocazia de a vorbi de simptomele care o
incitau la inceperea unei psihanalize: ea era frigida, suporta foarte greu contactul psihic, si
mai ales avea oroare in momentul cand partenerul “penetra” in ea. Ea apropria spontan
acest antrenament de ideea motivului consultatiei sale actuale: “manipularile” facute de
dentist in interiorul gurii (cu instrumentele sale generatoare de durere) au evocat fantasme
legate de penetrare. Problema, comuna aici grijilor dentare si raporturilor sexuale,
provenea dintr-o dificultate de a accepta un “corp strain” in interiorul sau…
N-avem nici o interpretare, nici o interventie de facut, multumindu-ne sa ascultam
ce spune ea…Noi intelegeam limitele sale, iar Madame B., recunostea ea insasi ca mai
bine “amana” pregatirea, atata timp cat problema de fond nu era depasita. Pe toate fetele,
deteriorarea dintilor, din fericire, putea inca suporta un termen lung suplimentar.
Daca proiectul vostru prealabil a fost deturnat de obiectivele sale, el nu e mai putin
interesant, pentru acest pacient de a-l relua cu terapeutul sau in sensul pe care-l
descoperea in cursul escapadei sale sophronice. Noi folosim bucurosi termenul de
“escapada”, caci va fi edificator sa stie ceea ce reprezinta pentru Madame B. interventia,
in raporturile sale cu analistul sau…
Apartine analizei de elucidare, in cadrul sau, sensul simptomelor dar si demersului
doamnei B.

Cazul 2. Cerinta de ajutor punctual dupa o nastere.

Acest al 2-lea exemplu, diferit de cel precedent, ne va arata necesitatea adaptarii
modului de apropriere in functie de nevoile pacientului.
Se va vedea cum “simptomul” care a condus-o pe doamna M. sa consulte, va
pierde prin urmatoarea, toata importanta sa. O cunoscusem pe doamna M., care deja
venise pentru pregatirea nasterii. Ea revine dupa o luna si jumatate dupa nasterea
bebelusului: ea era incantata de derularea nasterii. A avut dificultati la alaptare, avand mai
putin lapte la inceput.
In timpul pregatirii, noi am facut-o sa traiasca alaptarea viitorului ei bebelus, in
conditii bune; ea s-a gandit ca noi am putea s-o ajutam cu sophronizarile la aceasta
problema. Noi ne-am gandit sa folosim o tehnica de “focalizare”: senzatia de caldura la
sani, asociata cu urcarea laptelui, cu vizualizarea unei alaptarireusite.
Dupa atingerea “pragului sophro-liminal”, noi i-am cerut sa simta caldura iradianta
completa a sanilor; ea trebuia sa ridice degetul in timp ce ea simtea aceea caldura…dupa
un timp de atingere, nici un raspuns n-a fost manifestat. Atunci am incercat s-o ajutam,
sugerand imagini de soare, apoi alte situatii, unde caldura stralucea agreabil…fara nici un
efect…
A trebuit sa efectuam “repriza”, dupa o destindere corporala.
Discutia care urmeaza ne arata ca ea, intr-adevar, a simtit o puternica senzatie de
caldura la sanul drept, dar nu si la cel stang (“ca si cum corpul ei n-avea decat un san”).
Ea a trait cu anxietate aceasta impresie de “mutilare”. Noi am intrebat-o daca amintiri ale
ei pot fi asociate cu aceasta impresie; atunci ea ne-a spus o anecdota personala pe care
i-a povestit-o mama sa. Dupa o saptamana de la nasterea sa , ea a avut (ca si mama ei)
un abces la nivelul sanului stang. Alaptarea a fost intrerupta. Medicul a practicat o mica
interventie constand in incizia abcesului.
Madame C. avea o mica cicatrice la sanul stang. Ea ne-a spus ca a observat
existenta acestei cicatrici pe la 12 ani, in timp ce se privea in oglinda. Absenta laptelui,
dificultatea de a simti caldura la acest san, amintirile evocate, ne-a determinat sa
practicam sophro-mnezia, deci sa relatam etapele: -Ea se revede la 12 ani:”sunt in
camera mea, ating sanul meu, nu inteleg de ce am aceasta cicatrice…mama e acolo…
mi-a fost rusine s-o intreb la inceput, ea glumeste si zice ca nu-I nimic, ca i s-a facut cu un
bisturiu dupa nastere (pentru mine e foarte important…nu-mi spune…).
-O saptamana dupa nastere: “eu sunt pe genunchii mamei mele…sunt umbre albe
(doctori, infirmiere)…(liniste, o incitam sa vada urmatoarea) sunt luata din bratele mamei
…sunt pe o masa…doctorul tine ceva in maini…un cutit…se aproprie…sunt oameni care
ma tin…mi-e frig…(ea traieste si simte complet situatia…respiratia sa: gafaie…mi-e tare
frig la san…(respiratia este sacadata, se gandeste spre sine, emotie mare…ea plange…
dupa cateva minute…noi ii cerem sa reia pozitia de destindere)…”tu esti acum debarasata
de greutatea acestei scene”…ea regaseste putin cate putin calmul sau.
-Apoi, ii cerem sa “remonteze” in vizualizare ceva foarte pozitiv inainte de varsta de
10 ani.
Ea se vede fetita mica pe o pajiste, culegand flori, cu o frumoasa rochita.
-Dupa aceasta traire foarte agreabila, noi o incitam sa traiasca un moment din
adolescenta, cand ea e fericita de feminitatea sa, cand corpul sau se dezvolta armonios.
Ea se revede goala in fata oglinzii, pozitiv de data aceasta.
-Apoi ea a retrait rapid perioade din viata sa amoroasa si feminina (flirturi, intalnirea
cu sotul sau, graviditatea, nasterea…), in fine, ea vizualizeaza o alaptare cu sanii plini de
lapte.
Dupa repriza, Madame C. a manifestat o mare usurare si a fost uluita de
importanta trairii emotionale si “corporale”, spunand ca nu este in stare sa descrie verbal
ceea ce a simtit, dar ca era “foarte profund”. Ea a facut aproprieri intre aceste senzatii
traite in sophro-mnezie cu cele pe care ea le are in viata curenta in timpul marilor emotii
(transpiratii, frisoane, etc.).
Se poate intreba daca senzatia de frig la sanul stang nu s-a datorat anesteziei, pe
care a pastrat-o (amintire senzitiva) “urma” corporala. Mamei sale I-a fost frica, dupa
aceasta sedinta, confirmand ca ea fusese anesteziata local. S-ar parea, pe de alta parte,
ca prima sedinta, inaintea oglinzii, la varsta de 12 ani, corespunde activarii unei trairi de
“mutilare” corporala (“era important pentru mine si mama mea”).
Acesta e un moment cand corpul a suferit transformari, care vor conduce in varsta
adulta cu toate nelinistile adolescentine legate de modificarile imaginii de sine. Cat
priveste “amintirea traumatizanta”, incizia abcesului dupa nastere, noi constatam ca
trairea sa a fost penibila, dar ca ea a fost urmata de o veritabila eliberare pe care noi am
interpretat-o ca un fel de restaurare a feminitatii sale. Madame C. a vazut, intr-adevar
spontan o imagine a ei, de mica fetita…”cu o frumoasa rochie”; apoi, de data aceasta, la
intrebarea noastra (care avea sensul imaginii sale precedente), ea a revazut diverse
momente de-a lungul carora identitatea sa de femeie se lumina (clarifica) mai bine. Inainte
de terminarea sedintei, Madame C. ne-a spus: “acum”, aceasta nu are nici o importanta
pentru mine, daca eu nu o alaptez pe fetita mea pentru ca eu deja ii dau cu biberonul.
Problema alaptarii nu se mai pune asa cum se prezenta la inceput: intrebarea
(cerinta) era alta…A utiliza o tehnica de “focalizare”, in alte cazuri necesare si suficiente,
nu se va tine decat la cerinta manifestata.
Sophromnezia a permis sa se mearga mult inainte, plasand dificultatile de alaptare
intr-un context personal mai larg, in raport cu o feminitate dificil de afirmat.

Cazul 3. Pregatirea pentru nastere.

Madame D. a trait nasterea primului copil foarte dureros, pe toate planurile: trairi
angoasante inainte si dupa nastere, dureri fizice insuportabile.
Inainte de venirea celui de al 2-lea copil, in timp ce era in luna a 7-a, ea a luat
decizia de a se “consulta”, simtind ca se va reinnoi prima experienta.
Ea parea nelinistita, si dorea sa beneficieze de o pregatire sophrologica pentru a
trai intr-o maniera mai destins sfarsitul sarcinii si sa nasca in conditii mai favorabile decat
prima data. Madame D. aducea cu ea, dupa prima sedinta, o caseta pe care trebuia s-o
asculte din timp in timp pentru accelerarea efectelor antrenamentului, care debuta asa
tarziu. Ea revine saptamana urmatoare, declarand ca auditia benzii ii suscita de fiecare
data o neplacere si o angoasa mare.
Receptivitatea acestei persoane, care deja realizase o lunga munca cu sine insasi,
ne-a incitat sa efectuam o sophro-anamneza pentru a incerca sa intelegem mai bine
problemele sale. Dupa un debut de regresie temporala cu continut banalizat, ea va regasi
o scena traita la 12 ani.
 “Eu sunt inaintea unei vizionare…(discurs foarte anxios)…ea mi-a zis ca nu tarziu
eu ma voi casatori, ca voi avea 2 copii, o fata si un baiat…si mi-a zis ca sotul meu va muri
la 40 de ani (emotie mare). Aceasta secventa va constitui punctul principal din anamneze
sa. Ea preciza ca mama ei i-a facut “cadou” pentru aniversarea sa – o prezicatoare, in
scopul de a-i lumina in linii mari viitorul sau…cadou otravitor, cum se va vedea.
Madame D. uitase complet acest episod, tot asa de refulat precum e de incarcat
afectiv…mica fetita care fusese puternic impresionata de declaratiile prezicatoarei pe care
ea nu le punea la indoiala, atata timp cat era atasata de creditul increderii mamei sale. Ea
realiza subit cum fusese agitata; aceste “revelatii’, fara stirea sa, in maniera sugestiilor
care urmau sa perturbe existenta sa.
Totul s-a petrecut, spune ea astfel: a adus pe lume 2 copii al caror tata a murit dupa
cativa ani mai tarziu. Ea intelegea si dificultatile sarcinii si angoasele la nasterea copiilor…
si a luat in acest timp mai multa distanta. Privirea sa de acum de adult acorda mai putina
importanta la astfel de preziceri, dar ceea ce importa era convingerea sa ca la ecografie
se arata ca al doilea copil va fi baiat ca primul nascut. Putand sa greseasca la sexul
copiilor, prezicatoarea putea comite eroarea referitoare la moartea sotului sau.
Madame D. avea acum posibilitatea sa reconsidere mult mai pozitiv viitorul sau si
al copiilor sai. Pregatirea sa s-a resimtit direct.
Ea ne-a telefonat de la maternitate ca a nascut un baiat frumos, sanatos.

A 3-a parte.
Aplicatii terapeutice.
Sophroterapia (campul ei).

Diferitele tipuri de inductie conduc subiectul “la portile somnului”. Aceasta stare
este caracterizata printr-o scadere a controlului intelectual, cu aparitia chiar a unei libertati
de imaginatie si afect. “Eul asa privat de accesul la motilitate si de perceptia lumii
exterioare sufera atunci ca o retragere foarte aproape de starile preconstiente a
personalitatii…si se gaseste in acest timp mereu mai aproape de aceasta experienta mai
mult sau mai putin constienta de imaginea corpului nostru” (“Metode de relaxare”, pag.
258 – Geissmann si Durand de Bousingen).
Subiectul are parte de acces la lumea propriilor sale imagini alimentate de
fantasme mai mult sau mai putin constiente, de amintiri mai mult sau mai putin reale,
precise…si de alta parte de propria traire corporala (corp perceput – senzatii fizice –
corpul reprezentand subiectul la toate soiurile de fantasme).
Munca terapeutica se va face atunci pe un dublu registru, sau mai exact la punctele
de articulare a somnului si psihicului.
Nu ne uimeste importanta atribuita, in sophroterapie, structurarii schemei corporale
si imaginii de sine, precum si fantasmelor si inchipuirilor corporale.
Expresia personala tine aici de triplul inteles al limbajului figurativ (imagine), de al
limbajului corpului (tensiuni, somatice) si de limbajul verbal (mai “socializat”, cel care
leaga, care da un sens, care integreaza constiinta).
In aceasta situatie, intre veghe si somn, subiectul produce si observa o activitate
fantasmatica, care nu-l controleaza total, dar pe care il poate, eventual, apleca intr-un
sens sau altul: modificarea scenariului, interventia in derularea imaginilor.
In metodele (S.A.P., S.C.S.) el poate trai pozitiv, cu imaginatia mentala, cateva
experiente, cateva situatii ce pun cateva probleme. Intr-o optica de cautare personala,
interesul pragului sophroliminal rezida in faptul ca e posibil sa se anime, pastrand
distanta, intr-o lume pe care n-a stapanit-o complet. Imaginatia mentala, cat se dezvolta
liber, prin asociatii nedirijate, constituie un limbaj simbolic (de a decripta), aducand si luari
de cunostiinta de catre subiect, de dorinte, de afecte, pe care inainte nu le percepea sau
nu le asuma. Se arata ca starea sophronica faciliteaza mult accesul la semnificatii de
dedesubt si ajutorul anamnezei, precum si utilizarea materialului furnizat.
Nu este vorba decat, pentru pacient, de a realiza compensatii, “reverii
compensatorii” (al caror efect de descarcare nu este decat iluzoriu sau in tot cazul
momentan), sau de a satisface in imaginatie dorinte interzise, de a pune in evidenta
problematica inconstienta sub forma simbolica, “de ordinul, de vazut, de actionat, de trait,
de simtit si de spus terapeutului”. S-ar spune ca iese, din sophronizare, un nivel de
realitate subiectiva, diferit de nivelul “socializat”, dar pe care nu-l face sa dispara complet.
Acestea sunt “structuri socializate ale limbajului, care consulta structurile limbajului
arhaic”. Diferitele tehnici sophronice, care ajuta la mobilizarea acestei problematici
personale, sunt, dincolo de sophronizarea de baza, sophroanamneza, sophromnezia,
sophro-analiza (pe care am descris-o in prima parte).
In toate cazurile, singura reminiscenta (mai mult sau mai putin reala sau fantasma),
sau singura descarcare emotionala (catharsis “pur”) nu este suficienta de a modifica
subiectul in profunzime. Ca si nota, J. Donnars (“Sophrologia medicala”), evoluti nu poate
sa se faca decat prin unirea amintirilor, a emotiei si a limbajului (care “creaza legatura,
punctul de impact, butonul de presiune, care permite sensul de aparitie”). Daca unul din
aceste 3 aspecte lipseste, este in zadar sa speri o adevarata schimbare de atitudine:
eliberarea unei emotii poate “usura” un moment, dar nici o legatura nu se face intre
afectele descarcate; reprezentarile vor ramane “litere moarte”, si nici o integrare in
constiinta subiectului nu se va putea face. “Aceasta, spun Laplanehe si Pontalis, asciindu-
se imaginii verbale cu imaginea mnesica poate dobandi indiciul de calitate specific
consttintei (“Vocabular de psihanaliza”).
Un alt aspect caracteristic fundamental in apropierea sophrologica este ca terapia,
axata asupra relaxarii mentale si fizice, are pentru suport corpul. Principalul obiectiv fiind,
ca in toate tehnicile de relaxare, de “reintroducere a corpului” in campul constiintei. Corpul
in toate componentele sale, fiziologice si imaginare: corp perceput, corp cunoscut, corp
trait, corp reprezentat…Este vorba in realitate mai putin de relaxare, decat de ascultare a
corpului sau. Sa asculti dificultatile sale, cu toata increderea, sa “lasi” sa observe propriile
sale tensiuni corporale, productiile imaginare in relatie cu trairea “destinderii” corporale.
Pacientul vede ca nu este asa simplu sa-si relaxeze corpul sau “parte dupa parte”.
Tensiunile musculare, trairile angoasante in relaxare, pun in evidenta si exprima cateva
conflicte care n-ar face obiectul muncii de elaborare psihica; sunt ancorate in soma.
Cum sublinia Geissment (“Metode de relaxare”): “studiul asociatiilor ideilor care
nasc, a propos de aceste fenomene psihosenzoriale, arata ca ele sunt mereu in raport
limitat cu istoria maladiei, cu amintiri adesea uitate, cu impulsuri refulate si nerecunoscute;
elaborarea acestor fenomene permit sa se procedeze intr-o perspectiva de psihoterapie,
la reconstructia fantasticului subiectului”
Vom ilustra acest citat cu cazul unei femei tinere care, de la primele sedinte,
traieste penibil tensiuni la nivelul abdomenului sau.
Plecand de la aceste dificultati, noi am incitat-o sa vizualizeze in sophronizare,
ceva la ce putea sa se raporteze. Ea a revazut atunci ziua cand au aparut pentru prima
data aceste reguli…Ea era cu mama sa in baie, aceasta ii spunea ca regulile erau “ceva
de sala, devalorizante pentru femei.
In cursul acestei scene foarte scurte, ea avea gatul “innodat”, gata sa planga. Ea
zice: “imi era rusine de ceea ce imi venea in acel moment”. De fapt, ea inca avea reguli
“foarte dureroase”. In scena urmatoare, ea se vedea adolescenta, spunand: “eu vreau sa
fiu baiat”…aceasta relaxare a fost traita intr-un fel foarte angoasant…Apoi, a aparut alta
scena, foarte precisa: ea era in varsta de 10 ani, in compania catorva baieti, care se
priveau si comparau sexul lor…ea si-a zis atunci: “catastrofic ca nu are”…mama sa care a
intervenit, atunci, acolo – puternic – pentru a opri aceste jocuri, pe care le estima
scandaloase. Acest exemplu arata cum, plecand de la o singura constatare de dificultate
de a relaxa abdomenul sau, pacienta a fost adusa la intrebari referitoare la acceptarea
feminitatii sale, la trairea “rusinoasa” de corpul sau de femeie, la problema castratiei, la
relatia cu mama sa. Relaxarea mobilizeaza aceasta fantasma prin care se exprima
problematica subiectului; ea reactualizeaza si “insriptiile negative” corporale (tensiuni,
trairi dureroase, etc.) pe care le reduce.
Intr-un cuvant, apare “lumea formatiilor foarte arhaice infra – simbolizante,
internalizante in tonusuri, emotii, reactii ale corpului” (J. Levine – “Le R.E.D. si
Inconstientul”, pag. 129). Se va forta intelegerea sensului, semnificatiei acestui limbaj
corporal: “restabilirea intre incercarea corpului si subiect, un ansamblu de verigi absente,
oculte, care sunt , prin necesitatea mentinerii in inconstient , afecte intolerabile de Eu, sau
chiar arhaice pentru a fi elaborate” (M.L. Roux – “Corpul in psihoterapie”, pag. 45).
Intelegerea sensurilor trece acolo prin verbalizare, prin pasajul infra-verbal la simbolica
verbala. Trairea afectiva, mai intai neelaborata, “nementalizata”, dar prin mijlocul vorbelor,
in corp, va fi integrata in constiinta prin punerea in legatura si stabilirea unui sens unind
mai multe afecte “brute” si risipite.
Subliniem din nou cele 3 componente indispensabile unei modificari autentice
ale subiectului: -1)amintirea (cine, aici, este mai bine, “inscriptie”, “urme” reperabile in
tensiunile corporale si “platosa”. –2)emotia (incercarea corporala, mai mult sau mai putin
erotica sau dureroasa, amintiri imaginate descarcate in cursul relaxarii. –3)limbajul care
da sens.
Conducand pacientul intre “veghe si somn”, facilitand accesul la imaginar,
sophrologul se situeaza intr-un camp terapeutic constituit prin trairea corporala care apare
“aici si imediat” al relacarii, si imaginile mentale care il suscita. Aceasta traire, aceste
imagini, in cautarea relaxarii sunt datele de baza ale muncii terapeutice; dorintele,
afectele, pulsiunile mai mult sau mai putin arhaice, interdictiile si rezistentele care ii sunt
atasate se manifesta ca atatea puncte conflictuale fixand subiectul intr-un sistem relational
apartinand trecutului sau. Aceasta resurgenta (reaparitie) analizata la cotitura multuplelor
miscari transferentiale pacient – terapeut, va elibera prelungirea repetitiva patologica.
Imaginatia va putea atunci servi mai mult creatiei decat repetitiei. Campul
sophrologiei, definit ca cel al articulatiei intre sectoare “fizice” si “psihologice” ale
individului, angajeaza terapeutul intr-o tentativa de armonizare ale diferitelor componente
ale persoanei: corp – spirit, afect – intelect, intuitie – ratiune…Bolnavul care formuleaza
dorinta unei relaxari exclusiv “corporale”, cum e adesea cazul “psiho – somatic”, care
localizeaza problemele sale in soma, va fi putin cate putin condus la o eliberare mentala
de emotiile sale. “Rationalul” sau “obsesionalul” care protejeaza afecte, izoland
reprezentarile lor, si care se forteaza sa le impulsioneze intr-o lume intelectualizata cat se
poate, vor duce la renuntarea la aceasta delimitare intre idei, emotii si expresiile lor
corporale.
Delimitarea corp – spirit e frecvent reprezentata printr-o traire a corpului in 2 parti:
pe de o parte, capul (asimilat spiritului, intelectului) si pe de alta parte restul corpului
(traire ca fiind “corpul propriu-zis”). Intre cele doua, ceafa, gatul, care formeaza puncte
cheie legate mai mult sau mai putin usor – si lasand sau nu sa circule “energia” intre cele
doua parti. In acest fel, acest client care avea impresia ca, capul sau, in relaxare, se
separa de restul corpului; el simtea corpul sau “tot vag…ca si cum el nu avea decat
capul”. Trebuia, prin urmatoarea, sa simta ca el manifesta teama sa de “a-si pierde capul”,
acordand acestuia o importanta majora. Mai mult “circulatia nu se face intre cap si corp”…
el spunea: “gatul meu este innodat…impresie de inabusire…pocnituri.
 Tonus si vigilenta.

Relaxarea se obtine gratie relaxarii musculare care insoteste reducerea nivelului de

vigilenta.
In masura impactului sophronizarii la toate nivelurile organismului, cand se stie ca
Formatia Reticulara (FR), structura nervoasa care regularizeaza, controleaza vigilenta si
alternantele veghe – somn, care deci este direct implicata in relaxare, este la intersectia
informatiilor multiple. Parvin aici aferente senzitive, senzoriale de-a lungul sistemelor care
efectueaza relatia atat cu centrii superiori cat si cu centrii medulari.
Formatia Reticulata (FR) situata in trunchiul cerebral este o coloana de tesut
nervos constituita din foarte numerosi neuroni incurcati, incalciti. Acesti neuroni au adesea
axoni foarte scurti, cu multiple ramificatii, dand influxului nervos posibilitatea de a circula in
bucle formate in numar mare.
FR primeste mesajele nervoase de origini foarte diverse, care se amesteca intr-o
maniera nespecifica:
-mesajele organelor de simt, care contribuie la o marire a influxului nervos pur
cantitativ; este vorba la acest nivel de activitatea electrica nediferentiata; numai esentialul
informatiilor sunt analizate in cortex.
-mesajele propioceptorilor, ce dau informatii asupra pozitiei, deplasarilor corporale.
-mesajele interceptorilor, care furnizeaza indicatii asupra functionarii organelor.
Aceste diferente in flux se cumuleaza si duc la sporirea activitatii electrice globale a
(FR) (elevarea “tonusului reticular”).
Semnalele iesite de la FR sunt numeroase:
-spre cortexul cerebral, unde ei concureaza la nivelul general al activitatii electrice
corticale ("tonus cortical"), fara a da informatii specifice.
-la motoneuronii (moelle epiniere), care excita pana ce, eventual, acestia emit
semnale declansatoare de miscare.
Marirea sau scaderea tonusului reticular se insoteste de schimbarea conduitei,
ducand la somn profund pana la o hiperexcitare si la stari de emotii violente.
Exista regului de activare, prin mijlocul circuitului in sens dublu intre FR si cortexul
cerebral, FR si sistemul neuro vegetativ, FR si caile senzoriale.
Activarea reticulara are deasemenea o incidenta asupra activitatilor vegetative, prin
excitarea sistemului simpatic, cel care provoaca fenomenele observate in situatiile de
stres: accelerarea ritmului cardiac, dilatarea vaselor de sange, inhibarea glandelor
salivare (“gura uscata”), etc.
In acelasi timp, sistemul parasimpatic este inhibat, sistem al carui efecte sunt
diametral opuse primului.
Se vede, in definitiv, ca FR (Formatia Reticulara) este in inter-relatie constanta cu
cortexul, cu sistemul nervos vegetativ, cu receptoarele senzoriale, cu muschii; s-ar zice ca
ea exercita o actiune la nivelul vigilentei, tonusului muscular, functionarii organelor care
depind de sistemul nervos vegetativ.
Ea are deci un rol preponderent in reglarea tonica, in gradul de vigilenta, in
conduitele emotionale.
Toata tehnica (verbala sau nu) facilitand scaderea nivelului de vigilenta va induce
deci o relaxare musculara si o reglare emotionala.
Invatarea destinderii permite protejarea in fata situatiilor stresante si a cortegiului
lor de reactii vegetative.
 Tonusul si emotiile (“dialogul tonic”).

Evolutia copilului (H. Walon) – factorii psihologici si relationali, articuland nevoile

interne, tonusul muscular, emotiile si relatia cu ceilalti, ne par a ne furniza baza solida
pentru a intelege fundamentele si impactul psiho – fiziologic a tehnicilor noastre.
Pentru acest autor, comunicarea copilului trece inaintea tuturor formelor de schimb,
printr-un ansamblu de relatii tonico – emotionale, care va conserva urma, prin urmare si
care va putea, in anumite conditii sau situatii sa reapara.
Inainte de a aprofunda chestiunea “dialogului tonic” si evolutia sa in dezvoltarea
copilului, trebuie sa aratam cum H. Walon pune in raport tonusul si emotiile.
Nu ezitam sa sprijinim vorbele noastre pe citatul, adesea lung: studiul va castiga in
precizie si claritate.
Plecand de la cateva formulari-cheie a operei lui Walon, noi ne straduim sa
subliniem interesul teoretic si consecintele in practica noastra sophrologica.

Tonus si vigilenta.

Relaxarea se obtine gratie relaxarii musculare care este insotita de scaderea nivelului de
vigilenta. In masura impactului cu o sophronizare a tuturor nivelurilor organismului, cand
se stie ca Formatia Reticulara (FR), structura nervoasa care regleaza, contralunga
vigilenta si alternantele: somn – veghe, - care este direct implicata in relaxare – este la
intersectia informatiilor.

Tonusul, emotiile, reflexele conditionate.

“Emotia, spune Walon, oricare ar fi nuanta sa, are mereu pentru conditia sa
fundamentala variatii in tonusul membrelor si a vietii organice” (“Originile caracterului la
copil”, PUF, Ed.1970, pag. 78).
Fiecare stie, din experienta, ca plansetele si rasetele destind si usureaza
(elibereaza). Ele favorizeaza intr-adevar lichidarea hipertonusului care este pentru
plansete, in viscere si pentru ras, in muschii scheletului.
“Cu hohote de plans vine ca o eliberare haotica (haos) de forte intemnitate, apoi o
mladiere progresiva a functiilor si membrelor. Pe masura ce hipertonia viscerelor se
rezolva in zguduituri spasmodice, vasele se destind, noul aflux de sange nine la periferie,
respiratia se aprofundeaza, lacrimile curg, linistit si calm, glandele secreta, gura se
umezeste, gatul se relaxeaza, deglutitia revine si membrele se regasesc intr-un fel de
abandonare, lentoare” (Walon – “Originile caracterului la copil”).
Se cunoaste deasemenea functia rasului “nervos”, care asigura scurgerea prea
“plinului” de crispari si emotie, obtinandu-se o noua destindere corporala si mentala.
Hipertonusul si tensiunile care-l provoaca se risipesc cu emotia. Walon subliniaza
antagonismul care exista intre emotie si automatismul de o parte, si emotia si constiinta
pe de alta parte.
“Oricine observa, reflecta sau imagineaza, suprima in el o tulburare emotionala.
Aceasta nu e numai aducerea situatiei la juste proportii, care ne elibereaza de emotie, ci
de a face efortul de a ne reprezenta” (Walon).
In sophronizarile noastre, noi incitam asupra concentrarii pe imaginea mentala, noi
facem sa joace mecanismul acestui antagonism; nu se poate fi, in acest timp, concentrat
asupra reprezentarii mentale care ne absoarbe in intregime, si a fi emotionat si contractat.
“Dimensiunea intelectuala, precizeaza Walon, poate sa nu aiba nicio legatura cu
motivul emotiei; i se substituie reprezentarile.
 Sesizeaza sensul comun cand sugereaza “sa te gandesti la altceva”, pentru
escaladarea emotionala. Se aliaza aceasta caracteristica a fortei sugestiei, cand, in
sophronizare, se face integrarea unui “semn – semnal” de tipul:
“va veti gandi la o imagine atata timp cat veti fi intr-o situatie dificila, si instantaneu
va veti gasi calmul pe care-l aveti acum”.
Asocierea conditionata a imaginii – semnul – destindere corporala, adauga aceasta
facultate pentru reprezentarea reducerii emotiei. Se poate obiecta ca in practica,
dificultatea majora a pacientilor nostri rezida adesea in imposibilitatea de a se concentra.
Este adevarat acest lucru, dar se observa totusi in primele sedinte sau la subiectii
foarte tulburati, de a lasa spiritul lor impregnat de o imagine linistita. Experienta arata ca,
cu invatarea sau progresia terapeutica acest antagonism intre emotie si reprezentare
este din ce in ce mai bine utilizata. O alta calitate a emotiei este caracterul sau sincretic,
adica absenta diferentierii intre intreg si parti.
“Rezulta ca ea aglutineaza, in maniera a cateva iesiri indisolubile, la care a
participat ea, si circumstanta cea mai fortuita care a fost introdusa de eveniment intr-o
emotie, devenind apta reprezentarii sau provocarii returului efectelor sale” (Walon).
Atata timp cat trairea emotionala e sincretica, toate datele situatiei au aceasi
valoare, aceeasi incarcatura afectiva.
Sophronizarea, prin analiza prin analiza cu care apare in aparare, aduce o
diferentiere in regasirea obiectului “veritabil” al emotiei, eliberand dintr-o lovitura afectul
imaginii (obiect sau cuvant) anxiogen, care era mai mult sau mai putin asociat situatiei.
Acest punct de vedere este legat de “teoriile conditionarii” si de cateva aspecte ale
terapiei comportamentale.
“O simpla intalnire intre un incident si o emotie va fi definitiv legata si pentru fata
renascuta in reproducerea lui insusi datorita diversitatii situatiilor” (Walon).
Se stabilesc veritabile “reflexe conditionate”. Adesea simpla concomitenta intre 2
elemente, dintre care unul a antrenat o reactie psihologica, emotionala, face ca al doilea
dintre acestea doua sa poata provoca singur aceeasi reactie psihica, fara explicatii
aparente.
Aceste reflexe sunt adesea obtinute in domeniul functionarii organice si al reactiilor
viscerale, si aceste conditionari sunt o particularitate a “stadiului tonico-emotional”, de
care vom vorbi mai departe.
Eficacitatea tehnicii corporale de destindere in registrul bolilor “psihosomatice”,
legate de stres, nu mai mult de efectul “semn-semnal” reconditionat.
“Toate efectele care intra in emotie, zice Walon, sunt punctul de plecare periferic
sau visceral. Dar, prin jocul reflexelor conditionate, ele se pot lega de circumstante foarte
variate, ele sa fie gasite asociate de excitarea neconditionata de un numar suficient de ori,
acest numar fiind mai putin elevat decat intensitatea emotiei care a fost foarte mare”
(Walon). Se intelege, dintr-o optica pur “comportamentala cateva reactii fobice.
Nu se va sti, care sunt preferintele noastre teoretice, minimalizand aceste
“deplasari” de incarcatura afectiva pe alti stimuli, asociati intr-un fel situatiei emotionale.

Evolutia copilului si “dialogul tonic”.

Teza lui H. Walon (1925 – “Stadii si tulburari ale dezvoltarii psiho-motorii si

mentale la copil”) defineste primele 4 statii de dezvoltare psiho-motorie, care arata
originile si primele niveluri ale constiintei, stadiul emotiv marcant, cum le vom vedea,
momentul trecerii de la organic la psihic. Patru factori sunt legati in aceasta dezvoltare:
1)motricitatea; 2)emotia; 3)imitatia; 4)”socius”. Opera lui Walon explica intricatia necesara
si permanenta a acestor componente.
 Descopera cum miscarea, sub aspectul sau cinetic decat tonic, este intr-adevar
“emotia exteriorizata”, cum “imitatia este inainte de toate miscare”, cum in sfarsit socialul
face, genetic, biologic, parte integranta a fiintei umane.
Copilul este caracterizat, de la nastere, printr-o stare de dependenta totala pentru
satisfacerea nevoilor celor mai vitale. Comunicarea cu anturajul uman, schimband
obiecte, trebuie deci sa se instaleze in mod necesar. Aceasta comunicare trece mai intai
prin emotie si va fi treptat redusa prin activitatile psihice elaborate (perceptive,
intelectuale) controlate de cortex. Psihismul sugarului se elaboreaza in contact cu ceilalti,
ducand la maturizarea nervoasa si fiziologica.

Stadiul impulsitatii motrice (0 – 2 – 3 luni).

Satisfacerea nevoilor noului nascut nu este automatica, cum era cazul in pantecul
matern. Momentele de asteptare, starile de lipsa se traduc prin spasme, crispari, crize.
Hranirea are descarcari musculare, face gesturi fara scop extern…
“Exploziile lor sunt legate de iesirile undelor ce fuzioneaza cu impresiile
proprioceptine” (Tron – Thong, “Stadii si concepte de stadii”, pag. 150). Spasmele, crizele
si gesturilecopilului, la acest stadiu, sunt nascute de activitatea tonica a muschilor viscerali
(respiratorii, laringieni, gastro-intestinali) si muschii scheletului.

Stadiul emotional (2 – 3 luni pana la 1 an).

Spre 2 – 3 luni apare mimica: copilul poate zambi, raspunde prin crize. Spre 3 – 4
luni, el manifesta semne de bucurie, de destres in raport cu ingrijirile.
Adevaratele, primele schimburi cu anturajul uman se dezvolta repede, in asa fel ca
spre 6 luni, modul dominant de relationare se face plecand de la expresiile emotionale.
Walon: “Este o adevarata simbioza afectiva, dupa simbioza organica din perioada
foetala” – “Etapele personalitatii copilului”, 1956, pag. 75.
Este mama care protejeaza copilul de ce este in jur, pana cand el este perturbat,
care isi linisteste tensiunile nascute de nevoile sale (alimentatie, somn…); este mama
care, prin mangaierile sale, prin apropierile ei calduroase, prin cantecele si vorbele sale
linistitoare ii furnizeaza stimulii si confortul necesar unei dezvoltari armonioase.
O comunicare primordiala se instaureaza atunci intre mama si copilul ei, prin tonus.
Notatia de “dialog tonic” are tot sensul. Hipertonusul (tensiunea corpului intreg, rasetele,
plansetele, strigatele…) are valoarea de apel, la care mama va raspunde satisfacand
nevoile (de foame, frig…) sau hipotonia (destindere, brate relaxate, respiratie lenta si
profunda, somn) este inteleasa de mama ca o stare de satisfactie! Un dublu raport:
tensiune – durere; destindere – placere.
“Diversitatea emotiilor infantile este legata de tonus si variatiile sale de tensiune.
Libera scurgere a tonusului in gesturi, actiuni provoaca placere, in timp ce acumularea in
spasme, contractii, sunt semne de suferinta si de furie. Cantecele mamei (adesea
improvizate), cuvintele calde acompaniaza comunicarea corporala.
Tonalitatea, ritmul cantecelor vor fi diferite, altfel in baie, altfel cand el incepe sa
adoarma…cateva cuvinte.