Beruflich Dokumente
Kultur Dokumente
%%
nr. 1-2 (2), 2006
Pe de altã parte, legãtura juridicã începe la data încheierii tratatului care conþine clauza ºi nu la data la
care existã dispoziþia din care rezultã beneficiul.
Problema s-a pus în cauza anglo-iranianã OIL (decizia din 1952): Iranul a acceptat jurisdicþia obligatorie
a Curþii pentru diferendele referitoare la tratatele posterioare unei anumite date, or Marea Britanie încheiase
cu Iranul un tratat conþinând clauza naþiunii celei mai favorizate la o datã anterioarã ºi numai ulterior acestei
date interveniserã tratate care dãdeau unei terþe puteri avantaje de care Marea Britanie ar fi putut beneficia în
virtutea clauzei. Marea Britanie susþine cã, deoarece beneficia de anumite avantaje în Iran în virtutea tratatelor
încheiate de acesta cu statele terþe posterior datei critice, clauza de jurisdicþie obligatorie putea opera.
Astfel a fost adusã în faþa Curþii problema stabilirii datei tratatului, care urmeazã a fi luat în considerare
la aplicarea clauzeia jurisdicþiei obligatorii (data tratatului care conþine clauza sau data tratatului prin care se
acorda avantajul puterii terþe).
Curtea a decis cã dacã data la care beneficiul unui tratat care rezultã din clauza naþiunii celei mai favorizate
este concedatã Angliei este data tratatului de la care începe în virtutea clauzei, sã fie acordat avantajul.
Tratatul de care Marea Britanie se prevala în virtutea clauzei este încheiat de Iran cu Danemarca; este res
inter alios acta, iar pentru Marea Britanie nu rezultã un drept contractual direct.
În decizia din 1952, Curtea s-a exprimat astfel: Tratatul care conþine clauza naþiunii celei mai favorizate
este tratatul de bazã pe care Regatul Unit trebuie sã-l invoce. Acesta este tratatul care stabileºte legãtura
juridicã între Regatul Unit ºi un tratat cu un stat terþ ºi care conferã Regatului Unit drepturile de care se
bucurã statul terþ. Un tratat cu un stat terþ, independent ºi izolat de tratatul de bazã, nu poate produce nici un
efect juridic între Regatul Unit ºi Iran, este res inter alios acta.
Curtea a afirmat cã legãtura juridicã rezultã din tratatul care concede clauza naþiunii celei mai favorizate ºi
nu din tratatul care, prin faptul cã a creat un regim juridic preferabil, poate fi invocat în virtutea clauzei.2 [30, 789]
Clauza are atât funcþia de extindere a unui regim favorabil, cât ºi pe cea de sistem de garanþie contra
avantajelor mai mari acordate unui stat terþ, mai ales în materie economicã (General Agreement for Tariffs
and Trade are la bazã acest principiu), dar ºi în domeniul juridic (tratamentul strãinilor).
Caracteristicile clauzei naþiunii celei mai favorizate sunt:
1) determinã o rãsturnare a figurii statului terþ beneficiarul tratamentului cel mai favorabil, prevãzut de
tratat, nu este un stat terþ în raport cu clauza, ci unul dintre subiectele contractante ale clauzei respective;
2) nu este necesar ca statele participante la tratatul care cuprinde tratamentul la care se face referire sã
consimtã ca asemenea tratate sã-ºi extindã efectele ºi asupra statului beneficiar al clauzei;
3) tratatul care este luat ca punct de referinþã nu conþine, de regulã, nici o clauzã în favoarea statului
beneficiar al tratamentului celui mai favorizat ºi nu este necesar ca cealaltã parte la acest tratat sã consimtã ca
avantajele care-i sunt recunoscute sã se extindã ºi asupra statului cãruia i se acordã tratamentul naþiunii celei
mai favorizate;
4) clauza poate opera numai în legãturã cu domeniul pe care statele l-au avut în vedere când au înscris-o.
Acordarea tratamentului naþiunii celei mai favorizate constituie o procedurã care se poate defini prin
caracterul sãu automat, pentru cã, de îndatã ce este semnat cu un stat terþ un tratat cu caracter mai favorabil,
mecanismul se declanºeazã ºi funcþioneazã prin el însuºi.3 [33, 289]
Cauza privind droit des ressortissants de E.U. dAmérique au Maroc, între Franþa ºi S.U.A, subliniazã
situaþia de egalitate în care se gãseau, ca urmare a clauzei ºi a actului de la Algesiras, toate puterile din
Maroc. Privilegiile cele mai întinse, mai ales în materie de jurisdicþie consularã, acordate de Maroc Marii
Britanii în 1856 ºi Spaniei în 1861, s-au extins în mod automat la alte state, în virtutea clauzei care figureazã
în Tratatul dintre S.U.A. ºi Maroc din 1836. Curtea a dat câºtig de cauzã S.U.A.
Clauza naþiunii celei mai favorizate poate fi:
a) generalã clauza de acest tip, stabilitã de Comitetul economic al Societãþii Naþiunilor, are, conform
opiniei dominante, douã elemente constitutive: unul pozitiv (obligaþia de a garanta beneficiarului toate
avantajele acordate unui stat terþ) ºi altul negativ (interdicþia de a acorda unui stat terþ un tratament mai
avantajos decât beneficiarului). Clauza este, de asemenea, cu caracter general dacã avantajul este limitat la
un anumit domeniu ºi dacã anumite categorii bine definite sunt excluse;
b) specializatã (determinatã sau limitatã), în cazul în care precizeazã, pe cale de enumerare, domeniile
sau natura obiectelor cãrora se aplicã.
Clauza naþiunii celei mai favorizate poate fi necondiþionatã ºi condiþionatã.
%&
Revista Moldoveneascã de Drept Internaþional ºi Relaþii Internaþionale
%'
nr. 1-2 (2), 2006
a dreptului internaþional, prezentat în Comisia a VI-a a Adunãrii Generale, însã a generat aprige discuþii ºi a fost
supus examinãrii în cursul sesiunilor urmãtoare. Dezbaterile s-au referit la textele legate de efectul unei clauze
supuse unei condiþii de contrapartidã ºi de condiþia tratamentului reciproc, dispoziþiile interesând þãrile în curs
de dezvoltare, mai ales includerea unei excepþii pentru uniunile vamale ºi asociaþii similare de state.
Referitor la problema dacã clauza naþiunii celei mai favorizate se referã ºi la acordurile de contingentare,
s-au formulat douã puncte de vedere:
beneficiul trebuie sã fie acordat îndatã ce statul care îl invocã poate dispune de un contingent la fel de
important ca statul cel mai favorizat;
statul care îl valorificã are obligaþia de a accepta o reducere corespondentã a importurilor, atunci când
importul unui alt stat este contingent. Aceastã ultimã abordare ar avea drept consecinþã ca statul care reuºeºte
sã diminueze importurile provenite din alt stat sã aibã dreptul de a restrânge, în aceleaºi proporþii, importurile
prevenind din statele terþe.
Or aceastã soluþie este consideratã inadmisibilã, pentru cã ea ar corespunde introducerii unei clauze a
naþiunii celei mai puþin favorizate.
În cazul în care clauza este acordatã în domeniul economic, iar efectele sale intereseazã state inegale pe
acest plan sau state care au legãturi speciale între ele, apar o serie de probleme.7 [19, 204]
Se admite cã statul beneficiar are dreptul la tratamentul concedat, fie cã aceasta se face prin acord bilate-
ral, fie cã se face prin acord multilateral.
Aceastã soluþie a fost contestatã, invocându-se posibilitatea de a adera la un acord multilateral. O clauzã în
acest sens exista în Carta de la Havana, însã din 1947 aceastã soluþie a fost anulatã în cadrul General Agreement
for Tariffs and Trade, cu toate cã aceasta a redus interesul statelor de a participa la General Agreement for
Tariffs and Trade. Practica s-a dezvoltat în sensul cã tratatul multilateral sã fie deschis sau închis.
Se prevede, în mod frecvent, printr-o clauzã specialã, cã tratamentul naþiunii celei mai favorizate nu se
aplicã în cazul în care este vorba de avantaje consimþite în cadrul unei uniuni vamale. Art. 24 din General
Agreement for Tariffs and Trade conþine o dispoziþie expresã în acest sens.8 [8, 261]
În cadrul Comisiei de Drept Internaþional nu s-a realizat acordul privind inserarea unui text prin care sã se
excludã de la beneficiul tratamentului concedat de un membru al unei uniuni vamale un stat ºi el membru al
uniunii. Aceastã chestiune a rãmas ca un obstacol fundamental pentru soarta proiectului Comisiei de Drept
Internaþional.
Institutul de Drept Internaþional a examinat problema ºi a declarat cã statele beneficiare ale clauzei nu
trebuie sã poatã sã o invoce pe aceasta pentru a reclama un tratament identic celui care se acordã, în mod
reciproc, între statele participante la un sistem regional de integrare. Nu s-a acceptat însã propunerea raportului
de a admite cã aceasta este o excepþie de plin drept.
Problema aplicãrii clauzei faþã de statele cu o dezvoltare economicã inegalã s-a pus, în principal, cu
privire la clauza enunþatã în art. 1 din General Agreement for Tariffs and Trade, care stabileºte o
multilateralizare a clauzei naþiunii celei mai favorizate: toate avantajele, favorurile, privilegiile sau imunitãþile
acordate de o parte contractantã unui produs originar cu destinaþia oricãrei altei þãri vor fi imediat ºi fãrã
condiþie extinse la orice produs similar, originar sau cu destinaþia teritoriului tuturor celorlalte pãrþi
contractante.
Ideea generalã este cã aplicarea clauzei tuturor þãrilor, indiferent de nivelul de dezvoltare, ar rãspunde
exigenþelor unice, egalitãþii formale, dar ar comporta, în fapt, discriminarea implicitã faþã de membrii cei
mai slabi ai comunitãþii internaþionale. Acest lucru a fost afirmat în 1964, cu ocazia Conferinþei Naþiunilor
Unite pentru Comerþ ºi Dezvoltare. Fãrã a înlãtura mecanismul tratamentului naþiunii celei mai favorizate, s-
a cerut ca aceastã clauzã sã nu se aplice anumitor tipuri de relaþii comerciale internaþionale.
În 1964 a fost adoptatã partea a IV-a a General Agreement for Tariffs and Trade, care admite o excepþie
de la principiul stipulat în art. 1: Pãrþile contractante dezvoltate nu aºteaptã reciprocitate pentru angajamentele
luate de ele în negocierile comerciale de a reduce sau elimina drepturile de vamã ºi alte obstacole la comerþul
pãrþilor contractante puþin dezvoltate. S-a considerat cã existã aici un regim de excepþie de la sistemul
General Agreement for Tariffs and Trade.
În 1969 Institutul de Drept Internaþional a luat în considerare aceastã situaþie la elaborarea rezoluþiei de la
Edinburgh: Clauza nu trebuie sã împiedice stabilirea unui tratament preferenþial în favoarea þãrilor în curs
de dezvoltare pe calea unui sistem generalizat de preferinþe acordate dupã criterii obiective.
&
Revista Moldoveneascã de Drept Internaþional ºi Relaþii Internaþionale
În urma celei de-a doua sesiuni a C.N.U.C.E.D., guvernele membre ale General Agreement for Tariffs
and Trade au decis, printr-un acord, sã autorizeze þãrile membre dezvoltate sã adopte tarife generalizate
nediscriminatorii ºi preferenþiale în favoarea produselor originare din þãrile în curs de dezvoltare. Este vorba
de o derogare bazatã pe art. 25 din General Agreement for Tariffs and Trade, prevãzutã pentru 10 ani, fãrã
extinderea tratamentului preferenþial la produse similare originare din alte pãrþi contractante.
Efortul de a ameliora instituirea sistemului generalizat de preferinþe a continuat, iar statele pãrþi la Gene-
ral Agreement for Tariffs and Trade au renunþat la dreptul lor la tratamentul naþiunii celei mai dezvoltate în
cazul în care ele sunt pãrþi la un acord de participare la sistemul generalizat de preferinþe.
O altã dispoziþie specialã de limitare a efectelor clauzei este cea inclusã în Convenþia privind dreptul mãrii
(art. 126) ºi în acordurile speciale ale unui stat lângã litoral pentru a permite accesul acestuia la mare. [47, 98]
În art. 1 din General Agreement for Tariffs and Trade (1947) ºi în art. 18 din Tratatul de la Montevideo de
creare a A.L.A.L.C. (1960), clauza are o aplicare generalã, orice avantaj acordat de o parte extinzându-se
imediat ºi necondiþionat la toate celelalte. De aici decurg o serie de dificultãþi, mai ales în cazul în care statele
au niveluri economice diferite.
Referinþe bibliografice:
1. Lord McNair A. The Law of Traties, Oxford, 1961, p. 187.
2. S.Scãunaº. Drept Internaþional Public, Ed. All Beck, Bucureºti, 2002, p. 789.
3. E.Decaux. Droit International Public, Paris, 1984, p. 289.
4. S.Scãunaº. Op. cit., p. 790-791.
5. V.Creþu. Drept Internaþional Public, Ed. Universitatea Spiru Haret, Bucureºti, 1999, p. 178.
6. Gr.Geamãnu. Drept Internaþional Contemporan, Bucureºti, 1965, p. 203.
7. Ibid., p. 204.
8. A.Nãstase, B.Aurescu, C.Jura. Drept Internaþional Public, Ed. All Beck, Bucureºti, 2002, p. 261.
&